Simon Schrock

7rafi
A venit vremea să ne întoarcem la un stil de viaţă
9

simplu şi practic ... la bune relaţii cu ceilalţi ... la omenie şi la

intr-ajutorare frăţească!

S im o n S c b n o c k
 Alte cărţi apărute prin T.G.S. International

- Biblia cu explicaţii
(textul Cornielescu plus 398 de pagini cu studii,
concordanţă, hărţi şi poze colorate din Israel)
- Biblia
- Noul Testament
- Biblia copiilor (cu ilustraţii)
- Introducere în Teologie
- Evanghelia după Ioan
- Concordanţa biblică
- Cîntările Domnului
- Harfa Evangheliei
- Grijă de fraţi
- Biserica locală

T.G.S. International
P.O. Box 355
Berlin, Ohio, 44610
U.S.A.

Copyright @ 1986, 1990, 1991 aparţinând lui Simon Schrock

Publicată iniţial de New Leaf Press. Inc.,
P.O. Box 311, G reen Forest, Arkansas 72638
Toate drepturile rezervate.
T radusă în 1993 de Christian Aid Ministries.
 CUPRINS

3ntroducere 5

1. jîndemnaţi-vă unii pe alţii" 3

2. „Zidiţi-vă unii pe alţii" 17
3. „Fiţi buni unii eu alţii" 27
4. „Supuneţi-vă unii altora" 37
5. .Jubiţi-vă unii pe alţii" 47
6. „Fiţi primitori de oaspeţi" 55
7. „Hertaţi-vă unii pe alţii" 53
8. „nîîngîiaţi-vă unii pe alţii" 71

3. „Rugaţi-vă unii pentru alţii" 81

10. „Purtaţi-vă sarcinile" 83
11. „Spuneţi-vă sănătate" 37

12. „Ru vă minţiţi unii pe alţii" 103

13. „Ru vă mîneaţi unii pe alţii" 113
14. „Ru vă vorbiţi de rău" 121
15. „Ru vă duşmăniţi" 123
15. ângrijire duhovnicească 135
17. Urcînd mereu spre culmile părtăşiei 145
 Introducere
E poca m o d ern ă a a d u s în inim ile oam enilor m u ltă
te a m ă şi in ce rtitu d in e . A stăzi am a ju n s să-i c u n o a şte m
foarte b in e şi să-i înd răg im pe aceia care a u p ă ş it în sp a ţiu l
cosm ic, d a r răm în em orbi faţă de s u s p in u rile celor ce calcă
a lă tu ri de noi în p rafu l p ă m în tu lu i. R evistele ne s p u n to tul
d e sp re „personalităţile*1 lum ii, d esp re regi şi regine, d esp re
actori şi cîn tăreţi, d e sp re sportivi şi recordm eni, d a r cine-i
m ai b a g ă în se a m ă pe aceia care n - a u în c ă p u t în c ă s u b
lu m in a reflectoarelor?
S o cietatea cita d in ă n e -a a d u n a t în com plexe de
a p a rta m e n te b e to n a te, în care ne d ucem e x iste n ţa c a în
veritabile cazem ate. O dinioară, cînd tră ia m la s a te s a u la
m a h a la , îi ştiam pe toţi cei de pe stra d ă . A stăzi n u n e m ai
c u n o a şte m nici m ă c a r vecinii de palier. Am re u ş it p arad o x u l
de a n e a d u n a p e n tru a n e în s tră in a şi m ai m u lt u n u l de
altu l. Ne în g h esu im în a u to b u z , în tram vaie, a ş te p tîn d la
cozi s a u pe sta d io a n e, d a r tră im sin g u ratici, n e b ă g a ţi în
s e a m ă de alţii şi n e lu în d u -i în s e a m ă pe cei din ju r.
C eea ce-i şi m ai trist, am a ju n s să ne sim ţim sin g u ri şi
în Biserici. Avem săli sp aţio ase, coruri m ari, o rch e stre
n u m e ro a se , sta ţii de am plificare, d a r n u ne m ai auzim
gem înd u n u l pe celălalt şi n u n e m ai cu n o a şte m . Am a ju n s
s ă co n fu n d ă m c a lita tea cu c a n tita te a şi n e -a m p ie rd u t în

5
6 / (grijă de (tali

eforturi d edicate lu cru rilo r exterioare. S întem obosiţi,

ep u izaţi şi to tu şi co n ştie n ţi că n -a m fă c u t în c ă ceea ce
treb u ie. Ceva lip seşte din v iaţa n o a s tră . A b u n d e n ţa
ex terio ară n e -a s ă ră c it lă u n tric . T răim cu ochii pe ceas, cu
m în a pe portofel şi cu in im a rece şi golită de se n tim e n te.
S în tem avizi d u p ă filme şi cărţi de a v e n tu ri ieftine care s ă
com penseze lip sa n o a s tră de a ta ş a m e n t s e n tim e n ta l şi de
p articip a re . Ne obsedează ru b ricile de ştiri sc an d a lo ase ,
avem o cu rio zitate m orb id ă să aflăm ce fac alţii în casele lor,
în familiile lor, în dorm itoarele lor, d a r n u găsim tim p s a u
p re o c u p a re p e n tru vecinul de dincolo de perete, de gard s a u
de s tra d ă . Ne tră im fiecare egoism ul n o s tru în g u s t şi n ed în d
nim ic a lto ra n e să ră c im în m od tragic pe noi în şin e . Ce-i de
făc u t?
Eu cred că ne m ai p u tem în c ă în to a rce din d ru m şi că
sîn tem ch em aţi sp re o a ltă form ă de v iaţă în care s ă ne
sim ţim toţi m em brii u n e i familii a rm o n io ase şi pline de
iubire. G hidul sp re a c e a s tă b in e c u v în ta tă re a lita te este
Biblia. Ea n e c h e am ă pe toţi la picioarele u n u i sin g u r T ată,
n u m in d u -n e fii de D um nezeu şi fraţi u n ii cu alţii.
D in p ăcate, în ultim ele decenii a m fost în v ă ţa ţi de
dascăli cre sc u ţi la şcoala evoluţionism ului cru d şi
com petitiv. Ni s-a re p e ta t p în ă la o b stin a ţie că d o a r „cel m ai
ta re su p ra v ie ţu ieşte " şi am fost în d em n a ţi s ă strîn g em din
d in ţi şi să a s c u ţim „lupta de clasă". N e-am b ă tu t c u p u m n ii
în vînt, b ă n u in d u -n e reciproc şi d e n u n ţîn d u -n e laş. Am fost
obligaţi s ă ne sacrificăm p e n tru u n viitor n e b u lo s şi iluzoriu.
Ni s -a ră p it cerul şi c re d in ţa în D um nezeu şi am fost lăsaţi
s ă credem că n e p u tem d e sc u rc a singuri. C înd n e -a a rs
se ce ta, ni s-a u în c h is casele de ru g ăc iu n e şi am fost îm pinşi
p rin m u n că „voluntară" s ă să p ă m canale de irigaţii. Ce a
u r m a t se ştie ...
E şecul societăţii d in ain te de 1989 a lă s a t u rm e adînci în
fiecare d in tre noi. în cercăm să. scăp ăm de n ă lu c ile lui, d a r
n e este şi m ai g reu s ă sc ăp ă m de noi în şin e. T răim a c u m o
p e rio a d ă de tra n z iţie în tre ceea ce am fost şi n u am vrea s ă
m ai fim şi ceea ce vom fi. d a r n u ştim cum a ra tă în că. Avem
nevoie de o re e d u c a re p erso n ală şi n a ţio n a lă . D acă ea n u se
va p roduce, p ră b u ş ire a va c o n tin u a , d u re ro a s ă şi
p ăg u b ito are. Nu p u tem reclădi o so cietate c u oam eni
p ră b u şiţi lă u n tric . Vidul lă s a t de în lă tu ra re a c o m u n ism u lu i
tre b u ie u m p lu t cu u n sistem de valori a u te n tic . A stăzi ni se
p ro p u n m ai m u lte. D intre to ate în să . noi vrem s ă ne
 Jnirodueere / 7

în to a rce m la u n u l deja în c e rc a t şi cu re z u lta te g a ra n ta te .

O riu n d e a fost a p lic a t a c e st sistem a d a t n a ş te re u n e i
societăţi pro g resiste cu rez u lta te ex tra o rd in a re . Tot ceea ce
se n u m e şte astăzi civilizaţie, m o ralitate şi d e c en ţă îşi are
originea în valorile a c e stu i sistem . C are este el?
C reştinism ul!
O în to a rce re la valorile lui este sin o n im ă cu în to a rce rea
„fiului risipitor" a c asă . C h iar şi p e n tru cei a ju n ş i „la porci",
D u m n ezeu p ă stre a z ă în că şi astăzi o c a să p rim ito are, o
h a in ă n o u ă . u n inel în deget, în că lţă m in te n o u ă şi ... o inim ă
plină de iubire.
D um nezeu n e-a c re a t s ă fim fiinţe sociabile. C h iar şi
venirea n o a s tră pe lu m e n u s-a fă c u t sin g u ră , ci n e -a leg at
de e x iste n ţa u n o r alte fiinţe. P ru n c ia şi copilăria n o a s tr ă ne-
a u a r ă ta t cu p riso sin ţă că d epindem de alţii şi că avem
nevoie de c ă ld u ra p ă rtă şie i. Pe m ă s u ra trecerii anilor, am
d e p rin s a p titu d in i care n e p o t a ju ta s ă su p ra v ie ţu im sin g u ri,
d a r to a tă ex iste n ţa n o a s tră c o n tin u ă s ă fie in flu e n ţa tă de cei
din ju r u l n o stru .
D eplorăm conflictele in te rn a ţio n a le şi actele de
tero rism . Suferim îm p re u n ă s u b a m e n in ţa re a forţelor
anim alice care se d e c la n şea z ă în u n ii o d a tă cu căderea
nopţii. S trăzile n o a s tre a u devenit periculoase. Uşile n u m ai
m a rc h e a z ă căile de acces că tre c a sa şi in im a a ltu ia , ci locul
u n d e n e ferecăm cu ş a p te lacăte, p ro te jîn d u -n e ex isten ţa.
C um n e poate a ju ta B iblia în to ate a c estea ?
Mai întîi a r tre b u i s ă sp u n e m că ea n u n e p o ate a ju ta s ă
sc h im b ă m so cietatea, decît d acă a c ce p tăm ca ea să în ceap ă
a c e a s tă lu c ra re cu noi în şin e. S ocietatea n u se p o ate
s c h im b a decît sch im b în d cîte u n om o d a tă , u n u l d u p ă
celălalt. Şi a c e a s tă lu c ra re tre b u ie să în c e a p ă cu m ine şi cu
tine.
Al doilea lu c ru pe care treb u ie să-l sp u n e m e ste că
Biblia n u poate sc h im b a pe nim eni. E a ne poate d o a r
c o n d u c e la Acela care n e -a creat, care n e -a c ă u ta t p rin lsu s
C h risto s şi care v rea acu m s ă n e reaşeze în a rm o n ia
u n iv e rsa lă a întregii Lui creaţii: D um nezeu. Biblia este d o a r
atît: vocea p rin care D um nezeu îi c h e am ă pe oam eni la Sine.
La a c e s t tu lb u re sfîrşit de secol douăzeci, c a rte a a c e a s ta
ne p u n e în a in te „ce p u tem deveni", d a c ă a c ce p tăm s ă ne
în to a rce m la D u m n ezeu cu to a tă fiinţa n o a s tră , devenind
copiii Lui re in tra ţi s u b im periul dragostei: „Să-L iu b eşti pe
D um nezeul tă u cu to a tă in im a ta......iar pe aproapele tă u ca
a / Qrijă de (roii

pe tin e în s u ţi1*.
S întem a c u m în a n u l 1993 şi privim cu în g rijo rare la
lu cru rile care se d e sfă şo a ră în ţa ră . D ep arte de a ju d e c a şi
de a osîndi, în c e rc a re a n o a s tră e ste s ă fim de folos sp re m al
bine. îm p re u n ă cu ru g ăciu n ile n o a stre , trim item sp re
d u m n e a v o a stră o lu c ra re de a s is te n ţă d u h o v n icească. S în t
pagini scrise şi tra d u s e de la in im ă la inim ă, de oam eni care
a u sim ţit pe p ro p ria lor piele, şi su fe rin ţa în s tră in ă rii şi
b u c u ria u m b lă rii în p ă rtă ş ia copiilor lui D um nezeu.
A nul tre c u t am ţin u t în B iserica n o a s tr ă u n s tu d iu
d e sp re relaţiile d in tre fraţi. M ulţi m -a u în d e m n a t s ă sc riu
to a te cele s p u s e în paginile u n e i cărţi. Apoi altcineva m i-a
d a t s ă citesc „O ne-A nothering“, s c ris ă de Sim on S chrock.
C a rte a m i-a p lă c u t şi am lu a t le g ă tu ra cu a u to ru l, p e n tru o
e v e n tu a lă tra d u c e re . Prim ind p e rm isiu n e a lui de a a d a p ta
c o n ţin u tu l la realităţile ro m ân eşti, a m co m b in at cele d o u ă
lu c ră ri în tr-o s in g u ră carte. C ontribuţiile m ele cu ilu stra ţii
„româneşti** la c a rte a lui Sim on S ch ro ck a p a r în m ai to ate
capitolele cărţii şi s în t p u s e în tre p a ran teze.
Nu am nici o îndoială, a c e a s tă carte p o ate in flu e n ţa o
g eneraţie. Citiţi-o şi daţi-o m ai dep arte, ru g în d u -v ă ca
D u m n ezeu să-Ş i facă p rin ea lu c ra re a Lui desăvârşită.
 1

Jndemnaţivă unii pe uliii"

Copiii n o ş tri m erg la o şcoală c re ştin ă a d m in is tra tă de
a d u n a re a din care facem p a rte . Uneori, p ă rin ţii s în t invitaţi
s ă ia m a s a de p rin z la şc o ală şi s ă p a rticip e apoi d u p ă -
a m ia za la cîteva jo c u ri sportive. S în t alese cu p rec ă d e re
acele în tre ce ri în care ta ţii şi fiii p o t face echipe com une.
S copul a c e sto r activităţi n u este su c c e su l, ci m ă rire a
s p iritu lu i de e ch ip ă în fiecare familie.
Ori de cîte ori cineva „face galerie" p e n tru cineva din
fam ilia lui, el cim en tează şi m ai m u lt s p iritu l de echipă.
Biblia le cere celor care fac p a rte din fam ilia lui
D u m n e z eu s ă în tre ţin ă a c e s t sp irit de echipă şi s ă particip e
la eforturile pe care le fac cei din ju r u l lor: „îndem naţi-vă
u n ii pe alţii în fiecare zi, cîtă vrem e se zice: „ Astăzi", p e n tru
ca n ic iu n u l d in tre voi s ă n u se îm p ie tre a sc ă p rin
în şe lă c iu n e a p ăcatu lu i" (Evrei 3:13).
„Să n u p ă ră sim a d u n a re a n o a s tră , cu m a u u n ii obicei;
ci s ă n e în d em n ă m u n ii pe alţii, şi cu a tît m ai m ult, cu cît
vedeţi că ziu a se apropie" (Evrei 10:25).
S c rip tu ra n u la s ă nici u n d u b iu a s u p ra fap tu lu i c ă cei
din fam ilia lui D um nezeu treb u ie s ă se în cu rajeze u n ii pe
alţii. A cest lu c ru n u este lă s a t la la titu d in e a n o a s tră . El este
o p o ru n c ă . D um nezeu co n sid e ră a c e a s tă a titu d in e în tr -a tît
de im p o rta n tă în cît n e -a d a t u n d a r sp iritu a l specific p e n tru
a o p u te a îndeplini: „Deoarece avem felurite d a ru ri, d u p ă
h a ru l care n e -a fost d a t, ... cine îm b ă rb ă te a z ă pe alţii, s ă se
ţin ă de îm b ărb ătare". (Rom. 12:6,8). S -a r p u te a ca d a ru l tă u
s ă fie acela de a-i îm b ă rb ă ta pe alţii. A ceasta în se a m n ă că o
vei face m ai m u lt ca ceilalţi şi cu m ai b u n e rez u lta te. D ar
a c e a s ta n u în se a m n ă că ceilalţi n u tre b u ie s ă se ţin ă de
îm b ă rb ă ta re . Nu există sc u ză ca s ă n u n e în d e m n ă m u n ii pe

9
10 / ijfijo de (roii

ceilalţi. D um nezeu n e -a p o ru n c it s ă n e în c u ra jă m u n ii pe
alţii.
A postolul Pavel a c u n o s c u t v a lo a rea îm b ă rb ă tă rii. El a
folosit-o ap ro a p e în to td e a u n a cîn d şi-a în c e p u t scrisorile
d e s tin a te bisericilor din Asia Mică.
Iată ce le scrie celor din C orint: „M ulţum esc
D u m n ezeu lu i m eu to td e a u n a , cu privire la voi“ (1 Cor. 1:4).
Celor din Colose le scrie: „M ulţum im lui D u m n ezeu ,
T atăl D om nului n o s tr u Isu s C h risto s, căci n e ru g ăm
n e în c e ta t p e n tru voi, şi am a u z it d e sp re c re d in ţa v o a s tră în
C h risto s Isu s şi d esp re drag o stea, pe care o aveţi fa ţă de toţi
sfinţii" (Col. 1:3.4). A postolul îi în c u ra je a z ă lă u d în d u -le
c red in ţa.
A postolul îi în d e a m n ă pe cei din Filipi cu cuvintele:
„M ulţum esc D um nezeului m eu p e n tru to a tă a d u c e re a
a m in te pe care o p ă stre z d esp re voi. ... s în t în c re d in ţa t că
Acela care a în c e p u t în voi a c e a s tă b u n ă lu cra re , o va isp răv i
p în ă în z iu a lui Isu s C hristos" (Filip. 1:3-6). E ste clar că
Pavel îşi exprim ă ap re c ie re a s a p e n tru ei şi în cre d ere a în
v alo area pe care o au ei în a in te a D om nului.
Pe cei din T esalonica îi la u d ă „p en tru lu c ra re a credinţei,
o ste n e a la dragostei şi tă ria nădejdii" lor (1 Tesal. 1:3).
A cest p rin c ip iu al în c u ra jă rii se vede foarte bine din
felul în care se apro p ie Pavel de Tim otei. în cea de a d o u a
sc riso a re c ă tre a c e s t tîn â r colaborator, Pavel la u d ă c re d in ţa
lu i Tim otei (1:5), s ta b ile şte o le g ă tu ră a iubirii (1:2), la u d ă
sp iritu l de c o n sa c ra re al lui Timotei (1:4-5) şi trece apoi la
în d e m n a re a p ro p riu zisă: „De ac ee a îţi a d u c a m in te s ă
înflăcărezi d a ru l lui D um nezeu, care este în tin e p rin
p u n e re a nrîinilor mele" (1:6). Vă rog s ă rem a rc a ţi ordinea:
m ai întîi stab ilirea u n e i p u n ţi de sim p atie şi de iu b ire
recip ro că p rin cîteva aprecieri sin cere şi e n tu z ia ste şi n u m a i
d u p ă aceea în d e m n a re a sp re m ai b in e şi sp re m ai s u s .
A celaşi fel de a lu c ra se vede şi în cazul în care Pavel a
tre b u it s ă corecteze ceva în viaţa colaboratorilor s ă i. Iată-1 pe
ap o sto l sc riin d u -i lu i Filim on: „Pavel, în te m n iţa t al lui Isu s
C h risto s, şi fratele Tim otei, că tre p re a iu b itu l n o s tru
Filim on, to v a ră şu l n o s tru de lu cru ." E ste clar că ap o sto lu l
u rm ă re ş te s ă c lă d e a sc ă m ai întîi o p u n te de sim p atie c ă tre
in im a lui Filim on. Pavel n u face econom ie de cu v in te a tu n c i
cîn d este v o rb a să -l în cu ra je z e pe u n frate al s ă u s ă
progreseze în fac e rea binelui: „M ulţum esc to td e a u n a
D u m n ezeu lu i m eu , ori de cîte ori îm i a d u c a m in te de tin e în
 Jn d em n aţi-vă unii pe alţii" / 11

ru g ăc iu n ile m ele. p e n tru că am a u z it d e sp re c re d in ţa pe care

o ai în D om nul Isu s şi d rag o ste a faţă de toţi sfinţii. F ra te ...
în adevăr, a m a v u t o m a re b u c u rie şi m îngîiere. p e n tru
d rag o ste a ta, fiindcă, frate, inim ile sfinţilor a u fost înviorate
p rin tin e “ (Filim. 4-5, 7).
A postolul trece la su b ie c tu l s ă u dificil, n u m a i d u p ă ce
a c e a s tă p u n te de sim p atie reciprocă e ste stab ilită: „Te rog
p e n tru copilul m eu, pe care l-am n ă s c u t în la n ţu rile mele:
p e n tru O nisim . care a ltă d a tă ţi-a fost nefolositor, d a r care
a c u m îţi va fi folositor, şi ţie şi m ie“. (Filim. 10-11). în tre a g a
sc riso a re este o b iju terie de strateg ie s p iritu a lă . P roblem a lui
Pavel era grea. El tre b u ia să-l convingă pe u n s tă p în de
sclavi să -şi ierte sclavul fugar şi să-l trim e a tă în ap o i ca să-l
slu je a sc ă pe ap ostolul aflat în te m n iţa t la Rom a. F aptul că
a c e a s tă sc riso are s-a p ă s tr a t dovedeşte că cererea lui Pavel a
fost a s c u lta tă şi că D u h u l S fînt a v ru t ca în tre a g a s itu a ţie s ă
fie u n m odel p e n tru felul în care creştinii treb u ie s ă ştie s ă
se apro p ie unii de ceilalţi şi s ă se în d em n e u n ii pe alţii la
facerea binelui.
M ulte sfa tu ri date de p ăsto rii bisericilor de astăzi n u
s în t prim ite, n u p e n tru că a rg u m en tele a r fi rele s a u
cuvintele n u a r fi cele m ai potrivite, ci d o ar p e n tru sim plul
m otiv că în a in te de a ta c a re a problem ei, cel ce d ă sfa tu ri n u
a ş tiu t s ă c o n s tru ia s c ă o p u n te de sim p atie şi p re ţu ire
reciprocă. Ar trebui s ă ştim s ă pregătim m ai întîi in im a celui
ce n e a s c u ltă . Cîteva cuvinte de apreciere sin c e ră p ot fi ex act
cheia care s ă descuie la c ă tu l de in d iferen ţă. A duceţi-vă
a m in te că în toate scrisorile scrise celor şa p te biserici din
c a rte a ApocaJipsei. D om nul Isu s începe p rin a s p u n e ceva
b u n d e sp re ele: „Ştiu faptele tale ... e tc .“ C ritica şi în d em n u l
sp re m ai bine u rm e a z ă n u m a i în p a rte a a d o u a a scrisorilor:
„Dar ce am îm potriva ta ..."
A du-ţi am in te de a c e st prin cip iu ori de cîte ori vrei s ă
întorci pe cineva care s-a d e p ă rta t de D om nul. C a u tă m ai
întîi s ă clădeşti o p u n te de leg ătu ră. S p u n e cîteva cuvinte
izvorite din d rag o ste şi sim p atie sin c e ră. O b işn u ie şte-te s ă
vezi în to td e a u n a şi p a rte a b u n ă din oam eni. A ccentuează
calităţile lor. lau d ă -le pornirile în sp re bine şi a tu n c i ei vor
a c c e p ta cu s u p u n e re şi criticile tale ju stificate.
C um n e p u te m în d em n a u n ii pe alţii? Iată m ai jo s ş a se
su g estii pe care vi le p ropun:
Întîi. în d e a m n ă prin cuvinte. Alege-ţi cu grijă cuvintele,
to t a ş a cum îşi alege şi g răd in a ru l sem inţele prim ăvara. S în t
1 2 / (grijă de fra ji

ele „cu h a r şi d rese cu s a re “? Se „ potrivesc ele cu în v ă ţă tu ra

să n ă to a s ă " (Tit 2:1) ?
„Nîciun cu v în t s tric a t s ă n u vă ia să din gură; ci u n u l
b u n , p e n tru zidire, d u p ă cum e nevoie, ca să d e a h a r celor
ce-1 aud" (Efes. 4:29).
A du-ţi a m in te de ceea ce le-ai s p u s celor din ju ru l tă u în
u ltim a să p tă m în ă . Au fost vorbele tale pline de optim ism şi
de în c u ra ja re ?
Unii jonglează cu cuvintele ca şi sc a m a to ru l cu cuţitele.
Nu u ita în s ă că e ste u n joc p ericulos. De m u lte ori, glum e şi
ironii „nostim e" a tin g p u n c te d u re ro a se şi la s ă ră n i adînci.
C în tăre şte -ţi cu a te n ţie cuvintele. Ele pot a d u c e în vieţile
celor din ju r s a u raiu l, s a u iadul.
în al doilea rîn d , în so ţe şte -ţi cuvintele cu o c ă ld u ro a s ă
strîn g ere de m înă. Cînd eram d o a r u n copil, m ă ju c a m
m ereu cu ceilalţi copii pe o m ovilă de p ă m în t în a in te de
în c e p e re a serviciului divin din B iserică. Cînd s o s e a ora, ne
în şiru ia m u n u l d u p ă celălalt şi treceam pe rîn d p rin faţa
u şie ru lu i. N-am s ă u it n icio d ată cum acel om sim p lu şi
m o d e st n e s trin g e a la fiecare pe rîn d m în a şi n e ro ste a cu
d rag o ste num ele. C um va, acea strîn g ere de m în ă şi s u n e tu l
p ro p riu lu i m eu n u m e: „Simon", m ă făcea s ă m ă sim t
im p o rta n t şi a c c e p ta t în B iserică. C h iar d a c ă era m u lt m ai în
v îrstă , u ş ie ru l era prieten u l p refe ra t al tu tu ro r copiilor
B isericii. El îm p lin ea cuvintele S cripturii: „Spune s ă n ă ta te
prietenilor, fiecăruia pe nu m e" (3 loan 14).
îm i a d u c a m in te a c u m şi de u n a lt frate m ai în v îrstă,
care este de m u lt la D om nul. Şi el îmi strin g ea cu c ă ld u ră
m în a şi se b u c u ra sin cer de cîte ori n e în tîlneam .
în v a ţă şi tu s ă întinzi m în a celor din j u r şi s ă le sp u i pe
n u m e . Nu există nici o colecţie de s u n e te m ai m elo d io asă şi
m ai p lă c u tă decît aceea a su n e te lo r care a lc ă tu ie sc p ro p riu l
n o s tr u n u m e.
în al treilea rînd, în d ea m n ă-i pe alţii p rin s p iritu l' de
m îngîiere. Fii d e sch is la durerile alto ra. C a u tă s ă te p u i în
locul lor şi s ă le sim ţi necazurile. D eprinde-te să -i priveşti pe
oam en i în ochi şi s ă le sp u i cîteva cuvinte de în c u ra ja re .
P rim a m ea soţie a m u rit cînd eu aveam 25 de an i. Nu
m ai tre b u ie s ă v ă sp u n că m ă p ră b u şise m s u b lo v itu ră şi mi
se p ă re a că se sfîrşeşte lum ea. N-am s ă u it n ic io d a tă
m îngîierea pe care a ş tiu t s ă m i-o dea m a m a m ea. De cîte ori
m ă du ceam pe a c asă , ea g ă sea cele m ai potrivite cuvinte ca
s ă m ă facă s ă cred în viitor. Cîteva astfel de cu v in te pe care
 „ăndemnafi-vă unii pe alţii" / 13

ea le-a s p u s sorei m ele d e sp re m ine în p re z e n ţa m ea, m i-a u

d a t m ă s u r a încrederii ei în m ine şi m -a u a lim e n ta t c u
p u te re a n e c e s a ră s ă o ia u de la capăt. C h iar şi astăzi, cînd
m i-e greu, m ă gîndesc m ereu la acele cu v in te de în c u ra ja re
ale m am ei m ele. Ele s în t ad ierea de m îngîiere de care am
nevoie.
In al p a tru le a rin d , în d e a m n ă p rin tr-o a c ţiu n e potrivită.
Nu a ju ta n u m a i c u vorba, ci şi cu fapta. Am aleciţii
in v a d a se ră iarăşi ţa ra şi Israel se afla în b ătălie. S u s pe
m u n te , M oise s tă r u ia în ru g ă c iu n e p e n tru b iru in ţa
p o p o ru lu i D om nului. Mîinile lui în ă lţa te în ru g ă c iu n e i-a u
fă c u t pe evrei s ă b iru ia sc ă . Cînd m îinile c o b o rau în jo s,
Am alec era m ai tare. Văzînd că tru p u l lui Moise a obosit,
A aron şi Mur n u s -a u m u lţu m it d o ar să-l în d em n e s ă
c o n tin u e , ci a u lu a t o p ia tră , 1-au a şe z a t pe M oise pe ea şi i-
a u sp rijin it a m în d o u ă m îinile în ă lţa te s p re cer.
Şi astăzi, cei credincioşi trec prin m u lte bătălii teribile.
S a ta n şi ostile lui vor să-i tîra sc ă sp re iad. T rebuie s ă ne
dep rin d em s ă n e în d em n ă m unii pe ceilalţi p rin lu c ră ri
co n crete ale iubirii.
în al cincilea rînd, în c u ra je a z ă cu u n zîm bet. El este ca
o raz ă de so are care a lu n g ă norii. îmi a d u c a m in te că u n
astfel de zîm bet d ă ru it m ie de u n u l din fraţii m ei m -a a ju ta t
s ă p o t trece cu b in e m o m e n tu l în care am v ă z u t p e n tru
u ltim a o a ră tru p u l u n e i fiinţe dragi în cap ela cim itirului.
Cînd pred icato ru l v e ste şte C uvîntul de la am von,
ascultă-1 cu u n zîm bet pe buze. Fă-1 s ă ştie că îl a scu lţi cu
in te re s şi cu plăcere. Un zîm bet sin c e r d ă aripi, în tim p ce
c ă sc a tu l p u n e la n ţu ri pe elanul p red ic ato ru lu i. S-a
c o n s ta ta t că treb u ie să pui în m işcare cam şaizeci şi şa se de
m u şc h i ca s ă te în c ru n ţi, în tim p ce p e n tru zîm bet este
su fic ie n tă a c ţiu n e a a n u m a i doi. E ste m u lt m ai u ş o r s ă
zîm beşti! E ste m u lt m ai folositor şi .. te face şi s ă a ră ţi m u lt
m ai bin e. De ce vrei s ă faci rid u ri? Zîm beşte!
în al şa se le a rin d , în d e a m n ă şi în c u ra je a z ă p rin
ru g ă c iu n e . G îndeşte-te la cei n e m în tu iţi. M ijloceşte la
D om nul p e n tru ei. Cere m în tu ire a lor. D u m n ezeu n u d oreşte
m o a rte a p ă c ă to su lu i, ci ca el s ă se în to a rc ă cu p o c ă in ţă şi s ă
g ă se a sc ă viaţa.
A du-ţi am in te de p a sto ru l tă u . El n u e ste d o ar p a sto ru l
B isericii, ci şi p a sto ru l tă u perso n al. D u m n ezeu ţi l-a d ă ru it
ca şi a ju to r şi călău ză. R oagă-te p e n tru in te g rita te a şi
în ţe le p c iu n e a lui. Cere ca D um nezeu să-i dea C uvînt şi să-l
14 / (grija de {răii

fere a sc ă de în v ă ţă tu rile p ericu lo ase. R oagă-te p e n tru

fericirea ta şi p e n tru fericirea lui. A du-ţi a m in te de alţi
credincioşi din a d u n a re . R oagă-te p e n tru cei ce a u problem e
s a u tre c p rin su ferin ţe. A jută-i, p u rtîn d şi sarcin ile lor
în a in te a D om nului.
De ce şă-i în d e m n ă m pe ceilalţi? E x istă o în tre ită
m otivaţie. Mai întîi, p e n tru că tre b u ie să-i a ju tă m pe alţii să-
şi p u n ă în rîn d u ia lă rela ţia lor cu D um nezeu p rin D om nul
Isu s. C redincioşii tre b u ie să -i în d e m n e pe cei n ecredincioşi
s ă vină la D om nul cît în c ă m ai e ste vrem e de h a r. în d e m n a re
m ai în s e a m n ă şi s tă r u in ţa ca cineva să-şi s u p u n ă v ia ţa s u b
a u to rita te a D om nului şi a C u v în tu lu i S ău .
A d o u a ra ţiu n e a în d em n ării este lu cra re a de zidire a
tru p u lu i lu i C h risto s. M ădularele d in tru p u l Bisericii treb u ie
s ă se slu je a sc ă u n e le pe altele în v ederea creşterii: „Din El,
to t tru p u l, b in e în ch e g a t şi s trîn s legat, p rin ceea ce d ă
fiecare în c h e ie tu ră , îşi p rim e şte creşterea, potrivit cu
lu c ra re a fiecărei p ă rţi în m ă s u ra ei, şi se zideşte în dragoste"
(Efes. 4:16). R em arcaţi că apostolul n e n u m e ş te
„încheieturi", su b lin iin d şi m al m u lt faptul că n ic iu n u l din
noi n u tre b u ie s ă tră ia s c ă sin g u r, ci treb u ie s ă în tre ţin ă
le g ă tu ri cu ceilalţi, în v ederea b in elu i reciproc.
Al treilea m otiv p e n tru în d e m n a re este că tre b u ie să-i
îm pingem pe ceilalţi sp re o viaţă cu ro st şi cu rez u lta te
duhovniceşti. „îndem naţi-vă u n ii pe alţii la d rag o ste şi la
fapte bune". T rebuie s ă în v ă ţă m s ă n e ap reciem pozitiv
activităţile u n ii alto ra. F iecare în p a rte este u n fragm ent
d in tr-u n m ec a n ism social com plicat. în v a ţă s ă apreciezi
eforturile făcute de ceilalţi. Laudă-i pe cei ce clăd esc case, pe
cei ce m u n c e sc în fabrici, pe cei ce re p a ră m aşini,
în cu ra je a z ă-i pe cei ce se s tră d u ie s c s ă fie b u n i p ă rin ţi, b u n i
soţi şi soţii.
în d e m n a ţi-v ă unii pe ceilalţi! Mă gîndesc la cei care m-
a u în c u ra ja t pe m ine pe cale. Mă gîndesc la în v ă ţă to a re a
ac ee a care a v ă z u t to t ră u l din m ine, d a r a v ă z u t şi su fic ie n t
b in e ca să-m i s p u n ă că în tr-o zi s-a r p u te a s ă m ă chem e
D om nul s ă fiu u n p red icator. în c u ra ja re a ei m i-a făc u t bine.
Mă gîndesc la m ă tu ş a m ea E m a, care şi-a p e tre c u t o
b u n ă p a rte din v iaţă a şe z a tă in tr-u n căru cio r de invalizi. Ea
m -a în d e m n a t s ă c a u t s ă fac ceva b u n în viaţă. E a a ş tiu t s ă
v a d ă în m ine ceva ce alţii n -a u v ă z u t şi m i-a s p u s m e re u că
o s ă a ju n g „cineva".
M ă gîndesc apoi la toţi prietenii m ei, la editorii m ei care
 „3ndemnaţi-vă unii pe alţii" / 15

m -a u în v ă ţa t şi m -a u p ro p u ls a t în ain te . Mă g îndesc la toţi

aceia care m -a u în c u ra ja t s ă scriu . C a rte a a c e a s ta este şi
re z u lta tu l în cu ra jă rilo r lor optim iste.
G îndeşte-te ce B iserică e x tra o rd in a ră aţi avea d a c ă
fiecare a r fi p re o c u p a t să-i în d em n e şi să-i în cu ra je z e pe
ceilalţi! Fireşte, n u p u tem face lu c ru l a c e s ta cu re su rse le
n o a stre . T rebuie ca D u h u l S fînt s ă n e folosească p e n tru o
a ş a lu cra re . D ar tocm ai p e n tru a c e a s ta a venit El s ă
lo c u ia sc ă în inim ile n o astre! Nu degeaba se n u m e ş te El,
M îngîietorul!
S tai pe loc şi m ai gîn d eşte-te o d a tă la cuvintele pe care
le-ai ro stit ieri. D ar s ă p tâ m în ă tre c u tă ? Vei fi s u rp rin s ce
p u ţin e cuvinte de în c u ra ja re ai s p u s altora. în c e a rc ă
s ă p tă m în a viitoare s ă te concentrezi a s u p ra a cestei
a titu d in i. P reocupă-te s ă observi în v iaţa fiecăruia d in tre cei
dragi cîte ceva p e n tru care să-i lauzi sin cer. Fă ceva deosebit
s ă p tă m în a viitoare - în d e a m n ă şi încurajează!
E n tu z ia sm e a z ă -te p e n tru alţii.
C redincioşii s în t toţi în aceeaşi echipă: fam ilia lui
D um nezeu. Fă galerie p e n tru ceilalţi.
 2

JSidiţi-vă unii pe alţii"

Z idirea u n e i case e ste o tre a b ă se rio a să . în v iaţa m ea
am a ju ta t şi la c o n s tru ire a de case şi la dem o larea lor. C a s ă
ridici o c a să îţi treb u ie pricepere, d a r s ă o dărîm e p o ate
oricine.
N u toţi oam enii p o t fi c o n stru c to ri. îţi tre b u ie tim p, fo rţă
şi p ricepere. Se cere m u ltă m u n c ă , d a r cîn d to tul este gata,
sim ţi în su fle t u n s e n tim e n t de sa tisfacţie şi de m îndrie.
S ă d ărîm i n u este greu. O ricine p o a te lu a u n ciocan şi o
ra n g ă şi foarte c u rîn d , dintr-o m a re c o n stru c ţie n u m ai
ră m în decît b u c ă ţi de m oloz şi su rcele. N -am v ă z u t în c ă pe
n im en i care s ă fi fost lă u d a t p e n tru p ric e p ere a cu care a
d em o lat o casă.
în 1896, d u p ă m ii de ore în m u n c ă , s tu d iu şi
ex p erim en tări, H enry Ford a c o n s tru it p rim u l s ă u m odel de
au tom obil. Ceva m ai tîrziu, Ford a p ro d u s „Modelul T“, o
m a ş in ă cu p erfo rm an ţe m edii, su ficien t de ieftină ca s ă
p o a tă fi c u m p ă ra tă de m ajo ritate a am ericanilor. în a in te de
a p a riţia a c e stu i tip, m a ş in a fu se se u n articol de lu x rezerv aţ
d o a r celor bogaţi. P rin m u n c ă s u s ţin u tă şi ingeniozitate,
H enry Ford „a p u s A m erica pe roate". S tră d u in ţe le lu i a u
p ro p u ls a t om enirea sp re rea lită ţi n em aiîn tîln ite.
P u ştiu l an o n im care-şi îngrijeşte plin de d ragoste cîinele
realizează şi el ceva: îşi cîştigă u n prieten. C elălalt p u şti,
n e a s tîm p ă ra tu l care a ru n c ă p isica de la etaj ca s-o v a d ă
căzînd m ere u în picioare, n u clădeşte, ci dărîm ă: pierde
s im p a tia pisicii şi-şi face u n d u şm a n .
C redincioşii în D um nezeu tre b u ie s ă se d e p rin d ă s ă
clădească! Ei s în t copiii C re a to ru lu i a c e stu i univers! în

17
1 8 / (JrijG de (roţi

Biblie, o a se m e n e a a titu d in e este e x p rim ată astfel: „Zidiţi-va

u n ii pe alţii".
„Aşadar, s ă u rm ă rim lu cru rile care d u c la p a c e a şi
zidirea n o a stră " (Rom. 14:19).
O a ltă ch e m a re la edificarea a lto ra o găsim în Rom ani
12:1,2: „Noi, care sîn tem tari, sîn tem datori s ă ră b d ă m
slăb iciu n ile celor slabi, şi s ă n u ne plăcem n o u ă în şin e.
F iecare d in tre noi s ă p lacă a p ro ap elu i, în ce e ste bine, în
v ederea zidirii altora".
A zidi pe cineva în se a m n ă a edifica, a c o n stru i, a în tă ri,
a îm b u n ă tă ţi, a desăvîrşi m ental s a u m oral.
Celor credincioşi le-a fost în c re d in ţa tă o sa rc in ă
se rio a să şi im p o rta n tă , dar. de m u lte ori, a c e a s tă lu c ra re
este tre c u tă cu vederea. In loc s ă n e zidim u n u l pe celălalt,
c ă u tă m s ă n e dem olăm u n u l pe celălalt. In loc s ă ne
a p le c ă m în slujire, ne călcăm în picioare u n u l pe celălalt,
c ă u tîn d s ă n e c ă ţă ră m fiecare pe cadavru] a ltu ia . N eputînd
s ă n e în ă lţă m , îi tragem c u furie pe ceilalţi în jo s. în jo sin d u -i
şi m u rd ă rin d u -i cu noroi. A sem enea p reo c u p ă ri n u s în t
d em n e de lau d ă .
D u m n ezeu n e vrea p reo cu p aţi cu zidirea alto ra, ia r noi
îi „zidim" cam to t a ş a cu m şi-a zidit m e şte ru l M anole
n e v a sta în pereţii m ăn ă stirii.
Ar tre b u i s ă n e p reo c u p ă m ca toţi cei din ju r u l n o s tr u să
u rc e în fiecare zi c u o tre a p tă m ai s u s în p ro cesu l lor de
ap ro p ie re de D u m n ezeu . C înd eram copil la ţa ră , aveam u n
cîine pe care-1 chem am : Fido. E ram p rieten i b u n i şi
m erg eam p re tu tin d e n i îm p re u n ă . A ju tat de b u n ă v o in ţa lui,
l-am în v ă ţa t pe Fido s ă facă to t felul de lu c ru ri pe care u n
cîine o b işn u it n u le p u te a face. U nul d in tre a c e ste lu c ru ri
e ra s ă se c a ţe re îm p re u n ă c u m ine pe s c a ra surei. îl aşez a m
b in işo r în a in te a m ea cu picioarele pe p rim a tre a p tă şi-i
sp u n e a m : „Sus, Fido, sus!" La în d em n u rile m ele, el s ă lta
trem urând tot pe tre a p ta u rm ă to a re . Ca s ă n u -i fie frică, îi
sp rijin eam picioarele din s p a te şi-i rep e tam m ereu: „Foarte
bine, Fido. H ai ! Mai su s, m ai sus!" Şi to t a şa , tre a p tă cu
tre a p tă , sprijinindu-1 m ereu de la sp a te , Fido al m eu
a ju n g e a s u s şi n e c u ib ă rea m îm p re u n ă în linul şu rii.
A cesta e ste lu c ru l pe care d o reşte D um nezeu să-l facem
şi n oi u n u l p e n tru celălalt. T rebuie s ă în v ă ţă m s ă ne
sp rijin im m ereu de la sp a te şi s ă n e a ju tă m u n u l pe celălalt
s ă u rc ă m m ai s u s , şi m ai s u s , cu fiecare e x p erien ţă a vieţii
n o a stre . A edifica pe altu l în se a m n ă a te p reo c u p a ca el s ă
 „Eidifi v ă unii pe alţii" / 19

u rc e pe s c a ră în a in te a ta. Cu cît u r c ă el m ai s u s , c u a tît te

în alţi şi tu în su ţi. îţi poţi în ch ip u i ce giganţi d u h o v n iceşti am
deveni d acă am şti s ă n e edificăm u n ii pe ceilalţi? „De aceea,
m îngîiaţi-vă şi în tă riţi-v ă u n ii pe alţii, cu m şi faceţi în
adevăr" (1 Tes. 5:11).

Fii un om al mîngîierii
S -a r p u te a ca cineva să c re a d ă că ceea ce face el este
n e im p o rta n t şi plicticos; s -a r p u te a ca el s a u ea s ă -ş i fi
p ie rd u t to t cheful şi să n u m ai aibe nici o tragere de inim ă.
A tunci e ste m o m e n tu l ca s ă treci la tre a b ă şi să îi s u p o rţi cu
to a tă inim a. C a u tă cuvinte de apreciere. S u b lin ia ză
im p o rta n ţa şi c a lita tea lu cră rii lor. Nu a r ă ta că ceea ce faci
tu e ste m u lt m ai im p o rta n t şi m ai vrednic de cinste. S p u n e o
vorbă b u n ă şi vei culege c u rîn d roadele. O b işn u ia m s ă s ta u
p lictisit la rînd la c a n tin ă ca să-m i p rim esc p o rţia de
m în care. Am o b serv at că toţi e ra u cam plictisiţi, d a r că cea
m ai p lic tisită şi m ai a c ră e ra b u c ă tă re a s a care n e a şez a
m în c a re a în farfurie. Cînd am a ju n s în d rep tu l ei, i-am
zîm bit şi i-am sp u s: „Vai ce coafură fru m o a să ai astăzi! Ce
c in ste am eu s ă fiu s e n a t de o d o a m n ă a ş a de elegantă!
M u lţu m esc frum os". C are credeţi că a fost re z u lta tu l
cuvintelor m ele? Am lă s a t în u rm a m ea o fem eie fericită, ia r
eu am p lec a t din fa ţa ei cu o farfurie m u lt ... m ai p lin ă ca a
celorlalţi! P oliteţea este ră sp lă tită .
D acă sta i de vorbă cu u n c o n stru c to r, respectă-1. Cine
a şe a z ă u n acoperiş d e a s u p ra c a p u lu i a lto ra este u n om
vrednic.
D acă s ta i de vorbă c u u n ţă ra n , m u lţu m e şte -i că p rin el
dă D u m n ezeu de m în c a re lum ii.
D acă sta i de vorbă cu o so ră de la sp ital, m u lţu m e şte -i
că p rin m îinile ei dă D um nezeu a lin are celor aliaţi în
su ferin ţe. (Fratele W u rm b ran d se afla in te rn a t în sp ita lu l
din F u llerto n şi era îngrijit de o infirm ieră n eg resă. în tr-o
dim in eaţă, fratele i-a zis: ..Ştii că scrie d espre tine în Biblia
m ea?" M irată, fem eia a crezu t că glum eşte, d a r l-a în tr e b a t
cu u n zîm bet: „Unde?" „Vino să -ţi arăt!" Şi fratele i-a citit
din Cîn ta re a Cin ţărilor lui Solom on: „Sînt neag ră, d a r s în t
fru m o a să , fiice ale Ieru salim u lu i, cum s în t corturile
C h e d a ru lu i. şi cum s în t covoarele lui Solom on" (C.C. 1:5).
D u p ă a c e a sta , fratele a a d ău g at: „Sînt fericit s ă fiu îngrijit de
cineva care este p re ţu it a ş a de m u lt de D um nezeu. Probabil
2 0 / {grijă de (roti

că nici u n p a c ie n t n u s -a b u c u r a t v reo d a tă de m ai m u ltă

a te n ţie ca fratele n o s tru , d u p ă ce a ro stit a c este cuvinte.
P u ţin ă a te n ţie şi p reţu ire , a u d a t s e n s şi fru m u se ţe un ei
ru tin e de fiecare zi.)
D acă s ta i de vorbă cu u n ta tă p re o c u p a t de îm potrivirile
fiului s ă u ad o lescen t, sp u n e -i că te rogi p e n tru el şi că ai
to a tă în c re d e re a că D um nezeu a d a t acel copil pe m îini
b u n e . S p u n e-i că toţi copiii a r tre b u i s ă aibe u n a se m e n e a
tată .
D acă vizitezi o m am ă o b osită s ă tot aşeze lu cru rile
a ru n c a te de copiii ei p rin to a tă c a sa , aju t-o s ă se v a d ă ca
îm p ingînd în s u s pe s c a ră pe aceia care vor fi o
b in ec u v în ta re în lu m e a de m îine.
T atăl m eu avea u n siloz vechi şi p ră p ă d it pe care-1
în d e s a cu grîne în fiecare to am n ă. C u cît e ra m ai m u lt g n u
în siloz, cu a tît e ra o p re siu n e m ai m are la b a z a silozului,
îm i a m in te sc că în tr-o to am n ă, cînd toţi vecinii ne d ă d e a u o
m în ă de a ju to r s ă u m p lem silozul, p re s iu n e a d in ă u n tru l lui
a devenit p re a m are p e n tru sc în d u rile vechi şi silozul a
p o rn it s ă se aplece p ericulos în tr-o p a rte . Im ediat, vecinii a u
s ă rit cu n işte p răjin i şi l-a u p ro p tit ca s ă s te a în picioare. Am
în ţe le s în că de pe a tu n c i v a lo a rea „proptelor".
Ori de cîte ori cineva sim te p re s iu n e a p e ric u lo a să a
crizelor vieţii, tre b u ie ca ceilalţi s ă s a ră în a ju to r şi s ă p u n ă
u m ă ru l la sp rijin ire a lui. Ar tre b u i s ă ştim că cel care se
c la tin ă are nevoie de sprijin, n u de „un brînci la vale".
S în t în tr-o c o n tin u ă m ira re s ă observ conversaţiile pe
care le p o a rtă oam enii a tu n c i cînd s în t la m a s ă în public.
M ajoritatea dialogurilor s în t distructive: s u b a lte rn i care-şi
„dem olează" şeful, credincioşi care-şi bîrfesc fraţii şi
su ro rile, lu cră to ri care-şi b atjo co resc colegii, ce tă ţe n i care-şi
în ju ră co n d u căto rii politici, etc. M i-aduc a m in te că o d a tă am
a s is ta t la o d iscu ţie in c e n d ia ră în care m em brii u n e i
a n u m ite a d u n ă ri „şi-au p u s pe rug" p red ic ato ru l. O
a se m e n e a te n d in ţă este p roprie n a tu rii u m a n e decăzu te, d ar
treb u ie o sîn d ită ca n e p lă c u tă şi m ai ales, neprofitabilă.
Nim eni n u iese m ai b u n d intr-o astfel de d iscuţie. Nici cele
m ai noi silozuri n u a r rez ista 1a. a se m e n e a p re siu n i
d istructive. Aşa ceva n u e ste „propteală", ci „dem olare".
Nu întâm plător Biblia n e în d e a m n ă s ă n e c e n zu ră m
conversaţiile: „Vorbirea v o a s tră s ă fie to td e a u n a cu h a r,
d re a s ă cu sa re , ca s ă ştiţi cum tre b u ie s ă ră s p u n d e ţi fiecă­
ruia" (Col. 4:6). O vorbire cu h a r este u n a care în cu ra je a z ă,
 „Zidiţi-vă unii pe alţii" / 21

văzînd dincolo de a p a re n ţe le triste de azi, realizările b u n e de

m îine. O vorbire c u s a re este u n dialog care îm piedică
s tric ă c iu n e a şi p ă s tre a z ă g u stu l p lă c u t, dînd farm ec vieţii.

Cele îngăduite nu sînt întotdeauna şi de folos

Biblia n e a tra g e a te n ţia că a n u m ite lu c ru ri care p a r
b u n e n u s în t în to td e a u n a sp re edificarea altora: „Toate
lu c ru rile s în t în g ăd u ite , d a r n u to ate s în t de folos. Toate
lu c ru rile s în t în g ăd u ite , d a r n u to ate lu cru rile zidesc" (1 Cor.
10:23).
S -a r p u te a s ă am voie s ă fac a n u m ite lu c ru ri, d a r
făcîndu-le să-i ră n e s c pe alţii.
S -a r p u te a s ă îm i fie în g ă d u it s ă a m a n u m ite lu c ru ri,
d a r p o sesia lor s ă n u -m i a d u c ă nici u n bine.
O rice lu c ru care n u -m i a d u c e nici u n bine şi n u face
b in e celor din ju ru l m eu n u este u n lu c ru folositor. Unii
sp u n : „ E tre a b a m ea ce fac şi ce am . De ce m -a r in te re s a ce
s p u n alţii?" A sta n u este valabil în tr-u n g ru p în care fiecare
este p re o c u p a t de pro g resu l şi b u n ă s ta r e a celorlalţi. în tr -u n
astfel de g ru p , „ce g îndesc ceilalţi" tre b u ie s ă fie p re o c u p a re a
n o a s tr ă n u m ă ru l u n u .
O are este c h ia r n u m a i tre a b a n o a s tr ă ce fel de m uzică
a sc u ltă m , ce cărţi citim s a u cum n e ch eltu im b a n ii?
D u m n e z eu este îm p otriva egoism ului în g u st. El vrea ca tot
ce facem s ă fie s u b o rd o n a t sco p u lu i în a lt al c o n stru irii
îm p ă ră ţie i Lui în ceilalţi. în a c e a s tă p ro b lem ă n u există
n e u tra lita te . „Cine n u a d u n ă cu C hristos, risipeşte" şi „Cine
n u e ste c u El, este îm potriva Lui".

Conversaţii care înaltă

? 5

D iscuţiile pe care le p u rtă m treb u ie s ă fie ziditoare.

B iblia sp u n e : „Nici u n cu v în t s tric a t s ă n u vă ia s ă din g u ră,
ci u n u l b u n , p e n tru zidire, d u p ă cu m este nevoie, ca s ă dea
h a r celor ce-1 aud" (Efes. 4:29).
E u p o t s p u n e că am fost a ju ta t de vorbele alto ra. îmi
a m in te sc m ai ales de u n om în v îrstă c u care făceam n a v e ta
sp re şc o ala la care am îndoi eram profesori. U nul din g ru p u l
de n a v e tişti p u n e a de obicei cîte o în tre b a re şi om ul a c e s ta
în v îrs tă făcea s ă n e p a ră călăto ria m ai s c u rtă , ţin în d u -n e de
v o rb ă cu întâm plări şi explicaţii pline de farm ec. F ă ră s ă ne
d ă m se am a , eram cu toţii n işte ucen ici în şcoala a c e stu i
2 2 / fy ij ă de fraţi

e ru d it vîrstnic. D iscuţiile p u rta te cu el m i-a u ră m a s a d în c în

m em orie şi m i-a u in flu e n ţa t m u lt viaţa.
(Fratele S fatcu, p re sb ite ru l Bisericii din laşi, a a v u t
p e n tru m ine u n rol a se m ă n ă to r. De m u lte ori, cînd treceam
dealul sp re Repedea, s a u cînd n e aflam în d ru m sp re
S cînteia, discuţiile p u rta te cu el s -a u tra n s fo rm a t în
veritabile lecţii de istorie, b o ta n ic ă , teologie şi ... viaţă. Am
în v ă ţa t a ş a d e sp re rolul galilor în colonizarea o ra şu lu i G alaţi
şi în c o n s tru ire a m ă n ă stirii G alata; d esp re specificul florei
m oldave, d e sp re lu c ru rile fru m o ase din S c rip tu ră şi d esp re
... m u lte altele.)
D in p ă c a te , am a s is ta t şi la conversaţii cu efecte
distru ctiv e. Am a s is ta t m ai ales la dialoguri ironice şi la
glum e tăio a se care a u c a u z a t ră n i adînci şi d u rero a se. Nu
ştiu de ce a u u n ii p lăcerea de a-i lu a la „mişto" pe alţii. De
d rag u l unei vorbe iste ţe cu d o u ă în ţe le su ri, de dragul u n ei
glum e re u şite , oam eni în to a tă firea i-a u c ă lc a t în picioare pe
ceilalţi şi a u in tr a t cu cizm ele în suflete d u io ase şi sensibile.
„Lasă, b ă, că am glum it. Ce, n u ştii de glum ă?" în c e a rc ă în
z a d a r s ă m ai re p a re ceva dînd vina pe lip sa de u m o r a
a s c u ltă to ru lu i.
E xistă u n ii p re d isp u şi la pesim ism . C o n v ersaţia cu
astfel de oam eni n u -ţi la s ă nici u n fel de s p e ra n ţă p e n tru
viitor: ţa ra se duce de rîp ă, guvernul este co ru p t,
co n d ucătorii Bisericii s în t toţi co rupţi şi vînduţi, ia m a este
p re a frig şi v a ra este p re a c ă ld u ro asă . Cînd p lo u ă este
pericol de in u n d a ţii, cînd este sen in , sîn tem a m e n in ţa ţi de
se ce tă. T ovărăşia u n o r astfel de oam eni te p re d isp u n e la
ulcer.
Alţii s în t palavragii de profesie. Le place să -şi a sc u lte
p ro p ria voce şi se p ro d u c în pu b lic cu aceeaşi rîvnă cu care
alţii d a u rec ita lu ri de operă. Din potopul lor de vorbe n u
răm îi de obicei cu nim ic şi eşti în c e rc a t de o c h in u ito a re
plictiseală. Nu în z a d ar s p u n e Biblia: „Să n u se ţin ă de
b a sm e şi de în şiră ri de n e a m u ri fără sfîrşit, care d a u n a ş te re
m ai m u lt la c e rtu ri de vorbe, decît fac s ă în ain teze lu c ru l lui
D um nezeu p rin credinţă" (1 Tim. 1:4), „F ereşte-te de
vorbăriile goale şi lum eşti; căci cei ce le ţin, vor în a in ta tot
m ai m u lt în n e c in stire a lui D um nezeu" (2 Tim 2:14).
„Dacă în v a ţă cineva pe oam eni în v ă ţă tu ră d eo seb ită şi
n u se ţine de cuvintele s ă n ă to a s e ale D om nului n o s tru Isu s
C h risto s şi de în v ă ţă tu ra care d u ce la evlavie, este plin de
m îndrie. şi n u ştie nim ic; ba în c ă a re b o a la cercetărilo r fără
 ..Zidiţi-vă unii pe alţii" / 23

ro s t şi a c ertu rilo r de cuvinte, din care se n a ş te pizm a,

certu rile, clevetirile, băn u ielile rele. zad arn icele ciocniri de
vorbe ale oam enilor stric a ţi la m inte, lipsiţi de ad ev ăr şi care
cred că evlavia este u n izvor de cîştig. F ereşte-te de astfel de
oam eni" (1 Tim. 6:3-5).

Daruri pentru zidire

D um nezeu a d a t copiilor S ăi d a ru ri d uhovniceşti
folositoare p e n tru zidirea tru p u lu i lui C hristos: „Şi El a d a t
pe u n ii apostoli; pe alţii, prooroci; pe alţii, evanghelişti; pe
alţii p ă sto ri şi în v ăţăto ri, p e n tru d e săv îrşirea sfinţilor, în
v ederea lu crării de slujire, p e n tru zidirea tru p u lu i lui
C hristos" (Efes. 4:11.12).
C a p a c ita te a de a-i zidi pe ceilalţi vine din lu c ra re a pe
care o face D u h u l S fint în inim ile n o a stre . D acă vrei să fii
m ai folositor altora, ro ag ă-te D om nului ca El să-ţi d ă ru ia s c ă
to t ceea ce ai nevoie. C a u tă să -ţi foloseşti to ate tale n te le date
de D um nezeu p e n tru zidirea celor din ju r. S p u n e îm p re u n ă
cu ap o sto lu l Pavel: „Şi to ate a c este lu cru ri, le sp u n e m , p rea
iubiţilor, p e n tru zidirea voastră" (2 Cor. 12:19).
D arurile pe care le ai pot fi folosite în m u lte feluri. Am
s ă -ţi a tra g a te n ţia d o ar a s u p ra cîtorva secto are,în care îi poţi
sluji pe alţii.
Z ideşte-i pe ceilalţi în C h risto s D om nul. îm i a m in te sc de
u n vînzător care. pe lîngă că vindea ouă, c ă u ta s ă le s p u n ă
tu tu r o r clienţilor săi şi cîte ceva d espre C hristos. Nu ş tiu cîţi
s -a u în g ră ş a t cu ouăle lui, d a r ştiu că u nii îşi vor a d u c e
a m in te de vorbele lui şi în veşnicie.
Z ideşte-i pe ceilalţi în S cripturi. S în t m u lte problem e în
lu m e şi m u lte în tre b ă ri care n u şi-a u g ă sit în c ă ră s p u n s u l.
S în tem c o n fru n taţi cu s itu a ţii pe care bu n icii n o ştrii nici n u
le -a u visat. T otuşi, problem ele fu n d am e n ta le ale vieţii a u
r ă m a s p e ste secole aceleaşi. N um ai S c rip tu ra n e poate
s p u n e cine sîntem , de u n d e venim şi sp re ce n e în d re p tă m .
Ş tiin ţa , cu to ate progresele ei, n e p o ate s p u n e „ce" şi „din ce"
e ste lu m ea. La în tre b a re a „cine" şi „p en tru ce" n u po ate
ră s p u n d e în s ă decît S c rip tu ra . C a u tă să cu n o şti ce s p u n e
Biblia şi apoi s p u n e şi altora. Nu te bizui pe în ţe le p c iu n ea
ta, ci sp rijin e şte -te în to td e a u n a pe principiile S crip tu rii,
c ă u tîn d s ă m em orezi cît m al m u lt textul Bibliei.
Z ideşte-i pe ceilalţi în valorile familiei. B atjocoritorii de
a stă z i fac glum e d esp re s tr u c tu r a tra d iţio n a lă a fam iliei şi
2 4 / (grija de (roii

d e sp re rolul pe care tre b u ie să -l joace m a m a şi ta ta în v iaţa

copiilor. E m a n cip a re a m o d ern ă a d u s la ru in a re a leg ătu rilo r
fam iliale. G e n e raţia de a c u m a p o rn it cu o rîv n ă n e b u n ă la
d ă rîm a re a tem eliei pe care le-a fost clăd ită p ro p ria lor
ex isten ţă. P ărinţii care-şi neglijează a stă z i copiii ca s ă se
„distreze", vor fi b ă trîn ii de m îine a ru n c a ţi şi p ă ră s iţi pe
p a tu rile azilurilor!
Z ideşte-i pe ceilalţi în edificiul Bisericii. C lădeşte re sp e c t
şi s u p o rt p e n tru cei ce se o ste n e sc în a d u n a re . O are cînd
vom în v ă ţa că cine critică fără în c e ta re B iserica îşi v a vedea
cu d isp e ra re copiii c ă u tîn d u -ş i realizarea în a ltă p a rte ? Nu
vorbi c u u ş u r ă ta te d esp re preoţi, p ă sto ri şi p red icato ri. Nu
face glum e p ro a ste pe se a m a lor. Nu s e m ă n a vînt, c a s ă n u
aju n g i s ă seceri fu rtu n ă . D ă-te pe tine în su ţi ca exem plu de
c o n sa c ra re faţă de cei ce fac p a rte din fam ilia D om nului.
Z ideşte p rin leg ătu ri perso n ale. Fii p rieten o s, a s c u ltă cu
a te n ţie şi sim p atie, plîngi cu cei ce plîng şi b u c u ră -te c u cei
ce se b u c u ră . C a u tă -i m ai ales pe cei lă sa ţi pe m arg in e şi
cîştigă-le prieten ia.
P e n tru toţi cei ce zidesc a c u m cu rîv n ă este p re g ă tită o
re u n iu n e în viitor. D u m n ezeu îi va strîn g e pe toţi a c a s ă în
cer. în ch ip u ie şte-ţi ce m in u n a t v a fi u n d e vor fi toţi a c e ştia
îm p re u n ă! Un C ongres al optim iştilor, al în c u ra ja to rilo r şi al
prietenilor. Va fi ceva din a ltă lum e, ceva a tît de m in u n a t că
tru p u l a c e s ta n u va p u te a rezista. Ne vor fi d ă ru ite tru p u ri
noi în care vom c o n tin u a s ă n e b u c u ră m veşnic a lă tu ri de
M arele C o n stru c to r.
Şi cei ce n u zidesc acu m se vor întîlni. G în d eşte-te la
iad. Acolo vor s ta îm p re u n ă toţi aceia care s-a u specializat
s ă se dem oleze u nii pe alţii; toţi aceia care a u fost m îndri,
batjocoritori, egoişti şi fără m ilă. Nu-i de m ira re că S c rip tu ra
n e s p u n e că acolo va fi : „Plînsul şi s c rîşn ire a dinţilor". Iadul
va fi iad şi p e n tru faptul că cei de acolo vor c o n tin u a s ă se
c h in u ia s c ă u nii pe alţii. Cei dedaţi d istru g erii vor fi daţi la
rîn d u l lor pe m în a D istru g ă to ru lu i şi vor fi ch in u iţi p e n tru
veşnicie.
Ş tiind to ate a c estea, eu am ales s ă fiu u n u l care zideşte.
E ste m u lt m ai d ă tă to r de fericire acu m şi va fi m u lt m ai
d ă tă to r de r ă s p la tă în veşnicie. Prin p u te re a lui D um nezeu
şi p rin D u h u l Sfînt, c a u tă şi tu să -i zideşti pe ceilalţi. In tră
în rîn d u l zidarilor! Ei s în t poporul Celui ce zideşte.
G în d eşte-te bin e la u n lu cru : ce a r fi B iserica ta, d a c ă
toţi a r lu a în serio s lu c ra re a de zidire? C e-ar fi d a c ă n e -a m
 „Zidiţi-vă unii pe alţii" / 25

face toţi d a to ria? Nu-i a ş a că a r fi o B iserică n e o b iş n u ită ?

Priveşte la a c e a s tă în tre b a re ca la o provocare sfîntă. F ă din
lu c ra re a de zidire c h e m a re a ta n u m ă ru l u n u .
 2

.Piti buni unii cu uliii"

9 9

în ch ip u iţi-v ă că aţi avea u n copil c ă ru ia îi place s ă se

joace cu u n căţel favorit şi că în tr-o b u n ă zi. c ă ţe lu şu l sa re
pe s tr a d ă şi este călcat de u n cam ion. Im aginaţi-vă băieţelul
stîn d lingă tru p u l cîinelui zdrobit şi a lă tu ri de el im aginaţi-
vi-1 pe şoferul cam ionu lui, care a op rit m a ş in a s ă v a d ă ce s-a
în tîm p la t. Im aginaţi-vă că-1 auziţi pe şofer sp u n în d : „Bine că
a fost doar cîinele a c e s ta n e b u n . M i-era te a m ă de altceva
m ai ră u . Altă d a tă să -ţi ţii cîinele în curte." Şi trăg în d o
în ju r ă tu r ă a p lecat m ai d e p a rte cu cam ionul lui. în u rm a lui.
copilul a ră m a s cu lacrim i în ochi. Lîngă căţelul zdrobit s -a
a ş e z a t în tre tim p şi in im io ara lui zdrobită.
în faţa a c e stu i tab lo u tragic se o p reşte în c ă u n trecăto r.
E ste u n om cu inim a b u n ă . El ridică tru p u l cîinelui de pe
caro sab il şi-l a şe a z ă cu grijă pe iarb ă. Deşi. grăbit, el g ăseşte
su fic ie n t tim p ca s ă s te a de vorbă c u copilul şi să-i s p u n ă
cîteva vorbe de m îngîiere. în a in te de a pleca. în tre ab ă : „Este
ta tă l tă u acasă?" C uvintele lui a u ceva din c ă ld u ra unei
m îngîieri duioase.
Im aginaţi-vă acu m că sîn teţi pe d ru m cu m a şin a şi v-a
ex p lodat u n cauciuc. Din p ă c a te n u aveţi nici u n u l de
rezervă . Din goana traficului, u n a lt şofer la s ă geam ul jo s şi
vă s trig ă ironic: „Norocosule!". Un altu l se o preşte şi se
ap ro p ie sp u n în d : „Vă pot a ju ta cu ceva?" C uvintele celui
dintîi a p a s ă cu n e sim ţire pe o r a n ă deja făcută. în tim p ce
vorbele celui de al doilea s în t ca u n balsam alin ăto r.
De m ult. u n om a c ă zu t în tre tîlhari în tim p ce c ă lă to re a
în tre d o u ă oraşe. T îlharii l-au b ă tu t bine şi l-a u jefu it de to t
ce avea. lăsîndu-1 ap ro a p e m o rt la m arg in ea d ru m u lu i. F ă ră

27
28 / Ctifă de (ro ii

a ju to r, om ul a c e s ta a r fi m u rit. Mi-1 im aginez cum s tă te a

a şa , zdrobit în tru p şi în su flet şi se în tre b a sin g u r: „Mor s a u
vine cineva s ă m ă scape?" Mi-1 im aginez au zin d cu b u c u rie
p a şii cuiva care se ap ro p ia pe d ru m şi p a rc ă sim t că tre sa re
de b u c u rie d istingînd în s ilu e ta tre c ă to ru lu i p e rs o a n a u n u i
preot. C u s ig u ra n ţă că a c e s t trim is al ceru lu i îi va să ri în
a ju to r, d a r ... p reo tu l a tre c u t s p e ria t şi g răb it pe a lă tu ri ...
Şi om ul n o s tru a m ai p rim it în in im a lui în c ă o r a n ă ...
D ar stai! Se a u d iarăşi p a şi ... N um ai s ă n u fie iarăşi
hoţii! N u-s ei, e u n Levit! O m ul a c e s ta o b işn u it cu slu jire a la
T em plu se va grăbi să-l ajute! Vai, nu! Levitul şi-a s trîn s şi el
h a in a în fio rat de grozava privelişte şi s-a fu riş a t pe d ru m
m ai dep arte. Im aginaţi-vă cît de tris t treb u ie s ă fi fost om ul
n o s tru văzînd că cei doi rep re z en ta n ţi ai religiei l-a u lă s a t s ă
m o a ră şi şi-a u v ă z u t egoişti de d rum .
D upă u n tim p, u n a lt om s-a coborît pe acelaşi d ru m .
E ra u n S a m a rite a n , u n u l d in tr-a c e ia d isp re ţu iţi de evrei.
Probabil că nici p rin cap n u -i va trece s ă a ju te u n evreu aflat
pe m o arte. D ar nu! ... Iată cum a c e s t S a m a rite a n se opreşte,
se a p le a c ă cu m ilă, îl rid ică pe cel c ă z u t şi-l a ş e a z ă pe a sin u l
să u . Am îndoi a ju n g la p rim u l h a n , u n d e S a m a rite a n u l îi
u n g e a te n t răn ile şi-l la s ă h a n g iu lu i sp re îngrijire, p rom iţînd
ca v a s u p o rta to ate cheltuielile la întoarcere.
T oată c re d in ţa m u rib u n d u lu i în b u n ă ta te a o m en ească,
c ru n t z d ru n c in a tă de a titu d in e a P reotului şi Levitului, a fost
a c u m r e s ta u r a tă de fapta de om enie a S a m a rite a n u lu i
m ilostiv. R ă u ta te a , in d iferen ţa, egoism ul, cru zim ea dărîm ă.
N um ai b u n ă ta te a zideşte şi vindecă răn ile su fletu lu i. Nu-i de
m irare că B iblia n e sp u n e : „Fiţi b u n i unii cu alţii" (Efes.
4:32).

Bunătatea nu este opţională, ci o poruncă

Biblia n e p o ru n c e şte s ă fim b u n i u n ii cu alţii.
D u m n ezeu v rea ca noi s ă n e a ră tă m b u n i unii cu ceilalţi.
D u p ă ce n e sp u n e : „Fiţi b u n i u n ii cu alţii", D um nezeu
a d a u g ă: „şi m iloşi" (Efes. 4:32). B u n ă ta te a c re ş tin ă treb u ie
s ă se m an ifeste în to ate aspectele vieţii n o a s tre de fiecare zi.
A casă, p ă rin ţii tre b u ie s ă fie b u n i cu copiii lor. ia r copiii
tre b u ie să înveţe s ă fie b u n i c u părin ţii. La locul de m u n c ă ,
sa la ria ţii tre b u ie s ă se d e p rin d ă s ă fie b u n i u nii cu alţii.
Relaţiile de m u n c ă treb u ie s ă fie b a z ate pe s tim ă şi re sp e c t
reciproc. în B iserică, fraţii şi su ro rile tre b u ie s ă fie plini de
 „Fiţi buni unii eu alţii' / 23

b u n ă ta te în tre ei. D iferenţele de opinii n u s în t o scu ză

p e n tru lip sa de b u n ă ta te şi p e n tru obrăznicii.
F am iliarism ul p o a te fi a d e se a u n in am ic al b u n ă tă ţii.
Avem te n d in ţa s ă socotim că n u m ai tre b u ie s ă fim a te n ţi cu
cei din fam ilie. C u a c e ştia ne p erm item s ă fim ironici şi acri,
crezînd că ei n e c u n o sc foarte bine şi n u se vor s u p ă ra pe
noi. în felul a c esta, b u n ă ta te a n o a s tră devine d o ar o m a s c ă
pe care ne-o p u n e m a tu n c i cînd n e aflăm la B iserică s a u în
a lte locuri publice. O a se m e n e a s ta re duce la ipocrizie şi la
p ierd e re a adevăratei b u n ă tă ţi. în locul ei n u ne m ai răm în e
decît u n su ro g a t artificial de politeţe falsă. O m ul b u n este
b u n o riu n d e şi cu oricine. El n u p o ate fi altfel ... şi nici n u
vrea s ă înveţe s ă fie altfel. Cine n u re u ş e ş te s ă fie b u n cu
soţia, so ţu l s a u cu ceilalţi d in tre cei m ai ap ro p iaţi p rieten i ai
lui, n u este u n om b u n în realitate.
C ineva d ă d e a a c e s t exem plu: „O m a m ă s-a o b işn u it să
fie cicălitoare şi re a cu cei din fam ilia ei. Cînd n u e ra u a c a să ,
ci în vizită la o a ltă fam ilie, aceeaşi femeie se tra n sfo rm a
d in tr-o d a tă în cea m ai dulce şi m ai grijulie m am ă. T otul
rev en ea în s ă la „norm al" de în d a tă ce a ju n g e a u a c a să .
G lasul devenea ia ră ş i tăio s şi faţa m o ro c ă n o asă . în tr-o
s e a ră , a c e a s ta m a m ă şi-a a u z it b ă ie ţa ş u l ru g în d u -se cam
a şa: „Doam ne, te rog fă-o pe m am a s ă fie şi cu noi la fel de
b u n ă cum e ste cu ceilalţi oam eni".
La în ce p u t, i s -a p ă ru t că ru g ă c iu n e a copilului este
hazlie şi a isto risit to tul so ţu lu i ei. în loc s ă zîm bească,
a c e s ta a privit-o c u seriozitate în ochi şi i-a sp u s: „M-am
g în d it şi eu că a r fi m ai b in e s ă stă m m ere u în vizite şi s ă n u
n e m ai în to arcem n iciodată acasă". S e a ra aceea a fost
m o m e n tu l pocăinţei în in im a acelei femei."

O definiţie a bunătăţii
5 J

A fi b u n în se a m n ă a fi folositor alto ra, a te p u n e la

dispoziţia lor ca să-i aju ţi, a fi generos şi cu in im a d esch isă
p e n tru su ferin ţele altora. D om nul Isu s a fost b u n a tu n c i
cînd a lu a t a s u p ra Lui su ferin ţele şi du rerile n o a s tre (Isaia
53:4-5). S a m a rite a n u l m ilos este u n exem plu de b u n ă ta te .
Tot la fel este şi om ul care se o preşte din d ru m ca s ă m îngîie
u n b ă ie ţa ş c ă ru ia i-a fost om orît cîinele şi la fel e ste şi
şoferul am ab il oprit din trafic p e n tru a d a o m în ă de aju to r.
B u n ă ta te a este d rag o ste a care se m an ifestă în lu cru rile
m ici şi a p a re n t n e în se m n ate ; este resp e c tu l fa ţă de
3 0 / (grijă ăe (ro ii

sim ţăm in te le şi p e rso n a lita te a a ltu ia ; e ste în ţe le p c iu n e a

c o n stru c tiv ă p u s ă în p rac tic ă . B u n ă ta te a este sp iritu l
c o n stru c tiv care leag ă prieteniile şi to a rn ă b a ls a m u l liniştii
p e ste s itu a ţii care altfel a r deveni explozive. B u n ă ta te a
ro d e şte b in e c u v în ta re şi fericire acolo u n d e inim ile s în t
a ta c a te de p u tre g a iu l a m ă răc iu n ii şi al ră u tă ţii.
B u n ă ta te a se m an ifestă în dialogul care sco ate în relief
calităţile in te rlo c u to ru lu i, tre c în d s u b tăcere defectele. E a
tace cînd n u g ă seşte ceva b u n de s p u s , şi devine guralivă
cînd e ste vorba s ă lau d e pe alţii.
B u n ă ta te a e ste dărnicia n e in te re s a tă care în cepe cu o
c a n ă de ceai s a u de cafea.
D acă m ila este ceea ce se „sim te“ în ă u n tr u l inim ii,
b u n ă ta te a a r p u te a fi definită ca m ila care se vede în afară.
Un sim p lu g est al ei po ate în se n in a feţele în tris ta te ,
în fă p tu irile b u n ă tă ţii s în t in stru m e n te le pe care le p o ate
folosi D u h u l S fînt p e n tru a-i a tra g e pe alţii în sp re C hristos.
B u n ă ta te a c re ştin ă este co n d iţia n o rm a lă a n a tu rii
duho v n iceşti a şez a te în noi p rin n a ş te re a din n o u . Fiind o
ro a d ă a D u h u lu i, b u n ă ta te a înfloreşte în noi d o ar în m ă s u ra
în c a re ne lă s ă m u m p lu ţi de D um nezeu şi folosiţi de El
„ p e n tru faptele b u n e pregătite m ai d in ain te p e n tru noi ca s ă
u m b lă m în ele“ (Efes. 2:10).

Bunătatea exemplificată în Christos

Iată ce-i scrie apostolul Pavel lui Tit; „Căci şi noi eram
a ltă d a tă fă ră m inte, n e a sc u ltă to ri, rătă ciţi, robiţi de tot felul
de pofte şi de plăceri, tră in d în r ă u ta te şi în pizm ă, vrednici
s ă fim urîţi şi u rîn d u -n e unii pe alţii. Dar, cînd s -a a ră ta t
b u n ă ta te a lui D um nezeu. M întuitorul n o s tru , şi d rag o ste a
lui de oam eni. El n e -a m în tu it, n u p e n tru faptele, făcu te de
n oi în n e p rih ă n ire , ci p e n tru în d u ra re a Lui, prin s p ă la re a
n a ş te rii din n o u şi prin în n o ire a făcută de D uhul" (Tit 3:3-6).
A postolul m ai scrie d espre b u n ă ta te şi în ep istola către
Efeseni: „El n e -a în v ia t îm p re u n ă şi n e -a p u s s ă şedem
îm p re u n ă în locurile cereşti. în C h risto s, ca s ă a ra te în
veacurile viitoare n e m ă rg in ita bogăţie a h a ru lu i S ă u , în
b u n ă ta te a Lui faţă de noi în C h risto s ls u s “ (Efes. 2:6-7).
D om nul Isu s a a r ă ta t ce e ste b u n ă ta te a a tu n c i cînd a
venit s ă tră ia s c ă p rin tre noi, cînd a a c c e p ta t s ă po arte
c ru cea, cînd a m u rit în locul n o s tru şi cînd a în v iat p e n tru
în d re p tă ţire a n o a s tră . El a fost g a ta s ă m earg ă a lă tu ri de cei
 „Fiţi buni unii cu alţii" / 31

a ru n c a ţi în a fa ra societăţii. Le-a d a t lu m in ă orbilor, i-a

h ră n it pe cei flăm înzi. I-a v in d ecat pe cei cu n e p u tin ţe şi le-a
ie rta t p ăcatele celor care a u venit la El cu cred in ţă.
Priviţi-L cu m este a ş e z a t pe cru ce în tre cei doi tîlh ari.
C uiele îi s tră p u n g c arn ea, spinii îi în c u n u n e a z ă fru n te a cu
p ic ă tu ri de sînge. Din m ijlocul d urerii şi batjocorii El g ă seşte
în s ă re s u rs e să fie b u n . G îndul S ă u e ste la s o a rta celor ce-L
c h in u ie sc, la fericirea lor e te rn ă. De aceea. El strig ă fără
în cetare: „Tată. iartă-i, căci ei n u ştiu ce fac“.
R idicat în tre p ă m în t şi cer, fă c u t o privelişte p e n tru
glo ata să lb a tic ă . D om nul Isu s se în to a rc e că tre tîlh a ru l
p o căit şi se g răb eşte să -i dea o veste b u n ă : „Astăzi vei fi cu
Mine în ra i“.
Nu ex istă o a ltă ilu s tra re m ai m are a b u n ă tă ţii decît
C rucea de la Golgota. Acolo, D om nul Isu s a a c c e p ta t s ă
m o a ră p e n tru p ăcatele m ele. El S -a fă c u t je rtfă de isp ă şire
p e n tru m ine. B u n ă ta te a Lui n e m ă rg in ită m i-a d a t d re p tu l s ă
m ă fac u n copil al lui D um nezeu.
Biblia sp u n e : „D ragostea este plin ă de b u n ă ta te " (1 Cor.
13:4). D om nul Isu s este b u n ă ta te a în tru c h ip a tă . Cei care-L
p rim e sc în vieţile lor s în t chem aţi şi ei s ă a ra te lum ii a c e a s tă
b u n ă ta te .

Bunătatea este o roadă a Duhului Sfînt

„Roada D u h u lu i, ... este: b u n ă ta te a " (Gal. 5:22). Un
vechi proverb sco ţian sp u n e : „Ţine m in te că cine n u este
foarte b u n , n u este foarte spiritual".
B u n ă ta te a este o p u su l ră u tă ţii. Cine ştie s ă r ă s p u n d ă
cu b u n ă ta te a tu n c i cînd este în tîm p in a t cu r ă u ta te face
d o vada u n u i om de caracter. Cei m înioşi, u ş u ra tic i şi
superficiali se g răb esc s ă ră s p u n d ă rep ed e cu aceeaşi
m ă s u r ă celor ce le fac ră u . A ceasta este o dovadă de lip să de
p e rso n a lita te . Cine r ă s p u n d e cu aceeaşi m o n ed ă s e a m ă n ă
cu oglinda, in ca p a b ilă s ă n e a ra te altceva decît ceea ce îi
e ste a ş e z a t în faţă. Un om m a tu r ştie că faptele lui treb u ie
să-l caracterizeze pe el în su şi, n u pe cei care-1 a ta c ă . De
aceea, el va ră s p u n d e celor din j u r n u d u p ă cum m e rită ei,
ci d u p ă cu m este el.
Cineva s p u n e a că : „B u n ă tate a este u n d a r pe care-1
p u te m d a oricui, o riu n d e şi în orice c irc u m sta n ţe . O ricine
p o a te fi ră u , d a r n u m a i sufletele cu a d e v ă ra t alese ş tiu s ă
d o v ed ească b u n ă ta te " .
32 / Cjtijfi de fraţi

B u n ă ta te a este o ro a d ă a D u h u lu i şi a p a re ca o
c o n secin ţă a u m b lă rii n o a s tre cu D om nul Isu s. Nu o p u te m
p ro d u ce p rin s tră d a n iile n o a stre , ci treb u ie s ă o cultivăm ,
tot a ş a cum se cultivă pom ii fructiferi. B u n ă ta te a vine de la
D um nezeu şi izvorăşte din p lin ă ta te a lu c ră rii D u h u lu i în
v iaţa n o a s tră .
Pe m ă s u r a m atu rizării lor, creştinii cresc şi în b u n ă ta te ,
m u tîn d u -s e d in sp re s c a u n u l „de ju d e c a tă " în sp re „tronul
în d u rării". Ei se dep rin d astfel s ă fie răb d ă to ri, p rieten o şi şi
plini de m ilă. D acă te m ai observi în c ă plin de a sp rim e şi
d u rita te în relaţiile cu alţii, s ă ştii că eşti în c ă u n cre ştin
n ev îrstn ic. E ste se m n că ro a d a b u n ă tă ţii n u a fost cu ltiv ată
în d e a ju n s. S tai cu s in c e rita te în a in te a D om nului şi
re c u n o a şte -ţi vina. D u-te apoi şi s ta i de vorbă cu cel pe care
l-ai tr a ta t ră u . Cel ce în d re a p tă u n ră u fă c u t e ste o p e rs o a n ă
care face p rogrese în sp re b u n ă ta te .

îmbrăcaţi cu bunătate
„Astfel d ar, ca n işte aleşi ai lui D um nezeu, sfinţi şi p rea
iubiţi, îm b răcaţi-v ă cu o in im ă p lin ă de în d u ra re , cu
b u n ă ta te , cu sm erenie, cu blîndeţe, c u în d e lu n g ă răb d are"
(Col. 3:12).
îm b ră c ă m in te a este p a rte a ex terio ară care ne
caracterizează în ochii celorlalţi. Se zice chiar: „H aina îl face
pe om". B iblia n e s p u n e că b u n ă ta te a n o a s tră tre b u ie s ă se
v a d ă din felul n o s tr u de com p o rtam en t. N -ar tre b u i s ă se
p o a tă sp u n e : „Are g u ră rea, d a r a re o in im ă b u n ă". Biblia ne
s p u n e că: „Din p riso su l inim ii vorbeşte gura". Nu este
potrivit ca u n creştin n ă s c u t din n o u s ă fie în tre c u t în
b u n ă ta te de u n n e c re ştin care m an ifestă doar b u n ă ta te a
firească. Un fu n c ţio n a r creştin a r tre b u i s ă fie m u lt m ai
am abil decît u n u l necredincios: o vânzătoare c re ştin ă treb u ie
s ă a ra te m ai m u ltă b u n ă ta te în relaţiile ei cu clienţii decît o
vânzătoare care este doar politicoasă. T rebuie s ă ne
d ep rin d em s ă p u n e m pe noi h a in a b u n ă tă ţii în fiecare
d im in ea ţă şi s-o a ră tă m tu tu ro r.
(îmi a d u c a m in te că eram în ag en ţia T arom c u fratele
C u rtis Nim s şi, je n a t de obrăznicia „rom ânească" a u n ei
fu n cţio n are de acolo, i-am s p u s cîteva cu v in te a s p re şi am
c e ru t s ă s ta u de v o rb ă cu re sp o n sa b ila u n ită ţii. C redeam că
fratele N im s n u m i-a în ţeles vorbele, d a r el în ţe le se se totul
din to n u l vocii m ele. Ca u rm a re, m -a lu a t d eo p arte şi m i-a
 „Fiţi buni unii eu alţii" / 33

s p u s blînd: „Cine ştie ce problem e a re şi ea! Poate că s -a

c e rta t c u b ă rb a tu l azi dim ineaţă; s a u p o a te că a re u n copil
bolnav. S ă ra c a de ea; n -a re nici u n fel de b u c u rie . Las-o în
pace, n u m ai a d ă u g a în c ă u n n ecaz la s ta r e a ei.“ C înd a
v e n it în sfîrşit resp o n sa b ila , i-am m u lţu m it că n e -a a c o rd a t
a c e a s tă a te n ţie şi am a d ă u g at: „ F u n cţio n ara d u m n e a v o a s tră
şi-a d a t to a tă silin ţa, d a r pro b ab il că n u iijai d u m n e a v o a stră
n e p u te ţi a ju ta . etc. e tc .“ A fost o ocazien n care am în v ă ţa t
de la u n om de p e ste şaptezeci de a n i c u m tre b u ie s ă te porţi
cînd eşti îm b ră c a t cu b u n ă ta te .
E ste şi m ai tris t cînd cei ce lu c re a z ă cu sufletele în
B iserică n u s în t îm b ră ca ţi cu b u n ă ta te . C înd a aflat p e n tru
p rim a o a ră că am de gînd s ă m ă d u c la S e m in a r ca s ă a ju n g
p ă sto r, fratele Sim ion C ure m -a c ă u ta t şi m i-a zis: „Chiar
vrei s ă te faci p redicator, ca ta tă -tu ? “ „Da“, am r ă s p u n s eu
tim id. „Atunci, ro ag ă-te D om n u lu i ca să -ţi dea o b e re g a tă
largă". C onfuz încă, credeam că face aluzie la b o a la m e a de
ficat şi la faptul că n u p o t m în ca decît m în care de regim
special. F ratele C ure a c o n tin u a t în să , d înd r ă s p u n s
n e d u m e ririi de pe faţa m ea: „Pe copiii D om nului tre b u ie să-i
în ghiţi a ş a cu m sîn t, cu p en e cu tot. Nu-i de loc u ş o r să-i
în ghiţi pe unii!" A fost p rim a şi u n a d in tre cele m ai b u n e
lecţii de „teologie p asto rală" din în tre a g a m ea pregătire.
Altă d a tă m ă aflam în cercul B isericilor de pe c o a sta de
v e st a Americii şi a m a v u t privilegiul s ă lu crez a lă tu ri de
oam eni ca P etru Popovici, Sim ion C ure, Liviu Ol ah, A urel
P opescu şi R ichard W u rm b ran d . îm i a m in te sc că în tr -u n a
din localităţile de pe c o a sta Pacificului a p ă ru s e o c e a rtă
în tre d o u ă Biserici şi o s ta re de conflict în tre cei doi
p red icato ri. C a şi în alte dăţi, păstorii celorlalte Biserici au
form at o com isie şi ne-am d u s la faţa locului ca s ă în ce rcă m
să-i în d e m n ă m pe fraţi sp re bine. Ne-am îm p ă rţit în d o u ă
g ru p e şi n e -a m d u s s ă s tă m de vorbă cu fiecare B iserică şi
p red ic ato r în p a rte . Eu am făcu t p a rte din aceeaşi g ru p ă cu
fratele P e tru Popovici. N-am să u it n icio d a tă cuvintele ro stite
a tu n c i de d în su l. S tînd de vorbă cu u n u l d in tre p redicatori,
fratele P e tru Popovici i-a sp u s: „De ce n u eşti în ţe le p t? Nu
a ş a se cîştigă o lu p tă . Fii b u n şi vei cîştiga! V-aţi în v răjb it
u n ii îm p o triv a a lto ra şi toţi credincioşii su feră. D acă vrei s ă
cîştigi, fii bun! A ra tă dragoste şi vei a d u n a to a tă
c o m u n ita te a de ro m ân i la tine. D acă v rea cineva s ă plece
dincolo, la cealaltă a d u n a re , cheam ă-1 p e n tru o u ltim ă
d u m in ică şi d ă o m a s ă de d e sp ărţire în c in ste a lui.
3 4 / C/rijă de fraţi

M u lţu m eşte-i p e n tr u to t ce a fă c u t p în ă a tu n c i în a d u n a re şi
sp u n e -i că eşti convins că va c o n tin u a s ă fie u n m ă d u la r
b u n şi în ce ala ltă a d u n a re . O am enii a u nevoie de cineva care
să -i iu b e a sc ă . C h iar m ai m u lt decît s ă le predice. A rată-le
d rag o ste şi b u n ă tă te şi ţi i-ai c îştig a t p e n tru to td e a u n a . Vor
veni înapoi şi de la c a p ă tu l p ă m în tu lu i, d acă vor şti că eşti
u n om care-i iu b eşti sin c e r şi le vrei binele. Fii categoric cu
p ă c atu l, d a r plin de iubire cu păcăto şii. Dacă vrei s ă cîştigi,
p o a rtă -te cu b u n ă ta te!"
Am în ţe le s a tu n c i care a fost se c re tu l su c c e su lu i slujirii
fratelui „Pitt“. B u n ă ta te a p o a te pierde pe term en s c u rt, d a r
în final, cîştigă în to td ea u n a ! )
B u n ă ta te a c re ştin ă tre b u ie să ne în so ţe a sc ă
p re tu tin d e n i. C h iar şi anim alele din ju ru l casei treb u ie s ă
afle că noi sîn te m copii ai D om nului. îm i a d u c a m in te cu
cîtă d rag o ste le vorbea m am a m ea orătăn iilo r de la ferm ă.
C h iar şi cîinii v e n e a u pe lingă ea s ă se g u d u re b u c u ro şi. Am
a ju n s s ă cred că cine n u e ste b u n c u anim alele, n u va reu şi
s ă fie b u n nici cu oam enii. E ste o convingere a m e a pe care
m i-a în tă rit-o şi m ai m u lt s c u rg e re a anilor. T în ă ru l care-şi
loveşte c u cruzim e cîinele, n u va fi u n so ţ şi u n ta tă gingaş.
A dolescentul care ţip ă obraznic la m am a sa, va fi la fel de
d u r şi cu v iito area s a soţie. Nu te b u c u ra cînd. de dragul
tă u , p rie te n u l tă u , se c e a rtă cu to a tă lu m ea. S -a r p u te a
foarte b in e ca s ă sim ţi c u rîn d pe pielea ta lip sa lu i de
b u n ă ta te !
B u n ă ta te a c re ş tin ă treb u ie 's ă crească. E xperienţele
vieţii şi u m b la re a n o a s tră cu D um nezeu tre b u ie s ă ne
m atu rizeze în b u n ă ta te . Iată ce scrie ap o sto lu l P etru: „De
aceea, daţi-v ă şi voi to ate silinţele ca s ă u n iţi cu c re d in ţa
v o a s tră fapta; cu fapta, c u n o ştin ţa ; cu c u n o ş tin ţa ,
în frîn a rea ; cu în frîn a rea , ră b d a re a ; cu ră b d a re a , evlavia; cu
evlavia, d ra g o ste a de fraţi; c u d rag o ste a de fraţi, iu b ire a de
oam eni" (2 P e tru 1:5-7).

Cum creste bunătatea?

C reştem în b u n ă ta te a tu n c i cînd cei din j u r se p o a rtă
frum os cu noi? Nu cred. A devărata b u n ă ta te se dezvoltă n u
n u m a i a tu n c i cîn d este d o ar o reflexie a b u n ă tă ţii d in ju r , ci
în situ a ţiile cînd ea există în to c m a i ca o u n d ă de lu m in ă
în tr -u n loc în tu n e c o s. B u n ă ta te a creşte pe m ă s u r ă ce alţii
a u nevoie de ea.
 „Fiţi buni unii cu alţii" / 35

Este bunătatea un semn de slăbiciune?

Probabil că a ţi a u z it sp u n în d u -se : „Sînt b u n , d a r n u
s în t şi prost". Cine s p u n e a şa , d ă deja se m n e de ră u ta te .
O ricine poate fi ră u . d a r se cere m u ltă p u te re ca s ă te
m anifeşti în to td e a u n a ca u n om b u n . Deşi p a re p a rad o x al,
Biblia s p u n e că „cei blînzi vor m o şte n i p ă m în tu l" ( Mat. 5:5).
Nim eni n - a r s p u n e d e sp re u n ţîn ţa r care n -a striv it u n
elefant, că a făcut-o din b u n ă ta te , d ar u n elefant care # ® e s
s ă n u facă ră u u n u i ţîn ta r p o a te fi categ o risit d re p t b u n .
B u n ă ta te a n u este o dovadă de slăb iciu n e, ci de p u tere .
Iată ce a re u ş it să facă o tîn ă ră fată b u n ă la suflet. Isto ria
n o a s tră în cep e pe vrem ea cînd ea lu c ra ca a n g a ja tă la u n u l
d in tre cei m ai „imposibili" şefi. Orice a r fi făcut, din p a rte a
lui n u v e n e au decît replici n e m u lţu m ite şi pline de nervi.
L ucrul în s u b o rd in e a a c e stu i om devenise u n c o şm a r
in su p o rta b il. T în ă ra n o a s tră a ju n s e s e s ă se în tre b e d a c ă
b a n ii cîştigaţi m e rita u s ă n ă ta te a z d ru n c in a tă şi nervii
în co rd a ţi. A ceasta p în ă în tr-o zi în care ea s-a h o tă rît să-i
joace n e su fe ritu lu i şef o farsă. Începînd cu a cea d im in eaţă,
tîn ă ra s -a h o tă rît să-i facă în fiecare zi şefului cîte u n
com plim ent. A în c e p u t cu: „Vai ce sto fă fru m o a să e ste în
c o stu m u l d u m n eav o astră" şi a tre c u t p rin to a tă g a m a de
com plim ente posibile. C are a fost re z u lta tu l? Şeful a devenit
în cet. în c e t m ai potolit şi n u d u p ă m u ltă vrem e ... a lu a t-o de
soţie. B u n ă ta te a ei a b iru it. T ăria ei de c a ra c te r i-a cîştigat
a d m ira ţia şi ... inim a lui.
Un com plim ent te p o a te face să ajungi d eparte.
C reştinii au in tr a t în im periul b u n ă tă ţii la C ru cea de la
Golgota. Acolo, ei s -a u în tîln it cu B u n ă ta te a în p e rso a n ă . De
a tu n c i, ei cresc m ereu în b u n ă ta te , făcînd tu tu ro ra bine.
p în ă în z iu a în care B u n ă ta te a îi va lu a la Sine a c a să , ca s ă
aibă p a rte veşnic de ea.
Pe de altă parte, cei care n u s-a u d u s la Golgota s ă se
în tîln e a s c ă cu B u n ă ta te a lui D um nezeu, vor c o n tin u a s ă
tră ia s c ă în ră u ta te a inim ii lor. p în ă ce în tr-o zi vor in tra pe
deplin în p ă rtă ş ia celei m ai ră u tă c io a se p e rso a n e din
u n iv ers - S a ta n în su şi. îm p re u n ă cu el şi cu ceilalţi oam eni
răi. ei se vor chinui pe vecie unii pe ceilalţi, provocîndu-şi
p lîn su l şi sc rîşn ire a dinţilor.
„Preaiubiţilor, fie-vă groază de ră u şi alipiţi-vă tare de
bine".
C reştinii treb u ie să fie o oglindire a b u n ă tă ţii lui
D u m n ezeu că tre ceilalţi oam eni. „Fiţi b u n i unii cu alţii".
 4

„Supuneţi-vă unii altora"

„Mie n u -m i d ictează nim eni. S ă n u -m i s p u n e ţi m ie ce s ă
fac. M ă d e sc u rc eu şi sin g u r. F ac ce v reau şi fac ce-m i
place!" Nu vi se p are că a ţi m ai a u z it u n d e v a a c este cu v in te?
S ă n e în ch ip u im că tocm ai a ţi te rm in a t de e x p u s se ria
de m otive p e n tru care p ro p u n eţi ca o o arecare lu c ra re s ă se
facă în b ise ric ă şi sîn te ţi foarte convins că aveţi perfectă
d rep ta te , n u m a i că ... ceilalţi văd altfel şi n u s în t de acord.
Ce veţi face? O are n u gîndiţi: „La şe d in ţa u rm ă to a re nici n u
m ai vin!" ?
Aţi v ă z u t v reo d a tă doi oam eni care se in v ită reciproc s ă
p ă ş e a s c ă p rim u l în fa ţa u n e i u ş i d e sch ise şi n ic iu n u l n u
v rea s ă cedeze? A p a re n ta lor politeţe s -a p o tic n it în
în c ă p ă ţîn a re a am în d o ru ra : n ic iu n u l n u v rea s ă fie prim ul!
Ce e ste r ă u cu cele tre i a titu d in i de m ai s u s ? Nu avem
d rep tu l s ă m ergem de cap u l n o s tru ? Nu avem d rep tu l s ă ne
s u p ă ră m cînd n u se ţine se a m a de p ă re re a n o a s tră ? Nu
avem d re p tu l s ă fim cei m ai sm eriţi şi s ă fim „mîndri" de
sm e re n ia n o a s tră ?
B iblia n e s p u n e că cei care vor s ă p lacă D om nului
tre b u ie s ă re n u n ţe de b u n ă voie la toate a c este „drepturi" ale
m îndriei: Şi toţi în legăturile v oastre s ă fiţi îm podobiţi cu
sm eren ie. Căci „D um nezeu s tă îm potriva celor m îndri, d a r
celor sm eriţi le d ă har" (1 P e tru 5:5).
La o u ltim ă analiză, nim en i n u p o a te face c h ia r tot ce
v re a şi n im e n i n u p o ate tră i sin g u r. (îmi a d u c a m in te că
po etu l şi profesorul lo an A lexandru ne povestea la
U n iv e rsita tea P o p u lară din B u c u re şti d esp re dialogul pe
care-1 a v u se se cu u n „liber cugetător". T în ăru l se ap ro p ia se

37
38 / {grijă dc (roii

de pro feso r politicos, d a r o a re c u m categoric în critica sa:

„D om nule profesor, n u înţeleg de ce legaţi d u m n e a v o a stră
fericirea de c u n o a şte re a lui D u m n ezeu şi de tră ire a în
a s c u lta re de El. E u s în t u n a te u „liber cugetător" şi s în t
foarte fericit şi fără D um nezeul de care vorbiţi
d u m n e a v o a stră . Nu înţeleg cum a ş p u te a fi fericit d a c ă a r
tre b u i s ă m ă s u p u n u n e i forţe su p e rio a re m ie şi s ă tră ie sc în
d e p e n d en ţă to ta lă de voinţa ei“. Replica p ro feso ru lu i a venit
rep ed e şi p lin ă de ... poezie: „D ata viitoare cînd ţi-e foam e să
n u te m ai duci la c a n tin ă, ci s ă m ăn în ci din tine. Altfel, de
fiecare d a tă cînd treci p ragul can tin ei, sem nezi p rin c h ia r
fap tul a c e s ta d e c la ra ţia ta de d ep en d en ţă; depinzi de
b u c ă tă re s e le de la c a n tin ă. D u-te la ele şi în tre a b ă -le de
u n d e a u m în c a re a pe care ţi-o p u n în farfurie. Ele te vor
trim ite la p lan te le şi anim alele cîm pului. în tre a b ă -le pe ele
de u n d e vin şi te vor trim ite la vînt, la so are şi la ploaie,
în tre a b ă vîntul, soarele şi ploaia de u n d e vin şi-ţi vor
ră s p u n d e : „De la D um nezeu!" D acă n u vrei s ă depinzi de
D u m nezeu, cînd ţi-e foam e d a ta viitoare în ce a rc ă s ă m ăn în ci
... din tine. M ănîncă-ţi degetele m îinii, urech ile şi p u lp a de la
picior, ateule!")
D epindem cu toţii u nii de ceilalţi şi cu toţi depindem de
D u m n ezeu şi de b u n ă v o in ţa Lui.
D acă vrem s ă fim d u p ă voia lui D um nezeu tre b u ie s ă
în v ă ţă m s ă ne s u p u n e m Lui şi s ă n e s u p u n e m şi u n ii alto ra.
Ia tă care e ste în d em n u l pe care ni-1 d ă Biblia: „M ulţum iţi
în to td e a u n a lu i D um nezeu T atăl, p e n tru toate lu cru rile, în
N um ele D om nului n o s tru Isu s C h risto s. S u p u n e ţi-v ă u nii
a lto ra în frica lui C hristos" (Efes. 5:20-21).
Cine re u ş e ş te să-I m u lţu m e a s c ă lui D u m n ezeu p e n tru
to ate lu cru rile înţelege că treb u ie s ă accepte v ia ţa a ş a cum
e ste ea rin d u ită de D um nezeu. Acesta este prim ul p a s sp re
su p u n e re . Al doilea p a s este s ă în v ăţăm s ă n e s u p u n e m şi
unii altora, c ă u tîn d ceea ce e ste bin e în faţa D om nului („în
frica lui C hristos").
A te s u p u n e vine de la expresia greacă: „hupo m eno"
care se p o a te tra d u c e prin: „a te a şez a în linie", a te
su b o rd o n a , a a s c u lta de g lasu l su p e rio ru lu i în a rm a tă .
D um nezeu a rîn d u it ca lu m ea a c e a s ta s ă fie g u v e rn a tă de
a n u m ite form e de a u to rita te şi noi treb u ie s ă ne
su b o rd o n ă m lor. Lum ea s -a r p ră b u ş i în a n a rh ie şi-n h a o s
d a c ă n u a r ex ista a c este form e de s u b o rd o n a re şi de
cooperare.
 „Supuneţi-vă unii altora" / 39

Autoritatea supremă
Cea dinţii şi cea m ai m are a u to rita te este D u m n ezeu .
P salm istu l scrie: „încredinţează-ţi s o a rta în m in a D om nului,
în cre d e-te în El, şi El va lucra" (Psalm 37:5). Noul T e sta m e n t
reia a c e a s tă tem ă: „S u puneţi-vă d a r lu i D um nezeu,
îm potriviţi-vă diavolului, şi el va fugi de la voi" (lacov 4:7).
Biblia n e a tra g e a te n ţia că ex istă d o u ă p u te ri cosm ice:
D u m n e z eu şi S a ta n a . Lui D um nezeu tre b u ie s ă ne
s u p u n e m , ia r lui S a ta n a treb u ie s ă n e îm potrivim .
E x istă o categorie de naivi care cred că p o t trăi în tr-o
n e u tra lita te com odă: nici s u p u n în d u -s e lui D u m n ezeu şi
nici îm p o triv in d u -se p re a m u lt diavolului. O astfel de s ta re
e ste iluzorie, n ă s c u tă din lu c ra re a de în şe lă c iu n e
d e s fă ş u ra tă în lu m e de S a ta n a . Ne-am n ă s c u t in tr -u n
u n iv ers sfîrte c at de o în fru n ta re cosm ică, căreia, c h ia r d a c ă
n u o înţelegem pe deplin treb u ie să-i facem faţă. Nu ex istă
in d e p e n d e n ţă . T rebuie s ă n e su p u n e m s a u lui D um nezeu,
s a u lui S a ta n a şi siste m u lu i să u , n u m it „lum ea de acum ".
„Dar fac ce v reau şi n u a s c u lt de nim eni!" D ragul m eu,
a ş a ceva n u se poate. S a u eşti cu D um nezeu s a u cu S a ta n a .
D om nul Is u s clarifică lu c ru l a c e sta cînd zice: „Cine n u este
cu Mine, este îm potriva Mea, şi cine n u strîn g e cu Mine,
risipeşte" (Mat. 12:30). E ste a b s u rd s ă crezi că se p o ate s ă fi
n e u tr u . Nu depinde de tine: „Cine n u e ste cu Mine, este
îm potriva Mea".
S u p u n e re a faţă de D um nezeu şi a c c e p ta re a lui Isu s ca
D om n s în t lu cru ri de cea m ai m are în se m n ă ta te . Cei care se
d a u a c u m de p a rte a Lui, vor g u s ta în final c u El din c u p a
victoriei. Cei care I se îm potrivesc a c u m , vor în g e n u n c h e a
o d a tă în a in te a Lui la m a re a J u d e c a tă . B iblia sp u n e: „Iată că
a venit D om nul cu zecile de mii de sfinţi ai Săi, ca s ă facă o
ju d e c a tă îm potriva tu tu ro r, şi s ă în cred in ţeze pe toţi cei
nelegiuiţi, de toate faptele nelegiuite pe care le-a u făc u t în
chip nelegiuit, şi de to ate cuvintele de ocară, pe care le -a u
ro s tit îm p o triv a Lui a c eşti p ă c ăto şi nelegiuiţi" (Iuda 14,15).
C ine vrea s ă v a d ă că n u există n e u tra lita te , s ă exam ineze cu
a te n ţie c o n ţin u tu l „înjurăturilor" de care este plin
v o c a b u la ru l oam enilor din lum e. Nu este clar că cele m ai
m u lte s în t în d re p ta te îm potriva lui D u m n ezeu şi a lu c ru rilo r
Lui sfin te? Va veni o vrem e cînd aceşti ig n o ra n ţi a te i vor
p lăti p e n tru n a iv ita te a lor vinovată. B iblia sp u n e : „P entru ca
în N um ele lu i Isu s s ă se plece orice g en u n ch i a l celor din
c eru ri, de pe p ă m în t şi de s u b p ă m în t, şi orice lim b ă s ă
40 / G rijă de (roii

m ă rtu ris e a s c ă , sp re slava lui D um nezeu T atăl, că Isu s

C h risto s este D om nul" (Filip. 2:10-11). în d e m n u l s u b în ţe le s
în a c e s t tex t este u rm ă to ru l: „S u p u n e-te C elui b iru ito r
a c u m , p e n tr u ca s ă ai în final p a rte de b iru in ţă . D acă faci
a c e a sta , în ziu a D om nului vei fi de p a rte a celor
b in ec u v în ta ţi.

Respectă-i pe cei mai în vîrstă

C ea de a d o u a b a z ă de a u to rita te în B iserică şi în
so c ie tate s în t cei m ai în v îrstă. Ia tă în d e m n u l pe care-1
g ăsim în 1 P etru 5:5: „Tot a ş a şi voi, tinerilor, fiţi su p u ş i
celor b ă trîn i. Şi toţi, în legăturile voastre, s ă fiţi îm podobiţi
cu sm erenie. Căci, D um nezeu s tă îm potriva celor m îndri,
d a r celor sm eriţi le d ă har".
Tinerii în ch ip u iţi, care vor s ă aibe u ltim u l cu v în t şi vor
s ă ră s to a rn e lu m e a cu s u s u l în jo s, a ru n c în d u -i la coşul
istoriei pe cei b ă trîn i, se n en o ro cesc singuri. Proverbul
ro m â n e sc în ţe le p t sp u n e : „Cine n u a re b ă trîn i s ă şi-i
cum pere". A dolescenţii care cred că p o t înlocui ex p erienţa de
o v ia ţă a b ă trîn ilo r cu „cunoştinţele" a c u m u la te în şcoli n -a u
nici u n h a b a r de viaţă. Şcolile lum ii n u fac doi b a n i în
c o m p araţie cu şco ala vieţii! D in p u n c t de vedere creştin ,
orice batjo co rire a celor m ai în v îrstă şi orice reb eliu n e
îm potriva ordinii stab ilite e ste o violare a u n u i p rin c ip iu
fu n d a m e n ta l al S cripturii.
în p rac tic ă , a ş a n u m itu l „conflict în tre generaţii" n u este
nim ic altceva decît o dovadă a fap tu lu i că n u n e „îm podobim
c u sm eren ie în legăturile n o astre" şi că n u vrem „să ne
s u p u n e m u n ii altora". Avem la fel de m u ltă nevoie şi de
în ţe le p c iu n e a ech ilib rată a b ă trîn ilo r şi de e n tu z ia sm u l
d e b o rd a n t şi n efo rm alist al tinerilor. A ceste d o u ă realităţi
s în t ca frîna şi m otorul au to m o b ilu lu i. Vai de m a ş in a care
n u a re m otor, d a r vai şl de m a ş in a care n u a re frîne!

Supune-te Bisericii
Cea de a tre ia a u to rita te rîn d u ită de D u m n ezeu este
B iserica: „A scultaţi de m ai m arii voştri, şi fiţi-le s u p u ş i, căci
ei p riveghează a s u p ra sufletelor v o astre, .ca u n ii care a u să
dea so co teală de ele; p e n tru ca s ă p o a tă face lu c ru l a c e s ta
c u b u c u rie , n u su sp in în d , căci a ş a ceva n u v -ar fi de n ic iu n
folos" (Evrei 13:17). B iserica este fam ilia copiilor lui
 „Supunefi-vă unii altora" / 41

D u m n e z eu şi în a c e a s tă fam ilie u n ii s în t rîn d u iţi s ă

c o n d u că. D um nezeu n e în d e a m n ă s ă a c ce p tăm a c e a s tă
ordine p e n tru ca ac tiv ita te a a c e sto r lideri sp iritu a li s ă p o a tă
fi fă c u tă cu b u c u rie . Nu-i n e c e sa r ca s ă le m ai în g re u n ă m şi
n o i lu c ra re a . Au şi a ş a o s a rc in ă d e stu l de grea. C h ia r şi
a tu n c i cînd u n astfel de c o n d u c ăto r al B isericii e ste g reşit
în tr-o a n u m ită privinţă, m u lt m ai m u lt se p o a te în d re p ta
d a c ă cei ce vor să -l a ju te fac a c e a s ta în tr -u n s p irit de
s u p u n e re , decît d acă o fac în tr -u n d u h de îm potrivire.
M ajo ritatea im p a su rilo r c a re a u d u s şi d u c la ru p e ri de
B iserici şi la su fe rin ţe n e n e c e sa re provin n u d in tr-o
p ro b le m ă de „dreptate", ci d in u n a de a titu d in e . Relaţiile de
s u p u n e re s în t la fel şi în B iserică şi în familie. Cînd vrei s ă
faci o „limpezire" a tre b u rilo r din B iserică în tre a b ă -te : „Mi-ar
p lăc e a c a so ţia m ea s ă în cerce s ă rezolve problem ele de
a c a s ă p rin aceeaşi m eto d ă pe care o folosesc eu faţă de
c o n d u căto rii Bisericii?"

Supune-te formelor de guvemămînt

A p a tr a a u to rita te rîn d u ită de D u m n ezeu e ste form a de
g u v e m ă m în t a ţării: „Fiţi s u p u ş i oricărei stă p în iri om eneşti,
p e n tru D om nul: a tît îm p ă ra tu lu i, ca în a lt stă p în ito r, cît şl
dregătorilor, ca u n ii care s în t trim işi de el s ă p e d e p se a sc ă pe
făcătorii de rele şi s ă la u d e pe cei ce fac bine" (1 P e tru 2:13-
14).
Cele p a tr u form e de s u p u n e re e n u m e ra te m al s u s s în t
im p o rta n te şi n u m a i cel care se în c a d re a z ă în ele po ate
deveni ceea ce vrea D um nezeu să-l facă. T otuşi, în a fa ra
celor p a tru , m ai ex istă u n a fără de care n u vom p u te a s ă
m ergem p re a d e p a rte în v ia ţă şi n u vom re u ş i s ă facem p re a
m ulte: s u p u n e re a unii că tre alţii: „S u puneţi-vă u n ii a lto ra în
frica lui C hristos" (Efes. 5:21). „Şi toţi în legăturile v o a stre s ă
fiţi îm podobiţi cu sm erenie" (1 P e tru 5:5). îm p ă ră ţia lui
D u m n ezeu este u n re g a t al iubirii şi n icăieri n u se exprim ă
m ai fru m o s a c e a s tă iu b ire ca în tr-u n c a ra c te r sm erit, g a ta
s ă se p u n ă la dispoziţia a lto ra în slujire.

Exemplul suprem
D o m n u l Isu s este m odelul su p re m al su p u n e rii şi
slujirii din iubire. Din p ru n cie şi p în ă la Golgota, D om nul
Is u s a fost „unul v en it ca s ă slu jească" (M arcu 10:45).
4 2 / (grijă de (rali

Priviţi-L d u c în d u -şi c ru c e a s p re d ealu l C ăpăţînii. Auziţi-1

c u m oftează şi înfioraţi-vă cînd cade s u b po v ara ei. De
c ru c e a ac ee a e ra u a tîm a te to ate p ă c ate le lum ii de la A dam
şi p în ă la u ltim u l om care se v a n a ş te în lum e. A dm iraţi-L
c u m ştie s ă n e slu je a sc ă n o u ă şi cum ştie s ă se s u p u n ă
h o tă ririi T atălu i din ceruri. Ar fi p u tu t s ă chem e legiunile de
îngeri ca să-L scape, d a r n -a făcut-o. E ra A to tp u tern ic, d a r a
a c c e p ta t s ă fie s c u ip a t şi sc h in g iu it de oam enii pe care i-a
c re a t din dragoste. Din c a u ză că m -a iu b it pe m ine, a s u fe rit
ru ş in e a şi a m u rit m o arte de tîlh a r pe cruce.
Im aginaţi-vă c u m a a r ă ta t lu c ra re a D om nului Isu s
p riv ită din ceruri. C ă u ta ţi s ă p ă tru n d e ţi dincolo de slav ă şi
să-L vedeţi pe Isu s stîn d pe tro n , în to a tă sp le n d o a re a şi
s tră lu c ire a dum nezeirii Sale. Are fru m u se ţe a şi desăvârşirea
slavei de D um nezeu. Nimic n u -i lipseşte. C ă u ta ţi s ă vă
im aginaţi apoi o s c a ră lu n g ă care co b o ară din cer sp re
p ă m în t şi priviţi-L pe a c e st Isu s cu m coboară, tre a p tă d u p ă
tre a p tă , p ă ră sin d slava c eru lu i şi in trîn d în a tm o sfe ra
p o lu a tă de p ă c a t a p ă m în tu lu i. O m enirea zace în cel r ă u şi
m iro ase u r ît în s ta re a ei de p u trefacţie. El se u m ileşte a tît de
m u lt în c ît a c c e p tă s ă spele picioarele a cestei u m a n ită ţi
m u rd ă rite de p ă c at. La picioarele scării, im ag in aţi-v ă lupii
vicleni, ră i şi cruzi care a ş te a p tă să-L sfîşie. El vine s ă se
u m ile a sc ă şi s ă spele picioarele m înjite ale om enirii. Apoi, se
la s ă p rin s de ei, ca u n Miel blînd, ac ce p tă s ă fie s c u ip a t de
a c e a s tă h a ită n e b u n ă şi li se d ă în m îini de b u n ă voie ca s ă
fie s c h in g iu it şi apoi sfîşia t pe lem n u l crucii. T oate a c e s te a
le-a făc u t p e n tru că te -a slu jit pe tine şi pe m ine, făc în d u -se
„urzitorul u n e i m în tu iri veşnice". A cesta este D om nul care
ne c h e a m ă în îm p ă ră ţia Lui şi n e în d e a m n ă s ă în v ăţă m şi
noi s ă n e s u p u n e m unii a lto ra şi „să fim îm podobiţi cu
sm e re n ie în leg ătu rile n oastre".
Cei m ai m ulţi d in tre noi n u am v rea s ă n e s u p u n e m
n im ă n u i. Ni se p a re că sîn te m p re a d eştepţi şi p re a p ric e p u ţi
ca s ă n e um ilim în a in te a alto ra. E d u c a ţia n o a s tră , diplom ele
cu cerite, nivelul de civilizaţie şi m ai ales ... străv ech ea
m în d rie n u n e la s ă s ă n e m ai îm b răcăm c u sm e re n ie în
leg ătu rile n o a stre . Nu m ai avem în tre noi slu jire a în sp iritu l
M ielului lui D u m n ezeu . N e-am în s u ş it m al d eg rab ă
în c ă p ă ţîn a re a c a tîru lu i care se în to a rc e cu sp a te le la s tă p în
şi face praf, c a u tîn d să-l lovească c u copita.
C um va p u te a m ă g a ru l a c e s ta violent s ă se în ca d rez e în
lu c ra re a B isericii? T rebuie s ă n e pocăim c u toţii şi s ă ne
 „Supuneţi-vă unii altora" / 43

în to arcem la sim p litate a şi a u to rita te a C u v în tu lu i lui

D um nezeu. C h iar d a c ă trăim în tr-o lu m e com plexă,
principiile Bibliei a u ră m a s aceleaşi. B iserica n - a r treb u i s ă
coboare s ta n d a rd u l la nivelul po rn irilo r m em brilor fireşti.
Liderii du h o v n iceşti treb u ie s ă dea tonul u n e i vieţi de
sm e re n ie şi su p u n e re , ia r ceilalţi tre b u ie s ă se s u p u n ă lor,
„din p ric in a lui C hristos".

Testul supunerii
Iată cum este p u s la în ce rca re în B iserică sp iritu l
n o s tru de su p u n e re . A d u n a re a s ta b ile şte u n a n u m it
s ta n d a rd de sfinţenie şi im ed iat u n u l s a u doi d in tre m em brii
Bisericii n u vor să-l urm eze. „Nu sîn te m de acord" s p u n ei
cu tărie. R eacţia lor s e a m ă n ă m ai m u lt cu lo v itu ra de m ăgar,
decît cu sp iritu l blînd al m ielului. C redincioşii s -a u d e p rin s
s ă fie m ai în c ă p ă ţîn a ţi în lu cru rile „mici" ale disciplinei
B isericeşti, decît a fost D om nul Isu s cînd I s -a p ro p u s s ă
lase slav a şi s ă „ia chip de rob. făcîn d u -se a se m e n e a
oam enilor". C u n o sc tin ere din B iserică care s -a u s u p ă ra t
m ai m u lt p e n tru cîţiva cen tim etri la lu n g im ea rochiei, decît
s-a s u p ă r a t C h risto s că a tre b u it s ă m o a ră p e n tru a c e a s tă
în c ă p ă ţîn a re la C ruce. F ra ţi s -a u jig n it m ai m u lt u n u l pe
celălalt p e n tru u n a n u m it fel de tu n s s a u p ie p tă n ă tu ră ,
decît s-a jignit D om nul cînd a tre b u it s ă se aşeze în tre doi
tîlh ari ca să -i m în tu ia sc ă. Loviturile în c ă p ă ţîn a te de copite
m a rc h e a z ă v ia ţa B isericilor de azi m ai m u lt decît dovezile
m in u n a te de su p u n e re . Toţi su ferim şi. în s tră fu n d u l
su fle tu lu i, toţi ştim că „nu se m erită".
(Fratele R ichard W u rm b ran d îm i povestea o d a tă că
tocm ai vizitase o a d u n a re c re ştin ă divizată din c a u za părerii
d e sp re lib e rta te a femeii de a p u r ta p ălărie în locul
tra d iţio n a lu lu i batic. „Le-am s p u s repede care este soluţia",
a s p u s d în su l. „Nu avea ro st să se certe p e n tru a se m e n e a
fleacuri. Le-am s p u s s ă po arte d e-acu m încolo şi b a tic şi
pălărie: cele care vor pălărie s ă po arte b aticu l s u b pălărie,
iar cele care vor batic, s ă po arte p ă lă ria s u b batic!" Probabil
că n u v-a s c ă p a t ironia din sfatu l fratelui R ichard. E a m a rc a
de fap t m u s tra re a p e n tru o a d u n a re care se îm piedica în
„fleacuri", cînd lu m ea p ă c ă to a să îi a ş te p ta a fa ră cu
Evanghelia.)
Ce vrem s ă sp u n e m cu a c e a sta ? Vrem s ă sp u n e m că de-
a c u m nim en i n u m ai are voie să gîn d eascâ şi să-şi s p u n ă
44 / (grijă Ai (roii

p ă re re a de frică s ă n u in tre în conflict cu B iserica şi s ă fie

a c u z a t de n e s u p u n e re ? F ireşte că n u . Poţi gîndi şi poţi vorbi
cît vrei şi c u cine vrei. D ar tre b u ie s ă înveţi s ă faci toate
a c e s te a în tr -u n sp irit de sm e re n ie şi de s u p u n e re . De pe
poziţia m ielului, poţi oricînd zice: „A jută-m ă în a c e a s tă
pro b lem ă. Nu înţeleg de ce e ste a ş a “. Nu s p u n e în
în c ă p ă ţîn a re a m ăg aru lu i: „Regula a c e a s ta s tu p id ă n u are
nici u n s e n s “.
M ulţi credincioşi din B iserică se lip sesc sin g u ri de
b in ec u v în tă ri, nefiind n icio d a tă g a ta s ă c e ară lăm u riri s a u
s ă se lase a ju ta ţi de ceilalţi. S -a r p u te a ca p ro b lem a ta s ă fie
de n a tu r ă fin a n c ia ră s a u de n a tu r ă sp iritu a lă : n u contează.
D u-te la fraţii tăi şi cere-le a ju to ru l. D acă-ţi oferă b a n i, n u fi
p re a m în d ru ca să -i prim eşti. D acă-ţi a tra g a te n ţia că te afli
pe u n d ru m greşit, s u p u n e -te lor şi u rm ează-le sfa tu l. Nu te
grăbi s ă contrazici, a sc u ltă , c a u tă s ă înţelegi şi îm p lin eşte.
A ceasta este cea m ai sig u ră cale sp re b in ecu v în tare.

Supunerea te scuteşte
De ce s ă m ă s u p u n a u to rită ţii? De ce s ă a s c u lt de ta ta ?
De ce s ă a s c u lt de cei ce c o n d u c B iserica? De ce s ă m ă
s u p u n a lto ra ? S u p u n e re a n e a d u c e o form ă de p rotecţie, ea
n e s c u te ş te de a ta c u rile s p iritu a le ale diavolului. S u p u n e re a
e ste ca o u m b re lă care te p o a te s c u ti de to ren tele ploii.
S u p u n e re a n e s c u te ş te s ă în fru n tă m sin g u ri săgeţile
a rz ă to a re ale celui ră u . D acă ta tă l tă u îţi sp u n e : „mai bine
n u te duce s e a r a a c e a s ta ...“ , fă bin e şi ascultă-1. S -a r p u te a
s ă fie s fa tu l care te s c u te ş te de o prim ejdie n e b ă n u ită . D acă
a u to rită ţile îţi sp u n : „Condu cu m ax im u m 65 de m ile pe
o ră “, s ta i în a c e a s tă viteză, considerînd-o lim ita care
d e sp a rte o călăto rie p lă c u tă de u n a care ţi-a r p u te a lă s a u n
g u s t a m a r în g u ră. D acă cei d in B iserică îţi sp u n că n u este
b in e s ă a scu lţi u n a n u m e fel de m uzică, a scu ltă-i, căci v a fi
sp re binele tă u . Cei căro ra le-a d a t D u m n ezeu a u to rita te
a s u p ra ta n u -ţi vor rău l, ci dim potrivă, s ă te p ă z e a sc ă de
prim ejdie.
C înd ră s p u n z i obraznic: „Ba m ă d u c ta tă , regulile
a c e s te a fixate de tin e n - a u nici o n o im ă “ s a u „Fac ce v rea u
cu v iaţa m ea" s a u „Sînt d e stu l de m are ca s ă m ă c o n d u c şi
singur", n u faci altceva decît să ieşi sin g u r de s u b u m b re la
p ro te c to a re şi s ă te aşezi în calea a ta c u rilo r diavolului. Lipsa
de s u p u n e faţă de a u to rita te a p ro tecto are s ta b ilită de
 „Supuneţi-vă unii altora" / 45

D u m n e z eu este re sp o n sa b ilă p e n tru m ajo ritate a su fe rin ţe lo r

in u tile pe care ni le-am provocat sin g u ri. D acă a m fi
a s c u lta t, am fi a v u t p a rte de b u c u rie şi de b iru in ţă .
 5

Jubiţi-vă unii pe alţii-'

Mary avea cinci an işo ri cînd a tre b u it s ă treacă p rin tr-o
o p eraţie m ajoră, care i-a p u s serio s viaţa în c u m p ă n ă .
Doctorii şi-a u d a t rep ed e se a m a că o tra n sfu z ie de sînge era
a b s o lu t n e c e sa ră . D u p ă ce a u te s ta t toţi m em brii familiei,
s in g u ru l care avea acelaşi tip de sînge era fratele ei m ai m ic,
Jim m y.
„Jim m y, vrei să-i dai sîngele tă u lu i M ary?“ l-a în tre b a t
doctorul.
Jim m y a s trîn s nerv o s din dinţi şi a s p u s d u p ă u n
ră stim p : „Da, dom nule doctor, d a c ă tre b u ie ..."
S -a u a p u c a t repede de lu c ru şi l-a u p reg ă tit pe b ă ie ţa ş
p e n tru tra n sfu z ia de sînge. Nu în c e p u se ră în s ă bin e
procedeu] şi obrajii lui Jim m y s-a u a lb it d eo d ată. D octorul
şi-a d a t se a m a că n u tra n sfu z ia e ste de vină şi i-a făc u t
sem n a siste n te i să s te a de vorbă cu b ă ia tu l.
„Nu te sim ţi bine, Jim m y?" l-a în tre b a t a s is te n ta .
„Ba da, d a r m ă în tre b cînd am să în cep s ă m or"?
„Să m ori?" a tre s ă rit a s is te n ta . „Tu crezi că va tre b u i să
m ori dacă-i vei da sorei tale sînge?"
„Da, cu sig u ran ţă".
„Şi eşti g a ta s ă m ori p e n tru so ra ta?"
„Da, d o ar am a c c e p ta t să-i d a u sîngele m eu."
D octorul şi a s is te n ta a u privit c u u im ire şi a d m ira ţie
s p re m icul erou. Apoi i-au explicat lui Jim m y că n u va treb u i
s ă m o ară , deoarece M ary avea nevoie n u m a i de o m ică
c a n tita te de sînge.
În tîm p la re a a c e a s ta e ste o ilu s tra ţie a sacrificiu lu i de
care e ste în s ta re dragostea.

47
42 / (grijă At traţi

Biblia n e s p u n e că: „Nu e ste m ai m are d rag o ste decît

să -şi dea cineva v ia ţa p e n tru p rieten ii s ă i“ (Ioan 15:13).
în tre a g a S c rip tu ră n u e ste altceva decît o ca rte de
dragoste. E a n e isto rise şte c u m s -a m a n ife sta t cea m ai
copleşitoare iu b ire din isto ria cosm osului: d rag o ste a lui
D u m n ezeu p e n tr u r a s a u m a n ă . Deşi L-am p ă ră s it p rin
n e a s c u lta re a p ro to p ă rin ţilo r n o ştri, D um nezeu a a le s s ă n e
iu b e a s c ă şi s ă n e recîştige p e n tr u Sine. D rag o stea lui
D u m n ezeu s -a m a n ife sta t p e n tru noi pe v rem ea cînd noi îi
e ra m în c ă s tră in i şi vrăjm aşi. B iblia n e s p u n e că D u m n ezeu
este dragoste. Nu e ste de m irare deci că ea cere tu tu r o r celor
care a u in tr a t în fam ilia lui D u m n ezeu să m an ifeste o
d rag o ste in te n s ă u n ii p e n tru alţii.
Ia tă ce n e -a s p u s D om nul Isu s d esp re dragoste: „Vă d a u
o p o ru n c ă n o u ă : S ă vă iu b iţi u n ii pe alţii; cum v-am iu b it
Eu, a ş a s ă vă iubiţi şi voi u n ii pe alţii. Prin a c e a s ta vor
c u n o a şte toţi că sîn te ţi ucenicii Mei, d a c ă veţi avea dragoste
u n ii p e n tru a lţii“ (Ioan 13:34-35).
„A ceasta e ste p o ru n c a Mea: s ă v ă iu b iţi u n ii pe alţii,
c u m v-am iu b it E u. Nu este m ai m are d rag o ste decît să -şi
dea cineva v ia ţa p e n tr u prietenii s ă i“ (Ioan 13:34, 35; 15:12,
13).
B iblia m ai sp u n e : „Să n u d a to ra ţi n im ă n u i nim ic, decît
s ă vă iu biţi u nii pe alţii" (Rom. 13:8).
„Căci voi sin g u ri aţi fost în v ă ţa ţi de D um nezeu s ă vă
iu b iţi u n ii pe alţii" (1 Tes. 4:9).
„Să aveţi o d rag o ste de fraţi n e p re fă cu tă , iu b iţi-v ă cu
c ă ld u ră u n ii pe alţii, din to a tă inim a" (1 P etru 1:22).
E pistolele lu i Ioan duc şi m ai d e p a rte a c e a s tă p o ru n c ă a
iubirii:
„Căci vestirea, pe care a ţi auzit-o de la în c e p u t, este
a c e a sta : s ă n e iu b im u n ii pe alţii".
„Şi p o ru n c a Lui este s ă credem în Num ele F iului S ă u
Isu s C h risto s, şi s ă n e iubim u n ii pe alţii, cum n e -a p o ru n c it
El".
„Prea iubiţilor, d a c ă astfel n e -a iu b it D um nezeu pe noi,
treb u ie s ă n e iu b im şi noi unii pe alţii. ... d a c ă n e iu b im u n ii
p e alţii, D u m n e z eu răm în e în noi, şi d rag o ste a Lui a a ju n s
d e să v îrşită în noi". (1 Ioan 3:11, 23; 4:11, 12).
Iu b irea u n u l p e n tru a ltu l n u este o o p ţiune, ci o
p o ru n c ă a D om nului. O ricine face p a rte din fam ilia lui
D u m n ezeu m a n ife stă a c e a s tă tră s ă tu r ă com ună.
 Ju b iţi-vă unii pe alţii" / 49

Un anume fel de iubire

Cei ce a u s tu d ia t fenom enul dragostei a u re m a rc a t
p a tr u feluri de iubire: iu b ire a ro m a n tic ă , iu b ire a de frate,
iu b ire a d in c a d ru l fam iliei şi iu b ire a divină. B iblia le cere
celor credincioşi s ă se ridice d e a s u p ra iu b irii o m en eşti şi s ă
p rac tic e iu b ire a divină. B ineînţeles că îm p re u n ă c u a c e a s tă
p o ru n c ă , D u m n ezeu n e d ă ru ie şte p rin D u h u l şi re su rse le
n e c e sa re p e n tru a trăi la a c e s t nivel în a lt, căci n u e x istă în
n ic iu n u l din noi su ficiente re s u rs e ca s ă p u te m iu b i ca
D um nezeu.
Biblia foloseşte c u v în tu l „agape" p e n tru a deosebi
iu b ire a divină de celelalte form e ale iubirii. Iu b irea de tipul
„agape" c a u tă în to td e a u n a binele s u p re m p e n tr u fiin ţa
iu b ită . E a n u se lim itează doar la a p rin d e re a sen tim en telo r,
ci se rid ică la nivelul m in ţii şi su b o rd o n e a z ă în tre a g a v o in ţă
în p ro cesu l de slu jire al celor pe care-i cu p rin d e. Agape este
iu b ire a care se sacrifică şi care se oferă s ă a ju te şi acolo
u n d e a ju to ru l n u e ste m eritat.
C ea m ai b u n ă ilu s tra ţie a a c e s tu i fel de iu b ire este
D o m n u l Isu s C hristos: „Dar D u m n ezeu îşi a r a tă d rag o ste a
fa ţă de noi p rin fa p tu l că, pe cînd era m noi în c ă păcăto şi,
C h risto s a m u rit p e n tru noi" (Rom. 5:8).
E ste nevoie de m u ltă iubire ca s ă p u te m s ă n e slu jim
u n ii alto ra. De p re a m u lte ori, c o m p o rtam e n tu l n o s tr u
dovedeşte cît de copilăroşi şi im a tu ri sîn te m . D acă u n frate
din B iserică este s ă n ă to s d in p u n c t de vedere sp iritu a l, cu o
fam ilie care-i face cin ste şi cu o activ itate care-1 sco ate în
ev id en ţă în faţa tu tu ro r, a tu n c i noi îi ac o rd ă m to a tă iu b ire a
n o a s tră . Toţi îl co n sid erăm „unul de-al n o stru " şi ne
în g h e su im să-l invităm pe a c asă .
D ar s ă n e în ch ip u im că a c e s t frate în cepe s ă tre a c ă p rin
clipe m ai grele. Poate că cineva i-a. s p u s ceva care l-a ră n it
s a u p o a te că D um nezeu a în g ă d u it ca ceva r ă u s ă i se
în tîm p le în familie. Ce se întâm plă cu d rag o ste a n o a s tră ?
E x a c t cînd el a re m ai m u lt nevoie de ea, noi îi în to a rce m
sp a te le. D acă începe s ă vină m ai r a r pe la B iserică, îl
socotim „înstrăinat" şi-l sco atem din inim ile n o a s tre .
B ineînţeles că el va c ă u ta refugiu în prieteniile u n o r oam eni
din lu m e şi probabil că-1 vom vedea c u rîn d în s itu a ţii şi
c irc u m s ta n ţe „discutabile". A tunci n e vom grăbi să-l a ră tă m
c u degetul şi s ă n u n e m ai socotim d atori să-i s ă rim în
a ju to r. C om p o rtam en tu l n o s tr u este u n fel de neg u sto rie:
sîn te m g a ta s ă investim doar în prieteniile din care
5 0 / Citijă de fraţi

n ă d ă jd u im s ă n e în to a rce m cu o oarecare doză de profit.

Cînd n u ni se ră s p u n d e d u p ă a şte p tă ri, n e retrag em
„capitalul" şi-i tra tă m pe ceilalţi cu răceală.
Cît de diferită a fost d rag o ste a lui C hristos! El n e -a iu b it
pe v rem ea cînd noi îi eram v răjm aşi şi cu cît II ră n e a m m ai
m u lt, c u a tît El îşi d esch id ea b raţe le m ai larg, p în ă ce le-a
în tin s a to tc u p rin z ă to r pe cruce.
Iu b irea de tipul agape e ste iu b ire a care se d ă ru ie şte pe
sine, c h e ltu in d u -s e p e n tru binele şi fericirea celor din ju r.
Ş tiu că e ste g reu s ă m ai răm îi p rie ten cu cineva care a
p ă ră s it s ta n d a rd u l sfinţeniei c re ştin e şi că o e v e n tu a lă
afiliere cu el p o a te r u in a o re p u ta ţie c u greu cîştig ată. D ar,
ce este m ai im p o rta n t: orgoliul şi poziţia n o a s tr ă în ochii
celorlalţi s a u sa lv a rea celui care se află în tr-o s ta re de criză?
Ce te -a r c o sta d a c ă l-ai invita a c u m la m a s ă în fam ilia ta?
Ş tiu că, din p u n c t de vedere u m a n , el n u m ai m e rită
a te n ţia ta, d a r din p u n c t de vedere al iubirii divine?
U na din ilu stra ţiile hazlii din cîntecele c re ştin e ale
negrilor s p u n e că, în ce rcîn d s ă p a rticip e la u n serviciu divin
în tr-o B iserică a albilor, u n n e g ru a fost lu a t pe s u s şi
a ru n c a t g ră m a d ă în praful d ru m u lu i. Pe cînd se şte rg e a
în ce tişo r, s c u tu rin d u -ş i h ain ele, cel u m ilit a a u z it glasul
D om nului: „Ce ţi s -a în tîm p la t Pete?" „M -au a r u n c a t în
s tra d ă , D oam ne". „Ştiu, Pete", a c o n tin u a t D om nul, „şi E u
c a u t s ă in tru în a c e a s tă B iserică de 15 a n i şi n u a m re u ş it
încă!"
D om nul Isu s este în to td e a u n a a fa ră c u cei care su fe ră
şi gem .
D u p ă cel de al doilea război m ondial, u n g ru p de
credincioşi francezi d in teritoriile Alsaciei şi Lorenei a u lu a t
h o tă rîre a ca s ă n u ia C ina D om nului îm p re u n ă cu p o p u laţia
de origine g erm an ă. în p rim a d u m in ică de d u p ă a c e a s tă
hotărâre, francezii i-au trim is pe germ ani s ă ia C ina la
s u b s o lu l B isericii. C înd a fost în s ă s ă în c e a p ă cu ru g ăc iu n e,
p a s to ru l a d u n ă rii a sim ţit că cerul este în c h is d e a s u p ra lui
şi n u s -a p u t u t ru g a. D u p ă cîteva m in u te de lin işte, el le-a
s p u s celorlalţi: „Cred că ştiu ce se întîm plă: D om nul Isu s
e ste la su b so l c u fraţii germ ani. C hem aţi-i în ap o i aici, altfel
n u p u te m lu a C ina D om nului".
Întîm p lări ca a c e ste a ilu s tre a z ă cît de im p o rta n t este s ă
ne d ă m s e a m a că noi sîn te m ch em aţi s ă dep ăşim
d im e n siu n ile în g u ste ale se n tim e n talism e lo r firii, p e n tru a
p ă şi dincolo de ele, în nesfârşitele d im e n siu n i ale iubirii
 „Jubifi-vă unii pe alţii" / 51

divine. D rag o stea lui D u m n ezeu n u ţin e se a m a de g reu tă ţile

care-i s ta u în cale. E a se m a n ife stă c h ia r şi acolo u n d e este
g reu s ă treci p e ste rese n tim en te . Agape e ste m ai m u lt decît o
sim ţire a inim ii; ea este o în c o rd a re n e în d u p le c a tă a voinţei.
Iu b irea a c e a s ta se m a n ife stă a tu n c i cînd cineva este h o tă rît
să acţioneze c h ia r îm p otriva s e n tim e n te lo r sale,
sacrificîn d u -le de d rag u l celui care a greşit.
E x istă o ră s p la tă a iubirii „agape": b u c u ria care vine
d u p ă sacrificiul slujirii. S en tim en tele îm plinirii n u vin
în a in te a acţiu n ilo r, ci d u p ă ele, ca o ră s p la tă b in em e rita tă .
S -a r p u te a ca tu s ă sp u i; „Bine, d a r nu-1 m ai iu b e s c de
loc. Nu m ai sim t nim ic p e n tru el“.
A şa ceva se po ate în tîm p la în relaţiile de fam ilie, în
relaţiile de la lu c ru şi c h ia r în relaţiile d in tre m em brii
B isericii. Iubirea divină va c o n tin u a în s ă s ă acţioneze p rin tr-
u n a c t de voinţă. Cînd se n tim e n tele s -a u evaporat,
n e sta to rn ic e , tre b u ie s ă n e în v ăţă m să-l iu b im pe celălalt
p rin tr-u n a c t de voinţă. A duceţi-vă a m in te ce i-a s p u s
D om nul Isu s bisericii care-şi p ă ră s ise d rag o ste a dintîi:
„Adu-ţi d a r a m in te de u n d e ai căzut; p o căieşte-te şi
în to a rc e -te la faptele tale dintîi" (Apoc. 2:5). N u n e p u te m
în to a rc e la se n tim e n te p ierd u te decît a tu n c i cînd s în te m
g a ta s ă facem faptele iubirii. Faptele n o a s tre fă c u te cu
h o tă rîre a n e c lin tită a voinţei vor re a d u c e la v ia ţă şi
se n tim e n tele de care ducem a c u m lipsă. A ceasta în se a m n ă
că tre b u ie s ă ne p u rtă m frum os şi a tu n c i cînd n u sim ţim
sim p a tie p e n tru cineva.
D om nul Isu s n e -a a r ă ta t p rin v ia ţa S a ce în se a m n ă
iu b ire a divină care se jertfe şte p e n tru bin ele a lto ra. La
sfîrşitu l vieţii Sale, El Şi-a în d e m n a t u rm a şii s ă s tă ru ia s c ă
în p ra c tic a re a iubirii divine. Ia tă ce le-a s p u s în p red ic a de
pe m u n te:
„Aţi a u z it că s -a sp u s: „Să iu b eşti pe ap roapele tă u , şi s ă
u r ă ş ti pe v ră jm a şu l tău". D ar E u vă sp u n : „Iubiţi pe
v răjm aşii voştri, b in ec u v în ta ţi pe cei ce vă b la s tă m ă , faceţi
b in e celor ce vă u ră s c , şi ru g aţi-v ă p e n tru cei ce v ă a s u p re s c
şi v ă prigonesc, ca s ă fiţi fii ai T atălui v o stru care e ste în
ceruri; căci El face s ă r ă s a r ă soarele S ău p e ste cei răi şi
p e ste cel b u n i, şi d ă ploaie p este cei drepţi şi p e ste cei
n e d re p ţi.
D acă iubiţi n u m a i pe cei ce vă iu b esc , ce ră s p la tă m ai
a ş te p ta ţi? Nu fac a ş a şi vam eşii? Şi d a c ă îm b ră ţişa ţi cu
d rag o ste n u m a i pe fraţii voştri, ce lu c ru n e o b iş n u it faceţi?
52 / (grijă de {roii

O are paginii n u fac la fel?“ (Mat. 5:43-47).

C um p o ate dobîndi cineva o a se m e n e a iu b ire? A pare ea
o d a tă cu m a tu riz a re a ? O poţi dobîndi p rin frecventarea u n e i
a n u m ite B iserici? O poţi obţine ca re z u lta t al u n ei rezoluţii
de Anul Nou? E x istă u n s tu d iu biblic care să te a ju te s ă o
c u n o şti? Nu! D rag o stea divină e ste o rodire a D u h u lu i Sfînt:
„Roada D u h u lu i dim potrivă este d rag o ste a ...“ (Gal. 5:22).
Nim eni n u p o ate p ro d u ce de la sin e d ragoste de c a lita te a
veşniciei. N um ai D um nezeu p o a te iu b i d u m n ezeieşte. D u h u l
S fînt este s in g u ra p e rso a n ă care n e p o ate face p ă rta ş i u n o r
a se m e n e a trăiri. Orice credincios care tră ie şte o v ia ţă de
a s c u lta re şi s u p u n e re fa ţă de D om nul Isu s p o a te avea în
in im a lui ro d ire a a c e a sta m in u n a tă : iu b ire a divină. M lădiţa
n u p o a te rodi de la sine, în s ă cînd m lăd iţa ră m în e în viţă,
ro d irea se face de la sine: „Eu s ln t viţa, voi sîn te ţi m lădiţele.
Cine răm în e in M ine şi în cine ră m în E u, a d u c e m u ltă roadă;
căci d e sp ărţiţi de Mine, n u p u te ţi face nim ic" (Ioan 15:5).
D om nul Isu s este izvorul din care curge d rag o ste a
divină. C înd eşti n ă s c u t din n o u p rin D u h u l S ă u , D u h u l
S fînt in tră în c o n ta c t cu d u h u l tă u şi din a c e a s tă le g ă tu ră
p rim e şti p u te re a de a rodi în tr-o iu b ire divină. N u u ita că
D om nul Isu s este viţa şi că tu eşti n u m a i m lă d iţa ro d ito are.
D acă n u te vei lipi de C h risto s cu to a tă in im a ta, n u vei fi în
s ta re s ă a d u c i ro a d a iu birii divine.
C um este a c e a s tă ro ad ă ?
B in e c u n o sc u tu l text din 1 C orinteni 13 n e descrie
d rag o ste a „agape" astfel:
D rag o stea divină este în d e lu n g ră b d ă to a re . E a re z istă la
tăv ă lea lă văzînd în celălalt o p e rs o a n ă cu p o ten ţia l de la
D um nezeu. Ea vede dincolo de p ă c a t pe p ă c ă to su l iu b it de
D um nezeu. A ceastă iu b ire m ai d ă c u b u c u rie în c ă o ş a n s ă
celui greşit.
D rag o stea divină n u se um flă de m îndrie şi n u
invidiază. E a se b u c u ră de su c ce su l a lto ra şi-i în c u ra je a z ă
c o n tin u u pe ceilalţi, ac o rd în d u -le o p e rm a n e n tă a te n ţie .
D rag o stea divină n u se p o a rtă necuviincios. E a n u este
isterică, n u v o rb eşte u rît, n u ţin e m in te la n e sfîrşit greşelile
a lto ra p e n tru a le ră s p u n d e cu aceeaşi m o n ed ă la vrem ea
prielnică.
D rag o stea divină n u se d ă b ă tu tă . E a acopere totul,
crede totu l, n ă d ă jd u ie ş te totul, su fere totul.
P oporul D o m n u lu i este c h e m a t s ă ro d e a sc ă a c e a s tă
c a lita te în a ltă a iubirii divine. Nu-i de m ira re că S c rip tu ra n e
 Ju b ifi-vă unii pe alţii" / 53

în d e a m n ă s ă avem „ră d ă c in a şi tem elia p u s ă în dragoste"

(Efes. 3:17), s ă „răm înem în d rag o ste a Lui" (loan 15:9) şi s ă
c re şte m „tot m ai m u lt în d ragoste u nii faţă de alţii" (1 Tes.
3:12).
S îs în tn t c o n ştie n t că n u am în m ine p u te re a s ă iu b e sc
a şa , d a r s în t h o tă rît s ă m ă alip esc şi m ai ta re de D om nul,
p e n tru ca El s ă p o a tă s ă ro d e a sc ă p rin m ine din iu b ire a S a
m in u n a tă . V reau s ă fiu u n v a s p u r tă to r de m ire a sm ă
d u m n ez e ia sc ă în sp re o lu m e su fe rin d ă şi flăm în d ă d u p ă
iubire. Iată de ce, cuvintele din 1 T esaloniceni 3:12 şi 13 m i
se p a r a ş a de m in u n a te : „D om nul s ă v ă facă s ă c re şte ţi to t
m ai m u lt în d ragoste u n ii faţă de alţii şi faţă de toţi, cu m
facem şi noi în şin e p e n tru voi, ca s ă vi se în tă re a s c ă inim ile
şi s ă fie fără p rih a n ă în sfinţenie, în a in te a lui D um nezeu,
T atăl n o s tru , la venirea D om nului n o s tru Isu s C h risto s
îm p re u n ă cu toţi sfinţii Săi" .
Fie ca D um nezeu s ă n e facă pe toţi s ă sporim n e în c e ta t
în iubire.
 6

„Fiţi primitori de oaspeţi"

D aţi-m i voie s ă v ă povestesc în c ă o în tîm p la re din
copilăria m ea. E ram cam de treisp rezece a n i cînd u n
v în zăto r de la m ag azin u l de m aşin i agricole s -a oferit să-i
v în d ă lui ta ta u n tracto r. îm i a d u c a m in te că ta ta n u prea
voia s ă facă târgul a cela a tu n c i, d a r vânzătorul s -a oferit s ă
v in ă p e rso n a l a c a s ă la noi şi n e -a lu a t pe toţi cu m a ş in a lui
lu x o a să . Pe d ru m , vânzătorul n e -a op rit la u n r e s ta u r a n t şi
s -a oferit s ă n e cu m p e re ceva de m âncare. T a ta a zis c ă u n
s u c e ste de a ju n s, d a r vânzătorul n u s -a lă s a t până ce n u ne-
a d a t tu tu r o r o m a să pe cinste. Ce m ai, n u tre b u ie s ă v ă m ai
s p u n că ne-am îm p rie ten it c u vânzătorul şi că ta ta a
c u m p ă ra t c h ia r în z iu a aceea tractorul!
Ia tă o a ltă întîm p lare: cu câtva tim p în u rm ă , o
com p an ie de d iscu ri n e -a in v itat s ă p a rtic ip ă m la o expoziţie
de p ro d u se o rg an izată în in c in ta u n u i m a re re s ta u ra n t.
C redeţi că-m i a m in te sc ceva d esp re c a lita te a p ro d u se lo r?
F o a rte p u ţin . N -am s ă u it în s ă c u rin d e x tra o rd in a ra
v a rie ta te de p ro d u se ... a lim e n ta re cu care n e -a m în d o p a t
toţi, d e lectîn d u -n e. B ineînţeles că m a s a a fost „gratuită".
C o n tractele în c h e ia te a u a c o p erit în s ă m u lt m ai m u lt decît
p re ţu l ei.
Cei ce ş tiu s ă v în d ă a u în v ă ţă t b in e u n p rincipiu: cîştigă
m ai întîi sim p a tia clien tu lu i şi vei avea d u p ă ac ee a p a rte şi
de b a n ii lui. Ei sânt ca p e s c a ru l care „cheltuieşte" o rim ă,
p e n tr u ca apoi ...
S ă ştiţi că „negustoria" a c e a s ta n u e ste s tr ă in ă de
sp iritu l Bibliei. P rincipiul este acelaşi c h ia r d a c ă lu m e a şi
B iblia îl folosesc în sc o p u ri diferite. D u m n ezeu vrea s ă n e

55
5 6 / (grijă de (răii

a p ro p iem de oam eni n u p e n tr u a trage foloase de la ei, ci

p e n tru a le fi de folos. O sp ita lita te a şi p rie te n ia s în t căi de
ac ce s sp re inim ile oam enilor. Şi n o i avem a ş a de m u lte de
oferit! îl avem pe D om nul Isu s în care s în t a s c u n s e toate
com orile lum ii şi care p o a te d a a ju to r tu tu r o r celor care s în t
în lip su ri s a u n ecazu ri.
L um ea de a stă z i a sta b ilit relaţii b a z ate pe egoism . De
obicei „îi foloseşti pe alţii s a u eşti folosit de ei“, u n e o ri „o
m în ă s p a lă pe a lta “ din d o rin ţa stabilirii u n u i com prom is cu
a v a n ta je duble.
F am ilia copiilor lu i D u m n e z eu tre b u ie s ă fie c ă lă u z ită de
p rin c ip iu l binefacerii a ltru iste . Noi tre b u ie s ă fim prieten o şi
p e n tr u că D u m n ezeu n e -a în v ă ţa t s ă fim a şa . A cţiunile
n o a s tre s în t m otivate de d ra g o ste a faţă de D u m n ezeu şi de
iu b ire a faţă de ap ro ap ele n o s tru .

Ospitalitatea biblică
„Slîrşitul tu tu r o r lu cru rilo r e ste apro ap e. Fiţi în ţelep ţi
d a r şi v egheaţi în v ederea ru g ăciu n ii. Mai p re s u s de toate, s ă
aveţi o d rag o ste fierbinte u n ii fa ţă de alţii, căci d rag o ste a
acopere o su m e d e n ie de p ă c ate . Fiţi prim itori de oaspeţi
în tre voi, fă ră cîrtire" (1 P e tru 4:7-9). A ceasta e ste o c h em are
la tră ire a în d rag o ste, la ig n o ra rea greşelilor şi la a c c e p ta re a
celorlalţi în tr-o a tm o sfe ră de to le ra n ţă iub ito are.
în a ltă p a rte a S crip tu rii p u te m citi: „Iubiţi-vă u n ii pe
alţii cu o d rag o ste frăţească. A jutaţi pe sfinţi, cînd s în t în
nevoie. Fiţi p rim itori de oaspeţi" (Rom. 12:10a, 13).
C o n d u căto rii Bisericii tre b u ie s ă fie „prim itori de
oaspeţi" ( 1 Tim. 3:2; Tit 1:8).
„S tăruiţi în d rag o ste a frăţească. Să n u daţi u ită rii
p rim irea de oaspeţi, căci unii, p rin ea a u g ăzduit, fă ră s ă
ştie, pe îngeri" (Evrei 13:1.2).

Semnificaţiile ospitalităţii
D icţionarele s p u n că o sp ita lita te a este: „o a titu d in e
bin ev o ito are fa ţă de oam eni, p lăcerea de a avea m usafiri;
p rie ten ie oferită din to a tă in im a şi d ezin teresată; b u c u ria de
a folosi b u n u rile tre c ăto a re p e n tru a dobîndi prieten ii care
s ă d u reze veşnic".
W ebster sc rie că o sp ita lita te a este: „Obiceiul de a prim i
o asp eţi şi de a-i tra ta cu to a tă b u n ă ta te a şi cu rtu azia".
 „Fiţi primitori de oaspeţi" / 57

Definiţiile de m ai s u s n e p o t d a o idee d esp re ceea ce se

a ş te a p tă de la noi ca s ă facem p e n tru alţii. O B iserică
o sp ita lie ră este u n g ru p de oam eni care n u se m u lţu m e s c s ă
se în tîln e a s c ă doar la B iserică, ci îşi d esch id cu b u c u rie
casele u n ii alto ra, s ta u la m ese îm p re u n ă , se b u c u ră de
p re z e n ţa celorlalţi şi a u o a ş a de m are b u c u rie cînd s în t
îm p re u n ă în c ît cei ce a u s c ă p a t prilejul sim t că a u p ie rd u t o
m a re ocazie.
(Imi a d u c a m in te de vrem ea cînd ne în tîln e a m ca
B iserică în tr-u n fost garaj din California. Condiţiile e ra u
m o d este, d a r d rag o ste a şi b u n a dispoziţie făceau ca s a la
a c ee a m ică s ă ne p a ră u n so m p tu o s p a la t, ia r în tru n irile
e ra u a d e v ă ra te b a n c h e te de d ragoste şi p ă rtă ş ie c re ştin ă .
U nul d in tre noi, Em il D u m itru , lu c ra u n e o ri D u m in ica
d im in e a ţa la m ag azin u l de optică m edicală, d a r v en ea pe la
o ra 12 cînd se te rm in a serviciul divin sp u n în d : „N-am p u tu t
s ă n u m ă rep e d s ă v ă v ăd m ă c a r şi s ă v ă strîn g în b ra ţe .
C are veniţi a stă z i la m ine la m a s ă ? “ E ra şi a c e a s ta o
dovadă de o sp italitate şi prietenie.)
D in p ă c ate , so c ie tate a m o d ern ă, deşi n e -a a d u n a t m ai
m u lţi în tr -u n loc, n u n e -a în v ă ţa t şi s ă dorim s ă n e
c u n o a şte m u n ii pe ceilalţi. T răim fiecare în p ă tră ţic a
n o a s tră , n e d e ra n jîn d şi nev rîn d s ă fim d e ra n ja ţi de n im eni.
C înd a p a r neînţelegeri s a u conflicte, oam enii îşi d a u se a m a
cît de p u ţin se c u n o sc unii pe ceilalţi şi cei m ai m u lţi a u
te n d in ţa s ă plece în a ltă p arte. E ste in te re s a n t că cei care a u
p ra c tic a t o sp ita lita te a s în t şi cei care a c u m rez istă crizei şi
re u ş e s c s ă c lă d e a sc ă p u n ţi în tre oam eni.
A vraam este u n exem plu de p erso n aj biblic care a
p ra c tic a t osp italitatea. P e n tru el, g ăzd u irea celor trei
d ru m e ţi a în se m n a t m u lt m ai m u lt decît ce în se a m n ă p e n tru
noi a stă z i d e sch id e re a frigiderului s a u a p rin d e re a
a ra g a z u lu i. El a tre b u it s ă a d u c ă a p ă şi să-i spele pe cei trei
m u safiri pe picioare. Apoi, îm p re u n ă cu S a ra, „au lu a t trei
m ă s u ri de făină, a u fră m în ta t şi a u p re g ă tit tre i tu rte .
A vraam a d a t fuga la vite, a lu a t u n viţel tîn ă r şi b u n şi l-a
d a t u n e i slugi ca să -l p re g ă te a sc ă în g rabă. Apoi a lu a t u n t şi
lap te , îm p re u n ă cu viţelul pe care-1 p reg ătise şi l-a p u s
în a in te a lor. El în s u ş i a s tă tu t lîngă ei, s u b copac, şi le-a
s lu jit p în ă ce a u m încat" (Gen. 18:1-10). A fost o o ste n e a lă
d e m n ă de u n u l care „a găzd u it pe îngeri". Tot ce a fă c u t
A vraam ilu stre a z ă ce în se a m n ă osp italitatea. A vraam a fost
ră s p lă tit p e n tru lu c ra re a sa: „La a n u l, pe v rem ea a s ta , Mă
58 / {grijă de (răii

voi în to a rc e la tine; şi ia tă că S a ra , n e v a stă -ta , v a avea u n

fiu“. Ce s -a r fi în tîm p la t d a c ă A vraam n u le-ar fi a r ă ta t
trim işilor ce ru lu i o sp italitate?

Pilde de ospitalitate
Biblia n e d ă şi a lte exem ple de ospitalitate. L aban a
ş tiu t s ă se p o a rte frum os cu slujitorii trim işi de A vraam .
Iosif i-a p rim it cu m se cuvine pe fraţii săi cînd s -a u pogorît
în Egipt. F a rao n l-a în tîm p in a t c u a m a b ilita te pe b ă trîn u l
Iacov, ta tă l lui Iosif. Ietro l-a găzd u it p e n tru o vrem e pe
Moise. R a h a b a a d ă p o stit iscoadele trim ise în C a n a a n .
V ăduva d in S a re p ta S id o n u lu i l-a găzd u it pe proorocul Ilie.
S u n a m ita s -a dovedit o excelentă gazdă p e n tru Elisei. Iov a
fost u n „tată al străinilor". Lidia a s tă r u it de Pavel s ă in tre în
c a sa ei. Z ach eu l-a p rim it în c a sa s a pe D om nul Isus.
D om nul Isu s în s u ş i le-a a r ă ta t ce în se a m n ă o sp ita lita te a
a tu n c i cînd a s p ă la t picioarele ucenicilor.
Un a lt exem plu m in u n a t este cazul celor doi ucenici
care se în d re p ta u sp re E m a u s. Ei vorbeau pe d ru m d espre
evenim entele tris te p e tre c u te în Ierusalim . U n s tră in s-a
a p ro p ia t de ei, a in tr a t în v o rb ă cu ei şi ei l-a u a c c e p ta t
im e d ia t ca to v ară ş de călătorie. Apoi s tră in u l s -a sim ţit liber
s ă le p u n ă în tre b ă ri şi să le ţin ă u n a d e v ă ra t s tu d iu biblic.
Inim ile a c e sto r doi oam eni s -a u m a n ife sta t a se m e n e a u n e i
case prim itoare. N u este de m ira re că, în sp re s e a ră , ei a u
s tă r u it de stră in u l, devenit în tre tim p p rieten, s ă in tre şi s ă
ră m în ă cu ei p e ste n o a p te în s a tu l în care p o p o siseră.
S tră in u l a s ta t, a frîn t pîin ea în a in te a lor şi, văzîndu-i
p ro b ab il sem nele răn ilo r de la m îini, cei doi a u în ţe le s în
sfîrşit cu u im ire că s tră in u l fu sese c h ia r ... D om nul. „Atunci
li s -a u d e sch is ochii şi L-au c u n o sc u t; d a r El S -a făc u t
n e v ă z u t d in a in te a lor" (Luca 24:13-35).

Aspecte practice ale ospitalităţii

O sp ita lita te a n e face s ă tră im în u n ita te . E a n e a ju tă s ă
n e sp rijin im u n u l pe celălalt şi s ă p u te m s ta în picioare p în ă
în „Ziua D om nului". O c în ta re c re ştin ă sp u n e :
„Spic c u spic se ţin e -n vînt
Cine-i s in g u r cade frînt".
O sp ita lita te a ne tra n sfo rm ă din tr-o m u lţim e
 .Fiţi primitori de oaspeţi* / 52

in d iv id u alistă în tr-o fam ilie, Pavel v o rb eşte d e sp re p e rso a n e

care i-a u devenit „rude* în fam ilia m a re a copiilor lui
D um nezeu: „S puneţi s ă n ă ta te lui Ruf, cel a le s în D om nul, şi
m am ei lui, care s -a a r ă ta t şi m a m a mea* (Rom. 16:13).
D ar, v a zice cineva, noi n u sîn te m p regătiţi p e n tr u
oaspeţi! „Sînt pînze de p ă ia n je n pe la colţuri, e ste p ra f p e ste
tot, p a rc h e tu l n u e ste d a t c u ceară, geam urile n u s în t
c u ra te , c u rte a n u e ste a ra n ja tă . Copiii fac p re a m u ltă
gălăgie, ia r noi p u r şi sim p lu n u ştim s ă p u rtă m o d iscu ţie
înd elu n g ată* . Celor care s p u n astfel de cuvinte tre b u ie s ă le
a m in tim că o sp ita lita te a n u este o ocazie p e n tru a n e eta la
pe noi în şin e şi p e n tru a n e lă u d a cu casele s a u cu m obila
n o a s tră , ci o o p o rtu n ita te de a ne lă s a c u n o sc u ţi de alţii a ş a
cu m sîn te m şi de a ne p u n e la dispoziţia lor cu to t ceea ce
avem . Pînzele de p ă ia n je n şi p rafu l vor trece, d a r p rie te n ia
sin c e ră şi d e z in te re sa tă va răm în e pe veşnicie. F erestrele
m u rd a re p o t fi tre c u te foarte u ş o r c u v ederea a tu n c i cînd
in im a este c u ra tă şi p lin ă de iubire.
(îmi a m in te sc cu duioşie de o c a s ă m o d estă a ş e z a tă
lîngă G ră d in a B otan ică din laşi. în ea ş i-a u g ă sit a lin a re a
m u lte inim i c ălăto are şi m u lte generaţii de stu d e n ţi. F am ilia
lui n e a C u liţă S fatcu, fratele p re sb ite r al Bisericii, a ş tiu t ce
în s e a m n ă o sp italitatea. „Mama* şi „tata* S fatcu a u c re s c u t
m u lţi copii a i Bisericii în c a s a lor de pe C opou. D acă n u p o t
s p u n e că s -a rid ic at ta v a n u l din c a u za cîntecelor şi rîsetelo r
gălăgioase, p o t s p u n e că o d a tă s -a r u p t p a tu l cu noi de a tîta
rîs şi zbenguială.
Au fost şi alte familii în Iaşi. Mai bogate, cu case m ai
m ari şi m ai sp a ţio a se , dar, n u ş tiu de ce, paşii n o ştri n u se
o p rea u în prag u rile lor, ci se g răb eau în to td e a u n a s ă a ju n g ă
în dealu l C opoului, u n d e m a s a n u e ra în to td e a u n a b ogată,
d a r e ra g a rn isită c u iubire. C are a fost se cre tu l familiei
S fa tc u ? D acă m ă în tre b a ţi pe m ine, cred că l-am p u te a
fo rm u la cam a şa: „O c a să m ică, d a r cu o in im ă m a re şi
în c ă p ă to a re , care n e -a c u p rin s pe toţi în ea. a ş a cum eram .
cu stîngăciile şi cu toanele n o a stre , cu crizele şi cu
m o m entele n o a stre de d e v a sta to a re veselie. P arcă m ai a u d şi
a c u m în u rec h i ecoul vorbelor „m am ei Sfatcu*: C ostică,
T udorică, daţi, m am ă, m uzica a ia m ai în c e t că m ă doare
capul*.
N eam ul ro m â n e sc a fost o b işn u it cu o sp ita lita te a. S pre
deosebire de alte n e a m u ri, la noi şi-a u fă c u t c a să b u n ă şi
b u lg arii şi ruşii şi nem ţii şi u n g u rii şi tă ta rii şi sîrbii şi
6 0 / (grijă de (ro ii

ţiganii şi evreii şi ... cine m ai ştie cîţi. Pe cînd tre c ea m cu

m a ş in a pe dealurile de la C otnari, u n tu ris t s tră in a v ru t s ă
cu m p e re u n s tru g u re , „aşa de p o ftă “. Ţin m in te că
g o sp o d aru l s -a d u s în vie şi l-a a d u s pe cel m ai m a re şi m ai
frum os. Cînd s tră in u l a în tre b a t cît îl costă, g o sp o d a ru l s -a
sim ţit jig n it şi n - a v ru t s ă p rim e a sc ă nim ic.
N eo sp italitatea este o b o a lă m ai re c e n tă a ro m ânilor. E a
n i s -a s tr e c u ra t în su flet o d a tă c u a te ism u l care a c ă u ta t s ă
n e în c h id ă cerul de d e a su p ra n o a s tră şi s ă n e tra n sfo rm e în
fiinţe anim alice p re o c u p a te n u m a i cu s u p ra v ie ţu ire a egoistă
de fiecare zi. C re sc u t în tin d a Bisericii, ro m â n u l se va
în to a rc e c u rîn d la obiceiul de a-i prim i pe m u sa firi cu pîine
şi c u sare; în casele şi în in im a lui. A şa să dea D om nul!
D aţi-m i voie s ă vă m ai p ovestesc ceva din v ia ţa ap ro a p e
leg e n d a ru lu i ev an g h elist care a fost M arcu Nichifor. Pe cînd
lo cu ia în tr-o c a să din C a ra n se b e ş, d în su l a in v ita t o
h a im a n a de pe s tr a d ă s ă lo cu ia scă c u el şi s ă se
a d ă p o ste a s c ă de frigul de afară. D in vorbă în vorbă, fratele a
a fla t că „m usafirul" lui se în d ele tn ic ea deobicei cu
fu rtişa g u l. F ă ră s ă se lase doborît de v e ste a a c e a sta , fratele
M arcu i-a v o rb it în c o n tin u a re d e sp re D om nul Isu s, l-a p u s
s ă se roage şi apoi l-a ru g a t s ă ră m în ă la el în c a să p în ă se
va în to a rc e d in tr-o vizită pe care le-o p ro m isese celor dintr-o
B iserică de d e p a rte. Celor cu care se în tîln ea, fratele M arcu
le s p u n e a c u haz: „Ce crezi?! E u m ă plim b şi h o ţu l îmi
p ă z eşte casa! Ai m ai v ă z u t a ş a m inune?" La în to a rce re,
fratele a c o n s ta ta t cu b u c u rie că n ă d e jd e a n u -i fusese
în şe la tă . Nu-i lip sea în tr-a d e v ă r nim ic din casă.
A ltăd ată, u n m u sa fir m ai nevoiaş a în o p ta t şi el în c a sa
fratelui M arcu. La plecare, gazda l-a r u g a t s tă ru ito r s ă ia
p la p u m a cu el şi s ă o d u c ă copiilor. Văzîndu-1 că şovăieşte,
fratele M arcu a a d ă u g a t: „Nu-mi p u r ta grija. Ţie n u -ţi d ă
n im en i o p la p u m ă , d a r fraţii vor vedea că n u a m şi se vor
în d u ra m ai rep ed e de m ine decît de tine".
L-am g ă sit o d a tă în d esin d , în lip sa lem nelor, pagini
r u p te din c ă rţi în godinul care d u d u ia , a ru n c în d pe pereţi
reflexiile flăcărilor vesele. D u p ă o vrem e, fratele M arcu a
iz b u c n it în rîs u l d u m n ea lu i tu m u lto s şi c a ra c te ristic ,
com entînd: „Ce in te re s a n t, cărţile a s te a m -a u în că lzit de
d o u ă or}: cînd le-am citit m -a u încălzit pe d in ă u n tru , iar
a c u m m ă în că lze sc pe d in afară. Ha, h a , h a !“. în loc de
stîn je n e a lă , veselia lui a tra n sfo rm a t în tre a g a îm p re ju ra re
în tr-o s ă rb ă to a re , iar eu m -am sim ţit din tr-o d a tă , n u ştiu
 J iţi primitori de oaspeţi" / 61

cum , în c o n ju ra t de o a u re o lă m istic ă care e m a n a din gazda

m e a binevoitoare.)
Lipsa de o sp ita lita te la s ă u n g u s t a m a r şi o a m in tire
tristă . U n a so c ia t al m eu a fost in v ita t s ă facă tu ru l u n e i
organizaţii creştine. G azda s a şi-a tu r n a t cafea în tr -u n
p a h a r şi l-a co n d u s p rin secţii so rb in d c u v o lu p ta te din
lico area a ro m a tă fă ră să -i p e se că m u sa firu lu i îi lă s a g u ra
a p ă d u p ă c o n ţin u tu l m u lt rîvnit. Veţi s p u n e că a c e ste a s în t
lu c ru ri m ici şi n e în se m n a te , d a r v ă voi a tra g e a te n ţia că
v iaţa în tre a g ă e ste a lc ă tu ită m ai ales din astfel de lu c ru ri
m ici şi a p a re n t n e în se m n a te . L ucrurile m ari, evenim entele
rad ic ale vin d o ar la ră s tim p u ri şi s în t clădite pe tem elia u n o r
astfel de lu c ru ri m ici şi d o ar a p a re n t fă ră consecinţe.
în tr-o zi a m p rim it vizita u n u i om care s -a in te re s a t s ă
viziteze B iserica n o a s tră . D u p ă serviciul de la B iserică,
d iac o n u l Bisericii n e -a in v ita t pe toţi la el la m a să . G azda
n e -a o s p ă ta t regeşte. în ju r u l m esei, a m a v u t o d iscu ţie
in te r e s a n tă d esp re ce în se a m n ă s ă tră ie ş ti p rin c red in ţă.
P este u n tim p am p rim it o sc riso are de la cel ce n e fusese
m u sa fir p e n tru o ju m ă ta te de zi. Ne m u lţu m e a tu tu r o r
p e n tr u o sp italitate şi d o rea s ă ştim c u toţii că p ă rtă ş ia
n o a s tr ă a fost ocazia în care D um nezeu i-a sc h im b a t to a tă
co n cep ţia lui d esp re viaţă. O sp ita lita te a c re ştin ă p o a te avea
m e re u astfel de rezu ltate.
în m u lte ţări ale lum ii, creştinii a u în sufragerie u n
c a rn e t cu în se m n ă ri p u s la dispoziţia m usafirilor. La
p lecare, fiecare la s ă pe lîngă a d re s a de a c a s ă şi u n m ic
m esaj de dragoste. A şa este şi la noi a c asă . S ă n e în ch ip u im
că ai şi tu u n astfel de ju rn a l al m usafirilor. D acă l-ai
d esch id e acu m , pe cine ai găsi pe paginile lui? Pe m ă tu ş a
M arta, pe m am a şi ta ta , pe n e p o tu l Ion şi fam ilia lui şi pe
m ai cine? Nu-i a ş a că s în t cam toţi „dintre ai n oştri"? S întem
ospitalieri m ai ales cu rudele n o a stre , cu p rietenii n o ş tri şi
cu cei de aceeaşi n u a n ţă religioasă cu noi.
E x istă trei categorii de oam eni pe care n u -i invităm de
obicei „la o cafea". În tîi s în t cei p e c are, deşi s în t c re ştin i,
i-am e tic h e ta t că „nu s în t d in tre ai noştri". Ei s în t s a u p re a
liberali s a u p re a legalişti s a u p re a ... altfel. Apoi e ste g ru p a
celor care s în t „din lum e". U ităm p re a a d e s că D om nul Isu s
a v e n it „să c a u te şi s ă m în tu ia sc ă ce e ra p ierdut". N u n e -a m
d u s în c ă s ă în v ăţă m ce în se a m n ă : „Milă voiesc, n u jertfă , şi
b u n ă ta te m a i m u lt decît a rd e re de to t“(Mat. 9:13).
în v ă ţă to ru l d in N azaret a fost n u m it „prietenul păcătoşilor"
6 2 / (grijă de (raji

şi noi n e b u c u ră m că El a fost a ş a , căci altfel El n u s -a r fi

a p ro p ia t de n ic iu n u l d in tre noi! Ce facem noi în s ă ? Cît de
m u lt se m ă n ă m noi cu El în a c e a s tă priv in ţă şi cît în to a rce m
a lto ra d in binele care n i s -a fă c u t n o u ă ?
A tre ia categorie care n u m ă n în c ă de obicei la m a s a
n o a s tr ă este g ru p a celor „din p ă tu r a de jo s “. Ei s în t cei care
a u h a in e le m u rd a re , n u cu n o sc b u n e le m an iere şi n - a u cum
s ă n e ră s p lă te a s c ă in v itîn d u -n e apoi la m esele lor.
O sp ita lita te a n o a s tr ă e ste de obicei selectivă, şi din a c e s t
p u n c t sîn te m d e p a rte de a s e m ă n a re a cu felul de
c o m p o rtam e n t re c o m a n d a t de D om nul Isu s (Luca 14:12-14).
T rebuie s ă în v ăţă m s ă fim p rim itori de oaspeţi. Casele
n o a s tre s în t la fel de m u lt „ale D om nului" ca şi clădirile în
care n e ţinem a d u n ă rile . De ce s ă n u în v ăţă m s ă n e folosim
casele p e n tru a clădi p u n ţi în tre oam eni şi D u m n ezeu l pe
care-L slu jim ? Şi a c e s ta este u n fel de a co n trib u i la zidirea
îm p ă răţie i lui D um nezeu.
O s p ita lita te a e ste u n p ro ces care începe a c u m şi aici,
d a r a re ram ificaţii p în ă în ziu a veşniciei. Ia tă ce le s p u n e
D om nul Isu s celor care s în t prim itori de oaspeţi: „Atunci
îm p ă ra tu l v a zice celor din d re a p ta Lui: „Veniţi
binecuvântaţii T a tălu i M eu de m o şten iţi îm p ă ră ţia , care v-a
fost p re g ă tită de la în te m e ie re a lum ii. Căci a m fost flăm înd şi
M i-aţi d a t de m în cat; Mi-a fost se te şi M i-aţi d a t de b ă u t; am
fost s tră in şi M -aţi prim it; a m fost gol şi M -aţi îm b ră ca t; am
fost bolnav şi a ţi v e n it s ă Mă vedeţi; a m fost în te m n iţă şi aţi
v e n it pe la Mine. A tunci cei n e p rih ă n iţi îi vor ră sp u n d e :
„D oam ne, cînd T e-am v ă z u t noi flăm înd şi Ţ i-am d a t s ă
m ăn în c i? S a u fiindu-Ţi se te şi Ţ i-am d a t de b ă u t? C înd Te-
am v ă z u t n oi s tr ă in şi T e-am p rim it? S a u gol şi T e-am
îm b răcat?" ... D rep t ră s p u n s , îm p ă ra tu l le va zice; „A devărat
vă s p u n că, ori de cîte ori a ţi făcu t a c este lu c ru ri u n u ia din
a c eşti foarte n e în s e m n a ţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut"
(Mat. 25:34-40).
O s p ita lita te a este o ocazie s ă în v ăţăm s ă n e b u c u ră m
u n u l de celălalt. E a n e p reg ă teşte p e n tru m arele evenim ent
care n e a ş te a p tă , cînd vom a u z i zicîndu-se: „Ferice de cei
c h e m a ţi la o sp ă ţu l n u n ţii Mielului!" (Apoc. 19:9).
Mă în tre b : D acă n u sim ţim b u c u ria s ă a ră tă m
o sp ita lita te aici, cum vom fi b u c u ro ş i s ă n i se a ra te
o sp ita lita te acolo? Ar fi m ai bine s ă în v ăţă m în c ă de pe a c u m
s ă n e sim ţim b in e în co m pania sfinţilor. „Sfinţii din ţa r ă s în t
p lăc e re a m ea". „Să n u daţi u ită rii p rim irea de oaspeţi".
 7

■Uertaţi-vă unii pe alţii"

C înd copiii n o ştrii e ra u m ici, am a v u t în c a să u n pisoi
pe care-1 n u m isem : Flafi. El e ra b lînd şi lin iştit. Flafi e ra
b u c u ria întregii case. P u ştiu l n o s tru de doi a n i îl m îngîia
to a tă ziua: îl tră g e a de u rec h i, de co ad ă şi-l plim b a p rin
to a te cam erele. Nu ex istă nici o ju c ă rie m al fa s c in a n tă
p e n tru copii, decît u n m o ta n înfoiat care „toarce" de în d a tă
ce te ap ropii de el. C h iar şi m ie îm i plăcea „m otoraşul" c u
b la n ă p u fo asă. Ce m ai, toţi ai casei e ra u în d ră g o stiţi de el.
T otul a fost frum os şi b in e p în ă în tr-o zi n e fa s tă cînd Flafi a
a v u t o e x p e rien ţă n e p lă c u tă cu noi p e n tru care n u a m ai
p u tu t s ă n e ierte.
S -a în tîm p la t a tu n c i cînd tu rn a m cim en t în cu rte. Nu
ş tiu cum , Flafi şi-a m u rd ă rit lăb u ţe le în c im en tu l m oale.
S o ţia m ea a fost de p ă re re că n u se cade ca u n pisoi de c a s ă
s ă u m b le cu lăb u ţe le m u rd a re , a ş a că n e -a m g răb it să-l
d u cem sp re c a d ă şi să -i facem o baie. Am v ă z u t rep ed e că
Flafi n u e ra p re a în c în ta t c u a c e a s tă idee. S -a z b ă tu t din
ră s p u te ri şi a s c h e u n a t jaln ic . C um n u e ra decît o pisică, n u
l-am p re a lu a t în s e a m ă şi a m c o n tin u a t c u op era n o a s tr ă de
c a rita te . E ra m siguri că v a su p ra v ie ţu i su p lic iu lu i şi că va
u ita rep ed e to a tă în tîm p la re a .
N-a fost în s ă s ă fie a şa . Flafi n u a m ai fost n ic io d a tă ca
m a i în ain te . In stin ctu l lu i de co n serv are l-a m a rc a t cu u n
re s e n tim e n t categoric faţă de noi. P u r şi sim p lu n u a m ai
p u t u t s ă n e ierte. L-am m îngîiat, i-am d a t s ă m ăn în c e
m în c a re a lui favorită, l-am s c ă rp in a t d u p ă u rec h i, i-am
r ă s f ă ţa t p ă ru l şi în a in te şi înapoi, d ar degeaba: Flafi n u m ai
v ro ia s ă „toarcă". Ne-am s p e ria t că şi-a r u in a t corzile vocale

63
6 4 / {grijă de (roii

c u ocazia „concertului" din cadă.

S c h im b a re a lui s -a m a n ife s ta t şi în a lt fel. Nu m ai
p e rm ite a n im ă n u i s ă se m ai jo ac e cu el ca m ai în a in te . Cînd
n e a p ro p ia m de el, se rid ica şi p leca s ă se aşeze în a ltă p a rte .
E x p e rie n ţa n e p lă c u tă cu n e d o rita îm b ăiere l-a tra n sfo rm a t
în tr -u n m o ta n a rţă g o s şi iritabil. Nu m al era nici u n farm ec
să -l avem în casă.
V iaţa a r fi p u t u t s ă fie a ş a de fru m o a să şi p e n tru el şi
p e n tru noi, d a c ă a r fi u ita t to tu l şi s -a r fi co m p o rtat la fel ca
m ai în a in te . M ăcar de şi-a r fi p u t u t d a s e a m a că făcu sem
to tu l de d rag u l lui. D ar n -a p ric e p u t. E ra d o ar o p isică fără
m in te. D acă n - a p u tu t s ă ierte, cu a tît m ai r ă u p e n tr u el.
Lasă-1 să sufere! Nu există u n rai al pisicilor în care s ă rişte
s ă n u aju n g ă . D acă n u v rea s ă „toarcă" aici, a s ta n -a re nici o
in flu e n ţă a s u p ra veşniciei.
T otuşi, e ra ceva tris t în to a tă a c e a s tă ex p erien ţă a
n o a s tr ă cu Flafi. E a m i-a a m in tit de felul în care se com plac
s ă tră ia s c ă a n u m iţi creştini fireşti care n u p o t nici ei s ă
ierte. Şi ei şi-a u p ie rd u t c a p a c ita te a s a u p lăc e re a de a
„toarce". Nu m ai sim t p lăc e re a s ă fie în co m p an ia alto ra.
S în t su sp ic io şi şi n esiguri. A fost su fic ie n tă o s in g u ră
ex p erien ţă n e p lă c u tă cu cineva din a d u n a re p e n tru ca
m elodia d in in im a lor s ă înceteze. Nu m ai p o t c în ta
D om nului cu b u c u rie . S în t posom oriţi şi cîrtitori. V iaţa lor şi
a celor din ju ru l lor este a s e m ă n ă to a re u n u i a rm istiţiu
te n s io n a t u m b rit de b ă n u ia la reizbucnirii conflictelor.
Flafi n - a m ai ieşit n icio d a tă din s ta re a lui rea. L-am
lă s a t în voia lui şi a tră it pe lîngă c a sa n o a s tră tris t p în ă la
sfîrşitu l vieţii lui. A şa cum am s p u s , n u era decît o p isică
fără s p e ra n ţa veşniciei.
D ar tu şi cu m ine sîn te m altfel! Noi sîn te m creiaţi de
D u m nezeu d u p ă chipul şi a s e m ă n a re a Sa. Noi vom tră i
veşnic, n u vom sfîrşi to tu l la m o arte a se m e n e a u n e i pisici
p ră p ă d ite . C a p a c ita te a ta de a ie rta a re o m are im p o rta n ţă
a s u p ra calităţii vieţii pe care o duci aici pe p ă m în t şi m ai
ales a s u p ra vieţii pe care o vei d u ce în veşnicie.
R eflectînd a s u p ra vieţii, a p o sto lu l lacov scrie: „Căci ce
este viaţa v o a stră ? Nu sîn teţi decît u n a b u r care se a r a tă
p u ţin te l şi apoi piere" (lacov 4:14). A sta în s e a m n ă că p în ă şi
cea m ai lu n g ă v iaţă de pe p ă m în t este s c u rtă . în c o m p araţie
cu veşnicia, ea a p ro a p e că nici n u poate fi lu a tă în se am ă .
V iaţa s e a m ă n ă c u a b u ru l care se ridică din ceainicul pe care
l-a a şe z a t b u n ic a pe plită: se rid ică p u ţin în a tm o sfe ră şi
 Jerta ţi-v ă unii pe alţii" / 65

apoi se risip eşte d isp ă rîn d c u totul. A şa e ste şi v ia ţa - p re a

s c u rta ca s ă o iro se şti b o m b ăn in d şi cîrtind. Iad u l e ste u n
loc p re a groaznic şi e x iste n ţa în el p re a în d e lu n g a tă p e n tru
ca s ă risc ă m s ă aju n g em în el d a to rită u n e i n e în ţe le p te şi
stu p id e lipse de iertare.
Biblia îi c h e a m ă in s is te n t pe cei credincioşi s ă se ierte
g rab n ic u n ii pe alţii. E ste im posibil s ă fii u n c re ştin fă ră s ă
fi g u s ta t d u lc e a ţa iertării d ă ru ită n o u ă de D u m n ezeu p rin
C h risto s, ia r cine a fost ie r ta t sim te d a to ria de a ie rta şi el pe
ceilalţi. D u m n ezeu n e -a ie rta t greşelile n o a s tre cît u n m u n te ,
ia r noi s în te m ch em aţi s ă ie rtă m „grăm ăjoarele" de greşeli pe
care n i le fac ceilalţi. Biblia sp u n e : „Fiţi b u n i u n ii c u alţii,
m iloşi, şi iertaţi-v ă u n u l pe a ltu l cum v -a ie rta t şi D u m n ezeu
pe voi în C hristos" (Efes. 4:32). „îngăduiţi-vă u n ii pe alţii şi,
d a c ă u n u l are p ric in ă s ă se plîngă de altu l, iertaţi-v ă u n u l pe
altu l. C um v-a ie rta t C h risto s, a ş a iertaţi-v ă şi voi" (Col.
3:13).
D icţionarele biblice n e s p u n că, în S c rip tu ră , a ie rta
în se a m n ă : a u ita , a n u lu a în se am ă , a om ite, a trece cu
vederea. în E pistolele N oului T estam en t, a ie rta în se a m n ă :
„a a c o rd a u n favor, a graţia". E x istă o s in g u ră excepţie de la
a c e a s tă regulă: tex tu l din Luca 6:37 u n d e n i se sp u n e :
„Iertaţi şi vi se va ierta". T erm enul folosit acolo de D om nul
Isu s este m u lt m ai p u te rn ic . El se p o a te tra d u c e prin : „daţi
lib e rta te , dezrobiţi, ru p e ţi lanţurile".
în v ia ţa de to ate zilele, a ie rta în se a m n ă a re n u n ţa la
în v in u ire a pe care o faci alto ra. De exem plu: tu m i-ai greşit
cu ceva, p o ate că m -ai jig n it s a u m i-ai lu a t ceva care era al
m eu . Te p o t co n sid era u n h o ţ şi u n om ră u , d a r d a c ă te iert,
astfel de calificative n u -ş i m ai a u ro stu l. D um nezeu a tre c u t
c u v e d erea felul n o s tr u de a fi p e n tru că vinovăţia n o a s tr ă a
fost p lă tită c u v îrf şi în d e s a t de je rtfa d e p u s ă de C h risto s la
Golgota. Noi sîn te m şi a stă z i tot cei care am fost şi m ai
în a in te , d a r D u m n ezeu n e vede a c u m altfel: îi sîn te m dragi
şi n e iu b e ş te cu o d rag o ste care n e vede desăvîrşiţi în
p ro ce su l de m în tu ire.
A ie rta m ai în se a m n ă şi a re n u n ţa la d espăgubire.
P retenţii ca acestea: „trebuie m ai în tîi s ă -ţi p a ră ră u , s ă
plîngi, s ă vii la m ine în g en u n ch i, etc." şi „dă-m i m ai în tîi
în ap o i cei cinci m ii de lei şi apoi m ai vorbim noi" s a u
„S chim bă-ţi m ai întîi p u rtarea!" n u a u ce c ă u ta în p ro cesu l
iertării. Cine ia r tă n u a re a se m e n e a pretenţii.
Pe de a ltă p a rte , ie rta re a n u este sin o n im ă c u to le ran ţa .
66 / (grijă ăe (răii

E a n u în s e a m n ă s ă te faci că n u vezi s a u a p refera s ă

priveşti în a ltă p a rte . E a este m ai m ijit decît politeţea, decît
ta c tu l s a u diplom aţia. Iertare a n u în se a m n ă neglijenţă. A
ie rta în s e a m n ă a fi g a ta s ă suferi p a g u b a de d rag u l ridicării
celui ce greşeşte. Iertarea n u e ste u n cec a lb p e n tru
c o n tin u a re a în nelegiuire. (Nicolae Iorga s p u n e a d espre
ju s tiţie că „O ie rta re a c o rd a tă p re a u ş o r este m a m a u n e i noi
fărădelegi".) Ierta re a n u treb u ie s ă fie de su p ra fa ţă ,
exterioară. E a se re v a rsă ca u n b a lsa m a s u p ra c a ra c te ru lu i
celuilalt în ce rcîn d să -l vindece de ră u ta te .
Cel m ai m a re sp ecialist în problem a iertării este
D om nul Isu s. El a p ă ră s it ceru l şi a v e n it la noi ca s ă n e
ierte. C înd u n u l d in tre u cenici l-a în tre b a t d a c ă tre b u ie să-l
ierte pe cel g reşit de şa p te ori pe zi, D om nul a ră s p u n s : „De
şaptezeci de ori cîte şapte" (Mat. 18:21, 22). C a s ă ilustreze
m ai b in e ce v rea s ă s p u n ă cu a c e a sta , D om nul a m ers m ai
d e p a rte şi i-a d a t pilda ro b u lu i nem ilostiv. E a s p u n e că u n
rob a a ju n s să -i fie d a to r îm p ă ra tu lu i cu echivalentul a d o u ă
m ilioane de lei (la valoarea d in ain te de 1989). P e n tru că n u
p u te a plăti n icic u m a c e a s tă s u m ă , îm p ă ra tu l a r fi tre b u it s ă
d is p u n ă ca s ă fie v în d u t robul, n e v a sta lui, copiii lu i şi to t ce
avea. îm p ă ra tu lu i 1 s -a fă c u t în s ă m ilă de tînguielile ro b u lu i
şi i-a d a t d ru m u l, iertîn d u -i d ato ria. Pînă aici vedem p a rte a
de h a r a iertării. D om nul Isu s c o n tin u ă în s ă p ild a s p u n în d
că ex istă şi o a ltă fa ţe tă a problem ei. Ieşind de la îm p ă rat,
ro b u l ie rta t a în tîln it pe u n a lt om care-i d a to ra lui o s u m ă
ech iv alen tă c u d o u ă zeci de lei. N eînduplecat de tînguirile
d a to rn icu lu i, ro b u l l-a a ru n c a t în tem n iţă, p în ă v a p lăti
d ato ria. C înd tovarăşii ro b u lu i a u v ă z u t cele în tîm p la te , s -a u
în tr is ta t foarte m u lt. Ei s -a u d u s de a u s p u s îm p ă ra tu lu i
to ate cele p e tre cu te . A tunci s tă p în u l a c h e m a t la el pe robul
acela şi i-a zis: „Rob viclean! E u ţi-am ie rta t to a tă datoria,
fiindcă m -ai ru g a t. O are n u se c ă d e a s ă ai şi tu m ilă de
to v a ră şu l tă u , c u m a m a v u t şi eu m ilă de tine?" Şi stă p în u l
s -a m în ia t şi l-a d a t pe m în a chin u ito ru ilo r, p în ă va p lăti tot
ce d ato ra. „Tot a ş a va face şi T atăl M eu cel ceresc, d a c ă
fiecare din voi n u ia rtă din to a tă in im a pe fratele său" (Mat.
18:35). Ie rta re a divină a re p u te ri terap eu tice. E a u rm ă re ş te
s ă n e tra n sfo rm e cara c te ru l. Pavel în tre a b ă retoric: Ce
u rm e a z ă de aici? S ă p ă c ă tu im m ere u ca s ă se în m u lţe a s c ă
h a ru l? Nicidecum!" („Doamne fereşte!" - în original)
Cine p ă tru n d e adîn cim ea pildei d a te de C h risto s va
înţelege că D u m n ezeu n e ju d e c ă , n u a tît faptele, cît
 Jerta ţi-v ă unii pe alţii" / 67

c a ra c te ru l n o s tru . Cine n u a fost s c h im b a t de ie rta re a d a tă

de D u m n ezeu este u n om care ră m în e s u b a m e n in ţa re a
p e d e p se i eterne. „Cui i se ia r tă m u lt, iu b e ş te m ult" a s p u s
D om nul. Ierta re a divină a re p u teri te ra p e u tic e şi u rm ă re ş te
tra n s fo rm a re a n o a s tr ă în im itato ri ai lu cră rii lu i C hristos.
Cine e ste ie rta t de D u m n ezeu p e n tru s u m e d e n ia lui de
p ă c a te a r tre b u i s ă ştie că se a ş te a p tă de la el s ă fie ie rtă to r
cu ceilalţi. U neori trecem c u v ed erea a c e s t lu c ru şi lă să m ca
lu c ru ri m ici s ă n e tra n sfo rm e în ju d e c ă to ri lipsiţi de m ilă.
Solom on sp u n e a : „Prindeţi vulpile m ici c a re s tric ă viile în
floare" (Cîn. C întărilor 2:15). P u ţin a lu a t d o sp e şte to a tă
p lă m ă d e a la şi p rea a d e s, fleacuri m ici n e fac v ia ţa a m a ră .
C u ră ţa ţi cu lin g u ru ţa iertării m u şte le m o arte care p o t s tric a
u ş o r v in u l b u c u riilo r n o a stre .

Cinci puncte ale iertării

1) N ecesitatea iertării vine din fap tu l că n e -a m r u p t
re la ţia n a tu r a lă cu C reato ru l n o s tru . Fiul risip ito r a h o tă rît
s ă plece de a c a să . A cesta este m otivul p e n tru care a a ju n s
s ă aibe nevoie de iertare . N u p e n tru că a c h e ltu it av erea cu
p rie ten i u ş u ra tic i şi c u femei strica te, n u p e n tr u că a a ju n s
la porci, ci p e n tru că a p lecat de a c a să . T o ată om en irea este
in fe c ta tă de vinovăţia acestei în d e p ă rtă ri de D um nezeu. Ne­
am n ă s c u t cu to ţi în a c e a s tă sta re . O „avem în sînge", cum
se s p u n e . E a este s u r s a tu tu r o r celorlalte greşeli ale
n o a s tre . Ia tă de ce treb u ie s ă începem p rin a n e în to a rce
a c a s ă la D um nezeu. Inim a Lui de T ată n e a ş te a p tă . B raţele
în tin s e la Golgota o a r a tă cu p riso sin ţă .
2) Ierta re a este co stisitoare. în G eneza 5:15-21 găsim
re d a t dialogul d in tre Iosif şi fraţii săi. C o n ştiin ţa lor e ra
a p ă s a tă greu de faptul că în tin e reţe se p u r ta s e ră a ş a de u r ît
cu Iosif şi-i fă c u se ră a tît de m u lt ră u . A cum , d u p ă m o a rte a
ta tă lu i lor, ei se tem că Iosif se v a ră z b u n a şi vor s ă se
a sig u re că, m ă c a r de d rag u l celui m ort, Iosif n u le va face
ră u .
R ealitatea este că Iosif avea de ce s ă se ră z b u n e pe ei.
P robabil că în urech ile lor m ai r ă s u n a u în c ă ţipetele lui cînd
îl c o b o rîse ră în g ro ap ă s a u p lîn se tu l lui cînd îl v în d u se ră ca
ro b m ad ianiţilor. A cum Iosif îi avea în m în ă. O are ce v a face
cu ei ?
C a ra cte ru l fru m o s al lu i Iosif se vede din fap tu l că el a
ales s ă n u se răz b u n e . El i-a ie rta t şi i-a a s ig u ra t că n u li se
62 / (grijă de (rsli

va în tîm p la nim ic r ă u din p a rte a sa. Prin ie rta re a a c o rd a tă ,

losif a re sta b ilit relaţiile frăţeşti din c a d ru l fam iliei. El a
p re fe ra t s ă fie p ă g u b it fă ră s ă -ş i c e ară p lata , lu în d a s u p ra
lui d u rere a , c h in u rile robiei, agonia d o ru lu i de c a să şi anii
p ie rd u ţi în tre zidurile reci ale tem niţei. D rep t ră s p la tă
p e n tru n e leg iu irea lor, el e ste g a ta a c u m s ă c o n tin u e s ă le
d e a m în c a re şi a d ă p o st.
La fel se în tîm p lă ori de cîte ori iertăm şi n o i pe cineva.
C alo m n iato ru l ră s p în d e şte cu n e ru ş in a re o m in c iu n ă .
L um ea o crede, re p u ta ţia îţi e ste d is tru s ă şi v ia ţa in tră în
ag o n ia ru şin ii. C a să -l ierţi, tu treb u ie s ă fii g a ta s ă p lă te şti
oalele sp a rte . T u răm îi cu p a g u b a şi el pleacă de p a rc ă n - a r
fi fă c u t nim ic. Cel care ia rtă „plăteşte". A şa a fă c u t şi
D om nul Isu s cînd a a c c e p ta t s ă p o a rte c u n u n a de spini,
c ru c e a şi ru ş in e a în stră in ă rii de T atăl. P ăcatele m ele a u s ta t
în z iu a ac ee a a s u p ra Lui şi p rin răn ile Lui e u am fost
tă m ă d u it. Da, ie rta re a este costisitoare. T rebuie s ă
m ă rtu ris e s c că n u am p u te re s ă iert a ş a c u m se cuvine.
T rebuie s ă m ă rog D om nului s ă m ă facă în s ta re de a ş a ceva
p rin p u te re a prezen ţei D u h u lu i S fin t în m ine.
3) Ca s ă fim iertaţi, treb u ie s ă -i iertăm şi noi pe alţii.
D om nul Isu s a sp u s-o clar: „Dacă iertaţi oam enilor greşelile
lor, şi T atăl v o s tru cel ceresc vă va ie rta greşelile v o astre.
D ar d a c ă n u ie rta ţi oam enilor greşelile lor, nici T atăl v o stru
n u vă va ie rta greşelile voastre" (Mat. 6:13, 14).
4) Iertare a re s ta u re a z ă relaţiile. C înd Fiul risip ito r s-a
în to rs a c a s ă , T atăl s ă u a fost g a ta să -l ierte şi să -l reaşeze în
d rep tu rile lui de fiu.
C înd n u e x istă iertare, relaţiile s în t ru p te . Ca cei doi
n e g u sto ri care se b ă n u ia u u n u l pe celălalt de n e c in ste . Ei se
evitau u n u l pe altu l n u n u m a i în afaceri, d ar, c h ia r şi în
locurile p ublice, p refe ra u s ă s te a cît m ai d e p a rte u n u l de
celălat. Lipsa de ie rta re face m izerabilă şi v ia ţa celui n e ie rta t
şi v iaţa celui ce n u p o ate ierta. Nu-1 poţi ţin e pe cineva în
noroi, decît d a c ă te cobori şi tu a lă tu ri de el în m ocirlă.
(îmi a d u c a m in te de u n caz p e tre c u t în tr -u n a din
B isericile din provincie. D ouă s u ro ri n u v o rb ea u de a n i de
zile u n a cu a lta , p e n tru că în tin e reţe u n a d in tre ele îi fu rase
celeilalte iu b itu l. C ea „păgubită" n u se m ai c ă să to rise
n icio d a tă şi tră ia o v ia ţă to tal lip sită de orice fel de b u c u rie .
F ratele M arcu N ichifor s -a a p ro p ia t de ea şi i-a sp u s: „Vezi
tu ce n e p ric e p u tă ai fost. Te-ai n en o ro c it s in g u ră a sc u ltîn d
 Jerta ţi-v ă unii pe alţii" / 53

de ş o a p ta S atanei: „N-o ierta, n-o ierta!" A cum ea este bine

m ersi, doarm e lin iştită n o a p te a , ia r t u te-ai u s c a t a n i de zile
pe picioare, ai fă c u t u lc e r şi n -a i d orm it nopţile. S p u n e-m i,
n u este caragios: T u cu p a g u b a şi to t t u şi c u su ferin ţa!
D acă ai fi fost m ai în ţe le a p tă , ai fi ie rta t de m u lt, în ţeleg în d
că ce vine c u a d e v ă ra t de la D u m n ezeu , n u p u te m pierde
n icio d a tă . H ai s ă n e ru g ă m a c u m ca D om nul s ă te dezlege de
a c e a s tă n e p u tin ţă care ţi-a a m ă rît viaţa".
A u fă c u t a ş a şi, m in u n e , d u p ă ani de zile in im a acelei
fem ei s -a u m p lu t de lu m in ă. D u m n ezeu a r u p t la n ţu l
S a ta n e i şi p e n tru p rim a d a tă d u p ă m u ltă vrem e, fem eia a
zîm bit, s -a d u s la cealaltă fem eie, a ie rta t-o şi ... a în c e p u t s ă
d o a rm ă n o a p te a ca u n n o u n ă s c u t.
A ltăd a tă eram la Chicago şi so ra A na R aslău , p u n în d
telefonul în ap o i în furcă, a v en it la m ine c u lacrim i în ochi
să -m i p o v e ste a scă c u m a folosit-o D u m n e z eu ca s ă îm pace
d o u ă su ro ri care s-a u d u ş m ă n it vrem e în d e lu n g a tă , făcîndu-
şi v ia ţă a m a ră u n a alteia. Ochii sorei e ra u lu m in a ţi de
b u c u ria u n e i m ari b iru in ţe . Se resta b ilise le g ă tu ra d in tre
d o u ă fiinţe din fam ilia lui D u m n ezeu şi e ra m a re să rb ă to a re
în to a tă „casa D om nului".
în tr-o a ltă b ise ric u ţă de la ţa ră , p re sb ite ru l a r u g a t d o u ă
s u ro ri care se c e rta se ră în s a t s ă ră m în ă la u r m ă ca s ă s te a
p u ţin de vorbă. O m ul e ra m ai în v îrs tă şi a ju n s e s e s ă fie
re s p e c ta t de to a tă c o m u n ita te a. El şi-a d a t se a m a că în jo c
n u era n u m a i prestig iu l celor d o u ă femei, ci şi im ag in ea
„pocăiţilor" în ochii s ă te n ilo r şi o d a tă cu ea sim p a tia s a u
a n tip a tia lor fa ţă de Evanghelie. D u p ă ce a s tă r u it de ele în
fel şi chip ca să se îm pace şi s ă şte a rg ă ru şin e a , m oşul,
văzînd că n u aju n g e la nici u n rezu ltat, le-a s p u s su sp in în d :
„No, voi v ă p u te ţi d u ce a c a să , că a c u m eu am s ă s ta u aici în
g e n u n c h e p în ă ce D om nul vă v a m u ia inim ile". Pe cînd
vorbea, el s-a p lec a t în g e n u n c h i şi pe obraji a u în c e p u t să-i
c u rg ă la vale d o u ă lacrim i m ari. R u şin a te , fem eile s -a u
rep ezit să -l ridice de jo s sp u n în d : „Nu, b a d e Ioane, n u fă u n a
ca a s ta . D u m n e a ta n u ai nici o vină". M oşul n u s -a lă s a t
în s ă rid ic a t de jo s şi le-a s p u s blînd: „D-apoi Isu s a s ta t pe
c ru c e p e n tru voi şi voi to t n u vreţi să -i faceţi vrerea. Ce vă
m ai în m ila ţi a c u m de m ine. Şi El a su fe rit fă ră s ă fie vinovat.
A m u rit în locul v o stru ca s ă vă ierte şi a m u voi n u p u te ţi s ă
v ă ie rta ţi u n a pe cealaltă".
Mai de ru şin e , m ai de m ila b ă trîn u lu i s a u p o a te
s tră lu m in a te de u n gînd v e n it de s u s , fem eile s -a u u ita t u n a
70 / Cjtija de (roii

la a lta şi le-a fost m al m a re ru şin e a . C u ru ş in e a ac ee a a

în c e p u t c e a su l po căin ţei lor ad ev ărate. C um s a tu l n u era
m are, ce s -a în tîm p la t în a d u n a re s-a aflat repede şi oam enii
a u d a t b u z n a s ă v a d ă femeile îm p ă c a te şi pe m o şu l cu o
in im ă a tît de iu b ito are de D om nul.)
5) T răieşte în tr-u n sp irit al iertării. A devărata iertare n u
se d ă d u p ă ce cel g reşit şi-a c e ru t iertare, ci c h ia r m ai
în a in te ca el s ă n e fi greşit. O b işn u ie şte-te s ă fi g a ta s ă ierţi.
Iată ce s p u n e Biblia d espre D um nezeu: „Căci ştia m că eşti
u n D u m n ezeu m ilos şi plin de în d u ra re , în d e lu n g ră b d ă to r,
şi b o g at în b u n ă ta te şi că Te căieşti de r ă u “ (lona 4:2). Fii
a se m e n e a lui D um nezeu şi u m p le ţi in im a de iertare . D acă te
g îndeşti bine, e ste im posibil s ă n u rec u n o şti că şi tu vei greşi
alto ra. La fel de rezonabil e ste şi s ă crezi că va fi cu
n e p u tin ţa că alţii s ă n u -ţi g re şe a sc ă ţie, a ş a că e ste foarte
b in e s ă te în arm ezi d in ain te cu o m are doză de iertare.
De fapt, D u m n ezeu n u n e ia r tă în m o m e n tu l în care
greşim . El n e -a ie rta t acu m d o u ă m ii de ani, la c ru c e a de la
Calvar. C h risto s a p u r ta t deja p e d e a p sa p e n tru toate
p ă c ate le n o a s tre tre c u te , p rez e n te şi viitoare. T atăl îşi
a ş te a p tă a c u m pe fiii risipitori s ă -ş i vină în fire şi s ă se
în to a rc ă a c a să . A nticipînd greşelile n o a stre , D u m n ezeu este
deja g a ta s ă n e ofere iertarea.
îm i a m in te sc de o istorie cu doi fraţi de corp care e ra u
de profesie c o n stru c to ri de case. în tr-o zi tocm ai av e au de
te rm in a t a c o p erişu l u n e i case şi s -a u lu a t la în tre ce re care
te rm in ă p rim u l p a rte a lui. U nul a fost m ai ra p id cu cîteva
m in u te şi celălalt s-a s u p ă r a t foc, că a fost fă c u t de ru şin e .
Inim a lui m în d ră n - a p u tu t în ghiţi înfrîngerea.
H aideţi s ă n u n e a se m ă n ă m cu el şi s ă fim în to td e a u n a
p regătiţi s ă ieşim m ai um iliţi din co n fru n tările pe care le
vom avea cu cei din ju ru l n o s tru . D acă n e vom în a rm a cu o
in im ă g a ta s ă ierte, n u vom avea ocazia s ă n e facem de
ru ş in e în văzul tu tu r o r stîn d ca b a rz a în fo iată pe vîrful
aco p erişu lu i. S ă n u u ită m că D u m n ezeu „ne-a sc o s de s u b
p u te re a în tu n e re c u lu i şi n e -a s tr ă m u ta t în îm p ă ră ţia F iului
dragostei Lui, în care avem ră s c u m p ă ra re a , p rin sîngele Lui,
ie rta re a păcatelor" (Col. 1:13-14). în P salm ul 103:3, David
a ş e a z ă ie rta re a pe p rim u l loc în lista b in ecu v în tărilo r prim ite
de la D u m n e z e u :...... şi n u u ita n ic iu n a din binefacerile Lui!
El îţi ia rtă to ate fărădelegile tale, ..." D um nezeu iartă! Şi El
a ş te a p tă de la n o i s ă n e facem p a rte u n u l a ltu ia din a c e a s tă
iertare.
 8

„nTîngîiaM-vă unii pe alţii"

Cine v rea s ă a ju te pe alţii tre b u ie s-o facă „astăzi" .
A m în area este „actul de deces" a l u n e i h o tă rîri lu a te .
D u m n ezeu n u n e g a ra n te a z ă n ic io d a tă z iu a de m îine.
„Astăzi, d a c ă au ziţi g lasu l S ă u ..." O zicală în ţe le a p tă sp u n e :
„D rum ul sp re iad e ste p a v a t cu in te n ţii bune".
E x istă o ră sp lă tire b in e c u v în ta tă p e n tr u toţi a ceia care
s -a u ho tărât s ă le dea o m âna de a ju to r celorlalţi. Nici m ă c a r
u n p a h a r de a p ă d a t cuiva în n u m ele D om n u lu i Isu s n u va
ră m în e n e ră sp lă tit: „Şi oricine v ă v a d a de b ă u t u n p a h a r cu
a p ă , în Num ele M eu, p e n tru că s u n te ţi u cenici a i lui
C h risto s, a d e v ă ra t v ă s p u n că n u -ş i v a pierde răsp la ta "
(M arcu 9:41).
C îtă vrem e vom răm în e în a c e a s tă lum e, vom avea
ocazia s ă a ju tă m şi s ă fim a ju ta ţi de alţii. Deşi n e -a m dori o
v ia ţă fă ră problem e, re a lita te a este că n u ex istă v ia ţă fă ră o
o a recare doză de n e c az u ri. V orbind ironic, u n p red ic ato r a
s p u s că to ţi n e vom m u ta în locul u n d e n u n e m ai s u p ă ră m
şi n u n e m ai d e ra n jăm u n ii pe alţii. B a m ai m u lt, in tra re a în
acel loc se va face fiind p u rta ţi pe b ra ţe de alţii. U nde v a fi
acel loc? în cim itirul oraşu lu i.
P în ă a tu n c i în să , D u m n ezeu n e -a a ş e z a t aici ca s ă n e
p u te m a ju ta şi sluji u n ii pe alţii. Cine înţelege a c e a s ta v a
găsi în c u rîn d m u ltă satisfacţie în ceea ce face. N im eni n - a r
tre b u i s ă tră ia s c ă asem en i u n e i in su le izolate din larg u l
m ării. D u m n e z eu n e -a fă c u t s ă tră im îm p re u n ă şi n e -a
d ă ru it o sa tisfa c ţie lă u n tric ă la care n u p u te m aju n g e decît
a tu n c i cîn d n e sim ţim de folos şi de a ju to r celorlalţi.
M -am u ita t cu a te n ţie în j u r şi m i-a m d a t se a m a că cei

71
72 / Qtifă de (ro ii

m ai fericiţi oam eni, cei care p o t trece m ai u ş o r p e ste

a d v ersităţile vieţii, s u n t tocm ai cei care ştiu s ă în tre ţin ă
relaţii b u n e cu ceilalţi şi care ş tiu s ă în g h ită o a n u m ită doză
de a d v e rsita te şi critică.
A stăzi, tră im în tr-o lu m e care a p lo n ja t n e b u n e ş te cu
cap u l în a in te în sp re ju d e c a tă şi p e d e ap să . S u n t răzb o aie şi
veşti de războaie. Un g rup etn ic se ridică îm p otriva altu i
g ru p etnic. O p a rte în s e m n a tă a b u g e tu lu i n a ţio n a l al
fiecărui s ta t se c h e ltu ie şte p e n tru în arm are . C a n tita te a de
exploziv ex iste n tă pe p la n e tă a r p u te a s ă a ru n c e de cîteva ori
în a e r to a tă p o p u la ţia lum ii. Ne în d re p tă m sp re sta d iu l în
care, d u p ă profeţiile Bibliei, „ cerurile vor trece c u troznet,
tru p u rile cereşti se vor topi de m are c ă ld u ră şi p ă m în tu l, c u
to t ce este pe el. va arde" (2 P etru 3:10).
T răim în tr-o so cietate d o m in a tă din ce în ce m ai m u lt de
legea junglei. F iecare se s tră d u ie ş te s ă se în alţe cît m ai s u s ,
c h ia r d a c ă a c e a s ta în se a m n ă s ă se c aţere pe cadavrele a lto ra
care-i s ta u în cale. Ne b ă g ă m la coadă în a in te a alto ra, ne
s tre c u ră m cu m a ş in a p rin trafic fă ră s ă m ai ţin em s e a m a de
regulile de circulaţie, m in ţim şi în şe lă m „p en tru u n p u m n de
iluzii". A jungem s ă c u m p ă ră m în a in te a alto ra, cîştigăm
cîteva m in u te în trafic, cîţiva dolari în negoţ, d a r n e pierdem
în tre tim p fără s ă observăm „dem nitatea" de fiinţe făcute
d u p ă ch ip u l şi a s e m ă n a re a lui D um nezeu. T răim o ex iste n ţă
la fel de p e ric u lo a să ca a cercetăto rilo r m arin i care stu d ia z ă
v ia ţa rechinilor. N im eni n u m ai are în cred ere în n im e n i şi
fiecare se a ş te a p tă cu a n tic ip a tă te a m ă s ă fie „tras p e sfoară"
s a u „ars".
In m ijlocul acestei lum i ostile, D um nezeu Ş i-a c h e m a t
la Sine u n p opor m în tu it p rin je rtfa D om nului Isu s. El îi
n u m e ş te popor „al nădejdii": lu m in a şi s a re a p ă m în tu lu i.
C h e m a re a lor e ste s ă tră ia s c ă în tr-u n a ş a m od în cît lu m e a
s ă afle de e x iste n ţa lui D um nezeu, s ă în ţeleag ă oferta Lui şi
s ă d o rea sc ă ei în şişi s ă devină m em bri în tr-o c o m u n ita te a ş a
de a ltru is tă şi de p lin ă de m îngîiere: „Să aveţi o p u rta re
b u n ă în m ijlocul N eam urilor, p e n tru ca în ceea ce vă v orbesc
de ră u ca pe n iş te făcători de rele, p rin faptele v o a stre b u n e ,
pe care le văd, s ă slăv ească pe D um nezeu în z iu a cercetării"
(1 P e tru 2:12).
V iitorul a cestei lum i este în tu n e c a t. M oartea p la n e a z ă
d e a s u p ra n o a s tr ă a m e n in ţă to a re . P e n tru cel credincios în s ă
ex istă năd ejd e. C h iar şi în faţa d u rero asei d e sp ărţiri p rin
m o arte, noi avem n ă d e jd e a revederii în slavă. Va veni o zi în
 „ffllngîiaţi-vă unii pe alţii” / 73

c a re D um nezeu n e va a d u n a pe toţi îm p re u n ă la Sine. Ia tă

ce n e s p u n e ap o sto lu l Pavel :
„Nu voim , fraţilor, s ă fiţi în n e c u n o ş tin ţă
d esp re cei ce a u adorm it, ca s ă n u vă
în tris ta ţi ca ceilalţi, care n - a u năd ejd e. Căci
d a c ă credem că Isu s a m u rit şi a înviat,
credem şi că D u m n ezeu va a d u c e înapoi
îm p re u n ă cu Isu s pe cei ce a u a d o rm it în El.
Iată, în adevăr, ce vă sp u n e m p rin
C uvîntul D om nului: noi cei vii, care vom
ră m în e a p în ă la v en irea D om nului, n u vom
lu a-o în a in te a celor adorm iţi. C ăci în s u ş i
D om nul, c u u n strig ăt, cu g lasu l u n u i
a rh a n g h e l şi cu trîm b iţa lui D um nezeu, Se va
pogorî din cer, şi întîi vor învia cei m orţi în
C h risto s. Apoi, noi cei vii, care vom fi ră m a s,
vom fi răp iţi toţi îm p re u n ă cu ei, în nori, ca s ă
în tîm p in ă m pe D om nul în v ăzduh; şi astfel
vom fi to td e a u n ă c u D om nul. M îngîiaţi-vă d a r
u n ii pe alţii cu a c este cu v in te” (1 Tesal. 4:13-
18).
D u m n ezeu n e dă m otive de m îngîiere c h ia r şi în m ijlocul
u n e i lu m i care se în d re a p tă ireversibil c ă tre m oarte.
în a n u l 1960 a u fost in u n d a ţii teribile în provincia
N elson d in s ta tu l Virginia. D u p ă ce s -a u r e tr a s apele, eu am
p a rtic ip a t la c ă u ta re a cadavrelor p rin tre d ă rîm ătu rile
ră m a s e în u rm a şuvoaielor ucigaşe. în a fa ra am in tirilo r
triste am ră m a s şi cu u n s e t de poze pe care le-am fă c u t
a tu n c i. F e tiţa m ea avea cam trei a n işo ri cînd s -a u p e tre c u t
to ate a c estea . P e n tru o b u n ă b u c a tă de vrem e d u p ă acele
in u n d a ţii, ea n u p u te a s ă m ai su p o rte ploaia. De fiecare d a tă
cîn d în cep ea s ă picure, se g h em u ia în m ine şi m ă în tre b a
p rin tre su g h iţu ri: „Tăticule, vor fi ia r in u n d a ţii? ” De fiecare
d a tă , cînd se în n o ra , avea nevoie s ă a u d ă cuvintele m ele
d ă tă to a re de sp e ra n ţă .
Tot a ş a s ta u lu cru rile şi cu so c ie tate a de astăzi. L um ea
e ste în s p ă im în ta tă de ceea ce s -a r p u te a s ă se întîm ple.
Locuitorii ei a u nevoie de u n m esaj al sp e ra n ţei. Inim ile lor
a u o d isp e ra tă nevoie de m îngîiere.
în tr-o predică d esp re im p o rta n ţa m îngîierii, cineva
sp u n e a : „M îngîierea este o n e c e sita te u n iv ersa lă . A ceasta
e ste a tîît de a d ev ărat, cît este de a d e v ă ra t că tră im to ţi în tr-o
lu m e n e v ro z a tă de a m e n in ţa re a u n o r pericole, reale s a u
7 4 / (grijă dc {răii

im aginare. Toţi n e gîndim la boală, la su fe rin ţă şi la m oarte,

în fiecare d in tre noi geme in im a şi tre m u ră su fletul. Ne
consolăm greu u n u l pe celălalt şi ne e ste şi m ai g reu s ă ne
consolăm singuri. A ceasta e ste c a u za p e n tru care, u n a
d in tre lu cră rile pe care a v e n it s ă le facă D u h u l lui
D u m n e z eu în in im a n o a s tră , este m îngîierea. B iblia îl
n u m e ş te pe D u h u l S fint c h ia r a şa: „M îngîietoruT (Ioan
14:16-17; 16:7, 13). Toţi aceia care a u p rim it vizita lui
m in u n a tă s u n t chem aţi a c u m s ă in tre în slu jb a de
m îngîiere a celor nenorociţi.
A m îngîia pe cineva în s e a m n ă a consola, a da
în c u ra ja re , a îm b ă rb ă ta , a suferi a lă tu ri şi a d a s p e ra n ţă în
m ai bine. Cel care d ă m îngîiere ia o p a rte de s u fe rin ţă
a s u p ra lui şi d ă în sch im b p u te re şi s p e ra n ţă . Ia tă ce găsim
sc ris d esp re a c e a s tă în tr-a ju to ra re creştină:
„Fiindcă D um nezeu n u n e -a rîn d u it la m înie, ci ca s ă
c ă p ă tă m m în tu ire a , p rin D om nul n o s tru Isu s C h risto s, care
a m u rit p e n tru noi, p e n tru ca, fie că veghem , fie că dorm im ,
s ă tră im îm p re u n ă cu El. De aceea, m îngîiaţi-vă şi în tă riţi-v ă
u n ii pe alţii, cum şi faceţi în adevăr. ... Vă ru g ăm ,
d e asem en ea, fraţilor, s ă m u s tra ţi pe cei care tră ie sc în
n eo rîn d u ială ; s ă îm b ă rb ă ta ţi pe cei d e sn ăd ă jd u iţi; s ă
sp rijiniţi pe cei slabi, s ă fiţi ră b d ă to ri cu toţi“ (1 Tesal. 5:9-
11, 14). P oporul D om nului este u n popor c h e m a t la s lu jb a
m îngîierii.

Cum poţi ajunge un om al mîngîierii?

1) Fii u n om a l nădejdii. T răieşte tu în s u ţi în a ş a fel în c
s ă dai celor d in j u r c re d in ţă în D um nezeu, s p e ra n ţă în viitor.
C ap acitatea n o a s tră de a-i în tă ri pe alţii vine din propriile
n o a s tre ex p erienţe cu D om nul. N ecazurile p e rso n a le s u n t
şco ala calificării n o a stre :
„B inecuvântat s ă fie D um nezeu, T atăl
D om nului n o s tru Isu s C hristos, P ărintele
în d u ră rilo r şi D um nezeul oricărei m îngîieri,
care n e m îngîie în to ate n ecazu rile n o a stre ,
p e n tru ca, p rin m îngîierea cu care noi în şin e
s u n te m m îngîiaţi de D um nezeu, s ă p u te m
m îngîia p e cei ce se află în v re u n necaz! Căci
d u p ă c u m avem p a rte din b e lşu g de
su ferin ţele lui C hristos, to t a şa, prin C h risto s
avem p a rte din b e lşu g şi de m îngîiere. Aşa că.
 „HTlngliaH-vă unii pe alţii' / 75

d a c ă s u n te m în necaz, s u n te m p e n tru
m îngîierea şi m în tu ire a v o a stră ; d a c ă s u n te m
m îngîiaţi, s u n te m p e n tru m îngîierea v o a stră ,
care se a ra tă p rin faptul că ră b d a ţi aceleaşi
su fe rin ţe ca şi noi. Şi n ă d e jd e a n o a s tră
p e n tru voi este n e c lin tită , p e n tru că ştim că,
d a c ă aveţi p a rte de su ferin ţe, aveţi p a rte şi de
m îngîiere" (2 Cor, 1:3-7).
T răieşte în a ş a fel incit, fie că răm îi, fie că pleci la
D om nul, v iaţa ta s ă d e p u n ă m ă rtu rie d espre n ă d e jd e a
c re ştin ă .
(îmi a m in te sc că prin a n u l 1990, fratele R ichard
W u rm b ran d a c ă z u t le ş in a t în c a să şi so ra B in ţea s -a g răb it
s ă chem e sa lv a rea şi să -l d u c ă la spital. C înd am auzit, m -
a m rep ezit şi eu acolo ca s ă văd ce s -a în tîm p lat. C înd am
a ju n s în salon, fratele R ichard m -a întâm pinat zîm bind
„şotios“ şi sp u n îrid u -m i, a p a re n t revoltat: „Brânzei, să-m i
a d u c i n işte h a in e şi s ă m ă iei a c a să . N u ştiu ce a a p u c a t-o
pe n e v a s ta a s ta a m ea de m -a b ă g a t în sp ita l şi n u v rea s ă
m ă lase s ă plec de aici. S ă-ţi s p u n ceva: Am u n frate c a re a
le ş in a t şi el to t a ş a ca m ine şi D u m n ezeu l-a d u s p în ă în al
treilea cer şi i-a a r ă ta t lu c ru ri m in u n a te care n u se pot
s p u n e . Pe el n u 1-a b ă g a t nim eni în sp ita l p e n tr u a c e a sta . Şi
m ai am u n frate, to t a şa, a le şin a t şi el şi D u m n ezeu i-a
d ă ru it A pocalipsa. Nim eni n u l-a b ă g a t în spital p e n tru
a c e a sta . Nu ştiu ce a a p u c a t-o pe B inţea. C um am le ş in a t
p u ţin , a c h e m a t Salvarea. Ce ştie ea ce revelaţii m i-a d a t
D u m n ezeu m ie în tim p u l acela. Poate că n -a m voie s ă le
s p u n la nim eni! Te rog să-m i ad u ci h a in e le şi s ă m ă iei
a c a s ă '. M -am u ita t cu rio s la so ra B inţea. Zîm bea. Nu p e n tru
ce s p u s e s e fratele R ichard, ci p e n tru că R ich ard glum ea. Iar
d a c ă d în su l glum ea, ea sim ţea că to ate se vor term in a cu
bine.)
T răieşte şi tu în a ş a fel în cît toţi din ju ru l tă u s ă aibe
p a rte de lu m in a sp e ra n ţei.
în c a rte a Faptele Apostolilor, B a m a b a este c h e m a t u n
fiu al m îngîierii. Faptele lu i a u a ră ta t că n u p u r ta deg eab a
n u m e le a c esta. A n ania şi Safira a u v ru t s ă im ite ce făc u se
B a m a b a , d a r n -a u a v u t în ei re s u rs e s ă o facă. M inciuna şi
p refă c ăto ria lor a u a v u t picioare sc u rte şi n u i-a u d u s p re a
d ep arte. M ulţi d in tre noi ne a se m ă n ă m m ai m u lt cu A n an ia
şi S afira decît cu B a m a b a . Nu avem în noi su ficiente re s u rs e
ca să -i p u te m m îngîia pe alţii. Ar treb u i s ă ne ap ro p iem m ai
7 6 / {Jrijo de (ro ii

m u lt de D om nul Isu s şi să-L lă să m s ă n e u m p le in im a cu

D u h u l S ă u cel Sfînt. N um ai El n e p o ate face oam eni ai
m îngîierii: „Şi în s u ş i D om nul n o s tr u Isu s C h risto s, şi
D um nezeu, T atăl n o s tru , care n e -a iu b it şi n e -a d a t, p rin
h a ru l S ă u , o m îngîiere v e şn ic ă şi o b u n ă n ă d e jd e , s ă vă
u m p le inim ile şi s ă vă în tă re a s c ă în orice lu c ru şi cuvînt
b u n !“ (2 Tesal. 2:16-17).

2) Fii u n om al o p tim ism ului. L um ea este p lin ă de

profeţi ai d e z astru lu i. Sigur, B iblia v o rb eşte d espre
A rm aghedon şi d esp re ju d e c a ta divină, d a r D um nezeul
n o a s tr u este la cîrm a u n iv e rsu lu i şi a p re g ă tit o cale de
ieşire din pericol p e n tru toţi aceia care se în cred în El. Nu te
c o n c e n tra p re a m u lt a s u p ra a ceea ce „se vede“. O am enii
credinţei a ş te a p tă veşnicia fericită: „Dar noi, d u p ă
fă g ă d u in ţa Lui, a ş te p tă m c eru ri noi şi u n p ă m în t n o u , în
care va locui n e p rih ă n ire a . De aceea, p re a iubiţilor, fiindcă
a ş te p ta ţi a c este lu cru ri, sili ţi-vă s ă fiţi găsiţi în a in te a Lui
fă ră p rih a n ă , fără v in ă şi în p a c e “ (2 P etru 3:13-14).
(în a n u l 1985, stu d ia m la in s titu tu l biblic „Logos“ de pe
lîngă B iserica H a ru lu i p ă s to rită de J o h n M acA rthur în Los
A ngeles. P rin m ijlocirea fratelui Iosif Ţon, fusesem c o o p ta t şi
în g ru p u l celor 43 de p ă sto ri ai Bisericii şi m ă p reg ă tea m să
sc riu ceea ce avea s ă fie m al tîrziu c a rte a d esp re „Biserica
Locală". M am a m ea tocm ai venise din R om ânia ca s ă fie
o p e ra tă de c a n c e r în S tatele U nite. în fiecare m arţi
dim in eaţa, g ru p u l de p resb ite ri se a d u n a p e n tr u ru g ăc iu n e,
s tu d iu şi îm p ă rtă ş ire a de problem e ale lucrării. V ăzîndu-m ă
m ai tris t ca de obicei, m -a u în d e m n a t s ă le s p u n ce m ă
a p a să , ca s ă se p o a tă ru g a p e n tru m ine. Cînd a u aflat
d e sp re ce e vorba, şi ştiin d că am o m are a d m iraţie p e n tru
J o h n M acA rthur, p resb iterii l-a u în d e m n a t s ă se roage el
p e n tru m am a m ea şi p e n tru m ine. N -am s ă u it n icio d a tă
ru g ă c iu n e a lui s c u rtă şi caldă: „Doam ne, T u eşti S tă p în u l
u n iv e rs u lu i şi T atăl n o s tru . M ulţum im p e n tru ceea ce vei
face şi în a c e a stă situ a ţie . Te rog să-l convingi pe D aniel că
T u e şti p re a m are ca s ă se p o a tă în tîm p la ceva fără ş tire a Ta
şi p re a b u n că s ă laşi s ă se în tîm p le ceva r ă u cu m a m a lui.
M u lţu m esc fru m o s în Num ele D om nului Isus. Amin". T onul,
cuvintele şi o p tim ism u l a c e s tu i om a u tu r n a t în in im a m ea
şi m îngîiere şi în tă rire şi sp e ra n ţă .)

3) Fii u n v a s p u rtă to r de b a lsa m u l m îngîierii. D om nul

Isu s a sp u s: „Şi E u voi ru g a pe T atăl, şi El v ă va d a u n a lt
 .aTîngîiafi-vă unii pe alţii” / 77

M îngîietor, care s ă ră m în ă cu voi în veac; şi a n u m e , D u h u l

ad ev ăru lu i, ... voi îl veţi c u n o a şte , căci răm în e în voi, şi v a fi
în voi“ (loan 14:16-17). D evenim oam eni ai m îngîierii n u m a i
în m ă s u r a în care n e lă să m u m p lu ţi de D u h u l lui
D u m n ezeu . C u cît vom fi m ai plini, c u a tît v a su l n o s tr u v a
d a pe a fa ră şi va ră sp în d i m îngîiere a s u p ra celor ce ne
înco n jo ară.
(în a n u l 1984, doctorul a d escoperit u n n o d u l în corpul
soţiei m ele. V estea a c e a s ta n e -a a d u s ag o n ia su ferin ţei în
inim i. Am p u s repede m în a pe telefon şi am s u n a t la fam ilia
W u rm b ran d . Cînd m i-a sim ţit p an ica, fratele m -a în d e m n a t
s ă n e ru g ă m îm p re u n ă: „Doam ne, T u ţii în m în a T a galaxiile
u n iv ersu lu i. Iartă-n e că Te d e ra n jăm c u o p ro b lem ă a ş a de
m ică, c u u n b o ţ de c a rn e care a c re s c u t u n d e n u trebuie.
D ar, D oam ne noi n u p u te m s ă rezolvăm nici m ă c a r a c e a s tă
p ro b lem ă fără Tine, Te ru g ă m s ă o rezolvi T u şi s ă n e
izbăveşti din în cercare. M ulţum im frum os. Amin." A fost o
ru g ă c iu n e s c u rtă , d a r c u o m are doză de in tim ita te şi
c red in ţă. D u m n ezeu a fost b u n şi a a sc u lta t-o , sp re fericirea
n o a s tră .
în predicile ro stite în B iserica d in A naheim , fratele
R ichard n e -a s p u s odată: „încă n - a v en it n im e n i la m in e să-
mi p o v e ste a scă d esp re b u c u riile lui. Toţi vin să-m i s p u n ă de
n e c az u rile lor. Toţi avem n ecazu ri. Şi eu am a c u m m ai m u lte
n e c a z u ri decît oricînd a ltă d a tă în v iaţa m ea. V reau s ă vă
s p u n ceva: M ulţum iţi D om nului că aveţi n e c az u ri de
California! E xistă şi a lt fel de n ecazu ri. N ecazuri de India,
u n d e copiii se n a sc , tră iesc şi m or pe tro tu a r, în cea m ai
d e p lin ă sărăcie; n e c az u ri de Africa, n e c a z u ri de în ch iso a re ,
etc. M ulţum iţi lui D u m n ezeu că aveţi n e c az u ri de C alifornia.
Şi în c ă ceva: „M ulţum iţi lui D um nezeu că aveţi p a rte de
n e c az u rile copiilor Lui. E x istă şi n e c az u ri ale robiei
p ă c a tu lu i, n e c az u ri ale pedepsei ia d u lu i de care noi n u vom
avea n icio d a tă p a rte . Slavă D om nului!"
A cestea s u n t cuvinte care ră s p în d e sc în j u r a ro m a
m îngîierilor creştine. Un om greu şi în d elu n g în c e rc a t în
tim p u l vieţii sale, a a ju n s a stă z i s ă p o a tă ră sp în d i m îngîiere
p e ste inim ile altora.)
Ce în se a m n ă a da m îngîiere la m odul cel m ai p rac tic ?
în s e a m n ă a fi g a ta s ă te d u ci în vizită la u n om b ă trîn şi să-l
a sc u lţi ca pe u n înţelept; a-1 convinge că m ai este în c ă
im p o rta n t şi că p ă re re a lui în că m ai contează. A m îngîia n u
în s e a m n ă în to td e a u n a a d a sfatu ri. U neori, m îngîierea se
78 / Cjrtjă de (răii

m a n ife stă în c a p a c ita te a de a a s c u lta p în ă la c a p ă t je la n ia

n e p u tin c io a s ă şi p lictico asă a celui ce suferă. Cel ce m îngîie
e ste în p rim u l rînd u n om care a sc u ltă . în al doilea rîn d , el
este u n om care înţelege. A şa de p u ţin i oam eni s u n t g a ta să-
şi exprim e înţeleg erea faţă de ceilalţi! Un om care m îngîie
este n u m a i în al treilea rîn d u n om care ştie s ă v o rb ească
alin ăto r. V orbele s u n t ca b a lsa m u l care n u tre b u ie p u s pe
r a n ă decît d u p ă ce p u ro iu l infecţiei a fost s c u rs şi p lag a a
fost c u ră ţa tă cu grijă.
M îngîierea e ste de m u lte ori m a n ife sta tă , n u p rin vorbe,
ci p rin fapte. îm i a d u c a m in te şi a c u m cu m u ltă p lăcere de
u n p re o t tîn ă r care a cîştig at in im a să te n ilo r c u u n gest
sim plu: în fiecare p rim ă v ară ieşe a s ă sa p e p a rc e la un ei
văduve b ă trîn e şi n e p u tin c io a se . L u crarea lui era o
m an ifestare a grijii pe care a r tre b u i s ă ştim s ă n e-o a ră tă m
m e re u u n ii alto ra. „Copilaşilor, s ă n u iubim cu vorba, nici cu
lim ba, ci cu fa p ta şi cu adevărul" (1 Ioan 3:18).
Am ex p e rim e n tat ce în se a m n ă s ă p rim e şti m îngîiere c u
ocazia u n u i in c e n d iu care n e -a c u p rin s c a s a în tr-o
D u m in ică g e ro a să de F eb ru arie. Tocm ai te rm in a se m p red ica
de d im in e a ţă şi în ch e iase m serviciul divin, cînd u n u l d in tre
diaconi m i-a s p u s că se p a re că n e -a lu a t foc c asa. M -am
g răb it s ă s u n repede la telefon p e vecinul m e u şi el m i-a
co n firm at cele în tîm p la te . C înd a m a ju n s a c a să , m i-am d a t
se a m a că p ie rd u se m a p ro a p e totul; focul, fu m u l şi a p a
pom pierilor d istru se s e m ajo ritate a lu cru rilo r pe care le
aveam .
în îm p re ju ra re a aceea a m v ă z u t ce bine e ste s ă a i fraţi şi
s u ro ri care fac p a rte din fam ilia creştin ă. Vecinii şi p rietenii
n o ş tri n e -a u m în g îiat d în d u -n e a d ă p o st în casele lor, p u n în d
m în ă de la m în ă s ă a d u n e n işte fonduri de re c o n stru c ţie şi
v en in d apoi ei în şişi s ă dea o m în ă de a ju to r pe şa n tie r. S u b
g erul nem ilos, în n u m a i ş a se zile, c a s a n o a s tr ă a fost
re p a ra tă p în ă la acoperiş. Apoi, tim p de să p tă m în i şi lu n i de
zile, am c o n tin u a t s ă prim im cad o u ri şi a ju to a re b ă n e şti,
care n e -a u în le s n it s ă ne refacem în tre a g a gospodărie.
C red că a c e a s ta este lu c ra re a la care s -a referit C h risto s
cînd a vorbit de m îngîierea pe care tre b u ie s ă ne-o d ăru im
u n ii alto ra.
E x istă u n loc în S c rip tu ră în care D om nul Isu s v orbeşte
d e sp re u n om bogat care a tră it to a tă v iaţa d o a r p e n tru el
în su ş i. S ăracii şi cerşetorii n u p rim e a u n icio d a tă m ă c a r
răm ă şiţele de la m a s a lui b ogată. Cîinii străzii e ra u m ai
 „mîngliafi-vă unii pe alţii" / 79

d răg u ţi cu cerşeto ru l Lazăr, decît b o g a tu l acela. M îngîierea

a lto ra n u in tr a în calculele vieţii sale. D u p ă clipa m orţii,
b o g a tu l a a ju n s în iad şi a în d u ra t ch in u ri cum plite. în z a d a r
cerea el m îngîiere de la p ă rin tele A vraam . Cel ce refu zase
a ltă d a tă s ă d e a a lto ra m îngîiere n u avea în ia d nici u n d re p t
la m îngîiere: „Fiule", i-a zis A vraam , „adu-ţi a m in te că, în
v ia ţa ta, tu ţi-ai lu a t lu cru rile b u n e , şi L azăr şi-a lu a t pe cele
rele; a c u m aici, el este m îngîiat, ia r tu eşti chinuit" (Luca
16:25).
Nici u n cre ştin n u a r tre b u i s ă tră ia s c ă asem en i
b o g a tu lu i din pilda D om nului. U n copil al lui D u m n ezeu
e s te u n om c a re a g u s t a t el î n s u ş i m în g îie re a p e c a re i-a
dat-o D om nul. V iaţa lui este lu m in o a s ă p e n tru că a fost
lu m in a tă p rin ad ev ăru l şi pro m isiu n ile Bibliei: „P entru ca,
p rin ră b d a re a şi p rin m îngîierea pe care o d a u S cripturile, s ă
avem nădejde" (Rom. 15:4). El ştie că în tr-o b u n ă zi,
D u m n e z eu „va şterge orice lacrim ă d in ochii lor".
G îndeşte-te bine: v iaţa ta este s a u o s u r s ă de m îngîiere
p e n tru alţii s a u u n izvor de a m ă ră c iu n e . P rin ceea ce faci, tu
s a u a ju ţi s a u distrugi. D um nezeu este T atăl m îngîierilor! Fii
u n copil al lui astă z i şi d ă a lto ra din m îngîierea p rim ită. O
lu m e care su fe ră şi gem e te a ş te a p tă .
 9

„Rugaţi-vă unii pentru alţii"

C a m era s a de ru g ă c iu n e n u a a v u t n icio d a tă c a rp e t pe
jo s, d a r el s -a r u g a t ca n im en i altu l. Nici m ă c a r te m n iţa rece
a în ch iso rii n u i-a p u tu t dom oli fierbinţeala rug ăciu n ilo r.
D ra g o ste a fa ţă de ceilalţi l-a ţin u t m e re u activ şi i-a
a lim e n ta t n e în c e ta t focul cererilor m ijlocitoare.
Celor din Filipi le-a scris: „Şi m ă rog ca d rag o ste a
v o a s tră s ă cre a sc ă to t m ai m u lt în c u n o ş tin ţă şi orice
pricepere" (Filip. 1:9).
C ătre T esaloniceni a scris: „M ulţum im în to td e a u n a lui
D u m n e z eu p e n tru voi toţi, pe care vă po m en im n e c u rm a t în
ru g ăc iu n ile no astre", ... „De aceea ne ru g ăm n e c u rm a t
p e n tr u voi, ca D um nezeul n o s tr u s ă v ă g ă se a sc ă v rednici de
c h e m a re a Lui, şi s ă îm p lin e a scă în voi, cu p u tere , orice
d o r in ţă de b u n ă ta te şi orice lu c ra re iz v o rîtă d in c re d in ţă "
(1 Tesal. 1:2; 2 Tesal. 1:11).
Celor din Rom a le-a scris: „Vă p o m en esc n e în c e ta t în
ru g ăc iu n ile mele" (Rom. 1:9).
Lui Tim otei i-a sp u s: .... te p o m en esc n e în tre ru p t în
ru g ăc iu n ile m ele, zi şi noapte" (2 Tim. 1:3).
A postolul Pavel a fost u n om al ru g ăciu n ii. El s-a ru g a t
z iu a şi n o a p te a . V iaţa lu i de ru g ăc iu n e a fost o v ia ţă de
so ld a t al cerului. Pavel s -a ru g a t în în ch iso a re , în b u tu c i şi
în la n ţu ri. Lim itările tru p u lu i n u i-a u în g ră d it cu nim ic a ria
de activ itate a sp iritu lu i s ă u d ed icat lu crării. „Performerii"
c o n te m p o ra n i ai a ş a ziselor a d u n ă ri de ru g ă c iu n e n u se pot
a s e m ă n a cu Pavel. Ce p ă c a t că ei „m aim uţăresc" o lu c ra re
pe care nici m ă c a r n u o cu n o sc în realitate. Cei ce s ta u pe
scen ele sta d io a n elo r şi se „roagă" p e n tru m ii de su flete s a u

ai
8 2 / (grijă de (ro ii

cei care se p ro d u c în să li de spectacole în ţe s a te cu drogaţi

em oţionali, în gînînd „sem i-descîntece“ p se u d o c re ştin e n u
s u n t u rm a ş ii lui Pavel!
„Dar tu , cînd te rogi, in tr ă în c ă m ă ru ţa ta, ... şi
D um nezeu, care vede în a s c u n s ...“, a c este reg lem en tări
p u s e de D om nul Isu s în calea „circului" religios d a t de pioşii
tim p u lu i a u ră m a s şi a stă z i la fel de valabile.
R u g ă c iu n ea este u n fel de ră su fla re a su fle tu lu i şi u n fel
de lu c ra re fu n d a m e n ta lă p e ste care se clăd eşte apoi to t
edificiul lu c ră rii creştin e. Pavel ştie că a re nevoie n u n u m a i
s ă se roage p e n tru alţii, d a r şi ca alţii să se roage p e n tru el:
„Fraţilor, ru g aţi-v ă p e n tru n o i“, „încolo, fraţilor, ru g aţi-v ă
p e n tr u noi ca, C uvîntul D om nului s ă se ră s p în d e a s c ă şi s ă
fie p ro slăv it c u m e ste la voi, şi s ă fim izbăviţi de oam enii
n e c h ib z u iţi şi ră i, căci n u to ţi a u c re d in ţa " (1 Tesal. 5:25;
2 T esal. 3:1,2).
Pavel este u n lu p tă to r care le cere şi celorlalţi s ă se
coboare în lu p tă a lă tu ri de el: „Vă în d em n d a r, fraţilor,
p e n tru D om nul n o s tr u Isu s C h risto s, şi p e n tru d rag o ste a
D u h u lu i, s ă v ă lu p ta ţi îm p re u n ă cu m ine, în ru g ăciu n ile
v o a stre c ă tre D u m n ezeu p e n tru m ine" (Rom. 15:30).
A postolul Pavel le s p u n e tu tu r o r celor cu care este în
leg ă tu ră : „Eu m ă rog p e n tru voi, ru g aţi-v ă şi voi p e n tru
m ine". R u g ă c iu n ea este cea m ai im p o rta n tă le g ă tu ră pe care
o avem c u T a tăl ceresc şi u n ii cu alţii. Cel m ai b u n exem plu
de ru g ă c iu n e e ste bin eîn ţeles în s u ş i D om nul Isu s C hristos.
El S -a ru g a t z iu a şi S -a ru g a t şi n o a p te a . D om nul Isu s a
c o n sid e ra t a ju to ru l p rin ru g ă c iu n e su p e rio r a ju to ru lu i pe
care ni-1 p u te m d a u n u l a ltu ia prin sim p la sfătu ire: „Simone,
S im o n e , S a ta n a v -a c e ru t s ă v ă c e a r n ă c a g rîu l. D a r E u
M -am r u g a t p e n tru tine, ca s ă n u se p ia rd ă c re d in ţa ta; şi,
d u p ă ce te vei în to a rc e la D um nezeu, să. în tă re ş ti pe fraţii
tăi" (Luca 22:31-32). Deşi ş tia că P e tru se v a lep ă d a de El,
D om nul Isu s nu-1 ia pe P e tru d eo p arte ca s ă s te a de v o rb ă
c u el şi să -l p re g ă te a sc ă s ă n u cadă, ci se ro ag ă p e n tru el ca
s ă n u i se p ia rd ă credinţa.
Toţi apostolii D om nului a u fo st războinici ai ru g ăciu n ii.
Iacov n e scrie: „R ugaţi-vă u nii p e n tru alţii" (Iacov 5:16).
Biblia vrea s ă n e tra n sfo rm e pe toţi în oam eni legaţi
d ire c t cu cerul şi im plicaţi m ere u în lu c ra re a de a v a n sa re a
îm p ărăţiei: „V reau ca b ă rb a ţii s ă se roage în orice loc, şi s ă
ridice sp re cer m îini c u ra te, fă ră m înie şi fără îndoieli. V reau
d e a se m en e a ca femeile s ă se roage îm b ră ca te în chip
 Jlu gaţi-vă unii pentru alţii" / 83

cuviincios, c u ru şin e şi sfială" (1 Tim. 2:8-9). „R ugaţi-vă fără

în cetare" (1 Tesal. 5:17).
D om nul Isu s a d a t o d a tă o p ild ă c a s ă a ra te că oam enii
„trebuie s ă se roage n e c u rm a t, şi s ă n u se lase" (Luca 18:1-
8). El a a ş e z a t re z u lta tu l se c e rişu lu i de suflete în b a la n ţa
vieţii de ru g ăciu n e: „Mare este secerişu l, d a r p u ţin i s u n t
lucrătorii! R ugaţi d a r pe D om nul s e c e rişu lu i s ă s c o a tă
lu c ră to ri la se ce rişu l Său" (Luca 10:2).
R u g ă c iu n ea sin c e ră şi c u ra tă n u va ră m în e n icio d a tă
n e a u z ită : „Căci ochii D om n u lu i s u n t p e ste cei n e p rih ă n iţi, şi
u rec h ile Lui ia u a m in te la ru g ăc iu n ile lor" (1 P e tru 3:12).
D u m n e z eu doreşte din to a tă in im a s ă s te a de v o rb ă cu copiii
S ăi şi s ă le îm b o g ă ţe a sc ă c u n o ş tin ţa . Ia tă ce i-a s p u s
D om nul profetului Ierem ia: „C heam ă-M ă şi-ţi voi ră s p u n d e ,
şi îţi voi vesti lu c ru ri m ari, lu c ru ri a s c u n s e , pe c a re n u le
cu n o şti" (Ier. 33:3).
P e n tru ce s ă te rogi? P e n tru că sufletele m erg cu m iile
în iad şi n im ă n u i n u -i p a să . R u g ă c iu n ea este ca u n ecou
p e ste s p a ţiu şi tim p. E a am plifică c h e m a re a lui D um nezeu
la m în tu ire . în treg u l p ă m în t este în tu n e c a t de p re z e n ţa
p erv ertito are a dem onilor. în a c e a s tă b e z n ă a p ă c a tu lu i,
ru g ă c iu n e a este faru l lu m in o s care c h e a m ă vasele ră tă c ite
în sp re p o rtu l care le po ate oferi s ig u ra n ţa salvării. R oagă-te
ca m ii de su flete s ă v in ă a c a s ă la D om nul.
(Prin 1947 în tîrgul Ieşilor ex istau d o ar cîţiva credincioşi
evanghelici. Doi d in tre ei s u n t şi a stă z i socotiţi p rin tre
pionierii lu crării din B iserica c re ştin ă b a p tistă : Neculai
S fa tc u şi Pricop T ăm iceriu . D u m in ică d im in ea ţa , a c e şti doi
oam eni sim pli se în tîln e a u în s a la de lîngă H ală, u n d e
rîn d u is e ră s ă g ă z d u ia scă viitoarea B iserică. D u p ă ce se
ru g a u îm p re u n ă , fratele S fatcu o b işn u ia s ă sp u n ă : „începe
m ata le , frate Pricop ora de ru g ăc iu n e, că eu m -oi d u ce p rin
p ia ţă s ă văd pe cine îm i sco ate D u m n ezeu în cale ca să-l
a d u c aici la Evanghelie". S utele de credincioşi b a p tiş ti din
la şu l zilelor n o a s tre n u ştiu , d a r e x iste n ţa lor a în c e p u t aşa:
cu u n frate care pleca p rin p ia ţă şi cu a ltu l care s tă te a pe
g e n u n c h i lu p tîn d din greu p e n tru cîştig area de suflete.)
R oagă-te p e n tru că m înia lui D um nezeu este g a ta s ă se
d ezlăn ţu iască! „Cerul s -a strâns ca o ca rte de piele, pe care o
faci sul. Şi toţi m u n ţii şi to ate ostroavele s -a u m u ta t din
locul lor. îm p ă raţii p ă m în tu lu i, dom nitorii, c ă p itan ii oştilor,
cei bogaţi, cei p u tern ici, toţi robii şi toţi oam enii slobozi s -a u
a s c u n s în p e şte ri şi în stîncile m u n ţilo r. Şi ziceau m u n ţilo r
8 4 / (grijă de (ro ii

şi stîncilor: „Cădeţi p este noi, şi a sc u n d e ţi-n e de F a ţa Celui

ce şa d e pe s c a u n u l de dom nie şi de m în ia M ielului; căci a
venit ziu a cea m are a m îniei Lui, şi cine p o a te s ta în
picioare?" (Apoc. 6:14-17)
„O am enii vor in tr a în peşterile stîn cilo r şi în c ră p ă tu rile
p ă m în tu lu i, de frica D om nului şi de s tră lu c ire a m ăreţiei Lui,
cînd se v a s c u la s ă în g ro zească p ă m în tu T (Isaia 2:19).
De ce s ă te rogi? P e n tru că se apropie ju d ec a ta ! D om nul
este aproape! S -a r p u te a ca d o a r p este cîteva m in u te s ă
în c e a p ă veşnicia! „Slîrşitul tu tu r o r lu cru rilo r e ste ap ro ap e.
Fiţi în ţe le p ţi dar, şi vegheaţi în v ederea rugăciunii" (1 P etru
4:7). R ugaţi-vă „p e n tru că potrivnicul v o stru , diavolul, dă
tîrcoale ca u n le u care ră c n e şte , şi c a u tă pe cine s ă înghită"
(1 P e tru 5:8). Avînd în vedere a c e ste lu c ru ri, tre b u ie s ă
sp u n e m îm p re u n ă cu apostolul: „Ne ru g ăm lui D u m n e z eu să
n u faceţi nim ic rău " (2 Cor. 13:7).
P e n tru ce s ă te rogi? P e n tru m iile de m ici problem e p rin
care trecem în fiecare zi. D om nul Isu s n e -a av ertizat că
„d espărţiţi de M ine n u p u teţi face nim ic" (Ioan 15:5). E x istă
problem e p e n tr u care este n e c e s a ră o c o n c en tra re sp e cia lă
în ru g ă c iu n e . V orbind d u p ă v in d ec a re a u n u i a n u m it om,
D om nul Isu s a zis: „Acest soi de draci n u p o a te ieşi decît
p rin ru g ă c iu n e şi post" (M arcu 9:29).
P e n tru ce s ă te rogi? Iată în c ă cîteva din p reo cu p ările
care l-au în d e m n a t pe Pavel la ru g ăc iu n e. Ia tă c u m s -a ru g a t
el:
„D um nezeul păcii s ă vă s fin ţe a sc ă El în s u ş i pe deplin;
şi, d u h u l v o stru , su fletu l v o stru şi tru p u l v o stru , s ă fie
păzite întregi, fără p rih a n ă la v en irea D om n u lu i n o s tru Isu s
C hristos" (1 T esal. 5:23).
„De aceea n e ru g ăm n e c u rm a t p e n tru voi, ca
D um nezeul n o s tr u s ă vă g ă se a sc ă vrednici de c h e m a re a Lui,
şi s ă îm p lin e a sc ă în voi, cu p u te re , orice d o rin ţă de b u n ă ta te
şi orice lu c ra re izvorîtă din cred in ţă, p e n tru ca N um ele
D om nului n o s tr u Isu s C h risto s s ă fie pro slăv it în voi, şi voi
în El, potrivit cu h a ru l D u m n ezeu lu i n o s tr u şi al D om nului
Isu s C hristos" (2 Tesal. 1:11-12).
Iată a c u m p e n tru ce i-a s p u s Pavel lui Tim otei s ă se
roage: „Vă în d e m n dar, în a in te de toate, s ă faceţi ru g ăc iu n i,
cereri, m ijlociri, m u lţăm iri p e n tru toţi oam enii, p e n tru
îm p ă ra ţi şi p e n tr u toţi cei ce s u n t în ă lţa ţi în dregătorii, ca s ă
p u te m d u c e astfel o v iaţă p a ş n ic ă şi lin iştită , c u to a tă
evlavia şi c u to a tă cinstea" (1 Tim. 2:1,2).
 „Rugaţi-vă unii pentru alţii" / 85

în Coloseni 1:9-12, Pavel n e în v a ţă ce s ă n e ru g ă m

p e n tru alţii. A postolul m ijloceşte p e n tr u ei în a in te a lui
D u m n ezeu dorind ca ei „să se u m p le de c u n o ş tin ţa voi ei Lui,
în orice fel de în ţelep ciu n e şi pricepere d uhovnicească", „să
se p o a rte in tr-u n chip vrednic de D om nul, ca să -i fiţi p lăc u ţi
în orice lu c ru : a d u c în d ro ad e în to t felul de fapte b u n e , şi
crescîn d în c u n o ş tin ţa lu i D um nezeu: în tă riţi, cu to a tă
p u te re a , potrivit cu tă ria slavei Lui, p e n tru orice ră b d a re şi
în d e lu n g ă ră b d a re , cu b u c u rie , m u lţu m in d T atălui, care v-a
în v re d n icit s ă aveţi p a rte de m o şte n ire a sfinţilor, în lum ină".
R oagă-te şi tu ca fraţii, şi m ai ales fraţii p red icato ri, s ă
fie plini de c u n o ş tin ţa voiei lui D um nezeu.
(B iserica de pe Ş o s e a u a Nicolae T itu le sc u din B u c u re şti
a a v u t în rîn d u l m em brilor ei şi pe s o ra B u şilă, so ţia
p a s to ru lu i B uşilă. D u p ă a re s ta re a şi d u c e re a so ţu lu i ei în
S iberia, s o ra B uşilă a c o n tin u a t s ă fie a n i de zile o rg an ista
Bisericii. C ea m ai m are lu c ra re a ei a fost în s ă v iaţa de
ru g ă c iu n e . T atăl m eu i-a c u m p ă ra t în tr-o zi u n glob în
m in ia tu ră , p e n tru că so ra dorea s ă se roage p e n tru fiecare
ţa ră a lum ii, în p a rte . P u n e a degetul pe ţa r a resp e c tiv ă şi
m ijlocea la tro n u l S tă p în u lu i ceresc p e n tru cetăţen ii ei.
S o ra o b işn u ia s ă se roage p e n tru fiecare frate şi so ră din
B iserică pe n u m e. S tă ru ia m ai a le s p e n tru tin erii şi tinerele
Bisericii. L ocuinţa ei m o d estă, lip ită de peretele a d u n ă rii, a
fost p e n tru m ulţi „sfînta" ca m e ră a c o rtu lu i în care se
în tîln e a u cu a lta ru l ru g ăciu n ii. V iaţa şi a c tiv ita te a sorei
B u şilă n u a fost b ă g a tă în se a m ă de p re a m u lţi. M oartea ei a
lă s a t în s ă în u rm ă u n gol im e n s şi u n dezechilibru care s-a
sim ţit a d în c în viaţa Bisericii. E ra de p a rc ă se în tîm p la se u n
a c c id e n t la c e n tra la electrică şi lu m in a n u se m ai ră s p în d e a
ca a ltă d a tă pe dealuri şi p rin casele oam enilor.)
R oagă-te p e n tru p ă rin ţii cu copii n e a sc u ltă to ri care s - a u
d e p ă rta t şi de c a sa p ă rin te a s c ă şi de D om nul. în so c ie tate a
de a stă z i este din ce în ce m ai dificil s ă creşti copii
a sc u ltă to ri şi alipiţi de D om nul. Şcoala, p re s a şi televiziunea
ş i-a u d a t p a rc ă m în a în tr-u n com plot n e m ă rtu ris it care
u rm ă re ş te n im icirea valorilor trad iţio n ale ale familiei.
(M am a u n u i copil care a p lec a t de a c a s ă a sem e n i „fiului
risipitor" a av u t, d u p ă ap ro a p e douăzeci de an i, b u c u ria să-l
v a d ă în to rc în d u -se a c a s ă pocăit. F ără să -i s p u n ă nici u n
cuvînt, m a m a l-a lu a t de m în ă şi l-a d u s să-i a ra te d o u ă m ici
a d în c itu ri în p ă m în tu l de lîngă p a t. Acolo e ra u urm ele
g e n u n c h ilo r care tru d is e ră din greu p e n tru m în tu ire a lui.
86 / (grijă ăe (roii

P o rn ită pe pltns, m a m a i-a m ă rtu risit: „D ragul m am ei, d a c ă

s -a r fi p u tu t strîn g e lacrim ile v ă rs a te p e n tru su fletu l tă u ,
a stă z i te -a ş p u te a îm b ăia în ele“. Sîngele D o m n u lu i Isu s şi
lacrim ile m am ei fă c u se ră d in copilul acela u n om n ă s c u t din
n o u . D u p ă m o a rte a m am ei, cele d o u ă a d în c itu ri a u devenit
locul p re fe ra t în care fiul îşi pleca g en unchii p e n tru
rugăciune.)
R oagă-te p e n tru fam iliile care s ta u de m u lte ori
p ră b u ş ite în tre zidurile casei şi b în tu ite de sp e c tru l
divorţului. R oagă-te ca D u m n ezeu s ă le re a d u c ă la
d rag o ste a dintîi.
R oagă-te p e n tru tinerii care s ta u în p rag u l vieţii şi
tre b u ie s ă ia h o tă rîri im p o rta n te. Cere o călăuzire sp ecială
de la D u m n ezeu p e n tru fiecare ră s c ru c e de d ru m u ri care le
s tă în ain te . R oagă-te ca ei s ă c u n o a sc ă ce în s e a m n ă s ă
um b le cu D om nul.
(Unul d in tre fraţii care a u s tă r u it m u lt a s u p ra
im p o rta n ţe i vieţii p e rso n a le de ru g ăc iu n e a fost fratele
M arcu Nichifor. De c u rîn d l-am a u z it ia ră şi povestind d espre
experienţele sale c u copiii. P e n tru cei care n u ştiţi, fratele
M arcu este s p a im a copiilor care n u vor s ă se po căiască. Şi
n u n u m a i a copiilor ... Au fost ocazii cînd a c e s t frate iu b ito r
i-a în tr e ru p t pe copii în tim p u l ru g ăciu n ii, exclam înd
dojenitor: „Mai sincer, dragă! Mai sincer. N u b a te cîm pii c u
g en eralităţi. Cere-i iertare D om nului p e n tru faptele tale de
astăzi. S p u n e-i cu m te-ai u ita t în portofelul m am ei s a u cu m
l-ai m in ţit pe ta ta . Nu te a s c u n d e de D om nul că şi a ş a El
ştie. Hai, m ai ro ag ă-te o d a tă . Mai sincer. Şi m u lţu m e şte -i că
te -a şi iertat".
P uteţi s ă v ă im aginaţi „coşm arul" u n o ra d in tre copii
care n u ş tia u decît „ru g ăciu n ea de D um inica". Au fost unii
d in tre copii care s -a u s u p ă ra t pe n e n e a M arcu. Alţii s -a u
fu riş a t a fa ră în tim p ce fratele ţin e a ochii închişi. Au e x ista t
şi cazuri cînd u n ii s -a u b ă g a t s u b p a t, ca s ă sc ap e de rîn d u l
lor la ru g ă c iu n e . C ulm ea în să , cred că a a ju n s-o acel tîn ă r
care s -a în tîln it cu fratele M arcu pe p e ro n u l u n e i gări de
provincie. F ratele M arcu i-a p ro p u s s ă n u p ia rd ă v rem ea şi
s ă se roage am îndoi acolo, cu glas tare. T în ă ru l a privit cu
sp a im ă în ju r , a în c e rc a t s ă s p u n ă ceva, d a r era deja p re a
tîrziu căci fratele M arcu în c e p u se deja s ă se roage. D u p ă
“A m in“-ul fratelui, tîn ă ru l a c o n tin u a t sfios: „Şi te rog.
D oam ne, să -i d ai m ai m u ltă în ţelep ciu n e fra telu i M arcu.
Amin". S ă ra c u l de el! I-a fost frică s ă d e sc h id ă ochii crezînd
 „Rugaţi-vă unii pentru alţii" / 87

că fratele este s u p ă ra t pe el. D a de unde! F ratele Nichifor l-a

lu a t n u m a id e c ît în b ra ţe , rîzînd şi exclam înd: „M ulţum esc
frum os! Toţi vor s ă m ă rog eu p e n tru ei. N um ai tu te-ai ru g a t
p e n tru m ine. Ha, h a , ha! D om nul s ă te a sc u lte şl să -ţi
răsplătească!")
R oagă-te ca şi Pavel ca s ă n e p u rtă m to ţi în chip vrednic
de D om nul. El „ne-a izbăvit de s u b p u te re a în tu n e re c u lu i şi
n e -a s tr ă m u ta t în îm p ă ră ţia F iului dragostei Lui“ (Col. 1:13).
Biblia n e în d e a m n ă s ă n u p reg etăm s ă ne ru g ă m u n ii
p e n tr u alţii. Noi în s ă s u n te m de m u lte ori p re a o c u p a ţi ca s ă
m ai avem tim p şi p e n tru ru g ăc iu n e.
Mi s -a s p u s că şi germ anii a u fost, n u cu m u lt tim p în
u rm ă , oam eni foarte ocupaţi. C o n d u c ă to ru l lor c u cerea
lu m e a , b u c a tă cu b u c a tă . Afacerile le m erg e au din ce în ce
m ai bine, a v eau ferm e înfloritoare şi se p lim b a u p re tu tin d e n i
ca la ei a c a să . B anii c u rg e a u din to a tă lu m e a în sp re
G erm ania. O am enii de acolo e ra u foarte o cupaţi. N u e ste de
m ira re c ă n u a u m ai a v u t tim p de ru g ăc iu n e. D intr-o d a tă
în să , s c e n a lum ii s -a sc h im b a t şi germ anii a u în c e p u t să -şi
p ă ră s e a s c ă to ate lu cru rile agonisite în în c e rc a re a lor
d isp e ra tă de a s c ă p a c u viaţă. S u b bom be, în vagoane de
tre n , în c â m p u ri de co n c en tra re şi în în ch iso ri a u în c e p u t
din n o u s ă se roage. D intr-o d a tă a u a v u t su ficien t tim p şi
p e n tru ru g ăc iu n e.
Şi noi tră im în tr-o lu m e grăb ită. S în tem o cu p aţi p în ă
p e ste cap s ă n e clădim o v iaţă de b e lşu g şi de distracţii. Vai
de n o i d a c ă şi din lu m e a n o a s tr ă se v a alege la sfîrşit p raful.
Ce b in e a r fi d a c ă am în v ă ţa în lu m e a a s ta p re a o c u p a tă s ă
ştim s ă c ă u tă m m ai în tîi îm p ă ră ţia lui D um nezeu ru g în d u -
n e fierbinte u n ii p e n tru aiţii.
D u m n ezeu n e v rea giganţi care d in g e n u n c h i p o t s ă
a tin g ă cerul. Pe picioarele tale vei v edea ce eşti tu în s ta re ,
din g e n u n c h i vei avea privilegiul s ă vezi de ce e în s ta re
D u m n ezeu .
S ă în v ă ţă m s ă n e ru g ă m m ai m u lt u n ii p e n tru alţii.
 10

„Purfafi-vă sarcinile”
U na d in tre caracteristicile u n e i Biserici a d e v ă ra te este
faptul că m em brii ei se a ju tă cu plăcere u n ii pe ceilalţi.
(Lucrul a c e s ta e ste vizibil m ai a le s p rin tre B isericile de
refugiaţi em igranţi din Am erica. Cei din ţa r ă n u -şi p ot
în c h ip u i cît de dificil este s ă p rim eşti a p ro a p e în fiecare lu n ă
noi veniţi care, fiecare, tre b u ie s ă „o ia de la capăt". F ă ră
a ju to ru l creştin ilo r din ju r, v ia ţa noilor v eniţi a r fi teribil de
grea. ^
U neori, cei p ro a s p ă t veniţi s u n t oam eni c a re a u tre c u t
ilegal g ra n iţa şi a u a p ă ru t în A m erica d o a r cu o b o c c elu ţă în
m în ă. Le treb u ie totul, în ce p în d de la lin g u ră şi c u ţit p în ă la
m a ş in a cu care vor tre b u i s ă se deplaseze la lu cru .
E ste u ş o r s ă oboseşti, s ă te închizi în tin e în s u ţi şi s ă te
h o tă ră ş ti s ă -ţi vezi p e n tru o vrem e doar de problem ele tale.
D o m n u l Isu s în s ă n e v rea oam eni care s ă n u o b o sească a ş a
de rep ed e în a ju to ra re a altora. Biblia n e sp u n e : „Să n u
obosim în facerea binelui; căci la v rem ea potrivită, vom
secera, d a c ă n u vom c ă d ea de oboseală" (Gal. 6:9). Au fost
zeci şi zeci de ocazii în care vorbele u n u i fost coleg de
S em in ar, Viorel Clintoc, a c tu a lm e n te p ă s to r la B eiuş, m i-a u
r ă s u n a t în m em orie m u stră to r, ca u n fel de glas al
co n ştiinţei: „Frate D aniel, vrei s ă faci u n bine care s ă n u te
coste?"
M isiunea u n u i lu c ră to r cu E vanghelia în a ceste Biserici
de em igranţi este s trîn s leg ată de a ju to ra re a m ate ria lă .
N im eni n u te a s c u ltă cu plăcere dacă are b u r ta goală s a u
d a c ă îi v o rbeşti de d ragoste a tu n c i cînd el n -a re d u p ă ce b e a
a p ă . Noi n e -a m d ep rin s aici s ă fim „pu rtăto ri de sarcini", n u

89
2 0 / {grija de (ră ii

n u m a i din p u n c t de vedere sp iritu a l, ci m ai ales, şi în p rim ul

rînd, din p u n c t de vedere m aterial.
în dom eniu] „p u rtăto rilo r de s a rc in i”, diferenţele
d o c trin are n u m ai a u o a ş a m are im p o rta n ţă . De m u lte ori
m -a m în tîln it „pe te re n u l de lu cru " cu p reotul şi p rie ten u l
C ornel A vram escu, p a ro h u l Bisericii O rtodoxe d in T u stin
s a u cu fratele Ş a m u , p a sto ru l B iserici P enticostale a fraţilor
ţigani din F ullerton. îm i a m in te sc cu cîta b u c u rie îmi
s p u n e a fratele A vram escu că g ăsise o p e rn ă la m agazinul
săracilor. Tocm ai îi venise o fam ilie din ţa ră şi n -a v e a u pe ce
să -şi plece capul. C u fratele Ş a m u m -am în tîln it m ai a les la
„licitaţiile" de m aşin i ac cid e n ta te. Fiecare c ă u ta m s ă a ju tă m
pe ceva noi veniţi s ă „se p u n ă pe roate".
O a ltă s itu a ţie de în tra ju to ra re fră ţea sc ă e ste a tu n c i
cînd u n a d in tre familiile venite deja de cîţiva ani, face m arele
p a s şi în d ră z n e şte să -şi cu m p ere o casă. C heltuielile s u n t la
în c e p u t m ari şi fără a ju to ru l celorlalţi a r ii u n e o ri im posibil
de făcut. Felul în care se a ju tă fraţii u n ii pe alţii în
c u m p ă ra re a u n e i case este şi el o ilu stra ţie a îm plinirii Legii
lui C hristos: „Purtaţi-vă sarcin ile u n ii altora, şi veţi îm plini
astfel legea lui C hristos" (Gal. 6:2).
în Bisericile am erican e, c u m p ă ra re a u n e i case este
în so ţită de o în tre a g ă tradiţie. Toţi m em brii Bisericii s u n t
invitaţi s ă vin ă la c a sa n o u ă şi fiecare a d u c e cîte u n dar.
Obiceiul se n u m e ş te „w arm ing th e house" (încălzirea casei)
şi e ste o re a lă binecuvântare p e n tru cei ce s -a u m u ta t în
c a sa n o u ă . în tre a g a a c ţiu n e a re u n c o o rd o n ato r care se
în g rijeşte ca m usafirii s ă a d u c ă exact ceea ce a u nevoie
gazdele.
La fel se întâm plă şi cînd se n a ş te prim ul copil în tr-o
fam ilie a B isericii. T oate celelalte m am e din B iserică se
a d u n ă la u n „Baby Show er" şi fac cad o u ri p e n tru m ic u ţu l
s a u m ic u ţa care se v a n aşte.)
Prin bo tezu l D u h u lu i Sfânt, noi a m devenit u n sin g u r
tru p şi s u n te m a stă z i m ă d u la re u n ii alto ra. Nici u n
credincios n u treb u ie s ă tră ia s c ă asem en i u n e i in su le
p ie rd u te în im e n sita te a o ceanului. D um nezeu v rea ca noi s ă
devenim o binecuvântare u n ii p e n tru alţii. A postolul Pavel n e
vorbeşte d e sp re a c e a s ta în epistola că tre G alateni: „Fraţilor,
c h ia r d acă u n om a r cădea v reo d a tă în vreo greşală, voi, care
s u n te ţi d u h o vniceşti, să-l ridicaţi cu d u h u l b lîndeţei. Şi ia
s e a m a la tine în su ţi, ca s ă n u fi isp itit şi tu". B iserica este
d a to a re s ă s a r ă în a ju to ru l celor care s-a u îm potm olit pe
 .Purtafi-vă sarcinile" / 91

d ru m şi tre b u ie sc scoşi din n isip u rile m işc ă to a re ale acestei

lum i: „P urtaţi-vă sarcin ile unii a lto ra şi veţi îm plini astfel
Legea lui C hristos".
Ce este a c e a s tă „Lege a lu i C hristos" d esp re care
v o rb eşte Pavel? Ar tre b u i s ă sp u n e m că e a e ste prin cip iu l
s u p re m care L-a că lă u z it pe C h risto s cînd a p ă ră s it cerul ca
s ă vină în a ju to ru l celor p ierd u ţi pe p ă m în t. Isaia re d ă cel
m ai b in e in te n ţia cu care a v e n it D om nul pe păm în t: „Totuşi,
El su fe rin ţe le n o a stre le-a p u rta t, şi du rerile n o a s tre le-a
lu a t a s u p ra Lui, ... El era s tr ă p u n s p e n tru păcatele n o a s tre ,
zd ro b it p e n tru fărădelegile n o a stre . P e d eap sa care n e d ă
p a c e a a c ă z u t p e ste El şi p rin răn ile Lui s u n te m tăm ăd u iţi"
(Isaia 53:4-5).
A postolul P etru face o aplicaţie p ra c tic ă a a c e stu i
adevăr, în d e m n în d u -n e s ă fim gata s ă p u rtă m poverile: „Şi la
a c e a s ta aţi fost chem aţi; fiindcă şi C h risto s a su fe rit p e n tru
voi, şi v -a lă s a t o pildă, ca s ă călcaţi pe urm ele Lui" (1 P e tru
2 : 2 1 ).
C are a fost p rincipiul sta b ilit de în tru p a re a lui C h risto s?
S u fe rin ţa p e n tru alţii, p u rta re a poverilor lor, a c c e p ta re a
sacrificiu lu i p e n tru m în tu ire a altora. P e tru n e în d e a m n ă s ă
„călcăm pe urm ele Lui". V iaţa D om nului este ilu s tra re a
m o d u lu i în care treb u ie s ă n e p u rtă m şi noi cu ceilalţi.
D om nul Isu s vorbeşte El în s u ş i d e sp re ce în se a m n ă
Legea Sa: „Vă d a u o p o ru n c ă no u ă: S ă vă iu b iţi u n ii pe alţii;
c u m v-am iu b it Eu, a ş a s ă vă iu biţi şi voi u n ii pe alţii. Prin
a c e a s ta vor c u n o a şte toţi că s u n te ţi ucenicii Mei, d acă veţi
avea d rag o ste u n ii p e n tru alţii" (Ioan 13:34-35).
B iserica copiilor lui D um nezeu este c h e m a tă s ă p o a rte
poverile a lto ra şi s ă îm p lin e a scă astfel legea dragostei:
„Iubiţi pe v răjm aşii voştri, faceţi b in e celor ce vă u ră s c ,
binecuvântaţi pe cei ce vă b la stă m ă , ru g aţi-v ă p e n tru cei ce
se p o a rtă ră u cu voi" (Luca 6:27-38).
A ceasta p a re o p o ru n c ă p re a grea, d a r s ă n u u ită m că
n u s u n te m trim işi s-o îm plinim singuri. Noi s u n te m chem aţi
s ă n e în ju g ă m la ju g îm p re u n ă c u C hristos: „Veniţi la Mine,
toţi cei tru d iţi şi îm povăraţi, şi E u vă voi da odihnă. L uaţi
ju g u l M eu a s u p ra v o astră, şi în v ăţaţi de la Mine, căci Eu
s u n t blînd şi sm erit cu inim a; şi veţi găsi o d ih n ă p e n tru
sufletele voastre. Căci ju g u l M eu este b u n , şi s a rc in a Mea
e ste u şo a ră " (Mat. 11:28-30). îm p re u n ă cu El, vom p u te a
face n u n u m a i a c este lu c ru ri care p a r a c u m grele, d a r c h ia r
şi altele care ni se p a r acu m im posibile! J u g u l este u ş o r
92 / {grijă <k (răii

a tu n c i cînd îm p ă rţim s a rc in a cu C h risto s şi to t a şa , p o v ara

se m ic şo a re a ză a tu n c i cînd o îm p ă rtă şim cu alţii.
E xistă u n proverb care zice: „O b u c u rie s p u s ă a lto ra se
d u b lează, ia r u n n e c az îm p ă rtă ş it cu alţii se în ju m ă tă ţe şte " ,
în a c este tim p u ri de m ari în ce rcă ri sociale şi econom ice,
p u r ta r e a poverilor a lto ra tre b u ie s ă fie o în d eletn icire a
fiecăruia. B iserica treb u ie s ă ştie că, în vrem uri de criză, ea
tre b u ie s ă devină locul în care se p o ate veni d u p ă mângâiere
şi d u p ă a ju to r. Cine a citit epistolele lui Pavel ştie că
a p o sto lu l e ra p re o c u p a t p e ste m ă s u r ă s ă strângă a ju to a re
m ateriale p e n tr u „sfinţii d in Ierusalim " p e ste care v en iseră
v rem u ri de prigoană, de se ce tă şi de lip su ri. Pavel a a tra s
a te n ţia fraţilor de p re tu tin d e n i a s u p ra re sp o n sa b ilită ţii lor
de a p u r ta sarcin ile celor aflaţi în lipsuri:
„Cît p riv eşte strângerea de a ju to a re p e n tru sfinţi, s ă
faceţi şi voi c u m am rin d u it B isericilor G alatiei. în ziua dintîi
a să p tă m în ii, fiecare din voi s ă p u n ă d eo p arte a c a s ă ce va
p u te a , d u p ă cîştigul lui, ca s ă n u se strîn g ă a ju to a re le cînd
voi veni eu. Şi cînd voi veni, voi trim ite cu epistole pe cei ce îi
veţi socoti vrednici ca s ă d u c ă d a ru rile v oastre la Ierusalim "
(1 Cor. 16:1).
„P entru că, d a c ă e ste b u n ă v o in ţă , d a ru l e ste prim it,
a v în d u -se în vedere ce a re cineva, n u ce n -a re . Aici n u este
v o rb a ca alţii s ă fie u ş u ra ţi, iar voi strîm to ra ţi; ci e ste vorba
de o potrivire: în îm p re ju ra re a de acu m , p riso su l v o stru s ă
acopere nevoile lor, p e n tru ca şi p riso su l lor s ă acopere, la
rîn d u l lui, nevoile voastre, a ş a ca s ă fie o potrivire; d u p ă
cum este scris: „Cel ce strânsese m ult, n-avea nim ic de prisos,
şi cel ce strîn se s e pu ţin , n u d u c e a lipsă" (2 Cor. 8:12-15).
în tr-o so c ie tate liberă, diferen ţa d in tre cei bogaţi şi cei
să ra c i tinde s ă se m ă re a s c ă dincolo de lim itele rezonabilului,
d în d n a ş te re la „conflicte de clasă", la invidie şi la d u şm ă n ie .
B iserica n u tre b u ie s ă u ite că este fam ilia tu tu r o r copiilor lui
D u m n ezeu şi c ă în tr-o fam ilie este n o rm a l ca s ă avem grijă
u n ii de alţii şi s ă n e p u rtă m poverile u n ii alto ra. B ogatul
c ă ru ia îi ro d ise p este m ă s u r ă de m u lt ţa rin a n u a fost
vin o v at p e n tru su c c e su l lu i deo seb it de m are, ci p e n tr u că
şi-a în c h is in im a fa ţă de nevoile celor din ju r, crezând
n e b u n e ş te că D u m n ezeu i-a d a t to tul d o ar p e n tru el în s u ş i
şi p e n tru m în d ria lui egoistă (Luca 12:13-21). Ca şi în pilda
d a tă de D om nul Isus, a c u m u la re a egoistă de bogăţii este
vinovată în a in te a lui D u m n ezeu şi, m ai devrem e s a u m ai
târziu, v a fi p e d e p sită.
 „Puriaii-vă sarcinile" / 93

(Ţin m in te u n a d in tre ilu stra ţiile rab in ice p e care le-am

în v ă ţa t. Se s p u n e că în tr -u n s a t tră ia u doi fraţi, fiecare cu
fam ilia lui s ă ra c ă . U nul d in tre ei şi-a lu a t lu m e a în cap şi a
p le c a t în c ă u ta re a u n u i loc în care s ă tru d e a s c ă cu sp o r şi
s ă se în to a rc ă a c a s ă c u o s u m ă b u n ic ic ă de b an i. D u p ă
cîţiva a n i de a b se n ţă , s o ţia celui p lecat a a fla t c ă om ul ei a
m u rit pe m eleaguri s tră in e . E a s -a a ş te p ta t ca m ă c a r b an ii
agonisiţi de el să -i fie trim işi, d a r sp re s u rp rin d e re a tu tu ro r,
b a n ii a u so sit pe a d re s a fratelui celui m ort. îm p re u n ă c u
b anii, a so sit şi o s c u rtă n o tă: „Dragul m e u frate, d ă-i soţiei
m ele cît vrei tu , ia r re s tu l o p reşte-ţi ţie". O m ul acela e ra r ă u
şi z g îrd t şi n -a d a t văduvei decît cîţiva b ă n u ţi, o p rin d u -şi
ap ro a p e în tre a g a s u m ă p e n tru el şi fam ilia lui. F a p ta lui
s c a n d a lo a s ă a rev o ltat to a tă c o m u n ita te a, d a r ... ce e ra sc ris
e ra sc ris. V ăduva a s im ţit în s ă că treb u ie s ă fie şi o a ltă cale
şi a c e ru t ca p ro b lem a lor s ă fie rezolvată de ra b in u l cel
b ă trîn . Zis şi făcut, s -a u d u s c u toţii la ra b in . B ă trâ n ii i-a
privit cu b lîn d eţe şi le-a zis: „Problem a n u -i grea, d a r treb u ie
m ai în tîi să -m i p rom iteţi că veţi face în to cm ai cu m v ă voi
s p u n e , altfel n -a re ro st să-m i răc e sc g u ra degeaba." S ig u r
de el, fratele h r ă p ă r e ţ s -a g răb it s ă p ro m ită în a in te a tu tu r o r
ca vor a s c u lta întocm ai. A tunci ra b in u l le-a c e ru t s ă a d u c ă
fiecare p a rte a pe care ş i-a u lu at-o d in m o şte n ire a celui
p lecat. C înd b a n ii a u fost aşezaţi ia ră ş i în d o u ă p ă rţi
în a in te a lui, ra b in u l a m ai citit o d a tă n o ta , a d ă u g in d şi u n
com en tariu : „Dragul m eu, dă-i soţiei m ele cît vrei tu , ia r
r e s tu l o p reşte-ţi ţie". F ratele d u m itale ş tia ce fel de om
zgîrcit şi r ă u eşti şi a ş tiu t şi cum vei face îm p ă rţe a la . De
ac ee a eu p ro p u n ca s ă facem în to cm ai cu m a s p u s el: ce-ai
v r u t tu , s ă dăm a c u m femeii, ia r re stu l, a d ic ă ce-i d ă d u se şi
ei, s ă -ţi ră m în ă ţie". Şi ra b in u l a lu a t s u m a m are de b a n i, a
dat-o văduvei, iar pe cei cîţiva b ă n u ţi i-a d a t celui lacom .
Abia a c u m a u în ţe le s toţi care fu sese „tflcul" din
sc riso a re a celui d ispărut.)
în tr-o b u n ă zi, vom vedea toţi că ce-am d a t alto ra, v a fi
în tr-a d e v ă r al n o s tru , ia r ceea ce n e -a m op rit în m od abuziv
şi egoist v a fi lu a t de la noi. C u ce n e vom alege a tu n c i? Vom
fi bogaţi s a u să ra c i?
Poverile fraţilor n o ştri n u s u n t în s ă în to td e a u n a de
n a tu r ă m ate ria lă . E x istă necazu ri care îm povărează m ai
m u lt decît să ră c ia . Fii g a ta s ă te apropii de cel sin g u ra tic şi
s ă s ta i de vorbă cu cel n e b ă g a t în se am ă . Fii g a ta s ă suferi
ru ş in e a celui care a c ă z u t în p ă c a t şi apro p ie-te de el ca să-l
2 4 / {grijă de (ră ii

ridici ia ră ş i la c red in ţă. „Noi, care s u n te m tari, s u n te m

d atori s ă ră b d ă m slăbiciunile celor slabi, şi s ă n u n e p lăcem
n o u ă înşine" (Rom. 14:1). C ea m ai n e-b ib lică te n d in ţă
b ise ric e a sc ă e ste p o rn ire a u n o ra de a ieşi din m ijlocul
a d u n ă rii ca s ă form eze u n fel de „club elitist al sfinţilor",
îm b ă ta ţi cu p ro p ria lor „spiritualitate" astfel de oam eni
a ju n g cu lm ea m îndriei vinovate, m în d ria „spirituală". Ei îi
ju d e c ă şi-i d isp re ţu ie sc pe toţi ceilalţi. Aerul lor s u p e rio r n u
a d u c e nim ic n o u pe s c e n a lum ii. S u n t u rm a şii de azi ai
fariseilor din tim p u l D om nului Isus. Şi a c eştia , ca şi aceia,
a u nevoie s ă li se sp u n ă : „Nu cei s ă n ă to ş i a u tre b u in ţă de
doctor, ci cei bolnavi. D uceţi-vă de în v ăţa ţi ce în se a m n ă :
„Milă voiesc, ia r n u jertfă!" Căci n -a m v en it s ă chem la
p o c ă in ţă pe cei n e p rih ă n iţi, ci pe cei păcătoşi!" (Mat. 9:12-
13). L ocul lu m in ii e s te ac o lo u n d e b e z n a e s te m a i m a re .
C e-ar fi fă c u t a c eşti oam eni d a c ă s -a r fi aflat în tr-o b iserică
ca ac ee a c îrm u ită de Diotref? Ce sfa t i-a r fi d a t ei lu i G aiu?
D ar lui D im itrie? Cine citeşte cea d e-a tre ia ep isto lă a lui
lo an v a înţelege că ră u l este tre c ă to r în v ia ţa Bisericii. Mai
devrem e s a u m ai tîrziu, D u m n ezeu v a găsi o cale s ă a d u c ă
a m in te fiecăru ia „de faptele pe care le face" (3 lo an 10).
„P urtaţi-vă sarcin ile u n ii a lto ra şi veţi îm plini astfel
Legea lui C hristos".
D a ce tre b u ie s ă p u rtă m sarcin ile a lto ra? în p rim u l rîn d
p e n tr u ca să-l a ju tă m s ă c re a sc ă în m a tu rita te . T rebuie s ă
facem ca şi ap o sto lu l Pavel: .... sfă tu im pe orice om şi
în v ă ţă m pe orice om în to a tă în ţelep ciu n ea, c a s ă în fă ţişă m
pe orice om d e săv îrşit în C h risto s Isu s. Iată la ce lu crez e u şi
m ă lu p t d u p ă lu c ra re a p u te rii Lui, care lu cre az ă în m ine"
(Col. 1:28-29). D u m n ezeu a re nevoie de u n e lte p rin care s ă
îşi facă şi a stă z i lu cra re a . Cine p o a rtă poverile a ltu ia devine
o p a rte in te g ra n tă a vieţii lui, u n re p re z e n ta n t şi u n
in s tru m e n t al lui C hristos.
în tr-o s e a r ă ploioasă, cu fulgere, tu n e te şi tră z n ete , ta tă l
s -a ru g a t îm p re u n ă c u p u ş tiu l şi l-a trim is apoi la culcare.
La p rim u l b u b u it m al tare, p u ş tiu l a s ă rit d in p a t şi a d a t
b u z n a în c a m e ra părinţilor. „Bine, bine", a zis ta tă l, „dar n u
n e -a m ru g a t noi şi n e -a m în c re d in ţa t în b ra ţe le D om nului
Isu s ? De ce m ai ţi-este frică? Nu crezi că D om nul Isu s Te-a
lu a t în b raţe?" „Ba da, tată ," a r ă s p u n s copilul p rin tre
s u sp in e , „dar pe o vrem e ca a c e a s ta al nevoie de cineva în
c a m e şi oase care s ă te ia în braţe".
„Pe o vrem e ca a c e a s ta ..." Nu u ita că cei ce tre c p rin
 „Puriati-vă sarcinile" / 95

„furtuni" a u nevoie de b raţe le tale m îngîietoare.

în al doilea rînd, tre b u ie s ă p u rtă m poverile a lto ra şi
p e n tru a-i în v ă ţa c u m s ă ia s ă d in în c u rc ă tu ră . Iată ce n e
s p u n e Biblia: „Şi ro b u l D om nului n u tre b u ie s ă se certe; ci
s ă fie b lînd cu toţi, în s ta re s ă înveţe pe toţi, plin de
în g ă d u in ţă ră b d ă to a re , şi s ă în d re p te pe potrivnici, în
n ă d e jd e a că D um nezeu le va da p o c ă in ţa, ca s ă a ju n g ă la
c u n o ş tin ţa adev ăru lu i; şi, v e n in d u -şi în fire, s ă se d e sp rin d ă
din c u rs a diavolului, de care a u fost p rin şi ca să-i facă voia"
(2 Tim. 2:24-26).
P u rta re a poverilor a lto ra n u tre b u ie s ă fie o s u r s ă de
în c u ra ja re la lene. F ratele Viorel C lintoc a re o vorbă: „Nu
a ru n c a c u a p ă în ploaie", ad ică a ju tă c u în ţe le p c iu n e n u m a i
acolo u n d e a ju to ru l tă u este n e c esa r. B ritanicii sp u n : „Cînd
p lo uă, n u ţine u m b re la d e a s u p ra raţelor". A jută cu fapta,
d a r a ju tă şi c u m u s tra re a cînd este cazul: „Vă ru g ăm , de
a sem e n ea , fraţilor, s ă m u s tra ţi pe cei ce tră ie sc în
n eo rîn d u ială" (1 Tesal. 5:14; 2 Tesal. 3:11-13).
(C irculă o „snoavă cu tîlc" d espre o femeie b ă trin ă care
se to t plîngea de n e p u tin ţe le ei. în tr-o zi ea se afla în p ă d u re
la a d u n a t de v reascu ri. C înd a v ă z u t p o v ara grea pe care
u rm a s ă o ia în sp a te , fem eia a m u rm u ra t c îrtin d ca de
obicei: „Hei, m oarte, m oarte, u n d e eşti?" C a d in p ă m în t,
m o a rte a a r ă s ă r it de în d a tă în a in te a ei, în tre b în d : „Aici s u n t,
b ă b u ţo , ce-ţi d o reşte inim a?" S p eriată, fem eia a sch im b at-o
repede: „Iac-aşa, te-am c h e m a t ca s ă m ă a ju ţi s ă ridic
v rea sc u rile a is te a în sp in a re " .
S ă n e ru g ăm D om nului ca s ă p u te m deosebi în tre cei
care „nu pot" şi cei care „nu vor s ă poată".)
P u rtă to rii de poveri s u n t oam eni care ştiu s ă d e-a
celorlalţi u n se n tim e n t de optim ism şi de încredere. La u rm a
u rm ei, s u n te m toţi în b raţe le D om nului „care zilnic n e
p o a rtă povara" ( P salm 68:19). „M ulţum iri fie a d u s e lui
D um nezeu, care n e p o a rtă în to td e a u n a c u caru l Lui de
b iru in ţă în C hristos, şi care ră s p în d e şte p rin noi în orice loc
m ire a sm a c u n o ştin ţe i Lui" (2 Cor. 2:14).
C um vom face deci? Ne vom repezi la p rim u l om c a re n e
v a ieşi în d ru m şi-l vom în treb a: „Pot s ă -ţi p o rt povara?" Nu.
nicidecum ! Vom c o n tin u a s ă m ergem lin iştiţi p rin tre
oam eni, ru g în d u -n e m ere u D om nului ca El s ă n e descopere
cui îi p u te m fi de aju to r. Nim eni, în a fa ra lu i D um nezeu, n u
p o a te şi n u treb u ie s ă p o a rte poverile tu tu ro r.
D espre M artin L u th e r se s p u n e că în serile c u m u lte
2 6 / {grijă de (ro ii

„bătăi de c a p “, o b işn u ia s ă d e sch id ă fe re a stra şi, privind

sp re cer, s ă zică: „Doam ne, B iserica a c e a s ta e ste a m ea s a u
a Ta? L um ea a c e a s ta este a m e a s a u a T a? D acă şi B iserica
şi lu m e a s u n t ale Tale, a tu n c i e u le în cre d in ţe z în m îinile
Tale şi m ă d u c să m ă culc liniştit."
Priveam în tr-o zi la o s c e n ă d u io asă . T atăl se ap lecase
s ă ia în b ra ţe copilul care se a p u c a s e s ă care u n lem n m u lt
p re a m a re p e n tru p u terile lui. D intr-o d a tă , şi copilul şi
lem n u l e ra u în b raţe le T atălui. Cine c ă ra de fap t lem n u l?
E ra în m îinile copilului! S igur că în re a lita te T atăl e ra cel ce
făcea lu c ra re a , d a r copilul ră m în e a şi el c u s a tisfa c ţia că dă
o m în ă de a ju to r.
Un ta tă în ţe le p t cultiva în copilul s ă u sp iritu l h ărniciei.
D u m n ezeu vrea s ă facă la fel c u fiecare d in tre copiii Săi.
„P urtaţi-vă poverile u n ii altora".
 11

„Spuneţi-vă sănătate
Ţin m in te o îm p re ju rare în care m -am u r c a t în tr-u n
avion îm p re u n ă c u u n p rie ten de al m eu sp re a m erge la o
C onvenţie cre ştin ă . Pe cînd n e făceam loc p rin tre sc a u n e ,
cineva n e -a o b servat şi n e -a s p u s c u voioşie: „Pace fraţilor!"
Nu vă p o t s p u n e în cuvinte ce im presie p lă c u tă n e -a
fă c u t a c e s t sa lu t. D intr-o d a tă n e -a m sim ţit ca a c asă , „între
ai noştri". P rin tre ceilalţi p asag eri se afla u în tr-a d e v ă r u n
n u m ă r de fraţi creştin i care se în d re p ta u sp re aceeaşi
C onvenţie. Tot re stu l d ru m u lu i am s ta t de v o rb ă şi n e -a m
zidit su fle te şte u n ii pe alţii.
B iblia n e s p u n e că în tre a g a n o a s tră v ia ţă e ste asem en i
u n e i călătorii în sp re „cetatea s tă tă to a re , care a re tem elii
veşnice, Noul Ierusalim ". A utorul de c în ta re s p u n e că ne
aflăm în călătorie către m u n te le Sion. în a c e a s tă calitate,
felul în care n e sa lu tă m şi n e în c u ra jă m u n ii pe alţii este de
o deo seb ită im p o rta n ţă.
S a lu ta re a c re ştin ă e ste m u lt m ai m u lt decît o sim p lă
form alitate s a u convenţie socială. A postolul Pavel îşi încheie
cea de a d o u a sc riso are că tre credincioşii din Corint, cu u n
p a saj în care deosebim : u n în d em n , u n s a lu t şi o
b in ec u v în ta re. La în c e p u t e ste în d em n u l: „încolo, fraţilor, fiţi
s ă n ă to ş i, deşăvîrşiţi-vă, fiţi cu u n cuget, tră iţi în pace, şi
D um nezeul dragostei şi al păcii va fi cu voi" (2 Cor. 13:11).
La sfîrşit este a şe z a tă bin ecu v în tarea: „H arul D om nului
Isu s C h risto s şi d rag o stea lui D um nezeu, şi îm p ă rtă ş ire a
S fîn tu lu i D uh, s ă fie cu voi cu toţi! Amin" (2 Cor. 13:14).
V ersetele 12 şi 13 s în t aşezate ca în tr -u n sa n d v iş în tre
în d e m n şi bin ecu v în tare, a sig u rîn d o trecere n a tu r a lă în tre

27
98 / Ceijâ de (raţi

ele. C o n ţin u tu l lor este a s e m ă n ă to r apei răco ro ase de izvor:

„S puneţi-vă s ă n ă ta te u n ii a lto ra c u o s ă ru ta re sfîntă. Toţi
sfinţii v ă trim et să n ă ta te ". E ste ca şi cum Pavel a r v re a s ă le
s p u n ă : „Ţineţi-vă bine, fraţilor. S în tem a lă tu ri de voi,
n ă d ă jd u in d ca şi voi în h a ru l şi d rag o stea D um nezeului
n o stru ". A-i s a lu ta pe fraţi în s e a m n ă a-i în c u ra ja , a-i
îm b ă rb ă ta şi a-i îm pinge în a in te sp re ţin ta finală a
călătoriei.
E x p resia „spuneţi-vă s ă n ă ta te u n ii altora" a p a re de
cîteva ori în Biblie şi este o dovadă a in fluenţei cu ltu rii
ro m a n e în ţările im periului. A şa se s a lu ta u c e tă ţe n ii Romei.
C reştin ii din B iserica p rim a ră a u a d a p ta t a c e a s tă form ulă de
s a lu t, a d ă u g în d u -i o co m p o n en tă „orientală": „ .... cu o
s ă ru ta re sfîntă" (1 P etru 5:14). Sem eţii cetăţen i ai Rom ei n u
p ra c tic a u s ă ru tu l ca se m n de afecţiu n e în locurile publice.
E d u c a ţia lor m ilita ră îi tra n sfo rm ase în ad ep ţi ai cu ltu lu i
vigorii şi ai s ă n ă tă ţii.
E ste in te re s a n t s ă observăm că felul în care n e sa lu tă m
u n u l pe celălalt este şi el o m ă rtu rie d esp re c a ra c te ru l,
te m p e ra m e n tu l şi ed u c aţia n o a s tră . Iacov, fratele D om nului
şi p re sb ite r al B isericii din Ierusalim , a fost u n om dîrz şi
h o tă rît. P e n tru el, form ula ro m a n ă s -a potrivit ca o m ă n u ş ă .
Ia tă cum îşi în cepe el epistola: „lacov, rob a l lui D u m n ezeu şi
al D om nului Isu s C hristos, că tre cele douăsp rezece sem inţii
care s în t îm p ră ştia te : săn ătate!" (Iacov 1:1).
A postolul Pavel este „doctrinarul" Bisericii p rim a re şi
ceva din e d u c a ţia lui teologică se re v a rsă şi în lim bajul
folosit cînd îşi form ulează c u v în tu l de sa lu t: „Spuneţi-vă
s ă n ă t a t e u n ii a lt o r a c u o s ă r u t a r e s fîn tă " (R om . 16:16;
1 Cor. 16:20; 2 Cor. 13:12; 1 Tesal. 5:26).
A postolul P e tru , în m u ia t de în tre ita în tre b a re a
D om n u lu i Isu s: „Simone, fiul lui Iona, Mă iu b eşti?" şi
convins de n e c e s ita te a şi s u p e rio rita te a iubirii, îşi
form ulează cu v în tu l de s a lu t astfel: „S puneţi-vă s ă n ă ta te
u n ii a lto ra cu o s ă ru ta re de dragoste" (1 P etru 5:14).
Felul în care n e sa lu tă m u n ii pe alţii a re o foarte m are
im p o rta n ţă . El d ă pe faţă se n tim e n tele şi a titu d in ile pe care
le avem u n ii fa ţă de ceilalţi.
P e n tru creştin i, expresii c o n sac ra te ca: „Pace!", „Pacea
D om nului Isus!", „Slăvit s ă fie Dom nul!", „C hristos a înviat!",
„M aranata!", a u devenit u n fel de veritabile „parole" p rin care
oam eni, altfel n e c u n o sc u ţi, se identifică u n ii pe alţii şi se
re c u n o sc in s ta n ta n e u ca m em brii privilegiaţi în aceeaşi
 „Spunefi-vă sănătate' / 99

s fîn tă fam ilie a copiilor lui D um nezeu. N -am s ă u it n ic io d a tă

im p re sia de u im ire de pe faţa u n u i în so ţito r „necredincios",
care a v ă z u t cu m gazda n o a s tră p lea c ă la lu c ru şi n e la s ă
to a tă c a sa pe m înă: „Bine, d a r nici n u v ă c u n o a şte ţi p re a
bine!" „Nu n e cu n o a şte m în felul lum ii, d a r n e c u n o a şte m în
D om nul! Şi a s ta este de ajuns!"
Felul în care ne s a lu tă m u n ii pe alţii diferă în fu n cţie de
epoca în care trăim , de practicile sociale din ju r , de
te m p e ra m e n tu l fiecăruia şi de g rad u l de m a tu riz a re
s p iritu a lă . E x istă „fraţi pupăcioşi", şi fra ţi „sobrii". C a s ă
occidentalizeze în tr-o o arecare m ă s u r ă p ra c tic a s ă ru tu lu i
oriental, m u lte Biserici rec o m an d ă p ra c tic a re a „ s ă ru tu lu i
u sc at" şi evitarea „ s ă ru tu lu i um ed", pe care-1 privesc d re p t
u n se m n de se n zu a lita te .
(în copilărie, p ărin ţii m -a u în v ă ţa t s ă n u p erm it
n im ă n u i s ă m ă s ă ru te pe buze, deoarece s ă ru tu l este u n
m ijloc de a tra n sm ite m icrobi. Din c a u z a a c e a sta , to a tă
vieţu irea m ea p rin tre „pocăiţi" a fost m a rc a tă de situ a ţii în
care e d u c a ţia de a c a s ă a in tr a t în conflict cu „elanul"
d u h o v n icesc al u n o r fraţi şi su ro ri. în S uceava, co n d u cîn d
u n g ru p de fraţi am erican i sp re in tra re a în a d u n a re şi văzînd
ce „pupăceală" m ă a ş te a p tă din p a rte a fratelui u şie r, am
p re fe ra t s ă fac stîn g a îm p re ju r şi s ă c a u t u ş a pe care in tră
corul. în p rezent, lu crez îm p re u n ă cu fraţi m en o n iţi la o
so c ie tate m isio n ară, şi, p e n tru dînşii, s ă r u ta re a s fîn tă este
u n a c t de cult, ca şi cin a D om nului s a u botezul. Ei p rac tic ă
„ s ă ru ta re a u sc a tă ", a şe z a tă d ecen t pe am îndoi obrajii.
Probabil că cea m ai grea în cercare la care a fost s u p u s ă
„reţinerea" m ea în m aterie de s ă ru tă ri, a fost vizita pe care
a m făcut-o în Bisericile din C hişinău şi C ern ău ţi. D u p ă
serviciul divin a tre b u it s ă s ta u la u ş ă şi să -i s a lu t pe cei
p e ste 1500 de m em brii ai Bisericii. Şi cînd te p u p ă u n ru s, te
p u p ă straşnic!)
L ăsînd glum a la o p arte, toate lu cru rile s p u s e m ai s u s
n u tre b u ie în nici u n fel s ă m inim alizeze im p o rta n ţa atenţiei
pe care tre b u ie s ă ne-o ac o rd ă m u n ii altora.
Fiecare om este u n su flet sc u m p p e n tru care a m u rit
C h risto s şi treb u ie s ă n e dep rin d em să-i dăm a te n ţia c a re i
se cuvine.
Nu a ş te p ta s ă fi s a lu ta t de altu l, ci s a lu tă tu m ai întîi.
S a lu tu l este o p u n te în tin s ă în tre doi oam eni. R o stirea
n u m e lu i cuiva este ca ră s u c ire a cheii în tr-o în cu ie to a re a
inim ii. C red că aţi o b servat m u lţim e a de oam eni pe care-i
100 / Ctija Ai (roii

p o m en e şte pe n u m e ap o sto lu l Pavel în R om ani 16. în total

s în t 26 de n u m e , d in tre care 9 s în t n u m e de femei. Ar treb u i
s ă li se a ra te a c e a s tă listă celor care-1 p rezin tă pe Pavel d rep t
u n „sexist“ p o rn it îm potriva fem eilor. P a sa ju l din finalul
epistolei că tre B iserica din R om a ni-1 p rez in tă pe Pavel ca pe
u n u l care ştie s ă aprecieze lu c ra re a fem eilor şi im p o rta n ţa
slujirii lor în B iserică.
în p ro b le m a s a lu tu lu i. D om nul Isu s n e d ă a c e a s tă
avertizare: „Păziţi-vă de c ă rtu ra ri, c ă ro ra le p lace s ă se
plim be în h a in e lungi, şi s ă le facă lu m e a p lecăciuni p rin
pieţe; ei u m b lă d u p ă sc a u n e le dintîi în sinagogi, şi d u p ă
locurile dintîi la ospeţe" (Luca 20:46). A ceşti în v ăţă to ri ai
Legii u m b la u s ă p rim e asc ă la u d ă , re sp e c t şi slavă din p a rte a
celorlalţi. D ar D om nul Isu s v rea ca cei ce-L u rm e a z ă s ă fie
g a ta s ă dea, n u s ă prim ească. „Este m ai ferice s ă dai, decît
s ă prim eşti".
în p ra c tic a re a s a lu tu lu i, vei vedea că oam enii se îm p a rt
în cîteva categorii distincte: cei e n tu z iaşti, cei re ţin u ţi, cei
reci, şi cei care se s tre c o a ră în ce rcîn d s ă d isp a ră n e b ă g aţi în
se a m ă de ceilalţi.
Dă m în a cu toţi, zîm beşte, p riv eşte d rep t în ochi şi, pe
cît posibil, c a u tă s ă p ro n u n ţi corect n u m ele p e rso a n e i cu
care ai de-a face.
N u fi p re a in s is te n t şi n u strîn g e p re a ta re m în a
in te rlo c u to ru lu i tă u , d a r n u fi nici p re a tim id şi n u în tin d e o
m în ă rece şi a lu n e c o a să ca u n peşte.
Am s p u s deja că este foarte im p o rta n t s ă poţi s ă te
adresezi fiecăru ia pe n u m e . S u n e tu l n u m elu i p ro p riu este
cea m ai p lă c u tă m elodie p e n tru fiecare d in tre noi. B iblia ne
s p u n e că şi D um nezeu îşi a r a tă p re ţu ire a p e n tru fiecare
d in tre noi în a c e s t fel: „El îşi c h e am ă oile pe n u m e ..." (Ioan
10:3). Ţineţi m in te ce reacţie a a v u t M aria M agdalena la
m o rm în t? C înd D om nul i-a sp u s: „Femeie, de ce plîngi?", ea
l-a c o n fu n d a t c u g răd in a ru l şi a c o n tin u a t să plîngă. Cînd El
i-a zis în să : „Mărie!" , in im a ei L-a re c u n o s c u t (loan 20:15-
16).
Aţi o b se rv a t v reo d a tă care vă este re a c ţia cînd cineva vă
u ită n u m ele, vi-1 c o n fu n d ă s a u vi-1 p ro n u n ţă g reşit? în
a se m e n e a situ a ţii, nim en i n u este p lă c u t im p resio n at.
La în c e p u tu l secolului, u n a d in tre cele m ai m ari oţelării
din C leveland e ra de vînzare. E a p u r ta n u m ele celui care o
în fiin ţase. Diferiţi oam eni a u făc u t diferite oferte, d a r
fiecărui o fertan t, p ro p rie ta ru l i-a p u s şi în tre b a re a a c e a sta :
 „Spuneţi-vă sănătate" /1 0 1

„Spune-m i cum ai de gînd s ă n u m e ş ti C om pania d u p ă ce o

vei c u m p ăra?" U nul sin g u r a ş tiu t c u m s ă ră s p u n d ă : „Bine,
d a r nici n u m ai treb u ie s ă în trebaţi! N um ele d u m n e a v o a stră
şi-a cîştig at deja o re p u ta ţie se rio a să şi eu n u v rea u s ă o
pierd. C om p an ia va p u r ta în c o n tin u a re acelaşi num e". C red
că n u m ai tre b u ie s ă v ă s p u n că a u to ru l a c e s tu i r ă s p u n s a
fost c u m p ă ră to ru l ales. Am s p u s ales şi a r tre b u i s ă a d a u g şi
„fericit", căci el a o b ţin u t C om pania la 65 % din v a lo a rea pe
care o ofereau ceilalţi. D iferenţa de b a n i a fost v alo area
n u m e lu i p ro p riu de care a c e s t c u m p ă ră to r a ş tiu t s ă se
folosească.
E x a sp e ra t că n u re u ş e ş te n icid ecu m s ă în cheie
c o n tra cte c u o a n u m ită com panie d in New York u n
„salesm an" (vînzător) am erican a h o tă rît să-l chem e la
telefon pe în s u ş i p ro p rie ta ru l firmei. D in în tîm p lare, acel om
era de origine g reacă şi n u m ele lui e ra foarte greu de
p r o n u n ţa t p e n tru u n vorbitor de lim bă engleză. O m ul n o s tr u
n u s -a d a t în s ă b ă tu t, a c h e m a t la telefon u n profesor de
lim b ă g reacă de la U n iv ersitatea locală, şi-a n o ta t c u litere
m ari p e u n carton p ro n u n ţa re a corectă, a rep e tat-o de cîteva
ori c u voce ta re şi a fo rm a t apoi n u m ă ru l de telefon: „Alo,
d o m n u l K erm opoulopulos ? “ S pre s u rp rin d e re a sa, om ul de
la c a p ă tu l firului n -a r ă s p u n s im ediat. D u p ă o o arecare
tăcere, em oţionat, p a tro n u l firm ei i-a sp u s: „Dom nule, s în t
de 15 a n i în A m erica şi eşti p rim ul om care-m i p ro n u n ţă
corect n u m ele. Cine eşti d u m n e a ta dom nule şi cu ce te p o t
servi?" R ezu ltatu l convorbirii a fost o invitaţie la m a să , o
d iscu ţie p lă c u tă şi ... o su m ed en ie de c o n tra cte bănoase!
T răim în tr-o lu m e ag lom erată cu oam eni sin g u rateci.
Privirile n o a s tre m îngîie m ulţim ile, d a r n - a u tim p s ă se
o p re a sc ă a s u p ra fiecărei feţe în p arte. Toţi sim ţim şi
resim ţim lip sa de a te n ţie şi de c o n tacte p e rso n a le cu
a d e v ă ra t sem nificative. Cineva s p u n e a revoltat: „Auzi
dom nule", l-am în tre b a t, „ce m ai faci? şi n -am m ai p u t u t s ă
sc a p de el o ju m ă ta te de oră!" Pînă şi în tre b ările n o a s tre a u
a ju n s d o ar u n fel de politeţe goală şi lip sită de sim ţăm in te.
Se s p u n e că u n francez d is tra t a în tîln it o c u n o ş tin ţă
în d e p ă rta tă şi a în tre b a t-o a u to m a t: „Ce vă m ai face soţul?"
E x a c t în tim p ce vorbea, el şi-a a m in tit că so ţu l femeii
m u rise c u cîtăva vrem e în u rm ă , a ş a că a în c e rc a t s ă o
„dreagă", c o n tin u în d d istrat: „Tot m ort, to t m o rt ? “
Felul în care s a lu tă m pe cineva d ă pe faţă v alo area pe
care i-o aco rd ăm în ierarh iile inim ii n o a stre , la tă ce frum os
102 / Cjtijă de (răii

ştie s ă se ad reseze ap o sto lu l Pavel celor din B iserica din

C orint: „Bisericile din Asia v ă trim it s ă n ă ta te . A cuila şi
Priscila, îm p re u n ă cu B iserica din c a s a lor, v ă trim it m u ltă
s ă n ă ta te în D om nul. Toţi fraţii vă trim it s ă n ă ta te . S p u n e ţi-
v ă s ă n ă ta te u n ii a lto ra cu o s ă ru ta re sfîntă. U rările de
s ă n ă ta te s în t sc rise cu în s ă ş i m în a m ea: Pavel. D acă n u
iu b e ş te cineva pe D om nul n o s tr u Isu s C b risto s, s ă fie
a n a te m a ! „M aranata" (D om nul n o s tru vine!). H aru l
D om n u lu i Isu s C h risto s s ă fie c u voi. D ragostea m e a e ste cu
voi cu to ţi în C h risto s Isu s. A m in“ (1 Cor. 16:19-24). G estul
lui Pavel este em o ţio n an t. în m od no rm al, din c a u z a bolii de
ochi de care su ferea, ap o sto lu l n u - ş i sc ria epistolele, ci doar
le dicta a lto ra („Vă trim e t s ă n ă ta te în D om nul eu, T erţiu,
care a m sc ris epistola a c ea sta " - Rom. 16:22). S in g u ra
excepţie a fost a tu n c i cînd a sc ris, n u o d o c trin ă im p o rta n tă ,
ci o u ra re de b in e că tre fraţii să i de departe.
Ia tă ce plin de c ă ld u ră îi scrie lui Tit: „Toţi cei ce s în t cu
m ine îţi trim it s ă n ă ta te . S p u n e s ă n ă ta te celor ce n e iu b esc
în c re d in ţă . H a ru l s ă fie cu voi cu toţi! Amin" (Tit 3:15).
Nu u ita să-i încurajezi pe cei din p rea jm a ta cu u n
cu v in t b u n şi c u o în c u ra ja re din inim ă.
„S puneţi-vă s ă n ă ta te u n ii altora".
 12

Jiu vă minţiţi unii pe alţii"

L um ea de astă z i e ste c u p rin s ă de o epidem ie a
m in ciunii. V iru su l a cestei boli i-a a tin s pe toţi oam enii.
„M inciuna şad e cu regii la m asă", d a r n u lip se şte nici din
casele celor să ra c i şi lipsiţi. O m ul de afaceri m in te c a s ă
cîştige u n b a n în p lus. A ngajatul m in te ca să -şi a d a u g e
cîteva m in u te pe fişa de pon taj. S oţia îşi m in te so ţu l. S o ţu l
îşi m in te soţia. Politicienii m in t ca s ă n e facă s ă n e sim ţim
m ai bine, ia r n oi îi ră sp lă tim d îndu-le funcţii în alte şi sa la rii
pe m ă s u ră . Copiii îşi m in t p ă rin ţii şi p ă rin ţii a s c u n d
a d e v ă ru l de copiii lor. Ne m in t cărţile de av en tu ri, n e m in t
film ele şi n e m in te p resa . A a ju n s c h ia r s ă se sp u n ă : „Minţi
ca o gazetă!" Şi to tu şi oam enii se în fru p tă v o lu p to s din
„ciorba" revistelor de politică şi sc a n d a l. T răim în tr-o lu m e
în care re a lita te a se reflectă în oglinzi s trîm b e care n e
deform ează grotesc şi caraghios.
îm i a m in te sc din copilăria m ea cu m m ă în v ă ţa so ţia
u n u i p re o t s ă aşez ouăle în co şu leţ în a ş a fel în c ît s ă stre c o r
p rin tre ele şi cîteva m ai m ici, d a r s ă le p o t vinde d re p t o
d u z in ă de o u ă m ari. A fost o lecţie d espre c u m p o t s ă a ra n je z
o m in c iu n ă .
D u m n e z eu este foarte sever în p ro b lem a m in ciunii.
U niversul c re a t de El este m oral şi este a ş e z a t pe adevăr.
D iavolul este m incinos şi T atăl m inciunii. A cţiunile lui s în t
v eritabile a te n ta te la s ă n ă ta te a şi in te g rita te a creaţiei divine,
în V echiul T estam en t, u n a d in tre cele zece p o ru n c i se o c u p a
direct cu p ro b lem a m inciunii: „Să n u m ă rtu ris e ş ti strîm b
îm p o triv a a p ro a p e lu i tău " (Exod 20:16). D u m n ezeu S -a
p r o n u n ţa t foarte de tim p u riu îm potriva te n d in ţe i n o a s tre de

103
104 / (grijă de (coji

a deform a adevărul.
Noul T e sta m e n t n u face altceva decît s ă în tă re a s c ă şi
m al m u lt p o ru n c a lui D u m n ezeu îm potriva m inciunii: „Dar
a c u m lă sa ţi-v ă de to ate acestea: de m înie, de v răjm ăşie, de
r ă u ta te , de clevetire, de vorbe ru şin o a s e care v -ar p u te a ieşi
din g u ră. Nu v ă m inţiţi u n ii pe alţii, în tru c ît v -aţi d e z b ră c at
de om ul cel vechi, c u faptele lu i“ (Colos. 3:8,9).
P o ru n c a lu i D um nezeu este foarte clară: „Nu v ă m inţiţi
u n ii pe alţii". Nu a c ce p taţi m in c iu n a în relaţiile d in tre voi.
D ar de ce tre b u ie s ă a b o rd ă m u n astfel de s u b ie c t cînd
e ste v o rb a de c reştin i? Nu s în t toţi creştinii sin ceri şi
c in stiţi? B a s -a r p u te a s ă fie. D ar p e n tru că B iblia tra te a z ă şi
a c e s t su b ie c t, am socotit că e ste de d a to ria n o a s tr ă s ă nu-1
trecem cu vederea.
Un a lt m otiv p e n tru care tre b u ie s ă vorbim d esp re
m in c iu n ă m ai este şi faptul că n a tu r a cu care n e -a m n ă s c u t
e ste foarte p re d is p u s ă sp re n e a d e v ă r şi în şe lă c iu n e (D acă n u
crezi, în tre a b ă -ţi m am a). „Ş m echeria din n a tu r a u m a n ă se
m a n ife stă în că de la cea m ai fragedă v îrstă. Un al treilea
m otiv p e n tru care a b o rd ă m a c e st s u b ie c t este fap tu l că
s în te m obligaţi s ă tră im în tr-o lu m e de m incinoşi şi avem
nevoie s ă n i se a d u c ă m ere u a m in te că B iserica tre b u ie s ă fie
altfel decît lu m e a . A d u n a re a copiilor lui D u m n ezeu este
c h e m a tă s ă fie o in su lă de cin ste şi in te g ritate în tr-o m are de
n e a d e v ă r şi m in c iu n ă . T em a n o a s tră sco ate în evidenţă
u n ic ita te a şi specificul Bisericii tocm ai p rin a c c e n tu a re a
fap tu lu i că noi n u sîn te m o a d u n ă tu r ă de ipocriţi m incinoşi.
Se p rea p o a te ca tu s ă n u ai nevoie de în d e m n u l din
titlu . S -a r p u te a s ă fii deja u n u l d in tre acei p u ţin i „aleşi"
c are-şi tră iesc v ia ţa în lu m in ă şi în adevăr. D acă da, a tu n c i
ai privilegiul s ă fii u n giuvaer de p re ţ în tr-o lu m e care şi-a
p ie rd u t sim ţu l valorii.
Cine s tă lîngă adevăr. în o a tă îm potriva c u re n tu lu i.
O rice p e şte m o rt p o ate m erge cu a p a la vale, d a r p e n tr u a
în o ta la deal tre b u ie s ă fii viu şi pu tern ic.
O am enii care n u m in t s în t o nobilă m in o rita te a
oam enilor de c a ra c te r. Ei s în t o raz ă lu m in o a să în tr-o m are
de în tu n e re c . V iaţa lor e ste ca lu c ra re a faru lu i care
c ă lă u z eşte v apoarele sp re s ig u ra n ţa lin iştită a p o rtu lu i.
Biblia sc o ate în evidenţă grav itatea m in c iu n ii şi
nenorocirile pe care le atrag e d u p ă sine a c e s t păcat:
„De aceea lăsa ţi-v ă de m in ciu n ă: Fiecare d in tre voi s ă
s p u n ă a p ro a p e lu i s ă u adevărul, p e n tru că sîn te m m ă d u la re
 „Ru v ă minţiţi unii pe alţii" / 105

u n ii altora" (Efes. 4:25). „Ci, credincioşi ad e v ăru lu i, în

drag o ste, s ă c re ştem în to ate privinţele, ca s ă aju n g em la Cel
ce e ste C apul, C hristos" (Efes. 4:15). A te m a tu riz a
în s e a m n ă şi a avea in te g rita te în vorbire.
„Iată ce treb u ie s ă faceţi: Fiecare s ă s p u n ă a p ro a p e lu i
s ă u adevărul: ju d e c a ţi în porţile v o a stre d u p ă ad ev ăr şi în
v ed erea păcii; nici u n u l s ă n u g în d ească în in im a lu i r ă u
îm p o triv a ap ro ap elu i s ă u , şi nici s ă n u iu b iţi ju ră m în tu l
strîm b! Căci to ate lu c ru rile a c estea E u le u ră s c , zice
D om nul" (Z aharia 8:16, 17).
„ S ă a m u ţe a s c ă buzele m incinoase, cari vorbesc c u
în d ră z n e a lă , cu trufie şi d isp re ţ îm potriva celui n eprihănit!"
(Psalm 31:18).
„Şase lu c ru ri u r ă ş te D om nul, şi c h ia r ş a p te îi s în t u rîte:
ochii tru fa şi, lim ba m in c in o a să , m îinile cari v a rs ă sînge
nevinovat, in im a care u rz e şte p la n u ri nelegiuite, picioarele
care a le a rg ă repede la ră u , m a rto ru l m in cin o s, care s p u n e
m in ciu n i, şi cel ce s tîm e ş te c e rtu ri în tre fraţi" (Prov. 6:16-
19).
„Buzele m in cin o ase s în t u rîte D om nului, d a r cei ce
lu c re a z ă c u ad ev ăr îi s în t plăcuţi" (Prov. 12:22).
„Cel n e p rih ă n it u r ă ş te cuvintele m incinoase, d a r cel r ă u
se face u r ît şi se a co p eră de ru şin e" (Prov. 13:5).
„ C eeace face farm ecul u n u i om e ste b u n ă ta te a lui; d a r
h o tărârea D om nului , ac ee a se îm plineşte" (Prov. 19:22)
C oncluzia: Biblia c o n d a m n ă foarte d ra s tic m in c iu n a .
E ste u n p ă c a t care s e a m ă n ă în ju r m oarte.

Cine a inventat minciuna?

De u n d e vine m in c iu n a ? Cine a fost cel ce a a d u s-o pe
lu m e ? U n lu c ru este sigur: n u D um nezeu! B iblia sp u n e :
„Este c u n e p u tin ţă ca D u m n ezeu s ă m in tă" (Evrei 6:18).
A cest D u m n e z eu S -a coborât în tre noi în p e rs o a n a F iului
S ă u , Is u s C hristos, care a declarat: „Eu s în t adevărul" (Ioan
14:6). D acă a ş a s ta u lu cru rile, a tu n c i m in c iu n a treb u ie s ă fi
v en it din a ltă p arte.
De fapt, D om nul Isu s n e -a s p u s de la cine vine
m in c iu n a : de la diavolul. Ia tă ce găsim scris: „Voi aveţi de
ta tă pe diavolul; şi vreţi s ă îm pliniţi poftele ta tă lu i v o stru . El
de la în c e p u t a fost u cigaş; şi n u s tă în adevăr, p e n tru că în
el n u e ste adevăr. Ori de cîte ori s p u n e o m in c iu n ă , v orbeşte
din ale lui, căci este m incinos şi ta tă l m inciunii" (Ioan 8:44).
106 / (grijă de (răii

S a ta n a fost p rim ul care s -a a p ro p ia t de cei dinţii

oam eni în g ră d in a E d en u lu i, cu o m in ciu n ă: „Oare a zis
D u m n ezeu ? ... C u s ig u ra n ţă că n u veţi m u ri“ (Gen. 3:4). D ar
a u m urit! Şi de a tu n c i p în ă a stă z i oam enii c o n tin u ă s ă
m o ară. D acă n u credeţi, in tra ţi p u ţin p rin cim itire s a u
opri ţi-vă p u ţin ochii a s u p ra ru b ricilo r cu a n u n ţu r i m o rtu a re
din paginile ziarelor.
S a ta n n e -a fu rn iz at p rim a m in c iu n ă şi c o n tin u ă s ă ne
s te a la dispoziţie cu m in ciu n i p ro asp e te. El îl m in te pe cel
n e m în tu it, făcîndu-1 s ă cre a d ă că a re su ficien t tim p în viitor
s ă se îm pace cu D um nezeu. O m ul a m în ă crezînd sp u sele
diavolului şi, d a c ă n u se va trezi, n u se va îm p ă c a n icio d a tă
cu D um nezeu. C u n o sc u n om care a s ta t o d a tă în tr-o
B iserică în tim p u l u n e i seri de evanghelizare şi s -a sim ţit
îm p in s de D u h u l S fînt s ă se ridice şi s ă se p re d e a D om nului.
D ar o voce p erfidă i-a şoptit: „Nu a c u m , a m în ă pe D u m in ica
viitoare. O să -ţi fie m ai u ş o r “. El a a ş te p ta t în c ă o
s ă p tă m în ă , şi apoi în c ă u n a , şi în c ă u n a . Nici a stă z i n u este
m în tu it. A a c c e p ta t m in c iu n a diavolului şi este total
n e p u tin c io s.
O a ltă m in c iu n ă a lui S a ta n e ste că poţi fi c re ştin c h ia r
şi a tu n c i cînd tră ie şti ca oam enii din lum e. El te în v a ţă că
poţi s ă „crezi în Is u s “ ca în tr -u n fel de a sig u ra re îm potriva
incendiilor şi a s ta e ste su fic ie n t ca s ă scap i de flăcările
iad u lu i. P re te n ţia lui este că n u tre b u ie să-ţi sch im b i de loc
felul de trai. D oar C h risto s a m u rit p e n tru p ă c ate le lumii!
N u se va îm piedica El în cîteva p ă c a te ale tale. A ceasta e ste o
m inciună! A fi cre ştin în se a m n ă a ieşi din lu m e şi a te
îm potrivi şi lum ii şi diavolului. V iaţa c re ştin ă e ste tră ire a
existenţei la u n a lt nivel, in fin it su p e rio r stilu lu i de v iaţă al
lum ii.
Alteori S a ta n se apropie de creştin i cu m inciuni d espre
s ta r e a lor în a in te a lui D um nezeu. El v rea să-i convingă că
p ă c ate le lor n u a u fost n icio d ată iertate . S copul lu i este ca
să-i c u fu n d e în tr-o paralizie a n e sig u ra n ţe i şi fricii,
„îm potriviţi-vă diavolului şi el v a fugi de la voi“.
M inciuna vine de la diavolul. El a a d u s-o pe lu m e şi tot
el o ţin e în e x iste n ţă , m ultiplicînd-o în fiecare zi. Diavolul
e ste în c ă u ta re de slujitori care să-i p o a rte m in ciu n ile în
lum e. D acă m inţi, eşti u n slu jito r al S atanei.
în tr-o zi, am a u z it u n s c rîş n e t de frîne şi d erap aju l
roţilor u n e i m aşin i pe a sfa ltu l din stra d ă . Cînd am ieşit
a fa ră , am v ă z u t o m a ş in ă care tre c u se pe s e n s u l o p u s celui
 „Ru v ă minţiţi unii pe alţii” / 107

de m e rs şi se ciocnise cu u n a care m ergea re g u la m e n ta r.

A pro p iin d u -m ă am a u z it cu m şoferul vinovat c ă u ta să-l
convingă pe poliţai că n u greşise c u nim ic şi că m erse se c u o
viteză foarte m ică. Vorbele lui se c o n tra zic e au categoric c u
u rm ele de pe a sfa lt şi c u m ă su ră to rile poliţiei, d a r el tu ru ia
fără în ce tare , trim b iţîn d u -şi nevinovăţia.
Am u n p rie ten fu n c ţio n a r care o c u p ă u n p o s t d in
eşalo n u l de s u s al ierarhiei din in s titu ţia la care lu cre az ă . El
m i-a p o v estit cum o b işn u ia s ă m in tă. M in ciu n a in tra s e în tr-
a tît de m u lt în felul lui de vorbire în cît o p ra c tic a fă ră nici o
ru şin e . Mai ales a tu n c i cînd vorbea la telefon. A stăzi, om ul
a c e s ta e ste u n creştin şi s p u n e d o ar adevărul.
B ărb aţii îşi m in t nevestele. Ei p re tin d că a u s ta t m ai
tîrziu la servici p e n tru ore su p lim en ta re , cînd de fap t a u fost
s ă p ă c ă tu ia s c ă cu se c re ta ra s a u cu fem eile u şo a re . Nevestele
îşi în şe a lă şi ele bărb aţii.
Şoferul m in te ca s ă în caseze po liţa de a sig u ra re .
A dolescentul m in te ca să -şi a s c u n d ă p rim a ţigare. S e c re ta ra
m in te sp u n în d : „îmi p a re ră u , d a r şeful n -a v en it în c ă ”.
V înzătorii în şe a lă la preţ. C o n structorii m in t d e sp re c a lita tea
şi p re ţu l m aterialelo r folosite. Se m in te şi în p iaţă , se m in te
în p re s ă şi se m in te m ai a les în politică. D acă-i atragi a te n ţia
u n u i politician că m inte, el c a u tă im e d ia t cîteva cuvinte
a lu n e c o a se ca s ă se justifice, m in ţin d şi m ai m u lt şi m ai
tare . T răim în tr-o lu m e care se p ră b u ş e ş te a ta c a tă de
p u tre g a iu l m inciunii.
(Nu ş tiu d a c ă este u n a din sclipirile ironice ale fratelu i
Sim ion C ure s a u d acă este doar u n a din vorbele de d u h
colecţionate de el de la alţii în tim pul vieţii, d a r l-am a u z it
sp u n în d : „Ei, hei! D acă a r fi făc u t D u m n ezeu oam enilor o
fe re stru ic ă pe frunte, ca s ă ne p u te m vedea u nii a lto ra
gîndurile, cred că m ai toţi a r u m b la cu ş a p c a tra s ă p în ă la
sp rîn c e n e!” în tre c o n ţin u tu l g îndurilor n o a s tre şi expresiile
bu zelo r există u n eo ri o în tre a g ă lu m e a diferenţelor şi
contradicţiilor. Folosim m in c iu n a s a u p e n tru a a s c u n d e
ceea ce sîn tem s a u p e n tru a p ă re a ceea ce am v rea s ă fim).

Cum priveşte Dumnezeu minciuna?

în trib u n a lu l d rep tăţii lui D um nezeu, m in c iu n a e ste u n
p ă c a t vred n ic de m oarte. Ţineţi m in te bin e ce n e e ste sc ris în
F ap tele A postolilor 5:1-10 :
„Dar u n om, n u m it A nania, a v în d u t o m oşioară, cu
10 8 / Cjtijă de (ră ii

n e v a s tă -s a S afira şi a oprit o p a rte din preţ, c u ş tire a

nevestei lui; apoi a a d u s p a rte a cealaltă şi a p u s-o la
picioarele apostolilor. P e tru i-a zis: „Anania, p e n tru c e ţi-a
u m p lu t S a ta n a in im a ca să m in ţi pe D uhul Sfînt, şi s ă
a sc u n z i o p a rte din p reţu l m oşioarei? D acă n-o vindeai, n u
ră m în e a ea a ta ? Şi, d u p ă ce ai vîn d u t-o , n u p u te a i s ă faci ce
vrei cu p re ţu l ei? C um s-a p u tu t n a ş te u n astfel de gînd în
in im a ta ? N-ai m in ţit pe oam eni, ci pe D um nezeu".
A nania, cînd a a u z it cuvintele ac estea , a c ă z u t jo s şi şi-a
d a t su fletu l. O m are frică a a p u c a t pe toţi cei ce a s c u lta u
a c e ste lu c ru ri. Flăcăii s -a u sc u la t, l-a u învelit, l-a u scos
a fară, şi l-a u în g ro p at. C am d u p ă trei ceasu ri, a in tr a t şi
n e v a stă -s a , fără s ă ştie ce se în tîm p lase. P etru i-a zis:
„S pune-m i cu a tît aţi v în d u t m o şio a ra ? “ „Da“, a r ă s p u n s ea,
„cu a tîta “.
A tunci P etru i-a zis: „Cum de v-aţi în ţeles în tre voi s ă
isp itiţi pe D u h u l D om nului? la tă picioarele celorce a u
în g ro p a t pe b ă rb a tu l tă u , s în t la u ş ă şi te vor lu a şi p e tin e “.
E a a c ă z u t în d a tă la picioarele lui şi şi-a d a t su fletu l.
C înd a u in tr a t flăcăii, a u găsit-o m o artă; a u scos-o a fa ră şi
a u în g ro p at-o lîn g ă b ă rb a tu l ei“.
D u m n ezeu p e d e p se şte cu a sp rim e m in ciu n a.
D acă D u m n ezeu a r fi la fel de sever c u toţi oam enii cum
a fo st de sever cu A n ania şi Safira, to ate Bisericile a r tre b u i
s ă aibe cîte u n cim itir im e n s în apropiere. H arul Lui a
rin d u it în s ă altfel. T otuşi, în tîm p la re a cu A n ania şi S afira
tre b u ie s ă la s e şi a s u p ra n o a s tră im p re sia pe care a lăsa t-o
a s u p ra credincioşilor şi necred in cio şilo r din a cea vrem e: „O
m a re frică a c u p rin s to a tă a d u n a re a şi pe toţi cei ce a u a u z it
a c e ste lu cru ri" (Fapte 5:11).
D u m n e z eu n u Ş i-a sc h im b a t în tre tim p p ă re re a d espre
m in c iu n ă . M ai devrem e s a u m ai tîrziu, toţi m incinoşii vor
s ta în a in te a d rep tă ţii divine şi vor tre b u i s ă dea so co teală ca
şi A n an ia şi Safira.

Mincinoşii vor crede minciuni

S ă n u vă în c h ip u iţi că m in c iu n a face ră u n u m a i celor ce
s în t m inţiţi. E a îi d istru g e în p rim u l rîn d pe cei ce o p ractică.
M in ciu n a este p e n tru c a ra c te r ceea ce este ru g in a p e n tru
fier şi m a n a p e n tr u v iţa de vie. Cei ce s p u n a lto ra m in c iu n i
a ju n g s ă n u m ai aibe nici p e n tru ei adevărul. M incinoşii
a ju n g foarte c u rîn d să-şi c re a d ă propriile lor m in ciu n i.
 „Ru v ă minţiţi unii pe alţii" / 109

Probabil că a c e st lu c ru este cel m ai ja ln ic de privit a tu n c i

cînd s ta i fa ţă în fa ţă c u u n m incinos de profesie.
C alea m in ciu n ii este o s p ira lă în sp re lu m e a te n e b ro a s ă
a iluziilor şi a înşelării de sine: „ De ac ee a D u m n ezeu i-a
lă s a t p ra d ă n e c u ră ţie i, s ă urm eze poftele inim ilor lor; a ş a că
îşi n e c in ste sc sin g u ri tru p u rile ; căci a u sc h im b a t în
m in c iu n ă ad e v ăru l lu i D um nezeu şi a u slu jit şi s - a u
în c h in a t făp tu rii în locul F ă c ă to ru lu i, care este b in e c u v în ta t
în veci! Amin" (Rom. 1:24-25).
„Din a c e a s tă p ricină, D u m n ezeu le trim ete o lu c ra re de
ră tă c ire , ca s ă c re a d ă o m in ciu n ă: p e n tru ca toţi cei ce n - a u
c re z u t adevărul, ci a u g ăsit plăcere în nelegiuire, s ă fie
osîndiţi" (2 Tesal. 2:11,12).
Ia tă a d e v ă ra ta tragedie: D u m n ezeu v a în g ăd u i ca
m in te a şi c o n ştiin ţa m in cin o su lu i s ă se p e rv e rte a sc ă p în ă la
a u to în şe la re şi a u to d istru g e re . M inciuna e ste o alegere şi u n
viciu. P e n tru că este u n viciu, cel ce alege calea ei, v a
a lu n e c a irezistibil la vale, m in ţin d pe zi ce trece m ai m u lt, ca
să -şi sp o re a sc ă se n za ţia de plăcere şi v a aju n g e s ă se r u p ă
tragic de realitate. Nu glum iţi cu m in ciu n a.

Nu toate minciunile se spun cu gura

îm i a m in te sc că în copilărie a m îm p ru m u ta t bicicleta
u n u i p rie ten ca s ă fac şi e u „o tu ră". Tocm ai p lo u a se şi am
în c e rc a t s ă trec p rin tr-o b a ltă , d ar, ca u n făcut, m i s -a
îm potm olit ro a ta din fa ţă şi am a te riz a t cu a m în d o u ă
picioarele în noroi. P a g u b a n u era m are, d a r a c u m m ă
g îndeam cu m am să-i s p u n m am ei. M intea m e a se m u n c e a
deja ca s ă inventeze cuvinte care nici s ă n u m in tă, d a r nici
s ă n u s p u n ă to t adevărul.
La fel fac toţi politicienii de p re tu tin d e n i. Ei s în t
m ae ştrii ai cuvintelor potrivite. D iscu rsu rile lor s în t
în to td e a u n a doar în p a rte adevărate.
(Fratele M ircu Cocar, p ă s to r la S ibiu, îm i p o v estea
d e sp re u n frate care a v e n it să-i reclam e c o m p o rtam e n tu l
c iu d a t al u n u ia din a d u n a re . De cîte ori d ă d e a m în a cu
ceilalţi, re c la m a tu l s p u n e a : „Pacea D om nului", „M ultă
să n ă ta te " , s a u alte s a lu tă ri a sem ă n ăto a re . De cîte ori d ă d e a
în s ă m în a c u rec lam a n tu l, fratele poznaş re p e ta aproxim ativ
ironic: „C ăldură, frate, m u ltă căldură!" S im ţin d că s u b s a lu t
se a s c u n d e ceva n e p lă c u t, rec lam a n tu l i-a c e ru t fra telu i
M ircu s ă s te a de vorbă c u îm p ricin atu l. Zis şi făcut. Ce
110 / (grijă de ltaţi

explicaţie credeţi că a prim it fratele M ircu. O m ul n o s tru i-a

zis pe şleau: „Noi, pocăiţii n -av e m voie s ă în ju ră m , frate. Ce
este m ai fru m o s s ă spui: „Arză-te-a.r focul!" s a u „C ăldură,
m ai m u ltă căldură!" ?
în ju d e ţu l N eam ţ am a u z it o vorbă de d u h ro stită
îm p otriva celor ce „se prefăceau" că s în t altceva decît e ra u în
rea lita te . U n om, altfel cinstit, in tra s e în cîrdăşie c u n işte
h o ţi ca s ă se c ă p ă tu ia s c ă cu ceva ben zin ă. C a să-l
avertizeze, cineva i-a zis: „Nu te a m e stec a cu tărîţe , că te
m ă n în c ă porcii". Mai tîrziu, colegul m e u de S em in ar, M iheţ
T itu s, m i-a c o m u n ic at o v a ria n tă m ai d istila tă a aceleiaşi
m axim e: „Pînă se află că n u toţi u rec h iaţii s în t m ăgari, şi
iep u rii u m b lă potcoviţi".)
O ju m ă ta te de ad ev ăr este o m in c iu n a în tre ag ă , ia r ca
s ă m in ţi n u - ţi tre b u ie sc în to td e a u n a cuvinte. Putem s ă
m in ţim c u ochii, c u gestul, cu ex p resia feţei s a u cu ... lip sa
de expresie a feţei. Iată ce s p u n e Biblia d e sp re a c ea sta :
„Omul de nim ic, om ul nelegiuit, u m b lă cu n e a d e v ă ru l în
g u ră, clipeşte din ochi, d ă din picior şi face sem n e cu
degetele. R ă u ta te a este în in im a lui, u rz e şte lu c ru ri rele în tr ­
u n a , şi s tîm e ş te certuri" (Prov. 6:12-14).
lu d a l-a v în d u t pe D om nul Isu s cu o s ă ru ta re . A parent,
g e stu l era u n sem n de dragoste, dar, în a s c u n s , s ă ru tu l era
se m n u l tră d ă rii. U n om c in stit este u n om care s p u n e
a d e v ăru l cu cuvîntul, cu g estu l şi cu fapta. Biblia ne
în d e a m n ă s ă fim astfel de oam eni.
N u p o t s ă n u s p u n ceva şi d esp re expresii exagerate, ca:
„Pe c u v în tu l m eu de onoare" s a u „Pe c in ste a m ea că s p u n
adevărul!". Cei ce folosesc a se m e n e a expresii se d a u sin g u ri
de gol ca oam eni ai n e a d ev ă ru lu i. Cine are din cînd în cînd
u n cu v în t „de onoare" m ă rtu ris e ş te d esp re sin e că de obicei
se com place s ă folosească cuvinte „de n e -o n o a re “. C reştinii
n - a u nici voie şi nici nevoie s ă se „jure": „Felul v o s tru de
vorbire s ă fie: „Da, da: n u , nu"; ce trece p e ste a c este cuvinte,
vine de la cel rău " (Mat. 5:37) „Mai p re s u s de toate, fraţii
m ei, s ă n u vă ju r a ţi nici pe cer, nici pe p ăm în t, nici cu v re u n
altfel de ju ră m în t. Ci „da" al v o s tru s ă fie „da"; şi „nu" al
v o s tru s ă fie „nu", ca s ă n u cădeţi s u b ju d e c a tă (Iacov 5:12).
Bine, bine, d a r ce vom face c u „exagerările" in te n ţio n a te
s p u s e în toiul discu ţiilo r p rie ten e şti c u scopul de a provoca
ris u l celor d in a u d ie n ţă . S în t şi a ceste „m inciuni
convenţionale" la fel de interzise ca şi celelalte? P ă rere a
n o a s tr ă este că n u treb u ie s ă glum im c u m in c iu n a , d u p ă
 „Ru vă minţiţi unii pe alţii" / 111

c u m n u e ste bine s ă glum im cu focul s a u cu otrava. Avînd în

vedere de u n d e vine m in c iu n a , care îi s în t efectele şi ce
a s p ră p e d e a p să o a ş te a p tă , treb u ie ca noi s ă n e d ep rin d em
s ă o a lu n g ă m cu desăvîrşire din bagajul vieţii n o a stre .
C reştinii s în t oam eni p a sio n a ţi de ad ev ăr şi frum os:
„încolo, fraţii m ei, to t ce este ad ev ărat, to t ce e ste vred n ic de
cin ste, to t ce este drept, to t ce este c u ra t, to t ce este vrednic
de iu b it, to t ce este vred n ic de prim it, orice fap tă b u n ă , şi
orice la u d ă , ac ee a s ă v ă în su fleţească" (Filip 4:8).
M inciuna este u n p ă c at. E a d e n a tu re a z ă rea lita te a ,
ră s p în d e şte confuzia şi are ca şi c o n se c in ţă d istru g e re a
c a ra c te ru lu i. Cine tolerează o m in c iu n ă în v iaţa lui se
a s e a m ă n ă c u n e în ţe le p tu l care crede că u n sin g u r m â r
s tric a t n u va in flu e n ţa p re a m u lt la d a s a c u m ere. R ă sp la ta
neghiobiei sale va fi p u treg aiu l.

Soarta celor mincinoşi y

O rice m in c iu n ă va fi d a tă pe faţă şi orice m in cin o s v a fi

p ed ep sit. Iată cum vede ap o stolul Ioan viitorul nefericit al
celor ce se jo a c ă cu m in ciu n a: „Dar cît d esp re fricoşi,
necredincioşi, scîrboşi, ucigaşi, curvari, vrăjitori, în ch in ă to ri
la idoli, şi toţi m incinoşii, p a rte a lor este în iazul, c a re a rd e
c u foc şi cu p u cio asă, a d ică m o artea a d oua. ... Nimic în tin a t
n u va in tra în ea, n im en i care tră ie şte în s p u rc ă c iu n e şi în
m in c iu n ă ; ci n u m a i cei scrişi în c a rte a vieţii M ielului. ...
Ferice de cei ce îşi sp a lă h ainele, ca s ă a ib ă d re p t la p om ul
vieţii, şi s ă in tre pe po rţi în cetate! A fară s în t cîinii, vrăjitorii,
curvarii, ucigaşii, în ch in ă to rii la idoli, şi oricine iu b e şte
m in c iu n a şi tră ieşte în m inciună!" (Apoc. 21:8, 27; 22:14-
15). V iitorul m incinoşilor este pierzarea veşnică.

Mincinoşii se pot schimba

D acă p e n tru tine m in c iu n a este u n obicei - sp u n e -i pe
n u m e : p ă c at. P ocăieşte-te de ea şi cere-I iertare lui
D um nezeu. C a u tă apoi să re sta b ile şti ad e v ăru l în relaţiile cu
cei pe care i-ai m inţit. D eprinde-te s ă vorb eşti „adevărul în
dragoste". Ia h o tă rîre a s ă n u m ai m inţi şi, p rin p u te re a
D u h u lu i Sfînt, ţin e-te cu dinţii de h o tă rîre a ta. S trig ă
îm p re u n ă c u îm p ă ra tu l David: „Doam ne, sc ap ă -m i su fletu l
de b u z a m in cin o asă, de lim b a înşelătoare!" (Ps. 120:2).
 13

„Ru vă mîncaţi unii pe alţii"

Am s ă v ă povestesc a c u m u n a d in tre cele m ai triste
a m in tiri ale m ele. Aveam p în ă n u de m u lt u n c ă ţe lu ş
frum os, ju c ă u ş şi p e s triţ ca u n p a c h e t de zdrenţe. îi plăcea
s ă zb u rd e p rin to a tă c u rte a, d a r m ai ales s ă se în g h e s u ia sc ă
p rin tre picioarele n o a s tre cînd ieşeam la jo ac ă . S eara, se lu a
la în tre ce re c u copiii care se plim b au cu bicicletele. F ugea
a ş a de a p ro a p e de roţi, că era de m irare că nu-1 călcau . Nici
m ă c a r a tu n c i cînd tăiam ia rb a n u sc ă p ă m de el. D ădea
tîrcoale m aşin ii de tă ia t ia rb a şi lă tra , nevoie m are. în tr-o zi,
s -a a p ro p ia t cam p re a ta re şi m a ş in a i-a p rin s coada. Lam a
a s c u ţită l-a tra s im ed iat în ă u n tru . O ricît am op rit de repede
m otorul, coada şi o p a rte din oasele sp a te lu i fu se se ră făcute
b u c ă ţi. M -am u ita t c u groază, am ev alu at cu p ă re re de r ă u şi
am decis că cel m ai b u n lu c ru este s ă om orîm cît m ai repede
căţelul. Ceea ce am şi făcut.
C u oam enii n u p u te m şi nici n u avem voie s ă ne p u rtă m
ca şi cu anim alele. C h iar şi a tu n c i cînd s în t în tr-o condiţie
d isp e ra tă , n u avem nici u n d rep t s ă n e gîndim la d istru g ere a
lor. E xem plul m eu n u se poate aplica la v iaţa Bisericii.
T otuşi, o a n u m ită a s e m ă n a re de a titu d in i există. C îteodată
şi în tre oam eni există s itu a ţii de criză şi de h o tărîri
d u rero a se. M ulţi d in tre noi preferă s ă sc ap e de u n „bagaj
incom od" şi ru p repede legăturile cu cei căzu ţi în tr-o s ta re
de d e c ad e n ţă. De fapt, orice diferenţă de opinie se p o ate
tra n sfo rm a în tr-o ocazie de în fru n ta re d istru g ăto a re . T rebuie
s ă în v ă ţă m s ă n u lă să m conflictele de opinie s ă se
transform e. în conflicte de persoane.
Ia tă u n exem plu care ilu stre a z ă cu m n u se po ate m ai

113
114 / (grijă dt (răii

bin e felul în care n e p u tem face r ă u u n ii altora.

„De cîţiva ani, B iserica p lă n u ia s ă c o n s tru ia s c ă n işte
clădiri anexe care s ă g ă z d u ia scă sălile de Ş coală
D um inicală. O fam ilie dorea s ă aşeze clădirile în tr -u n
a n u m it loc, în tim p ce o a ltă fam ilie prefera o c u to tu l a ltă
locaţie. De fiecare d a tă cînd se b ă te a u ţă ru ş ii p e n tru
s ă p a re a fu n daţiei, cineva îi sc h im b a p e ste n o a p te dintr-o
p a rte în cealaltă."
P înă la u rm ă , p ărţile aflate în conflict a u a ju n s la u n
com prom is m u lţu m ito r, d a r a a p ă r u t de în d a tă o a ltă
problem ă: U nde s ă aşezăm b u c ă tă ria ? U na d in tre familii era
de p ă re re că e ra m ai bine s-o aşez ă m în p e rim etru l noii
clădiri, c e ala ltă s u s ţin e a că a r fi m ai bine s ă o a ta ş ă m în
exteriorul clădirii. Pînă la u rm ă , g ru p u l care a p refe ra t s ă
in c lu d ă şi b u c ă tă ria a a v u t cîştig de c a u z ă şi c o n s tru c ţia a
în ce p u t. La in a u g u ra re în să , a u ob serv at că ţeav a care
d u c e a de la b u c ă tă rie la siste m u l de canalizare al o raşu lu i
fu sese în fu n d a tă . „Cineva" tu rn a s e cim ent în ea."
În tîm p lări de felul a c e s ta a r a tă cum se lu p tă şi se
m a c in ă fraţii în B iserică. Biblia sp u n e : „Fraţilor, voi a ţi fost
c h e m a ţi la slobozenie. N um ai, n u faceţi din slobozenie o
p ric in ă ca s ă tră iţi în firea p ă m în te a sc ă , ci slu jiţi-v ă unii
a lto ra în dragoste. Căci to a tă Legea se cu p rin d e în tr-o
s in g u ră p o ru n că : „Să iu b eşti pe ap roapele tă u ca pe tine
în su ţi". D ar d a c ă vă m u şc a ţi şi vă m încaţi u n ii pe alţii, lu aţi
s e a m a ca s ă n u fiţi nim iciţi unii de alţii. Zic dar, u m b la ţi
cîrm uiţi de D u h u l, şi n u îm pliniţi poftele firii p ăm în teşti"
(Gal. 5:13-16).
O bservaţi că versetele 13 şi 14 s în t versete pozitive:
„slujiţi-vă u n ii altora" şi „să iu b eşti pe ap ro ap ele tău".
V ersetul 16 e ste şi el u n u l pozitiv, în d e m n în d u -n e s ă
u m b lă m călăuziţi de D u hul. D u p ă v ersetu l 16 u rm e a z ă u n
p a saj care e n u m e ră faptele firii p ă m în te şti şi ro a d a D u h u lu i,
în tre to ate ac estea , ca în tr-u n sandviş, se află v e rse tu l 15,
care este o negaţie: „Luaţi se a m a ca să n u fiţi nim iciţi unii
de alţii". A şezarea a c e a sta este sem nificativă. D acă n e vom
ţin e ocupaţi c u facerea a ceea ce este bine, n u vom avea
tim p p e n tru facerea rău lu i. D acă iu b e şti (pozitiv) n u vei avea
tim p p e n tru u r ă (negativ). D acă-i zideşti pe cei din j u r
(pozitiv), n u vei p u te a s ă fi p ă rta ş la d ă rîm are a lo r (negativ).
O m ai b u n ă tra d u c e re a v e rse tu lu i 16 este: „Um blaţi
cîrm uiţi de D uh u l, şi (atunci) n u veţi îm plini poftele firii
p ăm înteşti".
 „Ru vă m încaţi unii pe alţii” /1 1 5

„Dar d a c ă vă m u şc a ţi şi vă m in c a ţi u n ii pe alţii, lu a ţi
se a m a ca s ă n u fiţi nim iciţi u n ii de alţii".
Ce în s e a m n ă a fi nim icit? D icţionarul n e s p u n e că a
nim ici în s e a m n ă a distru g e, a co n su m a.
Cei m ai p red isp u şi oam eni p e n tru a c e a s ta s în t egoiştii
care în c e a rc ă s ă folosească to tu l d o ar sp re folosul şi
p ro p ă şire a lor p e rso n a lă. Ei ţin m ere u s ă se c a ţere cît m ai
s u s , c h ia r d a c ă fac a s ta călcînd p este cadavre. O m axim ă
iro n ică s p u n e că: „Prietenul ad ev ărat, la nevoie se c u n o a şte .
La nevoia ... lu i“. Astfel de oam eni s în t p rieten i de vrem e
b u n ă , care d isp a r de în d a tă ce s itu a ţia n u -i m ai
a v an tajează.
V rem urile de p e rse c u ţie a u fost, în general, v rem u ri în
care B iserica a tră it în u n ita te . Cînd a în c e ta t p e rse c u ţia ,
lib e rta te a ex terio ară c u p la tă cu d o rin ţa de afirm are a firii
p ă m în te şti a u tra n sfo rm a t p rietenii şi p ă rtă ş ii sfinte în
fra g m en tă ri şi lu p te fraticide. C îteodată, diavolul p o ate face
m ai m u lt r ă u în B iserică, n u p rin d u şm a n ii din afară, ci p rin
fraţii n eîn ţelep ţi d in ă u n tru . D intre to ate „decesele"
b isericilor locale, „sinuciderea" e ste cea m ai tris tă şi cea m ai
tragică.
C u n o sc o astfel de B iserică n u p re a d e p a rte de c a sa
m ea. C u cîţiva an i în u rm ă era u n izvor de v ia ţă şi c u n o ş te a
o c re ştere n u m e ric ă ex tra o rd in a ră . Au su rv e n it în s ă cîteva
neînţelegeri. Cîţiva fraţi bolnavi de „personalită" n - a u m ai
p u tu t în c ă p e a laolaltă. A stăzi, u ş a acelei Biserici este
în ch isă . A u p lec a t fiecare în a ltă p arte. Noi am fost ch em aţi
s ă lu c ră m a lă tu ri de D om nul Isu s la zidirea Bisericii Sale.
Cine se c e a rtă c u fraţii n u -ş i d ă se a m a că îl în tris te a z ă în
p rim u l rîn d pe D om nul.
(înainte de a pleca din ţa r ă sp re lim an u ri de p e ste
ocean, a m a v u t o u ltim ă d iscuţie cu tată l m eu, Brînzei
V asile. F ăcîn d aluzie la n işte „neînţelegeri" care ex ista u în tre
fraţii ro m ân i din „diaspora", el m i-a sp u s: „Orice vei face, s ă
n u te cerţi cu fraţii. Mai bin e s ă vinzi cartofi la A prozar, decît
s ă te cerţi s a u s ă te lu p ţi cu fraţii. S ă n u distru g i pe cei
p e n tru care a m u rit C hristos!" Nu ş tiu de ce vîn zarea
cartofilor la A prozar rep re z en ta p e n tru ta tă l m eu o lim ită
in ferio ară a existenţei, d a r ştiu p recis că d acă a u n t ceva, a u
fost lup tele şi neînţelegerile cu fraţii. C ulm ea n e re u şite i în
slu jire a c re ştin ă era re p re z e n ta tă p e n tru el de acei
p red icato ri m îndri şi fireşti, care-şi rid ic au s ta tu i p e n tr u ei
în şişi şi-şi zideau im perii „stăpînind" p e ste cei ce „le
116 / (grijă de (roii

c ă z u se ră la îm p ărţeală" (1 P etru 5:3). Vorbele ta tă lu i m eu

m i-a u r ă s u n a t m e re u în m em orie. Am v ă z u t în tr-a d e v ă r
p ă sto ri care p red ică d esp re u n ita te şi iubire, d a r n u -ş i p o t
în tin d e m îinile u n ii alto ra. Am v ă z u t p ă sto ri care d a u cina
şi-i vizitează pe cei căzuţi din a d u n ă rile lor, d a r n u p o t to lera
nici cea m ai m ică slă b ic iu n e la u n confrate în lu c ra re . Am
v ă z u t „m uşcături" şi „m încătorii" care a u d u s B isericile în
p ra g u l „nimicirii". Cit pot, u itîn d ce este ră u la alţii, m ă
silesc m ere u să-m i văd um il de slujire, ca s ă n u a ju n g ... să
vînd „cartofi la aprozar!".)
A nim ici ceva b u n în se a m n ă a risipi ceva p reţios. C înd o
c a s ă sc u m p ă e ste c u p rin s ă de îm b ră ţişa re a nim icito are a
flăcărilor, b a n ii investiţi în ea se fac scru m . Tot a şa , cînd n e
nim icim u n ii pe alţii, noi îl p ăg u b im pe D um nezeul n o s tru .

Cauzele luptelor fraticide

Egoism ul: „Aşa v rea u eu!" C înd n u slu je sc din iubire,
slu je sc din d o rin ţa de a m ă afirm a pe m ine. E goism ul şi
d rag o ste a se exclud reciproc.
Cînd n u te p re o c u p ă decît ceea ce se s p u n e d e sp re tine,
eşti egoist. Cînd te crezi b u ric u l p ă m în tu lu i şi to ate treb u ie
s ă se în v îrte a scă în ju r u l p re a im p o rta n tei tale p e rso a n e , eşti
egoist. Cînd te su p e ri că alţii s în t lă u d a ţi şi tu eşti tre c u t cu
v ederea şi ca s ă te ră z b u n i eşti g a ta s ă ră s p în d e şti calom nii
de genul: „Lasă că vă s p u n eu cine e ste c u ta re ...", eşti
egoist.
(Să vă s p u n cu m se m a n ife stă u n egoist. Vine a c a s ă
în tr-o d u m in ică şi soţia-1 în tre a b ă : „Cum a fost la B iserică?"
El ră s p u n d e : „Ca deobicei. C am plictisitor". A ltăd a tă vine
p a rc ă z b u rîn d . Soţia-1 în tre a b ă ca de obicei: „Cum a fost la
B iserică?" El ră sp u n d e : „O rev ă rsare de har! O trezire
sp iritu a lă ! U n m esaj extraordinar!" E a în tre a b ă c u rio asă:
„Dar cine a p redicat?" El ră s p u n d e cu falsă m odestie:
„Astăzi m -a u lă s a t pe m ine s ă predic".
F ratele C ure o b işn u ia s ă s p u n ă că s în t în B iserici d o u ă
categorii de slujitori: priveghetori şi „privighetori". U nii se
je rtfe sc p e n tru alţii, ceilalţi se u rc ă pe o c racă şi n u le m ai
tac e gura. S în t în d ră g o stiţi de ei în şişi şi le place s ă -ş i a u d ă
m e re u glasul.)
S în t u n ii care s în t gata s ă în ce a p ă o a ltă B iserică d a c ă
n u s în t b ăg aţi în s e a m ă acolo u n d e sînt. Alţii n u trim it cu
an ii nici m ă c a r u n sin g u r articol la revistele alto ra. S în t în s ă
 „Ru vă m încaţi unii pe alţii" /1 1 7

g a ta s ă m u n c e a s c ă pe brînci, d acă e ste v o rb a s ă s c o a tă o

rev istă care s ă le p o a rte n u m ele.
în u n e le locuri e ste u n co şm ar s ă a s iş ti la a d u n ă ri
generale ale Bisericilor. F raţii a u a ju n s c h ia r s ă s p u n ă că
este m ai in d ic a t ca cei p ro a s p ă t convertiţi şi b o tezaţi s ă n u
p a rticip e la a d u n ă ri generale în prim ii ani de c red in ţă. Ce
ironie! Cei în cep ăto ri în ale credinţei s în t opriţi să-i v a d ă la
lu c ru pe cei „mai c re sc u ţi în Dom nul"! E x istă fraţi şi s u ro ri
care a ş te a p tă co n sfătu irile frăţeşti ca pe ocazii de ră z b u n a re :
„Am să-i ră s p u n d c u a c ee a şi m onedă! S ă v a d ă şi el cu m este
s ă suferi".
E goism ul este ră d ă c in a tu lb u ră rilo r în care n e nim icim
u n ii pe alţii.
E x istă şi alte căi p rin care n e p u te m d istru g e reciproc.
Am s ă m en ţio n ez în c o n tin u a re pe s c u rt şa se d in tre ele.
1) C u rio zitatea bolnăvicioasă. E x istă cîteva p a saje
Biblice care tra te a z ă a c e s t su b iect. Ele c a u tă s ă n e vindece
de a c e a s tă b o a lă d in care se n a ş te bîrfa. „Nimeni din voi s ă
n u su fere ca ucigaş, s a u ca h o ţ, s a u ca făcător de rele, s a u
ca u n u l care se a m e ste c ă în tre b u rile altuia" (1 P e tru 4:15).
B ăgaţi de se a m ă b in e a so cia ţia din text. C u rio zitatea
b o lnăvicioasă n u p a re a tît de vinovată cît tim p n u vezi cu
cine o a so ciază C uvîntul D om nului. E a e ste p u s ă în acelaşi
rîn d c u h o ţia, u c id e rea şi rău fă c ăto ria . „Auzim că u n ii d in tre
voi tră ie sc în neorânduială, n u lu cre az ă nim ic, ci se ţin de
nim icuri" (2 Tesal. 3:11).
E ste clar c ă astfel de oam eni n u lu c ra u la zidirea
tru p u lu i lui C h risto s, ci ru in a u p ă rtă ş ia fră ţea sc ă. Pavel
scrie şi el d esp re u n e le p e rso a n e care „se d ep rin d s ă um b le
fără nici o tre a b ă din c a s ă în casă; şi n u n u m a i că s în t
leneşe, d a r s în t şi lim b u te şi iscoditoare, şi vorbesc ce n u
tre b u ie vorbit" (1 Tim. 5:13). P u rtăto rii de zvonuri şi de
calom nii a p rin d focuri d istru g ă to a re în B iserică şi d u c la
n im icirea sfinţilor. „Când n u m ai s în t lem ne, focul se stinge;
şi cînd n u m ai este nici u n clevetitor, c e a rta se potoleşte"
(Prov. 26:20).
2) M inte perversă. P erv ersitatea este a titu d in e a celui
care ştie ce e ste ră u , d a r c o n tin u ă să-l facă pe a s c u n s . „Sfint
o zi la B iserică şi p ă c ă to s şa se zile acasă". B isericile c reştin e
s în t b în tu ite de prefăcătorie. Ipocrizia este m oda zilei.
N evasta lui Ieroboam are şi astăzi fraţi care vor „să se dea
d re p t a ltu l“(....). A nticipînd to ate ac estea , a p o sto lu l Pavel a
scris: „Ştiu b in e că, d u p ă plecarea m ea, se vor vârî în tre voi
112 / (grijă ăc (roii

lu p i răp ito ri, care n u vor c ru ţa tu rm a ; şi se vor sc u la din

m ijlocul v o stru oam eni care vor în v ă ţa lu cru ri stricăcio ase,
ca s ă a tra g ă pe u cenici de p a rte a lor" (Fapte 20:29-30).
B u n u l s im ţ al p o p o ru lu i a in v e n ta t zicala: „Să faci ce zice
popa, n u ce face p o p a “. O am eni c u d o u ă feţe, p red ic ă a p ă şi
b e a u vin. S fatul lui Pavel că tre m ai tîn ă ru l Tim otei
c o n fru n ta t c u p re z e n ţa a c esto r oam eni cu m in te a p e rv e rtită
este u rm ă to ru l: „Dacă în v a ţă cineva pe oam eni în v ă ţă tu ră
deosebită, şi n u se ţine de cuvintele s ă n ă to a s e ale D om nului
n o s tr u Isu s C h risto s şi de în v ă ţă tu ra care d u ce la evlavie,
este plin de m îndrie, şi n u ştie nim ic; b a m ai are b o a la
cercetărilo r fără ro s t şi a ce rtu rilo r de cuvinte, din care se
n a ş te pizm a, certurile, bănuielile rele, zadarnicele ciocniri de
vorbe ale oam enilor strica ţi la m inte, lipsiţi de ad ev ăr şi care
cred că evlavia e ste u n izvor de cîştig. F ereşte-te de astfel de
oam eni" (1 Tim. 6:3-5). Cei din B iserică sîn te m ch em aţi s ă
fim „fără p rih a n ă şi cu raţi, copii ai lui D um nezeu, fără vină,
în m ijlocul u n u i n e a m ticălos şi stric a t, în care s tră lu c iţi ca
n iş te lu m in i în lum e" (Filip. 2:15). C redincioşii tre b u ie să-i
zid ească pe alţii n u să-i dărîm e.
3) U ra a m a ră . Lipsa dragostei face loc urii. D u şm ă n ia
e ste d istru ctiv ă. „Căci şi noi eram a ltă d a tă fă ră m inte,
n e a sc u ltă to ri, rătă ciţi, robiţi de to t felul de pofte şi de
plăceri, tră in d în r ă u ta te şi în pizm ă, vrednici s ă fim u rîţi şi
u rîn d u -n e u n ii pe alţii" (Tit 3:3). O bservaţi şi aici cu ce fel
de alte p ă c a te este a so c ia tă u ra . „Ura s tîm e ş te certu ri, d ar
d rag o ste a acopere to ate greşelile" (Prov. 10:12).
4) M îndria. „Pe buzele om ului p ric e p u t se află
în ţe le p c iu n ea , d a r n u ia u a este p e n tru sp a te le celui fără
m inte." „M îndria m erge în a in te a pieirii şi tru fia m erge
în a in te a căderii." (Prov. 10:13; 16:18). M îndria n o a s tr ă îi
s o rte şte pe ceilalţi nim icirii.
5) Ironia batjocoritoare. Unii se d istrează pe s e a m a
slăb iciu n ilo r altora: „Izgoneşte pe b atjocoritor şi c e a rta se va
sfîrşi, neînţelegerile şi ocările vor înceta." (Prov. 22:10). D acă
cineva treb u ie în d re p ta t, fă-o cu dragoste şi gingăşie. Nu da
b u z n a cu bocancii în viaţa n im ă n u i. Nu batjocori pe nim eni.
C a u tă în to td e a u n a să-i zideşti pe alţii.
6) M înia. „Un om iu te la m înie s tîm e ş te ce rtu ri, d a r cine
e ste în c e t la m înie potoleşte neînţelegerile" (Prov. 15:18).
Noul T e sta m e n t v orbeşte foarte clar d espre a c e s t subiect:
„Cine d in tre voi e ste în ţe le p t şi p ric e p u t? S ă-şi a ra te , p rin
p u r ta r e a lu i b u n ă faptele făcute cu b lîn d e ţe a înţelepciunii!
 _Ru vă m îneaţi unii pe alţii" /1 1 9

D ar d a c ă aveţi în in im a v o a s tră pizm ă a m a ră şi u n d u h de

c e artă , s ă n u vă lă u d a ţi şi s ă n u m inţiţi îm potriva
a d ev ăru lu i. în ţe le p c iu n e a a c e a s ta n u vine de s u s , ci este
p ă m în te a sc ă , firească, d răc e a scă . Căci acolo u n d e este
pizm ă şi d u h de ce artă , este tu lb u ra re şi to t felul de fapte
rele“ (Iacov 3:13-16).
F ă u rm ă to ru l raţio n am e n t: c e a rta d u ce la contuzie,
confuzia d u c e la fapte rele, faptele rele d u c la n im icirea
alto ra. Vrei tu s ă lu p ţi îm potriva lu i C h risto s? El îşi zideşte
B iserica Sa. Vrei tu s ă l-o dărîm i? „O c a să d e z b in a tă
îm p otriva ei în s ă ş i n u po ate s ă d ă in u ia scă " (M arcu 3:25).
C are e ste c o n trib u ţia ta la v iaţa Bisericii din care faci p a rte ?

Nu lucra la demolare, construieşte!

Nu v ă m u şc a ţi u n ii pe alţii, m îngîiaţi-vă. Nu vă nim iciţi
u n ii pe alţii, ci c ă u ta ţi lu crările care d u c la zidirea tu tu ro r.
E ste o m are cin ste s ă fii p ă rta ş la zidirea B isericii lui
D u m n ezeu . Noi c re ştem pe m ă s u ră ce îi a ju tă m pe alţii s ă
progreseze. Cine n u a ju tă pe alţii n u se a ju tă nici pe sine.
„Cine sc o ate sa b ia va pieri el în s u s i de e a “.
D om nul Isu s şi-a în d e m n a t u cen icii s ă c a u te s ă
re s ta u re z e şi s ă refacă: „Dacă fratele tă u a p ă c ă tu it
îm p o triv a ta, d u -te şi m ustră-1 în tre tine şi el sin g u r. D acă te
a s c u ltă , ai cîştig at pe fratele tă u “ (Mat. 18:15). D acă fratele
tă u ţi-a greşit, tu tre b u ie s ă fii cel dintîi care s ă în cerci să-l
a d u c i la calea cea b u n ă . D om nul Isu s c o n tin u ă zicînd: „Dar,
d a c ă n u te a sc u ltă , m ai ia cu tine u n u l s a u doi inşi, p e n tru
ca orice v o rb ă s ă fie sp rijin ită pe m ă rtu ria a doi s a u trei
m a rto ri“(Mat. 18:16). D acă cel g reşit n u se la s ă a ju ta t m ai ia
c u tin e în c ă pe u n frate care s ă te aju te. D acă nici îm p re u n ă
n u re u ş iţi „spune-1 Bisericii". Cînd u n m ă d u la r al Bisericii a
c ă z u t în tr-o greşeală, n u treb u ie s ă n e grăbim să-l
excludem . Mai întîi tre b u ie s ă facem to t ce p u te m ca să-l
a d u c e m pe calea cea d rea p tă.
în cazul m eu, silinţele m ele n u s în t suficiente. Nu a m în
m ine su ficiente re s u rs e p e n tru a trece p e ste greşelile a lto ra
şi p e n tru a în ce rca să -i a d u c pe calea b u n ă . Am nevoie de
cineva c a re s ă m ă aju te. Ce voi face?
Mai întîi, m ă voi a p ro p ia de D um nezeu a ş a cum s în t şi-I
voi s p u n e cu to a tă sin c e ritate a : „Doam ne, n -a m dragoste
d e a ju n s. N u-m i p a s ă de fratele s a u s o ra m ea. D ă-m i T u
d rag o ste de la Tine. Nu m ă lă s a s ă fac r ă u a ltu ia fă ră să-m i
120 / (grijă de (roii

d a u se am a . A rată-m i T u g reşeala ori de cîte ori bîrfesc,

vorbesc de ră u , d istru g re p u ta ţia cuiva, m u şc şi lu crez sp re
n im icirea a ltu ia . Mă d esch id D u h u lu i T ău ca El s ă m ă
cerceteze".
C u m ii de a n i în a in te de m ine, David făcea a celaşi lu c ru
în a in te a D om nului, sp u n în d : „C ercetează-m ă, D um nezeule,
şi c u n o a şte -m i inim a! în c e a rc ă -m ă , şi c u n o a şte -m i
gîndurile! Vezi d a c ă s în t pe o cale rea, şi d u -m ă pe calea
veşniciei!" (Psalm 139:23- 24).
în al doilea rîn d , tre b u ie s ă m ă privesc pe m ine în su m i
a te n t în oglinda C uvîn tu lu i lui D um nezeu. De cîte ori
d esch id B iblia ro ste s c în gînd o ru g ăciu n e: „Vorbeşte
D oam ne, căci ro b u l T ău ascu ltă". Şi de foarte m u lte ori,
D u m n ezeu îm i vorbeşte p rin ceea ce citesc c h ia r p e n tru
p ro b lem a care m ă frăm în tă. Fă şi tu ap el la „candela"
C u v în tu lu i care-ţi poate lu m in a paşii.
în al treilea rîn d , s în t a te n t la şo a p ta D u h u lu i şi s în t
decis s ă m ă o presc din orice a c ţiu n e , vorbă s a u gînd care-m i
e ste d a t pe faţă şi dovedit ca n ev red n ic s a u nefolositor. Mi se
în tîm p lă c îte o d ată ca D u h u l S fin t să-m i v o rb ea sc ă c h ia r în
m ijlocul u n e i glum e n e s ă ra te . Mă opresc a tu n c i im e d ia t şi-
m i p a re r ă u de cele făcute.
în al p a tru le a rînd, cînd s în t vinovat, m ă g răb esc să-m i
m ă rtu ris e s c D om n u lu i greşeala. Nu v rea u s ă m ă m ai sc u z
s a u s ă m ă ju stific. S trig repede: „Doam ne, a m g reşit şi-m i
p a re ră u . Te rog sp a lă -m ă în sîngele T ău c u ră ţito r şi dă-m i
ia ră şi nev in o v ăţia iertării Tale". E xperienţele lu i David,
re la ta te în Psalm ii 32 şi 51, îm i s în t pilde de p o c ă in ţă şi
c u ră ţire .
în sfîrşit, d a c ă este nevoie s ă re p a r ceva d u p ă ce m -am
pocăit, trec la tre a b ă şi rep ar. D acă am jig n it pe cineva, îmi
cer iertare , d a c ă am gîndit ră u d espre cineva, cer D om nului
să -m i p u n ă în in im ă se n tim e n te sfinte fa ţă de a cea
p e rso a n ă .
D ar d acă vă m u şc a ţi şi vă m încaţi u n ii pe alţii, lu aţi
s e a m a ca s ă n u fiţi nim iciţi u n ii de alţii. Zic dar, u m b la ţi
cîrm uiţi de D u h u l, şi n u îm pliniţi poftele firii p ăm înteşti".
Relaţiile n o a s tre cu D um nezeu şi u n ii cu ceilalţi s în t în
d ire c tă leg ă tu ră . Cine-i „dărîm ă" pe alţii, loveşte în C reatorul
lor. C ine-i zideşte pe alţii, îi d ă o m în ă de a ju to r lui
D um nezeu, în d o rin ţa Lui de a-şi vedea zidită B iserica.
 14

„Ru vă vorbiţi de rău“

C u n o sc u n a m e ric a n care a vizitat to a tă E u ro p a în tr-o

v a ră şi de cînd s-a în to rs, n u vorbeşte decît d e sp re o
fe re a stră d in tr-u n hotel londonez. Deşi fu se se u n hotel de
lux, fe re a stra era în ţe p e n ită şi a s ta i s -a p ă r u t lui, a fi u n
lu c ru sc an d a lo s. D espre alte fru m u seţi v ăzu te pe p a rc u rs n u
v o rb ea ap ro a p e de loc. Nimic din P aris, R om a s a u L ondra
nu-1 m işcase. R ăm ăsese din to a tă e x c u rsia d o ar cu
a m in tire a e n e rv a n tă a u n e i ferestre care se în c ă p ă ţîn a s e s ă
n u se d eschidă. Mă gîndesc că a c h e ltu it a tîţia b a n i p e n tru
u n geam înţepenit! Ce păcat!
M ulţi oam eni se a s e a m ă n ă c u eroul n o s tr u şi n u p o t
vedea în j u r decît greşelile s a u defectele alto ra. T o ată z iu a
s în t în tr-o c ă u ta re obsesivă d u p ă erorile alto ra. A ceşti
oam eni pierd din vedere farm ecul şi fasc in aţia fru m o su lu i
din lum e. Ei bîzîie to a tă ziu a şi m orm ăie s u p ă ră to r.
C ineva s p u n e a că există d o u ă feluri de co m p o rtam en te.
Ele se p o t a s e m ă n a cu u rm ă to a re a ilu stra ţie . D acă dai
d ru m u l u n e i albine în tr-o g rădină, ea va c ă u ta de în d a tă
florile şi se va a p u c a g răb ită s ă le culeagă polenul şi s ă le
a b s o a rb ă p a rfu m u l. D acă în aceeaşi grăd in ă, dai d ru m u l
u n e i m u şte , ea v a ignora orbeşte fru m u s e ţe a şi a ro m a
florilor şi va p leca în tr-o c ă u ta re febrilă d u p ă vreo
m o rtă c iu n e sau după vreo g răm a d ă de gunoi.
C o m p o rta m e n tu l este diferit p e n tru că n a tu r a lor este
diferită.
C um treb u ie s ă se com porte creştinii? V orbirea de r ă u
este d e stru c tiv ă şi p o ate sfîşia p ă rtă ş ia fră ţea sc ă. Nu e ste de

121
1 2 2 / <3tijă de (roii

m ira re că Biblia o interzice: „Nu vă vorbiţi de ră u u n ii pe

alţii, fraţilor! Cine vorbeşte de r ă u pe u n frate, s a u ju d e c ă pe
fratele s ă u , vorbeşte de r ă u Legea s a u ju d e c ă Legea. Şi d acă
ju d e c i Legea, n u eşti îm plinitor al Legii, ci ju d ec ă to r" (Iacov
4:11). M esajul e ste clar şi lim pede: cine se g răb e şte s ă
critice, n u p ă z eşte Legea, ci se a ş e a z ă obraznic în s c a u n u l
L egiuitorului. El v rea s ă rivalizeze cu D u m n ezeu şi să-I ia
locul.
(De ce tra te a z ă Noul T e sta m e n t a c e s tă problem ă?
R ă s p u n s u l este sim plu: p e n tru că şi creştinii m ai tră iesc
în c ă în tru p şi s în t su p u şi aceloraşi ten ta ţii şi în clinaţii
fireşti care-i caracterizează pe oam enii din lum e. E ste
su fic ie n t s ă facem o p ro b ă sim plă. F ratele R ichard
W u rm b ran d îmi a tră g e a a te n ţia a s u p ra înclinaţiei sp re r ă u
din fiecare din noi. D însul zicea că ziarele pline cu veşti
b u n e n u s -a r vinde nicăieri în lum e şi com paniile de
p u b lic istic ă a r d a falim ent. Ziarele s în t pline de veşti rele
p e n tru că „ a sta se vinde", a s ta a re c ă u ta re pe p iaţă . C a să-
m i d e a u n exem plu şi m ai b u n , fratele m -a r u g a t s ă citesc
tex tu l din 2 Tim otei 4:14: „A lexandru, c ă ld ă ra ru l, m i-a făc u t
m u lt rău". F ratele m -a în tre b a t: „Nu-i a ş a că ai v rea ca Pavel
s ă fi d a t a m ă n u n te ? De s u te de an i există oam eni care n u
fac decît a c ea sta : se în tre a b ă „ce r ă u i-o fi fă c u t A lexandru,
c ă ld ă ra ru l, lui Pavel"? E ste în n a tu r a n o a s tr ă d o rin ţa de a
n e in te re s a de ceea ce e ste rău". A tre b u it s ă re c u n o sc că
te stu l reu şise. N iciodată n u v ă z u se m tex tu l acela a şa , d a r de
a tu n c i m -a m fră m în ta t de m u lte ori s ă aflu: c h ia r ... ce-i
făc u se A lexandru ...?
A ltăd a tă m -a m d u s la n e n e a R ichard să-i cer p ă re re a
d e sp re o ca rte în care u n „oarecare" c ă u ta să -l d istru g ă pe
„cineva" din m işc a re a c re ştin ă ro m â n e asc ă , l-am c e ru t
p ă re re a d în su lu i d esp re carte. M i-a sp u s-o repede:
„Este o c a rte p ro a stă , s c ris ă de u n om p ro st. N u a ş a se
d istru g e u n om. S ă-ţi s p u n e u cu m se face. Mai în tîi c a rte a
este sc risă în tr-o engleză p ro a s tă şi nici u n a m erican n u are
ră b d a re s ă c ite a sc ă o engleză care-1 in d isp u n e . Apoi, c a rte a
n u scrie decît lu c ru ri rele d esp re cel pe care v rea să-l
d istru g ă. Orice om care tră ie şte în lum e n u po ate fi n u m a i
ră u . O m ul este u n a m estec de b u n şi r ă u laolaltă. La u n ii e
m ai m u lt b u n , la alţii m ai m u lt ră u . Cine citeşte a c e a s tă
c a rte îşi va d a im ed iat se a m a că a u to ru l este p o rn it
îm p otriva acelei p e rso a n e şi că n u m ai ju d e c ă c u m trebuie.
Pe u n om care n u m ai ju d e c ă cu m treb u ie, n u a re ro st să-l
 J iu v ă vorbiţi de rău" / 123

a scu lţi, a ş a că a ru n c i c a rte a la gunoi. “

„D acă vrei s ă d istru g i pe cineva, tre b u ie s ă scrii m ai
întîi d e sp re p ă rţile lui b u n e . D espre oricine poţi scrie şi
lu c ru ri b u n e . HiUer n - a fum at, Lenin i-a fost credincios
soţiei lui, ia r S ta lin şi-a iu b it copiii. Nu-i g reu s ă sp u i şi ceva
b u n d e sp re u n om ră u . D acă vrei s ă -ţi cîştigi cred it în ochii
cititorilor tre b u ie m ai în tîi s ă le dovedeşti că eşti ec h ilib ra t şi
că n u scrii c u patim ă."
„C artea a s ta pe care m i-ai a d u s-o e ste o ca rte fără
valoare. N-o s-o c ite asc ă nim eni. S -a u c h e ltu it b a n i de
p o m an ă.
E u am scris o ca rte d esp re M arx. Am a r ă ta t că p ărerile
lui a u fost in flu e n ţa te de faptul că a c ă z u t s u b in flu e n ţa
„ sa ta n iştilo r“.Cred că M arx s -a b u c u ra t de acolo u n d e este
că am scris-o. C u s ig u ra n ţă că el n u vrea a c u m a ca şi alţii
s ă a ju n g ă u n d e este el. N-am sc ris c a rte a ca să-l d istru g pe
Karl M arx, ci ca să-i a ju t pe alţii s ă n u calce pe urm ele
greşelilor lu i.“)
D iferenţa d intre v orbirea de r ă u şi vorbirea d esp re
cineva care a fă c u t r ă u e ste sim plă. E a e ste ... p ă re re a de
ră u . Acolo u n d e n u există p ă re re de r ă u şi d u h de ru g ăc iu n e
m ijlocitoare, avem de a face cu vorbirea de rău .
A vorbi de r ă u în se a m n ă a ră sp în d i zvonuri s a u c h ia r
a sp e c te negative reale din p lăc e re a p ă c ă to a să de a batjocori
pe cineva. V orbirea de ră u este u n a ta c la prestigiul,
re p u ta ţia şi c a ra c te ru l cuiva. Biblia o interzice cu
desăvîrşire.
„Cine a s c u n d e u ra , are buze m incinoase, şi cine
ră s p în d e şte bîrfelile este u n n e b u n " (Prov. 10:18).
C redincioşii a d ev ăraţi n u se b u c u ră de c ă d ere a fraţilor lor.
S u n te m m ă d u la re u n ii a lto ra în acelaşi tru p al lui C h risto s.
Cînd n e vorbim de ră u u n ii pe alţii este ca şi cum n e -a m
sfîşia p u ţin cîte p u ţin u n b r a ţ s a u o u rech e. D om nul Isu s Şi-
a d a t v iaţa p e n tru oile Sale. Cine sîn te m noi s ă le vorbim de
r ă u şi s ă n e b u c u ră m cînd vine lu p u l s ă le ră p e a sc ă ?
Biblia n e vorbeşte d esp re teribila su fe rin ţă provocată de
vorbirea de ră u . losif a fost b ă g a t în în ch iso a re de în v in u ire a
n e d re a p tă a soţiei lui Potifar. N abot a fost u cis de calom nia
Izabelei. Ierem ia a fost b atjo co rit de popor. C hiar şi D om nul
Isu s a g u s ta t din a m a ru l celui ce este în v in u it pe n e d re p t şi
batjocorit. D espre El s -a s p u s b a că e ste b e a t, b a că este
s tă p în it de u n d u h ră u , b a că este n e b u n , b a că ră sc o a lă
poporul, b a că vorbirea lui este plină de blasfem ii la a d re s a
124 / Cjtijâ de (roţi

lui D um nezeu.
P îra şi vorbirea de r ă u e ste c a ra c te ristic ă diavolului. De
fapt a ş a se şi tra d u c e n u m ele lui. „Diaboloi" în s e a m n ă „cel
ce p îrăşte", „cel ce a d u c e în v in u ire de o c a ră “. V orbirea de
r ă u e ste m odul lui de m an ifestare . B iblia ni-1 a r a tă
vorbindu-1 de r ă u pe D u m n ezeu în faţa prim ilor oam eni:
„H otărît că n u veţi m u ri. D ar D u m n ezeu ştie că, în z iu a cînd
veţi m înca din el ..." (Gen. 3:4-5). în c a rte a lui Iov îl g ăsim pe
Diavol pîrîndu-1 pe vred n icu l p a tria rh în a in te a tro n u lu i
ceresc, în a u z u l tu tu r o r fiilor lui D um nezeu (Iov 1:6; 2:1-6).
C a rte a p roorocului Z a h a ria ni-1 p rez in tă pe diavol pîrîndu-1
pe Io su a în a in te a D om nului (Z aharia 3:1-5). C a rte a
A pocalipsei n e s p u n e că nici noi n u s c ă p ă m m ai u şo r;
diavolul n e p îră ş te pe fiecare d in tre noi: „Acum a venit
m în tu ire a ...p e n tru că pîrîşul fraţilor n o ştri, care zi şi n o a p te
îi p îra în a in te a D um nezeului n o s tru , a fost a r u n c a t jo s “
(Apoc. 12:10). Diavolul te a c u z ă pe tin e şi pe m in e ori de cîte
ori a re ocazia. Ar tre b u i s ă ne dăm se a m a că ori de cîte ori
vorbim de ră u , facem lu c ra re a diavolului. Nu-i de m ira re că
B iblia sp u n e : „Nu vă vorbiţi de r ă u u n ii pe alţii“.
(O dată, fratele Sim ion C ure a fost c h e m a t s ă prezideze
ţin e re a u n e i a d u n ă ri generale în tr-o B iserică re n u m ită
p e n tru c e rtu rile ei de p a rtid e şi p e n tru lu p tele d in tre fraţi.
Nim eni n u m ai d o rea s ă se d u c ă la ei. L-au trim is in tr -u n
tîrziu pe „ta ta C u re “ ca s ă facă ordine. D în su l a în ce p u t-o
„tare“: „Fraţilor, v re a u s ă v ă în tre b m ai în tîi ceva. V reau s ă
stabilim m al întîi u n lu cru . V reau s ă vă p u n o în tre b a re :
„Cine vrea s ă fie în u rm ă to a re a oră în s lu jb a S a ta n e i? Cine
v rea s ă d istru g ă lu c ra re a lui C h risto s? Vă rog s ă fiţi sinceri,
s ă vă gîndiţi b in e şi s ă ridicaţi m în a s u s ca s ă ştim cu cine
avem de a face". S -a fă c u t o lin işte m are şi ... d u re ro a să .
A tunci „fratele C ure a c o n tin u a t: „D um nezeu v re a s ă ne
m în tu ia s c ă pe toţi. El n u vrea s ă se p ia rd ă v reu n u l. Cine-i
de p a rte a lui D u m n ezeu s ă v o rb ească c u d ragoste şi sp re
zidirea B isericii. Cine-i cu Diavolul s ă se certe şi s ă se m înie.
D u m n ezeu v re a s ă iertăm , ca s ă p o a tă şi El s ă n e ierte. Cine
n u v rea s ă ierte, s ă tre a c ă de p a rte a D iavolului. D u m n ezeu
v rea s ă avem o b u n ă m ă rtu rie în a in te a lum ii din s a t ca să-i
p o a tă a tra g e la m în tu ire . Diavolul v rea s ă n e facem de rîsu l
lum ii şi să-i ţin ă pe oam eni d ep arte de Evanghelie. Cine-i
p e n tru D iavolul s ă facă scandal".
A fost, se s p u n e , cea m ai lin iştită a d u n a re g e n erală din
isto ria acelei B iserici. U nde eşti a c u m , frate C u re? în cîte
 „Ru v ă vorbiţi de rău“ / 125

B iserici a m avea ia ră şi nevoie de dum neata!)

Ia tă cîteva p a saje care n e av ertizează îm potriva vorbirii
de ră u . „Să n u ră sp în d e şti zvonuri n e a d ev a rate . S ă n u te
u n e ş ti c u cel ră u , ca s ă faci o m ă rtu ris ire m in c in o a să p e n tru
el“ (Exod 23:1). Nu-ţi face prieten i d in tre aceia care a u lim ba
p re a lu n g ă şi p re a iscoditoare.
Fem eile s în t vizate în m od special: „ S p u n e că fem eile în
v îrs tă tre b u ie s ă a ib ă o p u rta re cuviincioasă, s ă n u fie nici
clevetitoare, nici d edate la vin; s ă înveţe pe alţii ce este b in e “
(Tit 2:3).
„Adu-le a m in te “, m ai scrie Tit, „să n u v o rb ea sc ă de r ă u
pe n im e n i“ (Tit 3:1-2).
„Orice a m ă ră c iu n e , orice iuţim e, orice m înie, orice
strig are, orice clevetire şi orice fel de r ă u ta te s ă p ia ră din
m ijlocul v o stru . D im potrivă, fiţi b u n i u n ii cu alţii, m iloşi şi
iertaţi-v ă u n u l pe altu l, cum v-a ie rta t şi D um nezeu pe voi în
C h risto s“ (Efes. 4:31-32). V orbirea tre b u ie folosită sp re bine,
n u sp re distrugere.
„ Avînd u n cu g et c u ra t; p e n tru ca cei ce bîrfesc p u rta re a
v o a s tră b u n ă în C h risto s, s ă ră m în ă de ru şin e tocm ai în
lu c ru rile în cari vă vorbesc de r ă u “(l P e tru 3:16).
în p asajele citate m ai s u s ex istă cîteva principii
elem en tare. Mai întîi, B iblia ne interzice s ă vorbim de r ă u pe
cineva, ca s ă nu-1 distrugem . în al doilea rîn d , treb u ie s ă
lep ă d ă m vorbirea de r ă u ca s ă n e facem bine n o u ă în şin e .
Cei ce p ra c tic ă vorbirea de r ă u se otrăvesc pe ei în şişi.
N im eni n u po ate s ă a ru n c e cu noroi în alţii fără s ă se
m u rd ă re a s c ă el în s u ş i cu n oroi pe m îini. U n m edic celeb ru a
s p u s că „Cinci m in u te de m înie p ro d u c u n c o n su m de
energie egal cu opt ore de lu c ru “. Cine p ra c tic ă vo rb irea de
ră u se ră n e ş te pe sin e şi d ă dovadă de o lip să de m a tu rita te
sp iritu a lă , de lip să de c a ra c te r şi de lip sa u n e i înţelegeri
p ro fu n d e a realităţii.
De ce s în t a ş a cei care vorbesc de r ă u ? P e n tru că ei se
b lo ch ează în ei înşişi, alegînd s ă se concentreze d o ar a s u p ra
asp ec telo r negative. S -a r p u te a ca ei s ă aibe d re p ta te şi
observaţiile lor s ă fie corecte, d a r a titu d in e a lor e ste g reşită
şi n u foloseşte n im ă n u i. E ste ca şi diferen ţa d in tre u n
te rm o m e tru şi u n term o sta t. T erm om etrul „citeşte" corect
re a lita te a . T erm o statu l citeşte şi el rea lita te a , d a r n u se
o p reşte aici, ci p o rn eşte im ed iat ae ru l co n d iţio n at s a u s ta ţia
de term oficare p e n tru a a d u c e in c in ta la te m p e ra tu ra optim ă
creşterii. Ce s -a r face o crescătorie de pui s a u o s e ră de flori,
126 / {grijă ăc (roii

d a c ă te rm o sta tu l a r fu n cţio n a d o a r ca term o m etru l? V iaţa a r

fi c o n d a m n a tă la m oarte.
(De ce p ra c tic ă u n ii vo rb irea de r ă u ? La u n ii e ste o
d istrac ţie a firii, ia r la alţii este o m an ifestare a com plexului
de inferioritate s a u de vinovăţie. Nicolae Iorga sp u n e a :
„înjosim în to td e a u n a m ă re ţia care in su ltă". Prin vorbirea de
ră u , u n ii în c e a rc ă să -i coboare pe toţi la nivelul lor de pitici
sp iritu ali.
E x istă cazu ri în care v orbitorul de r ă u face gălăgie d o ar
p e n tru a în ce rca să -şi acopere d o ar p ro p ria lui vinovăţie.
E ste ca şi cu h o ţu l, care, o d a tă p rin s a s u p ra fap tu lu i, a lu a t-
o la fugă pe stra d ă , strigînd: „Prindeţi hoţul!" T o ată lu m e a a
fost în şe la tă , crezînd că şi el şi v în zăto ru l fug de fa p t d u p ă
u n altul.)

Consecinţele vorbirii de rău

E a sa tisfa c e r ă u ta te a firii p ăm în teşti: „Cuvintele
b îrfito ru lu i s în t ca p răjiturile: a lu n e c ă p în ă în fu n d u l
m ăru n taie lo r" (Prov. 18:8).
E a d e sp a rte prieteni: „Om ul n e a s tîm p ă ra t s tîrn e ş te
c ertu ri, şi p îrîto ru l dezbină pe cei m ai b u n i prieteni" (Prov.
16:28). Vai, cîte p rietenii a u fost ru in a te de „şoapte" şi
„destăinuiri" in sin u a n te !
E a ră n e şte : „Cine vorbeşte în chip u ş u ra tic , ră n e ş te ca
s tră p u n g e re a u n e i săbii" (Prov. 12:18).
E a d u ce la ceartă: „Cînd n u m ai s în t lem ne, focul se
stinge; şi cînd n u m ai este nici u n clevetitor, c e a rta se
potoleşte" (Prov. 26:20).
E a po ate ucide: „M oartea şi v iaţa s în t în p u te re a limbii"
(Prov. 18:21). Poţi ucide cu s a b ia şi poţi ucid e c u lim ba.
V orbirea de r ă u m ai este n u m ită şi a s a s in a re a c a ra c te ru lu i
cuiva.
M ajo ritatea oam enilor „civilizaţi" n u se ră z b u n ă d în d u -
se cu cap u l de p e re ţi s a u sc rîşn in d din dinţi. Nim eni din
B iserică n u stre c o a ră otravă în m în c a re a d u ş m a n u lu i s ă u şi
n u sco ate p istolul. N -ar fi biblic! Şi nici legal! C ea m ai
ră s p în d ită m eto d ă de ră z b u n a re este calom nia şi vo rb irea de
ră u . Cînd n e ră z b u n ă m în s ă astfel pe alţii n u sc ă p ă m nici
noi neafectaţi. Nervii su p ra e x c ita ţi p ro d u c o excreţie
excesivă a glandelor hipofiză, s u p ra re n a lă şi tiroidă. A cest
s u rp lu s de secreţii cau zează la rîn d u l lui afecţiu n i ale
organelor şi s tă ri de boală. D u şm ă n ia este în tr-d e v ă r ... o
b o a lă grea!
 „Hu v ă vorbiţi de rău" / 127

Leacul vorbirii de rău

Lîngă fiecare in te rd ic ţie din Biblie e ste şi o
rec o m an d a re . D u m n ezeu n u se o p reşte n ic io d a tă la
s u p rim a re a ră u lu i, ci m erge m ai d e p a rte sp re c re şte re a
binelui. C elui care se în tre a b ă : „Ce s ă fac ca s ă n u m ai
vorbesc de r ă u ? “ tre b u ie s ă i se ră s p u n d ă : „începe de a stă z i
s ă v orbeşti de bine!"
„Nici u n c u v în t s tric a t s ă n u v ă ia s ă d in g ură; ci u n u l
b u n , p e n tru zidire, d u p ă cu m e nevoie, ca s ă dea h a r celor
ce-1 aud" (Efes. 4:29).
O bservaţi ce se s p u n e d espre a s p e c tu l pozitiv al vorbirii
în cărţile P salm ilor şi Proverbelor:
„Cine a d u c e m u lţăm iri, ca jertfă , a cela M ă proslăveşte,
şi celui ce veghează a s u p ra căii lui, a c elu ia îi voi a ră ta
m în tu ire a lui D u m n ezeu “ (Psalm 50:23).
„G ura celui n e p rih ă n it este u n izvor de viaţă, d a r g u ra
celor răi a s c u n d e silnicie."
„Pe buzele om ului p ric e p u t se află în ţe le p c iu n ea , d a r
n u ia u a este p e n tru sp a te le celui fără m inte" (Prov.
10:11,13).
„Un r ă s p u n s b lîn d p o toleşte m înia, d a r o v o rb ă a s p ră
a ţîţă m înia. Lim ba în ţelepţilor d ă ş tiin ţă p lă c u tă , d a r g u ra
n eso co tiţilo r îm p ro a şc ă n e b u n ie . O chii D om nului s în t în
orice loc, ei văd pe cei ră i şi pe cei b u n i.
„Limba dulce este u n pom de v iaţă, d a r lim ba s tric a tă
zdro b eşte sufletul."
„Om ul are b u c u rie s ă d e a u n r ă s p u n s cu g u ra lui, şi ce
b u n ă e ste o vorbă s p u s ă la vrem e potrivită!" (Prov. 15:1-
4,23).
„Un cu v în t s p u s la vrem ea potrivită, este ca n işte m ere
de a u r în tr-u n co şu leţ de argint" (Prov. 25:11).
D in to ate a c este texte p u te m d istila cîteva principii.
V orbeşte ceva vrednic s a u taci din gură.
(Fratele R ichard W u rm b ran d n e -a s p u s că în lim b a
ebraică, acelaşi term en , „davar", se foloseşte şi p e n tru
„cuvânt" şi p e n tru „m ărgăritar". D acă n -a i de d a t u n
m ă rg ă rita r ori de cîte ori deschizi g u ra, e ste m ai bin e s ă
p ă stre z i tăcere.
D acă n u poţi vorbi c u cineva faţă în faţă, n u vorbi
d e sp re el pe la sp ate. Nu am plifica ră u l, in fectîn d u -i şi pe
alţii.
C a u tă a sp e c tu l pozitiv în fiecare conversaţie. „ V orbirea
v o a s tră s ă fie to td e a u n a cu h a r, d re a să cu sa re , ca s ă ştiţi
128 / (grijă 4c (roii

cu m treb u ie s ă ră s p u n d e ţi fiecăruia" (Col. 4:6). V orbirea

n o a s tr ă tre b u ie s ă ră s p în d e a s c ă şi s ă în tre ţin ă v iaţa. C a u tă
s ă începi să-i vezi pe ceilalţi, n u c u m sîn t, ci c u m pot s ă
devină şi tra te a z ă -i d u p ă a c e a s tă m ă s u ră . V orbele n o a s tre
a u o e x tra o rd in a ră p u te re de m odelare. U na d in tre cele m ai
eficace m axim e d e sp re v iaţa de fam ilie sp u n e: „Dacă vrei s ă
fi tr a ta t ca u n rege, începe să -ţi tratezi so ţia ca pe o regină".
Nimic m ai a d e v ă ra t decît aceasta!
S -a r p re a p u te a ca citirea a c e sto r rîn d u ri s ă te deprim e.
S -a r p u te a s ă -ţi sp u i: „Ce s ă fac? E u n u p o t s ă m ă schim b"
şi s ă cazi în rese m n are . ^
Nu fă a c e a s tă greşeală. Biblia n u este u n ghid de „auto-
îm b u n ă tă ţire ". E a este o ofertă a p u terii lui D u m n ezeu şi o
ch em are la lu c ra re a Lui tra n sfo rm ato a re . „Din p riso su l
inim ii v orbeşte lim ba". Lasă-L pe D um nezeu s ă -ţi schim be
in im a şi vorbirea ta se va sc h im b a de la sine.
(Vorbeam la A rad cu fratele F lorian G uler şi el se
plîngea cam a şa: „Ce s ă m ă fac? E u s în t u n om c u o vorbire
m ai a s p ră . Am în c e rc a t s ă fiu altfel, d a r n u pot vorbi duios
ca alţii. Nu m ă văd în s ta re de a ş a ceva." D u h u l D om nului
m i-a s u g e ra t o în tre b a re şi i-am sp u s: „Florine, c u m ţi-ai
c u c erit tu so ţia ta în p erio ad a prieteniei v o a stre ? C um
vorbeai cu ea?" „Asta este o a ltă poveste", m i-a s p u s el.
„Acolo e ra o a ltă situaţie". D upă ce n e -a m gîndit în s ă bine,
n e -a m d a t se a m a că n u era de loc vorba de „o a ltă situaţie".
D rag o stea e ste cel m ai b u n d a scă l din lum e. Ne-am
d e s p ă rţit rîzînd şi el m i-a sp u s: „Cred că m ai este o s p e ra n ţă
şi p e n tru m ine". Astăzi, Florian este u n u l d in tre cei m ai
în d răg iţi fraţi din cîţi cu n o sc eu. T răieşte la D etroit şi este
p re sb ite r al B isericii. C um este vorbirea lui? Poate că la fel
de g ră b ită u n eo ri, d ar ... m ai în to td e a u n a p lin ă de iubire.
Zîm betul lui şi privirea ochilor vorbesc de m u lte ori m ai
d e slu şit decît ... lim ba.)
Iată cîteva rem arci pe care le-am p u te a ţine îm p re u n ă
m inte:
„Unii cu lim b a p re a a s c u ţită şi-a u tă ia t sin g u ri c ra c a de
s u b picioare".
„Fii cu m are a te n ţie a s u p ra limbii; se află în tr-u n loc
alunecos".
„Dacă n u p ă c ă tu ie şte cineva în vorbire, este u n om
desăvîrşit" (lacov3:2).
„Nu vă vorbiţi de r ă u u n ii pe alţii".
 15

Jiu vă duşmăniţi"
> f

U na d in tre cele m ai triste am in tiri din v ia ţa m ea este

u n a din copilărie. L ocuiam în a p ro p ie re a u n e i alte familii şi
s -a n im e rit că şi ei av eau copii cam de aceleaşi vîrste cu noi.
F ratele m eu era prieten cu u n b ă ia t al v e c in u lu i care e ra de
a c eiaşi v îrstă cu el, ia r eu m ă îm p rieten isem c u u n a ltu l, de
acelaşi „leat" cu m ine. Ne ju ca m de m u lte ori îm p re u n ă , d a r
de cele m ai m u lte ori, preo cu p ările vîrstei n e e ra u diferite şi
n e se p a ra m u n ii de alţii. Ţin m in te că în tr-o d u p ă -a m ia z ă m -
am lu a t la h a r ţă c u p rie te n u l fratelui m eu şi a m s ă rit la
b ă ta ie. D eşi el e ra m ai m are ca m ine, fu ria m ea e ra cît pe ce
să-l b iru ia sc ă . A tunci s -a întâm plat in cid e n tu l de care v re a u
s ă v ă vorbesc. în toiul în căierării n o a stre , a a p ă ru t d u p ă colţ
fratele m eu m ai m are. L-am privit cu n ă d e jd e şi m -am
repezit şi m ai o ţărît la trîn tă . N um ai că fratele m eu a s ă rit
în tre noi, m -a ţin u t bin e şi i-a în g ă d u it p rie te n u lu i s ă u s ă
m ă c h e lfăn e a sc ă d u p ă voie. F ratele m eu alesese în tre m ine
şi el şi p rie te n ia fu sese m ai ta re decît le g ă tu ra de sînge! Ani
de zile n -a m p u tu t s ă u it a c e a s tă sc e n ă şi i-am p ă s tr a t
fratelui m eu u n fel de n e m u lţu m ire care s -a tra n s fo rm a t
în tr-o d u şm ă n ie a s c u n s ă . C opilăria n o a s tră şi c h ia r u n ii din
an ii ad olescenţei a u fost u m b riţi de a m ă ră c iu n e a acestei
a m in tiri n e p lă c u te . Lipsa m ea de ie rta re a b lo cat
p o sib ilitatea u n o r relaţii n o rm ale în tre noi. A cum îm i d a u
s e a m a că m -a m p ăg u b it sin g u r de o su m e d e n ie de posibile
am in tiri plăcu te.
D u şm ă n ia n -a re ce s ă c a u te în m ijlocul po p o ru lu i lui
D u m n ezeu . în c ă de cînd i-a ales pe evrei, D u m n ezeu le-a d a t
a c e a s tă p o ru n că : „Să n u te răzb u n i, şi s ă n u ţii n e c az pe

129
130 / (%rijă de (răii

copiii p o p o ru lu i tă u . S ă iu b eşti pe ap roapele tă u ca pe tine

în s u ţi” (Lev. 19:18). U n a d in tre cele m ai jaln ic e im agini de pe
p ă m în t e ste priveliştea u n e i fam ilii în care fraţii şi su ro rile
tră iesc în d u şm ă n ie u n ii c u alţii. D um nezeu v rea s ă ne
iu b im u n ii pe alţii, n u s ă n e d u şm ă n im .
Iacov scrie: „Fiţi şi voi în d e lu n g răb d ă to ri, în tă riţi-v ă
inim ile, căci v e n ire a D om nului este aproape. Nu vă plîngeţi
u n ii îm potriva alto ra, fraţilor, ca s ă n u fiţi ju d e c a ţi: ia tă că
J u d e c ă to ru l e ste c h ia r la u ş ă “ (Iacov 5:8,9).
Ce este d u şm ă n ia ?
D u şm ă n ia e ste u n a sin g u ră , d a r se p o ate deghiza în tr-o
su m e d e n ie de form e. Uneori, ea poate lu a c h ip u l u n e i
in d iferen ţe reci. Alteori, ea se fu rişează s u b m a s c a u n o r
re se n tim e n te a m a re faţă de n işte rele s a u p ag u b e im aginare.
E x istă şi d u şm ă n ii violente, care d u c la conflicte d esch ise şi
la o lu p tă pe v ia ţă şi pe m oarte.
Uneori, d ă ru im cu p ăre re de ră u ; fie că p u n e m b a n i în
colecta Bisericii, fie că facem cad o u o h a in ă u n u i frate m ai
nevoiaş. în p ă re re a n o a s tră de r ă u este a s c u n s germ enele
u n e i d u şm ă n ii în creştere. Avem s e n tim e n tu l că sîn te m
p ă g u b iţi şi că altcineva n e ia a c e e a ce n i se cuvine. Probabil
că n u este nim ic n o u nici în a c e a sta . Biblia îi avertiza pe cei
din B iserica p rim u lu i secol: „Fiecare s ă d e a cum a h o tă rît în
in im a lui: n u c u p ă re re de ră u , s a u de silă, căci „pe cine d ă
c u b u c u rie , îl iu b e şte D u m n e z eu ” (2 Cor. 9:7).
D u şm ă n ia se po ate a s c u n d e şi în c îrtirea îm potriva
cuiva, în n e p lă c e re a de a fi în to v ără şia lui.

De ce să nu duşmănim?
D u şm ă n ia e ste n ă s c u tă d in tr-u n s e n tim e n t de
n e d re p tă ţire p ro fu n d ă. E a e ste u n p ro d u s al m îndriei
ofensate. Cel ce d u şm ă n e ş te m ă rtu ris e ş te că v rea s ă tre a c ă
la lu c ru şi s ă facă ordine în univers.
Iacov sp u n e : „Nu vă ră z b u n a ţi singuri; ia tă că
J u d e c ă to ru l e ste c h ia r la u ş ă ”.
Cel ce d u ş m ă n e ş te îşi d ă pe faţă n e în c red e re a în grija
p ro v id en ţială a lui D um nezeu. „R ăzbunarea este a m ea,
s p u n e D o m n u l”. S u b s tă p în ire a Lui divină, creştin ii treb u ie
s ă înveţe s ă accep te to tu l cu încredere. A m intiţi-vă de
p ă ţa n ia lu i Iosif cu fraţii săi. Ei l-a u v în d u t în Egipt, ei l-a u
d u ş m ă n it şi ei l-a u d e c la ra t m ort. De ce n u s -a ră z b u n a t
Iosif? P e n tru că el tră ia s u b providenţa divină şi privea to ate
 „Ru vă duşmăniţi' / 131

lu cru rile din p u n c tu l lu i D u m n ezeu de vedere: „Iosif le-a zis:

Fiţi fără team ă: căci s în t eu oare în locul lui D u m n ezeu ? Voi,
neg reşit, v-aţi gîndit să-m i faceţi ră u ; d a r D u m n ezeu a
s c h im b a t ră u l în bine, ca s ă se îm p lin e a scă ceea ce se vede
azi, şi a n u m e , s ă scap e v ia ţa u n u i p opor în m are n u m ă r '
(Gen' 50:19-20).
La fel a făc u t şi David, cruţîndu-1 pe S a u l, care c ă u ta
să -i ia viaţa. Şi David s -a p la s a t s u b p ro v id en ţa Celui care le
rîn d u ie şte pe toate: „Ju d ece D om nul în tre tin e şi m ine, şi
D om nul s ă m ă ră z b u n e pe tine; d a r e u n u voi p u n e m în a pe
tine. „Răul de la cei răi vine", zice vechea zicală. De ac ee a eu
n u voi p u n e m în a pe tine. ... D om nul v a ju d e c a şi v a h o tă rî
în tre m in e şi tine, El va vedea, El îm i v a a p ă ra p ricin a şi El
îm i va face d rep tate, izb ăv in d u -m ă d in m în a ta “ (1 S am .
24:12-15).
Iosif şi David s în t oam eni care n - a u d a t voie
evenim entelor s ă le s tă p în e a s c ă viaţa. Ei L-au re c u n o s c u t
s u v e ra n d o a r pe D u m n ezeu şi n - a u d a t voie oam enilor s ă le
c o n d u c ă ex istenţa. Aceşti doi m ari oam eni ne în v a ţă s ă
privim dincolo de oam eni şi în tîm p lări sp re s u v e ra n ita te a şi
în ţe le p c iu n e a divină, care are u n p lan d e săv îrşit c u v iaţa
n o a s tră .
D u şm ă n ia este o form ă o b raznică de ateism . E a îi
c a racterizează pe aceia care vor s ă -ş i ia s o a rta în propriile
lor m îini şi să -şi facă d rep tate.
D u şm ă n ia îşi g ă seşte p lăc e re a în facerea ră u lu i,
p e rv e rtin d c a ra c te ru l creştin . E a tre b u ie s p ă la tă p rin
lacrim ile pocăinţei: „Orice a m ă ră c iu n e , orice iuţim e, orice
m înie, orice strigare, orice clevetire şi orice fel de ră u ta te s ă
p ia ră d in m ijlocul v o stru . D im potrivă, fiţi b u n i u n ii cu alţii,
m iloşi, şi iertaţi-v ă u n u l pe altu l, cu m v-a ie rta t şi
D u m n e z eu pe voi în C h risto s ' (Efes, 4:31,32).

S-ar putea ca tu să fii de vină

V -aţi gîndit v reo d a tă că noi vedem la alţii m ai ales
greşelile pe care le facem noi în şin e ? P e rso n a lita te a n o a s tră
este ca u n filtru prin care îi privim pe ceilalţi. în cele m ai
m u lte cazuri, noi proiectăm a s u p ra a lto ra n e m u lţu m ire a
n o a s tr ă d e sp re noi înşine.
„De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tă u şi n u te uiţi
c u b ă g a re de se am ă la b îm a din ochiul t ă u ? ' în tre b a
D om nul Isu s şi avea drep tate.
132 / {grijă ă« (roii

Un p o căit e ste u n om care s -a m ă s u r a t pe sin e în

c în ta ru l d rep tă ţii dum nezeieşti şi şi-a d a t se a m a că s in g u ru l
lu c ru pe care-1 m erită este iadul. Perspectiva a c e a s ta l-a
îngrozit în a ş a m ă s u ră , în cît ori ce îi d ă D u m n ezeu d u p ă
ac ee a este privit ca h a r. în tr-a d e v ă r, ce se p o ate com para cu
s u fe rin ţa ia d u lu i? Orice alte lu c ru ri p rin care în g ăd u ie
D u m n ezeu să trecem n u s în t decît fleacuri, floare la u rec h e ,
faţă de ceea ce a r fi tre b u it s ă n i se întîm ple.

Duşmănia înrobeşte
U n foarte c u n o s c u t p s ih ia tru re m a rc a fap tu l că cei care
d u ş m ă n e s c a ju n g s ă fie robii celor d u şm ă n iţi de ei:
„In m o m e n tu l în care încep s ă d u şm ă n e sc pe cineva,
devin sclavul lui. Nu m ă m ai pot b u c u ra de v iaţă şi de lu c ru l
m eu , din c a u za lui. P e rso a n a lui începe să-m i s tă p în e a s c ă şi
gîn d u rile m ele. M ă p reo c u p de el p în ă la ob sed are şi nici
n o a p te a în so m n n u pot s c ă p a de p re z e n ţa lui
a m e n in ţă to a re . R esentim entele m ele îm i n en o ro cesc
s ă n ă ta te a . D u şm ă n ia m ea îm i ru in e a z ă b u n a dispoziţie.
S -a r p u te a s ă fiu în v a c an ţă , s ă c o n d u c o m a ş in ă de lu x pe
aleile ru g in ite de to am n ă , în ju r u l u n u i lac de arg in t. A sta
n u a ju tă la nim ic. Am aceeaşi s ta re m izerabilă ca şi cînd a ş
con d u ce o c ă ru ţă p rin ploaie şi noroi. O m ul pe care-1 u ră s c
m ă u rm ă re ş te p re tu tin d e n i. M încarea n u -m i p rieşte, fam ilia
m ă enervează, prieten ii m ă d eranjează, a e ru l îm i lip se şte şi
m i se în tu n e c ă ochii. C ă u tîn d o cale p rin care s ă m ă ră z b u n
pe el, m -am n e n o ro c it în tre tim p pe m ine însum i".
Solom on o sp u s e s e cu m u lt în ain te: „Mai b in e u n p rîn z
de v erd eţu ri, şi dragoste, decît u n bou în g ră şa t, şi u r ă “
(Prov. 15:17).

Duşmănia păgubeşte
C u rsu rile de specializare din şcolile de perfecţio n are a
cad relo r de co n d u cere c u p rin d o ilu s tra ţie celebră:
U rsul „grizli" din A m erica este u n u l d in tre cele m ai
p u te rn ic e an im ale care tră ie sc pe a c e st co n tin e n t. D oar
bizo n u l şi u rs u l de m u n te i se p o t opune. T otuşi, de m ulte
ori u r s u l „grizli" e ste v ă z u t îm p ă rţin d u -şi p ra d a c u u n a lt
a n im a l n u m it „sconc". E ste u n a n im a l m ic u ţ pe care u r s u l
l-a r p u te a u c id e d in tr-o sin g u ră lovitură.
De ce n-o face? P e n tru că u rs u l, şi to a tă A m erica de
 „Ru vă duşmăniţi" / 133

altfel, ştie că „sconcsul" d eţin e u n fel de a rm ă secretă: o

secreţie pe care o îm p ro a şc ă cînd se sim te în prim ejdie.
M irosul acestei secreţii este in su p o rta b il şi p e rs is tă
să p tă m în i de zile. S ig u r că u r s u l a r p u te a pocni „sconcsul",
d a r ... se m erită?
G în d eşte-te bine la ceea ce răm în e d u p ă o „răfuială" în
care „ai a v u t dreptate". S -a m erita t?

Leapăd-o!
Cine iu b e şte d u ş m ă n ia se d u ş m ă n e ş te pe sine!
T rateaz-o ca pe u n p ă c a t şi sc a p ă de ea repede. Nu vei
avea decît de cîştigat.
D acă m în ia e ste u n p ă c at, a tu n c i d u ş m ă n ia e ste o
p e rm a n e n tiz a re a p ă c a tu lu i, o tră ire c o n ştie n tă în el şi o
îm p ietrire a inim ii faţă de c e rc e ta rea D u h u lu i lui D um nezeu.
N-ai s ă poţi s c ă p a de d u şm ă n ie fă ră a ju to ru l lui
D um nezeu. D u-te în c ă m ă ru ţa ta şi s ta i de v o rb ă cu El.
1) Fii de acord cu D um nezeu: d u ş m ă n ia e ste u n p ă c at.
2) A şează-te s u b s u v e ra n ita te a lui D um nezeu. N um ai El
este sfîn t şi n u m a i El a re d re p tu l s ă ră s p lă te a s c ă fiecăru ia
d u p ă cu m m erită. Lasă-L pe D um nezeu să -ţi facă d rep tate.
(Fratele C e n u şă o b işn u ia s ă s p u n ă celor ce v e n e a u
nervoşi la dîn su l: „Cu cine vrei s ă te cerţi. Ai u ita t că eu n u
exist? E u s în t ... cenuşă!)
3) Ia rtă din to a tă inim a. D acă n e -a m d a se a m a că
D u m n e z eu n e ia rtă ex act în m ă s u ra în care-i iertăm şi noi pe
alţii, a m fi zăbavnici la m înie şi grabnici la ... iertare . Nu ţine
pe nim en i leg at în la n ţu l n eiertării. Nu u ita că celălalt c a p ă t
de la n ţ te ţine în ro b it pe tine! Eliberează!
4) C ere ie rta re de la D um nezeu şi la s ă sîngele S ă u sfîn t
s ă te c u ră ţe a s c ă . U m ileşte-te în p o c ă in ţă şi n u vei avea tim p
s ă m ai vezi greşelile altora.
5) S p u n e D om nului că vrei să -ţi sc h im b e inim a şi
se n tim e n tele . D eschide-te p e n tru D u h u l S fînt şi urm ează-1
în d em n u rile.
6) D acă ai de re p a ra t a n u m ite relaţii r u p te p rin
d u şm ă n ie , fă-o. R ecu n o aşte-ţi p rim ul greşeala şi vei fi u im it
ce rep ed e îşi vor re c u n o a şte şi ceilalţi greşelile lor.
E ste in te re su l tă u şi al m eu să n e ferim s ă trăim s u b
im p eriu l du şm ăn iilo r. D um nezeu n e -a d a t o cale m u lt m ai
b u n ă p e n tru rezolvarea problem elor: calea h a ru lu i, calea
iertării, calea lu crării D u h u lu i S fînt în noi şi p rin noi la
134 / {grijă de (rafi

m în tu ire a alto ra.

Nu te lă s a ro b it de oam eni s a u îm p reju rări, ci ridică-te
la nivelul vieţii u n u i c e tă ţe a n al ceru lu i. D um nezeu te v rea
b iru ito r şi liber. L asă s o a rta ta în m în a Lui şi ... b u c u ră -te
de to t ce-ţi trim ite în ţe le p c iu n ea Lui în d ru m u l vieţii.
 16

îngrijire duhovnicească

C a rte a a c e a s ta este o ca rte d esp re relaţii n o rm ale în

tru p u l duh o v n icesc al fam iliei copiilor lui D um nezeu. A ceste
relaţii sim ple şi m in u n a te n u p o t fi în tre ţin u te în s ă decît de
aceia care a u „trecut pragul" şi tră iesc în lu m e a m in u n a tă a
celor „ n ă sc u ţi din nou", p rin c re d in ţa m în tu ito a re în je rtfa
D om n u lu i Isu s. „Normalul" n u po ate ex ista în sfera
„anorm alului", şi a tîta tim p cît cineva se în c ă p ă ţîn e a z ă s ă
ră m în ă în a fa ra u n e i leg ătu ri n o rm ale c u D um nezeu, to ate
celelalte leg ătu ri ale lui c u lu m e a din j u r n u vor p u te a fi
„norm ale".
R elaţia n o a s tr ă cu D u h u l S fînt e ste ch eia tu tu ro r
celorlalte relaţii ale n o a s tre cu lu m ea în c o n ju ră to a re . în
m ijlocul epistolei către Efeseni, exact în a in te de se c ţiu n e a
d e d ic a tă în d em n u rilo r a s u p ra felului n o s tru de relaţii c u cei
din ju r, ap o sto lu l Pavel a scris p u n c tu l de p lecare al tu tu ro r
lu cru rilo r: „Nu vă îm b ă ta ţi de vin, a c e a s ta este d e stră b ă la re .
D im potrivă, fiţi plini de D uh" (Efes. 5:18). Cine este
îm b ă ta ta t de vin îşi pierde controlul. Tot a ş a , cine este plin
de D u h u l S fînt cedează controlul tu tu r o r a c ţiu n ilo r sale,
s u b o rd o n în d u -se călăuzirii D u h u lu i Sfînt al lu i D um nezeu.
R ealităţile s în t m u lt m ai p reţio ase decît cuvintele, ia r
relaţiile n o a s tre treb u ie s ă facă p a rte din sfera realităţilor.
V orbim p re a m u lt d esp re definiţii. Ne c e rtăm şi n e
fra g m en tă m pe tem a „Botezului cu D u h u l Sfînt". Unii îl
c o n sid e ră a c tu l p rin care cel credincios e ste alto it în tru p u l
s p iritu a l al Bisericii, alţii îl co n sid eră o a d o u a lu c ra re a
D u h u lu i, trim isă de D u m n ezeu ca s ă n e d e săv îrşe a sc ă

135
135 / (grijă de (răii

s ta r e a du h o v n icească. C uvintele a u a ju n s s ă aibe o m ai

m a re im p o rta n ţă decît tră ire a . S in g u ra în tre b a re pe care
tre b u ie s ă ne-o p u n e m este: „Care este rela ţia m ea a c tu a lă
cu D u h u l Sfînt?"
Şi D u h u l S fîn t şi eu sîn te m p e rso a n e , ia r în tre noi n u
tre b u ie s ă existe experienţe, ci relaţii p e rm a n e n te , de
d u ra tă . Ca orice a ltă relaţie, u m b la re a m ea cu D u h u l S fînt
p o a te c u n o a şte v rem u ri de în a ltă in tim ita te s a u de rece
in d iferen ţă. La fel se întâm plă în relaţiile m ele cu so ţia s a u
copiii m ei. Leacul u n o r relaţii d efectuoase n u este
redefinirea term enilor, ci re lu a re a in tim ităţii. C e-aţi zice
d e sp re m in e d a c ă m -a ş ap ro p ia de so ţia m ea d u p ă o ceartă,
ca s ă d isc u tă m îm p re u n ă şi s ă stab ilim ce în se a m n ă de fap t
„iubirea"? Ce înţelege ea şi ce înţeleg eu d e sp re a c e st
su b ie c t? C are s în t căile care d u c la iu b ire şi cînd tre b u ie s ă
iubim : la în c e p u tu l căsniciei s a u tre b u ie s ă a ş te p tă m p e n tru
a e x p erim en ta iu b ire a a d e v ă ra tă m u lt m ai tîrziu, ca o
confirm are a căsniciei n o a stre ?
Deşi discuţiile s în t b u n e în tr-o oarecare m ă s u ră ,
relaţiile n o a s tre s în t m u lt m ai m ult: ele s în t u n re z u lta t al
voinţei. De ac ee a s p u n e B iblia că D u m n ezeu va d a „D uhul
S ă u celor ce 1-1 cer“ (Luca 11:13). Botezul şi u m p le rea cu
D u h u l S fînt n u s în t decît „terminologii" om eneşti. R ealitatea
relaţiei cu D u h u l S fînt este ceea ce n e trebuie. C are este
re la ţia ta de a c u m c u D u h u l Sfînt? Nu-m i s p u n e ce s-a
în tîm p la t la convertire şi nici ce a şte p ţi s ă ţi se întâm ple
„cîndva", în viitor! Ai tu in im a d e sch isă p e n tru D u h u l S fînt
a c u m ? E ste El liber s ă -ţi um ple v iaţa? S a u L-ai în c h is în tr-o
c a rte, în tr-o zi a să p tă m în ii s a u în tr-o c ă m ă ru ţă m ică a
ex isten ţei tale?
în tim pul u n e i v a c an ţe p e tre c u te la ţa ră a tre b u it s ă
trecem cu b a c u l pe celălalt m al. N e-am s u it m a ş in a pe
p u n te a inferioară, ia r apoi am fost în d em n a ţi s ă tre c em pe
p u n te a su p e rio a ră . D rum ul în tr-acolo se c ă ţă ra pe o s c a ră
în sp ira lă cu trep tele foarte a b ru p te . La v îrsta n o a s tr ă n u
n e -a fost tocm ai u ş o r s ă facem a c e s t exerciţiu, d a r de în d a tă
ce am a ju n s s u s , n e -a m d a t se a m a că o ste n e a la a fost
m e rita tă . De pe p u n te a de s u s n e -a m p u tu t b u c u ra de o
p a n o ra m ă m in u n a n tă . în tr-u n colţ era u n m ic r e s ta u ra n t,
ia r pe p u n te e ra u a şez a te s c a u n e confortabile în c a re te
p u te a i cuibări de m in u n e. S ă fi în p ă rtă ş ia celor de pe
p u n te a de s u s a fost m u lt m ai bine decît s ă fi ră m a s p rin tre
m aşin i, pe p u n te a inferioară.
 Sngryire duhovnicească /1 3 7

C reştinul este şi el c h e m a t s ă u rc e sp re „ p u n te a
su p erio ară" a vieţii. E x istă u n fel de e x iste n ţă pe c a re o
d ă ru ie şte D um nezeu tu tu r o r celor ce-şi d a u o s te n e a la s ă
p ă ră s e a s c ă nivelul m ediocru al lum ii p ă c ăto a se . A postolul
Pavel vorbeşte cu cei din Efes d espre a n u m ite locuri „cereşti"
în care am in tra t deja p rin C hristos: „B inecuvîntat s ă fie
D um nezeu, T atăl D om nului n o s tru Isu s C h risto s, care n e -a
b in ec u v în ta t cu tot felul de b in ecu v în tări d u h o vniceşti, în
locurile cereşti, în C h risto s. ... D ar D um nezeu, c a re e ste
b o g a t în în d u ra re , ..n e-a în v ia t îm p re u n ă şi n e -a p u s s ă
şedem îm p re u n ă în locurile cereşti, în C h risto s Isus" (Efes.
1:3; 2:4-6).
D eşi la prim a im presie, a c este versete vorbesc d esp re
ceea ce vom ex p erim enta în viitor, cînd vom aju n g e în locul
în care este deja C hristos, eu cred că tex tu l n e v orbeşte şi
d e sp re a n u m ite s tă ri cereşti pe care credincioşii s în t
ch em aţi s ă le g u ste în că de aici de pe p ă m în t. în sp rijin u l
a cestei păreri, citez tex tu l din Evrei 6:4-5: „ ... cei ce a u fost
lu m in aţi o d a tă şi a u g u s ta t d a ru l ceresc şi s -a u fă c u t p ă rta ş i
D u h u lu i Sfînt, şi a u g u s ta t C uvîntul b u n al lui D um nezeu şi
p u te rile veacu lu i viitor
în tre cei credincioşi tre b u ie s ă se m an ifeste în c ă de pe
a c u m ceva din nivelul în a lt de p ă rtă şie al cerului.
P e n tru ca o B iserică s ă a ju n g ă la a c e s t nivel, v a trebui
cu s ig u ra n ţă ca m em brii ei s ă se sile a sc ă s ă u rce pe calea
a n ev o io asă sp re „ p u n tea su p erio ară". T reptele sfinţirii n u
s în t u şo a re . Va tre b u i s ă n e p u n e m la lu c ru m u şc h ii şi s ă n e
înd oim în ch eietu rile an ch ilo zate de a rtrita sp iritu ală:
„întăriţi-vă d a r m îinile obosite şi g en u n ch ii slăbănogiţi"
(Evrei 12:12).
H aideţi s ă u rm ă rim îm p re u n ă a c e s t d ru m în su s,
p a rc u rg în d îm p re u n ă în că zece tre p te adiţionale în
in c u rs iu n e a n o a s tră p rin v ersetele care n e în v a ţă cu m s ă ne
p u rtă m u n ii cu alţii.

Să veghem unii asupra altora

P rim a treap tă: „Să veghem u n ii a s u p ra altora , ca s ă n e

în d e m n ă m la d ragoste şi la fapte b u n e . S ă n u n e p ă ră sim
a d u n a re a n o a s tră , cu m a u u n ii obicei; ci s ă n e în d em n ăm
u n ii pe alţii, şi cu a tît m ai m ult, cu cît vedeţi că ziua se
apropie" (Evrei 10:24-25).
138 / (grijă ăe (răii

Ce faci cînd s ta i de veghe? Te s tră d u ie ş ti s ă fii a le rt la

ceea ce se p etrece î n j u r şi s ă fii în to td e a u n a g a ta de a c ţiu n e.
E x act a c e s ta este şi s e n su l în care S c rip tu ra n e în d e a m n ă s ă
veghem u n ii a s u p r a alto ra. A face a ş a în se a m n ă a fi a te n t, a
privi c u a te n ţie , a descoperi, a fi in te re s a t şi a fi m ere u la
dispoziţia alto ra. A veghea a s u p ra a lto ra în se a m n ă a c ă u ta
s ă vezi ce se p etrece în inim ile lor şi a-i a ju ta s ă u rc e m ai
s u s pe s c a ra credinţei.
(în Ian u a rie 1992 am în c e p u t s ă am tu lb u ră ri de vedere
la ochiul m eu stîng. Alergînd de la u n doctor la altu l, a m p u s
m în a pe telefon şi m i-am s p u s n ecazul şi familiei
W u rm b ran d . D u p ă ce m -a a s c u lta t a te n t şi d u p ă ce s -a
g răb it s ă m ă reco m an d e u n u i foarte m are sp ecialist
oftalm olog, fratele R ichard a fă c u t o p au ză. M i-am d a t
s e a m a im e d ia t că tre b u ie s ă u rm eze ceva „de la in im ă la
inim ă". Ochii lu i sp iritu a li v ă z u se ră în in im a m ea o b o a lă
m u lt m ai p e ric u lo a să decît b o a la de ochi: p a n ic a îngrijorării.
Ca de obicei, d în su l a în c e p u t c u o ilu stra ţie : „Vreau să-ţi
s p u n ceva. E u am u m b la t ap ro a p e p e ste tot în lu m e a a sta .
C red că am fost în m ai m u lt de o s u tă cincizeci de ţă ri şi am
v ă z u t cu ochii cam to t ceea ce oam enii n u m e sc locuri şi
lu c ru ri frum oase. T otuşi, cele m ai fru m o ase rea lită ţi n u le-
am d escoperit cu ochii tru p u lu i, ci cu ochii su fle tu lu i. Cele
m ai fru m o ase rea lită ţi m i le-a desco p erit D um nezeu în m ine
în su m i, cînd s tă te a m în s in g u ră ta te a în tu n e c a tă a
închisorii. C a u tă s ă faci şi tu la fel şi d acă n -ai s ă m ai vezi
cu ochii, ro ag ă-te lui D um nezeu să -ţi descopere lu cru rile
fru m o ase ale îm p ă răţie i Sale din lă u n tru l tă u . A sta îţi va fi
de cel m ai m a re folos."
Ceva m ai tîrziu aveam s ă în v ă ţ to t de la d în su l că există
m ai m u lte feluri de percepere: „Isus n e salvează de u n
orizont în g răd it. A şa cu m există u n d e sonore care n u p o t fi
p e rc e p u te de oam eni , a ş a s în t şi u n d e lu m in o ase pe care noi
n u le p u te m vedea. C u a ju to ru l in stru m e n te lo r v ed em m u lt
m ai m u lt decît cu ochiul liber. D ar pe lîngă a c e s te a m ai
e x istă şi viziu n ea a ceea ce-i d e p a rte (bătrînii bisericilor s în t
n u m iţi în Biblie în lim ba g reacă ..presbiteri". de la care este
derivat şi te rm e n u l „presbitism " din optică), ved erea celor
lă u n tric e , v iziunea m istică şi, d e a su p ra tu tu ro r, viziunea
b e a tic ă s a u extatică: să-L vezi pe D um nezeu faţă în faţă.
O ricine n u are to ate aceste feluri de viziuni este în c ă m ai
m u lt s a u m ai p u ţin orb. C onsiderăm că ochiul este organul
vederii, cînd de fa p t el n e îm piedică u n eo ri s ă vedem
 îngrţjire duhovnicească /1 3 3

realităţile finale. A devărata bogăţie a o m u lu i e ste viziu n ea

lă u n tric ă ”.
U nul d in tre cele m ai folositoare s fa tu ri pe care le-am
p rim it din p a rte a celor care în c e rc a u s ă m ă p re g ă te a sc ă
p e n tru s lu jire a în B iserică a fost a cesta: „Cînd s ta i de v o rb ă
cu oam enii, c a u tă s ă au zi n u n u m a i ceea ce s p u n ei, ci şi
ceea ce a r v rea ei s ă s p u n ă sa u , m ai ales, ceea ce ei n u vor
să -ţi s p u n ă , căci acolo se află de cele m ai m u lte ori
a d ev ăratele lor pro b lem e.”
C u p e rsp ic a c ita te a şi p ă tru n d e re a lui proverbială,
fratele R ichard „văzuse” în m ine o p ro b lem ă care se cerea
n e a p ă r a t tra ta tă .)
S ig u r că u n e o ri n u e ste u ş o r s ă fii s u b obiectivul alto ra.
T extul din Evrei 10:24 n e s p u n e că, în astfel de cazuri, u n ii
a u obicei s ă „p ă ră se asc ă a d u n a re a ”. E ste m ai u ş o r s ă pleci
decît s ă accep ţi s ă fii în d e m n a t „la d rag o ste şi la fapte b u n e ”.
Nu toţi re u ş e s c s ă u rce din tr-o d a tă la nivelul p ă rtă şie i de pe
„p u n te a su p e rio a ră ”. Cei care n u s în t su fic ie n t de c re sc u ţi
d u h o v n iceşte procedează ca şi copiii: „îmi ia u ju c ă riile şi
plec!”.
T u s ă n u fii aşa! A cceptă slu jire a vegherii reciproce.
S c rip tu ra n e în d e a m n ă s ă tră im îm p re u n ă , să n e p re ţu im
u nii pe alţii şi s ă n e în d e m n ă m m ereu sp re m ai bine. U rcă
cea d intîi tre a p tă sp re îngrijirea d u h o v n icească, p rac tic în d
vegherea u n ii a s u p ra alto ra.

Primiţi-vă unii pe alţii

T re ap ta a doua: „Aşa dar, prim iţi-vă u n ii pe alţii, cu m v-
a p rim it şi pe voi C hristos, sp re slava lui D u m n e z eu ” (Rom.
15:7). Ia tă o p o ru n c ă sim plă şi clară: „Prim iţi-vă u nii pe alţii,
d u p ă p ild a lui C h risto s”.
B iserica este „trupul lui C h risto s” în care to ate
m ăd u la re le a u nevoie u n u l de celălalt. D iferenţele d in tre noi,
d e p a rte de a n e în d re p tăţi izolarea, a c c e n tu e a z ă şi m ai m u lt
cît de m u ltă nevoie avem u n u l de altul.
A cceptarea c re ştin ă este u n m od de proslăvire a lui
D u m n ezeu . A prim i în se a m n ă a accepta, a în g ădui, a în tin d e
o m în ă p rie te n e a sc ă şi a deschide o u ş ă ospitalieră. în
term en i practici, a prim i în se a m n ă a găzdui pe cineva în
c a sa şi in im a ta.
„A p rim i” este o p u su l lui „a resp in g e ”. îţi poţi în ch ip u i
u n lu c ru m ai groaznic decît acela de a fi re s p in s de toţi. A fi
140 / (grijă de (raţe

„d isp reţu it şi p ă ră s it de oam eni" în se a m n ă a g u s ta din

a r s u r a iad u lu i.
R espingerea în se a m n ă o c o n d a m n a re la s in g u ră ta te .
R espingerea doare şi ră n e ş te adînc.
R espingerea în se a m n ă a forţa divizarea socială.
R espingerea în se a m n ă a fi îm p in s sp re d e scu ra ja re.
R espingerea deform ează p e rso n a lita te a copiilor.
R espingerea îi a lu n g ă pe oam eni a fa ră din B iserică.
R espingerea ru in e a z ă familii.
R espingerea este s ă m în ţa sinuciderii.
R espingerea este u n păcat.
D om nul Isu s C h risto s este m odelul n o s tru în felul în
care tre b u ie s ă n e prim im u n ii pe alţii. Ca s ă a ju n g i la
D om nul Isu s n u a tre b u it n icio d a tă s ă treci p e ste b arie re
sociale, s ă ai u n a n u m it co n t în b a n c ă s a u s ă fi îm b ră c a t
în tr-o a n u m ită u niform ă. El S -a coborît a tît de jo s în cît
oricine îi p o a te deveni prieten. D eşi a fost îm p ă ra t, n u S -a
n ă s c u t în p a la t, ci în ieslea oilor, ca s ă p o a tă fi accesibil
p ăsto rilo r. Deşi e ra evreu, a tre b u it s ă fugă în E gipt şi Şi-a
tră it copilăria în N azaret, p rin tre galileienii c u sînge
a m e ste c a t. D eşi a fost n e p rih ă n it, a u m b la t în to v ără şia
vam eşilor şi a păcăto şilo r.
în în tre a g a S a ex p erien ţă u m a n ă , D om nul Isu s a tră it şi
resp in g erea şi prim irea: „A venit la ai Săi şi ai S ăi n u L-au
prim it". A ceasta e ste respingere! „Dar tu tu ro r celor ce L -au
prim it, a d ică tu tu r o r celor ce cred în Num ele Lui, le-a d a t
d re p tu l s ă se facă copii ai lui D um nezeu". A cesta este
fru c tu l d um nezeiesc al prim irii.
C reştinii s în t şi ei oam eni ai călătoriilor. U neori ei se
m u tă d in tr-u n loc în altu l p e n tru că a ş a a u fost călău ziţi de
D u m n ezeu . Alteori, m u ta re a lor este m otivată doar de faptul
că n u s -a u s im ţit prim iţi şi a c c e p ta ţi în tr-o a n u m ită
c o m u n ita te s a u B iserică şi-şi c a u tă a c u m u n loc în a ltă
p a rte .
E ste im p o rta n t s ă în v ăţă m s ă n e prim im bin e u n ii pe
alţii. A ceasta n u în se a m n ă în nici u n fel că noi n e facem
p ă rta ş i p ă c ate lo r alto ra. S -a r p u te a s ă p rim eşti cu sim p atie
pe u n om b e a t, p e n tru că e ste şi el om, d a r a s ta n u
în s e a m n ă că te faci p ă rta ş beţiei lu i s a u că în cu rajezi b eţia.
(Fratele M arcu Nichifor povestea cu m a g ă sit în tr-o
s e a r ă plo io asă u n om b e a t pe s tr a d ă şi cum l-a d u s în c a s a
lui. „L-am d u s în c asă. L-am a ş e z a t pe u n s c a u n şi am
în c e p u t să-i p red ic E vanghelia. El a în c e p u t s ă plîn g ă şi
 îngrijire duhovnicească /1 4 1

d ăd ea m ere u din cap în cu v in ţîn d u -m ă . Ştii, oam enii beţi a u

c a lita tea a s ta că n u ţi se îm potrivesc. Poţi s ă to rn i în ei ce
vrei ca în tr -u n b u to i, ca în tr-o găleată. Ce m ai, l-am p u s s ă
se roage d u p ă m ine şi i-am făcu t cad o u şi o Biblie. O m ul
acela s -a d u s a c a s ă la n e v a sta lui şi a stă z i e ste u n copil
m în tu it al lui D um nezeu. C h risto s tră ie ş te a c u m şi în in im a
lui. S e a ra aceea i-a s c h im b a t m e rsu l vieţii".)
„Prim iţi-vă u n ii pe alţii cum v -a p rim it şi pe voi
C h risto s, sp re slava lu i D um nezeu".
U rcă şi a d o u a tre a p tă şi în v aţă s ă u r ă ş ti p ă c a tu l, d a r
să-l iu b e şti în to td e a u n a pe cel p ă c ăto s. Priveşte-1 p rin
lu m in a h a ru lu i şi fă-i loc în in im a ta.

îngăduiţi-vă unii pe alţii

T re ap ta a treia: „Vă sfă tu ie sc d a r eu, cel în te m n iţa t

p e n tru D om nul, s ă v ă p u rta ţi în tr-u n chip vrednic de
c h em area, pe care a ţi prim it-o, cu to a tă sm e re n ia şi
blîn d eţea, c u în d elu n g ă răb d a re ; în g ăd u iţi-v ă u n ii p e alţii în
dragoste, şi c ă u ta ţi s ă p ă s tra ţi u n ire a D u h u lu i, p rin
le g ă tu ra păcii“(E fes.4:1-3).
B ăgaţi de se am ă în ce context s în te m sfătu iţi s ă n e
în g ăd u im u n ii pe alţii. în aceeaşi resp ira ţie , ap o sto lu l Pavel
n e în d e a m n ă s ă fim sm eriţi şi răb d ăto ri. Ni se cere s ă n e
dăm to a tă silin ţa p e n tru a p ă s tr a u n ita te a şi p e n tru a tră i în
pace. A fi în g ăd u ito r în se a m n ă a avea p u te re a p e n tru a trece
p e ste n e p lă c u tu l de azi sp e rîn d în m ai binele de m îine. A fi
în g ă d u ito r în se a m n ă a a c ce p ta s ă suferi p u ţin din dragoste
p e n tru celălalt. Cît ai su fe rit p e n tru ceilalţi în u ltim a vrem e?
C înd s p u i a ltu ia s ă ta c ă şi s ă se în d rep te, s -a r p u te a ca
tocm ai tu s ă fii acela care a r tre b u i s ă ta c ă şi s ă se aplece.
E xistă o „regulă a a ră tă rii cu degetul": cînd îl ţin e m
în tin s c ă tre a ltu l, p alm a se gru p ează în a ş a fel în cît alte trei
degete a r a tă sp re noi înşine. S a u cum s p u n e proverbul
ro m ân esc: „Noi rîdem de u n u l, doi şi p a tr u zeci rid de noi".
în v a ţă s ă fii în g ăd u ito r şi m ai rid ică-te o tre a p tă în sp re
nivelul su p e rio r al vieţii.

Simţiţi unii cu alţii

> > 5

T re a p ta a p a tra : în tr-o zi, cînd m ă gîndeam la su b ie c tu l

a c e sta , a m a u z it în b aie o conversaţie în tre so ţia m ea şi cei
142 / (grijă de (roii

doi copii ai n o ştri. M ititelul n o s tru în v îrstă de n u m a i doi

an işo ri a b ia p u n e cîteva cuvinte u n e le d u p ă altele şi de
m u lte ori frazele lui n e fac s ă p u fn im în ris. De d a ta a c e a sta ,
privind cu m ilă la frăţio ru l s ă u m ai m are, care era s p ă la t pe
d in ţi de m a m a lui, p risle a a sp u s: „Ai m ilă de dinţii lui E di“.
E ra clar că m ic u ţu l se identificase cu d u re re a fratelui
s ă u . Biblia n e cere s ă „sim ţim u n ii c u alţii" (1 P e tru 3:8).
A cesta este u n a lt fel de a s p u n e că tre b u ie s ă fim b u n i, plini
de sim p atie p e n tru ceilalţi şi s ă s tă ru im în tr-o c o n tin u ă
a ju to ra re fră ţea sc ă.
C redincioşii n u treb u ie s ă se ră z b u n e p e n tru u n r ă u
care li s -a făcut, ci s ă se s tră d u ia s c ă s ă b iru ia sc ă ră u l p rin
bine: „Nu în to a rce ţi r ă u p e n tru ră u , nici o c a ră p e n tru ocară:
dim potrivă, bin ecu v în taţi, căci la a c e a s ta a ţi fost chem aţi: s ă
m o şte n iţi b in e c u v în ta re a “ (1 P e tru 3:9).
Cine are o in im ă sim ţito are este g a ta în to td e a u n a să
su fere a lă tu ri de cel ce su fe ră şi s ă se b u c u re îm p re u n ă cu
cel ce se b u c u ră .
D om nul Isu s este u n exem plu perfect de co m p asiu n e.
El a privit m ulţim ile flăm înde, risip ite şi necăjite şi I s -a
fă c u t m ilă de ele. El le-a c o m p a ra t c u n işte oi care n - a u
p ă sto r. C ă u tîn d s ă le tra n s m ită şi ucenicilor aceeaşi
sim p a tie p e n tru cei pierd u ţi, D om nul Isu s le-a sp u s: „Mare
e ste secerişu l, d a r p u ţin i s în t lucrătorii! R ugaţi d a r pe
D om nul se ce rişu lu i s ă s c o a tă lu cră to ri la se ce rişu l Lui“
(Mat. 9:35-38). ’
F a ta Irodiadei l-a im p re sio n a t pe d reg ăto ru lu i Irod cu
d a n s u l ei şi a o b ţin u t în sch im b d e c ap ita re a lui Ioan
B otezătorul. C înd a a u z it D om nul Isu s de m o a rte a lui Ioan,
a p lecat cu co rab ia s ă s te a sin g u r în tr-u n loc p u s tiu .
N oroadele L-au u r m a t în s ă şi acolo. N ecazul S ă u n u L-a
îm p ied icat pe Isu s să v ad ă su ferin ţele lor. C u m ilă, El le-a
v in d ec a t bolnavii şi apoi i-a h ră n it pe toţi în chip m iracu lo s
(Mat. 14:6-21). S igur că D om nul S -a r fi p u tu t s u p ă r a pe
m u lţim e a sîcîitoare, d a r cele cinci mii de oam eni a u trezit în
El, n u m înia, ci o im e n să m ilă şi o sin c e ră sim patie.
în tr-o a ltă c irc u m s ta n ţă a se m ă n ă to a re , D om nul Is u s a
sp u s: „M i-este m ilă de gloata a c ea sta : căci ia tă că de tre i zile
a ş te a p tă lîngă M ine, şi n -a u ce m înca. Nu v re a u s ă le d a u
d ru m u l flăm înzi, ca n u cum va s ă leşine de foam e pe drum "
(Mat. 15:32).
A ltădată, pe cînd tre c ea p rin Ierihon, a d a t p e ste doi
orbi care c e rşe a u la m arg in ea d ru m u lu i. I s -a fă c u t m ilă de
 îngrijire duhovnicească /1 4 3

ei şi i-a v in d ec a t (Mat. 20:30-34).

(îmi a m in te sc u n exem plu de so lid a rita te în su fe rin ţă
p e tre c u t p rin 1977-1978 în tre păstorii din R om ânia. T atăl
m eu fusese a re s ta t îm p re u n ă cu u n g ru p de p ăsto ri: Iosif
Ţon, Taloş Vasile, Iosif S ărac, p e n tru „vina" de a fi e la b o rat
şi ră s p în d it sp re se m n a re u n „m em oriu" a d re s a t
a u to rită ţilo r co m u n iste. în acel d o cu m en t, b a p tiştii c e re a u
a u to rită ţilo r de s ta t s ă le red e a d e m n ita te a g a ra n ta tă de lege
sa u , cel p u ţin , s ă fie sin cere şi să -i s c o a tă în a fa ra legii.
F ratele G eabou P ascu lo cu ia a tu n c i la A lexandria şi n u
fu sese rid ic a t îm p re u n ă cu ceilalţi. în d a tă ce a aflat vestea,
s -a g ră b it în s ă s ă s tr ă b a tă cei 100 de kilom etri care-1
d e s p ă rţe a u de B u cu reşti, p e n tru a se p re z e n ta la sediul
S ecu rităţii. „N-am p u tu t s ă s ta u a c a s ă lin iştit şi voi s ă
su feriţi aici p e n tru D om nul. D acă e ste s ă plătim p e n tru ceea
ce am făcut, v re a u s ă fiu şi e u a lă tu ri de voi". Aş p u te a
s p u n e că fratele P ascu a fost u n u l d in tre p u ţin ii oam eni din
lu m e care s -a u g răb it s ă fugă sp re în ch iso are. îl c h em a acolo
so lid a rita te a cu fraţii să i aflaţi în suferinţă.)
U rm aşii D om nului Isu s tre b u ie s ă se sim tă legaţi u n ii
de alţii cu fire n ev ăzu te de d rag o ste şi com p asiu n e: „Dacă
su fe ră u n m ăd u la r, to ate m ăd u la re le s u fă r îm p re u n ă cu el;
d a c ă este p re ţu it u n m ăd u la r, to ate m ăd u la re le se b u c u ră
îm p re u n ă cu el" (1 Cor. 12:26).
U nul d in tre cele m ai detestab ile lu c ru ri din lu m e este
sp iritu l de izolare şi de individualism egoist. M îndria şi
îm p ietrire a inim ii i-a u fă c u t pe oam eni s ă n u se m ai p o a tă
b u c u ra de pro g resu l şi b u n ă s ta re a celorlalţi. în locul
sim p atiei s -a fu rişa t vicleană, invidia. F ratele A urel Popescu
îm i s p u n e a cîndva u n proverb trist: „Nu s p u n e p rieten ilo r tăi
b u c u riile tale, ca n u cum va s ă se întristeze"!!). E ste şi a c e s ta
u n c o m e n ta riu a m a r a l stă rii de lu c ru ri care d o m n eşte în
lum e.
B iserica lui C h risto s tre b u ie s ă tră ia s c ă o altfel de viaţă.
U m pleţi in im a cu sim p a tia oferită de C h risto s şi a le a rg ă la
fraţii tăi g a ta s ă sim ţi îm p re u n ă cu ei la bin e şi la ră u . U rcă
în c ă o tre a p tă sp re p ă rtă ş ia şi îngrijirea duhovnicească!

îngrijiţi-vă unii pe alţii

T re ap ta a cincea: „D um nezeu a în to c m it tru p u l în a ş a
fel ca ... s ă n u fie nici o dezbinare în tru p : ci m ăd u la re le s ă
în g rije a scă deopotrivă u n e le de altele" (1 Cor. 12:21-26).
144 / (grijă ăe (roţi

U rm area firească a fa p tu lu i că „sim ţim u n ii c u alţii" este

că nim en i n u va fi neglijat şi n u v a fi exclus din p reo cu p ările
celorlalţi. în tru p u l lui C h risto s n - a r tre b u i s ă existe certu ri,
lu p te de p a rtid e şi ru p e ri d u rero ase.
îm i a m in te sc că în copilărie m erg eam pe jo s s ă facem
vizite vecinilor din apropiere. T ata, m a m a şi fraţii m ei care
e ra u m ai m ari m erg e au m ai rep ed e decît m ine, ia r eu
ră m în e a m m ere u în u rm ă , s tă ru in d de ei, din tim p în tim p,
ca s ă m ă a şte p te . A cum s în t e u în su m i ta tă şi p ă ţe sc acelaşi
lu c ru cu fiul m eu m a i m ic. N um ai că el n u strig ă d u p ă noi
să-l a şte p tă m , ci se a g a ţă de m ine zicînd: „Tată, ia -m ă -n
b ra ţe !“.
O B iserică sim ţito are va şti în to td e a u n a s ă „aştepte"
d u p ă cei cu p a şi m ai m ici şi c h ia r să -i „ia în braţe" pe cei ce
a u nevoie de cineva care să-i a ju te . P reo cu p area n o a s tră
tre b u ie s ă fie ca în tre a g a fam ilie a credincioşilor s ă m earg ă
îm p re u n ă în c ă lă to ria lor către lo ca şu l din ceruri.
(îmi a d u c a m in te de v acan ţele p e tre c u te în călătorie cu
tre n u l. Au fost ocazii cînd tre n u rile n u e ra u încălzite ia r n a şi
„făceam ţu rţu ri" îm p re u n ă cu g ru p u l de tineri c re ştin i cu
care p lec a seră m în excursie. Nu aveam nici u n fel în care s ă
n e îm b u n ă tă ţim în v re u n fel situ a ţia . în to td e a u n a în să ,
rîsu l, veselia, b u n a dispoziţie şi b u c u ria de a fi îm p re u n ă
tra n s fo rm a u „calvarul" în tr-o p etrecere p re s ă ra tă cu glum e
şi g h io n tu ri.
B iserica de astăzi trece şi ea p rin ţin u tu ri neo sp italiere
fiind tra ta tă cu ră c e a lă şi d ispreţ. F ratele P etru Popovici
avea o vorbă: „Cu cît este m ai m a re gerul a fa ră cu a tît se
în te ţe ş te focul m ai m u lt în v atră. C oşul trage m ai b in e cînd
e ste vînt, decît a tu n c i cînd este cald şi lin iştit afară". De
m u lte ori, perioadele de „acceptare" a Bisericii de că tre lu m e
a u d u s la răc ire a relaţiilor d in tre fraţi. D im potrivă, vrem urile
de p rig o a n ă i-au a p ro p ia t pe fraţi şi i-a u în v ă ţa t pe
credincioşi s ă se în g rije a scă u n ii pe alţii în tr -u n sp irit de
jertfă .
Nu a ş te p ta v rem u rile de p rig o an ă şi n u -i invidia pe
a c eia care trec p rin v rem u ri de prigoană. U ită-te în j u r şi
vezi cine are nevoie de tine. Fii g a ta s ă dai o m în ă de aju to r.
R idică nivelul s p iritu a l din a d u n a re a în care te afli a ră tîn d u -
le tu tu r o r cu m treb u ie s ă îngrijim u n ii de ceilalţi.)
 17

Oreînd mereu spre

culmile părtăşiei cereşti
T rebuie s ă u rci din greu ca s ă aju n g i pe vîrful m u n telu i.
C ă ţă ra re a n u este lip sită de pericole şi picioarele calcă
a d e se a p rin locuri periculoase. La fel e ste şi d ru m u l sp re
nivelul s u p e rio r al p ă rtă şie i duhovniceşti. Se cere efort şi
p re o c u p a re s u s ţin u tă . Se cer sacrificii p e rso n a le şi u n m are
sp irit de in tr-a ju to ra re c re ştin ă . A lpiniştii s în t în şiru iţi u n u l
d u p ă a ltu l, legaţi în tre ei cu funii tra in ic e şi a n im a ţi în
p e rm a n e n ţă de u n exem plar sp irit de echipă.
H aideţi s ă n e c o n tin u ă m şi noi u rc u ş u l n o s tru în sp re
nivelul su p e rio r al p ă rtă şie i du h o v n iceşti în fam ilia copiilor
lui D um nezeu.

Slujiţi-vă unii pe alţii

T re ap ta a şasea: „Ca n işte b u n i ispravnici ai h a ru lu i
felu rit al lui D um nezeu, fiecare din voi s ă slu je a sc ă a lto ra
d u p ă d a ru l pe care l-a p rim it“ (1 P e tru 4:10).
Cei credincioşi ştiu , din exem plul d a t de D om nul Isus,
că d ru m u l sp re în ă lţa re trece pe s tra d a sm ereniei. C hristos
a v e n it ca s ă n e se rv e a scă tu tu ro r şi s ă se facă u rzito ru l un ei
m în tu iri veşnice. Căci Fiul om ului n - a venit s ă i se
slu je a sc ă , ci El s ă slu je a sc ă şi să-Ş i dea v ia ţa ră s c u m p ă ra re
p e n tru m u lţi.“(Marcu 10:45) . Fiecare u rm a ş al lu i C h risto s
tre b u ie s ă se considere u n om c h e m a t la slujire. A fi
slu jito ru l a lto ra n u este u n lu c ru p lă c u t firii p ă m în te şti.
D iferenţa d in tre B iserica D om nului Isu s şi lu m e a celor

145
146 / {grijă de fraţi

necred in cio şi s tă tocm ai în d isp o n ib ilitatea credincioşilor în

a se slu ji u n ii pe alţii.
(Cineva c ă u ta s ă lă m u re a s c ă a c e st lu c ru p rin tr-o
ilu s tra ţie d esp re iad şi d espre rai. D u s în iad, el a v ă z u t că
toţi e ra u a şez a ţi de o p a rte şi de c e alalta a u n e i m ese
im en se pe care se aflau to ate b u n ă tă ţile im aginabile. Fiecare
m e se a n avea la dispoziţie o lin g u ră cu care p u te a lu a d in
cele de pe m a să , d a r ... vai! L ingura era m u lt p re a lu n g ă şi
e ra le g a tă în a ş a fel de b ra ţu l fiecăru ia în cît nim en i n u o
p u te a d u c e la g u ră. T o ată m a s a e ra c u p rin s ă de h ă rm ă la ie şi
fiecare îi d ă d e a celuilalt cu lin g u ra în cap ca s ă n u m ăn în ce
n im e n i nim ic. M irat de cele văzute, om ul n o s tru a p lec a t
c lă tin în d din cap şi s -a d u s în rai. Şi aici oam enii e ra u
a şezaţi la fel de-a lu n g u l m esei. Şi aici aveau fiecare leg ată
de m în ă cîte o lin g u ră p re a lu n g ă p e n tru a se p u te a h ră n i
singuri. D ar aici era linişte şi pace, căci fiecare îl h r ă n e a cu
lin g u ra pe cel din faţa lui. H an d icap u l fu sese d e p ă şit de
a c c e p ta re a sujirii u n ii c ă tre alţii.
D iferenţa d in tre ia d şi rai e ra d e te rm in a tă de diferen ţa
d in tre egoism şi d u h u l de slujire.)
E x istă o in fin ita te de căi p rin care n e p u te m m a n ife sta
d u h u l de slujire. Nu este greu s ă afli cum îi poţi sluji pe
ceilalţi. S in g u ru l lu c ru greu, este s ă ai o in im ă su fic ie n t de
s m e rită p e n tr u a a p u c a pe calea slujirii.
P e n tru un ii, calea slujirii este calea n o rm a lă a vieţii.
P e n tru alţii, slu jire a e ste doar ceva ocazional şi cere eforturi
speciale. E ste v rem ea ca s ă u rc ă m m ai s u s sp re nivelul de
v ia ţă al cerului, c ă u tîn d s ă le fim de folos tu tu r o r celor ce ne
înco n jo ară.
Cei ce p ra c tic ă slu jire a s în t oam eni fericiţi. A ceastă
a c tiv itate a d u c e s ă n ă ta te su fle tu lu i şi u m p le v iaţa de se n s.
S în t c u n o sc u te o su m ed en ie de cazuri cînd oam eni s -a u
în s ă n ă to ş it a tu n c i cînd, u itîn d de propriile lor su ferin ţe,
s -a u a p u c a t să-i slu je a sc ă c u rîv n ă pe cei m ai nen o ro ciţi
decît ei.
O am enii p reo c u p a ţi doar de ei în şişi, s în t m ai to t tim pul
n e m u lţu m iţi, cîrtitori, îm b u fn aţi şi lipsiţi de b u c u ria vieţii.

Trăiţi> în armonie
T re a p ta a şa p te a : „Aveţi aceleaşi sim ţă m in te u n ii fa ţă de
alţii. N u u m b la ţi d u p ă lu cru rile în alte, ci răm în eţi la cele
sm erite. S ă n u vă socotiţi sin g u ri înţelepţi" (Rom. 12:16).
 Hreînd mereu spre / 147

„Deci, d a c ă este vreo în d e m n a re în C h risto s, d a c ă e ste vreo

m îngîiere în dragoste, d a c ă este vreo m ilostivire şi vreo
în d u ra re , faceţi-m i b u c u ria d ep lin ă şi aveţi o sim ţire, o
dragoste, u n su fle t şi u n gînd“ (Filip.2:1).
C are este m ai im p o rta n tă u n ifo rm ita te a s a u u n ita te a ?
T rebuie oare s ă gîndim toţi la fel? Orice neîn ţeleg ere tre b u ie
p rivită n e a p ă r a t d rep t u n a te n ta t la b u n ă s ta r e a bisericii?
A rm onia p ă rtă şie i s p iritu a le n u în s e a m n ă o zdrobire a
p erso n a lităţii şi p ărerilo r fiecărui credincios în p a rte .E a se
p o a te a s e m ă n a cu lu c ra re a u n e i o rch e stre în care, deşi
fiecare in s tru m e n t s a u g ru p ă de in stru m e n te îşi c în tă p ro p ia
p a rtitu ră , toţi p a rticip a n ţii se su b o rd o n e a z ă a c elu ia şi dirijor
şi c în tă aceeaşi sim fonie.
U n itate a bisericii, se m an ifestă p rin fap tu l că toţi
credincioşii a s c u ltă de acelaşi D om n, a u a celaşi scop şi s în t
p ă rta ş i aceleiaşi lu cră ri de m în tu ire a lum ii.
C h risto s e ste în to td e a u n a de acord cu El în s u ş i şi toţi
cei care îl a u pe C h risto s în inim ă, tră iesc m in u n e a p ă rtă şie i
d u h o vniceşti. In tre oam enii m a tu ri din p u n c t de vedere
sp iritu a l, ho tărîrile n - a r tre b u i lu a te n icio d a tă pe p rincipiul
m ajo rităţii, cei călăuziţi de D u h u l lui D u m n ezeu treb u ie s ă
rîv n e a scă în to td e a u n a sp re u n ita te a pe care o a d u c e
sm e re n ia şi a s c u lta re a faţă de D om nul.
(Poate că a r tre b u i s ă povestesc aici d e sp re o b ise ric ă cu
m ii de m em brii şi p ă s to rită de patru zeci şi trei de p resbiteri.
P ractica celor care c o n d u c a c e a s tă biserică e ste s ă ia n u m a i
h o tă rîri în u n a n im ita te . O ridecîte ori e x istă diferen ţă de
opinii, ei privesc a c e a s ta ca pe o în d ru m a re din p a rte a
D u h u lu i lui D um nezeu că lu a re a u n e i h o tărîri, treb u ie
a m în a tă . Pînă a tu n c i, ei stă ru ie s c în p o st şi în ru g ăc iu n e.
Cei ce a u o astfel de practică, d a u fiecărui p a rtic ip a n t u n
s e n tim e n t de im p o rta n ţă şi resp o n sa b ilita te propie.
F ireşte că o a sem e n ea situ a ţie n u se p o a te întîlni decît
acolo u n d e cei a ju n şi în co n d u cerea bisericii a u tre c u t cu
s u c c e s p rin şco ala sm ereniei şi a lep ăd ării de sine.)

Dati-vă întîietate unii altora

T re a p ta a opta: „lubiţi-vă unii pe alţii c u o dragoste
fră ţea sc ă. în cinste, fiecare s ă dea în tîie ta te u n ii a lto ra ”
(Rom. 12:10). Aleşii lui D um nezeu tre b u ie s ă devină şi aleşii
n o ştri. Iubiţii lui D um nezeu trebuie s ă devină şi iubiţii
n o ştri. Luca îşi a d re se a z ă E vanghelia u n u i frate pe care-1
142 / Cri\â de (roţi

n u m e şte : „Prea a lesu le Teofile“ (Luca 1:3}, ia r Pavel şi Ioan

îşi n u m e s c a d e se a d e stin a ta rii epistolelor: „prea iu b iţii mei
fra ţi“ (Filip. 4:1; 1 Ioan 4:1). O a se m e n e a a titu d in e e ste o-
p u s ă egoism ului şi m îndriei. E a n u la s ă nici u n loc
lău d ăro şen iei.
A da în tîie ta te a ltu ia în cinste, n u în se a m n ă că oridecîte
ori s în t alegeri la a d u n a re , tu tre b u ie s ă refuzi orice n u m ire ,
lă sîn d pe alţii s ă se ocupe de treb u rile Bisericii.
A da în tîie ta te a ltu ia n u în se a m n ă a fugi de ră s p u n d e re
şi nici a avea o falsă m odestie. A d a în tîie ta te în se a m n ă a fi
g a ta să-l scoţi pe altu l în evidenţă, a elogia m eritele şi
realizările lui, u itîn d p e n tru o vrem e de propriile tale
în făp tu iri.
(Probabil că cel m ai b u n exem plu în a c e a s tă p riv in ţă
e ste ap o sto lu l Ioan şi felul în care şi-a sc ris el E vanghelia.
Un o b serv ato r a te n t va vedea că Ioan preferă s ă n u -şi
p o m en e a scă n u m ele în d escrierea acţiu n ilo r. Din lip să de
s p a ţiu n e vom rez u m a s ă cităm d o ar etx tu l din Ioan 20:2: „A
a le rg a t la P e tru şi la celălalt ucenic, pe care-1 iu b e a I s u s “,
Io an 21:7: „Atunci u cen icu l pe care-1 iu b e a Isu s a zis lui
P e tru ..." şi p a s a ju l din finalul Evangheliei: „U cenicul a c e s ta
e ste cel ce ad ev ereşte a c este lu c ru ri, şi care le-a scris. Şi
ştim că m ă rtu ria lui este adevărată" (Ioan 21:24). C h iar şi
în tîm p la re a cu re a b ilita re a lui P e tru e ste re d a tă d o ar în
E vanghelia lui Ioan. De ce? P e n tru că în tre Ioan şi P e tru
ex istase to t tim pul o rivalitate p e n tru în tîietate. F a p tu l că
Ioan îl „scoate în evidenţă" pe P e tru în E vanghelia s a
su b lin ia z ă o d a tă m ai m u lt că în tre tim p a c e s t apostol
tre c u se p rin şcoala lepădării de sine.
A da în tîie ta te a ltu ia în se a m n ă a fi cel dintîi la slu jire şi
u ltim u l la a c c e p ta re a laudelor, a fi c o n ştie n t că şi a tu n c i
cînd îndeplinim tot ce n i se cere n u s în te m nim ic m ai m u lt
decît n işte robi n e tre b n ic i care şi-a u în d ep lin it d o ar d atoria.
în lu cru rile m ici şi cotidiene, a da în tîie tate în c in ste se
m a n ife stă p rin politeţe, p rin resp ect, p rin a c c e p ta re a
p ă re rilo r a ltu ia şi p rin tr-o sin c e ră b u c u rie în fa ţa su c ce se lo r
a lto ra. O am enii m ici a u rivali şi tră iesc în tr -u n c o n tin u u
s p irit de c o n c u re n ţă . O am enii duho v n iceşti locuiesc deja „în
locurile cereşti în C hristos" şi-i p o t privi pe toţi ceilalţi c u
s im p a tie şi c u în c u ra ja re .
în a in te de a descrie în tîm p la re a în care D om nul Isu s le-
a s p ă la t picioarele ucenicilor, Ioan face u n c o m e n tariu
in te re s a n t: „înainte de p razn icu l P astelor, Isu s, ca Cel ce
 Urctnd mereu spre /1 4 9

ştia că I-a s o s it ceasu l s ă plece din lu m e a a c e a s ta la T atăl, şi

fiindcă îi iu b e a pe ai Săi, care e ra u din lu m e, i-a iu b it p în ă la
c a p ăt. ... Isu s, fiindcă ş tia că T atăl îi d ă d u s e to ate lu cru rile
în m îini, că de la D u m n ezeu a ve n it şi la D u m n e z eu Se duce,
s -a s c u la t de la m asă , S -a d e z b ră c at de h a in e le Lui, a lu a t
u n ş te rg a r şi s -a în c in s cu el“ (Ioan 13:1,3). D om nului Isu s
n u i-a fost greu s ă se u m ile a sc ă p e m tr u că ştia foarte clar
cine este, de u n d e vine şi u n d e se duce. Ţ inînd co n t de a c e s t
co m en tariu , sp ă la re a picioarelor devine o ilu s tra ţie a
p rin c ip iu lu i e n u n ţa t în a c e s t subcapitol: „în cinste, daţi-v ă
în tîie ta te u n ii a lto ra ”.
E x istă d o u ă feluri de „cinstiri": c in ste a pe care ne-o
p u te m d a u n ii a lto ra şi c in ste a pe care ne-o v a d a D om nul.
Cine u m b lă d u p ă p rim a, o pierde pe a doua; cine o d ă ru ie şte
cu dărn icie a lto ra pe p rim a, va avea p a rte din b e lşu g de la
D u m n e z eu de a doua: „Cum p u te ţi crede voi, care u m b la ţi
d u p ă slav a pe care v-o d aţi u n ii a lto ra şi n u c ă u ta ţi slav a
care vine de la sin g u ru l D um nezeu" (Ioan 5:44).
Cine este bogat în D um nezeu este d a rn ic c u cei din
ju ru l lui. îm i a d u c a m in te de u n c o m e n tariu ironic a u z it
în tre doi fraţi care n u e ra u de aceeaşi p ă re re . P rim ul a zis:
„Nu-ţi d a u dreptate", iar celălalt i-a replicat: „Nici n -a i de
u n d e , p e n tru că n u ai dreptate!" La fel se p o a te s p u n e şi
d esp re „cinste": Cine se sim te a c c e p ta t de c ă tre D um nezeu
în locurile cereşti este p lin de b u n ă v o in ţă şi a m a b ilita te faţă
de toţi acei ce-1 înconjoară.)
A d a în tîie tate în c in ste a lto ra în se a m n ă a p ra c tic a
p o liteţea la nivelul duhovnicesc a l c e ru lu i.

Mărturisiţi-vă unii altora păcatele

T re a p ta a n o u a : ,„,M ărturisiţi-vă u n ii a lto ra p ă c ate le şi
ru g a ţi-v ă u n ii p e n tru alţii, ca s ă fiţi vindecaţi" (Iacov 5:16).
în v ia ţa Bisericii există cîteva s tă ri d uhovniceşti în care
tre b u ie s ă in tră m şi s ă „răm înem ". E xistă cred in ţa cea m are
de la convertire, d a r există şi c re d in ţa de fiecare zi, în care
tre b u ie „să creştem ". E xistă „m întuirea desăvîrşită" pe care
am prim it-o în dar, d a r există şi „m întuirea de obşte" pe care
tre b u ie s ă o ducem p în ă la c a p ă t „cu frică şi cu trem u r", „căci
m în tu ire a e ste m ai ap ro p a e de noi a c u m decît a tu n c i cînd
am crezut". E xistă o „unire c u C hristos" p rin botezul cu
D u h u l Sfînt" , la altoirea n o a s tră în tru p u l B isericii, d a r
ex istă şi o u n ire cu C h risto s p rin p ra c tic a re a periodică a
150 / (grijă de (răii

„Cinei D om nului". Tot a ş a există şi „pocăinţa" in iţia lă cu

care n e -a m în to rs la D u m n ezeu „din felul n o s tr u d e ş e rt de
vieţuire", d a r m ai există şi „pocăinţa n o a s tr ă progresivă, de
fiecare zi", ca u n fel de sp ă la re c o n tin u ă a s u fle tu lu i în
sîngele c u ră ţito r al ie rtă rii de la Calvar.
A m ă rtu ris i în se a m n ă a re c u n o a şte o s ta re re a lă de fapt,
a consim ţi. M ă rtu risire a p ă c ate lo r e ste a s e m ă n ă to a re cu
h ig ie n a zilnică. Se s p u n e că „gradul de civilizaţie al u n u i
p o p o r se m ă s o a ră în c a n tita te a de s ă p u n pe care o
foloseşte". P arafrazîn d a c e st proverb, p u te m s p u n e că
„gradul de sfinţenie al celor credincioşi se m ă so a ră în g rad u l
de se n sib ilita te al lor fa ţă de p ă c a t şi în g rab a cu care
a le a rg ă ei la c u ră ţire a p rin sîngele isp ă ş ito r al M ielului.
A-ţi m ă rtu ris i p ă c ate le în se a m n ă în p rim ul rînd a le
re c u n o a şte . A p o sto lu l Io a n n e s p u n e că: „D acă zicem că
n -av e m p ă c at, n e în şe lă m sin g u ri şi a d e v ăru l n u este în noi.
... D acă zicem că n -a m p ă c ă tu it, îl facem m incinos şi
C uvîntul Lui n u este în noi" (1 Ioan 1:8,10). Fie că este vorba
de greşeli n e in te n ţio n a te , de a lu n e c ă ri s a u neglijenţe, fie că
este vorba de călcări de lege b in e in te n ţio n a te şi
p rem e d ita te , sîngele lui C h risto s n e este s in g u ra cale sp re
refacerea s ă n ă tă ţii d uhovniceşti şi s p re re lu a re a p ă rtă şie i
sfin te cu ceilalţi.
E x istă p ă c ate pe care este su fic ie n t s ă le m ă rtu risim
d o ar lui D um nezeu şi c h ia r a r fi d ă u n ă to r s ă le m ai
m ă rtu ris im şi alto ra. T extul n o s tr u n e v o rb eşte în s ă de u n
a lt gen de p ăcate, care a u ră n it n u n u m a i le g ă tu ra n o a s tr ă
c u D um nezeu, ci şi c a p ac ita tea n o a s tră de a avea p ă rtă ş ie
u n ii cu alţii. Cine îşi a s c u n d e p ăcatele n u p ro p ăşe şte . Lipsa
de p o c ă in ţă este c a u z a m u lto r tragedii care se în tîm p lă în
B iserică. Fam ilii se d e stra m ă , p rietenii se dezleagă şi m u lte
boli su fle te şti şi tru p e ş ti d u c B iserica în tr-o s ta re de
n e p u tin ţă .
M ulţi p ă rin ţi n e -a u s p u s că cele m ai grele cuvinte pe
care le în v a ţă copiii lor n u s în t cele greu de p ro n u n ţa t, ci
cele g reu de „acceptat": „Am greşit" şi „Iartă-m ă, te rog". Unii
p ă s tre a z ă g reu tă ţi în p ro n u n ţa re a a c e sto r cuvinte to a tă
v iaţa. C a s ă n u sp u n ă : „Am greşit" şi „Iartă-m ă, te rog", u n ii
p refe ră s ă plece în a ltă p a rte şi s ă în c e a p ă o a ltă B iserică. Ni
s -a u m p lu t ţa r a de astfel de Biserici, d ar, în tre b ă m noi,
p o a te D u m n ezeu b in ec u v în ta Biserici form ate astfel?
C ui s ă n e m ă rtu ris im păcatele? Iacov n e s p u n e că
tre b u ie s ă n e „m ărtu risim u n ii a lto ra păcatele". A ceasta este
 flreînd mereu spre / 151

o aluzie la faptul că sîn te m toţi: „o sem in ţie a le a să, o preoţie

îm p ă răte asc ă " (1 P etru 2:9). în B iserica lui C h risto s, cei
credincioşi s în t fraţi şi su ro ri şi nim eni n u a re m onopolul
„spovedaniei". A s p u n e a c e a s ta e ste foarte ad ev ărat, d a r
tre b u ie s ă a d ă u g ăm şi o n o tă de avertizare. P ăcatele n u s în t
lu c ru ri care tre b u ie sc p o p u lariza te şi nici îm p ă rtă ş ite a lto ra
pe care s in g u ra lor a u d iţie p o a te să -i dărîm e. Nu este
în ţe le p t ca „ m ă rtu risire a păcatelor" s ă se facă în B iserică, în
c ad ru l serviciilor divine s a u în c a d ru l trecerii p rin faţa
a d u n ă rii în v ederea botezului. Şi la fel de n e în ţe le p t e ste să-
ţi deschizi in im a în faţa u n o r a care a b ia a ş te a p tă o ocazie de
bîrfă. M ă rtu risire a reciprocă a p ă c ate lo r este o p ra c tic ă
rez e rv ată celor duhovniceşti. C a u tă u n frate, d a c ă eşti
b ă rb a t, s a u o soră, d a c ă eşti femeie, în care să ai încredere.
C um s ă ştii d acă poţi avea în cred ere? S fatu l m eu este s ă te
rogi o b u n ă b u c a tă de vrem e cu a c ea p e rso a n ă . La u rm a
u rm e i Iacov sp u n e : „M ărturisiţi-vă p ăcatele şi ru g aţi-v ă u n ii
p e n tru alţii".
Un a n u n ţ a ş e z a t pe avizierul u n e i Biserici s p u n e a :
„D um nezeu p referă oam eni cu u n c a ra c te r a tît de în alt, în cît
tre b u ie s ă se aşeze în g e n u n c h i p e n tru a fi la nivelul
cerului". C a u tă şi tu s ă te îm p rie ten e şti n u m a i cu astfel de
oam eni.

Mădulare unii altora

T re a p ta a zecea: „De aceea, lăsa ţi-v ă de m in ciu n ă:
„Fiecare s ă s p u n ă ap ro p elu i s ă u adevărul", p e n tru că noi
sîn te m m ă d u la re u nii altora" (Efes. 4:25).
A fi u n m em b ru al Bisericii în se a m n ă a fi de fap t u n
m ă d u la r al tru p u lu i lui C hristos. Poate că eşti o m în ă s a u
p o a te că eşti u n picior s a u u n deget. Orice ai fi, tu ai nevoie
de tru p şi tru p u l are nevoie de tine. T extul c ita t m ai s u s n e
s p u n e că în tre m ăd u la re le tru p u lu i n u tre b u ie s ă existe
c o m u n ic ări false. M inciuna în tre ru p e şi falsifică relaţiile
d in tre oam eni. Nici u n cre ştin n - a r tre b u i s ă cauzeze u n
astfel de r ă u în tru p u l s p iritu a l al Bisericii.
îm i a d u c a m in te de m o m en tu l în care m i-am tă ia t vîrful
u n u i deget cu fe ră stră u l rotativ. Au fost clipe de m are şoc şi
de o im e n să d u rere. P înă şi n o a p te a în so m n m ă u rm ă re a
im ag in ea b u c ă ţii de deget c ă z u tă jos în ru m e g u şu l de s u b
m a s a de lu c ru . Mă c h in u ia m ai ales gîndul c ă n u -m i voi m ai
p u te a folosi n icio d a tă m în a la fel ca m ai în ain te .
152 / {grijă de (ră ii

A ltăd a tă m i-am fra c tu ra t m în a d re a p tă căzînd de pe cal.

Luni de zile am p u rta t-o leg ată de gît şi p rin s ă în tr-o tea c ă
de ghips. C h iar şi d u p ă ce m i-a sco s doctorul g h ip su l, am
c o n tin u a t m u ltă vrem e să-m i protejez cu a te n ţie b ra ţu l d rep t
şi m -am s u rp rin s de m u lte ori ţin în d u -m i m în a la p iep t
ex act în aceeaşi poziţie în care o p u rta s e m în covalescenţă.
C u creştinii se în tîm p lă la fel. Toţi sîn te m îm p re u n ă
m ă d u la re în tru p u l Bisericii şi tră im în tr -u n fel de
in te rd e p e n d e n ţă organică. în tre noi tre b u ie s ă se sta b ile a sc ă
c o m u n icaţii sin cere şi deschise. A ten ţia cea m ai m are
tre b u ie a r ă ta tă acelor „m ădulare" care s în t bolnave s a u a u
fost ră n ite în lu p ta cu p ă c atu l.
D in p ă c ate , în m u lte locuri se ap lică exact c o n tra riu l,
confirm înd re m a rc a tris tă fă c u tă de u n o b servator a te n t care
a o b se rv a t că: „Biserica este s in g u ra a rm a tă din lum e care-şi
om o ară răniţii". D isciplina b ise ric e a sc ă n -a a v u t n icio d a tă
ca scop d istru g e re a celui greşit. S copul disciplinării treb u ie
s ă fie în to td e a u n a „reabilitarea" p rin p o c ă in ţă şi rein teg rare.
S ă n u u ită m că sin g u ru l evanghelist care a scris s e n tin ţa :
„Să fie p e n tru voi ca u n vam eş", fu sese el în s u ş i v am eş şi
a v u se se p a rte de a te n ţia ră s c u m p ă ră to a re a m in u n a tu lu i
M în tu ito r de oam eni (Mat. 18:17).
în tre a g a s u ită de tre p te care d u c la nivelul su p e rio r al
p ă rtă ş ie i duho v n iceşti se în c u n u n e a z ă cu înţeleg erea
fa p tu lu i că sîn tem fiecare m ăd u la re u n ii a lto ra şi că de
b u n ă s ta r e a u n u ia depinde binele general al tu tu ro r. C a şi în
gărzile de m u şc h e ta ri ai regelui F ran ţei, p u te m s p u n e şi noi:
„U nul p e n tru toţi şi to ţi p e n tru unul!".
Cine a u r c a t to a te cele zece tre p te ale m atu rizării
s p iritu a le în slu jire aju n g e la posib ilitatea de a e x p erim en ta
ceea ce scrie Ioan în epistola sa: „D acă u m b lă m în lu m in ă,
d u p ă cu m El în su ş i este în lu m in ă, avem p ă rtă şie u n ii cu
alţii; şi sîngele lui Is u s C h risto s, Fiul Lui, n e c u ră ţe ş te de
orice păcat" (1 lo an 1:7). A ceasta este p ă rtă ş ia sfinţilor s a u
„Koinonia". A ceasta e ste v ieţu ire a în u n ita te a d ă ru ită de
D u h u l Sfînt. A ceasta este u m b la re a în lu m in a p ă rtă şie i cu
T atăl, c u Fiul şi c u D u h u l Sfînt.
O astfel de s ta re e ste în c o n tra s t evident c u s ta re a de
lu c ru ri d in tre oam enii lum ii. Tocm ai de aceea B iserica p o a te
fi lu m in a şi s a re a p ă m în tu lu i. D acă relaţiile d in tre m em brii
u n e i Bisericii n u s în t su p e rio a re relaţiilor d in tre oam enii
lum ii, e ste îndoielnic că B iserica aceea face lu c ra re a
D o m nului.
 Hrcînd mereu spre /1 5 3

în lu m e s în t la m o d ă m în d ria, orgoliul, egoism ul şi

„p rocesom ania“. D acă u n u l a g reşit a ltu ia , celălalt îi s p u n e
im ediat: „îţi a r ă t eu ţie! Te d a u în ju decată!". T rib u n alele s în t
pline de procese în tre vecini, în tre foşti prieten i, în tre soţi şi
soţii, în tre p a tro n i şi an g a ja ţi şi în tre c e tă ţe n i şi S ta t. Nu
există m ilă şi n u există to le ran ţă . Fiecare v rea s ă se caţere
m ai s u s decît celălalt, c h ia r d a c ă va tre b u i s ă i se u rc e în
cîrcă s a u s ă calce pe cadavre. B iserica şi lu m e a n u se
a se a m ă n ă .
Cînd te a p a s ă g reu tă ţile - lu m e a te striv eşte. în B iserică
ne p u rtă m poverile u n ii alto ra.
C înd sim ţi că te p ră b u ş e ş ti - lu m e a trece cu tăvălugul
p e ste tine. Cei din B iserică te ia u în b ra ţe şi te a d u c
în a in te a D om n u lu i în ru g ăc iu n e.
C înd g reşeşti - lu m e a rîde de tin e şi te d ă la o p a rte .
B iserica ia rtă şi n ă d ă jd u ie şte în m ai bine.
C înd te sim ţi s in g u r - lu m e a n u te b a g ă în se am ă . Cei
din B iserică îţi d esch id casele lor şi te tra te a z ă ca pe u n
frate.
C înd n u poţi s ă ţii p a s u l şi răm îi în u r m ă - lu m e a te
p ă ră s e ş te . B iserica se a p le a c ă cu înţelegere şi te ia de m înă.
Cînd îţi pierzi calm ul şi te b iru ie sc nervii - lu m e a îţi
ră s p u n d e cu aceiaşi m onedă. Cei din B iserică iu b e sc cu
înţelegere şi a ş te a p tă c u răb d a re .
Cînd ţi se deschide calea sp re s u c c e s - lu m e a te trage
în ap o i de picioare, invidioasă. B iserica te în c u ra je a z ă şi „îţi
face galerie".
C înd eşti h a n d ic a p a t - lu m e a te clasează ca
in c o m p e te n t şi te izolează. B iserica te în co n jo a ră cu
d rag o ste şi te co n sid eră u n copil al D om nului.
C înd ai păţit-o şi te-ai a rs pe p ro p ria-ţi piele - lu m e a
s p u n e că a şa -ţi treb u ie şi te p u n e în ap o i în b a n c a ta.
B iserica m an ifestă m ilă şi se repede să -ţi vindece rănile.
C înd eşti în lip să - lu m e a te d isp re ţu ie şte . B iserica
îm p a rte cu tine to t ce are.
C înd te n ă p ă d e sc problem ele - lu m e a îţi d ă o su m e d e n ie
de sfa tu ri. B iserica te ia de m în ă şi m erge a lă tu ri de tine.
C înd ţi se oferă o ş a n s ă şi aju n g i în tr-o poziţie
im p o rta n tă - lu m e a te la u d ă pe faţă, d a r te d isp re ţu ie şte pe
a s c u n s . Cei din B iserică se b u c u ră şi ş tiu s ă dea în tîie tate
u n ii alto ra.
B iserica este c o m u n ita te a celor „chem aţi afară" din
s is te m u l c o ru p t al lum ii p e n tru a form a so c ie tate a a le a s ă a
154 / (grijă At (răii

celor ce tră iesc în c ă de pe a c u m a v a n p re m ie ra îm p ărăţiei

care va s ă vină. Deşi m ai sîn te m „în lum e", noi n u m ai
sîn te m „din lum e" şi nici „ai lum ii". Noi sîn te m „fii ai zilei“ şi
vestim tu tu r o r zorii u n e i existenţe care va veni o d a tă cu
în to a rc e re a D om nului Isu s pe p ăm în t.
(Fratele Sim ion C ure îm i p o v estea d esp re u n u l d in tre
cele m ai folositoare s fa tu ri pe care le-a p rim it de la P etru
Belicov s a u fratele Dîrlă, cînd a c e ş tia îi e ra u profesori la
S e m in a ru l Teologic din B u cu reşti: „Fraţilor p red icato ri,
n icio d a tă s ă n u v ă u rc a ţi la am von, ci s ă coborîţi la el! Cine
n -a s ta t m ai întîi în p ă rtă şie cu D om nul pe m u n te , ca Moise,
n u a re ce m esaj s ă le a d u c ă celor d in vale. Nu vă m ira ţi ca
n u v ă s tră lu c e ş te faţa, d acă n -a ţi s ta t m ai în tîi pe m u n te în
p ă rtă ş ie in tim ă c u D um nezeul cel A totputernic. O am enii
care vă vor a s c u lta D u m inica n u vor şti ce a ţi fă c u t voi to a tă
să p tă m în a , d a r vor sim ţi cu s ig u ra n ţă d a c ă „aţi u m b la t cu
D om nul" s a u d acă aţi u m b la t p rin văile Sodom ei". Acelaşi
lu c ru se p o ate s p u n e şi d espre v iaţa şi im p a c tu l social al
Bisericii în lum e. B iserica n u este o organizaţie şi n - a r treb u i
n ic io d a tă s ă se m u lţu m e a s c ă doar c u o viaţă de organizaţie
om en ească. E a a re privilegiul de a fi pe p ă m în t o extensie a
cerului, u n tru p sp iritu a l al c ă ru i C ap este a şe z a t pe tro n u l
U niversului, u n o rg an ism sp iritu a l în care p u lse a z ă în c ă de
pe a c u m „puterile v eacu lu i viitor".)
în tre teologia Bisericii şi u c e n ic ia c re ştin ă e ste u n e o ri o
p ră p a s tie im e n să şi a cu zato are. E ste sc ris că oam enii din
B isericile form aliste ale sfîrşitu lu i de v eac vor avea „doar o
form ă de evlavie, d a r tă g ă d u in d u -i p u terea" (2 Tim. 3:5).
A ven it vrem ea s ă n e dezbrăcăm de form alism şi de
ipocrizie şi să n e în to a rc e m la izvorul c u ra t al u n e i vieţii care
să-L im ite şi să-L ilustreze pe D om nul. A venit vrem ea s ă ne
în to a rc e m la u n stil de v iaţă sim p lu şi p ractic ... la b u n e
relaţii cu ceilalţi ... la om enie şi la în tr-a ju to ra re frăţească!
A venit vremea să ne întoarcem la un stil de
viaţă simplu şi practic ... la bune relaţii cu
ceilalţi...
9
la omenie si9
la
într-ajutorare frăţească!