2. Structura retorică: ”Plângi, copila? C-o privire umedă şi rugătoare”
reprezintă întoarcea din drum a eului liric, fiind cuprins de compasiune, înduioşat de emoţie şi de sentimentul de vinovăţie în faţa reacţiei iubitei, acuzate ”fără reazăm, fără fond”.
Poetul imortalizează, asemenea lui Rafael, cele doua ipostaze ale
femeii prin epitetele: “Madona dumnezeie” şi “palida femeie”(femeia demonică, stearpă).
3. Titlul poeziei este alcătuit analitic si denumeşte încă de la început
antiteza, figură de stil întâlnită la nivelul întregului text. În sens denotativ cele doua entităţi sunt: Venera şi Madona, reprezentarea Maicii Domnului în artele plastice, femeie cu chip de înger. Încă de aici este sugerată antiteza între cele două tipuri de femei: Venera, tipul femeii adulterine, care e frumoasă, dar infidelă soţului său, iar Madona e considerată femeia ideală pentru că e castă, pură, sfântă.
4. Eul liric este aflat la inceputul textului in ipostaza admiratorului :
“Venere, marmură caldă, ochi de piatră ce scânteie,/ Braţ molatic ca gândirea unui împărat poet,/ Tu ai fost divinizarea frumuseţii de femeie,/ A femeiei, ce şi astăzi tot frumoasă o revăd.”. La finalul operei eul poetic este aflat in ipostaza omului aflat in suferinta dn pricina dragostei.
5. In strofele 5-7 este prezentata idea poetica: Eul liric, pierdut, o
gaseste pe Madona: o creatura imperfecta, si o ajuta sa devina dintr-un demon un inger. Poetul ii transmite aceste ganduri cititorului prin o multitudine de mijoace artistice: Metafora “Astfel eu, pierdut în noaptea unei vieţi de poezie,” prezinta cum eul liric in suferinta se retrage in taina poieziei pentru compatimire. Enumeratia ” fără suflet, fără foc,” prezinta imperfectiunea Madonei. Secventa “Şi-am zvârlit asupră-ţi, crudo, vălul alb de poezie,” accentueaza ideea ca eul liric se retrage in misterul poeziei pentru copatimire/vindecare. In versurile “Ţi-am dat palidele raze ce-nconjoară cu magie/ Fruntea îngerului-geniu, îngerului-ideal,” se dezvaluie cum eul liric a reusit sa o vindece pe Madona.
6. In opera „Venere şi Madonă” eul liric este in dilema femei
perfecte, in timp ce in textul „Morgenstimmung”, eul liric isi considera persoana iubita o zeitate. De asemenea, in opera „Venere şi Madonă” este prezentatea zbuciumul interior al eului liric in raport a doua femei, in timp ce in „Morgenstimmung” este prezentata o singura femeie pe care natura impreuna cu eul liric o idolizeaza.