Sunteți pe pagina 1din 658

TUDOR ARGBEZI

VERSURI
L e c to r M IR C EA CIOBĂNIT
T e h n o re d a c to r C O N ST A N Ţ A V U L C A N E SC U
F o r m a t 32/70 X 108. C oli tlp o 20,3
A p ă r u t 1905. B u n de t i p a r 1 8 .m
C o m a n d a n r . 40 435
C o m b in a tu l p o lig ra fic „ C a s a S c în te ii“
P ia ţa S c în te ii n r . 1 — B u c u re ş ti
R e p u b lic a S o c ia listă R o m â n ia
TUDOR ARGHEZI

VERSURI
*

ediţia a II-a, revăzută şi adăugată,


cu postfaţă de
G. PIEN ESC U

CARTEA RO M A N EASCA
1985
Desenele da pe copertă şi cele din interiorul ediţiei aparţin _lui
Tudor Arghezî şi au fost reproduse după ediţia definitivă S c r ie r i
• MOŞTENIRE

Vă pizmuiesc, omeniri rămase după mine,


că o să ascultaţi vîntul, pe care nu-l voi mai auzi,
că veţi călca pămîntul, pe care eu nu-l voi mai
călca, că veţi sorbi lumina, care pe mine nu mă
va mai atinge, că veţi auzi fulgerele, apele, cin-
tecul viatului, suspinul oamenilor, şoapta şi
mireasma porumbului, parfumul pământului,
care va fi numai al vostru...
Voi veţi lupta înainte, veţi urca văzduhurile,
şi eu voi tăcea întins pe armele mele tăcute, pe
arcul meu frînt, cu săgeţile triste.
Voi veţi auzi mereu mugetul cirezilor întoarse
din păşuni cu tidva vie a ugerilor plină.
Aprindeţi măcar o candelă pentru mine, dar
băgaţi de seamă să fie pusă la cap, pe care-l veţi
găsi ca o ceaţă în stihurile mele, murmurate de
adierile de prin grîu şi porumburi, a cărora
pîine nu o mai gust.
Voi veţi urma să auziţi nechezul hergheliei.
Veţi vedea zburînd vulturii, mierlele. O să ve­
deţi fugind căprioarele. Nu mai trageţi în ele cu
săgeata. E păcat!
Şi puneţi să mă păzească Crivei.

TU D O R A RG H EZJ

SO iu n ie 1967
A — Antume

I — Din volume
CUVINTE POTRIVITE
11927]

TESTAMENT

Nu-ţl voi lăsa drept bunuri, după moarte,


Decît un nume adunat pe-o carte.
In seara răzvrătită care vine
De la străbunii mei pină la tine.
Prin ripi şi gropi adinei,
Suite de bătrînii mei pe brînci,
Şi care, tinăr, să le urci te-aşteaptă,
Cartea mea-i, fiule, o treaptă.

Aşeaz-o cu credinţă căpătîi.


Ea e hrisovul vostru cel dinţii,
Al robilor cu saricile, pline
De osemintele vărsate-n mine.

Ca să schimbăm, acum, întiia oară,


Sapa-n condei şi brazda-n călimară,
Bătrinii-au adunat, printre plăvani.
Sudoarea muncii sutelor de ani.
Din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite
Eu am ivit cuvinte potrivite
Şi leagăne urmaşilor stăpîni.
Şi, frămîntate mii de săptămîni,
Le-am prefăcut in versuri şi-n icoane.
Făcui din zdrenţe muguri şi coroane.

9
Veninul strîns l-am preschimbat în miere,
Lăsînd întreagă dulcea lui putere.
Am luat ocara, şi toreînd uşure
Am pus-o cînd să-mbie, cind să-njure.
Am luat cenuşa morţilor din vatră
Şi am făcut-o Dumnezeu de piatră,
Hotar înalt, cu două lumi pe poale,
Păzind în piscul datoriei tale.

Durerea noastră surdă şi amară


O grămădii pe-o singură vioară,
Pe care ascultînd-o a jucat
Stăpînul, ca un ţap înjunghiat.
Din bube, mucegaiuri şi noroi
Iscat-am frumuseţi şi preţuri noi.^
Biciul răbdat sc-ntoarce în cuvinte
Şi izbăvcşlc-ncct pedepsitor
Odrasla vie-a crimei tuturor.
E-ndrcptăţirca ramurci obscure
Ieşită la lumină din pădure
Şi dînd în vîrf, ca un ciorcliin de negi.
Rodul durerii de vecii întregi.

întinsă leneşă pe canapea,


Domniţa suferă în cartea mea.
Slova de foc şi slova făurită
Impărcchiatc-n carte se mărită,
Ca fierul cald îmbrăţişat în cleşte.
Robul a scris-o, Domnul o citeşte,
Făr-a cunoaşte că-n adîncul ei
Zace mînia bunilor mei.


CIN TEC DE A D O R M IT M ITZU RA

Doamne, fă-i bordei în soare.


Intr-un colţ de (ară veche,
Nu mai nalt decit o floare
Şi îngust cît o urcehe.

Şi-n pridvor, un ochi de apă


Cu o luntre cît chibritul,
Ca-n crînipeiul tui să-ncapă
Cerul tău şi nesfîrşitul.

Dă-i un fluture blajin


Şi o broască de zmarald.
Şi-n pădurea de pelin
Fă să-i stea- bordeiul cald.

Şi mai dă-i, Doamne, vopsele


Şi hîrtie chinezească,
Pentru ca, mînjind cu ele,
Slava ta s-o zmîngălească.

Şi cînd totul va fi gata


S-o mută la ea şi tata.

II
ÎNV IERE

Statuia zveltă şi-nsemnînd,' se pare,


Iubire, tinereţe sau credinţă,
Subt frunza toamnei cenuşii dispare,
tntinsă-n şes pustiu velinţă.

Se mai ghiceşte mina ridicată


Spre bolţi, cum se ciopli din inceput.
ün deget cerul fericit l-arată.
Care de stei fusese cunoscut.

Pămintul se-aşterm» peste făptură,


Clipă cu clipă, neînduplecat.
Nemuritoare-n cripta lor obscură.
Tiparele statuii s-au păstrat.

DIN DRUM

Te ciut şi-acum din depărtare,


Necunoscut, ascuns şi tutelar,
Şi-ţi mai trimit aleanuri literare,
Cuvinte-n manuscris şi de tipar.

12
Fără să vreau, fragilă cititoare
A stihurilor mele bărbăteşti,
Să ştiu, trecînd prin timp călare.
Nici cine sînt, nici cine eşti.

Copacul, darnic cu găteala lui,


De sus işi pierde fol de-argintărie»
Căzînd în drumul orişicui,
In suflet sau pe pălărie.

Au, soare, tu, ivindu-te domol,


Nu îţi alungi, tu, fulgerile lungi,
Nu-ţi verşi lumina teată-n gol,
Nepăsător pe cine II ajungi ?

MELANCOLIE

Am luat ceasul de-ntîlnire


Cînd se turbură-n fund lacul
Şi-n perdeaua lui subţire
îşi petrece steaua acul.

Cită vreme n-a venit


M-am uitat eu dor în zare.
Orele şi-au împletit
Firul lor cu firul mare.

13
Şi acum c-o văd venind
Pe poteca solitară,
De departe, simt un jind
Şi-aş voi să mi se pară.

PLUGULE

Plugule, cin’ te-a născocit,


Ca să frămînţi a şesurilor coaje
Şi să-nlcsncşti îndătinata vraje
Dc-a scoate-n urmă-ţi bobul însutit 7

Cine ţi-a pus cuţitul în pămînt


Şi a pornit cu soarele întîiul,
Hotărnicind moşiei căpătîiul,
Şi dumicatul socotitu-şi-l-a sfînt 7

Cine-a purces în ploaie şi furtuni


Şi a brăzdat în negură şi zloată
Şesul blajin şi gras, întîiaş dată,
Cu blesteme, nădejdi şi rugăciuni 7

14
S-a-ndătinat copilul cel pitic
Să are şi să siringă avuţie.
Osinda şi-a schimbat-o-n bucurie,
Clădindu-şi slăvi şi veacuri cu nimic.

MUNTELE MĂSLINILOR

Munte-ndreptat cu piscul în Tărie


Şi neclintit în visul de azur,
Bătut de-a mării veche duşmănie
Cu bici de lanţuri împrejur,
Pindit să crească peste tine
Şesul turtit, flămînd de înălţime,
Şi să te-ajungă praful care vine
Stîrnit de turme şi desime ;
Munte, cădelniţi de izvoare,
Altar de şoimi, sălaş de sori,
Care nu suferi floarea trecătoare
Să te îmbete cu miros de flori —
Tu, în hotarul marilor mistere,
Eşti ca un semn dc-a pururea putere,
Al vieţii noastre cea fără de leac,
Iippresuratule de a s tre !
Sufletul nostru, şubred şi sărac,
Nu ştie de izvor şi roadă.
Nădejdea-ne pribeagă între noi,
Îşi lasă urma slabă, ca o roată
Cu spiţele de aur, în noroi.

15
TIRZIU DE TOAMNĂ

Prin singurătatea Iui brumar


Se risipeşte parcul, cit cuprinzi,
învăluit in somnul funerar
AI fumegoaselor oglinzi.

Căci prin mijloc, bolnav de mii de ani,


întunecat în adîncimi un Iac e-ntins.
Şi sîngele, din vii şi din castani,
Pe fata ruginie a undelor s-a prins.

Tristeţea mea străvede printre arbori zarea,


Ca-ntr-un tablou în care nu-ntclegi;
Paschet sau aşteptare opreşte-n fund cărarea ?
Şi liniştca-i ecoul buchetelor pribegi.

Spital de întristare, de căinţă,


In care-ţi plingi iubirea nentîmplatâ
Şi-ţi aminteşti cu dor, cu-o suferinţă,
Făptura nentîlnită niciodată.

Molifţi, cîtiva, s-au întîlnit departe,


Pe ciad murmurul parcului se roagă...
Se-nchide înserarea ca o carte
Şi sufletul in foi, ca o zăloagă.

10
PSALM

Aş putea vecia cu tovărăşie


Să o iau părtaşa gînduriior m ele;
Noi viori să farmec, nouă melodie
Să găsesc — şi stihuri sprinten« şi grele.

Orişicum lăuta ştie să grăiască,


De-o apăs cu arcul, de-o ciupesc de coarde,
O neliniştită patimă cerească
Braţul mi-I zvîcneşte, sufletul mi-! arde.

Ştiu că steaua noastră, ageră-n Tărie,


Creşte şi aşteaptă-n scripcă s-o scobor.
Port in mine semnul, ca o chezăşie,
Că am leacul mare-al morţii tuturor.

Pentru ce, Părinte,-aş da şi pentru cine


Sunetul de-ospeţe-al bronzului lovit î
Piinca nu mi-o caut să te cfnt pe tine
Şi nu-mi vreau cu stele blidu-nvăluit.

Trupul de femeie, cel îmbrăţişat,


Nu-1 voi duce ţie, moale şi bălan ;
Numai suferinţa cerului, păcat
Nn-i cu ca să turburi apa din Iordan.

17
Vreau să pier în beznă şi in putregai,
Ne-ncercat de slavă, crincen şi scîrbit.
Şi să nn se ştie că mă c&zmierdai
Şi că-n mine însuţi tu vei fi trăit.

; SEARA.

Un păianjen, ca un neg,
Umblă lung în şase peri,
Abla-1 vezi şl e întreg
Cu nevoi şi cu dureri.

Vine de la munca lui,


Nu se-nşeală de picior,
tl aşteaptă, colo-n cui,
Casa prinsă de urcior.

Nu mă vede, nu mă are.
Nu mă ştie de nimic.
De ce-oi fi atît de mare ?
De ce-i el atît de mic ?

18
V ÎN T D E TOAM NĂ

E pardosită lumea cu lumină,


Ca o biserică, de fum şi de răşină,
Şi oamenii, de ceruri beţi,
Se leagănă-n stihare de profeţi.
Rece, fragilă, nouă, virginală,
Lumina duce oamenirea-n poală,
Şi pipăitu-i neted, de atlaz,
Pune găteli la suflet şi grumaz.
Pietrişul roşu, boabe, al grădinii,
li sînt, bătuţi şi risipiţi, ciorchinii.
Plocate grele se urzesc treptat
In care frunzele s-au îngropat.
Din învierea sufletului, de izvor,
Beau caprele-amintirilor,
Şi-n fluierul de sticlă al cintezii
Se joacă mîţcle cu iezii.
Deosibeşti chemarea pruncului în vînt
Cîntată de o voce din pămînt.
Născut în mine, pruncul, rămîne-n mine prune
Şi sorcova luminii în braţe i-o arunc.

19
M ARINĂ

Unda-ntinsă, val cu val,


Pînă-n malul celălalt
Spală-n lapte de opal
Cerul scund şi plopul nalt.

Trei sau patru,-n mal, pescari,


Stau de ceasuri fără număr
Muţi, ca nişte cărturari,
Subt umbrele pin’ la umăr.

Peste zare, uriaşă,


Creasta-şi suie un hotel;
In tot cerul, dat cămaşă,
A-mbrăcat azurul eL

Şi-i silit şi lacul sur


Să-l îmbrace cu lumină
Şi să lingă împrejur
Frumuseţea lui meschină.

M IHNIRI

E trist diaconul Iakint


Şi temerile lui nu mint.
Fur şi tîlhar întru Hristos,
El printre fraţi trecu sfiios.

20
I

Trupu-i bălan de osîndit,


Cu pravila s-a răzvrătit
Şi, făcînd cruci, bătînd mătănii,
Se simte stîrv între jigănii.

Toţi sfinţii zugrăviţi in tindă


Cu acuarelă suferindă,
Ai cinului monahicesc,
Scrutîndu-1, îl dispreţuiesc.

Căci pe cînd schivnicii cu toţii


Se pedepsesc amar, ca hoţii,
Cu post uscat şi ascultare,
Jertfind în Săptămîna Mare,

La el, aznoapte, în chilie,


A-ntîrziat o fată vie,
Cu sinii tari, cu coapsa fină
De alăută florentină.

Şi Dumnezeu, ce vede toate,


In zori, la cinci şi jumătate,
Fîndind, să iasă, prin perdea,
O a văzut din cer pre ea.

21
PSA L M

Sloi vinovat că am râvnit


Mereu numai la bun oprit,
)Eu am florii de bunurile toate.
M-am strecurat cu noaptea în cetate
Şi am prădat-o-n somn şi-n vis,
Cu braţu-ntins, cu pumnu-nchis.
Pasul pe marrnnr, tăcut,
Călca lin, ca-n lut,
Steagul nopţii, desfăşat cu stele,
Adăpostea faptele mele
Şi adormea străjerii-n uliţi
Kăfflanaţî pe suliţi.
Sar când plecam călare, cu trofeie,
Furasem şi cîte-o femeie
Cu părul de tutun,
Cu duda ţîţii neagră, cu ocbii de lăstun.
Ispitele uşoare şi blajine
N~au fost şi nu sînt pentru mine,
lia blidul meu, ca şi în cugetare,
Deprins-am gustul otrăvit şi tare.
Mă scald In gheaţă şi mă culc pe stei,
Unde dă beznă, eu frămînt seîntei,
Umie-î tăcere, scutur cătuşa,
Dobor cu lanţurile uşa,
Cind mă găsesc în pisc
Primejdia o caut şi o isc,
Mî-a3eg poteca strimtă ca să trec.
Ducând în circă muntele întreg.
Păcatul meu adevărat
B mult mai grea şi neiertat.

22
Cercasem eu, cu arcul meu,
Să te răstorn j>c tine, Dumnezeu !
Tîlhar de ceruri, îm i tăcui solia
Să-ţi jefuiesc cu vulturii Tăria.

D ar eu, rivnind in taină la bunurife U&tiu,.


î'i-am auzit cuvîntul zicînd că nu se

P R IG O A N A

Porniră şi norii.
Convoaie duc toam na-n m orm înţ.
Grămezi de linţolii se sfîşie-n vî.nt,
In luptă cu corbii, vîrtcj cu cocorii,
Sosesc în cohorte, se duc în cirezi,
Ca bivolii negri, întinşi după coarne.
Năvală de şuier, dc suflet şi carne —
Şi doliul infr.şă Tării şi livezi.

Din negură fulgerul sare.


L-astupă un m unte cc trece
Şi-apoi se despică în zece.
Pc culmi zboară spume şi valuri de sare,
Cu m onştrii de m ină aleargă zm iutite
Femeile slute, cu muget de vite,
Subt biciul din baos ce şerpuie-n zare,
Minat de gigantul Satan gol, călare.

23
M ari ţe ste se -a z v îrlă din u m ăr.
De stre a şin i a tîr n ă m a rtiri ia r ă n u m ă r.
S ta tu i se ră s to a rn ă în holde de fum .
Se c lc a tin ă c e ru l în drum
Şi frig u l stră p u n g e golanii
Şi b in tu ie p lo aia ca sta n ii
Şi su fle tu l gem e m u şc at de trec u t,
Ca fia ra de-o f ia ră cu pas cunoscut.

Şi to tu l se -n c h ea g ă şi-n gol se p răv a le


Cu sc rişn et, cu spaim ă, cu jale.
In rîp i sta u la p în d ă sa tirii, ciclopii,
F re c în d u -şi sp in a re a d e m a rg in ea gropiL
P u te rn ic ii beznei şi ră ii p ăd u rii
S -a u strîn s p e n tru p ra d ă , ca furii.

CENUŞA V ISĂ RILO R

C enuşa v isă rilo r n o astre


Se ce rn e grăm ezi p este noi,
P re cu m se coboară p e glastre,
A tinse, p etale le -a lb astre ,
D e-o gîză căzută de sus p rin tre foi.

24
Se scutur» v in iu l şi gem e.
Pămîntul e u n a cu cerul,
Oraşele-s b u lg ări şi ghem e,
G h ita re ad in ei de blestem e,
Şi aerul — rece ca fieru l.

P ă in in tu t e-o m o a ră d e şa rtă
Cu la rv e cerşind adăpost,
M Işd n d u -se -n p u lb e re a m o a rtă,
C e-o haos m e re u se d e ş a rtă :

Ţ i n u a v isării ce-a fost.

CREIO N

Vifflo Joc d e v o rb e goale.


Sîratem sin g u ri. Ce să -i sp u n ?
N om a! g u ra d u m isale
Se a u d e s u b t u n p ru n .

P lo u ă cren g ile lu i ro u ă.
C ade cîte-o p ic ă tu ră ,
Uma-m p ă r, g ătea lă nouă,
U u a-n gene, a lta - n g u ră.

25
Floarea mică, iarba toată,
Sub dantela albei rochi,
Spre genunche ridicată,
Plină-i de pîndiri de ochi.

Aerul o strînge. Cerul


O dogoare şi-o sărută.
Unde trcce-n cîmp, ca fierul,
Ţara caldă face-o cută.
1J

Şi din toate, singur eu


Nu-ndrăznesc s-o prind de mină
Şi, c-un şold în pieptul meu,
Să o sprijin Ia fîntîuă.

MORGENSTIMMUNG

Vvt ţi-ai strecurat cîntecui In mine


Intr-o dup-amiază, cînd
Fereastra sufletului zăvorită bine
Se deschiscse-n vînt,
Fără să ştiu că te aud cîntînd.

26
Cintecul tău a umplut clădirea toată,
Sertarele, cutiile, covoarele,
Ca o lavandă sonoră. Iată,
Au sărit zăvoarele,
Şi minăstirea mi-a rămas descuiată.
Şi poate că nu ar fi fost nimic .
Dacă nu intra să sape,
Cu cintecul, şi degetul tău cel mic.
Care pipăia mierlele pe clape —
Şi-ntrcaga ta făptură, aproape.
Cu tunetul se prăbuşiră şi norii
în încăperea universului închis.
Vijelia aduse cocorii.
Albinele, frunzele... Mi-s
Şubrede bîrnele, ca foile florii.

Dc ce-a! cîntat ? De ce le-am auzit ?


Tu te-ai dumicat cu mine vaporos —
Nedespărţit — în bolţi.
Eu veneam dc sus, tu veneai de jos.
Tu soseai din vieţi, eu veneam din morţi.

CHEMAREA

Din pietre sterpe şî uscate


Un fir de iarbă s-a ivit,
Şi virful Iul în infinit
A cutezat, străin, să cate.

27
N ăscut d in tr - u n crim p ei d e soare
Şi o fă r îm ă de p ăm m t,
F iru l gingaş, c u ra t şi sfint,
A -m bobocit şi-a d a t o floare.

S triv it în u liţa m ă re aţă ,


S ecat de d ru m u l de asfalt.
El e d e fe lu l ce ru lu i în ait,
C are şo p tin d îi sp u n e şî-1 învaţă.

EI, m u lţu m it că d re p t m e rin d e


I-a d u c e la p te n o ap tea im p a h a r,
Se b u c u ră cînd şi-u n ţîn ţa r
De m o ţu -i a u riu se prinde.

IN S C R IP Ţ IE P E PARAVAN

P e p ie trişu l ro şu -n p a re
Z b o ară p ilc u ri fru n z e roşii
Cu fa z a n ii şi cocoşii
S u b t a i c e ru rilo r arc.

D in f în tin ă b a te -n soare
B iciu l re c e -a l ap ei vii.
F a p a g a lii-n colivii
Se fră m în tă p e picioare.

28
N orii lungi, în h o re p u re,
T rec şi ei pe calea lum ii
Şi se coace tu r ta h u m ii
In a rş iţă şi pădure.

Şt, cu to a m n a -n fie rb in ta tă ,
Jo a că su fle tu l în noi.
S cum pă ! e a re -a i p us alto i
G u ra pe d u re re a to ată.

Căci, în parc, pe tre p te , jos,


S coate, d in tr-u n p ai su b ţire ,
F an , a p rin s d e a m in tire ,
C intecul lu i m incinos.

PSA LM

T a re sin t sin g u r, D oam ne, şî pieziş


Copac p rib ea g u ita t in cîm pie,
Cu fru c t a m a r şi cu fru n z iş
Ţ epos şi a s p ru -n în d îr jire vie,

Tîmjese ca. p a s ă re a cirip ito a re


S ă se o p rea scă -n dru m ,
S ă c în ie -n m in e şi să zboare
P rin u m b ra m ea d e fum .

29
Aştept crimpeie miei de gingăşie.
Cintecc mici dc vrăbii şi lăstun
Să mi se dea şi mie,
Ca pomilor de rod cu gustul bun.

Nu am nectare roze de dulceaţă,


Nici chiar aroma primei agurizi,
Şi prins adine între vecii şi ceaţă,
Nu-mi stau pe coajă moile omizi.

Nalt candelabru, strajă de hotare,


Stelele vin şi se aprind pe rînd
In ramurile-ntinse pe altare —
Şi te slujesc; dar, Doamne, pînă cînd ?

De-a fi-nflorit numai cu focuri sfinte


Şi de-a rodi metale doar, pătruns
De grelele porunci şi-nvăţăminte,
Poate că, Doamne, mi-este de ajuns.

In rostul meu tu m-ai lăsat uitării


Şi mă muncesc din rădăcini şi singer.
Trimite, Doamne, semnul depărtării.
Din cînd în cînd, cîte un pui de îngeri

Să bată alb din aripă la lună,


Să-mi dea din nou povaţa ta mal hună.

30
ÎNTOARCERE ÎN ŢĂRÎNÂ

De prin adîncul nopţii vin cocorM


Pe care i-am văzut plecîiul,
Şi a i tăcerea ginelului şi-a, orei >
Vorbele lor lc-auzi de po păminfc

Vin înapoi din raiuri fericite


Şi lumca-ntreagă-a stelelor străbat,,
Vechi credincioşi ai turlei părăsite
Şl ai bisericii sărace dintr-un sat.

În sufletul bolnav de oseminte


De zei străini, frumoşi in templul tor.
Se iscă aspru un îndemn fierbinte
Şi-ini simt sculate aripi de cocon

DESCÎNTEC

Lacăte, cine tc-a închis


La uşa marelui meu vis ?
Dude ni-1 cheia, unde-i păzitorul.
Să sfarăme zăvorul
Şi să vedem în fundul nopţii noastre
Mişdnda-se comorile albastre ?

31
U n p as d ia tim p în tim p , greoi,
S e-ap ro p ie, d a r a tre c u t de noi.
T oţi p aşii se sfîrşesc şi p ie r
P e n tru u re c h e a ta d e £ier.
D e-o v în ă -n to a rs ă p este tin e
C red că a tîr n ă d in văzd u h glicine:
Şi, de p e boiţi, zorele
Şi m u g u ri şi cio rc h in i de stele.
O n e v a p u n e -n u şa n o a s tră cheie
O sin g u ră se în te ie ?
L u m in a ochiul şi-l aşază
Ş i-n în c ă p e re c a u tă să vază..
L ac ătu l sim te şi tre sa re
Cu b ez n a m ea, ca d e o să ru ta re .
S tea, n u poţi tu in tr a -n v e rig a lui
Şi la c ă tu l tă c e rii să -l descui ?

L U M IN A LINA

C um te găseşti, u şo a ră zb u ră to are,
Z 'ieind aci, p e-o m a rg in e de d ru m ,
Şi n u d o rm in d in tr-u n polen i e flo are,
h iv ă lu ită -n a u r şi p a rfu m ?

N eascu ltin d d e v în tu l de la stu p ,


T e -a i a ru n c a t în p la sa v e rd e -a zilei
Şi d a ru rile -a e u m , ale zam bilei,
P u te rile -a m o rţite ţi le ru p .

32
V oind să d ac i te z a u ru l d e ceară,
T e p răb u şişi d in d ru m u l cel în a lt.
Cime-o să vie, tr u p u l tău. de-affară
S ă-l ca u te şi-m ju r să su fle cald ?

C u ă rip a -n ţa rin ă şi în vis,


S trîn g e Ia p ie p t co m o ara t a dep lin ă.
C it te iubesc, fru m o a sa m e a alb in ă,
C ă sa rc in a ch e m ă rii te -a ucis i

PO A RTĂ CER N ITA

B iata b ă trln ă a m u rit.


Ş tia că m o a re n egreşit,
C a to ţi b ă trîn ii em d se sim t c ă -« g h e a ţă
In trîn d în c e t cu m iin ile în ceaţă.

l- a m v ăz u t su fletu l tre c în d
In lu m e a ce ea la ltă,
P rin plopii vin eţi, strfn şi Sa rtmâ
Şi la o laltă.

U n m edic în g rije a p ic io ru l stafîdfit,


O f a tă m ică şi o so ră grasă.
P a rc ă u n s tră in a-n c re m e n ît
I n tre făc lii pe m asă.

S3
Căţelul a rămas fără bătrînă,
Nu-i mai ajunge botul pin’ la mină,
Retrasă pentru marea rugăciune
La piept. Iertăciune.

Va fi-mbrăcat în albituri curate


Trupul ci văduv de durere,
Nesimţitor la ceasul jumătate
Care bate după 8 mistere.

Posomorit azi, clinele nu are


Lapte, n-are de mincare.
S-a întrerupt gospodăria
Şi s-au inchis dulapul şi bucătăria.

Piuliţa de aramă
Luceşte ca un astru solitar,
Şi luna şi-a făcut un far
Din turla-nvăluită-n scamă.

' IN S C R IP Ţ IE P E O CASĂ DE ŢA RĂ

Te-am ridicat pe-o coastă cu izvoare


Şl-mprejmuindu-ţi liniştea cu aştri,
Te las albind prin pomi, din depărtare,
Cuib fermecat, ca de cocori albaştri.

34
Din prispa ia vreau să-mi aduc aminte,
Din geamul tău gîndi-vol Ia trecut,
Privind in sus, la pasările sfinte,
CJc-n streaşini cuib dc-argilă şi-au făcut.

Voi îngriji ca-n fiecare scară 1


Să-ţi ardă-n vîrf nestinsa noastră stea,
Pe care voi aprinde-o solitară
Cu sufletul şi ruga mea.

Iar pentru prunci şi ochii-odihnitori


Al Preacuratei ce ne-nchisc drumul,
Vom răspindi prin încăperi parfumul
Care preschimbă inimilc-n flori.

Şl-ntr-un ungher, vom face din covoare


Un pat adînc, cu perinile moi,
Dacă Isus, voind să mai scoboare,
Flămînd şi gol, va trece pe la noi.

CREION

Obrajii tăi mt-s dragi


Cu ochii lor ca lacul,
în care so-oglîndcsc
Azurul şi copacul.

»0
Surâsul tă u ani-i drag,
C ăci e c a p la tr a - n fund,
S pre c a re -n o a tă alb i
P eşti lu n g i cu ochi ro tu n d .

Şi c a p u l fâ n m i-i drag.
C ăci o ca m ate-sn stuf,
'Unde p ă ia n je n i dorm ,
P® zori fă c u te puf.

F ă p tu ra t a în tre a g ă
De c h in şi b u cu rie,
N u frefouie să -m i fie,
De ce să -m i îse d ra g ă ?

M IE Z DE NOAPTE

în tâ ln ite -n vârful! crucii,


Fafă-m fa ţă , ste a u a , lu n a .
Se p riv esc şi, cite u na,
S telele d e ş te a p tă n u c ii

Şi p e-a ! c e ru lu i p ie p ta r
B eapără fru m o şii te fe ri
S u m ed en ii d e lu c eferi, '
P lin i de voie şi d e b a r,

38
Din apus la răsărit
Toată iarba de pe cer,
Mică-n bob cit un piper,
A-mflorit şi-a tresărit.

Şi pe cind imbătrîneşte
Lumea, jos, printre coteţe,
Intr-o nonă tinereţe
Zilnic cerni nopţii creşte.

N IC IO D A TĂ TOAM NĂ..;

N icio d ată to a m n a n u fu m a i fru m o a să


S u fle tu lu i n o stru b u cu ro s de m oarte.
P alid a ş te rn u t e şesul cu m ătasă.
N o rilo r copacii ie urzesc brocart® , .

C a sele-ad u n a te, ca n işte u r c io a r e ,


C u v in în g ro şat în fu n d u l lo r de lu t,
S ta u în ţă rm u -a lh a s tru -a l r îu lu i i e soare,
D in m o c irla c ă ru i a u r a m ,b ă u t. .

P a să rile n e g re su ie î n ; apus,
C a fru n z a b o ln a v ă -a c a rp e n u lu i ş u r .;
Ce se d esfru n zeşte, sc u tu rtn d în sus
F oile,-n azur.

37
Cine vrea să plîngă, cine să jelească
Vie să ascultc-ndcmnul ncnţeles,
Şi cu ochii-n facla plopilor cerească
Să-şi îngroape umbra-n umbra lor, in şes.

HERUVIM BOLNAV

îngerul meu îşi mai atluce-aminte


Din fericirilc-i de mai naintc.
Cerul Ia gust i-ajungc ea un blid
Cu laptele amar şi agurid,
Stelele lui nu şi le mai trimite
Ca nişte steaguri sfinte zugrăvite,
Şi vîntul serii nu-i mai dă indemn
Cu-aromclc-i de vin şi undclcmn.
Livada, cîmpul şi-au pierdut şi floarea
Şi roadele şi frunza şi culoarea.
Apele negre duc subt cerul cald
Nămoluri fierte, grele, de asfalt.
Oriunde capul caută să-şi puie
Locu-1 spinos şi iarba face cuie.
Cocori! trec Tăria fără el
Şi nu-1 mai cheamă zborul lor dcfcL
Viata veciei, cuibul din ogivă,
Inimii lui ajuns-au deopotrivă,
Şi-ntîia dată simte, cit de cit,
In dumicarca timpului, u r ît ;
Căci ncştiută-ncepe să-ncolţcască
Pe trupu-i alb o bubă pămîntească.

38
C ÎN T A E E

M-am apărat zadarnic şi mă strecor din luptă


Iu umbra lunii albe, cu lancea naltă ruptă.
Tusei pămînt şi ape, zăgazo intre noi,
ţîl sintern, pretutindeni, alături, amîndoi.
Te întilnesc pe toată poteca-n aşteptare,
Necontenita mută a mea însoţitoare.
Te la fîntîni ici unda pe palme şi mi-o dai,
Iscată dintre pietre şl timpuri, fără grai.
Ţi-ai desfăcut cămaşa şi-ntrebi cu sînii-n mină
l)e vreau s-astîmpăr setea din ei sau din fintînă.
Ai dus la ţurţur gura cu gura mea plecată,
Voind să bei cu mine seînteia lui deodată.
Amcstecată-n totul, ca umbra şi ca gîndul,
Te poartă-n ca lumina şi tc-a ereseut pămînt ui.
In fiecare sunet tăcerea ta se-aude,
In vijelii, în rugă, în pas şi-n alăute.
Cc sufăr mi se pare că-ţi este de durere,
De faţă-n tot ce naşte, de faţă-n tot ce piere,
Apropiată mie şi totuş depărtată,
Logodnică dc-a pururi, soţie niciodată.

PSA LM

Ruga mea e fără cuvinte,


Şi cîntul, Doamne, mi-e fără glas.
Nu-ţi cer nimie. Nimic ţi-aduc aminte.
Din veşnicia ta nu sînt măcar ün ceas.

39
N M ru g ăc iu n ea , poate, tan rni-e ru g ăciu n e,
M e l om nl m e u n u -i, poale, om enesc.
A rd c ă ile tiue-m cet, c a wm tă ciu n e ,
3Te c a u t m u t, te-m chipui, te gândesc.

O chiul m i-e viu, p u te re a m i-e în tre a g ă


Şl te sc ru te z p rin a lb u l tă u vestm ânt
P e n tru ca m in te a m ea să p o a tă să -n feleag ă
N en g e n u n c h la tă firii de pământ,.

S ăg ea ta n o p ţii zilnic v îrîu -şî ru p e


Şt ziln ic se -n tre g e şte cu m etal.
S u fle tu l m en, d esch is ca şa p te cupe.
A şte a p tă o iv ire d in cristal.
P e u n şte rg a r cn bride d e lu m in ă.

S pune tu . N oapte, m a rto r d e sm a ra ld .


I n c a re -a n u m e flo are şi tu lp in ă
D ospeşte su c u l fru c tu lu i S ă u cald ?

G ă tită m a sa p e n tru cină,


D äm m e p u să d e la prânz.
Simt, D oam ne, p re jm u it c a o g ră d in ă .
I n c a re p a ş te -u n m ina.

BELŞUG

El, sin g u ra tic , d u ce c ă tre cer


B raz d a p o rm tă -n ţa ră , d e la v a tră .
Când îi p riv e şti îm p ied e ca ţi in fier,
P a r, el d e bro n z, şi v îte le -i d e p ia tră .

40
Griu, popuşoi, săcarâ, mei şi orz,
Nici-o săminţă n-are să se piardă.
Săcurea plugului, cînd s-a întors,
Rămîne-o clipă-n soare ca să ardă.

Ager, oţelul rupe de la fund


Pămîntul greu, muncit cu duşmănie
Şi cu nădejde, pînă ce, rotund,
Luna-şi aşează ciobul pe moşie.

Din plopul negru, răzimat in aer,


Noaptea, pe şesuri, se desface lină,
La nesfîrşit, ca dintr-un vîrf de cale?.
Urzit cu fire de lumină.

E o tăcere de-nceput de leat.


Tu nu-ţi întorci privirile-napoL
Căci Dumnezeu, păşind apropiat.
Ii vezi lăsată umbra printre boi.

EX LIBRIS

Carte frumoasă, cinste cui te-a scris,


încet gîndită, gingaş cumpănită ;
Eşti ca o floare, anume înflorită
Manilor mele, care te-au deschis.

41
Eşti1-oa vioara,, singură}, ce ciută»
Iubirea toată pe' uw für de* pur;
Şi paginile tale; adevăr;
S-au» tipărit ca literal cea sfintăt

Un om de singe* ia din pisc; noroi;


Şi zămisleşte marca iţii» fantomă
De reverie; umbră» şi aromă;
Şi o> pogoară; vie*printre' noii.

Dar jertfa ini* zadarnică se* pare;


PO cit e ghiersul cărţii de frumos.
Carte iubită; fără de* foii»,
Tu nu răspunzi' Ia* nici-o întrebare.

F IA R A M A R II

Te iată iarăş singur, în luntrea cit o scoică,


Cuptînd în fundul zării cu norii mari din cer
Şi legănat de mare, de fiară, ca dc-o doică,
Şi năbuşit in cîntcc de ţîţelc-i de fier.

Talazcle-adunatc cu* bezne, şerpi şi rime,


Şi-n gloate ghemuite, fanaticii* limbrici»
Te urmăresc-:• izbîhda ş i Iirpiti să-ţii dărîme,
Findcă putuşi furtuna- cu* fruntea» să» despici.
Deasupra muncii taie încet biruitoare
Vcghcază-n toată lumea un singur strop de stea,
C'a un păianjen care a pogorît din soare
Ca-n trecerea viitorii zălog şi scut să stea.

Te iată prins :de vînturl. Stihia nu te cruţă.


Ca-n vremea eînd, lipsindu-i şi luntre şt lopcţt,
Omul era bolnăva şi palida maimuţă,
Infricoşată-n faţa cereştilor păreţi.
i
Departe eşti, departe, ca fluturii cc-şi lasă
In ramuri crisalida, din piersicul natal,
Departe foarte, frate, de sine-ţi şi de casă,
Gonind întreg oceanul, străin, din val in v a t

Unde se duce singur, urzit în marea deasă ?

IN S C R IP Ţ IE P E UN P A H A R

Cristal rotund, pc-o umbră de velur,


Cu inima dc-a pururea senină,
M-am născocit din ape de azur,
Am îngheţat subt ţurţuri de lumină.
Şi ncncetat, ca pietrele de rouă,
Par a renaşte-n locu-mi tot virgin,
Cu-o licărirc-n fundul meu mai nouă,
Pe cît mi-i îneăputul de puţin.

4.1
Dar n-ai să ştii, prin mine ce izvoare
S-au strecurat şi cite, liniştit.
Şi nu cunoşti pe buza mea seînteietoare
Buzele calde cite m-ai» sorbit.
Ele-s aci-n văzduh, ca nişte fol,
Cînd îmi încerci răcoarea nebăută,
Şi gura ta, sorbindu-mi stropii noi,
Buzcle-n zbor, umbrite, ţi-o sărută.

PIA

Ce poţi avea, sufletul meu,


Cînd soarele ne punc-n ramuri iară
Ori un inel de foc, ori o brăţară,
Cu mîna caldă a lui Dumnezeu ?

Şi cînd făptura ne primeşte-ntreagă,


Ca un altar cc-n haos s-a deschis,
Şi dinainte floarea ni se pleacă,
Să-i sărutăm petalele de vis ?

Eşti întristat de-accst adine tablou,


Unde la fiecare clipă am simţit
Că ne atinge pensula din nou,
A umbrei mari ce-n el ne-a zugrăvit ?

44
Dar dorurile toate adunate,
Pe unda-n fund a cerului străjar.
Pe care noaptea trec, întunecate,
Luntrile, lin, cu prora de cleştar ?

Copacu-ntreg trăsare şi se-ndoaie


Cu toate rădăcinile deodată.
O picătură slobodă de ploaie
Pe-o frunză a căzut, înveninată.

PSALM

Nu-ţi cer un lucru prea cu neputinţă


In recea mea-ncruntată suferinţă.
Dacă-ncepui de-aproape să-ţi dau ghes,
Vreau să vorbeşti cu robul tău mai des.

De cînd s-a întocmit Sfînta Scriptură


Tu n-ai mai pus picioru-n bătătură
Şi anii mor şi veacurile pier
Aci sub tine, dedesubt, subt cer.

Cind magii au purces după o stea,


Tu le vorbeai — şl se putea.
Cind fu să plece şl Iosif,
Scris l-al găsit In catastif
Şl l-al trimis un înger de povaţă —'
Şl îngerul stătu cu el de fa(ă.

43
îngerii tăi grijeau pe vremea- cec»
Şi pruncul şi: bărbatul şi1fCmeea:

Doar mie, Domnul, veşnicul şi'Bunul,


Nu mi-a trimis, de cînd mă rog, nici-unul.»

BINECUVINTARE

Dormiţi, dormiţi,!
Hipnoza nopţii suflă boare
In muşchii voştri veştejiţi
Şi mîine veţi avea.izvoare.
Din spor,, pămîntul să-l stropiţi,
Cu. bale călătoare.

Dormiţi dormiţi,
Căci legea-o> citeşte, oariul
Cihd. voi sînteţi încremeniţi
Şi-n ţeasta voastrărşi. zvârlă; zarul;
Satan, cu ochii buimăciţi*
Noroc ! Fiţi' fericiţi !

Dormiţi, dormiţi,
In monarhia minerală,,
Cu-obrajii;,sterpi şi gălbejiţi»
Lipiţi de carnea triumfală,,
Cü care, «morţi, vă-nsufleţiţi,
O zi şi-o viaţă goală.

46
Cei umiliţi in -trudă şi-n răbdare,'
Pribegii, robii şi Sihaştrii,
Bătuţi de-a lunii 'vînătă dogoare,
Aşteaptă atolul şoimilor albaştri.
Judecători, stăpini şi-ndreptăţiţi,
Voi slnteţi -beţi. Dorm iţi,'dorm iţi!

Şl .insumi binc-vă-cuvînt.
■Căci e nevoie pe pămînt
Să vă-nmulţlţi,
Să ne-apăsaţi şi să ne-nlănţuiţi.
Şi veacuri oarbe să clădiţi,
Dormiţi, dormiţil

■POATE CA ESTE CEASUL,

Poate că este ceasul, de vreme ce scoboară


Din arbori toată frunza cc-a fost şi strălucit,
Să ne privim trecutul în faţă, .liniştit,
Cind urma lui de umbră începe să ne doară.
Şi, fără umilinţă şi fără de mîndrie,
■Să nc-amintim în noapte, de noi, din fir în fir,
Şi să privim zigzagul, pe stînci, de tibişir,
I n care-şi puse pasul fragila mărturie.
.O zi mărunţi, o noapte aprinşi cu foc de aştri,
Cind răstigniţi, cînd slobozi şi m ari şi-adesca mici.
Păstori de crizanteme, profeţi pentru furnici,
Dcasupră-ne vulturii pluteau în cer albaştri.

47
Şi de ni-s rupţi genunchii de căile spinoase,
De ce pentru-ntristare să fie tot ce-a fost ?
Nu-i toamnă ? Să ne facem din noi un adăpost
Şi s-adunăm deşertul, Ia cald, pe Ungă case.

Să luăm cenuşa stinsă pe vechile altare,


Să-l dăm din nou văpaia şi-un fum mai roditor.
S-o-mprăştiem, sămînţă, pe şesul viitor,
Nădăjduind culesul tîrziu, cu întristare.

NEHOTÄRIRE

îmi voi ucide timpul şi visurile, deci,


Cirpi-voi pc-ntuncric mantaua vieţii mele.
Drept mulţumire şti-voi că cerurile reci
Vor strecura prin găuri lumina unei stele.

Să las s-o umple cerul cu vastul lui tezaur ?


înveştmîntat domneşte, să trec cu giulgiul ru p t;
Pe coate cu luceferi, spoit pe piept cu aur
Şi tatuat cu fulger, să nu-nving ? să nu lupt ?

Să bat noroiul vremii, cu oehii-nchişi. Hlamida


Să-mi scoată-n drum nerozii, rînjiţi, din cîreiumi, beţi,
Ca fluturii, ce rabdă să-i poarte-n praf omida,
Să rabd şi eu in mine, povară, două vieţi ?

48
Un om, trudit şi-accla, îmi va deschide mîine
Mormîntul pomenirii eu mîna-i preacurată,
Ca să mă frîngă-n soare, schimbat prin moarte-n plin«,
Şi fraţilor din urmă, şoptind să mă împartă.

Dar ziua care trece şi mă răneşte-n treacăt


Îmi umileşte cirja şi-mi inconvoaie crinii,
Şi inima urmează s-atirne ca un lacăt
Cu cheile pierdute, la porţile luminii.

De ce nu pot să nu ştiu, de ce nu pot să n-aud


In ce stă rostul zilei şi preţul de-a ţi-o trece ?
Dcschide-mi-te, suflet, prin şapte ochi de flaut,
Şi cîntecul şi viaţa şi moartea să le-nece.

DOLIU

Mai mult, tu nu vei mai vedea


Nimic, nici cer, nici flori.
S-au prăfuit din zarea ta,
Ca nişte nori.
Nici zare nu vei mai avea,
Nici ochi cu care s-o masori
In geamuri prin perdea.

49
De-acum străină mîna ta
Iţi va şedea deoparte,
Ca un condei, pe undeva,
Alăturea de-o carte.
Şi ochii tăi, de gura ta,
Vor’trece mai departe,
Decît un nufăr de o Stea

Orbit-a viaţa şi, cu-ea,


Şi cîntccul şi luna,
Şi unda-n care strălucea
S-a stins ipc todcauna.

Tu pe vecie n-ei mai fi,


Şi-ai fost, mă-nlreb, vreodată ?
Pustiul mă învălui,
Cind subt un plop mi se trezi
Tot dorul dc-altădată 1

Durerea mi se pierde-n fum,


Tot căutind un vreasc do rost
Intr-aste drumuri fără drum,
In caro toate doar au fost,
ţ i nu mai sînt acum.

50
PSALM

Te drămuiesc in zgomot şi-n tăcere


ŞC te pîndesc în timp, ca pe vînat,
Să văd : eşti şoimul meu cel căutat ?
Să te ucid ? Sau să-ngcnunchi a cere.

Pentru credinţă sau pentru tăgadă,


Tc caut dirz şi fără de folos.
Eşti visul meu, din toate, cel frumos
Şi nu-ndrăzncsc să te dobor din cer grămadă.

Ca-n oglindirea unui drum de apă,


Pari cînd a fi, pari cînd că nu mai e şti}
Tc-ntrezării în stele, printre peşti,
Ca taurul sălbatec cînd se-adapă.

Singuri, acum, în marca ta poveste,


Rămîn cu tine să mă mai măsor,
Fără să vreau să ies biruitor.
Vreau să te pipăi şi să urlu : «Este !>*■

IN S C R IP Ţ IE P E B IB L IE

O mic de neamuri te-au strîns cu zăbavă,


Trecîndu-tc tainic prin somn tuturor,
Cules, pe-nscratc, de cugetul lor,
Prin pomii nădejdii cu frunza bolnavă.

51
O sută de veacuri, cusute-n cotoare,
Aduc mărturie şi semn cunoscut
Că oameni in vremuri, aleşi, te-au văzut
întreg, In odăjdii de brumă şi soare.

Poteca de suflete şesul străbate,


Ca nişte săcară cu spic.
Puterea dospeşte-n grăuntele mic
Şi holdele-aşteaptă tot nescuturate.

O mie de neamuri, plecate, domoale


Te caută-n ceruri, în vis, în pămînt.
Ascuns tc-au găsit în Cuvînt.
Sfărîmă Cuvîntul: cuvintele-s goale.

ARHEOLOGIE

Bufleiul meu îşi mai aduce-aminle,


Şl-ueuni şl noncetat, de ce-a trecut,
Ite un (eeeut ce mi-e necunoscut,
Dar ulc cărui sfinte oseminte

N-nu aşezat în mine făr’ să ştiu,


('unt nici păminlul ştie pe-ale lui,
In care dorm statui lingă statui
ŞM zăvorit sicriu lingă sicriu.

52
Un murmur nentrerupt, de epitafe,
Cari mai străine, care mai sonore.
Prin aer, timpu-i‘despărţit de ore,
Ca de mireasma lor nişte garoafe.

Tăcerea vocile şi Ie-a pierdut,


Care-o făceau pe vremuri să răsune,
Aud ţarina doar a vocilor străbune,
Cum se desface, cum s-a desfăcut.

Şi, cîtcodată, totul se deşteaptă,


Ca-ntr-o furtună mare ca Tăria
Şi-arată veacurile temelia.
Eu priveghez pe ultima lor treaptă.

DOR DUR

Ai îmbătrînit băiete,
Cîntînd stihuri şi ştafete,
Potrivind, ascuns de lună,
Vorba-n fluier, care sună.

Lumea plînge de necazuri,


Tu-ţi pui gîndul pe atlazuri
Şi, de dor de vînt şi mierle,
Faci cu acul fir de perle.

53
X(i u n g i ră n ile c u -a rg in t,
T e a lin ţi cu zări ce m in t
Ş i-ţi fac i cu g e tu l h o ta r
I n tre în g e r şi m ăgar.

A h ! d e cînd m -a fo st iu b it,
F elul m eu s -a izm enit.
G u ra -i rece, de n ălu că,
M i-a lă s a t v ia ţa năucă.

F in ţa m ică de o tra v ă
M i-a făc u t c a rn e a bolnavă.
F ieşc are os m ă d o are
D e-am in lire şi lingoare.

Şi p e n tru că n u a m ştire
D e-m i voi m a i v en i în fire
Şi de o voi m ai v edea
S trîn să su b t m u ste a ţa m ea,

Ca u n şa rp e ce se zb ate
S u fe rin d de cinci păcate,
S tih u in d m -am h o tă rît
S ă-m i trec n o a p te a d e u rlt.

Că d a c ă m a i este vie,
S crie p e a n a ! singe sc rie !
C ine ştie !...
O c i t i şi o s ă vie.


M lN Ä S T IR E

A ţip it-a z iu a -n ra m u ri.


P o ru m b ieii alb i, la rîn d ,
P e p rid v o a re şi Ia g ea m u ri
Se tre z e sc d in no u visind.

A rip ile dorm în ch ise


P re tu tin d e n i, cv antaliL
T o ată lu m e a cirip ise
P e n tru s c a ra d e R usalii.

C lopotclc-au ostenit,
L iliecii d in clopotniţi
D au d e ce ru l ris ip it
P re lu tin d e n e a d in solniţi.

■Luna-şi m in ă lin p ău n ii
Pe in tin su -i a ş te rn u t.
O chii tă i ca b ru m a p ru n ii
iVlă gtndesc să ţi-i să ru t.

Şi cum ceasul b a te -n la rg
P este noi şi p este p la n te,
D e s - a r erode că se sp arg
S u b t ciocane d ia m a n te ;

T im p u l cel a d e v ă ra t
V in e -n a rip i îm p re ju r,
Şi pc capul m eu p lecat
Y arsă p oale d e az u r.

55
^PSALM

Pentru că n-a putut să te-nţeleagă


Deşertăciunea lor de vis şi lut,
Sfintii-au lăsat cuvînt că te-au văzut
Şi că purtai toiag şi barbă-ntreagă.

Te-ai arătat adeseori făpturii


Şi-ntodeauna-n haine de-mpărat,
Amcninţînd şi numai supărat,
Că se sfiiau de tine şi vulturii.

In Paradisul Evei, prin pădure,


Ca şi în vecii trişti de mai tîrziu,
Gura ta sfîntă, toţi Părinţii ştiu,
Nu s-a deschis decît ca să ne-njure.

Doamne, izvorul meu şi cîntecele mele !


Nădejdea mea şi truda mea !
Din ale cărui miezuri vii de stele
Cerc să-mi îngheţ o boabă de mărgea,

Tu eşti şi-ai fost mai mult dîcit în fire


Era să fii, să stai, să vieţuieşti.
Eşti ca un gînd, şi eşti şi nici nu eşti,
între putinţă şi-ntre amintire.

•56
D RU M ÎN IA R N A

Decembre, ca un paraclis
De marmur şi scîntei,
Hlamida şi-a deschis,
Şi, dintre tei,
Un vaiet lin de clopoţei
Suspină-abia, ca-n vis.
Deasupra nopţilor s-an tin s
Legenda ideală,
Şi nu e suflet neatins,
Oricât de stins,
De diafana ei petală,
în care să nu fi descins
Lumina siderală.

E feerie de argint
Cristalizat in ţurţuri lungi
Şi pe cit ochii ţi-i alungi,
E marmur alb, neprihănit,
Pustiu şi nesfîrşit.
In umbra lămpilor cernite
Se varsă vis în cupe noi.
Şi capetele mult iubite
So-nvecinesc pe nesimţite,
Ca nişte frunze de trifoi.

Feţi «Iutei, o ellpă-ndrăgostiţi,


Po-ntlta farmec ţi senin,
Fiţi, cel pu|tn
Voi, fericiţi I


PRINŢUt

Biruitor de lifte şi jivine,


Aşteaptă dîrz, Ia rîndu-i biruit,
Şi ochii lui, de patru timpuri pline,
încremeniţi pe zare, n-au dormit.
Be locul unde şi-a răpus vrăjmaşii,
Şi slava lor ţărînă a căzut,
S-au arătat, în urmä,-n sînge, paşii
Curtenilor şireţi ce l-au vîndut.
închis în turnul morţii din poruncă,
Prinţul e-ntreg, dar gîndurilc-l dor,
Ca nişte vulturi negri ce-şi aruncă
Intre eoteţe rotirile lor.
Puterea lui întreagă şi vitează
Ascultă-n noaptea de safir şi lut,
Din depărtare, calul că-i nechează.
Care prin adieri l-a cunoscut.
Şi cînd îl rod păduchii cîteodată
Pe dedesubtul platoşei domneşti,
Prinţul te simte, spadă fermecată,
Prinsă de şold, c-ai tremurat şi creşti.
E V O L U Ţ II

Păraîntul antic s-a civilizat.


Mei nimfe, nici naiade, nici sirene.
Crucificate ritmic şi alene
In aşternutul undei ondulat.

Pe coaja bulevardului de smoală,


Subt ochii guarzilor, în cete,
Nepoţii lui Orfeu se duc la şcoală
Cu plăcile de piatră cu burete.

Toţi, abdicaţi din funcţia divină,


Au renunţat la slăvile eterne.
Apolo-i profesor de mandolină,
Pan lecţii dă, de limbile moderne.

Hercule-i petrolist dactilograf,


Şi Joe însuşi, farmacist detreabă,
Serveşte-n cutiuţe la tarabă
Cite un hap, cite un praf.

Odinioară, ne soseau prin curte


Şi stau de vorbă-n cîntece cu noi,
îngerii mici cu aripile scurte
Şi sfinţii candizi în stihare noi.

Şi cîteodată, seara, prin grădină,


Se năruia rănit din zbor
Cîte-un serat cu mina la picior.
Ciocnit în aer cu-o albină.

59
Dar ia fereastra staulului, sus,
De eite ori, oprindu-ne, din grabă,
Nu am zărit lumina lui Isus
Şi-am auzit că vocea lui ne-ntreabă ?

Pavel din Tars e-acum zaraf sărac.


Şi Chrisostom băiat de prăvălie,
Iar Sfîntul Duh, inchis în colivie,
Făcutu-s-a pui mic de pitpalac.

P U Ţ IN

O, vino, fluture, te lasă


Pe braţu-mi ostenit.
Intinde-ţi aripa frumoasă,
Fii bunul meu venit.

Strămută-mi gîndu-ntr-alte părţi,


Strecoară-mi-1 pe sub tulpini,
Ca să-l întorc apoi pe cărţi,
Nins, cum şi tu vii, de lumini.

Cu trupul tău de catifea,


Ce tremură de fin ce-i,
îmi aminteşti de ochii de cafea,
Din genele Ilincei.

60
Ia casa toamnei nu te vezi,
De mic şi de uitat.
Dar toate florile-n livezi
Ţi-aştern cite un pat,

Şi toate frunzele te cer


Să-ţi legene lin somnul,
Ştiind că leagănă spre cer,
In sinul tău, pre Domnul.

O, du-te, fluture, din nou,


Luminile te cheamă ;
Dar prin al liniştii ecou
Fii băgător de seamă.

O mierlă-şi poartă pe sub tel


Un cioc şi-o guşă-adîncă.
Domnul e prins şi-n sinul ei —
Şi mierla te mănîncă.

GRAVURĂ

Astăzi, soarele, prin ceaţă,


S-a născut din haos, mort,
Pe-nserata dimineaţă,
Cenuşie ca un cort.

61
I

Pe eînd sufletul coboară,


Melancolic, pe-amintlri,
Ca o pulbere: uşoară,
De scîntei: şi licăriri«

Peste cărţile din care


Se deşteaptă muşc trezit
De pe foi ce-au putrezit
Prin unghere de sertare«

Orologiul, ploaJarnţ urmă


Şi cu inima-ntr-un ritm.
Bat secundele ce-n turmă
Nencetat au tot murit.

Şi ce linişte se-aştem e!
Şi cum sufletul se-aude,
Seuturînd aripe ude
Peste brumele eterne S

Dintr-a mea singurătate


Las in voie timpul viu,
Care ştie ce nu ştiu,
Şi prin veacuri destrămate
Fac cu pana semn şi scriu.

62
CREION

T recin d p e p u n te a -n g u s ti.
D in tr-u n se c re t im b o ld
Cu m in a p rin s ă -n fo s tă .
Şi-o su ie p în ă -n şold.

G en u n ch ii, cq p ţi ca g riu l,
D uc so m n u lu i prinos.
F ă ră -n d o ia lă , rîu l
Îşi iasă p le o ap a -n jos.

Z b u rd a ln ic ă p e glezna
S e -n lo arce c ă tre casă.
O ! v intuie, ţi- e lezm« •
S ă-i sp u i că e fru m o a să ,

D ar p u n te a -n s a ltu ri r e p e ţi
Se c la tin ă -n tre m u re,
O î p u n te , f ă - te lebezi,
Şi d u -m i-o -n ţă rm u şu re.

C u su fle tu l, şi eu
O d u c d in m a l d e m îin l
Ş i-o sim t în d o ru l m eu
C a m iezul u n e i plini.

Ş I-acum , cînd îşi r id ic i


O m in ă p e s te za re,
O Tede-a rîn d u n ie ă
U m plind cu-o s ă ru ta re
A z u ru l p r ia ş de-o ste a.

m
O ! cuiburi, scoici cu şoapte,
Rugaţi-vă, la noapte,
Din turlă, pentru ea...

PSALM

Pribeag în şes, în munte şi pe ape,


Nu ştiu să fug din marele ocol.
Pe cit nainte locul mi-c mai gol,
Pc-atît hotarul lui mi-i mai aproape.

Piscul sfîrşeşte-n punctul unde-nccpe.


Marea mă-nchide, lutul m-a oprit.
Am alergat şi-n drum m-am răzvrătit
Şi n-am scăpat din zarea marei stepe.

Sînt prins din patru laturi deodată,


Şi-oricit m-aş măguli biruitor,
Cunosc ce răni şi-anume unde dor
Şi suferinţa mea necăutală.

Din vitejii şi biruinţi trecute


Am cîştigat puterea, cc-a rămas :
Nu mai străbat destinul meu la pas,
Ci furtunos dc-acum, şi iute.

64
Nu lua în scamă cîntccele grele
Cu care turbur liniştea de-apoi.
Sînt leacuri vechi pentru dureri mai noi
Şi cîntă moartca-n trîmbitele mele.

JIG N IRE

Ncprcţuind granitul, o, fecioară !


Din care-aş fi putut să ţi-1 cioplesc,
Am căutat in lutul rumâncsc
Trupul tău zvelt şi cu miros de ceară.

Am luat pămint sălbatec din pădure


Şi-am frămîntat cu mină de olar,
In parte, fiecare mădular,
Al fintei tale mici, de cremene uşure,

Zmălţhulu-ţi ochii, luai tipar verbina,


Drept pleoape, foi adinei de trandafiri,
Pentru sprinccne firele subţiri
De iarbă nouă ce-a-nţepat lumina.

Luai pildă pentru trunchi de Ia urcioare,


Şi dacă-n sini şi şold a-ntirziat
Mina-mi aprinsă, eu sînt vinovat
Că n-am oprit statuia-n cingătoare

65
Şi c-am voit să simtă şi să umble
Şi să se-ndoaie-n pipăitul meu,
De chinul dulce, dat de Dumnezeu,
Care-a trecut prin mine şi te umple.

Femeie scumpă şi ispită m oale!


Povară-aeum, cînd, vie, te-am pierdut,
De ce te zămislii atunci din lut
ŞI nu-ti lăsai pămîntul pentru oaie ?

GRAIUL NOPŢII

Cucuvaie, cîntecul tău tirziu,


In noaptea cu veştmînt argintiu,
Are cîteva tari silabe.
Cu cîteva silabe slabe.
Ce prost, întîi, s-a-nfricoşat de tine,
De .cîntecul tău cu chemări străine,
De fiinţa de abur şi pucioasă
In noaptea lui somnoroasă?

Ochii tăi, mari şl teferi,


'Ca nişte luceferi
îngheţaţi de uimire,
Privesc în suvenire.

66
Tu ştii că destinul e grav
In pensula marelui zugrav.
Omule, gură strimbă, gură hîdă,
Pasărea nu ştie să rida I

Tu eşti clopoţelul Slutului Duh


Şl treci lung prin văzduh
Şl suni lepădarea de sine
Şi-mpărăţia nopţii ce vine.
Glasul tău depărtat şi sfînt
Spune auzulüi de pe pămînt
Că sufletul trebuie să stea
De veghe, înarmat în şea ;
Că sufletul e-o sabie sticloasă
Care trebuie trasă :
Să-i seînteie stelele-n luciu S

Povară mi-e mintea, ca tucîuL

Tu trăieşti fără1castel,
Fără pat, făr’ aşternut,
De la început ;
Fără cufăr, fără cărţi,
Zburînd mereu într-alte părţi.
Neaşezată nicăieri,,
Fără drepturi, fără puteri.

O ! cucuvaia lui Dumnezeu,


Gîndesc c-ai fi sufletul meu !

67,
B IU L B IU L

D im ineaţa, seara, triste .


T riste -s o a re -n tr-a d e v ă r ?
U m b re -a tîrn ă de b atiste
Şi de fire lungi de păr.

De vor fi sau nu, precum


O chiul de ciclop le vede,
Z u g ră v ite -n v în t cu fum ,
N -a u conture, nici p arfu m
R a m u rile d in livede.

P rin tre p ru n ii d in am u rg
C în tă-n ritm u ri de tip sii
G h iersu l m oale, stih u l tu rc
Şi ara b , d e la geam ii.

R ugăciune ! N ebunie !
Ca bolnăvii gem eu toţii.
S în t n eb u n i ? In chinovie
A u şi m u n te şi cîm pie.

C a ta p ete asm ă pustie.


In a lta r, îm i in tr ă hoţii.

68
IO S IF A L U N G R O -V L A H IE I

S c -n a lţă fu m u l de tă m îie
De Ia je rtfe ln ic Ia Isu s
Şi cu m ire a sm a lu i m ingile
S fin ţii cu n im b de foc, de sus.

C în tările, suind în cor


Cu clopotele, s-a u to p it
în glasu l de m ijlo cito r
A l b iin d u lu i m itro p o lit.

în v e stm â n tat în prom oroc


C usut cu foi d e tra n d a fir,
Se ro a g ă -n gînd ca u n pro ro c
Şi p u n e fru n te a p e potir.

D ar ridicîndu-1 P re a -S fin ţitu l


L a ce ru ri, b ra ţu l i se frin g e
Şi v a rsă d in n e p rih ă n itu l
T ru p sfîn t m u ia t în sfin tu i singe,

• C u ra ta cu m in ec ătu ră
In veac de veac n u s-a v ărsa t,
lin c h ia ş u l în g enunchi m u rm u ră
— » P ă r in ţilo r , sîn t cu p ă c a t !«■

P e eînd p ă rin ţii-a rh im a n d riţi


Şi a rh o n d a ru l sta v ro fo r
Se jăluiesc, n em în tu iţi,
C um că p ă c a tu l e a l lor.

69
ICO A NA

Noaptea întinde scoarţe, ploeaie şi covoare,


Urzite cu zigzaguri şi cu chenar mărunt.
In care se repetă izvodul Ia culoare
Şi chipurile crucii şi florile, cum sunt.

In faţa lunii, dreaptă, şoseaua-n vărgi cu plopii


S-a pardosit cu ţoale din Jii şi Mehedinţi,
Şi-n umbra fiecărui copac aşteaptă popii,
Strîngînd in mîini tăcute cădelniţe fierbinţi.

Ivirea se va face, pesemne, din cîmpic,


Prin albele cătune, pitite subt căciuli.
La moara adormită cu roata-n apa vie
S-au şl sculat dulăii, molatici şi ciufuli.

Căci iar Ierusalimul se-arată după ploaie,


Cum l-au ştiut întocmai, pe vremuri, cuvioşlL
Ce vezi ? Sobolii-nalţă biserici, muşuroaie.
Ce-auzi ? Văzduhul cintă întreg cu toţi cocoşii.

INSCRIPŢIE PE UN PORTRET

Cunoşti tn vreme visul că sfîrşeşte.


Ţi-ai aşteptat oşteanul trist pe scut
Să-ţi intre-n zale reci în aşternut
Şl «ă-ţi frământe trupul tîlhăreşte.

10
Şi ie socoţi ca iedera, deodată,
Rămasâ-n legănare şi pustiu.
Ai bănuit că platoşa-i pătată,
Pe care odihniseşi, cu rachiu.

Făptură vrăjitoare şi duioasă !


Nu tc-am oprit s-aştepţi şi să suspini
Ci te-am lăsat să-l Incîlceşti în spini
Fuiorul vieţii tale de mătasă.

Mi-am stăpînit pornirea idolatră


Cu o voinţă crîncenă şi rece ;
Căci somnul tău nu trebuia să-nece
Sufletul meu de piscuri mari de piatră.

Durerea noastră-aduce cald şl bine


Celor hrăniţi cu jertfele din noi.
Eu, noaptea ca un pom, ascult în mine
Căzînd miloase,-n cuiburi, sfinte foi

TOAMNĂ

Străbatem iarăş parcul, la pas, ca mai nalnte.


Cărările-nvelite-s cu palide-oseminte.
Aceeaş bancă-n frunze ne-aşteaptă ia fintîni
Doi ingeri duc beteala fîntinilor pe m iini

71
Ne-am aşezat alături şi braţu-i m-a cuprins..
Un luminiş în mine. părea cil s-ar fi stins,
Mă-ndrept încet spre mine şi sufletul mi-1 caut
Ca orbul, ca să cînte, spărturile pe flaut.

Vreau să-mî ridic privirea şl vreau să-i mingii ocMl-


Privirea întîrzie pe panglicile rochii.
Vreau degetul uşure să-l iau, să i-1 dezmierd,«
Orice vroicsc răraine îndeplinit pe sfert.

Dar ce nu pot pricepe ea pricepu, de plinge ?


Apusul îşi întoarce cirezile prin singe.
O ! mă ridic, pe suflet s-o string şi s-o sărut —
Dar braţele, din umeri, le simt că mi-au căzut.

Şi de-am venit ca-n timpuri, a fost ca, înc-o daţi,


S-aplec la sărutare o frunte vinovată,
Să-nvingem iarăş vremea dintr-o-ntărire nouă
Şi să-nvien» adîncul izvoarelor de rouă.

Şi cum scoboară noaptea, al’dată aşteptată,


îmi pare veche luna — şi steaua ce se-arată.
Ca un părete de-arme, cu carc-aş fi vinat.

Şi fără glas, cu luna, şi noi ne-am ridicat,

72
M IT R A LU I G R IG O R IE

Tiara, grea pe frunte, de aur gros bătut,


S-a făurit frumoasă, acum vreo şapte veacuri,
Muncită, în robie, de meşter priceput
A-mpodobi tertipul cu gingăşii şi fleacuri.

Aci, cunoşti călciiul ciocanului, lovit


In bulgării de aur supuşi silit strivirii
Şi-ncovoiaţi dc-o floare la locul potrivit,
Prinzîud înfăţişarea, treptat, ji-ncliipuirii.

Âci, se subţiază metalul străveziu,


Şi, fir plăpînd, ca firul de păr prin flori se coase
Tors ca din furci dc aur şi ajungînd mătase,
Pe nicovala neagră, se iscă nimbul viu.

Trei rînduri de zmaralde, ca dinţii din gingie,


Rotunde, deopotrivă, jurîmprejur răsar,
Pc-aloeuri întrerupte dc-o piatră rubinie
Şi de un bob mai mare de vechi mărgăritar.

Păstrată pentru Paşti în cămin cu-ncuictoarc,


Tiara stă-n părete, păzită de doi sfinţi.
Albastrul căptuşelii pătat e de sudoare,
Pe creştetul, din vremuri, al foştilor Părinţi.

73
A G A TE N EG R E

Cum e-n mijlocul tăcerii,


Adîncită-n văgăuna
Nopţii palide, ca luna
Licărind în bruma se rii;

Şi cum sufletul se pierde .


Intr-un lin păinjeniş
Ce se leagănă pieziş
Să-l mingîie şi dezmierde ;

Cum din foile citite


Fluturi albi, cu ochi de aur,
Pe buchete de ţintaur
Mişcă aripi prăfuite;

Cu susure de mătasă
înecată de dantele —
Pe la geamurile mele
Trece vîntul ca o plasă
Constelată ca mărgele.

Turburat in amintire,
S-a întors ^parfum de vis,
Da Ia sînu-abia deschis,
Peste care-un braţ subţire
Adormea ca un iris.

74"
Ochii strînşi in coji de fier
Dau o boabă tremurată
Pentru ochii de-altădată;
Şi copaeii-ntorşi spre cer
Par corăbii negre, iată,
încărcate cu mister.

OSEMINTE PIERDUTE

Iubirea noastră a murit aici.


Tu frunză cazi, tu creangă te ridici.

Atit amar de ani e de atunci !


Glicină tu, tu florile-ţi arunci.

A mai venit de-atuncea să v-asculte,


Voi plopi adinei, cu voci şi şoapte multe î

Voi aţi rămas întorşi tot spre apus,


Voi creşteţi toţi de-a pururea in sus.

N-o mai zăriţi, din vîrfuri, nicăieri ?


Ştiţi voi ce vorbă este vorba -«ieri"- ?

La poartă, umbr-aceluiaş stejar.


Mă rog, Intrînd, de domnul grădinar.

75
Fintîna curge, ca şi-atunci, mereu.
Tu curgi, i’hilină, pe trecutul meu.

Şi toate sînt precum le-am cunoscut,


Rămase-aşa, ca dintru început.

l-am spus că vreau să caut un mormînt,


Pe care l-am săpat, de mult, cinlind.

Şi mi-a răspuns că nu e în grădina lai.


E-adevărat. Nu este mormîntul nimănui.

SA TA N

Călătorind pe malul furtunilor latine,


L-am întîlnil, sol paşnic, pe-o stîncă de topaz,
Cu ochii, ripi de umbră, deschişi din cer spre mine.
Cu talpa roză, linsă, subt munte, de talaz.

Gol în imensa zare, tăcut şi gîndilor,


Cu braţele păroase, la piept, făcute cruce,
Privea la luntrea-mi albă pe undă cum se duce
Tîrîtă de vîrteje, — picior peste picior.

Deşi nămiez, în umbra, culcată peste mare,


Ca dîra unei neguri în care se răsfrîng,
Văzui cum firmamentul roieşte şi tresare
Din mii de candelabre aprinse din adine.

76
Şi se-ntrcba atuncea speranţa mea mirată :
Cinc-ar fi fost să fie bărbatul uriaş,
Oprit pe ţărmul lumii, cu-o mînâ-atil de lată
Incit putea să joace pe deget un oraş ?

Am ridicat lopata în semn de datorie


Şi m-am sculat din luntre, de jos, ea să-l salut,
Ca-n faţa unui rege strein, recunoscut.

El îşi întoarse capul puţin, slrîmbind în loc


Planetele ca mingea, şi luna cum c chifla —
Şi încruntind sprinceana pe ochiul lui de foc,
Răspunse Europei, orgolios, cu tifia.

VODĂ ŢEPEŞ

Pacea e-n ţară, pacea in afară,


Hotarul, liniştit cum n-a mai fost,
Şi şesurile, azi la adăpost,
Plugarii noi le fulgeră şi ară.

Pe la-nceputu! dulce-ai primăverii


Satul şi-aduce-amintc de poveşti,
Şi frunza tremură pe crengi cereşti,
Şi, pasămite,-n taină, şi boierii.

77
De bună seamă. Vodă gînditorul
JLa curăţirea Iumii-i hotărît.
îndeasă ţeapa-n oameni pînă-n git
Pentru-a-ntîlni şezutul omuşoruL

Şl nu cunoşti cruţări şi amînări


De te arunci dreptăţii împotrivă.
De-altfel, creştin, cu ţepile, colivă
Iţi pregăteşte Vlad — şi luminări.

Cuviincios cu buna rinduială,


Pentru cel mari, fie munteni sau turci,
Avea mai mari şi osebite furci,
Ca treapta Ioc să nu dea la-ndoială.

Vedeai vizirii la-nălţimea lor,


înfipţi în vîrfuri sprintene de plopi.
Iar pentru sfinţi, vlădici şi episcdpi
Avea lemn sfînt şi bun mirositor.

Şl iată Sfatul Ţării adunat


Să mulţumească Domnului de Pace.
Vlad şade-n jilţ. E liniştit. Şi tace.
Cu sufletul în platoşă-mpăcat.

Şi pe cînd prieteni şi curteni în zale


Ciocnesc in juru-i cupele cu vin,
In cinstea faptelor Măriei-Sale,
El cugetă ce ţepi li se cuvin.

78
INTRE DOUA NOPŢI

Mi-atn tmplîntat lopata tăioasă in odaie.


Afară bătea vintul. Afară era ploaie.

Şi mi-am săpat odaia departe subt păcnint.


Afară bătea ploaia. Afară era vint.

Am aruncat pămintul din groapă, pe fereastră.


Pămintul era negru : perdeaua lui, albaştrii.

S-a ridicat la geamuri, pămintul pină sus.


Cit lumea-i era piscul, şi-n pisc plîngea Isus.

Săpind s-a rupt lopata. Cel ce-o ştirbise, iată-1,


Cu moaştele-i de piatră, fusese însuş Tatăl.

Şi m-am întors prin timpuri, pe unde-am scobortt.


Şi în odaia goală din nou mi-a fost urit.
Şi am voit atuncea să sui şl-n pisc să fiu.
O stea era pe ceruri. în cer era tirziu.

CALIGULA

Dorm în umbră legănate lebczile-n puf de undă,


Cuiburi albe, perini albe, printre stele furnicar.
Cîte-o stea însingurată cată-n aripi să se-ascund;-.
Cîte-o Iebădă-şi îndreaptă capul, ca un nenufar.

79
De pe pod, Ia miezul nopţii, le aruncă mina bună
Piinea, ce nutreşte truda şi trudeşte visătorii.
Miini, iăsaţi-Ic flămînde să »-acopere cu lună
Lebezi, aşteptaţi ca piinea să v-o dea semănătorii.

Stea cu stea pe-ntinsui undei liniştite pun cleştar,


Şi printr-însui zugrăvite lebeziie par şi luna.
Flingerl de viori şi fluier cad in Iac mărgăritar
Şi se-aud din depărtare lovind unda cite una.

In palatele aprinse, cu balcoane şi unghere,


Liturghia bogăţiei are şi-aslă-seară Ioc.
Cine-a scris, în ce odaie, fără pai şi fără foc,
Imnul ăsta de izbîndă, de iubire şi durere ?

Folosiţl-vă de chitec, de lumină şi de taină,


Cupe omeneşti de goluri, plinc-n viaţă cîtc-o clipă,
Şi cenuşa prin văpaie sc-nveştmimă cu o haină
Şi găseşte ca să eadă înapoi un fulg de-aripă.

Ctntecul, lumina, taina, unda.-ntinsurilc-albastre,


Noi le ţinem, noi ic slrîngem, cei căzniţi, urîţi şi goi.
Temeliile veciei orice-aţi face-s ale noastre.
Voi, Intourecţl-vă veseli şi slăviţi, întru noroi.

80
IN S C R IP Ţ IE P E O U Ş E

Cînd pleci, să tc-nsoţcască piaza bună,


Ca un inel sticlind în dreapta ta.
Nu şovăi nu lc-ndoi nu te-ntrista.
Purcede drept şi biruie-n furtună,

Cînd vii, păşeşte slobod, rîzi şi cîntă.


Necazul tău il uită-ntreg pe prag.
Căci neamul trebuie să-ţi fie drag
Şi casa ta să-ţi fie zilnic sfintă.

STINSE SClNTEI

De nc-ar ajunge numai icoana ce o lasă


O undă lingă luntre, un povirniş de casă,
O valră-nvăluită-n cenuşă către scară
Sau un tighel de piatră pe-o cruce seculară,
Tu ţi-ai închide ochii şi le-ai porni să vie
Icoanele pierdute n iumină aurie.
Şi-ai retrăi trecutul întreg, cu ochiu-nchis,
Fără să simţi că-ncepe să semene a vis.

Dar învierea celor cc-au licărit de sus


Şi se întorc să urce pe zări, de prin apus,
In pulberile lumii ccrnulc-n amintire,
Se întocmeşte goală, Intr-o perdea subţire.

81
Icoana lor e vie, dar sufletul defunct c.
Ce-a fost hotar îţi lasă din el cîteva puncte.
Din fosta-mpărăţie azi a rămas o hartă,
Cu care-n vintul iernii cîrpcşti fereastra spartă.
Era portretul unei făpturi de alb azur,
Din care, pentru lampă, croieşti un abajur.
Aducerile-amintc biletul ţi-1 trimit
Ccrind adeverinţă un plic nciscălit.

Tu, du-te şi atinge-ţi de lacuri şi grădini


Aripile minjite, din timpuri, cu lumini,
Dc vreme ce dorinţa şi vatra nu-ţi ajung.
Petrece lumea toată, căiarc,-n lat şi-n lung —
Şi todeauna ţinta la care ai ajuns
Să-ţi cadă moartă-n suliţi, ca un vultur străpuns.

RESTITUIRI

N-au mai rămas prea multe de-nvins şi de ştiut.


Şoseaua se strimtează, cărările se-mbină.
Le simţi apropiate din ce in ce mai mult,
Ca spiţele din roată, crăpate de lumină.

Ne-apropiem. Văzduhul miroase-a vechi prin noapb


Flori vechi răsar de-a pururi cu vechile lumini.
Un abur slab se cerne, un cer spoit cu lapte.
Departe,-n orizonturi, se naşte prin tulpini.

82
E-o insulă ? un munte ? o apă ? un deşert ?
Dc ce-ar sfîrşi-n pustie călătoria noastră ?
Ne-a mai rămas s-ajungem, acolo, poate-un sfert
Din calea străbătută, jos verde, sus albastră.

Bă ne oprim ? Un cîntec ne vine de la han.


E vinul bun şi patul adine şi tu eşti dulce.
Şi-ai vrea, învăluită în părui tău bălan,
Pe jaruri carnea noastră, de vie, să se culce.

Nu. Mină erinccn, timpul tu sparge-1 cu potcoava,


S-apropiem vecia mai repede de noi.
Păstrcază-ţi sărutarea, ca florile otrava,
Ca să o dăm ţarinii întreagă înapoi.

DIN NOU

Din nou străbate iarna, întocmai ca-n trecut,


Cu-aceleaşi obiceiuri, mereu nestrămutate 1
Ostreţe pînă-n ceruri, mirezme pipărate,
Movili de crizanteme şi-un vînt ce-a mal bătut.

tn uliţele-nalte, e noapte ziua-ntreagă,


Şi umbra, suvenire din vremea-ncetei luni,
Se risipeşte, parcă, din carul cu cărbuni,
Ce trece tras de-o gloabă normandă şl beteagă

'83
S e n in ă -n imitarea-! eternă, rece, goală,
Şi s ilito a re ,' iarna, ca un şcolar supus,
A p lic ă-n to d ea u n a, strict, regula de sus,
Cuminte, mulţumită de-a fi gramaticală.

Cit timp măcar gîndirea n~o vrea să se dezveţa


In mijlocul acestei corecte repetiţii
Pcntru-ngrăşarea ierbii şi altoitul viţii,
Şi să renunţe-odată la doruri şi tristeţe 1

Copacii Insă uită de flori şi relief,


In ecaţa-ntinsă, sură, din spaţiu ; deopotrivă,
Tămîie pentru frunze, şi pentru morţi colivă,
Par fncepuţi pc-o stofă de lină, pe gherghef.

Poetul, strins în casă, pe piscul dintre hornuri


Intîrzic-n mândria tăcerii, solitar.
Visează pentru Domnul cu dulce în zadar
Şi se hrăneşte zilnic cu ceai şi două cornurl.

Băiete, ai un cufăr de foi şi de caiete.


Dă groaza laoparte, citeşte-lc din nou.
E timpul ca la cornuri s-adaogi şi un ou,
Şi un potlog ca lumea, carîmbilor la ghete,

84
V IN O -M I TO T TU...

Vino-mi iot tu-n fereastră, stea-n fundul lumii vie,


Ce mă cunoşti aproape cu geamul de Tărie,
Cea stinsă cea din urină şi-aprinsă cea dinţii
Coboară-te la mine, şi pînă-n zori rămîi.
Ochiul deschis, in care un gind mi se aţine,
Doreşte ziua-ntreagă de noapte şi de tine.
La tine se ridică iu fiecare seară
Albina să ia miere un strop şi-un bob de ceară.

Soarcle-i scump potecii şi prinde vieţi de tină,


Dar covîrşit de sineş prea-i foc şi prea-i lumină.
Şi de mi-i bună raza ce-o frînge-n pisc şi stîncă,
Tu mingii, mir de aur, durerea mea adâncă,
în jurul tău misterul, cu slove negre scris,
Ca-n mine pune golul alăturea de vis :
Cind visul dîndu-i margini, cînd golul, lui, vecie,
Şi-mpreunaţi nici-unul pe celălalt nu-1 ştie.

B ISER IC A D IN G R O PI

Biserica necunoscută, cu hramul şters, cu Vîrful rupt,


Cu turla leşinată-n aer, se încovoaie-n osteneală,
Şi ştreaşinile-i, adăposturi de cuiburi, prinse dedesubt,
Păzesc şi-a îngerilor palizi închipuită poleială.

85
Un tei acoperă cu frunza şindrila sfîntului locaş
Un preot cîntă liturghia, bătrin şl girbov, in veştminte,
Pentru creştinii şi păginii acestei margini de oraş.
Şi pentru cîţi, după pomelnic, îşi mai aduce, ştirb, aminte;

Tu n-ai de piatră dccit semnul unui mormînt de domnitor.


De nici-un stil arhitectura ta nu rîvncşte ca să ţie,
Zidltă-n lut, din grinzi şi bîrne, şi povirnltă pe pridvor
Istoria şi arta nu stau auzul să şi-l plece ţie.

Dar el, oltean cu coşuri pline şi cu balanţa fără greş,


Intirzie din drum Ia tine, cind drumul lui spre tine duce.
Ia cobiliţa din spinare, eu coşurile de cireşi,
O pune jos şi, cu sfiială, scoţînd căciula, face cruce.

DESPĂRŢIRE

Cind am plecat, un ornic batea din ceaţă rar,


Atît de rar că timpul trecu pe lingă oră.
I-am auzit intîia bătaie amîndoi,
Pierzîndu-sc-n noiembre prelungă şi sonoră.

Poate mai bate încă secunda de atunci,


Poate-a tăcut îndată şi-aşteaptă să mai vie
îmbrăţişarea veche, din nou, precum a fost,
Şl lacrimile tale, în gara cenuşie.

88
Ca limbile oprite' pe palidul cadran^
Ne-a urmărit plecarea, de sus, ca o fereastră
De casă părăsită, cu-o rază frintă-n geam.
Nu l-ai simţit că este părtaş la jalea noastră ?

Te-ai împăcat sau suferi de vremea ce-a crescut T


La ce visezi cînd ziua pe lampa ta se curmă
Şi cadc-n geam zăpada la ceasul cunoscut,
Tu, care-ai stat bătaia s-asculţi, pe cea din urmă T

PSALMUL DE TAINA

O, tu aceea de-allădală,
ce te-ai pierdut din drumul lumii 1
Care mi-ai pus pe suflet fruntea
şi-ai luat intr-insul locul mumii,
Femeie răspîndită-n mine
ca o mircasmă-ntr-o pădure,
Scrisă-n visare ca o slovă,
fnfiptă-n trunchiul meu : săcure.
Tu ce mi-ai prins de cîntec viaţa
cu braţe, strînse de grumaji
Şi m-ai pornit ca să mi-o caut
la tine-n palme şi-n obraji.

Pe care tc-am purtat brăţară


la mina casnică-a gîndirii.
Cu care-am năzuit alături
să leagăn pruncul omenirii.

87
Pur trandafir, bătut în cuie
de diamant, pe crucea mea
Şi care-n fiece mişcare
pierzi eu-o petală cîte-o stea.
Cămin al dorurilor mele,
fîntîna setii-nvierşunate.
Pămînt făgăduit de ceruri
cu turme, umbră şi bucate.

Tu care mi-ai schimbat cărarea


şi mi-ai făcut-o val de mare,
De-mi duce bolta-nsingurată
dintr-o vîltoare-ntr-o viitoare,
Şi ţărmii-mi cresc în jur cit noaptea,
pe cit talazul mi se-ntinde,
Şi ai lăsat să rătăcească
undele mele suferinde ;
Unde ţi-s mîinile să-ntoarcă
în aer căile luminii ?
Unde sînt degetele tale
să-mi caute-n cunună spinii ?
Şi şoldul tău culcat în iarbă,
pe care plantelc-1 cuprind
Şi-ascultă-n sînul tău suspinul
iubirii, cucerit murind ?

Tu ce-nfiori pe şcsuri plopii


cînd treci, din creştet la picioare,
Şi prinzi de tot cc te-ntîlneşte
o plasă caldă de răcoare.

88
Tu cc scrutezi, scoţîndu-li sinii
pe jumătate din veştminte
Ca să-i sărute focul gurii,
cuprinşi de mîini cu luare-aminte,
Pustia vremii, străbătută
de şoimi de scrum şi de nisip,
Cărora vîntul le-mprumută
o-nfăţişare fără chip ;

Tu te-ai pierdut din drumul lumii


ca o săgeată fără ţintă,
Şi frumuseţea ta făcută
parc-a fi fost ca să mă mintă.
Dar fiindcă n-ai putut răpune
destinul ce-ţi pîndi făptura
Şi n-ai ştiut a-i scoate-n cale
şi-a-1 prăvăli de moarte, ura ;

Ridică-ţi din pămînt urechea,


în ora nopţii, cind te chem,
Ca să auzi, o ! neuitată,
neiertătorul meu blestem.

TRIUMFUL,

îşi împlini voinţa cumplitul crunt efort.


Neturbnrat de bine şi rău, priveşti destinul .
Şi nu te mustră gîndul că tu eşti asasinul
Viteazului din munte, întins, învins şi mort.

89
Osînda findu-ţi dată de-a creşte îndoit,
Făcuşi din tine două puteri adinei de ură,
Şi luaşi in luptă partea mindrită, cu căldură,
A celuia ce astăzi însemni c-a biruit.
Năvala,-ntii, fu-nceată, tîrzie, într-adins.
Dar zi cu zi mai crude şi mai necruţătoare^
Oştirile cu coifuri, pe cai, cotropitoare,
Pămîntul de pedeapsă l-au rupt şi l-au cuprins.
Strivişi în şapte zile ce-i zămislit în şapte.
Nu mai adie vîntul in parcuri, parfumat.
De ţîţele femeii, rămase fără lapte,
Prunci orbi şi muţi, schelete şi sluţi ai spînzurat.
Albinele, din bozii, aduc la stupi otravă,
Izvoarele-năcrite-s şi strugurii scămoşi.
Ca să-ţi ajungă ploaia, pune-n văzduh zăbavă,
Şi norii-n chiagul serii curg vineţi şi băloşi.
Nici-o vioară nu mai pricepe să mai ştkne,
Chiar stelele, sfinţite şi pure la-nceput,
Au putrezit in bolta visărilor străbune,
Şi zările, m încă te de mucegaiuri, put.
A năzuit un clopot să sune liturghia,
Şi bronzul lui, ca scrumul, din turn s-a risipit.
Intr-un avînt vremelnic voi şi ciocirlia
Cu aripile zmulse să urcc-n răsărit.
Poate-n genunchi mai cauţi tirzia îndreptare
Şi ceri smerit hodină la cerul tău pustiu.
E de prisos. Genunchiul de stei lipit ţi-1 ţiu,
Şi biciul greu de plumburi şi noduri, pe spinare.
E de prisos. Izbînda, de veci s-a cîştigat.
Curata voie bună şi sfînta bucurie
Din lanţul de robie nu pot să mai învie
Şi să atingă cerul bătut şi-njunghiat.

90
Voinţa nu se teme de-acum de-o înviere —
ca să nu mai cerce să fie fericit,
£><E
luat in cleşte insul întreg şi l-a stîrpit,
dreptul ce i-1 dete sălbatica putere.

ÎN TÎM PIN ARE

Dormi la fereastra visului meu, ţară,


Al cărei lan a strălucit intiia oară
Cădelniţelor sufletului meu fierbinte,
Cu care ţi-am ieşit arzînd nainte,
Şi am călcat potecile lui Dumnezeu
Cu luare-aminte.

Prin gîndurile mele căile se ţes


Mereu, pe unde spinii mi-am cule*
De unde corbii-nvăluiţi de ploaia
Ridică
Pe aripe blestemul celui ce se-ndoala
Şi face-ntîiul pas, in zori, cu frică.

Băteţl, feţi albi, in inimă la mine,


De care sint duminicile pline
Şi holdele şi brazdele şi satuL

01
C intcc şi joc.
P rin lu m e a su fle tu lu i m eu v ă fac eţi loc
Şi fiţi-i zi cu zi a lu a tu l
L a fră m în ta tu l su fe rin ţe lo r cu foc.

HERUVIC

T ot ceasul îm i ad u c e un d a r şi-o je rftă nouă.


D e v rem e ce lu m in a p rim e şte să -m i lum ine.
C îm pia sco ate-n b raz d e b iju te rii de ro u ă
Şi pom ii p u n coroane şi n im b u ri p e n tru m ine

în giulgii c lă tin a te se le ag ăn ă cu lacu l


F ă p tu ra , p re tu tin d e n i de fa ţă şi dosită,
A celui ce. cu firu l d e u m b ră şi eu acul
Scânteii, în d eseşte p înza m e re u pe sită.

Îm i c rc şlc -n su flet ia ră ş o stru n ă de vioară.


D ar cîn tcc u l în m in e, tîn jin d să se deştepte,
Sl'iios şi şo văielnic şi-acu m c a -n tîia ca ră,
K ăsună-n d e p ă rta re , m ai sus şi m a i afa ră .
C a -n tr-o vecie a lb ă cu stîlp i şi tu rle drepte.

Şi, sc ara, în v e lin d u -şi g ră d in ile cu crep.


Silit a lto it cu visu ri, ca u n ocean cu stele.
N u ştiu culesul lu m ii de u n d e să -l încep.
D in cile flori de a u r m i-a ju n g p în ă -n zăbrele.

92
Îm p re jm u it cu n o ap tea , a ş te p t ca o făclie,
In fă ş u ra tă -n ie d eri şi fru n z e d e le a n d ru
Şi în c ă n e a p rin să , la o ra m e a tîrzie,
In v îrf să m i se lase o ste a d in polican d ru .

ÎNCHINĂCIUNE

Viaţă de foc ! ce faci în vatra noastră ?


Te-năbuşe chibritul şi tc sting
Hîrtiile-aruncate în flacăra-ţi albastră.
Zalele noastre nu se mai ating
Să-şi oţelească solzii lor, de tine.
Platoşa noastră n-a mai oglindit
Văpaia negurilor toate, pline
Din răsărituri şi din asfinţit.
Cînd păstoream cu turmele pămîntul
Şi ne mulam uşori din Ioc în loc,
Şi nu ştiam unde nc-a fost mormîntul
Şi vieţuiam cu zarea launloc
Şi ne sculam cu soarele deodată
Şi ospătam pc-o margine de apă
Şi nc urma vecia ca o roată
Şi-avcain toiag şi fluiere drept sapă
Şi plu g ; şi visul ne era patul —
Atuncca ochii noştri zîmbitori
Nu căutau de subt învclitori
Petecul unui crepuscül.

93
Nccnnoscind hîrtie şl cerneală.
Cîntccul nostru se-nălţa cîntat,
Iar ncsfîrşitul vieţii nu era stricat
De un canon, un scris, o zugrăveală.
Unde purcezi ? rosteam la despărţire
Şi arătam cu braţul în apus,
In miazăzi, prin aburul subţire
Ce-I risipea cădelniţa de sus.
In miazăzi, in miazănoapte,
Pe patru drumurile largi ale făpturii
Veneau cu noi, deasupră-ne, vulturii,
Şi ugerii, alături, ai vitelor, cu lapte.
Necăulind în turle şi oraşe
Unde sc-nseamnă timpul cu-o bătaie,
Soroacele stau scrise in stelele urmaşe.
Şi ne simţeam acasă subt cer, ca-ntr-e odaie.

P O T IR U L M ISTIC

Iată-I cuprins în singura lumină


Ce-o altoieşte cerul pe pămint.
De linişti mari cărarea lui e plină
Şi pasul Iui e tînăr, drept şi sfînt,
Precum ar fi al codrilor de stele
Clnd s-ar mişca din loc, şi-n mers
Păstorul alb, ivindu-se-ntre ele,
Şi-ar face drum, păscînd, prin univers.

94
L-aşteaptă-n zări talazele de fior î
Nestrăbătuta lor întunecime —
Ce bat zăgazul limpedelui cer
Cu spaimă, hotărîre şi cruzime.
E o statuie dc-ntuncric sfintui.
Şi ochiul care să-l pătrundă
Nu 3-a născut din lutul lui pămintul,
Ca să-l ridice peste el şi undă.

Amforă,-n jur cu-o antică pictură


Ce-şi amintcşte-n mürmur c-a rămâi
Plinul de umbră pin’ la gură,
Vas tămâios, pe-un fost iconostas,
Du-te, purtată-n soare cu mândrie,
Pină acolo unde-s zori de scară.
Şi varsă-te in bezna cenuşie
întreagă. liniştită, solitară.

TU NU E ŞT I FRU M U SEŢEA...

Tu nu eşti frumuseţea spiralelor candide.


In ochi tu nu duci moartea şi perlele lichide
In cari răsfring misterul văpăile livide.

Nici flori n-atingu-ţi fruntea spre dinsele plecată,


Nici pagini cu poeme rămase de-altădată
Nu se desfac nostalgic in dreapta-ţi iuclată.

95
Tu nu cunoşti otrava gîndirii şi-a vegherii :
Fantasmele de fildeş, regini ale tăcerii,
Nu ţi-au suflat miresme subt sălciile serii.

Tu ştii că de cînd lumea c linişte şi pace,


Că drumul c pe care păianjenul îl face
Ţesînd în umbra caldă velurele să-mbrace
Subt cari stagnează ochii şi pletele-ţi opace.

Copil n a iv ! dc-accea te-ador şi te mingii


Cu faţa-nmormîntată ca-n floare de lămîi
In carnea-ţi netezită de buzele dinţii 1

Şi nu-ţi şoptesc sonete, nici mituri nu-ţi ingin,


Pe unde trece umbra acestui hoit păgîn.
Aplec eternitatea spre tine, şi rămin

Cu ochi-închişi în zîmbet, copii ahia-nflorit;


Cu fruntea răsturnată, cu visul risipit.
Ca o dantelă scumpă, pe trupu-ţi adormit.

Dar spune-mi, la crep&scul, incet, sînt fericit ?...

96
SFÎRŞITUL TOAMNEI

O ! cine-ar zice că pe-aici


Au fost vreodată flori,
Privighetori,
Şi cărţi citite cu ochi mici,
în care latele panglici
lntorsu-s-au dc-atîtea ori ?

Şi totuş, furăm doi mai ieri,


Sirînşi braţ de braţ, gîngăvi,
Ga doi bolnăvi;
Şi-n legănarea celor seri,
Subt plopii negri şi severi,
Blînzi şi supuşi ca nişte sclavi.

Să plec ! de-acuma sînt străin


Pe unde fură tei,
Pleşuvi şi e i !
Ceva ciudat, ca un destin
Mă-mpinge să mă-ntîrzii prin
Căzuta frunză din alei.

Aici, unde-a murit trecutul,


Mă plimb ca-ntr-un mormîut,
In care sint
Legat s-ascult cum tace lutul,
Pe cînd în suflet toarce mutul
Regret, înfăşurat în vînt.

97
PSA L M

Vecinul meu a strîns cu nendurar-e


Grădini, livezi, cirezi, hambare,
ţi stăpînirca lui se-ntinde-acum
Pin’ la hotarele de fum.
Soarele-apune zilnic ţii răsare
Intr-ale sale patru buzunare.
Văzduhu-i face parte din avut
Cu-al zalelor de stele aşternut.
Luînd şi lumina-n ţarcul Iui de zestre,
O potcovi şi-o puse în căpestre.
Din cer ia fulgeri, din pămint grăsimi,
Adîncuri înmulţind cu înălţimi,
Şi fostul meu vecin de ţănn se ţine
Vecin de-o vreme, Doamne, şi cu tine.

Urechea Iui, închisă pentru graiuri,


Cu scamă s-a umplut, dc mucegaiuri.
Gingia moale, înţărcată, suge,
Ochiul porneşte blind să se usuce,
In pîntec spini, urzici şi aguride
Dau ştiri de beteşugul ee-1 ucide.
Creştetul gol poţi să-l încerci
Puhav subt pipăit, ca pe ciuperci.
Şi-i şubred ca o funie-nnodată,
Cu căpătîiu-n barca înecată.

98
Doamne, aşa obişnuit eşti, biet,
Să risipeşti făptura ta încet,
Prefaci In pulbere măruntă
Puterea dîrză şi voinţa cruntă.
Faci dintr-un împărat
Nici praf cit intr-un presărat.
Cocoloşeşti o-mpărăţie mare
Ca o foiţă de ţigare.
Dintr-o stăpînire semeaţă
Ai făcut puţină ceaţă.
Zidind, schele-nalte şi repezi ridici,
Incalcci pe lespezi cit munţii, m eid mici.
Păretelc-i veacul pătrat,
Şi treapta e veacul în lat,
Şi scara e toată vecia.
Şi cînd le dărîmi, trimiţi clipa
Să-şi bată aripa
Dedesubt.
Musca mută a timpului rupt.

V R A C IU L

Am un bazar de zări şi firmaments


De cioburi noi de lună şi planeţi.
Aştri defuncţi atîrnă de păreţi,
Impărechiaţi cu zeci de instrumente,

99
Tablouri fără dată, căr|i, portrete,
Pcndnlc~n care cucul s-a oprit,
Spade cu vîrful ars şi ruginit,
Icoane, pajuri, chivote, stilete...

Am chei pe toate uşile-ncuiatc,


Cinlare, cumpcni şi măsuri
De preţuit cenuşile necercctate
Din suüctul imponderabilei naturi.

Am sile tine dc cernut polenul


împrăştiat cu-albinele pe bol(i.
Unelte cu-ascutişuri şi cu colţi
Pentru găsit volumul, numărul şi genul.

Corăbii ancoratc-n cîte-o mare,


Oraşe grătnădife-n crepuscul,
Cimpii întinse şi pămînt destul
Subt clopotele citorva pahare,

Hlamide albe, mitre şi coroane...


Pot unge papi, uzurpatori şi regi.
Neannm pierdute şi vecii întregi
Stau condensalc-n rinduri de flacoane.

Un semn, şi tîmpla cerului se-aplcacă.


Un senin, şi uraganul s-a trezit.
Un semn, şi neamuri noi s-au zămislit !
Dar semnul mina mea nu vrea să-l facă

100
fu farmacia mea atotlecuitoare
Aleanuri am la chinurilc-abia simţite.
Misterioase şi nemaitămăduite,
Pe cînd prin jur se naşte lumea şubredă şl moare.

Pe şesul negru cu hunini de ceară


Pot frământa din tină şi scuipat
Un nou Adam, gigantic şi ncrăzbunat.
Aştept, îngenunchiată, plebea să mi-I ceară.

Eu mă fălesc că nu vînd ca atîţia


Tezaurele mele. Nici nu ştiu
Dacă pe piaţă Dumnezeu cel viu
S-a ieftenit mai mult dccît tărîţea.

Mormînt închis la zgomotul de-afară,


Contemplu-a cîrtiţilor bucurie
Hingîndu-şi puii cu idolatrie,
iiăîoşi, subt steaua mea polară.

DENIE CU CLOPOTE

Taci. Nu te mişca.
Din întunericul meu s-a deşteptat
şi zboară-n văzduhul înstelat
Acvila amintirii.

1 01
O ! nu turbura răsăritul.
De unde vine âcvila albastră
De a crescut atît ?
Mieă-n cuib şi fără aripi am lăsat-o.

Nu-s prin urmare-nstrăinat


Pe todeauna de trecutul meu.
Mai e nădejde, mai e mîngîiere,
Mai colindă o umbră albă prin tăcere.

Norul ce mă răpise s-a s p a rt!


Ploaia caldă !. ploaie mănoasă I
Curgi, darnică», pe ogorul meu.
Din care morţile sufletului
S-au deşteptat.

INTERIOR DE SCHIT

Sufletul tău e parc, de stîlpi, la rind.


Cu statui albe, sus, pe fiecare,
Incremenite-n cite o mişcare
Ce-a obosit în piatră şi s-a frînt.

102
Cînd pasul îmi purcede prin grădină
Furiş, ascult, în noaptea sunătoare,
Murmure cu silabe de lumină
Şi vorbele.de ceaţă,şi răcoare.

Pe subt cerdacuri, răzimat în coate,


Oprit sfiios, tăcerea.să nu-nvii,
Aştept să treacă stătuile toate
In drumul lunii albe, cenuşii.

Pentru-ntunericul întins în tine


Am stele mici, pe care eu le pul
Să străjuiască-n lănci diamantine
Basmul tiptil şi trist din visul lui.

Cîte-o statuie îşi aduce-aminte,


De locul ei adevărat
Şi se coboară strinsă în veştminte
Pînă la capul celui aplecat.

întinde mina, piatră, şi tihnit


Mîngîie-i-1 eu palme de granit.

103
RU G A DE V ECERN IE

In mine se deşteaptă o-ntreagă omenire,


Sint cei ce-au fost pe vremuri, sînt cei ce sint acum,
Cîte-o grădină veche, surpată-n suvenire,
Mi~aruncă dinainte belşuguri de parfum.

Şi de la sfîntul palid, sfîrşit şi blind pe cruce,


La biciul cc-I izbeşte şi-l sîngeră-n obraz,
Pe nesimţite nu ştiu ce-nvccinare duce
Şi rind pe rînd sîut unul şi celălalt. Zăplaz

Intre atitea inimi ce bat cu toate-n mine,


Ca nişte turle pline de clopote, n-a fost,
Nu este, n-o să fie şi-n van va să suspine
Eroul meu din suflet de rîsul celui prost.

Şi voia mea de bine, frumos şi adevăr,


îngăduie să-şi ţie şi-acolo-n ginduri jugul.
Simţindu-mi spinii frunţii ieşind cu răni prin păr,
Sint cel dinţii porunca s-o dau : Aprindeţi rugul,

Ca sfîntul in cenuşă subt ochii mei să piară,


Ca dreptul să-şi strecoarc-n urechea ?nea scrîşnirea
înmormîntat în lemne şi-nvăluit în pară !
Şi-n mine batc-n palme mişcată, omenirea.

104
Ca un norod de paşnici şi veseli asasini
Ce pregătesc dreptatea luminii viitoare,
Unii-nvîrtcsc săcurea, ceilalţi desfoaie crini,
Cu sufletelc-n beznă şi dcgetele-n soare.

Dar hotărind privirea, de sus, pe umbra lumii


Cu suflet se strecoară in mine ca o rouă,
Şi-atunci visez cu gloata să bat poteca buznii,
Purtind în virful lăncii, spre cer, o stea mai nouă.

De unde vin aceştia ? De undc-aceşti croi,


Călăi, iobagi, apostoli, din noapte pin’ la mine ?
De unde-aeeastă piatră cu feţe de noroi
Şi scăpărînd cu focuri de-azur şi de rubine ?

Le sînt dator odihna ce pleoapa nu-mi atinge ?


Le datoresc lumina şi faptul crud că sînt ?
Cu mine omenirea. Părinte, se va stinge ?
Dă-mi pacea şi răbdarea s-o caut şi s-o cînt.

BLESTEME

Prin undele holdei şi cîmpi de cucută,


Fugarii-au ajuns în pustie
La ceasul cind luna-n zăbranice, mută,
Intra ca un taur cu eornu-n stihie,
Şi ghidul meu gindul acesiora-1 ştie :

105
In împărăţie de beznă şi lut să se tacă
Grădina bogată şi-ograda săracă.
Cetatea să cadă-n nămol,
Păzită de spini şi de gol.
Usca-s-ar izvoarele toate şi marea,
Şi stinge-s-ar soarele ca luminarea.
Topească-se zarea ca scrumul.
Funingini, cenuşă, s-acopere drumul,
Să nu mai dea ploaie, şi vîntul
Să zacă-mbrîncit cu pămîntul.
Sobolii şi viermii sâ treacă pribegi
Prin stirvuri de glorii întregi.
Să fete în purpură şoarecii suie.
Gingânii şi molii necunoscute
Să-şi £aeă-n tezaur cuibare,
Sătule de aur şi mărgăritare.
Pe strunele de la viori şi ghitare
Să-ntinză păianjenii corzi neeîntătoare.

Intîi, însă, viata, bolind dc durată,


Să nu înceteze*deodată,
Şi chinul să-nceai)ă cu-ncetul.
Să usture acrul greu, ca oţetul.
Să şchioapele ziua ca luntrea dogită,
Să-ntîrzie ora în timp să se-nghită,
Şi, nemărginită, secunda
Să-şl treacă prin suflet, gigantică, unda
Pe sîrma tăioasă-a veciei, în scame
Şi rumegătură să vi se destrame.
Gîtlejul, fierbinte de sete,
Să cate scuipat să se-mbete,
Şi limba umflată-ntre buze
Să lingă lumina şi ea să refuze,

100
Şl-n vreme ce apa din şesuri se slrînge,
Să soarbă-n mocirla copitelor singe.
Şi strugurii viei storşi cu muşcătură
Să lase in gură coptură.
Coboare-se cerul, furtuni de alice
în cîmp să v-alunge cu stclclc-n bice.
Despice-se piatra in colţi mici de cremeni,
Virtej urmărindu-i pe semeni.
Odihnă cerîndu-i, păminlul să-n{epa
Ivindu-se şerpii cînd somnul începe.

Pe tine, cadavru spoit cu unsoare,


Te blestem să te-mpaţi pe picioare.
Să-ţi crească măduva, bogată şi largă,
Umîîată-n sofale, mutată pe targă.
Să nu se cunoaseă fie frunte piciorul.
Rotund ca dovleacul, gingâ? ca urciorul.
Oriunde cu zgîrciuri ghiceşti mădulare,
Să simţi că te arde puţin fiecare.
Un ochi să se siringă şi să se sugrume
Clipind de-amăruntul, întors către lume,
Celalt să-ţi rămîie holbat şi deschis
Şi rece,-mpiclrit ca-ntr-un vis.
Cînd ura te-ncacă şi-ţi seînteie-n oase
Să vrei peste mie, să poli pin’ la şase,
Necazul tău mare să dea voce mică,
Să urli, să n-auzi, să vezi că ţi-e frică.

Iar ţie, jivină gingaş gînditoare.


Să-ţi fie şczntul cuprins de zăvoare.
Ficatul un cui să-ţi frămînte.
Urechea să ţipe şi nasul să-ţi cînte.

107
Să-ţf crape măselele-n gură
Şl dinţii cu detunătură.
Să-ţi pută sărutul, oftatul să-ţi pută,
Momifnt cu mocirla stătută.
O unghie pe săptămînă
Să-ţl coacă la cite o mină,
Şi-n zilele de sărbătoare *
Un deget şi de la picioare.
De pofte să-ţi sece obrazul,
De bube să nu-ţi mişti grumazul,
Să-ţi iasă cocoaşă
Şi gilci şi cucuic-n cămaşă.
Buricul, bubat din născare,
Să-ţi singerc subt cingătoare.
De glezne tîrîş să-ţi atîrne
Ghiulele de capete cîrne,
Kinjite scrîşnite şi nerăzbunate :
Măceluri, osîndă, păcate...

MIEZ DE NOAPTE

Eu sînt acel pe care l-am visat,


L-am căutat şi-am vrut să-l născocesc,
Ca prin gunoiul meu cel omenesc
Să treacă rază, ager şi curat,

103
Acel ce-atinge neatins noroiul
Şi poate duce drum şi peste cer
Şi să rămîie Her de este fier,
Rugiaa-n el să nu-şi puie altoiul.

Să năzuiască-n marmură schimbare,


Singurătăţi, de sus, de stalactit.
Fiind cu toate-n veac nepotrivit
Şi âripile findu-i veşnic călătoare.

Eu ştiu tăcea cînd visul a murit,


Şi-n toată clipa-nalţ cîtc-o statuie
Tăcerii, pe un drum ce suie
Neisprăvit.

DUHOVNICEASCĂ

Ce noapte groasă, ce noapte grea !


A bătut in fundul lumii cineva.
E cineva sau, poate, mi se pare.
Cine umblă fără lumină,
Fără lună, fără luminare
Şi s-a lovit de plopii din grădină ?
Cine calcă fără somn, fără zgomot, fără pas,
Ca un suflet de pripas ?

109
Cine-i acolo ? Răspunde !
De unde vii şi ai intrat pe unde?
Tu eşti, mamă ? Mi-e frică,
Mamă bună, mamă mică !
Ţi s-a urît în pămînt.
Toţi nu mai sînt.
Toţi au plecat, de cină ai plecat.
Toţi s-au culcat, ca tine, toţi au înnoptat,
Toţi au murit detot.
Şi Grivei s-a învîrtit în bot
Şi a căzut. S-au stîrpit cucuruzii,
S-au uscat busuiocul şi duzii,
Au zburat din streaşină lunii
Şi s-au pierdut rîndunelclc, lăstunii.
Ştiubeiele-s pustii,
Plopii-s cărămizii.
S-au povîrnit păreţii. A putrezit ograda».

E i ! cine străbătu livada


Şi cine s-a oprit ?
Ce vrei ? Cine eşti,
De vii mut şi nevăzut ca-n poveşti ?
Aici nu mai stă nimeni
De douăzeci de ani.»
Eu sînt risipit prin spini şi bolovani.,
Au murit şi numărul din poartă
Şi clopotul şi lacătul şi cheia.

S-ar putea să fie Cine-ştie-Cine...


Care n-a mai fost şl care vine
Şi se uită prin întuneric la mine
Şi-mi vede cugetele toate.

110
E i ! Cine-1 acolo-n hainc-ntunecate ? ’
Cine scobeşte zidul cu carnea lui,
Cu degetul lui ca un cui,
De răspunde-n rănile mele ?
Cine-i pribeag şi ostenit la uşă 7

Mi-e limba aspră ca de cenuşă.


Nu mă mai pot duce.
Mi-e sete. Deschide, vecine;
Vite singe, uite slavă;
Uite mană, uite otravă.
Am fugit de pe Cruce,
la-mă-n braţe şi ascunde-mă bine;

BUNA-VESTIRE

Dragă mamă, dragă mamă,


Pinza iar mi se destramă.
Sufletul şi-acum mă doare,
Trupul iar, in cingătoare,
Braţul mi se leneveşte,
Fusul scapă dintre deşte,
Firul răsucit, din furcă,
Mi se-nnoadă şi se-ncurcă,
Acul floarea vrea s-o-nceapă
Şi se-ntoarce şl mă-nţeapă.

111
Dau s-aleg şi dau sä cos
Şi-mi iese lucrul pe dos.
Ochiul udă în neştire
Borangicul cel subţire.
Gindurile mi-s amare
Ca izvoarele de sare.
In tot ce vreau şi gîndesc
Aiurind mă pomenesc.
Mamă dragă, mamă dragă,
Parcă-mi creşte-n sin o fragă
Am fost vinerea la schit :
M-am rugat şi m-am smerit.
Ce să cred şi ce să fac,
Cu mine ca să mă-mpac ?
Mă simt pe la înnoptat
Ca un zarzăr scuturat,
încleştat în rădăcină,
De-o zvîcnire de răşină.
Şi-uneori sînt ca o cracă,
Singură care se-aplcacă,
Singură ce se frămîntă,
Singură plînge şi cîntă,
Singură se încovoaie
De un gînd ascuns de ploaie,
Ca o pasăre în foi.
Dragă mamă, îmi năzare
Că din brîu, pe Ia-nserare,
înviem şi sîntem doi.

112
LINGOARE

Fata noastră c bolnavă,


Fata mea şi-a dorului,
în vîrful piciorului
A-nţepat-o cu otravă
Spinul prins de crini şi laur.

Fată, nu ţi-am spus să pui


Ghetele cu bot de aur,
Şesu-n turn să ţi-1 încui,
Să-ţi farmeci cărările,
Să te joci de-a Duhul SIînt
Şi numai cu zările
Să te reazîmi de pămînt ?
Nu ţi-am spus eu, la călcîi,
Să pui floare de sulfină
Şi, ca steaua, să mingii
Ghimpii, spinii cu lumină ?
Să fii floarea ce-şi desparte
Frumuseţea de ţarină
Şi sleieştc sus, departe,
Viaţa ei de-o săptămînă ?
Nu ţi-am spus, seara şi-n zori,
Toate, de cite trei ori ?

(Fata zace-n pat bolnavă,


Gingaşă şi somnoroasă,
Ca pe-o tavă '
De argint, o chiparoasă.)

113
Căci mi fiii de la-nceput
Ca să te fi fost făcut,
Eu, cu degetele mele,
Din luceferi şi inele !*
Ţi-aş fi pus, ca să nu suferi,
Pleoape zmulse de Ia nuferi,
Ochi cite un bob de rouă,
Licurici în lună nouă.
Sinii, ca doi pui de mierlă,
l-aş fi pus în cîte-o peria.
Şi de fiece obraz
Un rubin ori un topaz.
M-aş fi dus să-l văd -cum :ţese.
Soarele prin frunze dese,
Cum izbeşte-n piatră rîul
Şi s-ascult cum creşte griul.
Cum îşi pune largul vînt
Aripile pe pămînt.
Şi din tot acest ştiut
Ceas cu ceas te-aş fi cusut,
Şi drept suflet ţi-aş fi pus
Sabie cu vîrf în sus.

Dar de stai şi te glndeştî,


Mai bine să fii cum eşti.
Să te-nţepi, să te striveşti
Prin bucate pămîateşti.

114
■RUGA DE SEA R Ă

Infinit 1 In fin it!


Adună-ţi bolţile deodată
In*, vuiet prelungit.

Demoni» In fin it!


Bescânde-n mine cum deschid
Tenebrele în schit,
în care sunete se-ntind
Dintr-o cupolă spre zenit,
Stropită-n creştet cu argint.

Cu tine dorul am
Să fiu răsplămădit şi şters
In slava mea de miligram
De praf, suflat în univers.
Şi dă-mi virtutea unui bram,
Pămîntu-n vrăji să ţi-1 destram.

Să-mi fie verbul limbă


De flăcări ce distrug,.
Trecînd ca şerpii cînd se plimbă
Guvîntul meu să fie plug.
Tu, faţa solului o schimbă,
Lăsînd în urma Iui belşug.

0 I dă-mi puterea să scufund


O lume vagă, lîncezîndă.

113
Şi să ţîşnească-apoi, din fund,
O alia, limpede şi blinda.

Şi-nghite-mă Întreg, in haos«


Umil, senin şi mulţumit
Că las în urma mea repaos,
Şi-o foaie nouă de adaos
La cartea veşnicului mit,
In care visul mi-c strivit
Ca un vlăstar de mărgărit.

A PA TRECÂTOARF.

Zămislită nu se ştie pentru ce mîhnirii noastre,


Ai s-ajungi, fărîmă rece, curgătoare unde-albastre,
îmbrăcată cu arşiţa ce te-aşteaptă-n zori de mai.
Vei fi troacă şi oglindă, boturilor de buhai.
Luciul tău, prin blestem tainic, îngheţat în umbra merit,
Va tăia din dungă luna şi cresta din zbor cocorii.
Inşirind minunea firii cu grosimea-ţi de mătase,
Fundul mărilor de ceruri îl vei înnădi şi coase;
Tot călătorind vei pune şesurilor, peste ţară,
Aşternuturi vil de salbe, împrejururi de brăţară.
Şi-n pămînt, arat sălbatec şi-apărat încins cu fierul,
Brazde-n lungu-i de luceferi, îngropînd în maluvi cerut,
Frin salcimi plecaţi şi sălcii, mulţumit că tc atinge,
Sinul mumelor voinice îl vei mîngîia şi linge,
Giştcle cuprinde-le-vei pe subt aripi şi vei duce,
Se va cobori prin tine turla răzhnată-n cruce.

116
Plumbul tău cu feţe multe va sticli ca un vltrou
Care-n fiecare petec scapără un soare nou.
Şi cinci mintea mea croieşte un tipar, mai lesnicios,
fncepînd întodeauna lucrul cu temei, de jos,
Tu răstorni aşezămîntul, şi o lingură de apă
Mă învaţă că se poate munca şi de sus să-nceapă.

Inviată-n miezul nopţii, dusă lin pe mîini de umbră.


Tu eşti, fir de pisc şi haos, ca o rază care umblă.
Ce stihii străbaţi, streine de gîndirea mea mirată.
Ce comori nepipăite nici de visuri niciodată,
Mărturia mi-o aduce, intr-un tremur ca de jar,
Licărul neprins de sculclc-a nici-unui argintar,
fnsă de tresar în tine ochii-atitor mari m istere;
De te-ai strecurat prin cuibul tainicelor giuvaere;
De-ascultaşi de ruga nopţii, care-ţi descântase finţa
Ca să-şi mîngîie cu tine sihăstria, suferinţa ;
Dc-ţi ieşiră-n drum troiene de vecii şi piatra moartă,
Care trebuie-n strimloare biruită-ncct şi spartă,
Tu putuşi întoarce hora-mpotrivirilor şi-a humii
Şi ieşişi măruntă, sfîntă, sprintenă, din legea lumii,
Făr'a pierde nici-un fulger, nici-o za de curcubeie,
Mişunînd învîlvătaia insului tău de scintcic.
v
Giulgii de lumină albă calul nostru va să pască,
Şi pe giulgii cortul nostru creasta va să-şi hotărască.
Eu, ca să-mi aduc aminte de adine şi nesfîrşit,
Intre două şesuri limpezi am oprit şi-am poposit,

117
STIH U R I

N-ar (i mai scumpă vremea slcindu-se-n tăcer»


Decît bătută-a clopot de glas fără durere?
Nu-1 mai de preţ arama, ce Încă nenccrcată
Aşteaptă-n fundul lumii să fie căutată ?
Iu visul ce ne-naîţă uniţi, deasupra noastră,
De ce nu s-ar deschide doar pleoapa ta albastră,
De ce n-am simţi mimai ce nu se poale şll
Şi gîndurile noastre mereu le-am obîrşi ?
lumormintează-ţi graiul oprit, subt sărutare.
Şi lasă-ţi singur trupul, cu aîbele-i tipare,
învăluit de umbră, el singur să murmure,
Uşure ca o frunză, adine ea o pădure.
Să vieţuiască singur In haosul de forţă
Ce te trimite nouă prăpastie şi torţă.
De ce n-ai fi voluta topită, de tămîie,
Şi singură mireasma, din tine să rămîie ?
Drept pildă ia vecia ce-şi mînă-n mări uscatul
Şi tăinuicşle-n raze potecile şi leatul.
Şi fii-ne iubită in rostul tău sublim
Şi fii-ne mai scumpă prin cele ce nu ştim.'

Aprtntle-ţi două umbre de fiece lumină,


Fii nouă deopotrivă şi soră şi străină.
Fii ca o apă pură, în care se ascund
Nămolurile negre cu pietrele la fund.
Fii cîntccul viorii ce doarme nerostit,
Zmaraldul care încă pe miiui n-a strălucit,

Foteca-n palma tării, ce nu e Încă trasă


Şi poate ducc-n ceruri sau poate-ntoarce-acasă.
Fii arborele incă ncmisiuit cenuşă,
Ce ne arată vîrsta minunilor la uşă.

118
Şi dacă talna-n tine ar fl şi fără preţ,
Deşi pustiu bordeiul nu-ndeamnă pe drumeţ
Din depărtări, şi-acesta, gonit de rătăcire,
Nu-şi pune pe o creangă bordeiu-n suvenire ?

Priveghe dară visul din noi să-l împătreşti.


Fă-i început de coardă din fiecare deşti.
Fă-i pirostrii ivoriul fierbintc-al unui trup
Cu amintiri de marmori şi cu miros de stup:
Nutreşte-ni-1 cu ce e în tine întărire,
Cetate de altare, izvor de omenire J
Dă-i lapte de eşti mumă, dă-i singe — curtezană«
Şi inima-n curvie ţi-o fă de Cosînzeană.

Priveghe însă visul, stăpîn prate durată,


Să nu se depărteze de oameni niciodată.
Şi cînd ne ţii puterea pe braţul ce ne leagă,
Simţind subt sărutare culcată Iumea-ntreagă,
Iubirea ta să fie asemeni unui rit,
Ca sufletul din rugă să iasă-ntinerit.

119
ZĂPADĂ

Fulg limpede şi pur,


Te-aştept să te scobori,
Petală de pe flori
Sădite în azur.

Azurul se încheagă
Să facă iernii salbă.
E-o trudă-n bolta-ntrcagă
Să-ţi facă finţu albă.

Dar ajungînd la noi,


Cu steaua şi cu luna,
Xu treci întodeauna
Şi laşi în lut noroi.

DE-A V-AŢI ASCUNS...

Dragii mei, o să mă joc odată


Cu voi, de-a ceva ciudat.
Nu ştiu cînd o să fie asta, tată,
Dar, hotărît, o să ne jucăm odată,
Odată, poate, după scăpătat.

120
E un joc viclean de bătrîni
Cu copii ca voi, cu fetite, ca tine,
Joc de slugi şi joc de slăpîni,
Joc de pasări, de flori, de cîni,
Şi fiecare îl joacă bine.

Ne vom iubi, negreşit, mereu


Strînşi bucuroşi la masă,
Subt coviltirele lui Dumnezeu.
Intr-o zi piciorul va rămine greu,
Alina stingace, ochiul sleit, limba scămoasă.

Jocul începe încet, ca un vînt.


Eu o să rid şi o să tac,
O să mă culc Ia pămînt.
O să stau fără cu vînt,
De pildă, lingă copac.

E jocul Sfintelor Scripturi.


Aşa s-a jucat şi Domnul nostru Isus Hristos
Şi alţii, prinşi de friguri şi de călduri,
Care din citcva sfinte treinurături
Au isprăvit jocul, frumos.

Voi să nu vă mîhniţi tare


Cînd mă vor lua şi duce departe
Şi-mi vor face un fel de înmormîntare
In lutul afinat sau tare.
Aşa c jocul, începe cu moarte.

121
Ştiind că şi Lazăr a-nviat,
Voi să no vă mîhniţi, s-aşteptaţi,
Ca şi cum nu s-a întîmplat
Nimic prea nou şi prea ciudat.
Acolo, voi gîndi la jocul nostru, printre fraţi.

Tata s-a îngrijit de voi,


V-a lăsat vite, hambare,
Păşune, bordeie şi oi,
Pentru tot soiul de nevoi
Şi pentru mîncare.

Toţi vor învia, toţi se vor întoarce


Intr-o zi acasă, la copii,
La nevasta, care plinge şl toarce,
La văcuţe, la mioarce,
Ca oamenii gospodari şi vii.

Voi creşteţi, dragii mei, sănătoşi,


Voinici, zglobii, cu voie bună,
Cum am apucat din moşi-strămoşi.
Deocamdată, feţii mei frumoşi,
0 să lipsească tata vreo lună.
1
Apoi, o să fie o întîrziere,
Şi alta, şi pe urmă altă.
Tata nu o să mai aibă putere
Să vie pe jos, în timpul cit se cere,
Din lumea ceealaltă.

Şi, voi aţi crescut mari,


V-aţi căpătuit,
V-aţi făcut cărturari,

122
Mama-mpleteşte ciorapi şi piepiarl,
Şi tata nu a mai venit...

Puii mei, bobocii mei, copiii mei 1


Aşa este jocul.
Il joci în doi, în trei,
11 joci în cîte cîţi vrei.
Arde-l-ar focul!

INCERTITUDINE

îmi atîrnă la fereastră


Iarba cerului, albastră,
Din care, pe mii de fire,
Curg luceferii-n neştire.

Sufletul, ca un burete.
Prinde lacrimile-ncete
Ale stelelor pe rînd
Sticlind alb şi tremurînd.

Scama tristeţilor mele


Se-ncurcă noaptea cu ele.
Genele lui Dumnezeu
Cad în călimărul meu.

123
Öescitid cârtea : cârtea geme.
Caut vremea ; üü e' vreme.- ~
Aş ciuta : nu ciut şi sînt
Pârc-âş ii şi nu mâi su it

Gthdul meii âî cui gînd este ?


în ce gînd, £ri ce poveste,
îiiii ädüc aminte, poate,
Că tăcui parte din toate ?

Scriu aci, uituc, pîeeât,


Ascuîiind glasul ciudat
ĂI mlaştinii şi livezii.
Şi sem nez:

TiidoS ÄrgBesä
addenda

MORŢI IN CRUCEA NOPŢII

Morţi în crucea nopţii î Nu cred.


Totuş, clopote, ca-n bură,
Gîngăvese.
Clopote de lemn, cu putred
Glas, jelesc,
Şi gîndirea-i arătură
Peste care boi de zgură plugărese.

Trăgătorii şi groparii
Lingă morţii viitori
Dorm, gîndesc.
Totuş, jalnic lăutarii
Izbucnesc, a
Şi din guri de cîntători
Vorbe : «slabi şi trecători»
Se-nnădesc.

Se-nmormîntă noaptea, parcă,


Unii morţi ieşiţi din legi...
E tîrziu !
Sufletul răzleţ se-mbarcă
In sicriu
Şi vîslcşte spre pribegi,
Şi te schimbă să-nţelegi
Cenuşiu.

125
Eu sînt mortul, cu groparii,
Cimitirul şi presviţii!
Eu jelesc !
Vînturi treieră stejarii
Şi-i znnmcesc.
Ploaia plînge rătăciţii.
Şi, în mine, şi iubiţii
Mucezesc.

EPITA F

Nainte de-a lăsa condeiul să zacă


Uscat, ruginit şi frînt
Ca o surcea, ca un crîmpei de cracă,
In nisip, in pămînt,

Dă-mi voie să-l înmoi în apă tare


Şi cu stihurile mele din urmă să fac însemnare
Caligrafică, pe piele.
Pentru ca dragostea cînd ţi se-aţîţă
Să le citească ce! ce ţi-o cînta.
Pentru ca pruncul tău, sugînd la ţîţă,
Să-nveţe-n frumuseţea ta.

128«
Pentru ca noaptea, în oglindă»
Frivindu-ţl sînul scris,
Strugure, dudă sau ghindă,
Să te uiţi în carne, şi să ghiceşti în vis.

Acesta e sufletul meu, Raşel.


Rugaţl-vă pentru el.

PORTRET

M-am zămislit ca-n basme, cu şapte frunţi şi şapte


Grumazi şi şapte ţeste.
Cu-o frunte dau în soare, cu celelalte-n noapte.
Şi fiecare este
Şi nu este.

Sînt înger, sînt şi diavol şi fiară şi-altc-asemeni


Şi mă frămînt în sine-mi ca taurii-n belciug,
Ce se lovesc în coarne cu seînteieri de cremeni,
Siliţi să are stînca la jug.

127
A m ochi ce bat alexie ca apa'.
Am lacrimile milei şi mîngîierea moale.
Un talger negru îmi sîngeră pleoapa.
Ea seam a: bruta de fier va să se scoale.

Tino, mina mi-e caldă şi pură,


Să te dezmierd copilăreşte.
Du-mi-o Ia rană, du-mi-o Ia gură.
Spune — duhovniceşte, şopteşte.

Mi-a muşcat un dinte degetul mic


Şi-l otrăvi cu marea otravă.
Ţi-aduci aminte ? Te-am cocoloşit
Şi te-am aruncat în lavă.
FLORI DE M UCIGAI

[1931]

FLORI DE MUCIGAI

L e-am scris cu u n g h ia pe te n cu ia lă ,
P c u n p ă re te de firid ă goală,
P e în tu n e ric , în sin g u rătate ,
Cu p u te rile n e a ju ta te
Mici de ta u ru l, nici de leul, nici d e v u ltu ru l
C are au lu c ra t îm p re ju ru l
In ii L uea, iu i M a rc a şi lu i lo a n .
S in t s tih u ri f ă r ă an,
S tih u ri de groap ă,
D e se te d e ap ă
Şi de fo am e de scrum ,
S tih u rile d c-acum .
C înd m l s-a to c it u n g h ia în g erească
A m lă sa t-o să crească
Şi n u a m a i cre scu t —
S au n u o m a i a m cu n o scu t.

E ra în tu n e ric . P lo a ia b ă te a d e p a rte , afa ră .


Şi m ă d u re a m in a ca o g h ia ră
N ep u tin cio asă să se strîn g ă .
Şi m -a ra silit să scriu cu u n g h iile de la m in a stin g ă.

129
g. — T. A rg h e z l — V e rs u ri, v oi. I
P rJ [ D S G A L

In c & ţa g ro asă
C M se~«tor<cea acasă,
îa tu sie rfe beznă.
Arm sa vede» mină h
Ca«» m ergeau "Baa obieei,
Cad*, am ştiau mici eL
Hamurile am m a i ş tia u ce m k l ,
lepile sau «nunitele de ţărână,
N u se una» vedea la nim fe lu m in ile,
D a r tre a b a e ra gata,.
O m ul şi la ta
Vii*duseră toate găinile.

D o a m n e ! p a rc -a u d a t c u o iştea la n işte zi«L


le p île 8-au îm p leticit.
C iină o am en i d e cositor, cu u n c u ţit
M ă ru n ta ie le şi b u z u n a ru l o m u lu i le -a u scotocit.
ŞI, n ev ăzu tă, fa ta s-a s tre c u ra t in p icla s tă tă to a re
Şl a orbăcăâl. tîriş ca o lip ito are
P e d ih a n ia n o p ţii, v rem e lungă,
Până ca î- a fost sorocit, u n d ev a să alu n g ă .

— «O am eni b u n i !- Iu stru n g ă re a ţă uşii


M ina fetei se lovi d e m in a m ătuşii.
M ătuşa, cin e-o fi fost. o b ăg ă in odaie.
Şt fa ta povesti, la v atră , îm tr-uu c rim p ei d e văp aie,

L3!)
Gă v en e au d e la tirg , că le -a u teşii ij» eutmbo
Şi că ea scăp ase pe di radă r â tu l ro ţii.
— «F ctico, stă i colea c u D a m n « e n > ţi
L in g ă fa ta m e a te -i hodini.»
A v ea şi m ă tu şa o la tă
B e sp ie p tă n a tă ,
Şi c îte şlre le fem eile s-au su it in p a t
Şi s-a u cu lcat :
In tii, cele do u ă fete, ^
F a ta b ab ii la p ăre te.
.Ş i b a b a desfăcu ura cojoc
Şi c u p rin se fa ta n o astră la m ijloc.

I n tr- u n tim p , b ab a
în tin s e lab a.
F a ta -e i sfo ră ia . E u n !
Şi p ă re a că şi fa ta s tră in ă d o arm e tu n .

I n tr - a lt tim p , se au zi tin cio că n it.


C inci oam eni de p lu m b au ven it'
Şi a u şo p tit
C ă se în to rc m ofluzi Ia h an .
C ă om ul ee-I b elise ră pe d ru m n - s m a 3a el r n b e a .

— " ă ia i ta e ă -ţi g u ra şi uitâ-te-m eo ş :


E f a ta lu i şi banii îs la ea»,
R ăsp u n se b ab a , a ră tîn d u -i patra :
—| «A i să te duci şi tu , fetică, du p ă f e t'iu |»
Şi b a b a se linse p e buze,
Cu p o fta d e sin g e a u nei tpoiţe le-buze.

131
Aţi înţeles cu toţii
Că baba era gazda şi ceilalţi erau hoţii.

Toţi chitiră să bage fata-n beci


Şi să-l Iacă tie ducă, aşa, ca la berbeci,
Şi să o puie pe-jar.
Dar nu era bine să fuiroasă-n toiul nopţii a grătar.
Mai bine, bucată cu bucată,
Să fie aruncată.

Dar, vorba lui Terchea-Berchea,


Fata trăsese cu urechea.
Se strecură pe lingă fata mătuşii.
Ce dormea ca duşii
De pe lume, şi-i luă locul încet.

Atunci, pc-ntuneric, berechet,


Braţele, miinilc, degetele, hoţii, baba
Înăbuşiră fata lor, o tiriră-n beci, degeaba,
Pe cînd fata noastră fugi, pe ceaţă,
Fină se făcu dimineaţă.

Baba miorlăie acum după fată-n închisoare.


Şi hoaţele de la femei o scuipă şi o tirnuic,
Tîlbarii taie-n ocnă sare,
Şi capul lor cîrciuniarul Cîrnu c.

132
CINA

In frig şi noroi
T rec h o ţii-n convoi, cite doi,
Cu la n ţu r i tîr îş dc picioare,
M u n ein d u -sc p a rc ă -n m o cirli de sudoare.
F ie r tu r a e gata.
E se ară. E ploaie.
O lin g u ră grea, cit lo p ata,
D ă cio rb a din d o u ă h îrd aie.

C îţiv a a u ucis,
C îţiv a ispăşesc ori u n fu rt, o ri u n vis.
T o tu n a -i ce faci :
S au culci p e bogaţi, sau scoli p e săraci.
L ivizi ca strig o ii şi şui,
S trîm b a ţi de la u m e ri, d in şold şi picior,
In b lid u l fie rb in te , cu a b u ri gălbui,
Fşi duc p a rc ă sîngcle lor.

133
STR E C H E

Na ştiu ce-mai vine :


Aş uimea im .fitecine
Şi nnî-aş pune mintea şi ca tâiae,
Ca u t porc.
Mă arde» mă frământ, mă întorc.

Mi :3-a ffernt.
Cern şi zbier ca un mut.
Mi-a lovit strechea’
Şi coapsa şi g u ra şi ureetpea.

îmi cau t leacul


Şi Ia D um nezeu şi la ©racul»
Degeaba,,
Văzduhul mă usturi ca ăâtşteanui şl -î^işa.

A m mo p iro n io ţîţă
Şii-mo vătrai in vintre mă alkä.
Vreau să beam singe şt să rmp
Ca n a şarpe, ca mo lup.

Când s e v iră -o u şă ch eia


Parcă sn rişn eşte fem e ia
P ă tru n să , d e sp le tită
ŞI ncH jtavitâ.

A cum , la lună.
S ta u p ă re c tâ te -m p re u n ă .
Doamne ! mina se pmne,
Trupul se-ncovoaie, se lipeşte, se Rup«**,

134
Oftatul şovăie. iaefuJ Tine.
gî tie zguduie m ădalm le, jriSn»
Ca nişte şiraguri, cu chin,
QorcMra fum ciorchin
- p boabe pe boabe.

Iu» uşa, d ra g » zac tu scoabe.


Faznicul mumăr» şi spune.
Md se face nid-o. minime.

Patru Marin, flăcău


I5e pe sub* Ceahlău,
M ai are
2tece a n i d e închisoare^

GAÎSEBS

Zgom otul de -lanţuri m ulte


A tre c u t prf® e tn ie ,
A ieşit ta.fflg pe .porţi
F rin tre vii- .şi. m orţi.
Tlrîş, grăpiş.
Prim pâintjieBîf,
Ca o fia ră bolnavă de rugSafc

135
r .
jl;
si
I
* i

In potcovăria cu clăbuci de lumină


Lăcătuşii lc-au bătut călare
O verigă-ntre picioare
Şi la glezna mînii,
Ca să poată hodini stăpînii,
Cit, munciţi pe caldarîm,
Hoţii trec dintr-un tărîm intr-alt tărîm.

O şchiopătarc de vulturi căzuţi din stele


Prin oţăţitul întuneric tare ;
O răstignire fără cruci şi fără schele.
O Golgotă şeasă, fără altare.

Pasul strîns lingă pas


Merge-mpicdieat, ca un compas.
Şi palmele, unite cu ciocanul, cătuşa şi pila,
Parcă se roagă, cu de-a sila.

136
L A P O P IC E

O p alm ă g re a i s - a lip it p c g u ră.


In c re şte t p u m n u l p use-o lo v itu ră .
B ocancul îi aju n se p în ă -n m aţe.
O clipă, v ăzu n u m a i ste le şi a ţe —
Şi şovăi pe u n căleîi.
«A ! v re i să b iru i şi a i d a t înfcîi !»,

S e-n lep e n i d in u m eri, d in b ărb ie.


S p in a re a p ia tră şi-o făcu. Ce-o fi s ă f i e !
S um ese m în e ca şi scoase
D ouă b ra ţe cu p u lp ele groase,
S crise cu slove şi h o rb o te alb astre .
D ird iia p o d in a su b t m esele noastre^
C easul se făcu în fricoşat.

L u n g in d u -se sc u rtu l, cel lu n g s -a cocoşat


Şi fu rn ic a u to ţi ochii, fie rb in ţi.
în c ă u n p u m n ! D ar fu p rim it în din ţi,
In ascu ţişu l co lţilo r cîincşti,
Şi z d re lit c a d e d ălţi, la deşti.

D acă-ncepe g h io n tu l Să te d o ară,
L ungule, n e faci d e ocară.

O s ă r itu r ă în a p o i:
V enea sc u rtu l, vil voi,
C a u n aric i, h o tă rît să în fru n te
V ije lia n am ile i d in m u n te.

137
E eurtitl l- a şi m u şc at
De m u ste a ţă
P a sc u ip at
Btage d in ea, cu m ă tre a ţă .

W- « P u n e ţi m in a , m ă ! V eniţi înooaee !«■


•— «L asă, b ă ! c ă b in e -i face !»

B enrtul ii sfîşiase b u za celui lung.

A .di-i acü ! Se m ai a ju n g .
S e m a i lovesc, se -m p u n g :

L ungul se p ră v a le . II izbi şi-n b e re g a tă :


O m a rg in e d e g h eată.

Be « eo a lă-m p leticit
p p u n e m in a pe cuţit.

L ao p a rte, fa c e -ţi-le loc t

D ar lu n g u l n u a r e noroc.
Căci sc u rtu l, je rp e lit şi ră m a s în căm aşe,
£1 ru p e d e boaşe.

P to a tă p ricin a
F usese G h erg h in a.

138

ION ION

I n beciul cu m o rt» , Io n e frum os,


în tin s gol pe p ia tră , c-u n fra g ed su rla,
T re i n o p ţi şobolanii l-a u ros
Şi g u ra -i bălo asă-i ca d e sacîs,

C înd cioclu-1 rid ic ă -n sp in a re


Io n p a rc ă -a r fi d e păm în t.
De-1 p u i p o ate s ta în picioare^
D ar b ra ţu l e m oale şi frin t.

Ia ochii-i deschişi, o lu m in ă,
A sa tu lu i u n d e -i n ăscu t,
A cîm p u lu i u n d e iezii-a p ăscut,
A în c re m e n it acolo stră in ă .

D ep a rte de v a tră şi p rin s de boieri.


D ep a rte de ja le a m ăm uchii,
P e tru p u -i cu pete şi peri,
In c îrd u ri s în t m o rţi şi păduchii.

139
TIN CA

Coşul ci cu soare,
P ro p tit în şold, pe cingătoare,
D ucea znopi tic ochi galb en i, cu gene d e lap te,
Şi g aroafe de noapte.
In sin u l ei ca m u ra
îşi p iro n ea u c ă u tă tu ra
D om nii zv elţi d in ju ru l nicsii,
— «C ine m a i ia flo rile m iresii ?»

F ă, Tinco, fă ! papucii de m ătase,


M ărgelele, cerceii n u ţi i- a d a t N ăstasc —
Ş i-n fiec are d eşti cîte-u n inel
N u ţi l-a strîn s cu m îin ile lui, el.

C ine ţi- a f ră m în ta t c a rn e a de abanos


Şi ţi-a b ă u t o fta tu l m incinos ?
C ui i-a i d at, fă, să ţi-o cunoască
F ă p tu ra fa îm p ă ră te a sc ă ?

C ine ţi- a d ezlegat p ă ru l cu m iros de tu tu n ?


C ine ţi- a scos căm aşa, ciorapul ?
C ine ţi- a în g ro p a t capul
N ebun,
In b ra ţe le lu i n oduroase, păroase,
ş i tc -a -n frig u ra t fie rb in te p în ă -n oase ?
T u n -ai voit să spui
N im ănui
U nde în n o p tai,
C urvă dulce, cu n iă rg ă rită re l d e m a i S

140
Vezi, N ăstase o sîn d itu l
N u te -a p ă tru n s ducit o d a tă ;
Şi a tu n c e a to ată,
Cu to t cu ţitu l.

SERENADA

De cu n o ap tea, cite to a te ;
C lopotul to acă şi b ate,
B roaştele, n u ştii d e unde,
C aleă-n clapele afunde.
Se clătesc în b e re g a tă
Cu f a ia n ţă sfă rîm a tă
Şi în g h it la c e a s u - n tîi
C ioburile ei scîrlîi.
C iorile d in pom i se m uşcă.
S te a u a cade, foc d e puşcă,
F ie ră stra ie şi rin d e le
Rod în ciurciuvele.
P e la trei,
V in păd u ch ii m i t i t e i ;
P e la cinci,
P loşniţele cu opinci.
Ş obolanul te m iro ase
P e Ia şase.
G îlcile dacă ţi-a u copt,
D octorul v ine la opt.
B ezna re c e ,.z id u l rece,
M ai m u riră paisprezece.

1.41
LA CH E

Ţ ăpos ca u n cui
L icăre ca sabia,
F o rfo ta ca v rab ia ,
S ă-şi p ăstre ze ta in a lui.

B in tr-u n b an face doi,


C um vrei, g alb en i şi Iei,
D escîntînd cu şoapte m o i ;
Şi d in tr-u n u l face şi trei.

A re u n ciocan m u t :
Hate şi nu se aude.
N icovala lu i e ca d e lu t,
Şi to a te u n e lte le lu i sin t cru d e

B in m e ta l face cocă, a lu a t.
B orşuri, sc ru m şi rîn ta ş.
Le scade d u p ă ce Ie-a a d u n a t,
Le face cogeam ite caş,

Le îm p ă n ea ză cu safire.
S curge, tescu ieşte şi frig e —
Şi scoate p e n tru ch im ire
Ic re de a u r, în lin g u ri şi p e eîrlige.

142
Şi, a m a l zis şi o ru g ă c iu n e
P e care-o ştia n u m a i ei;
D in tr-u n tă ciu n e
A. scos o b e te a lă şi u n inel.

D in copaie
A tr a s cu m in a, d e - a d re p tu l,
O v îlv ă ta ie
C are i- a lu m in a t fa ţa şi piep tu l,

P e n tru m u ltele lu i m in u n i,
L ache s tă în ch is de o p t a n i şf p a tru i a n l

U C IG A -L TOACA

Iu ţin d u -şi caii c ă tr e sa t


U n ţă ra n v en e a in tîrz ia t.
V înduse, pesem ne,
N işte lem ne.
T am -n isam , d in goană,
Se iv i o cucoană.
C ucoană cu p ălărie,
P e -n n o p ta te , p e cîm pie,
Ce p u te a să f i e ?
A ră ta re , stafie.
E a şch io p ăta, se p o tic n e a stîngaee,
C a o răg ace.

143
A v ea p an to fi şi fu ste v eştejite
Şi p a rc ă -a r fi a v u t şi copite.
P a rc ă av e a u n beteşug.
P a rc ă ie şisc -a tu n ci d in tr-u n coşciug
Şi, m ai a b itir,
V enea d in cim itir,
Ca o momi ic.
I se strîm b a se ceva
Şi p a rc ă p u ţe a
A tăm iic.
S ă te a n u l d ete bici.
— «Ce c a u ţi n o ap tea, c e rn ită , pc-aici ?»
C u m în u şî, cu zorzoane, ea la gară,
Iz m c u itu ra n u se p o triv e a cu d ru m u l d e ţa ră .
— «V ine n o ap tea ! Fa-mă, n ene. F ă -ţi pom ană.»
Ţ ă ra n u l se cruci şi zise : — «S uie, S a ta n ă !»•

C ucoana şi să tea n u l în c ru u ta t
C îrm eau p e d ru m u l în to rto c h iat.
Ea în tre b a i: — «A i p a ra le ?»
El răsp u n se : — «D a’ cc-ţi pasă dum jffilc ?»
— «P ăi, să m i-i dai» — şi-l pu se m in a -n gît.
Stafie, p ro st te -a i h o tă rî! !
P c su b t i pingea,
Ţ ă ra n u l se cam preg ătea.
C it ai clipi, c u ţitu l s-a şi-nl'ipt,
Vezi că te -a i frip t •?

Şi, c ă ru ţa trase, m ă re Ilie,


D e-a d re p tu l la p rim ă rie .
Ce să vezi ? P u to a re a cu b ră ţa ră
E ra m u ie re d o ar pe d in a fa ră ;

144
Că pc su b t poate i ; ,n
A vea, ca om ul, ele to a te şi d o u ă pisto ale.

FĂTĂLĂUL

Cu vreo cîtev a tuieie,


M ă, tu sem eni a fem eie.
L a sp rin ce an ă
F etişcană,
S u b su o ară
De fecioară.
A i picioare
D om nişoare,
C oapsa la tă
A dîncată,
C a-n z u v e le i;
U rechile, ca doi m elci ;
Doi zulufi cu doi cîrcei ;
D ouă boabe de cercei
D ezlipite, de m uiere.
Şi — al d rac u lu i ! — a m iere
Şi a tip aro ase
H oitul tă u m iroase.
Ţ i-estc m in a
Ca zm în tm a,
D egetele ţi-s —
P a rc ă ţi le -a scris —

145
G em ene,
S ă sem ene ;
D egetele : ca vierm u şii,
P iele a : p ie lea corcoduşii.
Solz d e stic lă -n unghie.
O chiul tă u în ju n g h ie,
G u ra ta su b t firişo a rc -i
P a fta cu m ă rg ă rita re ;

B uzei ta le a p ă d ă
'F în tîn a şi leap ăd ă.
F ata , d e cum te -o vedea,
Ca d in v în t ră m în e grea,
Căci p le o ap a de fi-o rid ic i
O ciu p eşti cu tre i fu rn ici,

O fi fo st m ă -ta vioară,.
T re stie sau că p rio a ră
Şi-o fi p rin s în p in tc c plod
De strig o i d e voievod ?
Că d in o am en ii d e rin d
N u tc - a i ză m islit nicicînd.
D oar an a p o d a şi spire,
C ine ştie d in ce zm îrc,
M orfolit de o copită
De fă p tu ră n e g ră ită
O u co arn e de gheaţă,
Cu coam a de ceaţă,
Cu u g er d e o m ă t —
Iese a şa fel d e făt.

D in a tîta -m p ă re c h ie re şi îm p re u n a re ,
T u a i ie şit tîlh a r de d ru m u l m a re .
N a ! ţin e o ţig are.

146
CANDORI

E de lege creştină.
Se închină.
E smerit, bate metanii,
Dă acatiste, face sfeştanii,
Liturghii şi sărindare.
Flînge la icoana mare.
Ştie tipicul pe-de-rost,
Zilele de harţi şi post,
Aghiazmatarul,
Penticostarul,
Ia parte în ison,
La Kyrie eleison.
Ar putea să fie stareţ
Nepizmătareţ
Şi arhimandrit ■;
Neprihănit.
E numai credincios
Al Domnului Nostru Isus Hristos

Tîlcuie Sfintele Scripturi


Cu şoapte şi iremurături
Şi-i mevinovat ca un trandafir
In odăjdii de serasir...

147
A re p a tru sparg eri, în dosare.
N ouă f u rtu r i de buzu n are.
Şi u n p ă c a t n e ie rta t :
U n asasin at.

DIMINEAŢA

A duceţi c e rn eala :
Se face acum socoteala.

A znoapte, cu lu n a şi plopii,
O pt bo ln av i au d at o rtu l popii.
^ De fo am e a şi ch in u l ră b d ă rii
L ip ită li-i b u r ta d e ş ira sp in ă rii,
Ş i-n fu n d u -i, d is tra t şi ridicul.
O cheşte s in istru b u ricu l.

Cu to ţii-s în p ieile goale,


A u b u b e cleioase pe şale,
N oroaie d e singe p e p ie p t şi picioare.
A m o rţii atro ce şi g re a im p u d o are
D ezvăluie cinic ce vor,
In v iaţă, org an ele lor.

148
in colţ, u n condei .
în se a m n ă c a d a v ru l şi-a l u n e i femei.
B ălaie, su b ţire , ca -şi ţin e deschis
P e lespede tru p u l, d e fu n c t p ara d is,
P c ch id îşi a r a tă g în d u l hîd
P azn icii vii, ca re rid .

SICI, BEI

S i'irrr ! F ra n c u l a z v îrlit de b o b îrn ac în sus,


la ic in d , p în ă la cruci s-a du s —
Şi îl a ş te a p tă ho ţii, ro ată ,
S ă c a d ă -n to rs p e p a rte a lu i ju c ată .

— «N u se p rin d e ! — strig ă cei cu bei —


T e-am v ă z u tă ră cîtcştrc i
C um l-ai p o r n i t !» — «M ăi !»
— «S ă-i sa ic ochii — «S ă-i !»•

— «Se p rin d e ! — h o tă rîtă cei cu sici ^3


D ar, h aid e ! înc-o d ată, d ac ă zici.
In s-a c ü p e cinci lei, n u p e băncuţă.»
V rei, P iclc -Iu n g ă ?«• — «B ine, P u ţă !>>

149
A doua oară, nu ş'cum mă-sa a căzut |
Că ceata s-a făcut, s-a desfăcut,
S-a învîrtit, s-a rupt, s-a prins,
De s-a-nnodat din şase inşi un singur in*.

Duţă scuipă singe. Irimie


Zace, cu o găoază-n cap şi în tichie.
Şi căutînd zadarnic să-l scoale
îl jăluie ca pe psaltichie :
— «Vezi, dacă joci, mă ! fără parale ?...»

CIN TEC MUT

La patul vecinului meu


A venit aznoapte Dumnezeu.
Cu toiag, cu îngeri şi sfinţi.
Erau aşa de fierbinţi,
Că se făcuse în spital
Cald ca subt un şal.

Ei au cîntat din buciume şi strune,


Cfte o rugăciune,
Şi au binecuvîntat
Lingă- doftorii şi lingă pat.

150
Doi îngeri au adus o carte ,
Cu copcile sparte,
Doi o icoană,
D oi o cîrjă, doi o coroană.
D iaconii-n stihare
Veneau de sus, din depărtare,
Cădind pe călcîie
Cu fum de sm irnă şi tăm îie.

Lum inări de ceară


Se încrucişară.
Scara din cereasca-m părăţie
Scobora în infirm erie,
Pe trepte de cleştar,
P este patul Iui de tîlhar.
Cei de faţă vorbeau pe deşte
Cu el, şi bisericeşte.
In tindă,
Creşteau plopi de oglindă
Şi o lună cit o cobză de argint.
L-am auzit şoptind.
Şi toată noaptea a vorbit cu ei
Şi cu icoana D um neaei
A d e-a pururea Fecioare,
De Dum nezeu Născătoare.

— «L ăsaţi-1: nu poate să v-asculte.


Nu v e d e ţi? A zi are vizite m ulte,
D om nule grefier.»
Zăbrelele s-au îndopat cu faguri de cer
Şi atîrnau candele de stele
Printre ele.

151
Ferestrele închise
S-au acoperit cu ripide şi antim ise,
Şi odaia cu m ucegai
A m irosit toată noaptea a rai.

L-am găsit
Zgîrcit.
El stă acum în pat.
U nd e-i su fletul lu i ? Nu ştiu. A plecat.

M O R ŢII

Ies morţii...
Subt bolta cu clopot a porţii,
Sînt zece la număr
Şi, umăr la umăr,
Se duc, cite doi, în coşciuge,
Fără mumă, fără popă, fără cruce.
Se duc îm preună
P e-nghcţ şi pe lună.

Din condică zece s-au şters,


Vărsaţi în univers,
Cu braţele puse domol
f"1'■?■.
P e pintecul gol.

152
Flăm înzi, ci nu ştiu de foam e
Şi, ţepeni, u ilat-au de ger.
Răni vinete, sem ne infam e
Vor fi vindecate la cer.

Portarul în drum i-a oprit


Ş i-i num ără-n boltă cu băţul.
Mort pare şi calu-nlem nit
Şi om ul ce m înuic hăţul.

Drum bun ! către groapa comună.


Ţarina vă fie m ai bună
Ca dom nii ce v-au osîndit,
Ca preoţii ce nu v-au citit.

Şi băgaţi
De scam ă, să nu vă-ncurcaţi.
Căci m îine seară, poate chiar diseară,
Pe la aprinsul stelelor de ceară,
Mai treceţi o dată
La judecată.

ŞATRA

El a venit în rîul lui de care


Şi arm ăsari, din zarea mare.
Şoim ii pustiei însoţeau, de sus,
V înturile daruri i-au adus,

153
M ugete, cîntece,
Cu cim poaie-n pîntece.
A cobze m ulte stepa sunase.
Ca nişte bivoliţe grase,
Negri, norii urmăreau convoiul,
Intinzîndu-şi pe stele noroiul.
Ploaia bătca-n coviltire cu bice,
Cu pietre şi alice.
Catapulta furtunii .
Batea cetatea cerului şi-a lunii.
Aşa era uneori,
Zarea cu lanţuri, păm întul cu viitori,
Şi ţipete
De scripete.

Şi un şuier ca de nuia
Tăia zbierătul şi vuia,
Tutunul se făcea
In lu lea
Amar
Şi scăpărai greu din amnar.

Copiii goi se strîngeau în care


Cu m aim uţele între picioare,
Şi papagalii ascultau din adăpost
Cit era tim pul de prost.
Cim panzeul trem ura în paie
Clăfătind o păstaie.

R egele Burtea
Mătură, stă, şi iar m ătură curtea.

154
CONVOIUL

P ustiile goale
I-au ţinut cinci ani în poale.
Şi s-au luat apoi, după ei,
M unţii grei,
Cîrduri, gloate, popoare
D e piscuri, s-au m işcat din spinări, ţl-n picioare^
Ca nişte uriaşi de piatră,
Au ascultat cîinii cum latră.
C ăm ilele şi elefan ţii de granit
A lţi cinci ani au venit
In neştire,
După coviltire,
După zlătari,
Ca nişte nam ile m olii.
Iar la zîntîi
D e april sau de m al
Au auzit cintec de ţam bal şi nai
Şi s-au intors.

Pe cer scînteiau stele de m ei şl ora.

155
G EN ER A ŢII

îm p ă r ă ţia - i s trîn să în p atru zeci de oare,


Ca p atru z ec i de h am b are.
B unici şi stră n e p o ţi
F ac şcoală p rin tre roţi.
T îrîşttl p e b u rtă ,
în c ă le c a re a scu rtă,
U rcuşul, alu n ecu şu l
Ca pluşul,
P a şii-n c e ţi
Ca n işte peceţi,
C opita m u tă,
U rm a păscu tă, ’H
U acătul r u p t în g u ră
Ca o prescură...
A b eced aru l
în c e p e cu zarul.
Şi toţi,
Si caii — sîn t hoţi.

MUNCA

Orice su p u s al reg elu i lor


FI cu cev a să laşu lu i d ato r,
Şi to a te m e şte şu g u rilc-s hune
A gonisita zilei să adune.

156
Vracii vindecă de scrinteală.
Şi babele de orice altă boala.
B ubelc-dulci şi deochiul
Se tăraăduiesc cu g h io c u l;
Abuba, gingia şi gălbinarea
Trec repede ca ţigarea.
Doi dum icaţi de jar
In apa unui pahar.
Cu tăciuni
Se face şi dc-aplecăciuni.
R elele coapte
Pier într-o noapte.
Răscăcărătura,
Um flătura, surpătura,
Deşelarea,
Noada, spinarea,
Ceafa, nasul
Trec cu trasul.
O alifie
La sfrinţie,
O băutură
La căldură,
La frig
Ţipirig.
Ochiul cu puroi
E spurcat cu usturoi.
Cînd atîrnă
Dai cu scîrnă.
Răul crud
11 bei cu ud.
La rînză
Oblojcală cu pînză.
Frica
Sc bea cu apă-de-nim ica.

157
M eşteşugul
V ine ou b eteşugul.
Cum ţî-e răul,
Cirmîzul, spînzul, scăpăul,
Singe de nouă fraţi, coeonari,
M igdale amari,
A şa îţi este şi leacu l :
D ucă-se dc-a berbeleacul.

Te loveşte pacostea :
Ea-ţi desfaee dragostea.
Un birlic, întors, de carte,
Te fereşte şi de moarte.
Ş i cînd vrei
Sufletul să i-1 iei
Cuiva
De undeva,
gi să -l dai la Dracu,
' în tin zi tot zodiacu. —

A sta te ţine scum p, vezi bine !


Un zmaragd şi două rubine.

158
SFIJMTUXi

P rin ia rm aro c
T re c m o a şte le-n roaba,
A le Iui Hialmar-, du se de-o babă,
De douăzeci de a n i în tre g i
E cel m ai m a re s lu t d in tre betegi,
T ălp ile-i sîn t în to a rse la g u ră,
G e n u n c h ii-s ru p ţi d in în c h e ie tu ră :
F lu ie rile su cite şi b ă tu te
S -a u îm p ie trit p e tă cu te .
Ca n işte aripi* u m e rii-i s-a u frîn t,
Şi ochii lu i c a u tă a sfin t.
A ră m a s m ic cit u n pui
C h in u it în to a te zgârciturile l u i
F iin d c ă se n ăscu se su rd şi m u t
T re b u ia cev a d in el făc u t.

Auzi-1, trece. G itle ju rile sale


T ă ră g ă n e a z ă g e a m ă tu l agale.
I n g la su l iu i d e m u t
B om băne C u v in tu l d in tr u în c e p u i
Ce se p u r ta chio riş p e ape.

O m u scă-i suge la c rim a d in pleoape.

15»
RADA

Cu o fio a re -n d in ţi
R a d a -i u n m ăceş cu g h im p i fie rb in ţi.
J o a c ă -n tin ă
Cu s o a re le -n p ir . ca o alb in ă.
S e-ap le ac ă, se scoală, sa re ,
Cu să lb ile zo rn ă ito are ,
Ca n işte ză b ale spum ate.
Sc încovoaie p e ju m ă ta te ,
O p re şte şo k lu l-n loc, zv îrle piciorul
S p re p ilc u l, în ccr, u n d e S ăg etăto ru l
A ţin e n o a p te a d ru m u l v u ltu rilo r d e -a rg în t.

Ş i-a dezv elit să rin d


B u jo ru l n e g ru şi fetia.
P a rc ă s -a deschis şi s-a în c h is cu tia
U n u i g iu v a er, de singe.
A ş p u n e g u ra şi aş slringe.

S ta tu ia ei d e ch ih lim b ar,
A ş răstig n i-o , ca u n p o tco v ar
M înza, la p ăm în t,
Nechezând.
S p u n c-i să n u m a i facă
S ălcii, n u fe ri şi ap e cind joacă,
Şi sto lu ri şi g ră d in i şi calapetezm e.
S în t b o ln a v de m irezm e.
S în t b o in âv de cîntecc, m a m ă.
A du -m i-o , să jo ace cu lca tă şi să geam ă S

160
N O STA LG II

Regele şi oamenii lui cu chică şi barbă


N-au mai văzut firicel de iarbă.
Cizmele crcţc-n carîmbi
S-au dus pe bani strîmbi,
Bumbii dc-argint au trecut prin lulele,
Şi ceata semeaţă e tunsă la piele.
Din majolica ochilor a rămas
O ştirbitură, şi din rege — un fel de glas.
Şi femeile şi bărbaţii şi copiii
Au luat drumurile puşeăriii.
Şi din sălaş a pornit într-o dimineaţă
Un urs cu belciug, o maimuţă paiaţă
Cu două tipsii şi spadă de tinichea,
Un ciine cu giubca,
Duşi de-o băietană
Bălană...

CEASUL DE-APÖI

în cer,
Bate ora de bronz şi de fier.
înlr-o stea
Bătu ora de catifea.
Ora de pîslă bate
în turla din cetate.

161
î a o ra d e :Iină
S e-au d e v rem e a b ă lrîn ă
Şi se sîîşie
O ra d e h lrtie .
L in g ă d o m nescul e p ita f
B ate glasul orei d e p raf.

A znoapie, soră,
N -a m ai b ă tu t n ic i-o oră.

addenda

O N O A PTE

în tre a g a n o ap te au ciiita t d in su te
B e flu ie re , cim poaie şi v iori
Şi d in « M ite le necunoscute
V ântul şi p lo a ia pe in v e lito ri.

V ă ită m , corbii a u v en it cu to ţii


Ş l rid m « o ra ri g ra v e de m etal,
V ăzînd cum m o r *n n o a p te a lu n g ă h o ţii
S u b t la că tele m a r i d e la spital.

162
S-au înnodat ca viermii şi limbricii
Pe coridoare, adunaţi Ia zbeg.
Toţi sluţii beznei, cocoşaţi! şi piticii
Cu haitele pămintului intre?.

Dar sentinela temniţei pe viaţă


A-ncremenit pe puşca ci de glii aţă.

DOI FLAMJNZI

E gheaţa ca de piatră şi piatra ea de eheaţâ.


Sc-ntunecasc de cu dimineaţă
Şi, pe la prînz, gingâv şi mohorit,
Nici orologiul turlei nu ştie eea>s»-i citi.
Tot somnoros, mai bate
Cu orcle-ngînate, din timp redeş.lept&tci

Era pc la anrâaă,
b itr -a n aju n en ger de Bnbntează.
Ca din văzduh, taman
Ciad se h i m ci ine t i n s e şi-*» trcfcna.
D w n e ţ în pribegia prigonarî #tişn»ă»«®«e.
La temniţă cu tihna odihnei se-nviţsee-
Şi se-arăta, din cînd in cinci,
Mai frînt in osteneală şi 1Urnind.

163>
1

Venea d in d e p ă rta re a m a re
I'ă rin d o a r ă ta r e
Z b irlită d in sp in a re .
C ălit la -n c ă ic ra re cu lu p ii de la stin ă,
D ulău cu b la n a su ră , p u r ta tă p rin ţa rin ă ,
Cu o c h ii-n f ru n te crunţi.
li e -n n ă d ită f ru n te a p a rc ă d in două fru n ţi.

Îm p ied ecat ciolanul, căzînd d in c ra c ă -n cracă,


C iobanul îl a ş te a p tă şi-l în şfacă
Şi, tă b ă rît p e p rad ă ,
S c-aşte rn e să o ro ad ă.

U n o sîn d it pe v ia ţă
V ăzuse că-1 în h a ţă ,
Şi, socotind ciolanul al ciinelui că n u -i,
Se chibzuia, pesem ne, că i se cade lui.
A r fi s ă rit la eiinc, d a r n u poate,
C ălcîiclc fiin d u -i în fie r în c irlig a te ;
Căci o g h iu le a cu la n ţu ri i- a lirn ă de picio are
T irin d -o c ră c ă n a t p rin închisoare,

11 h u id u i să fugă, d a r ciinelui n u -i pasă.


Ş tia, d e că ţe lan d ru , cc-i u n c h iab u r, (le-acasă
T ic h ia pe u rec h e şi h a in e lc -i v ărg a te
Nu-1 fac să -şi lase d rep tu l, la os, d e-n tîio tai,.
C ioban şi baci b ătrin ,
N u v re a să -şi rec u n o asc ă asem e n ea stupVn
D ar a ţîţa t şi o m ul şi-a zis : cc-o fi să fic>
T ot ra b d ă p u şc ărie şi-o sîn d ă p e vecie.

164
S c -a ru n e a p este eîine, ca u n b u şte an , şi iată,
S e-neingc, om şi eîine, o lu p tă în c leştată .
T îlh a ru l v re a să -i fu re cio lan u l gras, cu zgîrei,
T îrîn d u -se pe b rin ci.
Se zvîrcolcşle om ul, p rin s în tre colţi şi zb iară,
Şi cîinelc şi-ad u c e a m in te că e fia ră .
C înd îl trîn tc ş te om ul, cînd cîincle-1 doboară.

Cu fo a m e a -n tă rîta tă ,
Cîinelc-1 şi apu că, p c om, de beregată,
îş i v îră - n lr -în s a botul,
Ii ru p e şi o b ra jii şi buzele, cu totul.
P în ă a lu n e c a sînge de om n u m ai gustase.
S im ţin d în g h iţiio a rc a în d in ţi cum se descoase,
Se cască, se desface,
Sîngclc o m ului îi place.
R o a tă -m p re ju r, în tre a g a înch iso are
în d e a m n ă tr în ta -n h u ie t, făcînd p e om prinso are.
«B ăieţi ! care pe ca re ?»-

S p re noapte, d u p ă toacă,
M u rm u rele sc-opresc, să tacă.
C lo p o tn iţa a d o a rm e tre p ta t, din tre p te -n tre p te ,
Ş i-n cep să sc deştep te
B u fn iţe, h u h u rez i şi cucuvele.

Ş i-n c e ru rile sfin te lu m in ile d in stele.

lfiă
TECLA.

P e p o a rta în ch iso rii a in tra t


C on voiai a d u n a t
Aii ce lo r p rin ş i h o in a ri, d e p rin oraş.
©oi elite d o i, v u p rin s şi u n ostaş. —
©e la ® vrem e-n co ace, suspecţii, strin şî g răm a d ă,
©e o sten eli şi îo a m e sîn t sla b i şi sta u să c a i i , —
Cm b a io n e ta -a ţe a v a şi ţe a v a p u ştii-n lin să
P ăşeşte g reu , b ă trin ă , d esculţă, şi o «însă»
Se u ită s p e ria tă , ca o c ă ţe a b ă tu tă .
C iţi a n i să a ib ă ? P o ate v reo nouăzeci, vreo s a i l

E ra caut pe la toacă, cam pe ia scăpătat.—


— «Aţi în tre b a t-o , m ă, a ţi c e rc e ta t ?
C e-i cu m u ie re a a s ta şi c in e-i şi d e u n d e î -
— «Tot în tre b ă m d e-azn o ap te. T ra sa re , c u risp u a J .s.
M u tă ca m o a rte a , gem e, nu vorbeşte,
Mu ştie b o a c i ru m ân e şie .
)La to t c e -o -n tre b î e «T ecla“, şi pe u r n ii tace,
T ecla m ereu, şi pace,
Kiirtiii, am scotocit-o, n - a r e neam ,»

Şeîn cm tre s e m u lte a r e la ochi u n geam ,


C ră ie şte r a r şi cu a c c e n t: e c ă rtu ra r,
ffi'ce-m s î i r ş î t : — «B izar î»
Şi s a io voce câ n tă re aţă , d e a r t i s t :
— «Otice suspect ca ăştia-i spion ori comunist».

1311
3». ©rfifeuî sä se-Aespg&täSL Iţa-eeSnîe, ac©*-
— ^tăsaţj-®. jse foăMmă». sä. mă. «cK^al eă-e fc'fre
Adaogă. soldatul, — lăsaţi-® lîmg» mita®.
S to c a e tellnavă, şip-aM* dl® s® raai ţine-»

G® şo v ă ia lă d u lc e o i a u ş o r die mână.
|'â-®-mc3eaiBBă să-înţeleagă. p e fcăirîffia :
— «Sîl totiraă. te -a ş ru g a ftm w * ,
.53 pmne-t® acilea jos.
K s-i lacra de ruşine. sa-ţi fs® asie*-® teas*,
C£ ai putea să-m i fii şi mamă.»
FACEREA LUMII
BALET PE ŞAPTE SILABE

[1931]

Cînd a fost, Ia în cep u t,


N u e r a nim ic făcu t.
L u m ea to a tă e ra goală,
C a o tid v ă , ca o oală.
E ra n o ap te p este tot,
C a -n c u tia cu com pot.
E ra ceaţă,
C a-n b o rca n u l cu dulceaţă.
Şi tăcere,
Ca in tr - u n h îrd ă u cu m iere.

P e atu n ce a, D um nezeu,
S ingur, o d ucea cam greu.
A r fi v ru t să v a d ă soare
Că a p u n e şi ră sa re
Şi să ste a în to d e a u n a
M ăcar de v o rb ă cu luna.
A r fi v ru t şi el, săracu l,
S ă ascu lte p itp a la cu l,
C iocîrlia, piţigoiul
Şi cîm p ia cu cim poiul.
D ar în n o ap tea a s ta ch io ară
N u e ra o cio ară !

N -a v ea nici p e cin’ să ce rte


Şi n -a v e a n ici cui să ierte.

168
P e n tru că, vedeţi,
N u e ra u b ă i e ţ i ;
N ici m ici
C a n işte pisici ;
N ici m a ri
Ca n işte ştren g a ri.
Şi n u e ra u nici rochiţe,
A dică fetiţe,
Cu zu lu fi şi cosiţe.
S c a ra ,-n g e n u n c h ia t în p at,
N u e ra n ici u n b ă ia t
Şi n ici-o fa tă
Cu ru g ă c iu n e a n eîn v ăţa tă .

P e n tru ce ? P e n tru că zic :


N u e ra în c ă nim ic !
Şi, d e b u n ă seam ă,
C um a r fi fo st cev a f ă r ă m am ă
F ă ră m a m ă şi f ă r ă tă tu c
N u se p oate face n ic i-u n papuc.
Şi nici bom boane şi ju c ă rii
N u era u . F in că n u e ra u copii.
D ar D um nezeu s -a pus
S ă lucreze colo, sus.
A lu a t o fo arfe că o d ată
jŞi h îrlie n elin ia tă.
A' lu a t u n g h em de sfo ară
Şi i-a d a t d ru m u l afa ră ,
D in cer în m are,
Şi scoase so a re le cît o că ld a re .
A lu a t clei şi p ap
Şi a fă c u t u n crap.

169
p pe lin g ă clei
Ä h ia t o p u n g ă eu seîntei.
p făc u şi lu n a
p stelele, u n a şi una.

Căci, u itasem , p asăm ite, '


N işte fo arfeci ru g in ite
p n işte m a te ria le ,
N işte m ucav ale,
N işte cocă, n işte giem otoaee,
N işte p ra fu ri, cu ca re S finţra-S » n-avm sese ce fsoe»
P cam f ă r ă ca să v re a
F ăcu o m ul d u p ă st es»,
F ăcu stru g u ri p e n tru om,
p aşa, pom lin g ă pom ,
F lo ri cu fiori şi a p e -n ap e,
l o t u l g a ta fu aproape.
HMmnezeu făc u , V asüe,
l u m e a to a tă -n şase zile.
p d u p ă tre i săp tăm în i
Be fre c ă p e m ini,
M u lţu m it
Că a isp răv it.

N itam -n isam ,
O m ul s - a n u m it A dam .
Adam- e r a eirn
IP« sc u rt c it o c o a d ă d e tîn».
Siva, cam peltică,
N u p u te a să zîeă
N ici P etrie ă, nici Costică.
Sie ea- sticlă- n Ioc d e strie ă,
2Seea fliS a-n loc de frică,


Z icea c iiic -a ioc d e scrie,
Z icea c a te -a loc d e carie,
Şi ctie, n u h îriic ,
Şi ace cu m angalie.
Şi bhton, şi n u creion.
Şi n u p u te a să zică nici Ion,
Şi A dam sta su p ă ra t
C ă vorbea cam scileiai.

C ind vorbim şi povestim ,


Ca să lă m u riră .
B ă ia tu l şi făta
E ra u de tre i zile g ata.
E ra u mici.
In să voinici,
E u m e n i, iu ţi şi dolofani
C a la cinci sau şase 'ani.
Ţ in în d u -se -n livadă
D e m in ă, ca să n u cadă,
N u m ă ra u m e re u p e d eşte
Ce a u şi ce m ai lipseşte.
C ăci fiec are sim ţea
Că îi lip seşte ceva,
Şi ce lip sea n u ştia.
Ş tiţi că tot eu am ghicii
Şi v ă spui ce le -a lipsit.
N -a v ea u cu ce să se joace ;
F in ea n -a y e a u dobitoace.

D um nezeu şi el u ita se
S ă le fa c ă -n zile şase,
D obitoacele,
D ar p ă s tra cojoacele,
Copcile, tip arele.
P u se d cgctarcle,
P use a ţă -n ace
Ş i-n cep u să facă dobitoace...
*
C a să se a fle în tre a b ă
R egizorul m ă în tre a b ă :
— « P o v estire a se p ricep e ?»
Eu ră sp u n d că se pricepe.
— « E in e ! p ie sa p o ate-n ce p e !»
(Bătaie de gong.)

B ă tu gongul d e tre i ori,


M icilor a s c u ltă to ri !
Şi stin g eţi acum lu m in a,
Că s-a rid ic a t cortina.

— «B ine ! zise D um nezeu,


S ă se -n eeap ă lu c ru l m eu.
Am făc u t cu voi co n tra ct
Ca p iesa să fie in tr - u n act.»
— «Să vie sa lao rii :
B ă rb ieru l, cro ito ru l,
V opsitorul
Şt to ţi actorii.»

E u aţi-o -ac u m cu -n e etişo ru i


Ca să auzim ce sp u n e croitorul.
A m ice,
U ite cro ito ru l ce zice :
— «S în t cro ito r de ştofe m oi
Şi stric costum ele noi.

172
C ine
N u v in e
S ă -l d reg la m in e ?
C ui d o reşte o păreebe,
îi fac n u m ai o urcclie.
C eri o coadă şi-ţi fac tre i
Ca să le p o rţi cum vrei.
L a p a tru labe, u n clien t
A rc -o la b ă suplim en t.»

A m ice, am ice,
S -au zim b ă rb ie ru l ce zice :
— «Simt b ă rb ie ru l ! A m on o are !
M u şteriii m ei au to ţi p a tru p icioare.
Eu fac m u stă ţile la lupi,
C îud vrei să -i pupi.
T u n d cu m a şin a g ira fa
Ş i-i potrivesc to a tă ceafa.
T o ată p ă d u re a se r a d e la m in e :
R ad ie ftin şi bine.
E u sîn t ă la care
P e rii v ev e riţele p e sp in a re —
Şi îneovoi cu cleşte cald e şi reci
Z ulufii co arn elo r de la berbeci.»

A cum , am ice,
S -au zim v opsitorul ce zice :
— «Eu lucrez cu bidinea,
Cu pensulă şl vopsea.
Am înmuiat iu marc
şi am spoit, din »arc
1'lnA-n zare,
1‘oaU ţara haiţilor itipiltwtHotmi,
L u ce afăru l d e p o le ială
L -a m lip it cu o sc ro b ia lă
p l-a m p u s în c u ib u ri d e b etea lă.
L a pisici
L e-am fă c u t ochi de a u r m ici.
P e ra c i
l- a m p u s în p ie le d e draci.
L ăcustele
Ş î-a u strîn s fu stele
Şî a u tre c u t p rin v e rd e aţă ,
În co n d e iate cu vopsea d e izm ă-creaţă»*

Cei tre i lu c ră to ri
A u m uncit, d in n o ap te p în ă -n zări,
Şi d in zori în n o ap te
A lte zile, şapte.
Şi s-au în ţeles să n u ste a
D ccit atu n ci cind s-o p u te a.
Unul şi-a seriali t piciorul,
In să a v en it croitorul,
L -a cu su t şi 1 -a-ndreptat.
Iar b ă rb ie ru l s-a tă ia t :
Bun b ă ia t, d a r p r o s t b ă i a t !.
Iii stângaci, şi-n» sus şi-iu jos,.
Şi duce b riciu l pe dos.
V opsitorul a re d a ru ri d in belşug,
Bar su fe ră şi el de beteşug :
Şe u ită pieziş, cru ciş,
lin ochi la făin ă ,
A lt ochi Ia slă n in ă ;
De uncie i s-a tra s
Că s-a m în jif p în ă Ia m u , ’

174
D ar n u -I nim ic :
Cu ura pic
De b en zin ă
O să -î ia să n a su l la lu m in ă.
Căci, deşi au te rm in a t,
M eşterii incă nu s-a u spălat.,

Bura !... B un d cto t 1...


U ite-1 că v in e şi D um nezeu m a t
P rin n o rii alb i de tra n d a firi,
D im p re ju ru l sfin te i sa le iîn n asfirî.
— «Eu am făcut
T ot ce-am p u tu t, —
Z ise D um nezeu, —
A fost d e stu l de greu,
M i-aduc a m in te m ereu,
D ar ce tă c u ră ţi voi
t n şa p te zile noi,
V reau să ştiu.
A m ven it să vă sc riu .«*

M e şieril-a u ră sp u n s :
— «A m cusut, am vopsit şi am tu n s.
îm p ă ra te .
F ia re le simt a d u n a te
D e tre i n o p ţi şi ju m ă ta te , '
In să sta u nebotezate.
A m fă c u t copite, coarne,
A m făc u t lin ă şi carn e,
Cozi şi b lă n u ri d e cojoace.
D ar copiii vor cu ele să se jo ace.

175
ŞI a u m a i au ră b d a re
B e a ş te p ta re .
A dam se strîm b ă la noi
Şi d ă eu cite u n p ie tro i.
E va d ă c u tifla şi n e -n ju ră
P rin b ă tă tu ră .
€ e sintern noi d e v in ă
Că s -a fă c u t lu m in ă
L a tin e în v itr in ă ?
B acă Ie d ă m ju c ă riile toate
N ebotezate,
L e-am estecă şi le încu rcă.
V iţelul o să sem ene a curcă,
Şi cu rc a o să cap ete copite,
Şi d in ta lm e ş-b a lm e şu i de vite
C ine ştie ce-o să ia să
P e lin g ă casă,
X e-ai giudit, M ăria-T a,
Ce n u m e ic p u te m d a ?»■
— «M ă gîndese,
M ă răzg îndese
Şi cred că să nim eresc, —
Z ise îm p ă ra tu l Ceresc.
A m ad u s dicţio n are,
L exicoane şi vocabulare.
S ă vedem cum se schim bă
D in tr-o lim b ă -n tr-a ită lim bă.
C ine-i ă la d in u rzic i ?
B e lin g ă ch irp ici ?
Ş ap te sute n o u ă ace,
V eniţi încoace !
C îhd îl întorc
S eam ăn ă a porc...

176
Tu ai să m ă n în ci fu rn ic i
Şi te -a m botezat aric i ! •»
A i ceva de zis ?»
N u zice nici pis.
— «D om nul ca re zu g răv eşte :
N um ele se p o triv e şte ?»
— «N ici n u se p u te a
S ă ii chem e altcum va.
P re a u şor se sperie
Şi p a rc ă -i o perie.»-
— «Ungc-1 cu ră şin ă
Şi d ă-i d ru m u l în grăd in ă.»

— «V ăd în flo rile de m ac
Un capac pe a lt capac, —
Zise S fin tu i îm p ă ra t. —
D obitocul p a re cam ciudat.
A re cap ca p u ii de găină...
Ce-i cu tin e , jiv in ă ?
Ce să fie ac ea stă d răc ie ?
R am ă de fo to g rafie ?
A re o cro ială
O vală
Şi la coadă-i cu cîrlig.»
— «B îzdiganie — strig —
D e cauciuc sau dc pingea,
D orim a te vedea.» •
P rin b u ru ie n işte
E a în cep u să m işte.
A tunci, cu vocea Iui cea groasă,
Z ise S f i n t u i : — «Tu să fii broasca ţestoasă.
Vom în g riji lai’(lată

177
gli d e b ro asca ce ealaltă.
D ezbrăcată.
Ia -o şi trîn te şte -o -n b a ltă
U nde-o fi a p a m a i caldă.»
—• «M elci, m elci,
Codobclci,
S coateţi co a rn e boiereşti.
M elcule, p e u n d e e ş t i .?»
— « C in e -n tre a b ă ?»
A re trea b ă.
S -a su it p e -u n f ir d e ia rb ă :
V rea s-a ju n g ă m ai d eg ra b ă.
A rc n o u ă să p tăm în i
Să sosească la salcîm i.
D um nezeu p r in tre stu fişu ri
Z ări n işte lu m in işu ri.
— « D u-te tîrîş-g răb iş,
P în ă la lum iniş, —
Zise rim ei răsu c ite . —
Şi vezi de trim ite
Ş tiri n em eşteşu g ite :
Ce fel de foc
S tă acolo p e loc
Şi nu a rd e ? L e vezi ?
S înt cînd a lb a stre , cînd verzi,
S înt p arc ă vreo cincizeci
De flă c ă ri în c re m e n ite şi reci,
C a n işte zm arald e, ca n işte sa fire
Cu ra z a subţire...»
— «D oam ne, — ziseră ucenicii, —
Eşti a sîn t licuricii...
43u c a r e se jo a c ă n o a p te a piticii...

IM
(Se-aude cobza : zdrang! zdring 1)

N u p u n e m in a, D oam ne, că se sting...»»


— -»Au m ai răm a s, îm p ă ra te ,
F lo rile a s te a nebotezate,
C are zb o a ră to t p rin fiori...
C ite d o u ă su ro ri,
C ite doi fră ţio ri,
De c a tife a pestriţă...
C ite-i, s - a u .lă s a t pc-o crăiţă,.
XJite-i. s-a u m u ta t pe-o m uşcată»
Şi m o ţăie p e-o g a ro a fă b ă iţa tă ;
Cum să botezăm aceste în c e p u tu ri ?„.it
«H aide, să le zicem fluturi...»»"

Şi aşa, rîn d pe rîn d ,


T o ate s-a u num it. din. gind...
Şi cum n e -a m îndato rat,.
A c tu -n tîi s-a te rm in a t. —
E tîrz iu şi ni-i cam. lene :
Vine le n e pe la gene...,

Şi u n glas v eni d in lună,


Şi v ă zise : — «N oapte bună»-.
CĂRTICICA DE SEARA

[1935]

CUVÎNT

V rui, citito ru le , să -ţi fac u n d ar,


O c a rte p e n tru b u zu n ar,
O c a rte m ică, o cărticică.
D in slove a m ales m icile
Şi d in în ţe le su ri fu rn icile.
A m voit să u m p lu celule
Cu su flete de m olecule.
M i-a tre b u it u n v io lo n c e l:
A m ales u n b ro tăccl
P e-o fo aie de tre stic -n g n stă .
O h a rp ă : am ales o lăcu stă.
C im poiul tr e b u ia să fie u n scatiu.
Şi n u m ai ştiu...

F arm ece aş fi voit să fac


Şi p rin tr-o u re c h e de ac
Să streco r pe u n fir de a ţă
M icşorată, s u b ţia ta şi n e p ip ă ita v ia ţă
F h tă -n m ina, citito ru le , a d u m itale.

M ăcar cîtev a crîm peie,


M ăcar o ţa n d ă r a de curcubeic,
M ăcar n iţic ă scam ă de zare.
N iţică nevinovăţie, n iţic ă d e p ă rta re .

180
:r
Aş fi voit să culeg d ro jd ii de rouă,
In tr-o c ă rtic ic ă nouă,
P a rfu m u l u m b re i şi cen u şa lui.
N im icul n e p ip ă it să -l c a u t v ru i,
A cela ca re tra s a re
N ici n u ştii de u n d e şi cum .

A m răsc o lit p u lb e ri de fum ...

ORA RECE

T reci p este tin e, ca p este u n d ru m închis,


Şi n u sp u n e cin e te -a trim is.
T reci p rin p iru l n eg ru şi b ă lă ria groasă,
Ca u n d in e ca re se-n (o arce acasă.

S ă n u - ţi pierzi lacrim a. P ăstrează.


O să fie nevoie. D rep t în a in te , in im a tre a z ă
P H cşte-te. C ineva o să b a tă
C a uşa, pe d in lă u n tru în c u iată.

Să n u ră sp u n z i că eşti boln av d e vrem e.


C întă. O să asculte, o să te chem e —
O ra e u m ed ă şi rece —
Şi o să piece.

181
MA U IT

Mă uit în cer, mă uit în pămînt.


M-am întrebat cine sînt.
Gînduri se duc, vin
Din vînt, din senin,
Ca nişte pasări rotunde,
încotro ? De unde ?

Glasuri mă strigă cu nume străine.


M-aţi chemat pe mine ?
Sînt cu cel căutat ?
Mi se parc că vîntul s-a inşclat.

Cite puţin sînt dator


Fără să-mi fi dat nimic, tuturor —
Şi lemnului uscat, şi bălţii stătute,
Şi florilor, şi pietrelor, şi vitelor bătute,
Şi oamenilor din răstignire.
Cu ce să plătesc nefire şi fire ?

Sîngele meu nu-i al meu.


Mi-e teamă să zic «mie«- şi să zic «ea*.
Cu ce fel de drept
Mi-aş umfla btmele din piept
Şi mi-aş întinde pe zarea
Toată, spinarea ?

Ce martor aş întreba
Ca să-mi răspundă întrucîtva
Măcar dacă sînt ?

182
Mă tot uit ia cer, mă tot uit în pămînt,
In baltă şi stuh
Şi adine în văzduh.

DE PAŞTI

La toate lucarnele şi balcoanele


Au seos din cer îngerii icoanele
Şi-au aprins pe scări
Candele şi luminări.

Oraşele de sus, îi» sărbătoare,.


Au întins velinţe şi covoare
Şi ard în potire
Mireasmă subţire.

Şi din toate ferestrele odată,


Mii şi sute de mii,
Heruvimii fac cu mina bucălată
L>a somnoroşii noştri copii.

183
CIN TEC D IN FRU NZĂ

O să-ţi spui un basm cu copacii goi


Care ţipă noaptea în vale la noi.
Cuiburi de cioci,
Veveriţe flămîndc, melci betegi în găocl.
Valea se văietă toată
Şi tu n-o auzi niciodată.

O să-ţi spui... Mă frămînt pe moşie.


Cit mi-e de dragă nimeni n-o să ştie.
Aş vrea să tiu mai mic, să fiu vrabia ei bucurată.
Ii sint ca un copil şi-i sînt ca un tată,
Şi-i sînt ca un rob şi ca un stăpîn, de rob cc-i sir
Tu nu vezi crîmpciul ăsta de cer şi pămînt.

O să-ţi spui multe poveşti. Ai s-alegi.


Dar pe nici-una nu ai s-o dezlegi.

PLOAIE

N-am auzit-o, parcă, de mult...


O ascult.
Năduşcala nopţii curge pe geamuri.
Plouă-n golurile din ramuri.

ICI
Aş voi să găsesc o asemănare
Şi caut în zgomote şi murmure,
In viori, în naiuri şi ghitare
Ecoul nedesluşit şi turbure.

Noaptea s-a-ntunecat cu alte nopţi în fund.


Şi din noapte-n noapte, nopţile urzite
Cern ploaia ca nisipul mărunt
Nişte site.

Ghidul, ajuns în flacăra lui de ploaia ürzia.


Se face palid şi descreşte ca o făclie.
Fereastra c cernită de un fag
De carc-atirnă noaptea neagră, toată, ca un st

Nu-i şuierul săbiilor ce se ascut


Şi-al spadei ciocnite de scut.
Nu e bătaia inimii. Nu-i
Turnul şi ornicul lui
In caro timpul colinsc.

E parcă sufletul tuturor oştilor învins®.

M A ICA S C IN T IL A

Mina Maicii Scintila de la uş®


Ii moale ca o mînuşe.
Ochii lungi ai cuvioşiei-sale,
Ca nişte migdale,

185
Cu pleoapele apropiate
Dorm pe jumătate.
Sîngcle candelei obrazului e de undelemn.
O Madonă de majolică. Un crucifix de lemn.
Un surîs de inger întristat
A trecut, i-a zburat
Ca o columbă, pe dinainte.
Pasul, nesimţit in veştminte,
Vrea tot mai încet să o ducă,
Imaterial şi lin, de nălucă.

Florile şi fluturii au rămas intr-un vis


De stingere in aghiczmele din Paradis.
Nimic nu mai luceşte şi cîntă.
De dincolo de zarea sfîntă
Sc-aude-abia corul cetelor sfinte
Cu peruci de aur şi cu încălţăminte
Uşoară, de catifea stelară.

Maica Scintila inghiaţă,


La uşa şcolii de o viaţă,
Descuie şi încuie, deschide şi închide
Cu chei palide şi livide.
Cunoaşte toate domnişoarele mititele
Care poartă pe Ilrislos între mărgele.
Şi pe cele care s-au măritat,
Cu diplomă şi certificat.
Maica mai descuie uşa din coridor
Fetelor fetiţelor.

Maică tristă, maică suavă,


Eşti bolnavă
De seninătate şi slavă.

186
M IER E ŞI CEA RĂ

Fetele, albinele,
Au furat sulfinele,
Ţarina de soare,
De pe flori uşoare,
Pulberea de lună,
De pe mătrăgună,
Scrumul de şofran,
Nea de maghiran,
De pe izma-creaţă
Broboane de ceaţă,
Lină de tămiie
Şi smirnă, molîie —
Soiuri de lumină
Făcută făină.

Li se-aştern ca pînzele
Toate dupăprînzele,
Şi la toate ceasurile
Trîmbele, atlasurile.

Cred că va-ncăpea
Intr-un stup şi-o stea,
Care a venit
Şi s-a rătăcit
Dintr-un roi de sus.
Şi care discară
E miere şi ceară.

1&7
BĂ ŞICĂ DE SĂPU N

— -O să-ţi povestesc din cer"-,


Zise umbrela din cuier.
— -Eu aş vrea ceva să spun
Din azur», zise băşica dc săpun.
— -Am şi cu un cuvînt, —
Zise răzătoarea dc ciubote, — despre pămint»,
— -Despre lumină n-am isprăvit»,
Zise dintr-o cutie un chibrit.
— "Cind o să vorbesc şi eu, —
Zise tigrul de cîrpă, — tremură cerul cu Dumnezeu».

— -Nu mă siliţi, încă nu m-am Vărsat»,


Zise paharul de apă, gol şi crăpat.
— -Glasul mi-1 voi ridica
Profetic», zise trimbiţa dc tinichea.
— "Sint cu zăvor şi cu cheie»,
Zise nasturele care se descheie.
— “Vîrful meu fulgeră şi străpunge, —
Zise lancea de mucava, — unde-ajunge».

Toate aceste obiecte minunate


Uitaseră că sînt imitate.

183
HAR

îm b ră c a ţi în s tra ie d e ia scă
S in i g a ta c a rto fii să nască.
S -a u p re g ă tit o ia rn ă , d e soroc,
Cu e îrtiţe le launloc,
Cu în tu n e ric u l, cu c o ro p ijn iţa şi rimele,,
Şi d in to a te fărîm e le
A u ră m a s g rei ca m iţele,
U m flîn d u -li-se ţîţele.
A u z i?
C a rto fii sîn t Iehuzî.
A scultă, h a ru l a tre c u t p rin ei
V irginal, can d id şi holtei,
D um nezeieşte.
C cl-dc-S us şi d in veac binevoieşte
S ă-şi scoboarc sfin te le scule
P în ă la tu b e rc u le,
Şi p e n tru n egul ca rto filo r cald
F ace descîntecc, ca p e n tru zm aralfl
In tr-o n o ap te
Li s-a u u m p lu t stra ie le cu la p te
Ca să -şi h ră n e a sc ă u n p u l
In fiec are v îrf de cucui.

189
VACA LU I DUM NEZEU

'Be- p rin v îrfu l pom ilor


R - v e n it o b o ab ă-n zbor
B e cafea,
N ă c lă ită în p erdea.
D um nezeu cînd i- a făc u t
F in ţa d in sc u ip a t şi lu t,
Cu- o p en su lă d e z d re a n ţă
A vopsit-o cu f a ia n ţă
Şi i-a pus ca d in g reşe ală
D ouă cojii cu că p tu şe ală
I n spin are,
Ca- s ă zbeare,
Şi ap ro a p e în z a d a r
P a tr u p u ncte, ca d e zar.
Se g în d ca a tu n c i că n u - i
G reu să fie v a c a lui.

C a u n nod de bro d erie


N ea g ră ş i cărăm izie
© are m işcă şi se zbate,
S -a m e c a t p e ju m ă ta te
I n n e m â rg im re -a lb a stră
D in fe re a stră .
Şi fin d că ră s a r în a ţă
S telele de d im in eaţă,
C rede că d in z a re -a d în c ă
L u n a v ine şi-o m ănîncă.

Şi se -a şea ză lin iştită


Ca să fie îng h iţită.

'EBB-
DOM NIŢA

t'rmţesei mici îi pare bine


Că stăpîneşte ţara de albine.
Cetăţile dintre răchitele-argintii
Noroade au cu sutele de mii.
Şi mina-i cit o floare
Cîrmuicşte dulce zeci de popoare.

Ca să le placă
In in se îmbracă
Şi se stropeşte cu fum
De parfum,
împresurată de un văzduh de boare
De levănţică şi răcoare.

Prinţesa mică-i bucuroasă.


Prisaca sună ca murmurul de coasă.
Fagurii sînt grei
In buricele moi ale degetelor ei.
In urzeala miilor de găuri de celule
Aşteaptă-ncovoiâtc larvele minuscule
Bă se trezească şi să-i zboare
Pe umeri, pe gulere, pe cingătoare.

A venit o solie
De o mie
Să-i cînte la ureche
Ruga bălţii veche.
Piinea ei cu povidlă şi unt
O înconjoară zborul trîntorului, mărunt.

191
Pe cafeaua cu lapte
Au tăbărît şaptezeci şi şapte,
Şi roiurile avide
Be îmbulzesc Ia felia de cozonac cu stafide.

ZĂBAVĂ

Săgetătoarea căutătură
8c mai zăreşte pe firimitura
Subt canapea şi clavecin,
A vulturului de caolln.

Pasărea aspră, dc Tărie,


S-a sfărîmat ca o farfurie.
Păcat că din cioburi şi spărturi
Nu sc pot lipi şi face vultitri.

Piîngi după bijuteria spartă


Ori fă cum vrei, sau blestemă, sau iartă.
Dar dind clavecinul şi canapeaua-n lături,
Vine noaptea ! grăbeşte-te să mături.

192
ClNTEC DIN FLUIER

Inima mi-e drumul cu ploile,


Mi-e drumul cu praful şi oile,
Drumul sterp dintre copaci,
Mi-e via strîmbă pe haraci,
Mi-e satul cu cîinii, mi-e bătătura,
Cenuşa din brazde şi arătura.
Mi-e cireada care paşte pămlnt,
Mi-e cîrdul de ciori din vînt,
Mi-e bivolul sculat din noroi
Cu capul greoi
Şi care se uită în golul mare.

In toate inima bate şi trasare,


In pruncul tăvălit de lingoare,
In slăbănoagele lui mădulare,
In stolul de muşte
Tăbărîte să-l muşte.
N-am iaz curat
De adăpat.
Vitele mele-n păşuni
Rumegă tăciuni şi rugăciuni.
Caut izvorul cu undele noi
Şi sorb din borş de noroi
Mocirlă şi zmîrc.

Mi-e inima şi-n coeostîre


Şi în săgeata-i vînătă din cer,
In fierăstrăul de fier
Al mărăcinilor de pe mormintele pustiei.
In şoarecii de cîmp ai stihiei,

193
In viespe şi ji tăun.
Cintecul nu e bun,
Cuvîntul e oftat,
Braţul tărăgănat,
Moleşită aripa.

Mă bate vremea, mă bate ziua, mă bate clipa.

HAIDE

Dacă ochilor tăi le-ar plăcea


Nevăzutul şi neştiutul, ai putea
Veni la mine, parcă,
Şi te-ai lăsa primejdiei din barcă.

Şi nu te-ai mai gîndi la nimic,


Nici la petecul tău de viaţă mic.
Nămolurile tainelor toate
Zac in mine răsturnate.
Luntrea tirîtă de ele
Se loveşte de nuferi şi stele.

Intr-o limbă barbară


ţi-a ş spune poveşti dintr-o ţară.
Vorbele, ea o ţarină
Din şesurile ei ţi le-aş presăra pe mină,

194
Şi-n lacrimi se vor trezi
Apele ţării dinspre miazăzi.

Ascultă : rîurilc-i trec prin mine.


Le auzi tu destul de bine ?
Ascultă : grăieşte cucuruzul.
Pricepi creşterea lui cu auzul ?

Uite-m livadă stupii,


Uite-n vifore lupii,
Uite cerbii,
Uite firul ierbii.
Vezi
Herghelii, stoluri, tut me, cirezi ?
Toate ale mele sînt şi de mine ţin,
Tot ce nu-i al meu şi e strein.
Din perinile munţilor, la rîul lat,
Dumnezeu şi-a aşternut pat
Şi s-a culcat.
O R A T ÎR Z IE

Stăi, călăreţ !
fntoarce-ţi calul semeţ
Fă un ocol şi lasă —
Vecia e mare, deasă,

Ai pierdut-o. Ce-ai făcut ?


Tu n-ai ospătat, calul n-a păscut.
Ai căutat Steaua Polară.
Te-a aşteptat aci pînă-aseară.

Bine ’ Daţi fuga. Iute !


Mai aveţi cîteva minute.
Aţi intrat
In lumea numărului pătrat.

Vă e foame, vă e sete.
IV-aveţi potcoave, nici ghete.
Dar pîinea s-a mincat, apa s-a băut».
Aţi întîrziat un minut.

De cină aţi plecat


Nu s-a mai secerat.
Cuptoarele s-au stins. Vetrele
Au îngheţat cu pietrele.

Apele, oamenii, vitele,


Pîinile, străchinile, cuţitele.
Cu toate lucrurile de aramă şi fier
S-au înălţat într-o noapte Ia cer.

198
T R A N SFIG U R A R E

Cu toate eă i-a m spus că nu vreau,


Mi-a dat noaptca-n somn să beau
întuneric, şi am băut urna întreagă.
Ce-o £i să fie, o să se aleagă.

P u te a m să ştiu c ă -n ze am a el suavă
A lb a s tră -a lb u rie , era otravă ?
M-am îmbătat ? Am murit ?
Lăsaţi-mă să dorm... M-am copilărit.

Cine mai bate, nu sînt acasă,


Cine întreabă, lasă...
Cui mai pot să-i ies în drum
Cu sufletul meu de acum ?...

logodna

Vrei tu să fii pămîntul meu


Cu semănături, eu vii, cu heleţteu,
Cu pădure, cu izvoare, cu jivini î

191
Vacile ne vor aduce ugerii plini
Şi vor mugi Ia poarta noastră
De salcîmi cu floare albastră.

Nevăstuicile se vor juca în ogradă


Cu purceii şi cu raţele, grămadă.

Puii de borangic
Vor număra meiul cu bobul mic
Şi vor fugări ţînţarii.

In faţa îirispei vor tremura arţarii


Pestriţi şi va cînta cocoşul.

Vom aduce florile cu coşul.


Din nuiele de răchită
Vom face îm p re u n ă ze stre îm pletită»

Şi din lina oilor,


Culcuşuri pisoilor.

Vrei tu să fii grădina mea


De iarbă-mare şi de catifea ?

198
M IR E L E

Păşunea mea tu să fii


Cu păpădii.
Eu să fiu boul tău alb şi nevinovat
Care te-aş fi păscut şi te-aş fi rumegat,
Pe înserate,
Pe copitele îngenunchiate.
In jugul braţelor talc
Aş urca greul cerurilor goale
Şi munţii lunii pînă-n pisc.

Am rămîne în lună, pe disc,


Să arăm văile de tibişir,
Să semănăm lămîiţă şi calomfir.

Culcă-mi-te trîndâvă pe coarne,


Fă-te jugul meu de carne,
Stăpîna mea, frumoasă ca aurul,
De care tremură taurul.

1NGENUNCHIERE

Tu miroşi ca marmura şi apa din îîntînă.


Ai scos din uitare o mină,
Te-ai deşteptat cu genele dese
Peste minunile puţin înţelese.

199
Vino să te ascund in trestii şi papuri
Pină-or sosi hainele din cufere şi dulapuri,
Pantofii inalţi
Cu care-ai să te-ncalfi,
Ciorapii de sticlă de măiasă,
Horbota moale, cămeşile fumurii de acasă.
Mîinile mele vor să te-mbrace
în aromate, calde promoroace.

Cu cireşe la cercel
Să mergem la purcei.
Sa dăm vitelor tarifele
Mulgîndu-lc ţîfele
In ciubcrc.
Dă-mi mina ta fără putere
Cu finul de-a valma.

Taurul vrea să-fi lingă palma.

MIREASA

Ochii tăi s-au pus pe slove şi cuvinte


Ca nişte albine albastre, insetate de mirodeniile sfinU
Şi «ugînd mierea cărţii s-au imbătat cu ea.

200
Halucinata ştiinţei, vino în grădina mea,
Unde busuiocul a crescut ca brazii, şi măceşii
Zgîrie sîmburii sinului prin inul cămeşii.

Pămintul umblă după tine să te soarbă


Cu virfuri boante de iarbă oarbă.
Din sîngcle tău băut şi din sudoare
Pot să iasă alte poame şi feluri noi dc floare.

Vino. Dinainte iţi voi desface pelinul şi romanîţa


Pe care le coace arşiţa.
Cu braţele şi pieptul voi despica poiana
Şi buruiana.

Voi ridica viţele fragede cu ghimpi de mărăcine


Ca nişte omizi lungi, lipite de tine.
Te voi strecura ca dintr-o plasă,
Dînd foile şi umbra de o parte,
Cum ai făcut şi tu in carte,
Mireasă !

După ce te voi fi trecut şi apărat


De fiarele mici, de gizele de un carat,
De şarpe, de lanţuri şi de metale
Vegetale.
O să mă laşi să-ţi pui inele de mâini, brăţări de picioare
Şi alte veştminte, dogoritoare.
CĂ SN ICIE

Şopîrlele verzi şi cenuşii, din chiparoşi,


Se uită la line, şopîrlă
Albă, cum coşi
Pe mal, cu piciorul in girlă.

Şerpii casei nu te-au mai văzut,


Oile se opresc, vacile rag.
Şi măgarilor încurcaţi în muşte, le-ai căzut
Cu drag.

Trebuie să mergem să cunoască


Tîrla, coteţele, grajdul, balta,
Cine are să le domnească.
Poftim... Ariciul nostru, pînă una-alta.

GHICITOAREA

Ghici ghicitoarea mea.


S-a pogorît un păianjen dintr-o stea,
Din Carul Mic, din Carul Mare,
Pe un fir de cînepă lucitoare.

202
Şi nu era păianjen, era păinjeniţă.
Avea, ca tine, o guriţă
(Mînca-o-ar m am a!)
Şi părul ca arama,
Ochii ca nişte dude
Brumate, negre, ude.

Şi a scos nişte picioare lungi


Din două pungi
Flutureşti, de mătase,
Nu prea subţiri, nici prea groase,
Cu călcîie
Mirositoare a lămîie.

La şale
Avea două portocale,
Şi Ia sin (ascunde-Ie!)
Ouăle, rotundele.

Şi, să-mi mai aduc aminte


Unde să fi văzut şi-un bob de lin te l
Nu ştiu, am uitat,
Cu toate că l-am pupat.

Ghici...
Am împletit ibrişim cu arnici
Şi i-am tivit sprincene şi gene
Ca să-ngreuicze pleoapele alene.
Ghici (mînca-o-ar tata !)
Cine era fata ?

203 ,
addenda

TIMPURI

Uite-ţî trecutei in palmă... Tc gindeşti...


Atâtea poveşti —
Cînd le-ai citit,
Fără-nceput, fără sfirşit
Şi cu sfârşitul la-nceput ?
Seamănă măcar a trecut
Crâmpeiele acestea
Ce par să urzească povestea,
Icoanele şterse, în care umblă
O umbră de umbră ?
Ape fără oglindire,
Sfoara plraielor subţire
Care-ntr-o «Hră se zbate
Fe păturile otrăvite ale albiei uscate 1
Nisip, cenuşe şi lut
Simt un trecut ?

Un talaz se frământă,
Zguduie marea frîntă,
Rupe unda şi viscolul de alge
Şi nu se sparge 1
Se îndulceşte, alunecă, se strecoară, adoarme,
Fără năvală, fără să se sfarme.

204
Hultanul a cerut boabe de singe.
Ueagă-i rana, nu i-o strîuge,
Şi pliscului, cînd i se deschide,
Dă-i boabe de stafide.

FÄCLH

Făclii şi candele la rind,


Stinse, aprinse, fumegînd,
Catapetesme, bolţi iconostase,
Acoperite cu praf de mătase.
Cartea veche singură se răsfoieşte,
învăţată de boanteie deşte
Cu măciulii grele şi groase.
Ale schivnicilor, la liturghii şi parastase.

De marginea foilor de jos,


Treiburicele închinăciunii s-au ros.
Şi au lăsat pe foi
Foiţe de piele, mai vechi şi mai noi.
Amestecată cu cafeniile rămăşiţe de moaşte.
Slova, de multe ori sfinţită, greu se cunoaşte.

Noaptea, cotrobăieşte la strană şi in altar


Un strigoi de ieromonah cărturar

205
Cu faţa şi barba săracă
In dulamă ele aburi. Şi, iacă,
Sînt închişi toţi în anii tăi, în tre c u t!
I-ai trăit ? Ţi s-a părut ?

BĂRĂGANUL

Ţii firea ta de la pămînt.


Dai tuturor cu jurămînt
Un petec de brazdă şi-o groapă.
După ce le-ai dat pîine şi apă
Li le iei înapoi
Şi-ţi hrăneşti buruiana ţăpoasă şi pepenii goi
îndoit,
Cu mîzgă trăită şi suflet dospit.

In sufletul tău sufletele lor,


Ale tuturor,
Se aştern ca rufăria moale
In sertarele goale
Teanc. Năframe, tulpane, barişe
Cu croiala piezişe.

206
Dintr-o viaţă, a rămas curată
O batistă pătrată.
Dacă s-o topi şi batista, or să rămîia
In dulap, încuiate, miezuri de lămîie.
De pelin, de calomfir, de clematile,
Plămădite.

Cînd nu mai are timpul nici trup, nici os


yîntulc, imi cunosc neamurile şi strămoşii după miroc.

O ZI

Ziua de ieri s-a ţinut după mine, crezînd,


Ca un cîine flămînd,
Că e legată cu ceva, cu vre o curca,
Cu vre o frînghic, de viaţa mea —
Şi la o răspîntic cu statui
S-a întors, văzind că nu-i.

S-a pierdut neputincioasă şi pribeagă


După ce vremea întreagă
M-a urmat, pas cu pas, pînă azi
La amiazl.

Cine şi-a pierdui o zi cît o viaţă


S-o caute repede. Se înnoptează. Se lasă ceaţă.

20T
PRIVEGHERE

Nu-nchide ochii, nu adormi.


Ceasul e pe-aproape, pe-ac£.
Trebuie să treacă.
Foate cam pe la toacă,
Poate cam intre vecernii şi utrenii,
Cam după amurgul cu mirodenii,
Pe la greieriş,
Cînd îşi iveşte din papuri, furiş,
Luna creasta.
Cam pe vremea asta.

la seama bine.
Ceasul o singură dată vine.
Bagă de seamă.
Nu tăcea dacă auzi că te cheamă.
Spune-i ceasului : — «Ţi-am auzit aripa de scrum.
Cată-ţi de drum».

Vezi uşile să-ţi fie încuiate,


Ferestrele ferecate
Şi poarta de Ia ogradă.
Că or să vie grămadă
Şi sfintele femei,
Care se vor înălţa din călciie cîteştrei,
Cii făclii de ceară
Fină la geamuri, ea să ceară
Trupul tău adormit.

208
Strigă: — «Nu-i adevărat J Nu scot răstignit!
Dovadă pâlmile şi tălpile mele.»

Şi pune clinii pe ele.

SFlNTULE

De cite vremuri ţi-1 tot ţii încMs


Nu ştiu ce ai, viaţă, vis,
Bine, rău,
In strînsul pumnului tău ?

ţ i i in mină fum, cemuşe, foc ?


ţi-am descîntat-o ca pe un ghioc.
Sfîntule,
Pămîntule.

Nici cintecul, nici ruga n-au descremenit


Zaua de granit.
N-au dezlipit deştele
Nici dălţile, nici cleştele.

Tu eşti, oare, Sfinxul din poveste


Care ştie ce este şi ce nu este,
Dincolo de literă şi pravilă,
Negură, namilă ?

209
Umblă omul, viatul şi fiarele
Să te ricîie cu gbiarele
Vii.
Nici au simţi, aici nu Ştii.

UN ClNTEC

Teşind mătasea, în urzeală


Am prins fir, din stea, de beteală.

Jesind cânepa şi lina creaţă


Am prins cîlţi şi zdrenţe de ceaţă
în fuiorul de in s-a strecurat
Cm tighel de sînge-nchegat.
Şi dac-ara ţesut cu timpul clipa
Mi s-a prins în furcă aripa

Doamne din cer,


Sint nepriceput ce să cer
)Pe borangic, pe dimie şi pînză.
Datornicii vor să mi le ia, să le vinză.

Mai am ascunse două covoare


Care nu sânt pentru feluri de picioare
Şi nişte cămeşi, nişte fote şi nişte bete
Care nu sint nici pentru muieri, nici pentru fete.
Erau pentru trupul nou al Sfintei Mării,
P e n tru când va trece câmpul prin bălării.

210
Le păstrez la mine,
Insă ca pc nişte odoare străine.
Le-am muncit
Dar nu le-am iscusit.
Le-am lucrat, nu le-am făcut.
Am fost ca un ostenitor mut
Care-a grăit şi nu şi-a dat seama :
Eu am prins numai războiul şi scama.
Pot eu, Isuse, răbda
Să văd deasupra sfintelor odoare
Crucea ta,
Semn de vînzare ?

DE DINCOLO

Şi-a ră /im a t scară


Drept, cu coarnele afară,
Şi s-a suit abea
Pînă Ia o stea,
Să-şi facă loc de căpătîi.

Şi ajunse-n ceruri cel dinţii.

211
Scuturarea frunzelor nu l-a îngropat,
Viatul nu l-a înecat,
Îngheţul nu 1-a-mpielrit,
Întunericul nu l-a înnegrit.

In turlele rămase jos


Clopotele spînzurau de prisos
Cu funiile de pulbere, scufundate
Ca nişte feştile arse pe jumătate,
In drojdiile nopţii uleioase.

Steaua tocmai scăpărase.

Slova se isprăvise
In mucegaiul poruncilor scrise.
Timpul otrăvit, razi mut de morminte,
Nu-şi mai aducea aminte.
Se tîrau pe pămint sufletele, cenuşile.
La biserici, la case. la toate uşile
Se chinuia să moară, de şapte
Nopţi, ud copil călcat de noapte.

ÎNVIERE

De ciad mi-ai pas capul pe genunchi, mi-e bine.


Nu ştiam că mă voi vindeca de mine cu tine.
\ orbele, gîndurile, împletirile crezusem că-mi ajung.
Nu ştiam. Mî-au zvîcnit umerii, au crescut braţele : fusesem
ciung.
212
Mi-am simţit coapsele, gleznele, spinarea tari ca un luptător,
lU-am vindecat şi m-am născut, sărutîndu-ţi talpa unui picior,
fusesem slăbănog, fusesem orb, rătăcit
Intre uragane, miazănoapte şi răsărit.

Mina iţi atirnă-n nisip şi pietriş,


I.insă de valul curmeziş
Care vine-mblînzit să-ţi pupe unghiile, inelele şi-o brăţară
şi iţi aduce daruri dintr-altă ţară,
Zale rupte, firimituri de coifuri şi de scuturi,
O poală de odăjdii argintii şi fluturi.

Pentru leacurile din măceşii sinului tău


Am înfruntat mînia lui Dumnezeu.

Vezi ? Corabia din zare pluteşte lin, plecată pe sfert,


Plumbuită ca intr-un nămol de cositor fiert.
Merge marca, merge cerul împovărat de stele.

Numai corabia şi noi ne-am oprit între ele.

DRAGOSTE

Pe cimpul palid, in sulfină,


Vitele pasc şi rumegă lumină.

Ramurile, poamele
Fac mierea, smirna şi toate aroamele,

213
Şi căluşeii cercului cu zodii,
Curcubeie de jivine şi jigodii.

Auzi ? Oglinzi şi argintari, şi-n ape


Stă scufundat un clavecin cu două clape,

Zări de zmalţ, văzduh de ceramică,


Streaşini, un cuib de rîndunică.
Sprintenul aer miroase
A răchită tînără şi a mătase.

Pămîntul dă din cl
Tidve, izmă, muşeţel,
Boance, piersice, struguri.

Hindun de pluguri,
Cocorii taie brazdă stearpă şi ară
Nămolul Tăriilor de ceară.
t

Vin turmele, capre, mioarcc...

Stăi ! Nu tc-ntoarce.
Coapsa ta sucită stă aşa de bine,
Caldă, lingă mine !

Ai vrea să-necapă noaptea ? Vrei ?


Strînge-mi încet un deget, două, trei,
Neputincioase, somnoroase, putrede, slute,
Pe adormite, pe tăcute.
mArţişoare
[1936]

NU a m ..;

Nu am nici pietre, nici metale


Pentru suavele tale
Diafane frumuseţi,
Adunate din sute de firimituri de vieţi,
Din floare, din rouă, din pasăre,
Ca nişte mărgele de mei, de porumb şi de mazăre
Cu acul şi firul.
Ghidul meu ca trandafirul
S-a întristat.
Am uitat
Să culeg şi să opresc
O strachină din argintul ceresc.
Mi-1 aşternuse luna pe masa cu scule
Şi puteam să fac giuvaere destule...

Trczeşte-te, haide, din somn şi din puf.


Gîdilată-n ochi de un zuluf
In care bate soarele.

Fiindcă vreau să \i le citesc mărţişoarcle,«

215
SA VEDEM...

Să vcilem, ar putea grai urile mele


Să-ţi vie ca nişte inele,
Ca nişte brăţări, ca nişte cercei ?
Incearcă-le. Uite o dată unul, o dată cinci, o dată trei,
Părechi şi despărechiate,
Sau odată pe toate.

Le-am suflat cu zmalţuri de zile, de ore ş» de secunde


Şi le-am făcut rotunde :
Cristale ca piatra acră şi ca sarea de lămiie,
Neputîndu-le face tămiie
Şi scirbit de diamante limpezii şi lucii.
Uite, de pildă, unul în chipul crucii,
Ar pune un semn turbure de lumină
Subt bărbia ta de fată creştină.
Altul îşi agaţă de aţă
Gogoloiul de ceaţă.

Să vedem, din atita sărăcie,


Să vedem, nu se ştie,
Ce ţi-ar veni mai bine,
Lucrurile goale, lucrurile pline.
Grele sau uşoare ?
Căci toate sînt mărţişoare.

216
FRAGEDA

Nu îi fie de deochi,
Ce frumoasă-i fără ochi !
Tivul pleoapelor se coase-n
Ferfeniţe de mătase.
De cînd s-a uitat în stele
I s-a prins bezna de ele.
Dintr-un lunccuş cu pana
I s-a-ncondeiat sprinceana.
E tot pana care scrie
Fluturii din păpădie.
A luat gura ei tipar
Parcă de la nenufar :
Ce i-a spus visul ascuns,
De-a şoptit şi i-a răspuns ?
Nu ş’cu cine seamănă
Că îi pare geamănă :
O să mă silesc să caut
A ghici pe nai şi flaut.

Intre perine şi pături


Mîna-i stă pc-aci, pe-alături.

Pune-i degetare
Cîte-o sărutare.
Umblă-ncet, ia-i mîna-ncet,
Mută-i-o încet,
Să nu se deştepte...
Şi-n cuprinsul pălmii drepte.
De zîntîi de marte,
Pune-i mărţişor o carte.

217
CU V INTE STR IC A TE

Toate
Cuvintele mele sînt întortocbiate
Şi s-au îmbătat.
Le vezi ? Au căzut, şi s-au sculat.
Au vrut să alerge şi să joace,
Dar beţia le-a prăvălit încoace.
Nu mai ştiu ce spun şi îs
Bolnave de rîs.

S-au stricat cuvintele mele !


Umblă prin mocirle cu stele
De cositor
După un mărţişor,
Şi-ar voi să culeagă roade
Fistîcite şi neroade
Din sălcii nici verzi.

Cuvintele să nu mi le mai dezmierzi,


Să nu le mai spuie agale
Buzele tale,
Să nu le mai einte cumva
Vocea ta
Şi pe cobză deştele.

Huleşte-le !

218
NU E

Iu cutia de sidef şi aloi


Au venit podoabe noi,
Lăcuste, păianjeni, brotăcei.
Nu te speria de ei.
I-am încremenit în stihuri blajine.
Ca să te gătească pe tine,
Stăpînă.
Şopîrla-i pentru glezna de la mină,
Iar şarpele pentru grumaz,
Fetişcană de atlaz —
Şi pentru şoldul dumitale, de vioară.
Domnişoară.

Te rog a mă ierta
Dacă-ţi zic şi tu şi dumneata
Şi dacă din cuviinţă şi de frică
Mintea mi se face peltică
Şi uitucă mi se face.

Chihlimbarul ăsta-i o răgace.


Matostatul e un cărăbuş
Prins acuş.

E adevărat ? Nu-i adevărat !


Gîngăniîle au cam întîrziat,

219
Şi cutia de lemn de alei
S-a întors din drum înapoi,
Pe spinarea furnicilor
In ham ul şi hăţul panglicilor.

B im ă-dim m eaţa, duduie !


Uite-1 m ărţişorul : nu e.
IA R BĂ T REA ZĂ

Cu urechea Ia păm înt


Lunecînd 1-aseult prin foi
Lungi, de cîrji de popuşoi,
G raiul apelor d in vini.
I-aud u n d ele-aştcrnuie
Giulgii moi, ca de hîrtie,
Şoapte cum îi în tîrzie
Sufletul să j sc mute.

Sculele mele cîn tate


Le-aş zvîrli v îrte j în foc.
Vreau un sin g u r pai, în loc
De unelte-ncrucişatc.

D intr-o stru n ă de o sfoară


Voi să m ă căznesc să scot
G eam ătul şi-a le a n u l tot,
Pîcla grea şi c e a ţa rară.
Treceţi toate p e o coardă,
Iarb ă trează, flo a re m oartă.

221
NU V-A M SĂ D IT

Nu v-am sădit şi nu v-am cercetat.


Aţi încolţit in drojdii de ţărînă,
Bezna din zguri v-a pus şi semănat,
Şi de ogor v-aţi prins cu o ţîţină.

înăbuşind sălbatice grădina


Şi roadele alese le-aţi ucis.
Nu m-aţi lăsat să mingii nici blajina
Căutătură galbcnă-n cais.

împotrivite, aspre, solitare,


Aţi biruit cu blestem şi năpastă
Şi vă crezusem strepezi şi amare,
O blestemată bălărie proastă.

Dar aţi răzbit în piatră : Pace vouă !


Şi binecuvântare cui v-a dat.
Sînt bucuros de mulţumirea nouă
Că s-a stîrpit gustosul zarzavat.

Şi dc n-am luat nici poame, nici legume,


Am scos cu degetele Cosînzenii
Din brazdă rădăcina fără nume
Şii neştiuta miere-a buruienii.

222
IN PERDEA

In perdeaua de atlas
Noaptea i-a intrat de-un cea,*,.
Sfertul lunii de apus
S-a urcat niţel mai sus,

Un foc alb din cer s-a rupt


Şi sc-anină dedesubt.

Seară nouă-n vreme veche,


Deget fraged în inel.
Uuna-i vine in ureche
Şi-un luceafăr în cercei

BURUIANĂ, NU ŞTIU CARE

Buruiană, nu ştiu care


Ţi-i porecla de născare
Şi nici nu vreau să ţi-o ştim.
Ştiu că eşti pămîntul viu
Şi că, orişicum, tu creşti
Făr-a şti cum te numeşti

223
In fieştecare s a t,
Fetele te-au botezat.
In tiecare urzică
A pus Domnul o mărgică
Şi-a croit tulpini şi floare
După soiuri de tipare
Cu osîrdnică migală,
Să nu stea ţarina goală.

De folos ori ncfolos,


El vrea-ntîi lucru frumos.
Dintr-o îngustime-a ştofii
A scos crinii şi cartofii.

Cu acelaş fir de aţă


Ţese, prinde şi agaţă,
Şi Ia fel, cu-aceeaş rîvnă
Că scoţi floare, că dai ţifnă.

Omul însă, căpcăun,


Vrea frumos numai ce-i bun,
împărţind, pe cite toate
Sînt, în feluri de bucate,
Judecata i-o dă gura
Şi-i dă lingura măsura.

Nu-i frumos la el ceva


Care nu se poate bea,
Şi nimic bun şi curat
Nu-i, ce nu e de mîncat.

224
Bnrui erat cu Kr aprins,
Nu vă caut după lins,
Spicul rau-1 aleg cu must
Şi nici ghimpii după gust.

FRUNZĂ PALIDĂ, FLOARE GALBENA'

Frunza clrad moare


Se face floare.
Au adunat lună şi lumină
Pomii-n grădină
Şi scutură soare.

Aţi fost nişte trupuri


Şi v-aţi făcut fluturi.
Nucule, suflete scuturi

Dafini, duzi şi migdali


Erau plini de papagali, ’
Le-au căzut aripi şi pene,'
Fulgii, alene
Şi pe-ndeletele.
Le-au rămas în arbori, fcbeletelft,

225
Miroase a piatră <şi ceară,
Şi ziua intră -în 'seară.
Prin ceaţa mînjită cu humă
Se micşorează carul cu paie de brumă.
Dric vînăt, strîmb, pe jumătăţi de roţi.
Şi cimitir întunecat, de hoţi.

In mocirlă şi apă
Calcă momîia ciungă şi şchioapă
Şl duce carul ei cu gloabe mici.
Ca un jeluitor singuratec, cu bici.

Azi n-are-nceput desluşit


Şi pare a zi de sfîrşit.
Mîine va fi, jui va fi» Iată,
Umbra strînge orele aplecată...

COLIND

Doamne, Tvreau să-ţi mulţumesc»


Dar în graiul «omenesc
Slova vorbelor tocită,
Vorba slovei prihănită,
înţelesul otrăvit
t* -a muşcat şi-mbolnăvit.

sas
Un strigoi
Pune-n negreală noroi.,
Pravila de baştină
B-a pierdut în mlaştină.
Ochii mici ai literii
Bticlese ca ai viperii.

Voie dă-mi să spînzur graiul,


gi să-ţi mulţumesc cu naiul,
Cîntecul care mă doare
Frate-i cu tăcerea mare.
Cu îngerii, cu lăstunii
gi cu şoapta rugăciunii.

Noaptea îţi înşiră albe


Fire de beteală, salbe,
Fluturi şi mărgăritare.
Mulţumeşte, lăutare.
Bunului tău împărat,
gi să-i cînţi îngenunchiat.

CRUCEA VECHE

Crucea veche de la drum


Este cum s-a pomenit,
Cu Hristos cel răstignit,
Zugrăvit cu terci de fum.

227
Turmele şi carele.
Vremea, vîntul trec şl pier. ■
Ea stă singură Ia cer,
Cu Acela Carele.,,

Lemnul î se tot dăvîngă,


Zugrăveala se mănîncă,
Trupul se cunoaşte încă,
Porârait pe mina stingă.

Toamna, grija nu ştiu cui


Mai bătea cîte un cui,
Şi c-un deget sau cu două
Da cu aibâstreală nouă.

PUI . DE VÎNT

Viatul strigă : nu-i răspunde.


Şi te cheamă : te ascunde.
Te găseşte ? Dă cu frunză.
151 nu ştie să se-ascunză.
Abia de-a-nvăţat să ştie
Să se toarcă şi subtle,
Să se facă lină moale
Prin porumb şi ramuri goale,
Pletele să-şi depene .
Prin zăbrele ţepene. .

228 ■
Vint ? A fo st numai un pui,
Pasăre din ţara iui.

Aripile de dantele
Incă-s cu bruma pe ele,
Degetele, Ia picioare,
Au in v îrf mărgăritare,
Şi călcîile-n stihar
Ouă par, de nenufar.

Calcă lin şi eu sfiială,


Ca pe foi de poleială,
Şovăind că poate strică
Gizele de majolică.

Mirodenii cu tămiie
L-împresoară şi-l mingile.
Urma-i e mirositoare.
A sulfină şi răcoare.

Cheamă-!. Puneţi amindoi


Gura-n flaut şi-n cimpoi.

U RA RE

Şchiopătînd Ia uşa mare


Cu-o metanie şi-o cruce,
Greierele îţi aduce,
Doamne, binecuvîntare.

229
Ginduri Slime,
Spice coapte,
Doniţi pline :
Miere, smirnă, must şi lapte.

Să-ţi aducă binele


Clipele : albinele.
Ca balta şi miriştea
Să-ţi răspundă liniştea.

Bună pază,
Scăpărată dintr-o sica,
Preacurata-i albă rază
Casei candelă să-i stea.

Şi să te-asculte norocul
Ca un ciine, în tot locul.

Cîntec, stihuri şi poveşti...


Măre, Doamne, să trăieşti i

MOŞTENIRE

I-a luat moşului din gură


Luleaua, pe arătură, ,
Cu scuipatul de mohîrcă.
Şi-a luat şi pe moş în circă.

2M
Moşul, nedeprins cu somnul.
Adormise întru Domnul.

Şi ziua namiaza mare,


Cu unchiaşul în spinare,
A-nvăţat să cîntc-aşa,
Din scuipat şi din lulea.

Erai, taicule, plugar,


Dar psalt bun şi lăutar.

Zicu-ţi şi eu o cîntare
De alean şi întristare.
Urcă-n Slăvi, într-o stihie.
Scripca, taică, ţi-este vie.

Ghiersul meu nemaicîntat


Incîlcitu-i şi uitat.

De te va trezi urcuşul,
Dă-i băiatului arcuşul,
Alăuta şi luleaua.»

Ceru-i palid ca laleaua.


OM DE PĂ M ÎN T

Clăditâ-ncei .era dalta şi mistria,


Zidirea tai aîinge-n cruci Tăria,
Pleşuve piscuri» zvelte, drepte, rupte :
Sorocul împlinit al unei lupte.
Meşteşugarul trist a biruit.

Scoboară birnele neodihnit


Şi, desfăcute mîîmiie de scule,
iŞi le-mpreună : două-au fost destule —
Şt se măsoară-n ce-a făcut. Răsplata
Este că-şi vede lucrul năzuimfii gata.
Moşia străjuită de statui
E doară sporul frământării iui,

Mu se ghicise pînă-n ziua şaptea


Ce desluşeşte ochiul pe-nluneric noaptea.
Putea să fie piscul mai frumos,
Daca te uiţi în sus, de jos.
De-abia la vîrf ce scoabe cu talpa pot să-l lege
Mai trainic, ziditorul înţelege, .
Ea trudă, zi şi noapte, două vieţi,.
Afli ce ştii, şi ce-aî ştiut înveţi.

Meşteşugarul, tată, c pâmîntul,


l-ai auzit tu geamătul, cuvîntul ?
‘I’i-a spus ce vrea şi ce şi-a pus de gind ?
Că. este greu, că-i prea tirziu sau prea curind
Să scapere ţărâna vulvori şi jar dc vatră ?
S-a plins că'viului gol ii chiuie şi-l l a t r ă ?

Că duhurile rele, a ocară,


Mânjesc catapeteasma cu aripa murdară ?

232
Că-i îmbălează varul şi-i vîră viermi ta grind! ?
Că «eputînd să-i spurce, II spurcă tn oglindă ?
S-a plîns de carne, cînd a fost strivit
In rîpa lespezilor de granit ?
Cind l-a călcat, minat pieziş de slugi,
Călcîiul temeliei, de colţ, pe tăvălugi 7

Păminlul nu se plînge. Lui nimic


Nu-i de ajuns de mare ca să nu-i fie mie,
Crîncen la cuget şi la faptă,
El sc-nclcştează-n ci şi rabdă.

La miazănoapte şi la zi-amiază,
Munţii treziţi la veghe stau de pază.
Şi îmbulzita coifurilor gloată
Nu are-n strungă Ioc să treacă toată,
Dintre cetăţi de plumb şi de omăt
Purcede înainte şi-ndărăt,
Se dezmorţesc din stîncile oprite
Zvonuri de lănci, murmure de copite.

In peşteri şi firizi, nerăbdătoare, ,


Bat hergheliile copita de zăvoare.
La trecători, în marea sihăstrie,
Un uriaş se scoală, cu zaua argintie,
Cu fruntea-n cer, cu scut la cingătoare,
Scrutînd in şea ţinutul şi liniştea, călare.
Din neamul vechi al Crailor Carpaţi,
Născuţi din piatră maică,
Sini teferi zece gemeni, alăptaţi
La ugerii sălbateci de zimbroaică.

m*
TJite-1 stiios, ursuz şi mut,
Smerit ca la-necputj
Destoinic însă şi a doua oară-
Să mai ridice un hotar de ţară,
Neştiutor de sine şi de tot,
Frîntr pe genunchi ori opintit în cot,
11 mingîie de viaţă şi de moarte
Rotirea-n bolţi a şoimilor, departe,
In rotogoalc, prinşi în cureubeie.

Şi, dimineaţa, proaspăta seînteie


O ia din pîlnii de zoreai
Şi-i scrie Domnului cu ea.

O LĂCUSTĂ

Mi-a umblat în păpădie


O goangă cu pălărie
Şi eămaşc stacojie,
Avea fuste şi manta
Tăiate din catifea
Şi' pieptar cu solzi de ţiplă,
Căptuşit c-un fel de sticlă.

234-
Domnişoarei;cu trei rochii-I
Lăcrimau rubine ochii.
Să te-ntreb pe Dumneata,
Cum venişi în iarba mea
Şi de unde, Domnişoară
De cristal şi scorţişoară ?

După pana ce~te-a scris,


Vii şi tu din somn şi vis.
Căci vopseli asemeni nu-s
Decît colo, tocmai sus,
Unde sînt Intr-adevăr
Pensule de-a fir-a-păr
Şi zugrăvii de o şchioapă,
Meşteri scriitori cu apă.

Ce te-a supărat ? ţînţarul,


Păpurişul, nenufarul ?

Aş fi vrut să stea s-o prind,


A venit încoa sărind
Şi-a 'plecat sărind intr-alto
Buruieni şi mai înalte.
Şi-aş fi vrut să-mi stea întî!
Pe un vîrf şi s-o mingii.

Mi-a lăsa atîta mie :


Bumbii goi, de păpădie.

235
A VENIT

De zeci de vieţi il cheamă


Pe cel fără vîrstă, fără ţărm, fără vamă,
Din singurătate.

Are să vie viatul, poate,


Cu sulurile desfăşurate.
Poate o umbră albă
Cu luna în salbă.
Poate veni pasărea înstelată
Cu aripa tăiată,
Acvilă, drumeaţă
Prin ţarină şi ceaţă.
Poate vîntul mării, pribeag pe talaz.

Nu venise pină la amiaz’.


NT-a venit nici pină la toacă.
Strigătul în pustiu începuse să tacă.
Păianjenii, preoţi şi arhierei,
Puricînd odăjdiile de seîntei,
In arcul streaşinii des la cerdac,
Le cîrpeau cu aţă şi ac.

Intr-un plop cu turla subţire


Corbii-şi alegeau mînăstire.
Mişunau omizile-n ălbii uscate
De ape adevărate.
Luna spartă
Găzuse-ntr-o scorbură moartă,
Ca un urcior de lut.

Cfnd a venit ? Cînd a trecut ?

230
N u e ra vînt,
N ici p asăre, nici de cer, nici de p ăm în t,
N ici om, nici vis.
E ra ca u n lu c ru scris,
F ă p tu ră d e şo a p tă şi scam ă.
Se urzeşte, se d estra m ă .
Ca o lic ă rire d e icoană.
A vea inel, cu o b ro b o an ă
Ca o m ăceaşă, p riv ire a a m a ră
De căp rio ară.
Z îm b etu l în tris ta t.

L -ai a şte p ta t.
Ai ad o rm it.
A venit.
A plecat.

V ÎN T STR Ă IN

V în tu l n o stru m ic m ă cru ţă .
M crge-ncet d u p ă c ă ru ţă ,
M ină boii g rei la pas
Şi d e ju g ă la popas.
S u llă -n foc şi în ceaun.
E copilul n o stru bun.

237
Vîntul cel adevărat
E străin şi-nvierşunat.
Ca o bucată de apă,
N-are loc în ce să-ncapă,
Nici pe piscuri, nici în groapă
N-are de ajuns pămint,
Cîmpul meu îi este strimt.

Pustnic şi întăritat.
Plugul şi I-a-ngenuncliiat.
Rupe, scurmă şi sfărîmă,
Umple cerul de ţarină.

îşi mină cu miile,


Negre, hergheliile.
Răscoleşte mările,
Le varsă căldările...
Ia-n vîrleje turmele
Şi le pierde urmele,
In spinare, să răstoarne
Taurii izbiţi, in coarne.
Pune zările pe fugă,
Prinde munţii şi-i înjugă,
Cu pădurile gălbui
Alergînd în hora lui.
Năvală de ropote,
Gloate-adînci de clopote.

Vîntului, noi, venetic,


Nu-i putem cînta nimic.

•• ■ :%

238
FĂCĂTURĂ

Dacă vrei să te iubească


Ia podoabă tinerească,
Pune la urechi scîntei,
Legănate pe cercei,
Mîinile-ntr-un roi de stele
Scăpărate de inele.
Albiturile să-ţi fie
Cum îi foaia de hîrtie,
Şorţurile proaspete.
Şi primeştc-1 oaspete.
Horbotele mai uşoare
Decît pleoapele de floare,
Şi călcată, fusta lungă,
Bine, netedă, pe dungă.
Iar făptura să-ţi miroasă
A mireasmă uleioasă.

’ •' >
BÎLCI ÎN ALDEBARAN

Hai mărgele ! Ia mărgele !


Cerul meu e plin de ele.
Giuvaere, cruci, podoabe.
Cite trei şi patru boabe,
Cu sdntci mai tari, mai slabe.

239
Vînd şi un mărgăritar,
Cinci ocale la cîntar.
Dar păcat de greutate,
Că scade la jumătate
Şi pierde cîte-o cîtime
De crimpei din îngustime.
Vineri seara, la lucarne,
O să-l am cu două coarne.

Dar aduce şi noroc,


Că se face iar la loc...

Toată noaptea ţiu deschis :


Vînd pe dragoste şi vis
Şi numai pe datorie.
Plata la Sfinta Mărie,
Ori la un soroc, ştiu eu ?
Cînd o vrea şi Dumnezeu.

Ia numai un pumn şi d u -te :


Intr-o palmă ţii opt sute.
Dacă merge bine treaba
Dau şi Carul Mic — degeaba.

Cînd lumina se aciuă,


In oblon ce face ziuă.
Incui uşa pe la clanţă
Şi string bolta-n tărăboanţă
Şi o car tiptil acasă :
Zorile să nu mă vază,
Vîntul să nu mă miroasă.

Azi, mi-a mai rămas stea.


Fetelor, care o ia ?

240
DENIE

Seara stau cu Dumnezeu


De vorbă-n pridvorul meu.
El e colea, peste drum,
In altarul lui de fum,
Aprinzînd între hotare
Mucuri mici de luminare.
Din cerdacul meu la el
E un zbor de porumbiel.
îmi trimite danie
Cite o gînganie,
Paianjini pe sanie
Sau pe o metanie,
Atîrnaţi de-o sfoară, groasă
Cit o umbră de mătasă.
Şi se leagă de pridvoare
Mirodenii dulci de floare,
Ca o punte de poteci
Pentru fluturii-n scurteici.

Pe drumul de el ales
Graiul n-are înţeles.
Mai mult spune cucuruzul
Decît gura şi auzul.
Domnul tace.
Glasul nu-şi trimite-ricoaee,
Domnul face.

241.
LUNA S-A

Luna s-a suit în zare


Din pămînt, cît o căldare;
Şi pe cît se tot ridică
Moara-n rîu se face mică.

La iazul de platină
Cumpăna se clatină.
Şi cred că-i un meşteşug
Luna prinsă de belciug.

Cobiliţa-n cer se urcă,


Sprijinită-n crac de furcă,
Pe cînd moara, strînsă glugă,
Ţine loc de buturugă.

. .•ţ

ClNTEC DE BOALA

Domnul, Dumnezeul mare.


Mi-a umplut două pahare
Din cerescul lui rachiu
Scos din lună cu burghiu.
Şi-n fiecare pahar
A lăsat şi-un drob de har.

242
Amîndouă-s ale tale,
Zise Domnul, ia-le, bea-le.

După ce m-a-mpărtăşit,
Insul mi s-a risipit.
L-am pierdut jurîmprejur,
Ca o ceaţă dintr-un ciur.
Şi-am rămas pribeag In boare
Ca un miros fără floare,
Al căreia lemn uscat
Rădăcina şi-a uitat.
Ca un foc fără cărbune.
Ca un fum fără tăciune.

Sfintele sale potire


Au intrat în eiocotire.
Sufletul imi umblă beat
Pe subt veac şi peste leat.
Şi de sfînta băutură
Mă ia cu frig şi căldură.
Carnea n-ar fi mai bolnavi
Dac-aş fi băut otravă.

încerc sufletul să-l mint


Că boala nu mi-e de-argint.
Beteşugul, în zadar,
Că nu-mi vine de la har.
Dar un leac întodcauna
1-1 aduce noaptea luna,
Şi eînd lună-n ceruri nu o
Geme ca străpuns de cuie.

243
Din ce văd, cu jurămînt,
Boala-i de la Duhul Sfînt,
Şi nu mi-e milă măcar,
De nu de mine, de har.

IESE VATEA

Iese-o vatră şi se varsă,


Mare, din negura arsă :
Aur crud, fierturi de jar,
Dintr-un fund ca de altar.

Trestiile prin unghere


Par aprinse la-Nviere.
Intr-o scorbură de strană
Şade-o maică-ntr-o icoană.

.Sălciile se închină,
Babe mici, din rădăcină,
Şi fieştecare trunchi
De răchită stă-n genunchi.

Geme-n papuri citeodată


O cădclniţă-ngropată,
Şi din bălţi adinei, arar,
Toacâ-n gol un clopotar. ‘

244.
Unde cauţi, rugă, şoapte
Şl biserici, zi şi noastei

DACICA'

Mă uit îa tine, şubred vas de lut.


Trei mii de ani ai încăput.
Veci de vecii, pe care Ie înfrunţi,
B-au adunat în golul tău, mărunţi,
Şi fiecare vîrstă din vecie,
Lăslnd un fir de praf drept mărturie^
L-a pus tihnit în ciobul păstrător.
Clipa trăieşte, veacurile mor.

Tu, plin de taine şi ştirbit în gură,


Ai stat ascuns adine în arătură.
Nici oasele nu i s-au pomenit
Ale aceluia ce-n zmalţ te-a-ncremientt
Şi, frămîntînd, ţi-a dat obîrşii noi.
N-a mai rămas măcar din el gunoi.
Tot un pămînt, la fel de bun, la fel de prosti
Tu eşti aci. El parcă nici n-a fost.

Dar înmulată-n singe şi sudoare,


Unghia lui ţi-a pus un zbenghi de floare
Şi, ocolindu-ţl coapsa cu subţire
Chenar, l-a dat noroiului simţire.

«9
f u po(i să fii, el poate să nu fie,
Zgîriitura-i teafără şi vie.
Nu eşti al singurului Dumnezeu,
Ca luna, ca o stea, ca o pustie,
Eşti şi al semenului meu.
Briul tău viu, cînd mîinilc-au murit,
Dă biruinţă gingaşului pipăit.

Olarul, drept pe palma lui tc-a pus


Şi-ai scos răspuns, la deget, în auz.
Fragedul sunet, dulce, lin,
E-ntreg şi nou ca la-nccput, şi plin.

Crciorule de vis şi de pămînt,


El ţi-a dat glas. Eu îţi voi da cuvînt..

ÎNTR-UN LAC

lntr-un lac alb de lumină,


A ieşit o lună plină.
Ce mal caută şi luna
Tot In lacuri todeauna?

Limpezeşte şi Îşi spală,


Noaptea, farfuria goală,
Porţelanu- avînd o pată
S e argint necurăţată.

148 ,
Azi, iu lacul îngheţat,
Blidul nu i-a mai intrat
Şi-i atîrnă-n ceaţa sură
Vătămat de-o ştirbitură.

STRIGOI PRIBEAG

Dintre vrăjmaşii tăi mai n cm păcat,


Unul aţine drumul la tot pasul,
Mai ticălos ca toţi eîţi n-au cruţat
Că te-ai născut, nici pîntecui, nici ceaiul«

Slobodă iese luna din pămint,


Şi-n rouă ei trasare nouă floarea,
El nu putea să uite lucrul sfînt
Şi-l turbură jignit asemănarea.

Iţi dă tiptil ocoale de dihör.


Ţi-ar otrăvi odrasla şi ţi-ar pune
Foc în patul, in staul şi pridvor,
De nu şi-ar teme mina de tăciune.

Ai fi putut să ţi-1 agăţi de şea,


Şi roibul să-l tîrască-n ţării a oarbă
Cu funia-nnodată de grumaz, aşa,
Pin’ la tocirea oaselor de iarbă...

247
Dar eoaptea-m vis, printre strigoii reci,
Vine smerit, şl şoapta lui blajină
Iţi face rugăciune să-l dezlegi
Şi să-1 mingii cu milă şi lumină.

Şi cîni, a doua zi, te-nfruntă iar,


îl laşi să scuipe baîie şi scăpau,
Pentru că ştii că sufletu-i murdar
Se îndoieşte şi că-î pare rău.

DOI COPII S-AU DUS

Doi copil s-au dus de mină


Colindind o săptămână
După scoici, după ghioace,

Vrînd cu marea să se joace,


Ea, pierdută-n hora ei,
Nu s-a prins la rînd cu el,
Aţîţată să-şi dăstrame
Păturile de năframe. f
>

Se dezbracă şi se-mbracâ.
Singură ca să se placă,
Fermecată să se scalde ;
In sidefuri şi zmaralde.

248
Nu ştiu ce Ie-a căşunat
Pe la ceasul înnoptat,
Că pe un drumeac stingher
S-au pierdut, intrînd în cer.»

C lN T E C D E B U D U R O I

In căciuli de stuh şi paie


Stupii stau pitiţi în ploaie.
Printre crăcile de prun
Par un sat ori un cătun.
Au făcut şi foc. Se vede :
Fumul ceţii din livede.
Mînăstiri, schituri, chinovii,
Ale maicilor Zinovii,
Fpihârii şi Domniei :
Chilii mici, chivote mici.

Cam miroase-a iarbă-mare :


Şi-au gătit şi de mîncare.
De spălat, ele-au spălat:
Rufe-ntinsc la uscat.

Acum vre o săptămînă


Atîrnau ciorapi de lină.
Şorţuri, fote, ii, pe sfori,

,249
Bondiţe, de subsuori»
Barişe, scurteici, la soare,
Odăjdii de sărbătoare.

Le-a strîns şl le-a scuturat


Un vîrtej, amestecat
Cu frunza şi florile.
Au rămas surorile
Numai cu ce-aveau pe ele
Nişte aripi dintr-o piele.

Din ştiubeie şi prisacă


Stăriţele nu mai pleacă,
Şi maicile cuvioase
Au pus obloane la casc,
De nu mai pătrumle-afară
Nici-un fir de rază rară,
Şi urzesc ţoale de ceară.

Trebuie să fie bine


Iarna-n stupii de albine.
Adormit pe jumătate
S-asculţi viforul cum bate,
Sfîreul nu te mai atinge,
Viscolul nu te mai ninge.

Stai, că fac un buduroi


De iernat, şi pentru noi.
HORE DE COPII

ABECE

A vrut Dumnezeu să scrie


Şi nici nu era hîrtie.
N-avea nici-un fel de scule
Şi nici litere destule.
C-un crîmpei de alfabet
Mergea scrisul foarte-ncet

N-aş vrea nici atît să-l supăr


Cit piperul de ienupăr,
Dar o să vă spui ceva :
Nici carte nu prea ştia.
Orişice învăţăcel
Ştia mult mai mult ca eL
El, care făcuse toate,
Nu avea certificate.
Cîlu-i Dumnezeu de mare
N-avea trei clase primare.
La citit se-mpicdică,
Nu ştie-aritmetică.

Ştlc-utit : numai să facă.


Ia oleacă, punc-oleacă.
Face oameni şl lumină
Din iniţtii sculput cu tiuă,
Şl «II ittr-uu aluut mul lung
Scoale luna eu din utrung.

»»4
Papagalul şi păuna
Şi-au zmuls pana, cite una,
Ca să-i facă pinsulă
Domnului din insulă,
Coliba de pe pămînt
A Celui înalt şi Sfînt
Find clădită de peşti meşteri
Intre tălaze şi peşteri.

El a luat mai bine-o pană


De la ţarca năzdrăvană
Şi-ascuţindu-şi-o-ntre deşte,
Despicînd-o şcolăreşte,
Şi-a făcut condei, în stare
A seri şi pe piatră tare.

A-ntins cerul ca o coală


In toată Tăria goală.
Insă pana nu scria.
A luat atunci o nuia
Şi a însemnat cu ea,
Cu argint, stea lingă stea.
Şi ca să vadă pe schele,
A făcut şi cruci de stele.-

Ce-a scris noaptea s-a zvîntat,


Apoi, pin’ la scăpătat,
Cu sugătoare de soare —
Şi ziua şi pe-nserare
A citit şi tot a şters,
Cîte-o vorbă, cîte-un vers,
Şi cite o dată, fată,
Toată foaia, cartea toată,

252
Fincă Dumnezeu ce-a vrut
P-ormă nu i-a mai plăcut.
Că din scrisele prea drese
Nici lucru prea bun nu iese.

Cit a scris el cerul tot,


Să spui drept, a şti nu pot,
învăţaţi cu cărţulie
Cred c-aproape o vecie.
Pe cit mintea îl ajută
Melcul crede că o sută
De vecii întregi şi pline.
Melcul ştie, cred, mai bine.
Insă cerul, în stirşit,
E de-atuncca tipărit.

HORA LUI ESOP

La oraş, pentru-animale,
E-un mitoc de haimanale.

Toate lumea are loc


In asemenea mitoc.

Pasări, fiare, dobitoace,


Cu cojoc, fără cojoace.

253
Piţigoiul, cucul, stircul
Vin să vadă cum e tîigul.
I
Vulpea e cu-nsărcinarei
Cioara vine de plimbare.

Oaia ştie cum e caşul:


Nu ştia cum e oraşul.

Obicei de mînăstire :
Pe trei zile învoire.

O cumătră şi-o mătuşe


Stau cu mătura la uşe.

Şi-s deschise uşile


Cui vine de-a buşile.

Pentru şoareci şi pisici


Sint tăiate praguri miei.

Jivina cu lunecuş
Are osebit culcuş.

Pentru dăsagi şi măgari


Cşile-s, fireşte, mari,
Căptuşite sus cu vată,
La ureche să nu-i bată.

Ieslea, şi ea, s-ar putea


Să fie de catifea
Nu ştiu, nu c treaba mea.
Insă ştiu că-n turn, Ia han,
Cîntă bivolul bălan.

254
E un ghicrs puţin « a l te®
Dccît de privighetoare,
Insă, vezi, dc-aeeea-i dat
Răgetul: pentru cântat,

HORĂ DE HÎTRU

Mi-aprinsei şi eu o vatră
Intr-o scorbură de piatră.
Moş Pîrţag îmi dă tîrco&i®
Cu o găleată cu bale.

De ce jarul meu sticleşte


Dacă vatra lui mocneşte f
Vetrele ni-s peste drum s
Eu fac jar, el scoate fum.

Nu mai are tinereţe


Moşul ca să mai înveţe
Că-n văpaia vetrei mele
Am pus o poală cu stele
Şi c-am luat pentru dogoare
Cocă, pe ciriig, din soare.
Nu vrea-nvăţ de nlci-un fel
De la mai meşter ca el.

255
Nicovala de-o -aude,
Moşu-ncepe să asude.
Galben, verde şi duşman
Dă cu ochii de ciocan.

O scimteie sare-ncoace s
Se minie de ee-i place
Şi scuiplnd s-o stingă, ea
Fuge şi se face stea.
Şi-i trec năduşelile
Toate căptuşelile.

A venit cerbul domnesc


La mine să-l potcovesc.
Opt potcoave mici, de aur,
Ciocănitc-au fost de faur.

Am bătut colţi pădureţi


La turmele de mistreţi.
Lupii mi-au cerut măsele,
Zimbrii — frunţi cu coarne grele.
A venit şi Făt-Frumos,
Buzdugan să-i fac mal gros,
Şi Ileana, doi cîrcei
De argint să-i fac. Cercei.
Şi prin fierăria noastră
Trecu şi luna albastră.

Mitrale, nu e nici-un
Mijloc să te mai îmbun ?
Taica ţl-ar drege şi ţie ,,,
Vreo chivără, vreo tichie,
Cînd ai vrea in arătare
Să ieşi mîndru şi călare.

256
HORĂ DE BĂIEŢI

Intr-o ţară care-a fost


Era mare cel mai prost.
) Bi-ba, ba-ba
Li-ba, la-ba.
Ţara unde-i bun tutunul
Avea proşti unul şi unul.
Bi-bo, bo-bi
Ri-bo, ro-bi.
Cine-oleacă-avea de cap
Şi-l punea după dulap.
Hu-hu, bu-hu
Bu-hu, hu-hu.
Pentru că omul cel mare
Se-alegea după picioare.
I-ha, ba-ha
Ba-ha, i-ha.
Umblau solii prin norod
C-un carîmb şi-un calapod.
Lu-la, Ia-lu
Vi-va, va-lu.
Şi cinstirea ţi se da
După talpă şi pingea.
Da-du, du-da
Ga-gu, gu-da.
Dar deştepţii find prea mulţi,
Au rămas pe drept desculţi.
I*-ha, pa-pa
Pa-pa, i-ha.
Am o minte, vai de mine,
Şi mă face de ruşine.

257
Cio-ca, bo-ca
Bo-ca, cio-ca.
Spune tu, pe ce-i cunoşti
Dintre proşti pe cei mai proşti?
Zu-ri, zu-ra
Zu-ra, zu-ri.
După chică sau chelie ?
După ünghii sau simbrie ?
Pa-vu, ga-vu
La-vu, la-vu.
Fincă, vezi, mai-marele
Şi-ascimde picioarele.
Xra-la la-la
La-la, la-la.

HOHA DE UCENICI

Poate-ai auzit dc-o ţară...


De tara lui Pierde-vară.

Şi acel ce nu aude
Are-n ţara ceea rude.

Ce-aî să-mi spui de Gură-cască ? N


Cine nu-i să nu-1 cunoască ?

258
Dacă te-aş fi întrebat
Despre Papură-mpărat ?

S-a dus veste,-aş. fi răspuns,


Ca de-un drac de popă tuns.

Ia seama să nu te-nşeli,
Că trecem la socoteli.

Zece, şapte, nouă, una


Deopotrivă-s todeauna.

Ba pe cit mi se cam pare,


Nula e ceva mai mare,
Şi un chil e cit un dram.
Bine. Nici nu m-aşteptam.

înmulţeşti ? Ca şi cum scazi


Ce-a dat ieri ? Ce dă şi azi;
Cum c împărţirea bună ?
Cînd sporeşte şi adună.

Cum sînt puse oasele ?


La om, pe de-a-ndoasele.

Citeşti drept ? Dar scriu întors.


Pui muştar, şi iese orz.
Pui cartofi, ies toamna gîlci.
Piatra ce-i ? Un fel de zgirei.

Despre măduvă şi carne...


Nişte copite şi coarne
Şi se vede pe copită
Potcoava nejumulită.

259
Ce ia cofa din izvoare i
Păcură şi apă-tare.

Ce-ţi fac vacile-n păşune ?


Ce să facă ? B.od cărbune.

Ce e cercul ? Un pătrat.
Cum e unghiul ? Crăcănat.

Un căţel ? E un purcel.
Ce-i altfel ? Tot ce-i la feL

Sînt acum încredinţat.


Tînăru-i om învăţat,
Zice Preşedintele,
Potrivindu-şi dintele.

Şl noi, zise adunarea,


Nc-am făcut încredinţare

Aşa şcoală, frate-meu,


Parcă-aş învăţa şi eu.

860
HORĂ IN GRĂDINĂ

Intre flori de chiparoasă


Doarme. Cine doarme dus,
Răsturnat cu ceafa-n sus,
Vînătă şi unsuroasă ?

De subt foi, unde-i culcat,


Capul singur i se vede.
Somnorosul din livede
A vorbit. Poate-a visat.

N-are fir în cap, de chel,


Şi, găsi-l-ar strechile,
I-au căzut urechile.
Du-te, zgîlţîie-1 niţel.

Domnule, nu ş’cine eşti,


Dar te bate vîntu-n pat
Şi parcă te-ai şi umflat.
Pune fesul, că răceşti.

Dă-i mai bine-un bobîrnac.


N-ai văzut că c dovleac ?

261
) '

HORÄ-N BĂTĂTURĂ

Intr-o magazie goală


Am deschis şi noi o şcoală.
Mai cu scamă ie tele,
Bercile, boghetele,
Sînt silite să înveţe
înşirate sus pe beţe.
Am primit la-nvăţătură
Tot ce-a fost mai bun de gură.
Găinile şi cocoşii
Ne-au trimis gălăgioşii.
Bibilica s-a-nvăţat,
Cred că nu m-am înşelat,
Atît să zică : «păcat»-.
Şi s-a dus pe drumul scurt
Zicind că ştie prea mult.
Miţa vru să fie moaşe,
Dar se lasă păgubaşe.
Din clasa-ntiia primară
A fost broasca dată-afară.
La purtare şi Grivei
Are tot unu şi trei.
Gîsca mestică sacîs
Şi raţa moare de rîs.
Curcanul, umflat în pene,
Scoate moţul din sprincene :
Cîntă-n poartă caterinca.

Directoare: Baba Tine».

262
n

* %
HORA DE ŞOARECI

.Toarce su p ă ra t
Şi în g în d u r a t:
S e-m plineşte, poate,
A nul ju m ă ta te ,
Şi to t n u -i m a i trece.
Să ră m îie rece
E cu n ep u tin ţă .
N u -i d ă voie firea.
Ş i-i o s u fe rin ţă
N u m ai am intirea»

D in to t ce-am a fla t
D in v ec in ă tate,
A re ro şcovanul
M ar cu cotoşm anul
N u n u m a i d rep ta te,
D ar te m e iu ri b u n e
S ă se şi răzbune,
D acă n u i- a r spune
C ugetul jig n it
Că ce -a fo st ră m în e
B un pecetluit.

A flu, a şad a ră ,
C ă -n tr-u n tim p şi-o vară.
M in d ru cum îi el
De ce-i p o ate g h iara,
L -a -n fru n ta t o ca ra
U nui prichindel.

263
Ceea ce cam pate
Mai adesea, poate,
Alde Goliat,
Rămînînd, vezi bine,
De rîs şi ruşine
Şi nemîngîiat.

Pînă la-ntîmplarea
Cea cu supărarea,
Viaţa lui fusese
Dulce, pe alese.
Gustul ce-i poftea
Se şi împlinea.
Căci dormind cit şapte,
Din zori pînă-n noapte,
Mînca, se-nţelege,
Cit nouăsprezece
Şi crcscusc-n puf
Cîtămai burduf.

Se trezea, cerea,
Căpăta, dormea,
Ba se mai slujea
Şi fără-a-ntreba,
Vîrîndu-şi-o goală
Unghia în oală,
Şi cîte o dată
Laba,-n supă, toatt,

264 •
De somn şi de lene
Nici clipea din gene.
Poate doar visînd
Dădea, cînd şi cînd,
Niţeluş, din coadă
Dar puţin dctot,
Nu cumva să-i cadă
Sau să-i facă nod.

Aşa, fericit,
Ce i-a trebuit
Să-şi iasă din fire
Şi din fericire ?
Intr-o zi din an,
Nu ştiu la ce ceas,
Ghem, ca pe divan,
El cînta pe nas,
Colea-n leuştean.

Un şoarice pui
Vine-n dreptul lui.
începe să joace
Mingea, cu-o găoace.
Dintr-un vlrf de bob
Şi-a făcut scrînciob.
Dintr-o rădăcină,
Funii şi prăjină.
S-a-nvîrtit pe fus,
A sărit în sus.
Fuge ca pe sîrmă,
Cu coada la cîrmă.

265
(Coada Iui elastică
Este cu gimnastică.)
Pe nerăsuflate
Şi-a făcut în chipuri
Şotiile toate
Şi'multe tertipuri;

E o jucărie
Cu scamatorie.
Labcle-argintii,
Ochi cu gămălii;
Cu licărul iute.
Urechile ciute.
Sprinten şi vioi
Ca un piţigoi,
Bätu-1-ar să-l bată !
Citu-1 de curată
Şl gingaşe, zgaiba !
E fudul ca naiba.

Dintr-unf fund de ghindă


Şi-a făcut oglindă.
Vîrful unei pene
Şi-l dă peste gene.
Cu o izmă-creaţă
Perie-o musteaţă.
De printre zorele
Alege umbrele
Şi mireasma bună
Din fragi şi căpşună,
Ca com de prinos
Cu iz tămîios.

266
Apuc1'“ul ‘încoace,
Vine ă se joace
Şi cu aoada lui.
A col jiului,
Care, cum se ştie,
E un tigru, însă
De bucătărie.
(Papă unt şi brînză.)

Jocul s-a încins


Ca-ntre ins şi ins.
Se rostogolea
Ca pe catifea.
Şoaricele, biet,
Era luat în braţe,
Şi cam strîns la piept,
Pipăit la maţe.
Simte, parcă, ghiare
Blinde în spinare
Şi-abia c-a scăpat
<De-a .fi sărutat.
Intr-o coastă intră
Blana de mînuşe :
Pare că-1 înghimpă,
Parcă-1 înăbuşe.
Iacă, dintr-un strîns,
I-a venit şi-a plîns•••

Dar duiosul gîde


Este bun şi ride.
Greu să se ridice,

267
Şoaricele-şi zice :
■«Mila dumisale
O să mă deşale».

Dar, vezi, la cotoi,


Bucuria-n toi
Şi fără zăbavă
Nu e de ispravă.
Şoaricelc lui
Ia-1 de unde nu-i...

Pe subt o ţintaură
S-a invit o gaură,
Pesemne, deoarece
N-a mai fost nici şoarece.

Acum, pisiccşte,
Marcu se gîndeşte,
Muşcîndu-şi uscate
Buzele umflate.
De ce s-a jucat
Şi nu l-a mîncat ?

Altădată... dacă...
Ştie ce să facă.

268
•Şi dâcă-altădată
N-o fi niciodată ?

Ţine minte bine,


Marcule, şi du-te.
Ia seama să nu te
Pape el pe tine.
ALTE CUVINTE POTRIVITE

[1940]

E PIG R A F

Stihuri, zburaţi acum din mina mea


Şi şchiopătaţi in aerul cu floare,
Ca pasările mici de catifea
Ce-nccp in mai să-nveţe şi să zboare.

Stihuri, acum, porniţi, vă scuturaţi,


Ca frunzele-aurite, pentru moarte.
Pustnicii tineri, trişti şi delicaţi,
Păstra-vă-vor intr-un sicriu de carte.

Stihuri de suflet, dintre spini culese»


Indurerate-n spic şi-n rădăcini,
Fătrundcţi, înţelese şi neînţelese,
In suflete de prieteni şi străini.

Şi semănaţi, ca noaptea ce vă naşte,


Sfiială şi-ndoieli unde-ţi cădea,
Acel-ce-ştie, însă nu cunoaşte,
Varsă-ntuneric alb cu mina mea.

270
S C H IV N IC IE

Subt povirnişul caselor de şiţă


Intîrzia din ceruri o şuviţă,
Oprită-n marea moartă a nopţilor din sat,
De-o cracă neagră de potop uscat.

Turmele albe de azur şi foc


încet s-au strămutat din loc.
S-a răsucit lumina-n sine ca zuluful.
Cerul, dezumflat, şi-a strins burduful.

Vînt e ? Geamăt e ? Agonie este ?


Spaimă liniştită stăpîneştc preste.
Al cui e glasul mare care bate ?
Au vine din Psaltire ? Au vine din cetate T

Dropii de beznă se Urăsc ingenunchiato.

RĂZBUNARE

Din vălul nopţii rupi o stea :


O guşti şi-o scuipi cind strălucea.
Cu mina bălăcind in undă,
Strici luna rece şi rotundă.
Din valuri îţi croieşti stihare,
Scăldîndu-te-D lumini de mare.

271
Culegi grădinile de flori,
Le-nmănunchiezi şi le omori.
Te-nfăşuri intre corzi şi harpe
Şi de viole mute, şarpe !
Şi-n fiecarele din noi
Ştii să strecori chei mici şi moi.

Biavole, jocul tău ajunge î


Pan te-a trintit şi-acum te-mpunge.

IN G O LF

Departe, prin suflet, prin zare


Alb creşte din lac,
Deschis în tăcerea cea mare,
Un templu, din veac.

Oglinda Iui nici-o lopată


Şi luntre n-ating niciodată,
Nu cleatină vînt.
Nu-i ţărm, nu-i pămînt.

Uitată-n lumină sihastră,


Ogiva sticleşte pustie
De-o flacără fostă albastră,
Ajunsă în gol cenuşie.

272
SUIŞ '

Tu eşti asemeni celui care


Te-a frămîntat, te-a căutat şi născocit,
Şi semn izbit în tine-a-ncremenit
De sabie biruitoare.

Aceluia ce-atinge neatins noroiul


Şi poate duce drum şi peste cer,
Printre aramă, cremene şi fier :
Giganticul, molatecul, vioiul.

El năzuieşte-n lespede schimbare,


Singurătăţi, de sus, de stalactit,
Din veac cu toate find nepotrivit
Şi aripile strînse fiindu-i călătoare.

Tu ştii tăcea cînd este de tăcere


Şi-n toată ora-nalţi cite un turn
Arhanghelului mare taciturn,
Neliniştit de greaua lui putere.

Ştii suferi, iubi şi mîngîia,


îndepărtat de oameni şi de tine,
Dar bucurii, tînjirc şi suspine
Nu aburesc oţelul şi sticlirea ta.

273
VOCI
t

Tot sufletu-i un clopot mişcat în vînt pe toarta,


L-auzi printre utrenii sunînd in ceasul vieţii,
l-asculţi bătaia moale, a unuia, departe
Şi depărtat In brumă şi noaptea cu drumeţii,

ll ştii şoptind In zarea durerilor trecute


Şi, drept ecou, răspunde o şoaptă de regret,
Şi suferinţa veche pe cea de-acum se-ascuta
Şi simţi cum vine zilnic ecoul mai încet.

Ţi-ai rechemat grădina din timpuri, deşteptată i


Duminici în cîmpie, zorele pe zăbrele,
Cămeşile sumese şi umbra lor curată, .
Şi-un zmalţ în geamul casei, din liniştea din stei«.

Sunaţi in amintire, voi, suflete, pe rînd,


Cîte-aţi trecut prin mine şi citc-aţi mai rămas.
Cite v-aţi stins de-a pururi şi cărora un gind
Sau licăr de lumină vă ţine Ioc de glas.

Cînd sufletele toate detot vor fi tăcut


Va mai rămîne, poate, un clopot viu Ia poartă.
Cine-o veni atuncca din vechiul tău trecut
Să sune-n întuneric şi-n timp cu mina moartă ?

274
INSCRIPŢIE

Cind mi-a sărit pe dinainte,


Rîul mi-a spus :
Vino cu mine,
Şi nu m-am dus.
Cind îmi trecu pe maluri,
Vlntul mi-a spus :
Vino cu mine,
Şi nu m-am dus.
Cind mi-a zburat de sus în jur,
Şoimul mi-a spus :
Vino cu mine,
Şi nici cu şoimul nu m-am dus.
Şi au trecut pe lingă mine,
Către apus,
Apele, vintul, stelele, şoimii,
Şi au trecut şi-alăturea s-au dus.
»

C R E IO N

Luna umblă printre case


Imbrăcată-n ceaţă fină.
Ornicele bat la şase.
Fieeare-i lună plină.

275
Noi nc ducem printre luni,
Filosofi şi domnişoare,
Culegînd prin foi de pruni
Stele albe, mărfişoare.

Imbătîndu-sc cu ochii
tşi întoarse capul, una,
Sprintenă prin faldul rochii.
Şi atunci bătu şi luna.

PSALM

Ca să tc-ating, tîrîş pe rădăcină,


Dc zeci de ori am dat citc-o tulpină.
In cimp, în dîmb, in rîpi şi-n pisc,
Viu cînd mă urc, şi trist cînd iar mă isc.

Am fost un pai şi am răzbit în munte,


Molift înalt şi mîndru că pui punte
Pc creştete, din lume către veac,
Şi-am ascultat bătaia-i dc tictac.

Hrănit cu piatră şi-adăpat cu vînt,


De-a fi-n vecii o streajă mă-nspăimînt.
Mi-e foame de nisip şi lut
Şi dor de apele din care n-am băut.

276
t .■
M-aş umili acum şi m-aş ruga :
Intoarcc-mă, de sus, din calea mea.
Mută-mi din ceaţă mina ce-au strivit-o munţii
Şi, adunată, du-mi-o-n dreptul frunţii.

TOAM NĂ DE SUFLET

Zilele albe, iată, au început să plece,


Ca nişte bărci tăcute, pornind fără lopeţi.
In ţărm se face scară, şi steaua-n cerul rece
Păzeşte cripta nopţii cu candcli şi peccţi.

In şirul vieţii noastre întreg, se face seară,


O scară fără sunet, nici vint, nici amintiri.
Ieri a plecat o barcă, azi alte bărci plecară,
Convoi de goluri strimpte pe undele subţiri.

Dc-ar răsuna in lume măcar un glas de goarnă !


De s-ar clăti pe lume un singur larg talaz !
Nu. Nemişcată-» margini, lumina se răstoarnă
Şi, ca să einte, slrcaja de sus şi-a luat răgaz.

De-aş fi un stei de peşteri, cioplit cu dalta-n lung,


Aş sta s-aştept cu tihnă, culcat pe-o muche dreaptă,
Cele din urmă mute vecii să le ajung,
Cu templul in spinare, cărui slujesc de treaptă.

277
CO N FID EN ŢĂ

De-abia trezită-n soare alb, grădina


Din somnul ei curat dintru-nceput,
Că o şi turbură cu fulgere lumina
Şi stupul lacom şi limbut.

Ca nişte ochi se-ndreaptă către mine,


Cu gene lungi, trandafirii,
Floarea deschisă a tulpinii pline
De căutări sfiioase de copii.

Fieştece răsad, în îndoială


Că-şi spune visul sau că şi-I ascunde,
îmi urmăreşte mina prin beteală.
Blnt grădinarul ierburilor scunde.

Mărturiseşte-ţi, puică mieşunea,


Şoapta ce-o (ii pe buzele matale
Şl lasă-(i sufletul de catifea
Să-şi scoată tot oftatul din petale.

Voi bate-albinele de la prisacă


Şi vă voi apăra de stele
Şi de duhovnicia lor posacă.
Căci voi sinte(i fetele inele.

278
C IR IP

Veniră pilcuri, de Florii,


Din Sîîntul Munte şi Ierusalim,
Cu călăuza unui serafim,
Peste prăpăstii, ape şi cîmpii.

De Paşti va trebui să fie


Praznice sfinte în Tării,
Clopote, coruri, liturghie
Şi îngeri mulţi, sute şi mii.

Doi heruvimi au tras la noi


Şi au găsit un euib de lut
Gata făcut, bine făcut,
Cu cîlţ uşor şi scame moi.

Copiii ni s-au deşteptat


Cu stoluri în ferestre şi pridvoare,
Şi sfeşnicele s-au aflat,
Ale livezilor, aprinse cu o floare.

Văzduhul sună de viori


Subt strcaşinile-adînci şi frînte,
Ele-a cîntare au purces din zori,
Căci oamenii-au uitat să cînte.

279
PO T C O V A R II

Cu nările-n părete, un şir de armăsari.


Cu jarul subt ciocane, un pilc de potcovari
Par de la brîu la scule de zece ori mai mari.

Pe nicovală fierul ia chipul cuvenit.


Şi faurul cel negru şi roşu-i mulţumit
Potcoava pe copită că drept s-a potrivii.

De-acum şi armăsarii-n povară, cite doi,


Vor căuta cu sete văpaia din noroi,
S-o scapere pe cremeni cu colţi pătraţi şi noi.

Un faur din bătaie ciocanul şi-l opreşte,


Căci un cărbune braţul i-1 muşcă şi-l ciupeşte,
ll ia, ca pe un purec, din loc, cu două deşte.

SONET DE IZ B ÎN D A

Izbînda strînse-alături vitejii la festin.


In platoşe, subt coifuri, cu suliţi şi topoare.
Şi zalelor frecate din nou, licăritoare,
Sd se stropea oglinda cu picături de vin.

280
/ . •

Voinicii apărară fruntarii şi ogoare


De fala cite unui străin sau nestrăin,
Şi-i rătezară capul cu ochii tie venin,
Şi-i puseră zăbală-n gingii singerătoare.

Toţi aţintesc cu pizmă pe cruntul căpitan,


Căci ficcare-n sine tie spatia lui se miră ;
Porunca lui temută smeri şi pc Satan.

Dar ăst tară de teamă tlăcău biruitor.


Se uită-n fundul cupei ce buzele-o goliră
Şi sfărîmînd-o-n palmă, răcneşte : — -«Vreau să mor

IN S C R IP Ţ IE P E UN C U Ţ IT

Ţi-1 vîr în briu, păstrează-1 treaz în teacă.


Sprijină-ţi pieptul în plăscaua lui
Şi-nvaţă-ncins cu fier de te apleacă
Să-ntimpini cuviinţa orişicui.

Bărbatul drept, tovarăş cu oţelul,


Se simte vrednic şi voios în zori.
Ai dreptul să-ngenunchi, tlc-ţi este felul,
Dar să-l şi tragi cînd e să te măsori.

2111
CEI DOI ORBI

Mergîndu-şi Domnul drumurile sfinte,


Doi orbi ieşiră Domnului nainte.
Legaţi de braţ şi spinzuraţi in bite,
Păreau, iscaţi din depărtare,
O plăsmuire cu-arătări urîte,
Cu coame, cu spinări şi opt picioare.

Născuţi din beznă ca-ntr-un mii de apă,


Ei au rămas încătuşaţi de-o groapă
Şi s-au tîrît şi-au dibuit domol,
Ca mărăcinii fără de tulpină
Pe-o nentreruptă margine de gol,
Intre lumină şi-ntre rădăcină.

—- «Mîntuitorule ! strigară cit putură,


Trimite orbilor căutătură.
Spintecă gloata cu Cuvîntul,
Că ne strivesc bolnăvii şi ne ceartă,
Şi porunceşte a cădea pămîntul
De pe lumina ochilor-ne moartă»'
1

Isus întinse mina, şi


S-a luminat lumea de zi.

5H2
NU TE TEM E

Na te teme de cuvinte, cel cu deget c-n urechi :


O să te prăvale noaptea şi-au să amuţească solii,
Sfărimat în lutul vremii, ea un vraf de oaie vechi,
Adăpost nu vor mai cerc de la tine nici sobolii.

Nu te teme de răsunet, cel ce te-mpresori cu cripte


Şi le supără flăcăii fugărind in cucuruz.
Cînd prin trestii, lănci în tinda helcşteului înfipte,
Chită caldă doina bălţii, misticului tău auz.

Lasă horele şi trinta să-ţi învie cimitirul.


Cela ce ridici beteala iederilor peste vis
Şi, uitîndu-ţi rădăcina, iţi urinezi pe boltă fircl,
Pentru că în vîrf o floare cit o stea i s-a închis.

Pleacă-te, îmbelşugată, tu, tulpină, peste ţară,


Şi cu rodul greu sărută şesul vetrei, de gunoi.
Scoate vîrfuri, de te bizui, şi podoabe înafară :
Rodul va cădea şi singur înlăuntru, înapoi.
* . .•

FÄT-FRUMOS

[1940]

Unde-a plecat, călare, Făt-Frumos,


De nu se mai zăreşte nicăierea,
Oricît şi-ar pune soarele puterea,
Orîcît s-ar scobori luna de jos ?

Munţii pustii, cu piscurile cată


Mîhniţi, din cer, în valea de granit,
Ca să-l mai vadă, cel puţin o dată,
Viu dacă-i viu, sau mort de-o fi murit.

Cîntccul lui, de care ţara toată


Era învăluită ca-ntr-un vis,
De sta şi ochiul şoimilor închis
In ascultare, s-a oprit deodată.

S-a rupt din codri, s-a pierdut din şes


Şi, goală ca de suflet, tristă, ţara
Nu mai găseşte, parecă.-nţeles
De ce e ziuă şi se lasă scara.

Fluierul lui cînta şi-n cingătoare,


Şi zeci de sate albe, fermecate,
Cu sute de feciori şi de fecioare,
tl ascultau doinind pe la-nnoptate.

284
Se deşteptau cu doina lui, in zori.
Se-ndrăgostcau Ia cînteeele sale
Şi se simţeau logodnicii uşori
Şi mai frumoşi, călcînd în iarba ireala,

împrietenit cu cerbii şi mistreţii


Şi nins de fluturi jucători în cete.
Jivincle-1 priveau ca nişte fete.
Şi cu sfiiala dulce-a tinereţii.

Unde-a plecat că n-are nimeni ştire


Fătul-Frumos, cu plete negre grele.
Cu ochi albaştri, plini ca de mărgele
Şi cu sprinceana-n jurul lor subţire f

A scoborît din munţi, pe stînci, căi ara.


Şi patru nopţi a scăpărat pămintul.
De subt copitele nerăbdătoare
Ce s-au luptat cu cremenea şi viatul

Şi luîndu-şi fluier, însă şi săcure


Şi arme grele,-n mina lui uşoare.
Trecu, ca o săgeată prin pădure.
Şi ca un fulger purtător de soare.

El străbătu întreaga ţară


Iar Dunărea ncvrînd să-i facă ioc
A despicat-o drept pe la mijloc
Cu pieptul între valuri, cu coiful alb

283
Şi s-ar l'i zis că negrul armăsar,
Cu nările suflînd la faţa apei
Pe Dumnezeu îl duce, sau, măcar.
Pe un trims al lui Xraian şi-ai Papii.

Neamul ursuz din ţărmul de :subt lună,


Neam trist, urît, şi hîd şi sîngeros,
Ameninţase doinele lui Făt-Erumos,
Mindria lui şi voia lui cea bună.

Iar Făt-Frumos, oprindu-se din eînt,


Simţi, din singe, flăcări că se-adună.
Şi-n glas, în vorbe,-n pîinc şi pămînt,
Dogoarea cerului străbună.

Şi o lumină nouă-n viaţa lui


Şi o chemare din Tării şi noapte —
Şi-n toate glasul nu ştia al cui,
Şi un îndemn de semne şi de şoapte

Nemaiştiutc, nemaiinccrcatc,
Ce se iscau şi se topeau in salbe,
Că lua văzduhul chipuri aripate
;Şi sc-ngroşau intr-insul finţe albe.

Se ridicau talaze mari de mare,


Frunza suna ca zalele, şi-o zare
Era ca o tipsie izbită de săgeţi.
Murmür de fier şi şuier de urale,
Intr-o urzire crînccnă de vieţi,
De lănci împiedicate în zăbale.

286
Acum s-a dus duşmanul să-l răpuie;
Ori să-l înecc-n singe şi-n viitoare,
Ori bezna lui zidită să descuie —
In stare şi de milă, dar şi de necruţarc —

Cum va vai, căci vrednicul urmaş


Al lui Ştefan şi Ţepeş împreună
Ridică şi altare din stei pentru vrăjm aş,
D ar şi ţăpoaie-nalte, cu proţăpirea bună.

Tu, Ţară,-aşteaptă cîntecele iar


Să se strecoare-n ramuri liniştit.
Din răsăritul mare-n asfinţit,
De la hotar, pînă-n hotar.
ALELUIA !

[1940]

In seara ceea piatra îşi luasc-nfăţişarea.


Ciocanul odihneşte şi poate-ncepe iarâş,
Căci alte lespezi albe rîvncsc în munţi chemarea,
Ca din pietrar să-şi facă pe ani întregi tovarăş.
El odihneşte, şi el, pe locul unde stete,
Cu faţa la statuie, cu-o lespede subt cap,
Cimindu-sc că-n cerul, plecat ca un părete,
Stejarii mari ca norii şi plopii mai încap.
Statuia îşi arată puternica-i croială
Şi-n seara risipită c ca un fum oprit,
Pe care frămîntîndu-1 cu sete şi-ndoială
L-a împietrit pietrarul, de-a pururi, şi cioplit.
Pietrarul se mihneşte, intirzic şi-aşteaptă.
El işi priveşte iarăşi statuia cu-nlristare.
li pare prea deschisă pe coapsă mina dreaptă,
Şi degetul ii pare prea lung pc cingătoare.
Genunchii par molateci şi şoldul parc scurt.
Nu-i fragedă prin văluri cum este carnea vie
înfrigurat zvîcnită dc-o patimă cu furt.
Femcia-şi simte viaţa, puterea ci şi-o ştie :
Statuia i se pare-ngheţată-n trup străin.
De cea dinţii nevastă cc-ar trece la fintină
Cu strugurii-i de lapte, umflaţi ea-ntr-un ciorehin,
S-ar ruşina statuia, ca sluga de stăpînă.

J88
Trudim o viaţă, Doamne, ca să ajungem firea,
Şi ea dintr-o povară şi-un chin îşi face joc
De frumuseţi gingaşe, smerindu-ne gîndirea.
Dă aripă furnicii şi coarne dă la taur.
Cc-i muncă şi osîndă la ea e-nchipuire.
Din basm în basm şi-aruncă funinginea- de auf
gi-acelaş grai dă moarte şi dă şi nemurire.

Biruitor de-o parte şi biruit de alta,


Pe temelia morţii el şl-a-nălţat zidirea,
Căci şi-a făcut în noapte o gaură cu dalta,
Şi-a îngropat in marmuri şi ura şi iubirea.
Statuia se străvede mai vie, mai fierbinte
Şi poartă-ntr-însa jertfa de sineşi răbdătoare
A tinereţii caste, strivită-n sin de minte,
Scbimbind în hotărîrc lăuntrica dogoare.

Toluş, spori-ndoiala şi, ostenind pietrarul,


Adoarme, pe cînd luna-şi urca prin brazi pătraruL
Doar stelele din cuiburi pogoară firul drept,
Vărsînd statuii miruri pe cap cu degetarul
Şi sărutîndu-i mina pietrarului pe piept.
Căci a simţit lumina şi-n stei acceaş mină
Ca-n fundurile lumii, ce-a fost şi-a zămislit,
Rămasă de a pururi, de-atunci încoa stăpînă '
Pe negura înfrîntă în timpul biruit.

. A doua zi, pietrarul scruta statuia-n soare.

Eră pc Ia amiază, răşinile pe brazi


Curgeau, topite de dogoare,
O spune şi pietrarul, căci mai trăieşte şi-azi.

289
Uu vultur se aprinse-n văzduh ca. o făclii*
Şi trase-a bolti beteală de. flacără învirtită,
Pterzindu-se ceauşe în zarea arămie.

Aşa mi-a fost arşiţa povestită.


Că umbra dintre cedri ardea ca o văpaie
Spuzind răcoarca-n munte şi-n vM ca,' mm cuptor.
Se mai vedea cărarea din cîtcva pîraie
Ce-gîdilau al’dată cireşii-n drumul lor. !

. Necunosctnd că- jertfa i-a fost în cer primită.


Îşi socoteşte truda, mîlinit, neizbutită.
Că n-a. putut să facă decît un hoit. c-n stare
Să-i dea statuii moarte obşteasca dezlegare „.
Cum se desface, noaptea, ţarina de seînleie,
Urzeala şi a pietrei în praf să se descheie.

Se scoată. Ia ciocanul şi, locul hotărîndu-1.


Se duce să doboare cum il trimite gîndul.
Dar descleştîndu-şi talpa din lespede, statuia
Fugi spre piscuri goală şi vie. Aleluia !
ŞAPTE CÎNTECE CU GURA NCKîSA

p940]

D U REREA MEA™

Durere* mea de vineri duminü a-i mai dulce.


O gust mai mult cînd sună un clopot dintr- o turlă.
De ziua săptăminii mi-e milă şi mi-e silă.
Amu-i opac şi vremea s-a-ngroşat,
Mă cheamă ora din trecutul isprăvit
$i nu e loc să ies din cea de-aeum,
I’rin funingini şi scrum.
'.Timpul mi-este insă scump.
Căci nai se -pare că-i al meu,
Xn vitejie şi-n înfricoşare. .........
Eşti un erou? Eşti un fugar ? < • .
©muie, purtat, ca .o manta tiriş,
Din şapte nasturi mai atirnă cinei.
Boi s-au pierdut.
Unul * rămas pe munte,
Altul a căzut în ripă.
Auzi-l.,.<Cade in eternitate.

291
M A I M ULT PÄ M IN T

Duc pămînt pe tălpi


Cit cuprinde pămîntul.
Mi-am tăcut opinci din şesuri,
Corăbii din talaze
Şi aripi din vînturi.
Mai multe ape clocotesc în min«
Decît în matca mării,
Mai multe stele au sclipit,
Văzduh mai mult a fugit,
Umbră mai multă a trecut
Prin păsurile sufletului
Decît printre piscuri.

Drumeţul îngheţat pe creste


A fost adus pe turgă.
Incălzeştc-i mîinile, maică,
La icoane,
Luminează-1 cu candela.
E bine în chilia ta,
E bine în sufletul tău.

Dă-i puţintică miere şi-o prescură,


Ţine-1 o sută de ani ascuns,
S-asculte, noaptea,
Lingă mîinile tale-mbătrînite,
Toaca blîndă de utrenii.

292
TOT O SARICĂ

Tot o sarică mă-ncape,


Gros şi slab, marc şi mic.
Făcîndu-se pentru mine pitic,
M-a bătut pe umeri Dumnezeu
Cu mina lui femciască.
Tu eşti ? m-a întrebat; te cunosc.
Nu am ştiut răspunde.
Eu eram ? eu nu eram ?
*

Cum putea să mă cunoască ?


Mă cunoşti, Doamne, din vie,
Din lume, din farmece, din sebit ?

O să-mi spuie altădată, Dumnezen,


In ceasurile mici din amurg,
Cînd vom vorbi în patru oebi.

Dar cînd voi pleca într-acolo


Pot să iau cu mine
O carte groasă
Şl clinele dc-acasă ?
I
' * V
S IN G U R E VIN ’'

Singure vin lucrurile din trecut»


Duhul loccuiUur fără fiinţă, fără tunStr
Vin .di-n buruienile vremii,,
Dăm catifeaua. putregaiului,
Din iasca lui,, din pluta scorburoasâ.-
Însoţite- de zboruri de libelule.
Tristeţile de demult,
Dîntr-ali» vieţi ale vieţii..
' Unele m i ştiu, altele' m-au uitat,
Mî~e frig...

Cum o chema nu mi-a spus.


Am văzut-o de sus
încă o- dată.
De două ori o um văzut.
Înstrăinată.
O dală. la fintîna Satnaritemeii,
O dată, pe stradă, subt umbrelă.
Nu mai e fata zveltă cu doniţa pe untJr,
E un lucru, amestecat
Cu lucrurile fără umbră.

294'
TO ATE STELELE

T o ate ste le le c a re -a u tr e c u t
Prim ză b ra n ic u l m e u
S -a u rid ic a t in tr - a lte ro iu ri,
In trîn d in tr - a lte nopţi.
E ra u în plopi, s-a u prims în brazi.
E ra u in cb ip aro ase, a u I n tra t In tei.
A u fo st in fîn lîn i, s î n t ' în ce ru ri.
B u n ă - d im in e a ţa , lu c e a fă r !
G ea n a d e a rg in t tr e m u ră ca zaua.
A i fo st p e u n p ie p ta r de fie r
■Şi-ai r ă s ă rit in zare. <■
B a n ă -d im in e a ţa , fe te lo r !
O să p liv iţi, p in ă la sc ăp ă tat,
C u fo tele în to a rse p e b rîu ,
S telele îm tîrziate, în c o lţite, în păimînt.

DE PE PODUL RÎULUI

D e p e podul r iii lui.


IVT-an» u ita t în u n d a lină,
P rin ca re s-a strec u rat.
FtJimuî v rem ii alb a stru .
A u tre c u t în o t p a s ă rile albe,
C e n u şii-şi p estriţe,
îm p in se-d e- u m b ră d e săleii.
I
295
Au trecut şi luntrile,
Au trecut şi îngerii oglindiţi.
Peste umărul meu se uită în ape
Mulţimea.
M-am ridicat: podul era pustiu.
M-am aplecat: mulţimea s-a întors.
Am vorbit şi nu mi s-a răspuns.
Se uita şi un copil în rîu,
Uimit şi cl de frumuseţea lui.
Vezi să nu cazi !
Vezi să nu cazi!

DORMI ?

Dormi, sufletul meu ? te-ai culcat ?


Plouă şi singur mi s-a urît.
Vreau să nu te supăr.
Te-am văzut citind la lampă
Şi n-am băgat de seamă
Cînd ai închis oblonul din grădină^
Tărcat cu dungi egale de lumină.

Am bătut încet în fereastră


Şi iar am bătut, mai tare,
Şi am intrat în încăperea ta.
Curată rînduială!

\
296
Cartea sta deschisă la pagina albă :
Toate paginile cărţii erau albe. /
Ce citeai tu într-o carte fără slove ?

Patul era nedesfăcut.


Cearşaful nou, perina proaspătă.
Unde ai plecat ?
Unde umbli noaptea singuratec ?
încălţămintea ţi-este neatinsă.
Nu e gunoi la tine.
Te-mbraci cu cămaşă de piatră
Şi te încingi cu funie de-argint.
Tu n-ai nici sudoare,
Nici praf, nici scuipat.

Un ac îmi înglodeşte inima străpunsă,


Medicule fără de prihană.
Sau e un ciii de Ia Crucificat
Sau un ghimpe din cununa lui.
Vindecă-mă, suflete.
Vin-acasă, suflete. *
Adu leacuri, suflete.

297
/
DIN ABECEDAR

[1940]

IA R N A B L A JIN Ă

Iarna blajină
A intrat în: voi, intîi, ca o lumină
Preacinstită, pomule,
Preagingâşe, omule.

A rămas do astă-vară
Luna-n crengile de ceară.
Pomule mic,
Ce torci tu, boranglo ?

Buruienile sînt îmbrăcate


Şi încălţate
Cu tirlici
De panglici.

In streaşinele mele
Vrăbiile au adus perini şi saltele.
Pisica bătrînă
Şi-a pus ciorapii de lină,
Şi torcind pe neştiute
Din carîmbi şi căpute
B-a-mbrăcat cu tricou
Cenuşiu şi nou.

298.
Toată lumea se joacă
De-a un fir de promo roacă,
De-a ţandăra, de-a cremenea,
Vrînd s i fie-asemenea.

Floarea nu mai vrea să dea


Şi s-a făcut nuia.
Apa face minuni
Şi soiuri de minciuni.
La jghiaburi, burlane şi ciuturi i
Vergele, mărgele şi ciucuri.
Melcul urduros
S-a făcut somnuros : _
Dintr-un fel de pămînţel,
Pe care-1 ştie numai el,
Şi cu un fe ld e meşteşug,
Şi-a făcut un fel de belciug
Sfredelit, găurit, învîrtit —
Şi s-a zidit
Pe un an
Intr-un fel de pantof, dintr-un fel de porţelan.

Toate taie, toate-nţeapă,


Din văzduh şi apă,
Şi presărat cu ghimpi mici
Pămîntul se ghemuie ca un arid.

299
P E O P IA T R Ă

Fe o piatră, subt un pom,


îmbuca pîine un om,
Şi din pom un titirez
Cerea fărîme de miez.
Acum, după-nvăţătură,
Vine şi le ia din gură.

Titirez ori vrabie


Zboară către albie,
Unde maica spală rute.
Ar avea şi el o scufe
Şi-o batistă de clătit,
Care s-au cam murdărit.

Vrăbioiulc vecine,
Rogu-te treci pe la mine.
Stai de-un an la noi în casă
Şi de chirie nu-ţi pasă.
Mă tot ţii într-o minciună
Şi n-ai dat măcar arvună.

Vrabia cum să plătească


l>a pasă gospodărească ?
Ea n-are în buzunar
Două parale măcar.
Toată lumea doar. o ştie
Că nu plăteşte chirie
Şi stă-n pod pe datorie.

300
U N U I PR IE T E N M IC

Cutul neg-ru peste tot


Trece vama gînditor,
Cu urechile pe bot.
Cuţul este călător.

Să cutez ceva să-i spun ?


Nu ştiu ce are să creadă.
Trebuie să fie bun :
A dat niţeluş din coadă.

Insă fincă e pe jos,


S-a uitat, nu s-a oprit.
E frumos, dar ce folos
Dacă-i aşa de grăbit ?

Cine-o fi găsit cu cale,


Pe-nserate, de i-a scriş,
Pe adresa dumisale,
Să poftească la Paris ?

1906, V ersailles

301
ALFABETUL-

Cine vine mindru şi călare


Şi nici cal măcar nu are ?
(M)

Urechile au crescut
Pe măgarul nevăzut,
(V)

Ge borţos- şi ce fudul
Şi niciodată sătul !
(B )

O să-ti fac o întrebare :


Cine-i gol,.rotund şi m are?
(O)

Ca să-i rămiie peltică


l-a rămas limba mai mică.
<F)

Mi-ar venit de la părinţi


Un-pieptene cu trei dinţi.

302
' Are la "buză un glonţ
•Sau un păr eu scirlionţ.
. nas

Fuge după coadă


Şi. n-o :poate prinde.
(Q

Cine seamănă din v»i


C-un căţel de usturoi ?

I
Deşelat răscăcărat,
Spune, cum te-am botezat ?
(H)

Ii atîrnă, de căldură,
Pînă-n;praf limba din gură.
m

Rima o literă ştie


Şi numai pe ea o scrie. -
(3)

Aţi văzut cumva să stea


Băţul drept, fără proptea ?

303
Cobîlita din spinare /
Ii stă-n cap şi nici nu-1 doare.
m

Vine şchiop, dar umblă b in er


Aşa şchiop nu-i orişicine.
(N>

3 s-a-ntors de-a-ndoascle
Să-şi numere oasele. (z)

Ca să nu-i rămiie goală


Inima, i-am pus pedală.
(Q)

Cine-i chior şi cine are g


Ochiul lui între picioare ?
*A)

/ •>

3Ö4
SĂRBĂTOAREA DE PĂPUŞI
SE ÎNCEPE CHIAR ACUŞI

[1942—1943J

fi]

Cc mi-e că ar fi ligheanul,
Heleşteul ori oceanul,
Cel cu boroboaţele;
Că ne scapă raţele.

[ 2]

Nu gîndesc, nici nu zic că


N-ar fi şi-asta muzică,
fnsă-n parte, fiecare
Cîntă tot altă cîntare.

[ 3]

G rădinarul cu ghivece
Ne aduce cincisprezece.
Că ce fel de sărbători
De păpuşi, sînt fără flori ?4

[ 4] .

Din caleaşcă, la ospăţ,


Castelana se coboară.
Haide-ntîi să te învăţ
Hora noastră, domnişoară.

305
[5]

I-a condus un individ


De căţei, un căţelan.
Ea e de celuloid,
Şi el e de porţelan.

[6]

Cotoşmanul a sărit
Peste ziduri de cetate
Şi palate răsturnate,
Şoaricele find grăbit.

[7]
Socoteala-i încurcată,
Căci cit face-o dată una
Mă intreb intodeauna
Şi nu aflu niciodată.

[ 8]

Gospodinele-au venit
Ca să cumpere fidea ;
-Şi-a rămas de chibzuit
Dacă-i bună în cafea.

[9]
Pentru fetele uimite
De atîta voinieie,
Ei cad cu destoinicie
Peste cap, pe negindite.

sm
• , [10]

Cu girafe pe căruţă
Azi l-a inaugurat
Circul nostru, o maimuţă
De bumbac adevărat.

[111
Pentru marea sărbătoare
A păpuşilor, măcar,
S-a întins o masă mare,
Care nu-i în calendar.

[ 12]

De la masă, le aduce
Ciutelor de căprioare,
Fiecare-o sărutare
Şi cite ceva să-mbuce. -

[13]
Accidcntu-i serios,
Puiul mamii de o şchioapă
Trebuie sculat de jos,
De pe preş, ca dintr-o apă.

114]

Dă semnalul de plecare
Cu alaiul, toboşare,
Că-n lanterne arde tare
115]

Zarva din bucătărie


Pregăteşte, jos, dejunul
Şi copiii, cite unul,
Fac mîncări şi cocărie.

[16]
Ca să fie mai drăguţ
Intre ginere şi fată,
Cînd se plimbă cu căruţ,
Ursul pune şi cravată.
SPORTURILE COPIILOR

[1942— 1943]

[1]

D e-ar m ai fi o d a tă v a ră
Să plecăm voioşi la ţa r ă
Şi, de-a fuga p rin p ă d u re ,
B ucuria să ne fure.

[ 2]
Profesorul stă pe m al ;
Nu cum va să-i ia u n val.
Căci, atunci, cu-o s ă ritu ră ,
Ii aduce-acasă-n gură.

[3]

Din rach etă în ra c h e tă


M ingea face o n avetă,
P rinsă c a -n tre două bice.
Jocul este să nu pice.
- 14]

Dimineaţa, la plimbare,
Doamna iese-n cimp călare,
Iar boierul plimbăreţ
O urmează călăreţ.

[5]

Cu frînghia, de-a atleţii,


Să vedem de-nving băieţii.
Mi se pare că e gata
Să cîştige cel cu fata.

[6]

Domnişoara ştie bine


Să danseze pe patine,
Dar ii vine mai uşor
In nădragi de domnişor.

[7]

Cine face muşchii mari,


Ochii buni, copiii tari
Şi dă aripi la picioare ?
Două roate zburătoare.

[8 ]

Trei fetiţe s-au jucat


Cu balonul lor umflat.
Cînd să-l prindem impreună
S-a dus tocmai pînă-n lună.
Prietenii copiilor pe terenul de sport
' [1 9 4 2 — 1 9 4 3 ]

[1]
Nu prea stă frumos, băiete,
Să sari capra peste fete.
înţeleg să sară ea,
Capra, pe spinarea ta.
i

[2]
Ar vrea şi ea pe zăpadă
Să alunece, să cadă.
Pune şi tu, dacă poţi,
Xalpa lor de şapte coţi.

[3]
Dacă n-o loveşti eu rost,
Mingea sare strîmb şi prost.
Dar sc-ntîmplă că piciorul .
îşi trinteşte jucătorul.4

[4]
Dus uşor in josul apii; "
Să te-ntreci înot cu crapii
Şi, căleînd cu tot obrazul,
Să te legene-ncet iazul. 1 ,

. 3Ü1
ANIMALE MICI ŞI MARI
[ 1942— 1943]

, [1]
Dumnezeu ne dă de-a gata
Totul chibzuit şi bine.
Calul este pentru tata,
Mînzul este pentru mine.

[ 2]

De Ia floarea de lumină,
Ea ne-aduce plosca plină
Şi ne toarnă în pahar
Lapte de mărgăritar.

[3]
Sus pe cracă, parcă-n grindă,
Veveriţa roade ghindă,
Deşi nu-i aşa de bună
Ca o nucă şi-o alună.

[4]
Puiul mîţii-ntîia oară
Vede fluturii că zboară.
Vino-ţi, mîţule, în fire,
Lucruri multe-or să te mire.

312
[53
Cel mai bun ceasornicar
E cocoşul din hambar.
Cînd îi stă, Moş Crăcănel
Pune ceasul după el.

[6]

Mi-ar plăcea să fiu curcan,


Să scot moţul din sprîncene
Ca un turc un iatagan,
Să mă umflu gros, în pene,

[7]
Aşa cîine-aş vrea şi eu
Să fie prietenul meu.
Nu m-aş teme de nimic
Că sînt cîrn, fricos şi mie.

[ 8]
Hai tataie, hai mamaie,
Să ne luăm şi noi o oaie
Cu doi gemeni, cu doi miei.
Să mă culc în pat cu ei.

313
19]

Doamne, cite lighioane


Al făcut pentru copii.
Lumea-i plină de plocoane^
De minuni şi jucării.

[10]
Ele nu dau nici-o hrană
Oamenilor, de pomană.
Insă iazul fără ele
E ca noaptea fără stele.

[11]
Două raţe şi-un răţoi
“Ah zburat pînă-n zăvoi,
Pentru că s-au săturat
De coteţ şi praf uscat.
9

MICI COPII, MARI BUCURII

[1943— 19441

[11
D om nul d o fto r de păpuşi
A sosit şi-ad u c e-ac u şi
T a tă , seule, s p irt şi ism ă :
© a r vai fa c e -n tii o clism ă.

[ 2]

S e a ra v ine so m noroasă — .
O cbii strîn g şi b u za -i g ro asă ;
B o su m flată şi p o sa că
L a s ă b a ltă to t şi pleacă, 3

[3]
E u, de ziu a d u m itale,
Ţ i-am fă c u t u n cozonac
C u sta fid e şi m igdale
. Şi u m p lu t c u n u ci ş i m ac.
D ar n u ştiu c e s -a -n tîm p la t —
C -a ieşit u n colţ m uşcat.

313
[4]
D ă-ne pace, m ăi Grivel,
Că nici tu nu ştii ce v r e i :
Cloşca de te-o da grăm adă, -ţi
Trece pofta de saladă.

15]
P ină astă seară piciul
N -a ştiut ce e ariciul.
El credea, prostul de el,
Că ariciul e purcel.

[6 ]

Aşa pat cind calcă hoţii


Beciul, păcăliţi cu toţii.
F a ta m am ii-a dus Ia gură
Linguroiul cu untură.

17]
tn orchestră, surioare,
B ate toba o căldare,
gi-n Ioc de violoncel,
C iută gros un brotăcel.

316 ’
[8 ]

— «Toată casa-i un săpun;


Ce, eşti, piciule, nebun
— «Să nu-ţi dau un pai mai bin«
Ca să-nveţi să faci ca mine ?»

[9]
Melcul iese din găoace
Vrînd şi el cu ei să joace,
Şi lăcusta se avlntă,
Vaca-Domnului le cintă.

HO]
Maica, fraţii-1 tot răsfaţă,
Corcolit de dimineaţă.
Numai el nu prea pricepe.
Că e mic şi-abia inccpe.
■I-------- 1------ ,L . ------------------------------- ,
_ , . :■> , «■ .
'• • * ’ 0 *,
, •
t IUBITELE NOASTRE ANIMALE

[1 9 4 3 — 1 9 4 4 ]
/ ____ __________

HI
Capra-i mîndră cine e
Şi o cheamă Bebe.

t2]
Numai domnişoara ştie
Grohăitul cum se scrie.

13]
Domnul ăsta, cu covrigu-n
Coadă-i domnul Cucurigu.

' [4]
“ . ' Dumnealui, cînd întrebam,
Răspundea că-1 cheamă «Ham»,

- [5]
tn coteţ, în lac, în sac
Vorba ei e u n a : «Mac».
<, '' *'■ * '
" ’

318
\ . >•
[63

A m şi-u n m u t, b ag ă de seam ă.
I a g h ic eşte cum îl cheam ă.

[73
A re-o c o a d ă fie c a re
Ş i-o p o reclă d in n ăsca re .

m
M tag îî-o p e bot şi tu
Şi-o să sp u ie c ă e «Mu»..

19]
C i»d l-a p u c ă b u c u ria
P e c u m ă tru , Strigă -«I-a».
DRUMUL CU POVEŞTI

[1947]

T re ce ca o pînză, d esfă cu t d in trîm b e,


V în tu l r ă u şi ta ie d e a lu rile strîm b e.
l a p u stie ta te a v în ă tă d in dungă,
R ăscolind scaieţii şi ră c h ita lungă.

In copacii n eg ri rec ea Iui a rs u ră


P u n e glom otoacc d e c le şta r şi zgură.
R ijn iţc le sale la să rum eguş.
C leiu rilc sa le fac alunccuş.
P o v îrn işu l lu ciu, d is-d e -d im in c a ţă ,
S -a -n v e lit cu ţip lă şl p o jg h ii dc gheaţă.
A pele d e -a v alm a, b a lta to t aşa,
A u fă c u t d e a su p ra sloi de tin ich e a.
T otul, d in tro d a tă , se copilăreşte,
V rîn d să se -m p ietrea sc ă ce n u sc-m p ietreşte;

A u fu g it d in sălcii m ie rle le şi cucii.


N u m ai cioaca p o a te s ta în v îrfu l crucii.
A u z b u ra t v u ltü rii-n lu m e a ceealaltă,
Cu sfîn ta lu m in ă n iţc lu ş m a i caldă.
B ieţii de p ă ia n je n i, c a re to rc m ă tasă,
Ş ase lu n i d in g ă u ri n u m a i a u să iasă.

F lo area şi m ire a sm a a u tă c u t chitic,


M arele se face d in ce-n ce m a i m ic,

320
Pînă la tipicul mic al jueăriii,
Ca să-l ia cu mina mai uşor copiii.
Despre cîmp, afita aş avea dc zis,
Că e piin de iepuri pînă-n Paradis. '
Dar în povestire e o-mpotrivire
Ce-ar putea pe alţii decît noi să mire.

Moş Crăciun porneşte,


Vîntul îl opreşte,
Vîntul îi întoarce,
încotro şi-ncoacc,
Sania, bădie :
Parc-ar t’î, şi nu e, tot o jucărie.
La răscruci de drumuri, cinci vînturi, grămadă,
Sar să-i risipească stelele din. Iadă.
Lăzile sînt toate bine încuiate,
Lacătele grelc-au chei întortocliiate.

Lupii-ntre răspîntii i-au ieşit nainte,


Fără să-şi aducă barba lui aminte.
— "Ce cătaţi aicea, măi, căţeii mei, —
l-a mustrat unehiaşul, — Tuluc şi Grivei ?
Daţi-vă deoparte, fiare păminteşti,
Nu-i pentru jivine drumul cu poveşti.
Ce vreţi ? miei de pîslă şi cai de hîrtie ?
Poate mucavaua dc foame să ţie ?«•
Puşi pe două rinduri, in troianul gros,
Lupii, de ruşine, au lacut frumos.

Va să zică, vîntul, în feluri şi chipuri,


Vru să-ntoarcă moşul din drum, eu tertipuri.
I-e necaz, că şi el face pomi şi stele,
Frumuseţi şi lucruri, mari şi mărunţele.
Din postavul lumii, alb, împărătesc.

321
Ce folos, că-ndaiă toata se topesc :
Străveziu, uşure, horbote, broboade,
Lucrul lui, ca scrumul, se sfarmă şi cade,
Iar, ca să dureze, cit de cit mai bine,
Trebuie să-l lase-n ramura ce-1 tine ;
Pe cînd el, Unchiaşul, pe al lui îl mută ’
De nu se sfărîmă unul dintr-o sută.
Toate-ajung discară bune şi întregi
Şi ţin pin’ la anul fără să le dregi.

Iată de ce-njură vîntul şi-l înţeapă


Şi de ce Unchiaşul nu vrea să priceapă.

După multă trudă, poftim că soseşte.


Rumen, gras şl vesel, mină boiereşte,
Hamuri şl zorzoane fi încing măgarii,
Albi cum e sideful, iuţi ca telegarii.
Potcovl(l cu sticlă şl cu giuvaere,
Ca să aibă-n coastă copita putere.
A sosit cu bine Moş Crăciun, dar ştiu
,C-a tlnut şi plosca, bine, cu rachiu.

322
ŢARA-' PITICILOR

[1947]

PREFAŢĂ

I n tr- o zi, p e în se ra t,
Ce să vezi ? Ne-am apucat,
Bai părinţi şi dai capii»
Din Cartea cu .jucării,
Să »minţim, să povestim
Ce-am ştiut şi ce e u ştim,
Pentru alţi copii» mai mici,
Nici chiar mici detot, dar nici
Mari, ca de însurătoare.
Şi făcurăm şi-o prinsoare,
Cine .poale seri mai iute
Stihuri vreo câteva sute.
Şi ne-am aşternut pe scris.
Ochii ni s-au cam închis»
Mina nc-a cam amorţit
Şi-a ieşit ce a ieşit.
Am citit în adunare
Ce scrisese fiecare,
Şi d in toate, vrea n u vrea,.
S-a ales povestea mea.
Rămăşagul fu : «Se poate
Seri şi pe nerăsuflate ?»

323..
Vorba e c-am cîştigat
Şi,-n sfîrşit, am răsuflat.
Partea mea, intr-adevăr,
Am avut un sfert de măr,

împărţind un măr creţesc ;


Nu cumva ca să jignesc
Pe tovarăşii de coate,
Mîncînd sferturile toate.

Domnule, care citeşti


Multe altele poveşti,
Mai frumoase şi mai scrise,
N-o să-ţi placă, pare-mi-sc.
Te-ai deprins cu stih bogat,
Cu care te-am învăţat.
Nu mă osîndi, vai mic !
C-am căzut în sărăcie.

E nevoie să-ţi explic :


Eşti prea mare. Fă-te mic.
Uită regula o dată
Şi, cu cartea dezvăţată,
Mergi niţel de-a buşile.

Poţi închide uşile,


De ţi-e teamă şi ruşine
Să te faci de rîs ca mine.
Ieşi din dogmă şi, tiptil,
Fă-te la citit copil.
Asta, Domnule Confrate,
Dă alean şi sănătate.
Eu, cum vezi, încet, încet,
M-am făcut analfabet.

324-
ŢA RA P IT IC IL O R

In pădurea cu furnici
E-o cetate de pitici.
Au adus lăstunii ştire
Că-i un fel de mînăstire
Şi că n-ar fi numai una.
Mult mai multe vede luna,
Mînăstiri de rugăciune,
Cînd răsare şi apune.
Schituri şi chinovii, toate,
Printre frunze aruncate
Fac din codru o cetate.

Zvonurile cercetate
S-au vădit adevărate.
Ca şi vrabia, lăstunii
N-aduc vorbele minciunii,
Că Hint cei mai serioşi
Din scatii şi din- botgroşi,
Agăţaţi de icdcre,
Şi cei mai de-ncredere.

Inmulţindu-se piticii,
Şi gîngâvii şi pelticii,
I-a primit şi Dumnezeu,
Care, dintr-un curcubeu,
Ii scrutează cu ochianul
Toată ziua şi tot a,nul.
Neputînd să îl minie
S-au făcut piticărie,
Şi cu sfîntu-i ajutor
Au ajuns cit un popor.

325
Dar prea miei pentru război-
Şi buni doar de tărăboi,
Ncndrăzaind .să asuprească
AHă vijă omenească
Şi, ca nu cumva să piară
Îmbucaţi de niscai fiară,
Şi-au făcut şi ei o ţară.
Sfat ţinură zile şase,
După naţii, după case,
Căci piticii-s multe neamuri»
Trunchiuri, rădăcini şi ramuri!
Cînd corcite, cînd pestriţe
Şi cu graiuri după spiţe.

Cum se scrie pe curat,


Neamul s-a organizat...

Căutind întîi ce fel


Să aleagă de model
Dintre sutele de state
Cunoscute şi umblate.
Au luat pildă să trăiască
Pravila călugărească.
Mai schimbînd pe ici, colea.
Unde nu se potrivea,
Amînînd postul cel mare
Pentru viaţa viitoare,.
Micşorînd in călindare
Zilele prea lucrătoare
Şi-nmulţîndu-le pe cele
Scrise roşu dintre ele,
S-a-ntocmit, aşa, un plan
Că o zi a fost un an.

326
— «SăptămîaBte-s' prea lungi
La cliCHiinifl să alungi»-,
Eise m arele-E văţat
Care hm parte «S sfat.
— «Da, e- drept, i s-a răspuns,
Una nu e de ajuns,
Şapte e mai bine, că...
Decît o duminică.«-
Şi soborul soroci1
O duminică pe zi.
Un pitic — s-a legiuit —
Să stea mai mult aţipit.
Avînd dreptul să se culce,
Orice; zi fiind de dulce,
Eiua, noaptea, cît mai des.
Şi să doarmă mai ales,
Că nici Pronia cerească
Nu-1 doreşte să slăbească,
Bueăîat ea o păpuşe,
Cu bărbia peste guşe.

S-au dat Sfintelor Scripturi


Cîteva întorsături.
S-a mai pus şi s-a mai scos
Ce fusese de prisos,
Şi păstrîndu-se-n sfârşit
Ce era mai chibzuit,
Intre sfintele mirene
A fost pusă Sfînta Lene.
Uite,-s neamuri de pitici
Din mai .mici în tot mai mici
Şi cu fel de fel de feţe,
AÎBe, negrei linse, creţe,

327-
/Şi cu vorbe că nu pot!
Să te prea-ntelegi cu toţi.

Cu o vorbă-n două guri


Ori mă lauzi, ori mă-njuri.
Yorba-i ca ulceaua goală,
Te cîştigă şi te-nşeală,
Şi te spurcă şi te spală.
Iei cu ea, ca din hirdău,
Tocmai din sufletul tău,
Şi-s în pricinile toate
Două feluri de dreptate.
Legămîntul şi minciuna
Sînt dc-o teapă şi totuna
Şi nu ştii adevărat
Ce-ai minţit şi ce-ai jurat. ;
li un soi de făcătură
Să sc-ntindă prin ruptură
Şi a fost un soi de lege
Cc-i legat să se dezlege,
Ficştecare crîmpei
In cite două şi trei,
Orişice vîrf de bucată
Vrînd să fie lumea toată.
Şi orice ţipenie
Mare căpetenie.
Partea vrînd să fie-ntreg,
Părţile nu se-nţeleg.

Dar bătînd un vînt odată


Răscoli pădurea toată,
Şi din pricinile fricii
S-au strîns iarăşi toţi piticii.

328
Fiştecare vizunie
Are hram şi stăreţie,
Şi prin scorburi şi prin foi
Stau piticii cîte dai,
Cite trei sau mulţi deiot
Şi se-nghesuie cum pot.
Mănăstirile mai mari
Au chiliiie-n stejari,
Nouă, zece pe o cracă,
O biserică şi-o toacă.
Dintr-un bob de ghindă-ncbis
S-a-ntocmit un paraclis.
Şi doi popi cit gămălia
Cîntă-n ison psaltichia,
Pe cinci schivnicul din strană
Doarme dus, chitit în blană.
Dau tămîie cu căţuia
Pentru toată cetăţuia
Ispitită de pierzanii,
Bătind cruci, puind metanii.
Se hrănesc cu ce te miri
Şi mai mult cu nori subţiri.
String în cîte o găoace
Rouă nouă subt capace :
Doniţi, putini, boloboace,
Şi în ele, ca-n copaie,
Sîmbetcle fac şi baie,
Ziua marelui răsfăţ.

Pregătiţi pentru ospăţ,


Le ajunge o măslină
Şi-o măsură de făină
Cîtă-ncapc-n degetar,

329
De Ia P aşti Ia F ău rar.
Să frămânţi şi să tot .faci
Ârtose şi cozonaci î
Dinti'-o scorbură :öej cracă',
Vine laptele de vacă.

Vaca n-a intrat’ detotl


Pînă-n coarne, pin* Ia-bot,:
Mi se pare eă~i pestriţă
Şi-ai jura că-i veveriţă*
Pentru că l a :vaci Lşi -bai-
Coada nu prea stă vîlvoic-
Ouă ? Ai prin meri şi prunk
Dai o raită şi aduni
Şi te-ntorci cu o căciulă,
Marfa-i bună şi destulă.
Mii şi sute de găifti
Ouă mult pentru creştini,
Trei pe zi ori cite două,
După regula mai nouă. >
Numai că găinile'
Ce-şi- aleg tulpinile'
Şi pun cuib'-In* frunza deasă
Nu sînt-cele de acasă.
Sînt şi ele tot cu cioc,
Dar nu stau prea mult peloc,
Şi aş face'-o prinsoare
Că sint vrăbii* cit se pare*
Fiţigoi, sticleţi ori cuci
Cuibăriţi ,colea prin: nuci,'
Cit priveşte; dulcele;
Ai albine : muîge-le ! “r
Dintr-un fagure de jmiere;
Ies in scoici vreo trei clubere.

33W'
Să nu uit să mal însemn
Că un ţoi de undelcma
Ţine, cum sînt rosturile
Pentru toate posturile.
In cei' mai înalt, molit
E-un pitic mitropolit.
Nu-i mai mare de atît,
De la poale-pin’ la g ît;
De o şchioapă mijlocie,
Pot să dau şi chezăşie.
Stă într-un pahar rotund,
Pe un jilţ lăsat la tund,
Spilcuit ca o mireasă,
Şi paharul stă pe masă,
Tuturora să sc-arate
In palatul din cetate.
Din molift, în lumca-ntreagj,
El şi leagă “ş i dezleagă.
Mitra de mărgăritar
Iesc-aîară: din- pahar,
Şi .de-acolo, plin de: har,
Cu. o rază,
Vede şi supraveghează.
El c tuturora tată.
Vorba-i este ascultată,
Şi porunca lui temută,
Ori grăită, ori tăcută.
E dc-ajuns că dă din, pleoape
Şi îngheaţă şapte ape.
.A făcut un semn cumva,
Sau din ochi sau din giubea,

331
Şi-amuţi posomorit
Codru-nalt numaidccît.
Căci piticii-n sihăstrii
Fac prea multe nebunii.
Că se-mbie, că se joacă
Scoborîrul tîrîş pe cracă.
Unul ţine predică,
Altu-i pune piedică.
Unora le vine placul
Să se dea de-a berbeleacul,
Şi din leagăne, din vînt,
Dau cu burta de pămînt.
Se amestecă, de mici,
Cu gîngănii şi furnici,
Şi se-ntrec în izmeneală.
Uneori, mai din greşeală,
Te ia cioaca-n cioc, şi cracul
Ţi-1 apucă pitpalacul.
Dau cu tifla, se îngînă,
Se stropesc lingă fîntînă
Sau se fluieră, se-nfruntă,
Zbiară-n chiote de nuntă.
Ori, ca nişte blestemaţi,
Se bat seara cu scuipaţi.
Se buşesc, se iau de brîu,
Larma zburdă fără frîu,
Baba-oarba, leapşă, ţurcă.
Bărbile Ii se încurcă,
Şi de-a capra, la tot pasul,
Nimeresc şi-n pomi cu nasul.
Şi cum cad cu miile,
Mai deşi ca scrumbiile,

332
înţelege orişicine
Ce greu liniştea se ţine
într-un liohot şi-un dezmăţ,
F ărăb ici şi fără băţ.
Stareţul prea supărat
Cîteodată s-a-ncruntat,
Şi deşi-i sînt fraţii dragi,
Ii mai pişcă la nădragi.
Pe piticul mai borţos
Ţi l-a -ntors cu faţa-n jos
Şi-l măsoară pe spinare,
Undeva, să am iertare.
Cite unu-i pipăit
Cu gîrbaciul despletit,
Iară altul, slut şi cirn,
Cu mătură, sau cu tîrn,
Sau eu znopul de urzici
Pielea grasă i-o băşici.
Sau îl ţii în colivie
Agăţat Ia stăreţie.

Ca să daţi îndreptăţire
Stareţului scos din fire,
Să vă povestesc ce fac
Fraţii răi, cu comanac :
Iov primise-nsărcinare
Să dea-n mină o scrisoare
Stareţului dintr-un plop,
Arhiereu sau protopop ;
Unui stareţ mai din vale
De dudul sl'inţiei-sale.

333
Un răvaş de episcop
Se pime-n sticlă cu dop, ,
Tainele simţului clir
Cerind plicuri de clondir.'
Insă Iov,, ca., să cunoască, ..
Scoase dopul lung de iască
Şi ştafeta, şi-a citit.
Ca pe un nefericit,
Duhul Rău l-a ispitit
Şi-a pierdut prin frunză, bietul,
Astupuşul. şi biletul.
Şi i-a dus vlădichii-n poală,,
Pe la toacă, sticla goală.'
De isprava neiertată
A fost tras, la judecată
Şi avu . neobrăzare,
Feţelor judecătoare
Care caută lumină,
Să le spuie: — «Nu-s de vină»
Şi că sticla era plină..
Cu spirt bun de tescovină.
— -«Vă* întreb acum frumos, —
Zise trist şi proestos,----
Ce pedeapsă se cuvine*
Să se vindece mai; bine,,
Unui frate, mincinos ?» •

Şi să. mai cutez, să spunr


Că Nichifor bea tutun ?
Şi eă. are şi-o lulea,
Pe la sin, pe, undeva,,?
Şi-un amnar
Cu brăcinar ?

334;
Nimeni Insă, la dovadă,
Nu-i mai iute de tăgadă ; ,
împrejurul gurii, barba
I-a îngălbenit ca iarba.
A răspuns că la mijlöc
E că -suflă noaptea-n foc
În fu n d at.----«Fire-ai să fii ■I
Deştele ţi-s stacojii»-.
— «Am umblat cu un chibrit,
Răspundea, — şi le-am pîrlit»»-
— «Ori că-mi pute mi o, or’ că
Puţi matale a mahorcă.»
El răspuns da. vrişicui
Că aşa e suflul lui.

Tit fu prins în; buzunar


Cu-o bucată de zahăr.
— «Nu minţi, Că e-n zadar 5»
— «Nu pricep şi sînt mirat, *—
.
Zise'T it şi s-a ju r a t.—*
Totuş, nu ştiu cine,-ncaîte,
Mi-a ‘furat pe celelalte.»-
Tiron îş i pitea odată
Şi-n papuci cîte-o bucată,
Şi do zahăr cit mîncase
1*0 furiş, se ingrăşase.
Hmtturfmlti-i casa, tinda,
Covina l-n furat oglinda
Marelui mitropolit,
EiMrfeen do potrivit
Şi-O grlmnilrt
De borraiie cit pomadă.

Ni
O avea
Spînzurată de curea
Şi se mai uita în ca,
Cum îi sta cinci poruncea
Şi cînd binecuvînta,
Zvelt şi sprinten pe tîrlig, ‘
Cu trei degete cârlig.
Alifiile străbune,
Mă gîndesc, cu plecăciune,
Că-i slujeau de-ntins şi tras
Cutele de pe la nas,
Că înaltul-prea-sfinţit
Cam era niţel zbîrcit,
In să fo a rte în g rijit,
Mirosind, ca o duduie,
A căpşuni şi a gutuie.
Vroia Cosma să se vadă
Dc-i frumos şi ci o dată.
Şi-a ciuntit cite o aţă
Din zulufi şi din mustaţă,
Căci, nu-i fie de deochi,
Ii da barba pînă-n ochi.
Trecînd jos de cingătoare,
Unghiile la picioare
Cum se taie a uitat.
Foarfecă l-a înţepat.
S-a rănit şi a ţipat,
Şi sărind pe un călcîi
S-a dat el de gol întîi.

336
Rele, mari, necugetate
Sînt asemenea păcate,
Şi piticii s-au jurat
Să nu cadă-ntru păcat.
Cresc cit vor, şi nu-i nimica,
Barba, unghiile, chica,
Dar opresc blesteme grele
Să le ciopîrţeşti pre ele.
Mai ales atunci cînd n-ai
Nici-un foarfec să le tai.

Judecata, intr-un glas,


L-a legat, 1-a-ntins şi ras.

Toate faptele acestea


Nu cinstesc prea mult povestea,
Că piticii nu-s buni toţi,
Şi-ntre el mai sînt şi hoţi.
Cite unii-ntr-o ureche
Nu-s pitici din vremea veche.
Pripăşiţi de joi, de vineri,
Unii sînt prea cruzi şi tineri.
Nici n-au nouăzeci de ani,
tncă pui, încă juncani.
De-abia pe la două sute,
Cînd bărbia face cute
Şi sînt plini ca nişte saci,
Graşi ca nişte cozonaci,
Falnici ca nişte bureţi,
Poţi să zici că sînt băieţi,
Şi de nu s-ar fi jurat,
Că-s flăcăi de însurat.

337
Să nu-1 üit tie zugrăvit
Pe sfintui mitropolit.
Părul lui, cu valuri crtsţe
Pînă-n-sold, e-o frumuseţe,
Pieptănat de o răgace
Cu un spic, după ce coace,
Ori de mei, ori de săcară.
Pus deoparte de cu vară.
De-âltîel, gîzele din iarbă
Poartă grije mult de barbă.
Barba Marelui Pitic
Trasă-i ca din borangic
Şi-i îmbracă pieptu-n zale
Cu odajdia el moale.
Dumnezeu cel nepătruns,
: Dîndu-i tron înalt, l-a uns.
L-a-ntărit cu un hrisov,
Scris cu slove de ceaslov,
In cerescul lui cerdac,
Pe o coaje de copac.
I l-a scris cu vorbe-ncete
Şi strivite cu pecete.

Poate-acum ai vrea să ştii


In ee-anume sihăstrii
Şi anume cam pe unde
Mînăstirea se ascunde ;
Din pădurea cu pitici,
Nu oprea zăresc de-aicl.
Să mai laşi iutii, niţel,
Să-l întreb şl pe căţel,
Să mă gîdll Ia cucui,

338
Şi pe urmă o să spui ;
Să mă scarpin, după ceată.
Nu spuii bine, nu-mi dai leafă.
Vezi, căţelub ştie bine.
Că a fost la drum cu mine, ,
M-a păzit şi ajutat.
Am mîncat şi am răbdat
Şi-am dus greul împreună,
Pe timp bun şi pe furtună,
Ghemuiţi într-un culcuş,
Cum dormim .de-atunci şi-acuş.
E p itic şi el, dar treaz,
Fără .frică: şi: viteaz.
Fără el, jur pe ce am,
Nu mai ştiu ce mă făceam.
Mă mînca vrun croeodel,
Vrun păianjen, fără el,
Iar cucuiele, dentăi, ,
Cu vîrf bont şi vînătăl.
tşi aduc mai bine-aminte,
Fără snoave şi cuvinte,
Ce-am făcut şi ce-am umblat
Fină ce le-am căpătat.

Uite, te-aş •putea-ndrepta,


Insă doar pe dumneata,
Şi sînt foarte-ncrcdinţat
Că odată îndreptat
N-ai să dai învăţătură
Orişicui şi mură-n gură*

339
Prin urmare,
în pădurea ceea mare
Iarna-i cald, vara răcoare.
Fagii sînt atît de nalţi
Cum n-au fost şi nu-s ceilalţi,
Şi podesc o bagdadie
Peste-ntrcaga-mpărăţie.
Codru-nchis, ca-ntr-o odaie,
Nu-1 ajunge pie de ploaie.
Am iernat şi am căscat
Numai pe pămînt uscat.
Că de-ar fi noroi, ca-n lume,
Nu Ic-ar mai păsa de glume
Cuvioşilor din schit,
Ci s-ar fi-ndeletnicitj
Toată ziua, toată viaţa,
Cum se crapă dimineaţa,
Să-şi radă pingelele,
Să-şi spele obieleie
Şi să-şi frece cioarecii,
Alergînd ea şoarecii ;
Că venind, din întimplare,
Marele Ia cercetare,
Din mai-marii, cel mai mare,
Cum îi zic pitici, «Tata«-,
Să-i vadă curaţi şi gata.

Pe cărări şi pe şosea,
Unde-ai fi, unde-ai călca,
La-ntuneric, la lumină,
Umbli ca pe rogojină,
Şi ţi-e dulce la picioare
Toată ţara umblătoare,

340
Pardosită cu covoare
Şi cu preşi
Subt copacii mari şi deşi.
Zic şi temnicerii că
Eşti ca în biserică.

Ca s-ajungi pe drum, mai uite,


Rupi cinci tălpi şi trei căpute,
Dar ajungi neapărat
Intr-o zi la scăpătat,
însetat şi ncmincat.
Pîntecul, lipit de spate,
Ţi-a scăzut la j-umătate.
Iei rn tolba din spinare,
Kăzimată-n cingătoare,
Straie, pîine, brînză, nuci,
Dar mai trebui’ s-o şi duci.
Chibzuit şi gospodar,
Eu mi-am luat şi un măgar,
Cugetînd ca prin păşuni , l J
Să ajung în şase luni.
Dar păşune şi livezi
Nicăirea nu le vezi
Şi-ar fi fost ca, la măgar,
Să înham şi un hambar,
Ca să aivă ce mînca
Pe drum şi domnia-sa.
N-am ajuns să fac nimic
(Cu măgarul, vreau să zic).
Un măgar, părerea mea,
La drum lung e o belea.
Trebuise să-i arăt
De-ntors şi calca-ndărăt.

341
Drumul meu ducea dc-acasă
Pe dindos, pe lângă casă.
Intîi o apuci aşa,
Patru poştii şi ceva,
Şi o ici pe lingă dimb,
Unde-1 taie podiţi strimb.
Nu lua ceas, nu măsură
Calea, timpul, nu cumva
Să te sperii cc-n răspăr
Merge vrcmea-ntr-adevăr.
Ai să dai de-o apă mare,
Fără pod şi treeătoare.
Be un vini în curmeziş.
De cenuşe, de prundiş,
Pe alocuri, cîmpul gol
E de clei şi de nămol.
•Nici nu simţi ce tel şi uniU»
Talpa stă să se scufunde,
Şi, sorbit încet în prund»
Milul te trage la fund.
Am găsit, muncită-n glod,
O mulţime de norod,
Răstignită-n huma moale,
Nepultnd să se mai scoale*
Şi la fiece-ncercare
încleştată şi mai tare.
Ţara, după cum vedem,
O-mpresoară un blestem,
Şi nămolurile scad,
Uneori, pmă la Iad.
Broaştele, cit nişte vite,
Dau din coarne şi copile.
Drăgălaşii, mititeii
Mormoloci, sînt cit purceii.
Dar un. bivol şchiop, corcit,
Două nopţi m-a fugărit.
Ducă-se1şi să se dueă,
Poate-a fost vre o nălucă
Neagră, şi, se vede treaba,
Că am alergat degeaba.
A venit îneca. şi-mi ţap,
Să mă hat ca el în cap.
Nu cred rău c-a vrut să-mi facă.
Ii ardea şi lui de joacă.
Dar de. teamă de cucuie
M-am făcut să-l văd că na e.
Un ţânţar cît n u erete
Mult şi el de furcă-mi dete.
Muştele erau cu barbă.
M-am, lovit de-o vacă oarbă,
M-am împiedicat de-o sfoară
Cu trei capete şi-o gbiară.

Namitej dihănii multe,


Cît de lungi, pe-atît de slute, >
Mişunau necunoscute.
Un păianjen cît un om
Avea ramuri mari, de pom ;
Aţa lui, din nod în nod,
Sc-ntindea cit un năvod. IS ,.
Peştele din1apă, parcă,
Era, Doamne ! cit o barcă
Şi ieşea din riu Ia scare.
Am văzut o lipitoare
Şi mai neagră şi mai mare.
Ce ciudat e, poţi să zici,
Ca o ţară de pitici

343
Să înceapă, la doi paşi,
C-itn ţinut de uriaşi !
Intr-un basm de mai tirziu
Mi-am şi pus de gînd să scriu
Cum se cheamă fiecare
Lighioană şi-arătare,
Că e bine să lc-nveţi
Să le spui şi la băieţi.

Insă fie cum o fi,


Poate că m-aş răzgîndi.
Ce să cauţi, tu, voinic,
Negreşit, dar încă mic,
Să iei drumul prin pustii,
Cu strigoi şi cu stafii,
Să te-ncurci pe unde ies,
Din bîrloagelc do şes,
Soiurile de jivine
Care m-au pîndit pe mine?
Eu mai bine ţi-aş fi dat,,
Răzgîndindu-ină, un sfat.
Ia întinde-te colea,
Pe un puf de canapea,
Să auzi povestea mea.
Căci de-aceea sînt poveşti,
Ca să nu te osteneşti
Dccît cel puţin să căşti
Seara, de Crăciun şi Paşti,
Şi s-asculţi, pe adormite,
Lucruri nemaipomenite.

Cît priveşte sfînta slujbă,


E mai mare ava Cujbă,

S44
Protosinghelul bătrîn,
Vechi unchiaşi oleacă spin,
Cam ursuz şi, nu degeaba,
Poreclit în schituri «Baba»-.
A se şti, e legiuit
Aspru, slujbele din schit,
Buche, buchi, pe dinafară :
O vecernie de seară,
O utrenie de noapte.
O molitvă, pe la şapte.
Cu citiri în liturghie
Şi-un acatist la chilie.
Tipicarul, canonarhul
Şi Chirii iclisiarhul i
Eînduiesc şi-n paraclis
Să se cînte cum stă scris,
Fără ca, de nerăbdare,
Să se sară din tropare,
Ori, cu gîndul mai buimac,
Să se piardă un condac,
Ori să-ţi scape din vedere
Poftoreala ce se cere.
Că-n Minee, se citeşte
Subt stihire : «Poftoreşte»,
Ca să cînţi de două ori,
După sfinţi şi sărbători;
Rugăciunea cuvintată
Nu se prinde dintrodată,
Şi lui Dumnezeu îl place,
Dintre norii de cojoace
Şi de pături, să asculte
Poftoreli oricît de multe.

345
Datinile din buiiici,
Din .pitici în străpitici
Au trecut din viaţă-n viaţă
Şi piticii ie hivaţă.
Zece ani fie ascultare,
La corvezi cu clacă mare.
In tîi;mătură şi- spală.
Fierbe rufele-ntr-m oală.
Toată noaptea, pin’ la ziuă,
Bate păpuşoiu-n piuă,
De mălai şi mămăligă,
Pînă, bietul, se-ncavrigă.
Iar în zori,: cu o căldare,
Cară apa din izvoare.
Obosit fie neofiihnă,
Cade-n> deal şi doarme-n tihnă,
Şi-l trezeşte, cînd îl doare,
Numai pofta fie >mîncare.

Unii spală obştea toată,


Care-sşteaptă dezbrăcată.
O cămaşe mai .purtată
Trebuie mai ihsit frecată,
Şi nădragii au de ;scos
Din fund zbenghiul de prisos.
Iar într-un păinjeniş,
Cam ascuns, cam pe furiş,
Stau .ciorapii ia uscat.
Cinci duzini le-am numărat.
Şi piticii suflă>-n foaie
Goi şi-n picioarele: goale.
Cu căpută şi carîmb :
Un ciorap, pe sfoară, strîmb,

346
Pus Ia rînd cu alte ţoale»
Cit păstaia-i, de fasoale.
Şi cămeşile-s- ca nişte
Fluturi, daţi in viat să mişte,
Şi batistele-s, să zic,
Ca de nasul de pitic,
Roşcovan ca-n luna mai,
Dar umflat de gutural.
(Pentru troahnă singur leacul .
Pus în n ară.e bumbacul;)

Parcă,, pe fringhii, iţarii


Şi i-au lepădat ţînţarii,
Ştii, ţînţari cu coapsa-n dungă,
încreţiţi din sîrmă lungă.
Fieeare dolofan1
Are dreptul de golan
La; două rînduri pe an,
Şi de Paşti şi de. Crăciun,
Cu o turtă, cu magiun.
O giubea şi o curea
Şi-o scurteică scurtă, scurta,
Pînă la juma de burtă;
Dar cum pielea s-a scumpit,
Cizma merge la cîrpit.
O păreche de bocanci
N-o iei nici cu patru franci;
De cînd ţine schitul minte'
N-a tocit o-ncălţăminte,
Şi prin iarba ceea moale,-!;
Bine cu. tălpile goale.

347
De cc-ar sta spălătoria
Rind în rînd cu croitoria,
Şi de ce, dacă te-mbraci,
Treci alături, Ia cîrpaci ?
Pentru că aşa ţi-e dat
Dacă eşti pitic curat.
Sute de croitori descos
Şi cos nasturii de os,
Peticcle-ntre picioare
Şi la alte mădulare.
Âccle aleargă iute,
Du-te, vino, vino, du-te.
Un croitor mai priceput
Drege de la început
La maşina de cusut.
Culcă pe pitic subt ac,
Coase dc-a dreptul pe crac.
Il dă jos, se suie altul.
Numai unul, Toma psallul,
Fusc-odată vătămat
De maşină, şi-a strigat,
Şi nădragul, a venit
Vraciul de l-a dezlipit
Şi a pus un plasture
Pielei de subt nasture.

Insă, pină una, alta,


Ici e rîul, colea balta :
Toţi fac baie.
Mai bătrînii în copaie,
La odaie,.
Cei mai leneşi îşi aduc
Apă-n gură, cu clăbuc,
Şi făcîndu-şi gura cep,

348
A se linciuri încep,
De parcă s-ar Ii spălat,
Cum e vorba, cu scuipat,
Asia-n limba lor peltică-i
Morfoleală de pisică.
Strînşi ca raţele, la ploaie,
Cei mai graşi se sealdă-n straie,
Neputînd să se dezbrace
De seu mult, ca de-o găoace.
Bălăcesc, şi unii-noată
Intr-un lac nimica toată,
Iar duhovnicul Ilie,
Pe un fund de farfurie.
Unu-şi scaldă trupul sfîni
In ghiveciul de pămînt.
într-o strachină mai rece
Era altul să se-nece,
Şi un frate, mai de soi,
Scufundîndu-se-ntr-un ţoi,
A rămas în el, băiete,
Şi-a crescut, un an ori doi.
Mare cît un castravete.

Ceasul ajungînd la semn


Bate toaca-n fier şi-n lemn.
Lemnul cel dinţii se roagă,
Ciocănit mărunt pe doagă
Cu un ciot cît o lulea,
Pentru cine mai dormea.
Că piticii, mulţi dorm duşi
Prin gutui şi corcoduşi,
Şi visînd, precum se ştie,
La cereasca-mpărăţie.

349
Cască-a lene şi se-ntincţ
Sommfi dulce jinduind'
Şi, freeîndu-se la ochi*
N m îe fie ele deochi,
Bosumflaţi că ia sfîrşif
Visul nesnaiîmplinit.
Visul Întrerupt îţi lasă
Toată viaţa somnoroasă.
Unul cade ca din grindă,.
Ca o ghindă.
Unul se gătea să caşte
Şi, sfiit de nişte broaşte,
A rămas nemaicăscat
Şi, în schimb, s-a scărpinat.
Din pomi, calea cea mai scurtă,
O iau cei mai mulţi pe burtă,
Dar şi-aşa, din crăci in crăci,
încurcaţi în cămllăfcl
Şi greoi ca nişte ploşti,
Nici prea teferi, nici prea proşti,
Tot ajung să se scoboare
Şi să cadă în picioare;
Un pitic mai gros e şchiop,
Dar în treaptă-i protopop.
Stavrofor sau mitrofor.
E mai scurt de un picior,
Şi ciubotele^ la ducă.
Ii sucesc şi ii hurducă,
Cîrja-i e, din subsuoară,-
Cit căluşul de vioarăj
O metanie de lină:
Ii atîrnă de o mină. < .
In dulamă şi giubea-
Calcă rău, păşind abia,

350’
Dar cu cine se-niîlneşte
Zice-neet: I—«Blagosloveşte !»

Auzind şi ea chemarea,
Toacă şi ciocănitoarea.
Clopotul de după miezul
Nopţîi-1 trage huhurezul.
Pupăza şi ţintizoiul
Bat în zimţi cu piţigoiul,
!n tot ceasul rugăciunii
Bat bondarii şi tăunii,
Şi în zbor de roiuri cheamă
Ca un murmur de aramă.

Inchinînd la .strana goală,


Unde şaide nevăzut
Cel ce-ta fost dintru-nceput,
Intrării strană sau se scoală
Doisprezece-arhimandriţi
Şi duhovnici prea-sîinţîţi.
Tot soborul e în păr
Şi-i sobor într-adevăr,
Un sinod adevărat.
Scuturat, şi periat.
Desfăcut, ca din cutie
Cu pitici de jucărie. \
Fiecarele avea
Papură de catifea
Pentru tălpile lui sfinte
Din sfinţite-ncălţămifltc.
Bărbile au un miros
De măslin şi tiparos,
De sulfină şi-de nufăr,
Ca un văl păstrat în cufăr.

351
Alb, de cînepă şi in.
Alt zis de trei o r i: — -«Amin !»
Un diacon dă tămîie
împrejur, de pe călcîie,
Şi, făcînd închinăciune,
Iese ceaţă din tăciune.
Rotogoale, şi se suie,
Sunînd lanţul, din căţuie.
Lanţurile, citcştrei,
Greieri au în clopoţei.

Psaltul mare, Ioii


A venit la schit copil.
Şi acum ii ţin copiii
Isonele liturghiii,
Grămădiţi la strana lui
Ca un stol de nişte pui.
Corul, eînd se potriveşte,
Cîntă : «Doamne miluieşte»
Şi îngînă fiştecare
Glas : «Prea Sîîntă Născătoare».

In altar e-o intrătură


Pentru cuminecătură.
Un potir cît o zorea
E cu stea de peruzea.
Procoveţe-n
Patru feţe.
O ripidă de mătase,
Cusături de flori frumoase.
O prcscură-n coaje moale,
în chip de patru paftale.
O frământă şi o coc
Schivnicii de la mitoc.

352
Vinii-1 stoarce-n poloboace
losif mutul, eare-1 face.
însă cheia de la beci,
Cu butoaie mari şi reci, ■
E la stareţ, pe verigă,
Şi piticii nu mai strigă,
Cerind altă chezăşie,
Ca pe vreme de urgie,
Cînd din pivniţă se-nfruptă
Cei mai năzdrăvani Ia luptă,
Stingînd vinul şi rachiul.
Subt Ghcrvasie Şaşiul,
Stareţ rău şi cu nărav,
Şi şaşiu, dar şi gîngâv,
Douăzeci de giligani
Au secat în patru ani
Zăcătorile, păstrate
De cinci veacuri în cetate,
Pe cînd obştea lua în gură
într-un an o picătură
Doar în cuminecătură.
Un pitic nedreptăţit
Cu mai mulţi s-a chibzuit,
Necăjiţi de-atîla post,
Să-i dea postului de rost.
Au aflat un meşteşug
Căptuşit cu beteşug.
Frigurile, cînd şi cind,
îi cam scutură, pe rînd,
îi apucă, cete,_ cete,
Ba cu tremur, ba cu sete,

353
Şi gîtle.jul li-e uscat
Pin’ la fund, pînă-n ficat.
Nişte junghiuri îi cam taie
Şi-i frămîntă-n măruntaie.
Doftoria mai creştină
E ciocanul cu prăştină,
Insă fără de aghiazmă :
Cea mai dulce cataplazmă.
Vezi, aghiazma, nicidecum
N-are gust niţel de fum,
Şi n-aduce alinare
La oricare mădulare,
Fără numai sufleteşte.
Nici n-o guşti, că se stropeşte.
Dar de suflet, fiecare
Nu prea se mai bolnăveşte.
Cu o sticlă de ispravă
Obştea n-ar mal fi bolnavă,
Şi-l păcat că-n săptămînă
Nu-i stă cheia la-ndemînă.

Vinul are-aşezămînt
Cit e trup şi singe sfînt,
Că se face preschimbare
Printr-o binecuvîntare.
Ce e singe şi e trup
E ca fagurii din stup.
Turta-i turtă, vinul v in :
II sorb tot şi-ntîi mă-nchim
Cite un pitic mai fură
Din cuptor cîte-o prescură,
Şi cu vin de două deşte
Mai ades se-mpărtăşeşte,

354
La chilie, umilit,
Ca un vechi arhimandrit,
Cu toate că, mai ,pe scurt,
Trasui-n sticlă nu e furt.

Nu se ştie veştmîntarul
Unde-şi mingîie amarul,
La ce schit, în mare taină.
Căci aduce pe suht haină,
Încruntat dintr-o sprinceană,
Cit un pui, o damigeana.
Cind îl vezi, cam după-prînz,
Are nişte ochi de mînz
Şi zîmbeşte-ntr-ale sale
Gînduri, şovăind agale.
Puţintel aprins la faţă,
Anteriul i se-agaţă
Cînd de colo, cînd de ici,
Intre ştevii şi urzici.

Ştiu în sinea ta ce zici :


Din pitici cum ies pitici ?
De la icre, sau din ouă,
Sau din ele amîndouă ?
Lucrul ăsta l-am uitat.
Bine că m-ai întrebat
Şi-o să spui adevărat.
Am băgat în schit de seamă
Că piticii nu au mamă
Şi nici tată,
Niciodată ;
Nici neveste :
Rînduiala aşa este.
Tainele neînţelese

355
N-au făcut piticărese.
Fuste la pitici şi fete
Făcătorul nu le dete,
'Cigă-i toacă să-i ucigă !

Fu îi fac din mămăligă.


Dacă vrei şi dumneata
Un pitic a încerca,
Dacă vrei pitici să faci,
Ia aluat de cozonaci
Şi învaţă de la mine.
Seama ia să iasă bine.
Ia alune d-ele mici,
Potrivite pe pitici.
Pui de toate-ntr-o căldare
Şi presări cu scorţişoare.
Pui şi-un praf, niţel, de sare.
Dacă iese spuma-n clocot,
Şi-a bătut un ceas de clopot,
Pregăteşti, fără zăbavă.
Şi cuptorul pentru tavă.
Mai ungînd şi cu lipici.
Şi ies tocmai opt pitici.
Asta-i legea, opt odată.
Cu barba nepieptănată ;
Nici mai mulţi, nici mai puţini,
Toţi voinci şi toţi creştini.
De-ar ieşi un musulman,
îl torni iarăş în cazan
Şi mai dă niţel în fiert,
Ieşind un pitic pe sfert.

356
Eu, mai leneş, cu ciaunul,
Fac odată cîte unul.
Mai pui şi o linguriţă
De talii n, şi lămîiţă.
Şi mai am un mijloc bun :
Fui mahorcă, pui tutun,
Cum îi vreau, mai roşcovani,
Mai bălani ori mai ţigani.
Pînă-i gata o fiertură,
Mai citesc şi din Scriptură.

Greutatea-i la alune
Şi să fie toate bune,
Că de este miezul sec
lese un pitic zevzec.
Şi mai e o greutate
Lingă celelalte toate :
Cum se face alifia
Sau lipiciul. Datoria-i
Să se prindă negreşit...
Uite, vezi, nu m-am gîndit...
Toate cele, mărunţele,
Le am scrise pe o piele
Şi-o să-ncerc să mă silesc
Slova să le-o desluşesc.
O să vezi cum or să-ţi iasă
Tot pitici de-ăi mici prin casă,
Din dulap, de prin umbrele.
Agăţaţi printre perdele,
Valvîrtej pe canapele,
Grămădiţi peste pisici
Mii şi sute de pitici,

357
Şi la . tine, mulţi în pat,.
La sărit şi gîdîlat.
Pe cafeaua ta, eu lapte,
Or să tabere vreo şapte,
Ca să-ţi pape şi smîntîna,
Vîrind limba, băgînd mina,
Mierea, cornul, prăjitura,
Şi furîndu-le cu gura.

Dar motanii-s nişte fiare


Cu cîrlige şi cu ghiare.
Pune-i botniţă pisicii,
Că-ţi mănîncă toţi piticii.

Schiturile, cîteodată,
Au o zi de judecată.
Pe o uşă din pridvor
Scrie mare : «Consistor».
Stareţul, suindu-i scara,
Strînge-n şold cu subsuoara
Cartea groasă, de canoane.
Grămăticul, cu creioane,
Gumă, pană şi cerneală,
Pune-n sală rînduială.
Cînd începe judecata,
Rînduiala este gata.
Batc-n talger de aramă,
A deschis din cataramă
Vechea pravilă, şi bagă
Intre foi cîte-o zăloagă,
Petice de patrafir.
Din tavan, un musafir,

358
O maimuţă eît* un'nod,
Depănîndu-se din pod,
Joacă-n gol, p e sus, ca naiba,
A văzut o muscă, zgaiba,
Şi se lasă
Pe o:dică demătasă.

Faţa cea: mai cuvioasă


Răsfoieşte-n cot, pe masă,
Şi, din ciad in cînd, îşi plimbă
Două degete :pe limbă.
A î scrutat pe.păcătos,
Care-şi "lasă ochii-n jos,
Un pîriit, un venetic.
Numele lui : Caliuic.
Vinovat e, se-nţelege,
De o grea fărădelege.
Fapta lui îşi cere preţul.
A citit întii'Citeţul:
— ---«Era, la bucătărie
Şi venea .din chelărie.
Luînd o strachină, nici vorbă,
Din rîntaşul pentru ciorbă,
I-a vărsat-o pe chelie
Cuviosului IUe»,
Care-i martor şi-i de faţă,
Plin (le seu ca de-o mătreaţă»
Barba-i e, de la gîtlej
Pin’ la nas, ca un vîrtej,
Prinsă parcă-ntr-o sfîrlează.
—■«Ce-al făcut nici nu cutează
Gura noastră să grăiască»-,
Spuse vocea stăreţească.
Sfetnicul mai vechi din Sfat

353
E ciupit, ca de vărsat,
Din greşeală împuşcat,
Intr-un pom cu mult vînat,
Cu alice.
Se apleacă-ncoa şi zice
(Şoaptă cu mina la gură):
— «Parcă-i scos dintr-o untură*.
Sfetnicul din stingă pare
Că-i cu el de o părere,
Insă stareţul le cere
Pedepsiri pilduitoare
Şi s-a-ntors zicînd : — «Eşti prost ţ
Povesteşte cum a fost.*
Vinovatul e zugrav,
Dar şi dînsul tot gîngâv.
Se sileşte şi se luptă
Cu un cîlţ de vorbă ruptă
Şi dă gîndul, pînă-1 scoate
Bîlbiit pe jumătate,
Şi mai mult din mîini şi coate
Să grăiască dacă poate,
Iar de cum a început
Adunarea-a priceput,
Şi toţi ziseră deodată :
— «Judecata-i luminată*.'

Tace molcom toată sala


Cit se face chibzuiala.
Pe subt masă Consistorul
Chibzuieşte cu piciorul
Şi se calcă pe picioare,
Drept răspuns şi întrebare.
— «Fii, părinte, serios*,

360
Zise-n colţ un proestos.
Dar osînda întîrzie,
Findcă stareţul nu ştie
Cine i-a întors pe dos
Cartea, şi cu susu-n jos,
Şi tocmai atunci, ca dracul,
I-a pierit şi comanacul.
Hotărîrea, în sfîrşit,
E citită liniştit.
Comanacul s-a găsit.
— «Aruncat-am, trate, sorţii
Şi eşti dat de-acuma morţii.
Mort vei fi între cei vii,
Asta trebuie s-o ştii.
Să n-ai poftă de mîncare
De cinci ori nămiaza mare.
Să mănînci de la cazan.
Drept e, frate Damian ?»
— «N-am văzut nicicînd mai dreaptă
Judecată înţeleaptă»-,
A răspuns cel întrebat.
Iar ceilalţi : — «Adevărat !»
— «Intre fraţi vei fi străin
Şi-ţi tai porţia de vin.
Dar find mort, eşti totuş viu :
Te înţărc şi de rachiu.
Nu-ţi mai las de-acum putere
Nici să lingi un strop de miere.
Să te-nţepe toţi ciulinii !
Să-ţi dea coate toţi vecinii !
Şi sticleţii să te ciupe !
Viespile să mi te pupe !»
Şi mai zise : — «Calinie
Vrednic nu-i de-a fi pitic».
361
Şi mai zise glasul iară :
— «Scoateţi-I pe mort afară»,
Către patru sprâncenaţi
Gîzi, călăi şi crunţi gealaţi.
!
Dar legat, după osîndă,
Nu-i fu inima mai blîndă
Celui scos . d in . porţie.
Deşi el cu morţii e.
Pocăinţă, remuşcare
Ticălosul nu mai are.
— «Tare-mi pare-acuma rău
C-a fost blid, şi nu hîrdău»,
Zise el, rîzînd în sine,
Fără urmă de ruşine.

Cit de bun ai vrea să ieşi,


Scorţişoara dă şi greş.
I

Toţi piticii cărturari


Poartă brîu şi ochelari,
Brîu încolăcit pe şale,
Ca la turci, peste pistoale.
Brîul duce, plin de, pete,
Şi cerneală şi pecete,
Şi-ntr-un corn de ied mai duce
Şi nisip, ca să usuce.
Slovele prea îngroşate
Trebuiesc cu el zvîntate,
Şi. nisip cînd nu mai ai
Iei ţărînă şi presai.
Că la scrisul pe hîrtie
Pana nu prea vrea să scrie.

362
Dai din limbă,, strîmbi din gură,
Iese şi-o zmîngălUură ;
Mai întingi, mai pui, mai pici.
Tot aşa-i şi la. pitici..
Nemînjiţi ca să rămîie
Dau cu sare de, lămîie.
Ochelarii-s de urechi
Agăţaţi cu sîrme vechi.
Cad pe nas ca o brăţară,.
Şi-i mai legi şi cu o sfoară,,
Dedesubt, din comanac.
Lucru de pitic sărac.

Cărturarii din pitici,.


Cei mai tineri şi mai mici,
Şi-au făcut şi obiceiul
Să nu scrie cu condeiul'
Şi, făcînd economie,-
La cerneală şi hîrtie,
Mîzgălesc păreţii-n şir
Cu cărbuni şi tibişir.
Un pitic vrînd să se joace
Ia pe stareţ şi îl face
Dinspre nas, şi cîrn, pe zid
Iconomul l-a păzit
Şi 1-a-nchis, într-o hodaie,
Cu o mamă de bătaie.
Dar nepotolit cu-atît
L-a .făcut şi mai u rît,.
Cu cocoaşe şi cu rit
Şi de rîsul tuturor.
Şi-a fost dat la Consistor.

363
Pe de altă parte, toţi,
Care nu-s veri şi nepoţi,
Se răzbună şi murmură
Pe păretele din şură,
Murdărit cu cite toate,
Pîri, măscări şi-ocări spurcate,
Tot ce nu s-a spus pe faţă
Scris e dis-de-dimineaţă.
De aceea cărturarii
Sînt subt pază ca tîlharii,
Căci un vîrf de scris pe scurt
Dă venin şi doare mult,
Şi-o fărîmă de sudalmă
E mai rea decit o palmă.

Să mai spui ? Să nu mai spui ?


Nu-i în toana orişicui.
M-aş gindi, precum se cere,
Să găsesc o încheiere.
Că de-am ţine-o tot aşa,
O s-ajungem a căsca
Şi eu cit şi dumneata,
Ca în basmul cu cocoşu,
Basmul cu Cocoşu Roşu,
Şi cu ochii tot mai mici
Ne-am trezi şi noi pitici.
\

Mai e timp şi altădată


Să vă spui povestea toată.

364
CO LIN D Ă DE CR Ă CIU N

Doi unchieşi pitici,


Pitici dar voinici,
Au venit în sat
Pe la scăpătat,
Unul Moş Ajun,
Altul Moş Crăciun.
Ce s-au cugetat
Că au adăstat.
Nu cunoşteau locul,
Bătu-i-ar norocul,
Şi din depărtare
Lătrau cîinii tare,
Nefiind datori
A fi ştiutori,
Şi sfinţiţii moşi,
Find, de fel, fricoşi.
Dux>ă cum se ştie,
La ci in stihie
Cîinii sint cuminţi
Şi n-au colţi şi dinţi,
Că sus nici-o gură
Nu-i de muşcătură,
Nici de lătrătură.
Fineă şl-ntrucît
Buzele surîd,
Şi toate sint vesele,
Ca la nunţi miresele,
Inimile, feţele.

363
Amîndoi cu barbă
Stufoasă şi albă,
Cu fuiorul moale
Pînă la paftale,
Ca doi arhierei
Numai de-un crîmpei
Cit geana la >pleoapă
Mai înalţi de-o şchioapă,
S-au oprit puţin
La popa Marin.
Popa nu-i acasă,
Nu e preoteasă,
Nici paracliser.
Numai cîmp şi cer.
Arde in altar
Un mărgăritar,
Şi-o stea a rămas
La iconostas.
Din turlă atârnă
Clopotul de-o bârnă.
Cine ce să spuie
Dacă nimeni nu e ?

Atunci au deschis
Sacii, şi-au trimis
Purceii de lemn
Să le-aducă semn
Şi ştire din sat.
— -«Dacă ninge-n sat
Mergem la-nnoptat,
Iar de n-o fi nea
Om sta şi-om vedea
Cum ne-om îmbrăca,

366
Dacă o să-ngheţe
Punem ghebe creţe
Şi eăeiuli de oaie.
Daeă e a ploaie
Eu o să mă-mbrac
In piele de drac. •
Dacă a venit,
Cum am auzit,
Vâra lui Crăciun,
Timpu-i şi mai bun»,
A *218 Moş A ju n . -

— «Tată Moş Ajune, —


Moş Crăciun îi spune.
Eşti mai tînăr, poate,
Cu-o zi jumătate.'
Pot să te şi iert.
Pot şi să te cert, .
Vorbeşti cum e dat
Unui căpiat
Şi unui viclean.
Eşti cam pămintean,
Şi vorba la minte
O ia înainte.
Cind eşti între slugi
Nu ştii ce îndrugi,
Parcă nu mai ştii.
Nici de unde v ii;
Dă-mi răgaz să-ţi spun.
Şi bei şi tutun.
Tu mustrarea mea
O pui în lulea.
Mă zmeresc, mă-nchin.
Şi tu cauţi vin.

36T
Pînă pe la Paşti
Tot te-ntinzi şi căşti,
Şi-ai fi bucuros
Să fii om de jos.
Ai uitat ce-a zis
Cel de ne-a trimis ?
Să nu se lipsească
Muscă pămintească
De noi amîndoi ?
Uită-te-napoi,
Frate Moş Ajune,
Şi fă rugăciune.»-

— "Tată Moş Crăciun,


Zis-a Moş Ajun, —
Nu vreau să te mint,
M-a lovit un jind.
Zilcle-n stihare
Mi se fac amare,
Şi de-atîta rază
Mi sc-ngrcţoşază.
îngeri, aripi, stele,
Păcatele mele !
Toată noaptea, vere,
Mare priveghere.
Ziua liturghie,
Psalmi şi „Slavă Ţie“.
Fără să mai tacă,
Toată vremea toacă.
Cor de glasuri groase,
Condace, icoase
Şi coruri subţiri,
Şi tot mînăstiri,

368
Numai mînăstiri.
Pentru aţipire
Ceri blagoslovire,
Şi pentru sculare
Binecuvîntare.
Şi m-am săturat
Să dorm îmbrăcat,
Ca un ceas de pat.
Sînt un păcătos,
Dar pe-aci-i frumos.
Eu, cu voia ta,
Parc-aş rămînea,
Nu te supăra,
Mane de amiază
Pin’ la Bobotează.
Uite ce-ai să faci,
Fii niţel dibaci.
O să mergi să spui :
A pierdut un cui —
Trebuia să-l pui.
A pierdut cinci cuie —
Trebui’ să le puie.
Fă şi tu o znoavă
C-un cui şi-o potcoavă
Şi zi că măgarul
L-a găsit pojarul.»

Şi şezind afară
Acum, lingă moară,
La un kilometru,
Iată Sfîntu Petru.
Prea-Sfinţia-Sa
Tocmai îi căta

369
Şi *era şi el
Cu moşii la fel,
Căci după tipic
Orice moş e mic,
Ager şi bătrîn
Şi-o bucată cîrn.
Iu stihia geamănă
Moş cu moş se-aseamănă.
Moş Crăciun gîndeşte,
Uitîndu-se-n deşte,
Şi întru tîrziu
Zise : — «Ştiu, nu ştiu,
Vorba Dumitalc,
Tată, mi se pare
Şi cu alţi măgari,
Mai mici ori mai mari,
Că se potriveşte.
Şi, Doamne fereşte,
Poate şi cu-al meu.
O să stau şi eu
Pentru potcovit.
Fii blagoslovit.
Zici că-ntîrziază ?...»
— «Pînă-n Bobotează.»

Dar stînd ei la sfat,


Ce s-o fi-ntîmpîat
Că din sacii grei
. Ce-i duceau cu ei
Ieşiră cu miile
Toate seminţiile,
Toate jucăriile.

370
Urşii mari de lină
Cu păpuşi de mină,
Iepurii cu leii,
Lupii, brotăceii,
Făpturi şi jivine,
Plăsmuiri blajine,
Fiare, orătenii,
Trupuri de vedenii
Făcute din glumă
Fie că de gumă, ^
Sau de mucava, \
Ori dintr-altceva, ''
De pildă : din ţiplă
Şi cu ochi de sticlă.
Căruţe şi sănii
Trase de dihănii. j
Maimuţoi cu cîrmă,
Cu oase de sîrmă,
Elefanţi nerozi
Tot cu două cozi,
Ca să nu pricep
Unde ei încep :
Una, und’ se ştie,
Cu o gămălie,
Şi alta, la cap,
Lipită cu pap.

Seminţii de jucării
S-au ales pe la copii.
Vacile şi turmele
îşi pierdură urmele,
în colibe, lingă sobă,
Sună trîmbiţa cu tobă.

371
Iar la han, între tingiri,
Au tras şase m usafiri;
După neam şi după bresle,
Trei la mese, trei la iesle.

372
UNA SUTA UNA POEME

[19471

INSCRIPŢIA CĂRŢII

Ncavînd de lucru-n cîmp,


Nici în luncă, nici în dîmb,
Că muriseră şi pomii
De arşiţele Sodomii,
Cu care ne-a osîndii
Leatul anului cumplit«
Mătrăguna şi leşia
Năpădindu-ne moşia,
M-apucai, molîu, să-nvăţ
în tărînă-a seri cu băţ.
Măcar ţarina să deie
"Vorbe-n brazdă şi condeie.

Om în vîrstă şi tîrziu,
Tot am învăţat să scriu.
Prins ca de-o copilărie,
Mina se porni să scrie.
Mîzgălii cu tibişir
Lemnele din cimitir.
Făcui semne, cercuri, cruci,
Pe bordeie, pe uluci.
Se găsesc pe cite toate
Slovele mele culcate.

373
M-ajunsese şi-o turbare
Să pui semne de-ntrebare,
Cite trei, pe toate cele,
Cînd -pe pietre, cînd pe stele.
Zgîriam cite ceva
Pe urcioare, pe ulcea,
Pe o casă, pe o poartă-,
Pe copaci, pe frunză moartă.
Au scăpat de pana mea
Meiul doar şi mazărea.

Slovele cele mai bune


Le-am scris negre, cu cărbune,
Pe deasupra cu .vopsele.
Le-am pus ceară cu mărgele,
Şi dintr-unclc tipare
Mi-a-ncolţit şi citc-o floare.

Nici acum nu ştiu s-aleg<:


Meşteşug a fost, ori zbeg; ?

ÎNTOARCERE

Copacul, vîntul au venit de-aseară


Şi cheamă gîndul istovit, afară :
Li-i dor de el, că nu se mai adună
De multe nopţi, să umble împreună.

374;
Unde-i, mătuşe, nu-1 văzuşi ?
Staţi să m ă uit. V-aduc răspuns acuşi.

întreabă, gindule, de tine


Vîntui pribeag şi pomul. Nu m i-e bine.
Ce să le spui ? Ştiu eu ce să le spui ?
Că gîndul, maică, nu m ai e a l lui...

Spune-Ie că m -au amăgit destul,


Că sînt de vînt, de drum şi de copaci sătul,
Că zac olog, m îrşăv şi am ărît...

Ba nu !
Stăi, nu te du.

Dă-mi cîrjile, dar prinde-m i tulpanul alb dc glt


Cu boldul lung de a u r cu găm ălie-albastră.
Şi dă-mi şi-o floare din ghiveciul din fereastră,
Si spunc-le că viu num aidecit.

ŞOIM ŞI FATA

Vulturul prigonit dc vfnt


Căta scăpare Ia pămînt,
Şi fulgerul il răsturnă-n fereastră.

375
Acolo înşira pe aţă-albastră
Mărgele, o domniţă, ca-n poveşti.
— «Intră ! — îi zise. — Şoimulc, tu eşti ?
Te-am cunoscut de mult şi te aştept,
Dar te lovişi de turnul meu în piept.
Nu erai tu, pe sus, peste palate,
Rotindu-te-n singurătate,
Cînd te-am chemat din frumuseţile pustii.
Şi tu te afundai mai tare-n sihăstrii,
Viteaz în zbor, invierşunat in luptă
Cu negura neîntreruptă ?
Semeţ de slavă, slava te-ncovoaie.
Ţi-a frînt avîntul, tc-a zvîilit în ploaie.

Binevenit fii, şoimulc, în casă.


O să te-mbrac in zale de mătuşă
Şi o să-ţi pui brăţări in ghiarc,
Inele cu mărgăritare
Şi pene mari de aur între pene.
Să te înalţi intre stihii viclene,
Să tragi din nou hotar punctat cu stele,
Pajura mea, împărăţiei mele.

Deeît să-mi toarcă miţcle-mprejur


Mi-ar fi plăcut, fireşte, un vultur.
Ascultă, e mal cald aci ca-n pisc şi ceaţă,
Vreau să se joace şoimul cu ghemul meu de aţă.
Şi-ţi voi mai face-un dar domnesc.
Cu lanţ uşure ghiara-ţi împletesc.
O să te pui pe steaguri, pe bani şi pe peceţi
Şl ai să-nveţi ce n-ai visat să-nveţi.
Pc-o parte împăratul, pe ccalalta liultanul.
Al doilea pe ţară. Ce vreau, vrea şi sultanul.

376
Ia vin’ să vezi cum se trăieşte
Adevărat şi bine păsăreşte.
Pietruşii, mierle, granguri, ciocirlii
Se simt la larg în colivii.
In curte, fericitele-orătenii,
Le poţi vedea, sint sumedenii.
Privighetoarea cîntă mai frumos,
Ochii de cînd c-un vîrf de ac i-am scos.
Nu mai putea
Cînta, aripa de-şi vedea.
Cu ce mă laud însă sint coconii
Mei scumpi, cuminţi şi blânzi, claponii.
Găină şi cocoş, cam pe din două,
Ei sint aproape-n stare să şi ouă.
Nu turbură, nu strigă, nu cer nimic. In pace
Şi-n ascultare, fraged, şi sufletul le tace.
Vultur ursuz, ia pildă şi-ţi înmoaie
Pana de fier, ca lina de ăgniţă şi oaie.

Ai dat ceva ? Un zbor pierdut agale


între Tării şi stele, in spirale.
Şi ca să te putem avea,
Noi te-am făcut de bronz şi tinichea.
Nu ţi-a plăcut nici zahărul, nici cuşca,'
Şi-abia de tc-am ajuns cu puşca.
Nici prcaslăvilul împărat
Nu te-a putut avea neîmpăiat.
De-acum al nostru eşti de viu.
Şi-o să-ţi aleg şi-un nume. Nu vrei să-ţl zic scatiu v-

37T
r

La pipăitul fetei, intre dalii,


Şoimu-şi lăsa, deschise evantalii,
Aripile in miinile gingaşe.
Rămas ca un copil fără cămaşe.
îşi desfăcu de voie bună
Ghiara rănită de furtună,
încovoiata unghie de fiară
I sc-ndulci, muiată-n mir- şi ceară.
Şi s-a simţit intrind într-altă fire,
Blajină, de tămăduire.

— «Dar ce văd ? —■■zise fata de-mpărat,


Carc-1 văzuse numai în zbor şi legănat —
Stăpîn pe uragan şi‘peste vii şi morţi,
Mă mir de ghebă, cum o porţi.
Numai în zbor eşti învăţat
Să nu fii strîmb şi cocoşat?
Cum poţi să fii de zbor in stare
Cu citămai movila in- spinare1?
Nu m-aşteplam, spun drept, să fii atit
De-inpiedicat şi dc urît.
Ţi-aş face şi-o mărturisire,
Eu te-am văzut mai sprinten,'mai,subţire,
Şi urmărind în slavă, drumul tău
Te-aş fi crezut mai .falnic, mai flăcău.
Mă uit mai bine. Gîndul mi se-ucurcă.
Erai vultur şi ăi rămas o curcă.
Te-aş punc-n curte, dacă ncmîncate
Ar mai răniinc curci adevărate.»

1*378
Dar adormind, domniţa l-.a uitat., -
A doua zi n a J -a mai căutat,
Şi nici a treia, nici a.zeceazi
Gîndul domniţei nu,-se .mai. trezi.

Vulturul vede vînt şi vrînd să zboare


Dă de tavan şi -cade »pe* covoare.

Cine te-a pus# domniţă, s-o răsfeţi,


Să-i dai făgăduiala altei vieţi
Sălbaticei şi negrei zburătoare,
Dacă o uiţi in turn, la închisoare ?
Ea nu mai e, domniţă, fie-ţi milă,
Nici pasăre de curte, nici acvilă.

ZIUA, ALBA

Zi albă, zi uşoară, de zăpadă.


Faţa de in se-aşterne sărutată
Şi, proaspăiă şl nouă,' s-a întins
Cu fluturii din ceruri care-au nins.

In.dreptul geamului de chihlimbar


E pusă masa Cinci in altar.
Inveştmintaţi in ăripi, ca-ntr-o haină,
îngerii miei adus-au: har in taină.

379«
Din înălţimi, o rază aurie
la parte-n bolţi la sfînta liturghie»
Şi lingura rotundă din potir
Lacrimi a scos şi rouă de safir.

Un gust ce fuse-n vin şi în prescură


1 s-a topit ca un surîs, în gură.
Şi-n sini feciori a scăpărat scînteia.
— «Cuminecă-se roaba ta, Femeia.»

ZIUA CENUŞIE

Ziua cenuşie, vinăta zi tristă,


îşi cocoloşeşte soarele-n batistă.

Printre canavaua ceţurilor, sură,


Plopii de frînghie-s prinşi în ţesătură.

Roiuri, porumbieii: vreo cîteva sute


De scrisori şi plicuri albe, desfăcute.

Negura urzeşte, molcomă şi mută,


Noaptea nentreruptă, nemaiîncepută.

380
Hornurile toate dau puţină ceaţă,
Cîlţi cîle-o fărîmă şi ţigaie creaţă.

Soarele rămine spînzurat : un bumb.


Zi crochiu. Estompă şi condei de plumb.

cătunul

Cătunul s-a mutat tiptil, din zare,


In cimitirul lui, mai mare.
Ce s-a născut, pe rînd s-a şi-ngropat
Şi crucile-au intrat în sat,
Viori de lemn
încremenite într-un semn.
Şi au ieşit din sat pînă departe,
Lăsîndu-i drumurile moarte.

Ia scama bine, dacă treci,


La încîlcitcle şi vechile poteci.
Să nu te-mpiedici de ciulini.
Morţii-.« acolo, ca-n cătun, vecini.

Tîrît în ploaie de ciubote grele,


Drumeţul, noaptea, poate să se-nşele
Şi, înccrcind cirligul pus la porţi,
Să ceară găzduire de la morţi.

381
STÄ SINGURATEC

Stă singuratec cîinele. De p a z ă


Nu ştie cui, pe la amiază :
Fintînii rupte, spinului uscat,
Drumului, cerului, omului ? A trem urat.

Gerul îi ustură urechile, laba,


Nevinovat, neîndurat şi d e g e ab a .
Carnea, vlaga, zgîrciul, pe d e -a -n c e tn l
I le-a mîncat şi mistuit sc h ele tu l.

Barbă aspră i-a crescut, zbirii tă ..


Vocea scrîşneşte isprăvită.
Şi-a purtat, ocărite, oasele
Pe la toate uşile şl casele.

II chem şi nu înţelege :
Nu mai poate să se dezlege.
Dar ochii lui, intr-un maidan, r ă r i n te ,
Dau mărturia lucrurilor sfinte.

UN PLOP USCAT

Un plop uscat şi lingă plop o şcoală..


Jurîmprejur, Tăria goală,
O veşnicie uriaşe, nentrerupt
Albastră-n şes, In zări, sus, ded esu b t.

382
Atîta cer pentru atita s a t !
Atîta Dumnezeu la un crîmpci.!
Un greiere de om stă-ngcnunchiat
Cu cobza-n rugăciunea ei.

Tu te închini şi mai nădăjduieşti,


Fărîmă de ceva ce eşti.
Şi glasul tău cintat ţi se îngroapă
Ca-n heleşteu un strop dc apă.

Plopul uscat ştia mai mult : a fost.


Fă şi tu trunchi, ca plopul din ogradă.
Creşte la cer, dc bunăvoie prost,
Dă frunze-n el şi lasă-le să cadă.

\
RUE DE SA IN T -PIE R R E

In zidul vechei uliţi, un ochi de geam cu stor


De şase veacuri zace cu fiarelc-i pătraie.
La singura dugheană din cetate.
Calvin trecea pe-acolo, bolnav, spre Consistor.

E o tăcere moale, de rugă de sfeştanii.


Şi liniştea lînoasă se leagănă-n cîntar.
Mişcată din părete de ceas cu minutar.
Pe lanţuri, depănate ca şirul de metanii.

383
Bătrîna băcăniţă-n tîrligi cârpiţi cu sfoară,
De zeci dc ani măsoară de-a slrîmbul prcşu-n lung.
Opt paşi din fund la uşc, şi îndărăt, l-ajung,
Cu cîrja de la dreapta, proptită-n subsuoară.

Ai sta-nlre saci şi chiupuri, strîns bine la căldură,


Poete fără gazdă, şi-ai vrea să-i fii nepot.
Să scrii din ce-ţi năzare şi, răzimat în cot,
Uitindu-ţi călimara, să-nmoi peniţa-n gură.
G eneva, 1906
i

DOMNIŢA...

De-ainar dc timp, scriindu-ţi şi cintind,


Stau cu-o urcchc-n zid şi la pămînt.

Pridvorul tău, de sus, din turla mare,


Nu a cinstit scripcarul cu o floare.

Tocită-i pana-n slova ta,


Şi corzile, nici ele, nu mai pot cînta.

Domniţă cu cinci turle la cetate,


Răbdai aproape anul jumătate,

Şi-n aşteptare, număr ca nebunii


Luceferii rotiţi din coada lunii.

384
Nici slut nu sînt şi am destoinicie
Şi la stihiri, dar şi ia cerbicie.

Na te cerşesc. Te vreau. Am dreptul. Sunt


Legat de umbra ochilor tăi crunt,

Şi-s doară Făt-Frumosul din poveste.


Ajungă stih uri ie-aceste.

Mai zic aţii : Ia seama bine,


Că-s neam din hoţii fetelor Sabine.

ClND S-AR OPRI SECUNDA

Păianjenul visării pare-ar sui cu frică


Şi ar călca, pe firul nădejdilor întins,
Carc-şi destramă vîrful, pe cit i se ridică
Un căpătîi în haos. de-o stea de onde-i prins.

Singurătatca-n zale mi-a străjuit cavoul


Ales pentru odihna rănitului oştean
Şi i-a cules auzul catifelat ecoul
Cu şase foi, al frunzei căzute din castan.

303
De mult păzeşte cripta şl treapta ce scoboară,
Dar vremea, nentrcruptă de morţi şl crăci uscat«
Prin miinile tăcerii, de ceară, se strecoară
Ca un fuior de pulberi şi brume deslînate.

Intercalatc-n ritmul unicului viu vers


Ar mai simţi cadenţa, de-a pururi ascultat!
De valuri şi de codii, egale-n pasul mers,
Clnd s-ar opri secunda şi inima să bată ?

FI.AUTUL DKSClNTAT

Argatul, auzind că-1 cheamă,


S-a turburat, de bună scamă,
Şl ce mira mai mult oierul
E că-1 chema la curte chiar boieruL
Stăpinui, triudăvind în slava lui,
Niclcînd nu se-arătase şi nicicui
Şl, simbriaş Ia staule dc-o viaţă,
El nu ştia măcar cum cd a faţă.

Gospodăria lui de prin Amiazamare


Se cîrmtiia de sus, din depărtare,
Cu mori, cu turme, cu bucate.
Doar pe la cîştiurl, din cetate,
Trăgeau In sate, într-acoacc,

386
încăpătoarele cerdace,,
Carele-nalte (putini, boloboace;
Coşuri şi papuri) îneărcind cu plin
Caş, miere, grîu, porumb' şi vin.

Săminţa brazdei grase, muncită strins şl cărunt.


Din spicul cu mustaţă, zbirlit, cu miez de unt,
Şi sacii grei cu aur de mălai —
Plecau in coviltirilc cu cai.
Portocalii, ştiulcţii-mpietiţi cu boaba mare
Ca nişte faguri de mărgăritare,
Culeşi cu patru fote curate, de pănuşl,
Ieşeau din subsuoara cocenilor, păpuşi.
Şi toate, vii, ogoare şi prisacă,
Urneau din bătătura uscată şi săracă.
Şi se ducea puhoiul plăvanilor, agale,
Ca satele, devale.

Ba oamenii puteau să creadă


Că sînt purtaţi ca o cireadă,
Nu-mi mai aduc aminte şi am uitat cu cite
Girbace şi ce feluri de joarde şi de bite.
Căci intre oameni şi stăpini
Era un gol zidit, ca la fintini,
In care apa suic-n gol dc-a gata,
Tirîtă sus cu lanţul şi găleata.
Izvorul nu se poate nici uita
In ochii celuia ce bea,
Nerăbdător ţişnirea să i-o soarbă
Cu gura lacomă şi oarbă.

Din pricină de ziduri şi de gol


Şi pasărea lua calea dc ocol.

387
P o ru n c ile p este m oşie
V eneau p e la isp răv n icîe.
Isp ra v n ic ii, pe lin g ă ei,
A veau a lţi m u lţi isp răv n ieci,
Ş i-a ce ştia calfe, ucenici
M ai in a ri, m a i m ijlocii, m a i m i c i :
D ar fie c a re se-m p u tern icise
Cu u n crîm p ei d in p ra v ile le scrise,
Şi fiec are-şi ascu n d e a la sin
F ă rîm a lu i d e p etec d e stăp în .
T rim ise, spuse şi u m b late,
P o ru n c ile -a ju n g e a u schim bate,
Şi to t m c rg în d d in in s în ins
S oseau p e dos, p a rc ă -n tr-a d in s.

Stăpânul, n -a v e a i voie, ca p e m oaşte,


N ici d e -a l zări, necum de-a-1 m a i cunoaşte.
In d re p tu l b uzelor şi-a l feţii
F ăceau d e s tr a jă logofeţii,
Ş i d in tr e ei sp ă ta ri, scu tari,
P ăze au fru n ta şii c ă rtu ra ri.
S tă p în u l d e ogoare şi d e ap e
E ra u n b u n ai slu g ilo r d e-a p ro a p e,
Şi când voiai să -ţi vezi cîrm acii
Ţ i-eşe au n a in te p sa lţii şi tîlm acii.
I -a i fi p r i v i t :
I -a l fi m ânjit.
I-a l fi r u g a t :
I-a i fi sp u rca t.
C înd la c rim a n u ştie d e zăbavă,
O fta tu l n u e de isp rav ă ,
N ecazul în să n u tih n e şte
Şi n u -i pe boiereşte.

388
Tc-apucft, ta c i! şi taci dacă tc doare,
Că se deoaclic pofta de mincarc.
Şi na ştiiai, ca vai dc capul tău,
De nu-ţi era mai bine cind îţi era mai rău,
Nedumerit, ca vai de tine,
Dc nu era mai rău cind îţi era mai bine.

Porni cam pe la toacă...


Mai mult dccit să-I bată, ce putea să-i faeă T
O să-l omoare ? O să moară.
Nu moare doar un rob intiia oară.
Ajunse, după ornic; pe Ia şase,
Cind soarele se uită printre case
Şi cată inapoi.
Cu chivăre, Ia uşe, şi suliţi, erau doi.
Porunca e poruncă. L-au lăsat.
Ciobanul a intrat,
Murdar de năduşcaiă şi de praf.
L-a dus din spate un vătaf,
Trăgîndu-şi prin belşuguri dc odoare,
Ca vai de lume, bietele picioare.
Şi nu putea să-şi vie-n fire.
Era ca o biserică şi ca o mînăstire,
Clădită parcă de Satana.
Parcă-i simţeai duhoarea şi pulpana
Foşnite prin unghere.
0 alt fel de-ntocmirc şi putere
Decit la stină şi ia plug,
AH fel de meşteşug
1 se vădeau argatului Ia curte.
L-au mirosit ciini lungi cu labe scurte,
L-au miorlăit pisicile, cu blană
Molatecă şi nazuri de cucoană,
Trîntitc-n perini cit sofaua,

389
De-o.Jene itremurată .ca damblaua.
Umblînd Jn colivii -să se.atîrne
L-au rîs şi .papagalii cu pliscurile cîrne.
Un maimuţoi dădea-n căruţă
Un alt soi de maimuţă,
Iar un vultur cit omul, subt zăvor,
Zmuncca de o cătuşe bătută pe picior.
Săli mari în care timpul tînjea ,şi adormise,
Şi cim itire-nchise.
In lustrul pardoselii .de lespezi.,reci, ;de ceaţă,
Zăcea o licărire .de cremene şi gheaţă.
Păreţii, dc da tpoflină la grinzi,
Unii dădeau întrralţii cu oglinzi,
Şi împătrit dc zece ori, în coadă,
Veneai, în Joc do unul, o grămadă.
Şi te sfiiaiide sine-ţi ca de.nişte
Străini iviţi în privelişte,
Din ape sure, .lungi ca nişte strane.
Avea şi glasul mnhră-ntre icoane,
Dînd zvonuri pe şoptite din .tăcere.
Din îneăpere-n -.încăpere.
Ion, văzîndu-se.o .sută,
A dat să s trig e :— «DoamnetajutăJ»
Şi glasul lui, ca-ntr-r.o pustie
Stîrnită, s-a făcut »o mie.
Se răzgindea şi şovăia. să calce
Pe scoarţe <şi covoare -cit o laice.:
Nu mai văzuse de cînd .e, Ion,
Odăi cit o păşune şi preş de om pogon.
In străni, cu papuri la spinare şi şezut,
I se .părea'Că .vede.ee nu.s-aanai -văzut.
Şi ca o capră .şchioapă, jpe trei căi,
Se-mpiedica de praguri şi odăi.

.360
«Bine-o trăi boierul — îşi" zise, — şl nu-1 chip *ă
Nu-1 jinduiaseăiomul;. Dttr muf bine lipsă.»
— «Doamne ! — ofta- ciobanul' abătut, —
Mai rău tu nu' m ai £1? bătut.»»
Şi se sucea tiptil prin- casă,
înfricoşat că- spaima ir apasă;
Şi îi venea- să-mpungă-n zidi să mugă,
Călind cu1ociiir uşe, ca să fügä.
Că-şi aducea mîlinit1aminte
De tihna lui de- mai* nainte
Şi încerca dintre comori- să scape
Ca din răspărul' unei ape;
— «Nici n-ai venit şi'vrei să pleci ?» II zise
Btăpînul, care-I auzise;

— «Ce faci- Ia- curte ?» l-a»ntrcbat.


— «Cioban sint, sărut-mîna; şi argat.»
— «Şi cum eşti poreclit?*»
— «Ion» răspunse-prea smerit.
— «Şil ee; simbrie ai-?»»
— «Iţari, obiele şiî o chilă de mălai,
Şi-un miel de Paşte, cînd. îs» mulţi; cucoane.»
—- «Şezi colea, lingă mine, jos; Ioane, —
Zise boierul, hotărit’ şi. tare. —
Mai am o întrebare r
De undc-ai- învăţat să cînţt din flaut ?
Că dc-aia te-am chemat, ca să te laud.
Ba, te-am chemat şi pentru altceva...
Vezi casa asta ? E- a ta.
Nu poţi rămînc fără' parte,
Argat şi slugă pin’ la. moarte.»
Te-am auzit cum- cînţt şi-mi» place;
Apropie-te, vino mai încoace.

391
Şi şezi aci, pe jilţul meu.
E-al tă u , ţi-am spus, fă cc zic eu.
Stăi b in e , cc te ghemuieşti ?
Tu nici nu ştii cc meşter eşti
Şi ce cinstire ti se mai cuvine.
Faţă d e unul nensemnat, ca mine,-
Nu am o fală, că ti-aş da-o ţie,
Ca-n basm e, o domniţă cu Împărăţie.
De-aci naintc, vreme nouă, ......
Vom fac e viaţa pe din două, .... -i
Deşi p re a bine înţeleg .......
Că ţi se cade toiul pe de-a-ntreg...
C-ar tre b u i, cu-adevărat,
Tu să fii domn, şi eu argat.
Flautul tă u e flaut deseîntat.
Văzuşi d e ce tc-am fost cliemaţ ? .
Ghiersul ţi-e dulce, graiul ţi-e ales- .
Şi are tîlcuri bune, cu-nţeles.
Tu trebuie, de-aci naintc, .
Să faci num ai a tîta : ghiersuri şi cuvinte. •
De o cam dată-ţi dau din toate --
O legiuită, sfîntă jumătate. ........ <
întinde m ina, ia -le :
Nu-s ale mele, ’s-alc tale.
Ţi-ajunge ? Nu măsor cu cotul
Şi, dacă vrei, zisei că-ţi dau şi totul,»-

Ion îşi zise : «Doamne, cel din cer,


Dc spaim ă-m i vine iar să zbier.
Nu e aievea, ăsta-i vis
Şi numai Duhul Rău mi l-a trimis.»- .
C ă-ntr-atlevăr, Ion argatul
11 desluşea-n boier pe Necuratul.

892
— «Stăpîne, — zise, — nu mai ştiu s
Sînt sănătos, sint mort, sint viu ?
Un lucru ştiu, că sint năuc.
Cint şi cu ca o cioară, ca un cuc,
Şi niciodată nu m-aş fi gîndit
Că fac ceva deosebit.
Eu am crezut, să fie zicala mea iertată,
Că flautul nu-mi face o ceapă degerată.
Il cerc şi cu, aşa,-ntr-o doară,
Şi suîlu-n el şi-acum ca-nlîia oară.
Berbecilor tăi, poate, le plăcuse
Şi babelor cu caierc pe fuse,
Şi asculta Ia flaut şi un ied.
De-mi spui şi dumneata încep să cred.
Ia scama insă, doamne, voia bună
Să nu nc dea de gol şi de minciună.
Am auzit odată că mai-marii
Se sărutau Ia chef cu lăutarii
Şi că treziţi, a doua zi, de greaţă,
Ii trimiteau la ştreanguri cu dis-dc-dimineaţă.
Ori, poate, neavînd boier în loc,
Umbli cumva să-ţi baţi de mine joc ?
Că n-are rost să pui pe mine preţ
Şi să mă faci din slugă cîntăreţ.
Lasă-mă slugă, nu mă vreau stăpm,
Ca să mă ţiu de domni şi să-i ingîn,
Să-mi fie frică de le-oi zice ba.
De voi tăcea cînd ci m-or întreba.
Că mă cam sperii de-ntrebave
Şi nu prea intru-n voia lui cu fiecare
Şi n-am la toată vorba nici răspuns.
Am un stăpîn : nu-mi este de ajuns ?

39 :
Cu ceialalţi, mai mi«i ca dumneata,
îmi e mai lesne a mă descurea.
Scăparea bacilor desculţi
E că nu vor stăpini prea mulţi. ’
Dacă mă fac boier poate că-i bine:;.
Nu te mai ţin de rău, in gînd, pe tine.
Ca să-ţi fereşti, Ioane, tu, gîtiţa, de ştreang,
Dator eşti tuturora metanie şi hang,
Şi poate că, dintr-una intr-alt», niciodată,
Aşa c boieria, nu scapi faţă curată.
Şi facem, mi se parc, şi tîiia de oeară,
Stînd pe la uşe, ploconit la scară.
Rînjit în silă, pînă la urechi,
La musafirii tai, şi noi şi vechi.
Să case de cască ei şt, la sudalme,
Să mă ridic şi să le bat în pabne
Şi să mă strimb şi să mă-nchin.
Să zic la toate : „bine“ ş i : „amin".
E greu să mă mai ţugui, să m-ascut,
Că niciodată nu m-am prefăcut.
Oricc-aş mai fi, o să rămîi ce-am fost,
Ion, ciobantil de Ia oi, cel prost.»

— «A da-ndărăt un sc mai poate,


ŢI-am aşezat şi drepturile toate.
Uite şi cheile de la palat.
L-am pregătit şi-aşteaptă încuiat.
Arc odăi cu arme şi podoabe,
Fecioare dintre roabe; ’
Uleiuri, mirodenii, te mîngîie
Cu bun miros de rodii şi tămîie.
Desprinse pletele, mai jos de şale,
Aşteaptă pipăitul degetelor talc.

394
Leapădă straiele frumos,
Dă chica şi căciula jos,
Şi lasă-te în voia lor, la fete,
Alt chip să-ţi facă, palid, măi băiete.
E un palat, cum ai să-l vezi,
Pe dinlăuntru cu grădini şi cu livezi,
Poteci de sticlă, ca atlazul,
Leagă amurgul brazilor cu iazul.
Şi apa de mătase
A mir şi trandafir şi ea miroase.
Ioane, nu eşti om de rind,
Şi vreau de-acolo să te-aud cin tind.»

— «Bine, jupîne, — zise, —• mă voi duce.»


Şi din opinci la creştet el şi-a făcut o cruce,
«Vezi, Doamne, — s-a-nchinat, — încalţe.
Nu m-ai ferit de treptele înalte.»
Şi zise-n sine : «Ai s-ajungi ciocoi.
Cum ne mai înţelegem amîndoi ?
Intre boieri şi-ntre vădane,
Mai pot să-ţi zic, .eu, ţie, mă, Ioane ?
Cînd te-ndrăgesc mai-maril nu-i semn bun,
Mai bine-mi da o pungă cu tutun
Şi un amnar ori un chibrit,
Şi-aş fi şi eu mai mulţumit.
Că domnii ăştia sau te duc în poală,
Sau te alungă-n pielea goală.»

Cînd a intrat, aidoma s-a şi-ntimplat


Era o ţară, nu era palat.
«Prinţul» Ion era de mult dorit,
Dar straiele nu şi le-a primenit.
Femeilor ce l-au cuprins cu grabă
Le-a spus: — «Duceţi-vă, vedeţi-vă de treabă1«.

399
Pe robii-ncovoiali în temenele
I-a slobozit de munci şi cazne grele,
Iar bucătarilor, care-ncepeau să frigă,
Le zise : — «Mie ilaţi-mi mămăligă.
Voi să mîncaţi bucatele, vîuatul
Şi tot ce arc mai gustos palatul.
Eu cu atît mă mulţumesc,
De felul meu sînt pustnic şi postesc.
Deschideţi mare poarta mea,
Să intre şi să iasă cine vrea.
Toţi oamenii-n cămaşe albă
Au dreptul la dreptate şi la jalbă.»

El nu se-atinsc nici de pat


Şi s-a culcat încins şi îmbrăcat,
Zgîrclt pe bîtă, frînt,
Lipit, ca rădăcina, de pămînt.
Şi-şi zise : «Spune gîndul, să-l ascult,
Că asta n-o să ţie mult»,
Şi mai străin de cînd trecu hotarul
Şi-adusc într-o seară şi măgarul,
Şi clinii, în palatul mohorit,
Şi oile, să-i tie de urît.

A stat cc-a stat acolo, cu hrisov.


Intre răcliiti şi trestii, în ostrov.
Un timp de vreme, soarele
A luminat şi-ntunecat izvoarele,
Şi luna-şi lua lin drumul prin zăvoaie
Culcată pe un nor, ca pe o oaie.
Chiar într-o noapte de furtună mare
Veni vătaful domnului călare.
— «Ai să te muţi, Ioane, din conac,
Că flautele nu-i mai plac.

396
Are auzuri şi urechi mai multe,
Şi alte scule vrea s-asculte.
Dar lasă-ţi Hăului în cui,
Cu suflu-n el, că suflul e al lui.»

paretele de var

Păretcle de var, de lingă pat,


Cu zugrăveli şi semne s-a-mbrăcat.
Rîuri de ochi şi brîie lungi, de pleoape,
Tremură-n zid ca unda unei ape —
Şi unii ochi din stoluri s-au ales,
Orînduiţi cu feluri dc-nţeles.

Cină împrejur au început să zboare


Semnele-mi par familiare
Şi, scrise desluşit, ies dintr-un sul
Golul pătrat, numărul sterp şi sensul nul.

Căutătura tcafără şi tare


Mi-a pus din tencuieli o întrebare,
Cea prinsă de un vis a tresărit.
Pleoapele, frunze, cad în asfinţit.

Doi ochi mocnesc seînteia-n nefiinţă


Şi mă scrutează bezna lor cu stăruinţă.

397
OGOR PISST-KJ

Ogor pustiu şi neumblat.


S-a tot risipit, s-a tot adunat.

Luna-i înir-un coş de vatră veche


Şi soarelc-aninat de o ureche,
Cofă do lut, atîrnă de-o prăjină,
Mînjit cu zmalţuri ce-ar fi fost lumină.

Uscate stele, pe coceni şi ostreţe.


încep de slăvi şi cer să se dezve{e.

Buruieni de scamă şi otreapă,


Muntele-i strîmb. Ţarina crapă.
Cenuşe, funingini şi zgură.
Mucegai şi mălură.

Un sobor de vlădici, la matca-nclcită,


S-a făcut buturugi de răchită.
A trecut, undeva, şi oaste :
Ies din ţarină suliţi, coifuri şi coaste.
Valuri de .cirpă
Se răstoarnă cîmpul, cu scîrbă.

O harfă şi o vioară,
Cu strunele de .sfoară,
Zac în singe şi noroi.

O singură jivină, gogoloi,


Ca un arici, ca un peşte,
P itu la tă , se rostogoleşte.

398
Şi un coşciug spînzură-n văzduh:
Al Tatălui, al Fiului şi-al Ştiutului Duh.

SPUZA FIERBINTE

Spuză fierbinte, drumul fierbinte.


Cîmpie de oseminte.

Mi-e ca o coajă de pline arsă gura.


Şi balcle-s ca saramura.

Limba mi-i ca piatra de ascuţit coasa.


S-au lăsat pe mine păreţii, bîrnele, şi toată o*aa
Se strînge coşciug.

Mă fringe un zăvor, mă rupe un belciug.


Am în gîtlej lacăte sparte;
Un lanţ m-a-ncolăcit cu zale moarte.

Ai văzut luna,
Nebuna ?
A intrat pe furiş
In trestie şi păpuriş.
Seceră de-a valma rogoz, şerpi şi broaşte.

Pe Ia ferestre trece chivotul stelelor eu sfintele m o n ta

399
Vine otravă eu singe, pc moară
Nu bea mocirla murdară !

BIV O LU L DE JA R

Bivolul cu coarne de jar


Paşte spini, pulbere şi lut, ,. .,.
Şi lasă scrum şi pojar
Pe unde-a păscut şi-a şezut.

Pe biserica mare
S-a ridicat ca o capră, în două picioare.
Noapte: năvală şi pîclă de noroade.
fi linge turla şi-o roade.

A muşcat din aramă şi-a supt.


Scrîşnit, clopotul a sunat şi s-a rupt.

De-o sută de zile


ti pîlpîie ochii a fum de feştile
Şi-mi dă, cu moartea călare pe bivol, tircoale.
Braţul c gîngav şi vlaga e moale.

V ai! apa s-a fiert in urcioare.


Tinjcsc să o sorb din izvoare,
îtli-aş vrea pălmilc, tălpile, reci, ;
Proaspătă iarbă, crăiţe-n poteci.

400
Icoana singură suride ca o păpuşe.
A bătut cineva la uşe ?

S -A CU LCA T O FIA R Ă

S-a culcat peste mine o fiară


Fără picioare, cu coarnele arse.
Alergase lanurile de secară,
Şi zidul cu nărilc-1 sparse,
Buturugă de tăciune.

Aş voi cu o rugăciune
Să chem din cer, să vie careva,
Cu suliţă grea,
Şi s-o alungc-n bezna mare.
Atit îţi cer, Doamne, niţică răcoare.

Fiara şi-a potrivit


Ochiul aprins şi zgîit
In ochiul meu, de carc-şi freacă pleoapa»
Mă-ncacă norul, ca nisipul şi groapa.

Nu pot să strig, de lanţuri şi cătuşe.


Da ? Maica Domnului a încercat la uşe ?
Aduce lingura cu doftorie.
I n tr ă ! Dumneata eşti, Fecioară Marie ?

401
CE P L ÎN G I ?

Ce plîngi, copilul meu ? Ce-ţl are


Sufletul ? Te doare ?
Senină ca un bob de, rouă,
Ar fi ca o podoabă nouă,
Dar e o lacrimă de turburare
Şi mai eu seamă locul ei: mă doare.

Eu, lacrima, dc tine-o am ascuns,


Căci lacrimile nici nu-ntreabă, nici nu au răspuns.
Teamă mi-a fest de lacrima ta, fată,
Şi ea s-a şi ivit neaşteptată.

De unde a putut să-nmugiureaseă ?


Pricina ei o simt că-i păniîntcască.
Dintr-un nisip, dintr-un prundiş, dintr-un nămol.
De nu aş da de urma ei în goi.

Cind a-nceput şi lacrima de viţă,


Ai plîns şi tu, suava mea domniţă,
Şi n-am avut să bănuiesc prilej
Că s-a rănit o ramură de vrej.

Mă doare că-i sosită vremea lor;


A ghidului şii-a lacrimilor,
Fără să văd că fragedul sin mic
Creşte tiptil în cuibul lui' de- borangia

Obrazul sărutat, de mine,


Acum primeşte lacrima, mai bine.
Vioaia pleoapă, de odată tristă,
Cată la drum şi tace in batistă.

401
Păpuşile, poveştile cum au trecut
De n-am ştiut şi nu am priceput ?

PĂSTREAZĂ

Păstrează lacrimile în urcioare


Şi-ascunde-o, copila mea, departe,
Comoara cu mărgăritare.
Plînsele lacrimi sînt mărgăritare moarte.

Nu trebuie să moară
Nici-una din comoară,
E zestrea ta de teatără fecioară.

Cununa ta domnească, de schiţei,


Să stea în taina din firida ei.
Te caliceşte, strînge subt zăvoare
Neînceputele urcioare de Izvoare,
Să nu străbată-n ele nici, curată, luna.
Ne cheltui din lacrimi, tu, nici-una.

Intîrzie suspinul şl, la plată,


Să nu plăteşti cu lacrimi niciodată,
Că o să ai nevoie, poate,
Cîndva, de lacrimile toate.
COPILĂ

Copilă, copilă,
Mi-e mîhnire şi milă.
Grivei, plînge şi el.
Lacrimile noastre sînt la feL

I s-a urît şl Iul cu lacrimile mute,


Un gînd i-a sp u s: aşteaptă. Alt gînd îi spune: du-tfc

Ii este dor, ca nouă,


De făgăduielilc-amîndouă.
II cotropeşte ceaţa, ca pe fiecare.
Seceră, poate, şi-n el semnul de-ntrebare.

Flumînde sînteţi de altă pîine,


Lacrimi de om şi lacrimi de cîine.

Ce c, Grivei ?
Cc-i, moşule ? Ce vrei ?

Glasul, ca o bătaie de aramă,


Ţi s-a-ncelinat şi se destramă
Şi latră-năbuşit de noapte.
Sfaturi şi şoapte.

A stat cu mine-n bătătură o viaţă,


El într-o ceaţă, eu într-altă ceaţă.
Copilă,
Mi-e mîhnire şl milă.
Tovarăşi, prieteni, vecini,
Dar singurateci, dar streini.

404
Un ostrov fără luntre fiecare,
Ostroave-n bălţi, în depărtare,
Zărite-n ochii tăi, în ochii ci...

Imbătrînim, Grivei.

ÎN Ţ E L E P C IU N E

Nu-ntîrzia pe lucruri, frate,


Şi lasă-le necercetate. .
Că de le-ntorci urzelile frumoase,
La pipăit mătasea se descoase.
Un fir întreg, răzleţ în ţesătură,
Leagă ruptură de ruptură
Şi, de te uiţi prin ştofă, s-a zărit
Hlamida, ca de cîlţ lipit. —

Atîtea oale zmăiţuite


Nu ţin nici vînt, pe cit sînt de dogite,
Şi stau în sus doar într-o doară,
Cu sprijinul cojelii dinafară. -

O funie de clopot vrea să tragă,


Şi bronzul sună-n patru zări a doagă.

405
Tocmai cind-euiul >trebuia #ă-i batA.
Iatâ-1, ciocanul,a sării din coacSâ-
Nu prinde dalia, «leştele n-,a*>lM!ă
Şi nu se-mbină stîlpul de tîlucă.
Compasul scrie cercul strîitfb,
Cîntarul e scălîmb,
Şi coiul s a scurtat detot,
Să facă zece coţi un cot,
Şi greutăţile din tirizie
Se cumpănesc cu foaia de furtie.

Un icusar e-aşijderi cu lăscaia.


Tăcu o mierlă, cîntă cucuvaia.
Scaperi amnarul, 'nu mai ăă- seînteie.
Nu s-a lovit cu broasca nie*"0 cheie.
Ce sta-ncuiat acuma stă casca^>
Cheile noastre s-au încovrigat
Şi, strepezite-n dinte, nu se-fcbucă.

Cine şopteşte are dor de du că,


Şi cine pleacă vrea să ste a :
Lipseşte fitecui cîte ceva.

Chemai un înger şi veni un drac,


Diavol, şi el, de vată şi bumbac.
In ciutura cu lanţurile noi.
De-o Viaţă scoţi ţărînă sau i*or°i.

Fîntinl le adinei - sînt •prihănit<e


Şl trebuiesc sleite :
Nu căuta tfteazid să scoboar®
Drept <în mocirlă, pină la izvoare.

406
Cetatea forfoteşte- de- păpuşii'
Ştubeiele sîat' pâine' ctreăp®şi,
Iar mierea li-e» de= sîhge* în* f&gsuvit «naîi&ţi
De-o seamă cu bojocii retezaţi.

Ţi-aş povesti o mie, pe-ndelete,


De lucruri, dar, băiete,
N-ai fi mai bun şi nici mai înţelept,
încrucişează braţele pe piept
Şi uită-te în sus,
La steaua din apus.

Şi, dacă te-msumeţU


Ia-o din cer şi-mparte-o la drumeţi.

FR ANQQIS». VILLON-

Poţi tu să-mi' spiri, şeptiittl,lea~ntr-or poveate,


Atîta frumuseţe* undo estfe;
Atîta gingăşie şti iubire,., j
De cită lasă veacul amintire :c
Frămînt şl cîntcc şi -m înie,.
Şi-atîta nevinovăţie ?:
Unde-î Tliaisa de odinioară,•• <
Ioana eioliăniţat, ostaşe şi-fecîoar^>.
Şi Iîeloizaî scumpă î® zadăr- -
Cinstitului părinte Abclar ?

40*
ţJnde-1 murmürul fostelor pîraie
Şi-al apelor clătite-n heleştaie,
Marie, Maică Prea-Curată ?

Dar unde-1 şi zăpada de-altădată ?

MÄ UIT LA FLORI

Mă uit la flori, mă uit la stele:


Eşti chinul dulce al tristeţii melc.
Mă uit in mine, ca într-o chilie,
Mă uit in ceruri, în împărăţie,
Mă uit în gol, mă uit în vizuini.
Te caut printre spinii din grădini,
Dau buruienile deoparte, de otravă,
Şi pipăi locul urmei tale cu zăbavă.
Străbat călare şesul, cucuruzul:
Tc caut cu vederea, cu auzul.
Mă plec la trandafiri şi le miros
Bobocii din tulpinile de jos.
Fuscşi în toate şi te-ăi dat în lături,
încerc sulfina : tu trccuşi alături,
întreb plăpîndele verbine.
Ele răspund că ştie patlagina mai bine.
Zisei şopîrlei: — «A trecut pe-aici ?»
Ea m-a trimis la şerpi şi licurici.

408
Şi neprimind răspuns nici de la stupi,
Mă iau după vulturi şi lupi.

Am colindat moşia-n lung şi lat


Şi-am scoborît din leat în leat
Şi, ostenit în rîvnă şi puteri,
N-am dat de tine nicăieri.
Oriundc-neep a cerceta
Trecuse aibă, ciiiar aluneca, umbra ta.
Tăria~i de beteală şi salbă lingă salbă.
Mi s-a părut odată că ai fi fost o nalbă.

Dar auzind o şoaptă, m-am întors:


Vorbise vîntul intr-un lan de orz...
«Omni cu şoimul caută mereu
Răspîntla lui Dumnezeu.
Noi o vedem in cimp şi în livcde.
El singur arc ochi şi nu o vede.»

Cu jurământul morţii, cel fără iertăciune,


Toate îl ştiu pe Domnul: nici-una nu «ni-1 «poae

409
PSA L M

Făr-a te şti. decit. din. presimţire*.


Din mărturii şi. ncmărturisiro,
M-am pomenit gîadindu-mă li tine.
Şi m-am simţit cu- sufletul mai. bine*
Poverile-mi părură mai uşoare*
Ca după bmecuvînlare,
Şi-nsetoşat tio* tine şi flămînd*
M-am ridicat în. groapa mea cintînd.

Cine eşti tu, acel de care ghidul


Se-apropic necunoscinUu-li?
Cui cere milă, sprijin şi putere
Neştiutor nici cum, nici- cui- ie: cere T:
De-ajuns a fost ca,, nezărit,
Să te gîndeso şi-am tresărit.

Tu nici nu-ntrebi ce voi şi m l-i şl: dai.


Ce ini-a lipsit, intodeauna ai,
Şi-ai şi uitat
De citc ori şi ce şi cit mi-ai dat.
Hambarul ţi-este plin împărăteşte.
Pe cit îl seazi, mai mult se împlineşte,
Şi de la sine sacul ce se scoate
Se însuteşte cui bucate.
Dai voie bună*, voia; bună creşte.
Dai dragoste şi dragostea sporeşte.
Izvor îmbelşugat a toate*.
Aceluia ce toarce şi> împînzeşte fum.
Tu nu dai nici-un1bun- pe jumătate
Sau nu-1 dai nicidecum

410
Cînd l-am pierdut, n-apuc să ţirl arăt
Că mi l-ai pus adaos îndărăt.

Stau ca-ntre sălcii, noaptea, călătorul


Şi nu ştiu cine-i binefăcătorul.

‘M-AU ÎNTREBAT

M-au întrebat, dar au şi scris.


— «Mulţumim dumitale, — am zis, “
Dar nu pricep cum vine
Că scrii acolo-n catastiv, de mine,
Că nu-s doar cine ştie ce în sat
Şi carte nici n-am prea-nvăţat.
Ce carte ştiu, e din ţarină.
Pui slove mici cu plod, şi mi lc-ngînă
Şi le citesc în brazdă greierii citeţi
Trei nopţi întregi Şi două dimineţi,
Şi ele cresc şi dau tulpini şi fol
De cărţi înfăşurate strîns, de popuşol.
Şcoala mi-c cîmpul, dascăl mi-e pădurea
Şi iscălesc frăţia cu securea.

Fă bine, scoate din cotor


Foaia zbîrcită-n el, de scriitor,
Şi nu mă vinde pe hîrtie.
Că satul nostru altă carte ştie
Şi te-or întinde, de mai mare dracul,
Ca bita, cu toiagul,
Şl na te-o mai scula de prin mărar
Nici vraciul cel mai cărturar.
Nu-mi place mic omul că măsoară
Şi-ţi fură umbra cu condei şi sfoară.
Nu-mi place cîntărcală
Şl ispitire pe încetineală.
Cc-i dulce sus, şl scuip ce-mi face greaţă
Atît în bătătura mea se-nvaţă.
îa-ţi drumul cit mai ţine soarele,
Să uH-ţi rumîie pe Ia noi picioarele.»

CÎND VEN IR Ă

Cînd fmi veniră furii în ogradă


Ei n-au venit intii grămadă.
Nu au venit cum viu, deobşte, hoţii
Cu ceata şi-odată cu toţii.
Ograda, satul şi cătunul
l-au cunoscut, veniud, pe cite unuL
şi n-au venit nici noaptea, pe furiş,
Feriţi dc drum şi luminiş.
Ei au venit cuin vin vecinii,
In toiul zilei. Se coceau ciorchinii
Şi atirnau din frunze poame coapte.
Era mai multă zi dccit fusese noapte
Şi n-aţipea, Că-n deal se şi trezea
Ziua de aur în grădina mea.

412
M -au în treb at ce-m i fac copiii.
’C aii m unceau p rin fundurile viei,
A iţii-i zăream pe scule cum se-ndoaie
B iruitori in luncă şi~n zăvoaie,
Cu seceri de scîntei şi cu topoare noi.
în lanurile de trifoi
Vedeam şi coasele cum zboară,
Tăind n u treţu l m eu a p atra oară.
Cum auzeam că spun şi-ntreabă
Păreau să fie oam enii detreabă.
Dar ciinii ridicaţi In b ă tă tu ră
I-au dus lătraţi, din gu ră-n gură.
Ciinii mei proşti, P otaia şi Lăţosul,
Citesc cu nasul şi m irosul.

ALTADATÄ

A ltădată, au venit p rin baltă.


Cu cile u n ochean, cu cite vreo unealtă.
I-am văzut în păşuni, p rin uluci,
în cim itir, p rin tre cruci. .
Au în tr e b a t: — «Ce aţi d at
Pe şesul ăsta se m ă n a t,.
P e m ăgură şi pe Izlaz,
Pe livada din iaz ?»■

413
Oc-am dat, ce n-am dat,.
Ei vorbeau piţigăiat.
Ce vorbă-i asta. că ce-am dat ?
— «N -a fost, — am: spus, — de cumpărat,
Că noi altfel am apucat.
Alte tocmeli avem pentru păminţ,
Că astea nu se cumpără şi nu'se vind.
Izvoarele şi ţara, noi de-a dreptul
Ee-am dobîndit cu sufletul şi pieptul.;
Săgeţile pornite, cit ajung,
Din munţi în munţi, croiesc hotarul lung,
Şi ţarina răzeaşă nu se schimbă
Pe preţ de liftă sau dc limbă.
Vînzarca, preţul, cîştiul, banii,
Tertipurile sînt ale Satanii.»

Răspunse u n u l : — «B a mal taci din gură,


Ce tot vorbeşti ? că ţara se şi fură».

Zisei şi cu : — «Dacă ţi-ai pus în gînd,


Să nu-i muşcaţi ţărîna pe curînd».

4-14
NU-NŢELEGEAM

Nu-nţelegeam ce sc gîndeau să spule,


Cercînd zaplazul cit e prins in cuie
Şi mult miraţi eă poarta n-are
Zăvoare şi încuietoare.
— «A şa ne-am pomenit. Bătrînii mei
N-au prea umblat cu lacăte şi chel,
Deprinşi, cum se obişnuise,
Cu porţile şi uşile deschise
Şi la biserică şi casă.
Drumeţul intră, poarta mea îl lasă,
Se hodineşte sau se-nchină,
Şi pleacă mulţumit, cu traista plină.»

Ei au mai zis pe păsăreşte :


— «Cine vă apară şi vă păzeşte ?».

— «Nouă ne-a stat intodeauna paza


Celui ce face noaptea şi amiaza
Şi cugetul curat.
Cetăţile, un vînt le-a măturat,
Şi zidurile mari şi întărite
Se fac tărîţe-n vînt. Pe nesimţite,
Un duh al gîndului le scurmă.
Au fost cetăţi şi n-a rămas o urmă.
Puterea inimii vă doare,
Căci decît cremcnea-i mai tare.
De mii de ani cu mă păstrez
Fără cetăţi şi fără meterez.
Sînt alt soi de b ărb at:
Eu am bătut şi fără să mă bat.

415
Cu zâmbetul şl aşteptarea
Am strîns acasă toată zarea
Şi se va-ntoarcc înc-o d ată
Şi cîtă-a-m ai răm as înstreinată.
In ficştecc ţa rin ă străină,
Am bulgări ta ri de ja r şi de lum ină.
S trăinii nu pot să Ie arc,
Că plugul nu răzbeşte p rin vîlvoare
Şi se fac serum şi vitele şi plugul.
Ccuuşa li-e cîştigul, funinginea belşugul.»

MĂRTURIE PE VIOARA ŞI ARCUŞ

Sufletul m l-e un leagăn de păpuşi.


U n căluşel de leagăne-nvîrtite
In valsul unei muzici pe şoptite.

Zăresc cîtc-o ureche şi-un obraz


Din scoieile-aşternute eu atlaz
Şi prinse u n a de-alta-m fuga lor
Cu lan ţu l cite unui m ărţişor.

C ălătorind v irteju l de scufiţe.


Le flu tu ră perucile, şuviţe,
Şi ochii teferi, de safir rotund,
Clipesc din fugă şi se-ascund.

416
Caiî de Ierna, cit nişte cărăbuşi,
Şint înhămaţi, părcchi, între păpuşi.
Ar necheza-nvîrtindu-se Ia lună,
Bar glasul şi gitlejul nu Ic sună.

U7n stei de {luturi de sult'ină


Be vîntul ser îndoitului sc anină
Şi rid, în vîntul c-e Ie ia
Bin geamul meu şi de subt lampa mea.

Nu turbura cu niei-o întrebare.


Tăcuta mea înseninare
Surîsul meu. Ia zodii şi Ia stele,
Ai înţeles că vine de la ele.

CREZI BASMUL...

Crezi basmul e-a stirşit şi s-a pierdut,


Şi el de-abia-i ia început...

Cind seceta mai stearpă ţi sc parc,


Atuncca podideşte izvorul tău mai tare,
Şi albia, uscată ca un drumeac de ţară,
A izbucnit odată şi dă pc dinafară.
Aseară ţi-era pana din călimară seaeă.
Şuvoiul azi o-neacă.
Minunile sc iscă din peşterile pline
Naînte să ajungă izvoarele la tine.

-■ 417 -
Tu înnădind poveşti după poveşti
Grije să n-ai că o să isprăveşti.
Rămîne orişicînd răzleţ un fir
Din cusătura uniţi trandafir.
Dacă şi cade mina la ţesut,
O mină nouă firul il ia, unde-a căzut.
In iia străbunichii, se împlinise veacul,
Pe-o floare întreruptă mai sta înfipt şl acul.
Întorci un fir prin fire, de beteală,
Şi altă faţă iese din urzeală,
Izvoade noi, din două-trei vopsele,
Şi n-a putut nici veacul să le spele.

Eu le-am întors şi le-am tot fost sucit,


Pină ce s-au fărămiţit.
Povestea mare mi-am făcut-o mică.
Am deşertat Tăria cu-o ulcică.
Din Calea Robilor am luat prundiş,
Suind In cer cărarea pe furiş.
Spinarea îmi rămase mînjită de făină,
Cărînd în saci pe umeri ţărînă de lumină.

Şi le-am întors poveştiJc-ndărăt.„


Şi numai ca să-ţi mai arăt
Că din seîntei sleite şi surcele
Poţi întocmi din nou un cer cu stele.
S-a spart oglinda şi-am suflat-o-n foe
Şi s-au făcut oglinzile la loc.

418
Din ceruri cade o paiaţă.
Păianjenul de catifea, se-agaţă
De o lumină leneşe, de aţă.

Şi stă-n văzduh, cu luna faţă-n faţă.

CÎNTEC DE FAUR

Ce ţi-i, moşule, ce vrei,


Că scuipi în cărbunii mei ?
Te-am oprit, din vatra mea,
Să iei jar pentru lulea ?
Vinovat îs, la ţigare,
Că ţi-ai fript unghia mare
Şi că-n vîlvătaia creaţă
Ţi-a luat foc şi o musteaţă ?
Te-am băgat în fum cu nasul.
Că nu-ţi mai trecu necazul 2

Moşule, ţigan hain,


Eşti o ploscă de venin,
Şi-unde tu-ţl apeşi piciorul
Laşi duhoare, ca dihonii,

419
Şi, ca melcul, lasă bale
Podul palmelor matale.
Aî mînjit
Cînd ai iubit
Şi impuţi
Dacă săruţi,
fn văpaia dimineţii
Facă otravă ca b u reţii.
Dumnezeii te-a blestemat
Să iii sterp şi îngâmfat,
De nimic să nu ai parte.
Nici de viaţă, nici de moarte,

Pui altoi :
Iese puroi.
Semeni floare :
Parcă uzi cu apă-tarc.
Viţa ta dă aguridă!
Pomul — viespe şi omidă.
Sapi un puţ, şi apa seacă,
Nalţi o cruce, face cracă.
Fierăstrăul ţi-1 încerci :
Mucegai tai şi ciuperci.
Vreai să dai şi tu pom ană;
Crapă-n două o icoană.

Slavă Domnului, făcuşi


Todeauna tot ce vruşi.
Unde-mi bat andrelele
Ti-ai uscat obieîele,
Unde-ascut săgeţile
Tu-ţi piepteni musteţile.

420
Scoabe, lacăte, ţiţini,'
Eu le fac şi tu mă-ngîni.
Fac belciuge, vrei verigi
Şi mă ţii de rău şi strigi.
Be fac săbii, tu vrei teci.
Dc fac una, vrei cincizeci.
Fac o teacă, vrei o spadă.
Fac un vîrf, ai vrea o coadă.
Fac tăiş, tu-1 vrei ştirbit,
Vrei fier bont, nu vrei cuţit.

Măre moşule Cutare,


Vatra mea nu-i scuipătoare,
Şi de scuipi- în jar aprins
Crezi cumva că l-ai şi stins ?

UITE-L, VINE

Uite-1, vine Bulibaşa,


în iţari şi-a strîns cămaşa
Şi cu l>rîul pînteccle.
Vrea să-ml curinc cîntecele,
Cu o ceată dc golani,
Pe tutun şi gologani.

421
Am şi eu un biet păcat:
Cînt, potcoava cînd o bat,.
Ca să iasă, iarnă, vară,
La copite mai uşoară.

Mina-mi spinzură in jos,


Răzimată, pe baros,
Şi luleaua-n gură ride.
Bulibaşa-i neam de gîde,
Şi golanii, ajutoare,
Chibzuicsc să mă doboare.

Cinci cuţite dau să-mpungă,


Ţîţa fără să-mi ajungă.
Fiecare se repede,
Bind eu nasul de părete.
Bulibaşa nimereşte
Cu gingia drept în cleşte,
Şi-un ţigan în pielea goală
Şi-a spart gura-n nicovală.

Dar s-au prins a sc-nţelege


Că-i mai bine să mă lege,
Să-mi reteze beregata.

Sînt legat in lanţuri, gata,


Dar mă-ntind niţel din trup
Şi le rup.

Ei, mişei şi păgubaşi,


Dau napoi cu cîţiva paşi.

422
Eu le fac o zicătoare :
Mă, cuţitul nu mă doare.
Cind ai pus in brîu cuţit
Ori te laşi, ori c-ascuţit.

Lanţul lui — de-a surda strigă


E de plumb dc mămăligă.

Să fi fost ţigani vreo zece.


I-am gonit cu apă rece.

MÎHNIRI DE TlNĂR CĂRTURAR

Cum să o las ? Nici ea nu m-a lăsat


Pin’ la bacalaureat.
Şi nici să mă gîndcsc nu-mi vine.
Că toate clasele le-a preparat cu mine,
Teme greceşti şi versiuni latine.
Nu mi-a făcut, sărmana domnişoară,
Cosmografia mal uşoară ?
Nu ini-a sucit urechile tot ea
Cind nu-mi intra deloc in cap cite ceva?

Dar,' Doamne, i-ai dat voie să se nască,


Şi ai făcut să o cunosc, să mă cunoască.
Tu i-ai permis să facă două doctorate,
Tu ai ţinut-o-n universitate,

423
Să-nvcţe reguli şl cuvinte.
De ce mi-ai scos-o tocmai mie înainte
Şi cum,
Să mă frământ aşa de mult acum ?

E galeşă, fără-ndoială, simţitoare,


Sufletul ci mai dulce-i ca o floare,
E bună, şi gingaşe, şi blajină.
Dar, Doamne, e cit o maşină.
O voce de portar, cle-ngrijitor.
Un pas, o claviculă, un picior.
Fără pereche, Doamne ! Şi ce gură !
Cc p ipăit! Ce ziinbcl ! Ce căutătură !

Cîfid mi-a mărturisit, pe scară, tinereşte,


Că suferă şi mă iubeşte
Şi că m-a aşteptat
Să cresc,
M-am înfricoşat,
Tată ceresc !
Am simţit întiia oară
Cum bale-o inimă de profesoară.

Are treizeci de ani mai mult ca mine,


Opt coţi înălţime,
Dar în făptura ei ceva virginal.
Ştie pe dinafară Iliada, în original.
Sonetele lui Petrarca,
Pe Goethe, pe Calderon de la Barca,

Mi-a spus cu glas de pitulice :


— «Să-mi zici Beatrice»

424
Şi, ca un strănepot, ■
Ani văzut că nu pot.
Eu ii zic domnişoară,
Şi mă-nfioară
Să nu-i vorbesc cu sfiială
Ea persoana a doua plurală.

Dacă mă mîngiic, mă doare.


Mina îi c ca o râzătoare.
Nu-i o fiinţă, Doamne,-i un dulgher,
Deprins cu sculele de fier,
Cu buşteni, cu grinzi, cu răngi şi rindele,
Vai de păcatele mele !

Mă contemplă languroasă
Şi mă răsfaţă delicat cu şoapta cea mai groasă.
Doamne, cel ce faci firul de iarbă,
Numai mustăţi nu arc şi barbă.

Ce să mă fac, Doamne, acuş ?


Nu e fată de măritat, e un lăcătuş.
Cu ochelarii, mari, pe nasul mic,
Calcă-n pantofi eu călcîie de gumă
Şi merge rigidă, solemnă, ca un dric
împiedicat în brumă.

Ce să-i spui dascălului sentimental ?


Că e un cal,
Ca un cal de cioclu,
Cu valtrap şi binoclu ?
Că miroase a pipă
N-ar fi nimic, Doamne, dar ţip ă !
Să-i spui că ar fi mai bine
Să-şi depărteze niţeluş inima de mine ?

425
Nu vreau să fiu bărbat de doică !
Să mă legene o tröieä,
Un camion, un car !
De-ar fi de două ori mai tînără, măcar 1

S-a răstit la mine să o sărut


Şi, Doamne, n-am putut.
Nici nu m-am priceput.
Şi m-a bătut !

Cînd ne-ntilnim, e ea o şiră de paie


Lingă o copaie.

Mi-e frică, Doamne, şovăi în contraste,


între fericire şi năpaste,
Că domnişoara nu vrea să moară
Nici profesoară, nici domnişoară.

Fă ceva. Dă o muscă, dă o boală !


Sau fă-mă iar de şcoală.
Năpîrleşte-mă, Doamne, de tuleîe,
Fă-mă femeie
Sau fă-mă iar băiat.

Să mai dau un bacalaureat.

430
INSCRIPŢIE PE O POARTĂ DE CONAC

Cioplită din copacul întreg, din buturugă,


Nu m-au săpat uneltele de slugă,
Teşită pe de-a-ntregul din. singura sudoare
A unui om, un meşter de grinzi şi de zăvoarc.

Niei n-au intrat în trunchiul din codru, doborît.


Pieziş nici fierăstrăul, nici joagărul tîrit.

Sint cioplitură dreaptă, pe muche, de săcure,


Dintr-un stejar de veşnică pădure,
Cu scobituri cinstite, crestate de topor.
Am stat opt veacuri strajă aceluiaş izvor.

Ţiţînile-ngropate, cu drugi şi cu belciuge,


Le pot urni nainte, cînd vor să li se-njuge,
Şi-nchide înapoi,
Spinările de tauri, alături, cite doi.

Tu, care ştii deschide şi descuia cu-o şoaptă,


Eşti mai presus do mine, de meşter şi de faptă.

427
INSCRIPŢIE PE MORMÎNT

Cel care s-a ascuns aci de lume


A vrut un stei sălbatec, fără nume,
Şi o grădină-n jurul mormintului, depart«
De orice mort, de orice moarte.

L-am ascultat şi-am prăbuşit din munte


Pleşuva stîncă, ruptă de la frunte.
Nu arc, prăvălită din creasta ci înaltă,
Ştirbire de la daltă.

Cinc-i aci ? O floare doar îl ştie,


Şi neştiin(a noastră rămînc pe vecie.
Nu te ruga. Nu plîngc. Nu căuta in jos.
A fost ? N-a fost ? E de prisos.

INSCRIPŢIE PE UN INEL

Am scris-o mic, ai s-o citeşti cu greu,


Pune-1 în deget, scoate-ţ.i-1 mereu.

Ncmaiputînd să ţi-1 sărut, cu, faur,


Surîd in stihul ce ti-1 scriu pe aur.

Am vrut să nu fiu eu de vină


Că am avut numai atîta rădăcină

428
Cit a rodit o rodie, şi-atît.
Citeşte cînd ţi-o fi urît.

Inelul strecurat pe deşii


Sărută-i cînd ţi 1 s3ţi şi cînd citeşti.

NOI M OŞTENIM

Noi moştenim acest tărîm


De la măritul împărat din Kim.
Blagoslovit să-i fie osul
Că şi-a trimis încoace şi prisosul,
Şi legene-1 ţarina şi mormîntul
Şi-adie-i-Ie vîntul.

Ne-ncinsc ţarina cu brîu


De rîuri şi-i urzi năframă
Jurîmprejur, de grîu.
In soare bate-a zale de aramă.

Strămoşul lui făcuse dintr-o piele


Hotarul ţării sale nou,
împrejmuind cu noduri de curele
Croite din spinarea unui bou.

— «Socot cureaua, zise, ca un zid :


Pe cine-1 sare îl ucid.»

429
Şi fratele lui geamăn, este scris
Că l-a sărit în rîs. Şi l-a ucis;

Dar cel puţin, mărite împărate,


Acela i-a fost frate.

AU TRECUT...

Au treeu t vremile, vîrstele, orele,


Fetele zvelte şi horele.
An trecut porumbicii in zbor
Pe deasupra lor,
Cimpoaiele, viorile.
Au trecut şi florile.
Zmucit în zigzag şi spirale
De şolduri şi de braţe goale,
Danţul plutit pe subsuori;
Ca duca şirurilor de cocori,
Ca o ghirlandă s-a-nvîrtit şi s-a-nerat în slavă,
In pulbere şi pleavă
Gălbuie şi trandafirie.

Mai auzeam în zvonuri o tipsie


Prin chiote, şi depărtatele urale,
De după munte, undeva, din vale.
Şt s-au topit şi ele şi s-au stins.

430
Singurătatea marelui cuprins
Neclătinată-ntindc stăpînire
Teste ţinutul ei de cimitire.
Am pus urechea : cîntă a lăcustă.
Ce lungă mi-e poteca şi îngustă!
Mă pot ghidi că nimeni nu mai vine
Să tulbure tăcerile din mine.

Dar mi s-au rupt în horă şi din joacă


Odăjdiile noi, de promoroacă.
Şi pe hotarul înnoptat
In zdrenţe albe calc, de căpătat.

Vreai, mi se pare, lună,


Să mergem împreună.

BURUIANA ASTA

Cu liftele de pe hotare
Spadele noastre ştiu să se măsoare
Şi, slavă Domnului, s-au măsurat
Şi sus şi jos, în lung şi lat.
Cînd nu le-am frint, de mijloc, in pămint,
Robia şi răbdarea scrîşnită le-au înfrînt.

Făptura lor ia finţă numeroasă, ’


Cînd gălbejită, vinătă, cind grasă.
Cînd se arată-n turnuri şi-n cetate,
Cind iese-n iarbă din bucate,

431
Stă cîiul pitită-a cărţi şi călimară,
Se mută şi, ca musca şi molia, şi zboară
Un mucegai, un limlin, o muşiţă.
Sc-mpacă şi cu gerul şi-mpuie în arşiţă,
în chip cinstit ele dascăl cărturar
Şi-ţi face axioane şi colinde.
Te-a sărutat şi ştii că te va vinde.

Nn ai adus-o tu în ţară
Otrava palidă şi acrişeară,
Voinic întors de pe hotar acasă,
O liftă mai ascunsă îl apasă,
Mai molcomă şi mai gingaşe.
O simte ca-n opincă şi-n cântase.
Tiptilul corci de mătrăgună
Cu griul creşte dimpreună.
El s-a ivit, s-a strecurat
Pe arături, la semănat.
Şi-a prins atîta rădăcină
Că ţarina,-mpărate, este plină.
Undc-şi dă brazda rodul cel mai cald
Acoio-i sare vîrful mai înalt.

Şi-nfăşură tulpina din răzor,


Moalele zgîrei,. întins şi tirîtor.

Şi, ce-i mai greu, nici coasa şi nici focul


Nu dovedesc să curăţcaseă locul.

Au stăvilit voinicii, la graniţă, năpasta:


Ei nu pot să stîrpească buruiana asta.

432
ÎN T R -U N JU D E Ţ

fntr-un judeţ de miazănoapte,


Din sat in sat, din zvon, din şoapte,
Se ştie că şi-au rupt genunchii,
Pînă la groapă, taţii, fraţii, unchii,
Şi verii, şi cumnaţii, şi nepoţii,
fo ţi au murit, cu toţii.
Nu mai c bun niei-un bărbat
In nici-un sat.
Vre un unchiaş, ici-colea, un nebun,
Mai şchioapătă-n vre un cătun,
Cotrobăind pe drumuri, pe şosele,
După coceni, după surcele,
Domniţă şi duduie.
El ar minca şi baligă, şi nu e,
Cîinii schilozi aşteaptă-n drum,
Scămoşi în ceaţa ca de fum,
Să vie-acasă cine nu mai vine.
Şi ţine vintul şi războiul ţine !
Dar nu c voie dc-asta
Să stea de vorbă maica, surorile, nevasta
Şi nu e voie nici să te gîndeşti,
Că ori iscoadă ori vîndut eşti.
Domnii cu căşi de geam, din Bucureşti,
Sint bucuroşi, pe un’ te duci,
Că ţara s-a umplut de eruci.

' 433
ÎN SA TELE ŞI V Ă IL E

In satele şi văile din Jii,


Numai schilozi, numai .muieri, numai copii
împleticiţi în ceaţă.
Carnea pe ei e vînătă.şi creaţă,
Şi osul se străvede-n piele.
Dau braţele de glezne, picioarele ,sînt grele.
Strigoii ăştia mici, de ţară,,
Parc-ar voi să sară
Şi .s-ar sfii să calce pe pămînt,.
Ca de mormînt,.
La fiecare cotitură.
Nici nu se plîng şi nici nu-njură.
Atîta carne bună lc-a rămas,
Cît buba-rea, de la urechi la nas.

DA, E LUNG

Orumu-i lung pînă la Jii,


Fără taţi, fără capii.
Ce rămîne sîmt flăcăi
De scutec şi detcopăi,.
Casele, cătunele,
Colea, cite unele,
Au rămas cu nişte babe,
Vinete, scîlcii şi slabe.
Fetele îmbătrînite
Nu mai ştiu să se mărite.

4Săi
Pc flăcăi i-a luat pe sus
Şi i-a dus şi i-a tot dus.
I-a furat o vijelie
Peste negura pustie
Şi i-a dus, i-a răsucit,
Pînă li s-au risipit,
Zvircoliţi de-a-ndoasele,
Zgîrciurile, oasele.
Ce fu ăsta, om cu faţă,
Cel împleticit în ceaţă ?
Cir ja-1■ia de subsuoară,
tl întoarce şi-l doboară.
»Făt-Frumos era frumos :
I-a căzut falca de jos.
L-au mîncat pc jumătate
Toate rănile spurcate.
A scăpat ciuntit şi mut.
Braţele şi le-a pierdut.
Doar genunchii, calea, valea,
S-au strîmbat ca alte alea.

D R U M U -I LU N G

Drutnu-i lung din Jii încoace


Şi cuptiorul nu mai coace.
Citări ealca, cîtu-i drum,
Nu c vatră, nu e fum,
Azintă şi mămăligă.
Maica plînge, pruncii strigă.

435
Au rămas în sate vii
Numai cîteva stafii,
Fără păr, fără gingii.
Un’ mă duc şi un’ mă port
Pute-a candelă de mort.
Maicile şi vacile-au
înţărcat, săracile.
Gura umblă după sin
Frămîntînd un hoit bătrîn,
Ugerile, ţîţele,
Aspre ca tărîţele.
După ce-au pierit şi cîinii,
Au rămas numai bătrînii,
Să-şi numere zilele.
Te apucă milele,
Lacrimile şl mîtiia.

Asta fuse România ?

DE LA J II, ÎN DRUM

De Ia -Tii, în drum, încoace,


Nici-o vatră nu mai coace,
Nici-un coş nu scoate fum,
Cit îi ţară, cîmp şi drum.
In vetre-n nici-unele
Nu-i aprins tăciunele.

436
Drumu-i lung pînă la Jii—
L Vite.le-ai» tinjit în iarnă
Mai mult moarte decît vii.
Abia calcă, se răstoarnă.
Una-i şchioapă, alta-i oarbă,
Toate-au chică, toate barbă,
De răbdare, de flămînde.
Au şi coarne şi-s şi blinde
Şi pe ncmîncatele,
Binecuvîntatele !
S-au smerit bietele vite,
Parc-au fost călugărite.
Ochii-ntregi şi ochii lipsă
Bat ca din Apocaiipsă.
Kod în gard şi-n cimitire
Lemnul crucilor subţire.

Pe la Sfîntul Niculaie
Mai rămîn niscaiva paie
Şi coceni, de cap de vită,
Pe o streaşină belită.

437
DESEN ROMANTIC, ZGÎRIAT PE O AMFORĂ VECHE

Cupido zăreşte-n casă


Pe domniţa smeadă, goală
Prin cămaşa, ca o plasă,
Ce-ar fi prins-o vie-n poală.

Frînt din cotul ca ivorul,


Braţul ţine căpătîiul.
El şi-a-ncovoiat piciorul
Şi i-a sărutat călcîiul.

Ce-i aiei ? 'XJn sin. Aici ?...


Cupido a scmuit
Subsuoara de amici
Cu un fluture lipit.

Uite buza, uite: gura,.


Ochii sp rin te n i, ca ele lup.
Casa, patul şi făptura,
li miros a miez de stup.

Înainte de-a-şi fi prins


Firele de streaşini luna,
Subţiată iîntr-adins
Din săgeţi el scoase: una.

Deşi-i şi băiatul gol,


Nu-i ruşine, nici păcat,
Că-i trimis numai ca sol
De fecior de împărat.

4381
ADORMITUL DIN ŞANŢ
(Arthur Rimbaud)

E-o groapă de verdeaţă, în care cîntă, lină,


O undă clătinată, cu fire de lumină
Şi horbolă-argintie prin foi şi rădăcini.
E un izvor de munte, prin lume, prin streini.

Cu ceafa-n iarba rece, voinicul doarme dus.


E un oştean. Visează, culcat cu faţa-n sus, V
Cu capul gol. E palid în aşternutul verde.
Un nor frumos, departe, deasupra lui, se pierde.

Cu cizmcle-n pătlagini, surîde-n asfinţit,


Ca un copil cuminte, bolnav şi adormit.
Leagănă-1 cald, Natură. Acopcră-1 şi-l stringe.

I-i frig. El nici sulfina nu o mai simte. Drept,


Stă nemişcat pe spate, cu mîinile la piept.
In coaste are două rupturi adinei, de singe.

Z M IR C U L

Aud o colcăire şi-o mişcare


Şi mă ajunge un miros
De murdărie şi sudoare.
Ce se petrece-acolo, jos ?

43S
Dau (lăliilc-nalte laoparte,
Ascult răscoala larvei şi-o pricep.
Duhneşte-a putregai şi-a moarte
Şi murmurele cloacei reîncep.

Cc sîntcţi voi, că nu ieşiţi din tină


Şi scufundaţi in mlaştină cu graiul,
Aţi vrea s-ajungeţi sus, pină-n lumină.
Cu mîişiţa şi mucegaiul ?

Fă-ţi aripi, vierme, dacă ai mătase,


Şi urcă-ncoa, la steaua cu beteală,
Să-ţi ardă mădularele băloasc
Şi să cunoşti căderea verticală.

RĂ ZBU N A RE

M-au apăsat bătrînii şi tinerii şi cei


Cu vîrstc-mplcticile, nici oameni, nici femei.
M-au apăsat nerozii, deştepţii, cărturarii
Şi micii, mijlociii şi marii şi mai-marii.

Toţi cîţi împăduchează icoanele şi spurcă,


Făţarnici, treapta albă a cerului ce-I urcă.
Au şovăit că ochiul i-a prins şi i-a-nţeles
Acolo unde cîrdul solemn era mai des.

440
Mormintelor spoite li s-a cojit spoiala,
S-a dcslinat cuvîntul, a-ngălbenit cerneala,
Culoarea şi accentul s-au stins şi risipit,
Lovite de arsura surlsului acid.

Tu tulburi vălmăşagul pe prăzilc mai bune,


Şi haita glndiioarc n-ai vrea să se răzbune,
Cînd singur dinaintea frăţiei te ridici
Şi-i sîngeri fariseii şi blînzii-ntorşi pe bici ?

>

P Ă IA N JE N U L

Jucând în zarea mea, paiaţa


Mi-a dat azi bună-dimiueaţa,
La geamul din grădină.
O roată de mătase şi lumină
L-a-mpresurat cu nimb de heruvim,
A fost vecini de zări să fim.
împărăţia lui de două şchioape
Batc-n fiori de aur şi de ape,
In dreptu-mpărăţiei mele,
Urzită de-a crucişul din firele cu Stele.
Acecaş lună nouă
Ne sparge borangicul din plaselc-amîndouă,
Şi-acelaş vînt Ie sfîşie-mpreună,
Pe nopţile de viscol fără lună.

441
Mereu şi nentrorupt, ca-ntîia oară,
Compasul chibzuieşte şi măsoară,
Reîncepînd de la obîrşii chinul
De-a împlini ce sfărâmă destinul,

Pe.nlru o gîză, cită cheltuială


De aţă scumpă şi beteală !

CJlN KLE SU FL E TU L U I

Sufletul meu c ciinc credincios.


L-am dc/lcgat adeseori din lanţ.
Adeseori din cuşca Iui l-am scos
Şi l-am tîril pînă la şanţ,
Pînă la şanţul întăririi mele,
Ca să-l înec in zmîrcut dintre stele.

Deprins cu lanţul şi lungimea lui,


Se-ntoarcc repede la cuşcă
Şi miriie ta biciul dinir-un cui
Care scoboară pe-nserat şi-l muşcă
Şi i se plimbă ca un foc pe piele.
Rănile lui sînt şi-ale mele.

Ciine mişel, tu mirii, numai biciul


Şi urmele, şi pragul mi le lingi 2
Căci te tîrăşti ca să-ţi păstrezi şoriciul
Şi dînd din coadă voia mi-o învingi.

443
Pe toată viaţa înnădit ca tine*.
Nedespărţit de coadă şi. de bot,
Sînt supărat că, strînşi atît de bine,
Să te alung din bătătura mea nu pol

Insă mă jur, cînd voi cădea. de moarte,


Hoitul meu gobnu-ţi va spori ospăţul,
Căci de aproape, ca şi de departe,.
Te voi croi şi din mormînt cu băţul.

CE-1 FI ŞI TU. ?

Ce-i fi şi tu şi ce fel de jivină,


Că scormoneşti şi tai-n lumină ?
Încerci să zbori şi-ajungi să sai
Ca gărgăriţa de m ălai
Ai vrea să eînţi şi zbieri
N-ai glas, nioi iu’ipiţ.niei puteri.
Te-ai cuibărit pe undeva»-ntr-e' buche
Şi stai în .slovă* string ca. un: păduche.
Ţi s-a spuzit hîrlia pe care umbli-n lat
Şi vrînd să te înalţi ite»ni. cocoşat.

Te-aud şi-aş vrea să şi tc-ascirlt,


Dar bîziitul tău nu ţine mult
Şi-o. ia mereu de- la-nceput,
Ca un sughiţ, o tuse, un strănut.

443
Ai fi rivnit să cînţi, şi-n rotogoale
Să crească larg şi cîntccele tale.
Răsuflul ţi-este scurt şi, întrerupte,
Fărîmele cu-ntregul de-a surda dau să lupte.

Alinia ţi-o încerci ca un gîndac,


Şi ţi-o răzbuni, dar n-ai nici ac
Şi nici venin în măruntaiui dumitale.
Te-apăs cu talpa : ies niţele bale.

CETATE MEDIEVALA

I.una ninge chiparişii


Cu funingini de argint.
Unda parc amurgind.
Turnurile par trimişii
Unui rege, ca s-asculte.
El le-a pus pe cap comori,
Chivăre cu pietre multe,
Şi le-a dat şi trei surori.

Pasările trec în zbor.


Pasările sînt de aur.
Pentru cine ciocul lor
Duce-ncolo foi de lau r?
Au rubine-n ochi şi-n ghiare.

444
Din fîntina cu căldare
Cercuită cu ghirlande,
Scoate-o fată diam ante.

D e-aş avea un cal şi-o spadă


Şi-o dom niţă de furat i

D u-te, lună, din ogradă.


Lum ea s-a schim bat,
.Şi flăcăului din salbă
I-a ieşit m ustaţa albă.

D u-te, lună, ia-ţi veştm întul


Şi năfram ele senine,
Dacă num ai pentru m ine
Farmecă noaptea şi păniîntul.

CLOPOTELE

Sunaţi de seară ca-ntr-o dim ineaţă.


Parcă sunaţi dintr-altă viaţă,
D intr-un văzduh, care părea pierdut.
V -ascult şi v-am recunoscut.

Nu ştiu ce chin m ă ia şi m ă frăm întă


Cind iar ascult cum vocile vă cîntă.
N u vreţi să staţi peloc puţin,
Să m ă gîndesc ce e, alean, ori chin ?

445
M uncesc în m ine aripi să-ncolţească,
D intr-o pruncie îngerească,
Şi neputînd ieşi, la cer, să bată,
Mă doare carnea-n umeri, singerată.

V ecernia uitată, de la toacă,


A ş vrea să sune şi aş vrea să tacă
Şi nu ştiu, să m ă-nchin, ori să m -ascund ?

D intr-alte ceruri altele răspund.

TU

N cm aiputind să -ţi rabde nici tăcerea,


N ici depărtarea, n ici puterea,
Şi în nestare a trăi uitată,
M îhnita lu m e te alese ta tă

A şa-nrudită-n pribegie ţie,


Cerea culcuş un colţ de-m părăţie.
A vu nădejdea să te tacă om,
U n m orm oloc, un gnom .

T c-a luat părtaş, nici pînă-acum nu ştii,


La suferinţă, la. tovărăşii,
Şi a. jurat p e num ele tău sfîn t,
Ş i strîm b şi drept, cum jură pre pămînt.

446
El a ştiut cum eşti, ce eşti şl unde
Făptura ta suavă se ascunde,
D in cite spiţe şi in cite, cel ce taci,
Te faci şi te desfaci.
Şi gindurile toate ţ i le ştie,
Ş i voia ta o scrie
P e piatră, pe icoane, pe hirtie,
Chezăşuind la tin e in cetate,
C a-n cim itire, locuri cum părate,
Cel m ai sm erit, m ai blind şi m ai semeţ.

N u-ţi trebuia n ici jilţ şi n ici judeţ,


N ici slavă, n ici cîntare, surd şl m ut.
P e om n ici nu l-a i cunoscut.

Eşti o tulpină fără rădăcină


Şi sem eni a m ireasm ă şi lum ină.

RUGĂCIUNE

D e ce stirn işi ţărina şi viu m -al zăm islit,


D acă-nceputului l-ai dat sflrşit
D e m ai n ainte d c-a f i şi-nceput ?

D e cind te-a i m urdărit pe degete cu lut,


V rem elnic şi plăpînd tu m -ai făcut.
P oţi cere o durată aceluia-njghebat
D in tină trup şi su flet cu scuipat ?

447
T o r c în d m ă ta s e a tu o f a c i d e sca m ă ,
Ş i fr u m u s e ţ e a i s e ş i d estra m ă .
A i sc o s d in b u tu r u g ă o v io a r ă
Ş i- a i p u s şi co a r d a în ca r e v r e i s ă m oară,
P le z n in d în m ie z u l n o p ţii a lb e, d e zm arald ,
P e s t r ig ă t u l ş i zb o ru l în su s c e l m a i în a lt.
U n zb o r i- a i d a t ş i ş o im u lu i la stele ,
îm p ie d ic a t în p e tic e le m elc .

T u a i r ă m a s d c - a p u ru ri, ş i v ia ţa n o a stră p iere.


T e m u lţu m e ş ti c u -a tita m în g îie r e
C ă sin g u r , in tr e n e g u r i, e ş ti v e ş n ic ; soro cit
P r in m ă r tu r ia c e lo r c e -a u m u rit.

COŞAK UL. A L B

L u n a p lin ă , d r a g a m ea,
M e r g c u sc a r a d u p ă ea.
N u v r e a lu n a s ă m -a şte p te
Ş i-m i a lu n e c ă p r in trep te.
C in d o re a z ă m u n d e -a fo st,
8 - a m u ta t ş i, c a u n p rost,
M u t ş i c u a lă tu r i scara.
A m p ie r d u t m a i to a tă v a ra
U m b lîn d n o a p te a -a şa în d od ii,
C u o sc a r ă p rin tr e zo d ii,

443
Şi mi-am cheltuit o viaţă
După zările din ceaţă.
Am cutreierat un an
Şesul lat din Bărăgan.
Munţii-un an i-am colindat.
Zece ani am căutat
In izvoare,-n curcubeu,
In rogoz, în heleşteu.
Scara, prin păduri şi sate,
S-a tocit pe jumătate,
Şi dc-abia de-ajung cu ea
In clopotniţa cu-o stea,
Unde sună gărgăunii

De funinginile lunii
Nu mai poate să se spele
Cel ce s-a mînjit cu ele.

Luna însă m-aştepta.


Uite-o la fereastra mea.

TRAMSFIG URARE

Pentru că am auzit
Că prin timp ai năpîriit,
Ţi-aş da-n dar o bidinea
Să-ţi lipeşti chică din ca.

443
Cu barbete tînere
Ai fi ca un ginere,
Şi mustăţile de cneaz
f i -ar da ifos de viteaz.

Ö prăjină-ntre picioare
Ţi-ar ieşi cam prin spinare,
Şi o cobiliţă-n vînt
ţTe-ar da-n leagăn, cînd şi cînd.

Şi măcar o să-ţi rămîie


Prept statuie o momise.

Numai că-n prăjină, sus,


N-ai să gemi că eşti Isus
Şi să plîngi în asfinţit
Că te-au prins şi răstignit

E P IT A F

Şi-a făcut înghiţitoare


Pe pofta Iui de mîncare.
Toate bunătăţile
l-au mînjit mustăţile.

Au trecut prin burta Iui


Iezii, mieii cîmpului
Şi-a-nvăţat cum să prăjească
Sos cu pasăre cerească.

450
Mioriţa i-a plăcut
Cu’ nucşoară şi năut,
Şi pentru privighetoare
Avea alt fel de frigare.

EPITAF

N-a mîncat şi n-a băut


Numai cite n-o fi vrut,
Terci de zmîrc
Şi muguri de tîrn cu sfirc.

Numai momiţe cu cimbru


N-a putut mînca, de cimbru.
Cînd a vrut şi-atare carne
Şi-a zdrelit gingia-n coarne.

EPITA F

Plin de cite racile,


A lins toate vacile.
Bivoliţă şi catîrcă
B-au purtat dormind în circă.

451 *'
S-a spălat în Ioc. de apă
Cu lapte proaspăt, de iapă.
Ca să-şi facă piele nouă,
A cerut găleţi de rouă.

Dresuri, prafuri, alifii


l-au zgîit ochii de vii,
Şi cu nas, cu ochi, cu tot,
Faţa-i se făcuse* bot.

E P IT A F

Hoitul" db sulit’ piatra mea»


Şl-a dus" viaţa> pe saltea.
Toate păcatele grele
l-au fost pături şi saltele.

N-a avut atîtea sugeri


Cite ţîţe şi eîţi ugeri
La tot ceasul!
I-au iovit gura şi nasul.

452
DOI FRUM OŞI

Pe-o foaie de izmă-ngustă


Se opreşte o lăcustă.
Ce frumoasă-i, fa, Mărie 1
N-are nici ea pălărie
Şi, strînsă-n fotele ei,
Fără tocuri şi cercei
Cu bondiţa-n subsuori
Şi cu talpa goală-n fior!
N-a fost, cînd era mireasă,
Nici Crăiasa mai frumoasă.

Insă e şi-un brotăcel


Şi nu luai scama la el,
Ochii lui în ochii ei
Licăresc şi dau seîntei
Sufletele amîndouă
Tremurînd de-o spaimă nouă,
Şi fiecare se strînge
Celălalt c-o să-l mănînce.

Val de păcatele lor,


Nu a fost nici-un omor,
Au sărit care-ntr-o parte
Şi s-au dus în cîrji departe.

Adevărul se cunoaşte :
Dînsa nu mănîncă broaşte.
Ar putea măcar să guste
Bînsul, gingaşul, lăcuste ?

453
P IS A N IE

între drumuri şi castani


Stau de două mii de ani,
Pune mina, uşa scrisă
Mi-e de-a pururea deschisă —
Intră, cum te-am mai primit,
Ori trufaş, ori biruit.
Nu-t trufie-n jilţ şi straie
Legea mea să n-o-ncovoaie
Şi n-a fost pe lume trunchi
Să nu-mi cadă în genunchi.

INSCRIPŢIE PE CATAPETEASMĂ'

Pe icoana-mpărăteaseă,
Neagră ca un lemn de iască,
E o pată cit răsura,
Unde îţi ajunge gura.
Mii de mii de buze-n leat
Locul ei l-au sărutat.

454
P IS A N IE

Sînt un schit de blâni şi doage


Pentru cine să se roage.
Vine cine vrea să treacă
Pe sub turla mea săracă.

Cite un vrăjmaş de frunte


Nalţă ghioaga să mă-nfrunte.
L-ai văzut ? Avea la ei
Săbii grele de măcel.

Călărind vîrtej, s-a dus


Nu departe intr-apus
Şi s-a-ntors din zarea largă
Slut şi-ntins şi mort, pe targă.

PISANIE

Dă-mi durere şi prigoană,


Dă-mi otravă cit îţi place.
Ţine : milă şi pomană,
Ţine har şl ţine pace.

455
in s c r ip ţ ie p e p a r a c l is

In altar sfîrşesc şi-ncep


Cele ce nu se pricep.

IN S C R IP Ţ IE P E B ISER IC Ă

Toţi au fost un timp. Eu sînt.


Eu in cer. Ei iu pămînt.

( I n s c r ip ţ ie p e o p in z ă de barcă

Curmeziş, talazu-1 taie


Şi dcspică-1 ea un pinten»
Luntre-a visului vioaie,
Cu călcîiul zvelt şi sprinten»

Se ridică, se prăvale,
Creştetul să-şi scuture
Peste aripile tale,
Fragcdule fluture.

456
Răzvrătit din mare-n sus,
Să-I străbaţi intodeauna
Lin, ca pasul lui Isus,
Şi uşoară-n val, ca luna.

INSCRIPŢIE PE TOBA

Scula asta are mare căutare :


Niciodată {rolul n-a sunat mai tare.

IN S C R IP Ţ IE P E UN CRA N IU

Paiaţa Iui sc-arată mereu cu altă mască.


Urzeala comediei să nu i se cunoască,
Jucînd în mii de feţe. naiv, acelaş rol
In care Măscăriciul divin se dă de eol.
Iubire, jertfă, luptă : costume. Doamne Gtde.
Cuvîntul cel din urmă e-al ăstuia. El ride.

457
IN S C R IP Ţ IE P E A R A R A T

Pe drumul mut al marilor stihii


Fămîntul mort pluteştc-ntre stafii
Şt-atirnă putred, spînzurat în cctc,
Cu hoiturile altor vechi planete.

lud cea, Piramidele, pustiul...


Cine-a-ntrebat al cui era sicriul
Minat pribeag printre vîrtejuri oarbe,
Be-1 varsă unul, celălalt de-1 soarbe ?

învăluit tn stele, flori şi ape,


Na bănuia că moartca-i pe aproape.
Ce zămislisc-n vreme din viaţa lui mai bun
O muşiţă şi-o muscă a viermelui nebun.

Mal ştie cineva că-n neamul lor


ţlnţarul cu hrisoave a fost nemuritor,
Cînd aici strigoilor de ceaţă
JBleva de-aci nu le mai c citeaţă 1

INSCRIPŢIE PE STEAG

Ce nii-ai părut odinioară,


In zarea cenuşie şi streină,
Un petec atîrnat pe sfoară ?
Şi-o zdreanţă aninată de-o prăjină ?

458
Din viscol, uragane şi furtuni,
Rămîne viu crîmpeiul de mătase.
Acolo unde maica-1 aşezase,
Zăloagă-n cartea ei de rugăciuni.

INSCRIPŢIE PE UŞA POETULUI

Intr-o viaţă de-o durată


Ai murit Se pairs ori.
De aceea n-ai să mori
încă-o dată niciodată,

Moarte, cînd ai vrut să ştii.


Moarte, viaţă cînd al -'rut,
Moarte de necunoscut,
Morţi tîrzii şi timpurii.

Amintirile, treptat,
Au scăzut, şi-ncct, pe-acetul»
S-a iscat din iuorţi poetul,
Ca un ccrc dintr-un pătrat.

Rătăceşte în pierzare
Spre un punct sclipit de stea.
Porunceşte-i şl-o să stea
S-o ajungi din depărtare.

459
IN S C R IP Ţ IE P E CO TEŢU L LU I H O ŢU

A orbit de boală grea


Hoţu tatii, şi-aş fi vrut
Să-i găsesc un leac, ceva,
Nici-un vraci nu l-a avut.
N-am afiat nici-un spiţer,
Nici Ia tîrg, şi nici în cer.

De vreo şase ani sau şapte


Ochii-i zac, peceţi de noapte,
Şi-ngropat în gol cu totul
Cată cu nasul şi botul.
Uite-1, dibuie şi parcă
A zări niţel încearcă.

A trecut şl s-a lovit,


A lătrat. O fi simţit.
A-nţelcs că pe aici
Umbîă-n tufe un arici.
Altădată, lingă casă,
A dat de broasca ţestoasă.
Intr-o zi, s-a pomenit
Ciufulit, dar mulţumit,
Că visase că batea
Cinci dulăi şi o căţea.
El sc ceartă printre stele
Şi cu nişte cucuvele.

Hoţu e căţel detreabă,


Puii cloştii îl întreabă
Cum e noaptea-n noaptea lui
gi-1 mîngîie ca pe pui,

460
Povestind mai lămurit
Ce-aUi visat şi-au. mai gîndit.

Ii iubesc şi derbedeii
Din văzduhuri, porumbieiL.
Prieten bun, un porumbiel
Doarme în. coteţ c a el»

R EM IN ISCEN ŢE

Vin,, iată-lc, tot de Ia sine,


Frînturile toate spre mine>;
Fărîme ştirhite şirntregi
De lucruri pe care dc-abia le-nţelegL
Aşa sînt precum le-am uitat
De cînd s-au culcat:
tjn tost cimitir de păpuşi,
încep să se mişte dc-acuşi,
Să capete trup
Din umbră şi zvon ca de stup,
Şi, rupte, pe-ncetul se reîntregesc.
Copite cu nimb îngeresc,
Spărturi de icoane, păstrînd a mustrare,
O schiţă de bine şl rău cuvîntare,
O lacrimă prinsă-n pictură,
O mină rănită, o căutătură,

461
$1 clopote, parcă, departe,
Şi cite o foaie de carte.
O ţandără-nvie o amforă spartă.
Dă sunet şi iedera moartă
Şi vocile stinse luind graiuri, pe rind,
Şi mürmurä parcă şi parcă şi rid.
Mă văd cînd la Cină părtaş,
Bau cind, in prigoană, sutaş.
Încerc iar cămaşa de-atunci,
Îngustă, cu-o rană dc-atunci,
Şi nemaiştiută
La inima vremii, tăcută.
Şi dacă duc palma la gaura ruptă,
Nu ştiu din ce luptă,
Mi-alunecă, moale, pe singe.
Acolo se stringe
*fot ce de la sine se-adună,
Frînturi de Scriptură şi haşchii de lună.
Nu pot să mă mint.
Mă arde îngheţul: un sloi de argint,
Şl deştele-n ceaţă
#e fac peste unghii cărbune de gheaţă.

IN S C R IP Ţ IE P E PĂ R E T E L E C H IL IE I

Copila pe care-am iubit-o


Pe timpuri, din veacul trecut,
Era cea mai dirză şi cea mai zglobie
La horă, cu fote şi iie.

462
la holda cu spic, suflecată,
Tăia znopul plin dinte odată,
încinsă cu soare
Ş2 fulgere scăpărătoare.
Iar, seara, vedeam că-şi agaţă
Şi seeera-n cer de o ceaţă.

Copila e visul dc-atuncL


Aminte nici nu prea-mi aduc,
Căci is cam năuc.

Aproape nici nu mă cunoaşte.


Ua munte se-apleacă-n crepuscul ş i ,
în drum îmi ies alţi cunoscuţi«
Mai tineri, mai duşi de pe lumch
Cu toate că-mi zic şl pe nume
Nu prea mă cunosc nici cu ei,
în cete de patru, de trei.
îmi pare că sînt eu şi-aceia,
Bin ceata de-a doua şi-a trei®.
Şl mergem alăturea muţi
Şi nepricepuţi.
Sfiindu-ne imul de altul,
jPiticul, ghebosul, înaltul»

Mi-e frică dc ci şl de mine,


Be rău şl de bine.
Călcîide mele nu-ml par ale mele«
Şe-ngroaşe ţărîna.
O simt cu piciorul şi mina, >
Şi duc şovăind şl n-aleg,
JPe tălpile mele, pămintul întreg.

463
IN S C R IP Ţ IE ÎN DOSUL U N U I PO R T R E T

Trecutul acela c-al meu,


Că zilele lui mă cunosc,
Trăite cu alţii-n vileag,
Tangent şi-n zigzag.

Pe tirul meu trec alte fire.


Se-ating cele groase de firul subţire.
O sfoară se curmă, şi alta se duce.
La toată răscrucea c-o cruce.

Trecui pe o rază, de lume.


Pădurile albe, postume.
Ciorchini spînzuraţi între zodii.
Robi, calea străbate prin codri de rodii,
Bătută cu mărgăritare.
Trecutul acela e-al meu, de mă doare î

In plinea de astăzi e griul de ieri.


In ziua dc-acuma e ziua de-atunci.
Trecutul nu moare, se-njgheabă
Din ziua trăită cu grabă,
Ieşind din tablou ca o pată
A unei culori de-aliădaiă.

Trei sfinţi fură-n timp zugrăviţi


ŞI unul vopsit peste altul.
Uitîndu-te-n suflet, biserică-nchisă.
Te vezi insutlt
Cu toti citi în tine s-au fost zugrăvit
Şi nu s-au cojit.

464
IN S C R IP Ţ IE IN PA N T O FU L LO GO D N ICEI

Nu ştie sprinteneala suavei domnişoare


Că ridieîndu-i coapsa mai sos de locul ci.
Făptura o-aşezase din veac peste femei,
Apropiindu-i pasul inalt, de zburătoare.

Aristocratic, mersul s-a dezlipit de .lut.


Dansează zvelt şi cintă, ca papura uşoară.
Amestccaiă-n ritmul aspectelor şi clară,
Plăpinda siluetă tiparul 1-a-ntrecut.

Ti -am scris de-o viaţă stihul de dragoste, întîiul.


Intr-un panlaî Ae .nuntă, uitat intre caişi,
Cînd ostenîtă-n vălul miresei ador mi.şi.
Ca să-ţi sărate talpa de-nproape şi călciluî.

IN S C R IP Ţ IE IN IN E L

Trei cuvinte vlaţa-ntreagă.


Două puncte ! îmi eşti dragă.

465
SERENADA

Dulăii-1 aşteaptă cu ochii in pom,


In pruni e un om
Sau o arătare, călare pe-o cracă.
Şi pontul sc scoală, se-aplcacă.

Dc-i Pan cu copite tie (ap,


în roiuri de muşte,
Dator smt pe meşter să-I scap,
Dulăii-ndîrjiţi să nu-1 muşte.

E blîndul din sat...'


Lăsati-1 să fure, că-i nevinovat.
Dlajin şi netot,
înghite cu simburi cu tot.

Prin ghimpii de fier şi zăpîai


EI trccc-n extaz,
Senin, dus şi sfint.
El nu este de pre pămîni.

Cînd intră-n grădină şi bîjbîie luna,


Scoboară şi pleacă şi fluieră-ntrun*
Şl ride că-I gîdîlă prunele,
Ajunse la cioarcc subt pîntcce uneia.

Grivei a simţit
Ca e fericit
Şi mi II mai latră.
Sc uită Ia el ca o piatră.

468
Cu cîinii-mpreună
Vădi şcoala spoită cu lună,
Clopotniţa-n plopi,
Sobor cu trei popi,
Şi-n deal primăria.

El fluieră-n dinţi liturghia.

APOCALIPS

De hramul Sfîntului Anton,


Maimuţele,-adunate în amvon
Şi-n strană, se smeresc şi se sărată,
Silind o psalmodie prefăcută.

In Sîngele şi Trupul din potir


Au pus rachiu, săpun şi tibişir,
Şi-n candela-necată bale.
Cădelniţa-nvîrtită împrejur, agale,
Dă jărăgai, acreală şi duhoare
De cîrpă arsă şi sudoare
Şi papură-nteţită cu chibritul.
Mai-marele, un stareţ, un ţine, mitropolitul
Fumează din ţigare şi dă pe nas tutun,
Făcind un semn că isonul e bun.

467
Tar să se-nchine, să se spovedească
In grai sucit şi-n limbă- păsărească.
Un hohot cîntă, altul plînge-n tindă,
Şi luminările nu vor să se aprindă.
Pentru iertat în rîs păcatele,
Molitvele-s citite de-a-ndaratele;
Penticostarul are viermi în foi.
Mîntuitorul zilelor de-apöi
E răstignit într-o icoană mare,
Cu ploşniţe de singe la mîini şi la picioare.
Clopotul ştirb, din visul de-altădată,
Sună a ciob şi-a putină uscată,
Şi-n apa de mocirlă, stătută şi; cleioasă,
Strigoiul face cruce şi-anghiazmă mincinoasă.

Se umflă iuna-n blid, fugară,


Şi dă din cer ca laptele, pe dinafară^
Da subsuoară, vintul duce-n şal:
De frunze galbcne-n furtună,
Pe sălile pădurii, de spital,
Coşciugul ctitoriei din schit,, furat Isu Ionier
Frumoasa, negricioasa,, uscăţiva-
Domniţă cu paftale de aur,. Paraschiva^
IN S C R IP Ţ IE P E O G L IN D A M A RE

Ascuns de toată lumea, de ochii mei profunzi,


Deschişi cit zarea largă, tu nu te mai ascunzi.
Mi te arăţi pe faţă şi fără de sfiială,
Şi-nzorzonat de teatru şi strîmb in pielea goală.
N-a fost neruşinare să nu mi-o pui in faţă,
Nestingherit de calmul meu luciu clar de gheaţă.
Prin spaţiile mele înoţi ca-n balta lină
Şi-mi dai caricatură, pe cînd îţi dau lumină.
Că-mi ştii şi însuşirea din care ea purcede :
Lumina mea se uită la voi şi nu vă vede.

LA TREABĂ

' încă o dată Făt-Frumos


Şi-a zmuls din grinda casei spadă,
Arc bun şi buzdugan mai noduros,
Să dea din munte namila grămadă.

Singur, orbeşte-n ceasul rău,


Simţindu-se-niărit ca de-o solie,
Cu o chemare din pămint şi hău,
Pe care o-nţclcge şi n-o ştie,

459
Be puse-n calea negurii cu coarne
ŞI găurindu-i pîntccul în zmirc
Şl împlîntîndu-i sabia în carne,
Au curs din ca otravă, muci şi spire.

fn tăvăleala şarpelui cu zeci


De căpăţîni şi gbiare uriaşe,
Era să-şi piardă zilele de veci,
Iiîuşcat de scut, de piept şi de cămaşe,

Cînd a căzut, clihania a dat


Un vuiet care încă mai răsună,
Că muntele pleşuv a tremurat
Şi cu văzduhul lunii dimpreună.

UrieluJ fiarei a mutat din Ioc


Cremenea stincii, brazdele şi marea.
Dar Făt-Frumos avu şi-acum noroc
Şi se-mplinî de-a-ntregul ei chemare*.

Şi Isprăvind, sfiios se-ntoarce-n sat,


Be-ascunde chibzuind ce să mai facă
O ciutură mai mare de-adăpat
Şi-un staul mai ca lumea, pentru vacă.

470
• ROMANŢA

Am Învăţat odată cuvintele-mpreună.


Eu le adun cu pana : şi pana ta le-adună.
Am Înşirat şircaguri şi stihuri amindoi.
Par ale lui purtate, iar ale mele noL

Pe strune cintă şi el, pe strune cint şl ea.


Eu cînt, aşa-ntr-o doară, ca pentru Dumnezeu.
EI îmi pîndeşte ghiersul cu scripca lui săracă.
Eu nu m-aud. El, silnic, munceşte să mă-ntreacă.

Din coarde şi din graiuri, din slove şi mărgele,


Au fost mai căutate ia horă ale mele,
Şi fetele, flăcăii le-au prins de la-nceput.
El a scrîşnit, a-ngălbcnit şi a gemut.

Văpaia stelei albe mi-a tras prin noapte drum.


Lumina Iui firavă se-neacă grea, de fum.
Trecea încet şi viaţa, şi el s-a judecat
Iinbătrînit, şi-n suflet smerit şi-ngenunchiat.

Făţarnică, vicleană, puhavă stîrpitură, **


Neputincios stătuseşi cu tălpile Ia gură,
Şl unghiilBn carne gingia ţi ic-a ros,
Lipit de întuneric şi zvircolil pe jos.

încredinţat că pana şi omul au murit,


Caria iţi rînjeşte şi rîde, în sfîrşit.
E cam tirziu. Veninul şi el se oţăţeşte,
Şi zgîrciurile dure te ţin în zece cleşte.

471
Nădăjduia!, călăul din temniţele mute
Cumva, pe neştiute, ghicind să te ajute.

In ziua cînd cremseş! că ţi-ai vărsat amarul


Nu poţi să faci cu omul nici ce-a făcut măgarul;

DE ZIU A CĂ R TU R A R U LU I

Eşti. cărturare, mîndru, destoinic şi dibaci


Cum te îmbraci de Iute. aşa te şi dezbraci.
Ic eîteva costume 11-ai hotărtt portretul
Şi-mpaci cu elegantă pe domnul cu vaietul.

înalt, stufos şl chipeş, s-ar zice. pe figură,


Că ai un pisc in suflet şi oase de armură.
Călare pe o faimă severă, tu, frumos,
Creai tirîş, in zale, şi scările dindos.

Nimic no le-ntîrzie. căci trebuie s-adunl


In coiful tău cu pene bani, repede şi buni
Zgircit la judecată, aleasă ca din sită.
Cu gloria eşti darnic, cind lauda-i plătită.

Titit subi jilţul'moaie, ai fostului Şezut,


Putuşi sluji de cîrpă stâpinuiui căzut,
Şi-acum o schimbi cu steagul, vărgat, cu dungi şl «tel«.
Vei dovedi cu martori că l-ai purtat la piele.

472
PIZM A

Căci n-ai găsii prinoase s-aduci nicl-unui zeu


Vino şi-mi bate zilnie îngenunchiat ta uşe.
De ce tc-ascunzi '? tţi place s-adormi pe şoldul mea,
Hrănii cu raze moarte, otravă şi cerrnşe.
Tu ştii găsi la mine odihnă şi uitare.
Cum nu ţi-au dat trufia şi braţul tău învins.
Eşti slăbănog. Eu ţie sortită-s într-adins,
Ca şi tu citcodată să crezi a fi. în stare.
Ţi-am înţeles durerea, de muil, şi, făr’ să ştii,
Tc-am urmărit şi, fără să vezi, ţi-am săturat
Arşiţa de pe buze cu sfîrcul meu useat,
Cu laptele meu muced, de zer şi de teşii.
In sinul meu sămînţa zvîcnită nu-ncolţeşte,
Căci simţitoare ca o fîntînă şi o harpă.
Nepipăite încă de ciutură şi deşte,
Sînt nesfîrşit de dulce şi nesfîrşit de stearpă. •
Ştiui ce te apasă, ghcbosule-n toiag,
Şi-ţi fcrmccai cu şoapte izvoarele deşarte
Şi-ţi mîzgăiii cu taine potecile, departe,
Te care zarea cade zbîrcită ca un steag,
în zori, cînd ochii vineţi vor da dc soare iar,
Şi noaptea, cînd perdeaua, ca plasa, va fi plină
De stele, iîngă coapsa ce-o vei simţi vecină,
Lipeşte-te cu spaimă că sînt şi eă răsar.
Şi pierde-te în mine ca un vîslaş în mare,
Şi carnea mi-o brăzdează cu-adîncu! tău înec*
Ca să ajungi mai iute la veşnica uitare
A suferinţei tale şi-a rodului ei sec.

473
CONSOLĂRI

S-au prins tovarăşi buni cu rînduiala,


Hirdăul, fedeleşul şi găleata,
Vroind să-nfrunte laolaltă nicovala,
Ciocanul, jarul, spada şi săgeata.

La drept vorbind, nu-i nici-o trebuinţă.


Noi vom sili uneltele să stea.
Auzi tu, ce nesocotinţă,
Să faci oţel în loc de tinichea.

Materialele de cinste, eu te-nvăţ,


Să ştii şi tu, ca om, că la bătaie
Nu sînt acelea ce stau băţ,
Dar celelalte, care sc-ncovoaie.

Şl sculele nevoilor dc-acum


Nu sînt acelea care-mpung şi-nţeapă.
Capacitate trebui’ şi volum,
Ca să primească-n ele şi să-ncapă,
i
Iată putinţele ce ţi se cer.
Impacă-te cu dreapta chibzuială.
Cugetul tău să fie cu coadă şi miner,
Şl visul tău să fie ca o oală,

Nu-i bine, oare, să te simţi


Cu fundul lingă gură, scumpă troacă t
La ce folos o za cu nişte zimţi
Şi seînteierea lor de promoroacă ?

474
SA R C IN A SACRA

Sint greu cura era grea Fecioara,


Din Duhul Sfînt, şi-s chinuit şi trist.
Mă doare gradul, doare subsuoara.
Se zvîrcoleşte parcă-n mine Crist.
Şl mă înţeapă parcă raza iui,
Şi rana Iui de lance m-a durut.
Mă doare fiecare cui,
Mă doare locul unde-a fost bătut.
Mă dor mormîniul, spinii, crucea — §i mi-£
Şi mie, ca şi lui, de apă.
Unse ini-s buzele şi arse de burete
Şi de otrava care mă adapă.
Am şi murit întocmai, taică,
Şi toată suferinţa ta m-a sirîns,
De-r* pururea Fecioară, maică.
Şi plîng, şi nu ştiu cînd şi tu ai pline.
Dar, vezi, tu prunc pe-acela l-ai putut
Isusul meu nu-i ccl adevărat,
Şi eu nu-I pot nici duce, nici cunoaşte.

AI VĂZUT ?

Ai văzut cum Dumnezeu ne păcăleşte,


De ne trec lucrurile printre deşte ?
Ce ş ire t! Ce calic ! Ce tertipar !
Pune un lucru tot intr-alt tipar.

475
Face pachete, sticle-nfundatc,
Cocoloşeşte, dă la strung şi bate,
Răsuceşte, face mingi de ceaţă,
închide fără lipituri, coase fără aţă.

Pe cele-n colţuri le pune rotunde,


Rotundele-n drepte le-ascunde.
Ia lumina din cui
Şi-o mută tocmai intr-un gutui.

tin d încoace, cînd încolo, ia


De ici, de colo, cîtc ceva
Şi măslute sufletul şi trupul,
De na ştii carc-i albina şi care e stupul.

De ce fac păianjenii dantele,


Lacul oglinzi, giuvaere şi betele ?
De ce face zarea depărtată privelişte ?
Cînd omul stă, el pune să se mişte
In el şi împrejur : totul, ape, stele.
Codrii, luna, norii, toate cele,
Invîrtite ca nişte inele.

NEGUŢĂTORUL UMILIT-

Abur de aur, spumă de lumină,


Culese dimineaţa din grădină
Cu plasa şi năvodul de mătase,
Tiptil, prin buruieni şi printre case,

476
Lătrat de cîini şi ocărit, în zori,,.
Dc cncuvăile bătrîne, cu urdori.

Aş fi furat, dormind, şi ceaţa-n sac


Şi-o atîrnam acasă de cerdac.
Pe cobiliţă funii lungi, de stele
Nu ar fi fost pe umerii mei grele,
Vată de-argint, beteală ca de gheaţă,
N-ar sta urît cu usturoiu-n piaţă.

S-ar fi ţinut de mine fetele


Cu brlul desfăcut pe de-ndcletelc,
Şi le-aş fi dat, ziua; nămiaza-mare,
Şi noaptea, intr-ascuns, pe-o sărutare.

Cc-ai, precupeţi în coşuri ? Mal nimic 3


Tămiie arsă, fum de borangie.

CUPRINSUL.

Pămintul, ţarina, bucatele,


Puse-n spinarea moa cu toatei ej
Oameni şi turme şi vite.
Brazdele zguduite,
Potecile, miriştea,
Durerile, nelinişteai
Ploaia, negura, vintul,
Hohotul, spaima, frămmtuL

477
Cum a intrat în mine ţara toată ?
Cum a-ncăput o ţară-ntr-o lopată ?
Pădurile într-un ghiveci de lut ?
O mare-ntreagă-ntr-un pahar băut ?

Atuncea, dimpreună cu ele-n stropul meu


De zmirc, a început şi Dumnezeu.

DE C lN D MA ŞTII

De cind mă ştii, am luat asupra mea


Povara-ntodeauna, Doamne, cea mai grea,
Şl tot ureînd în coastă, vream s-arăt
Că nu mă dau povcrilc-ndărăt.

O suferinţă între alte două


N-am socotit-o suferinţă nouă.
Halde şi tu, aşează-te-n spinare.
fiSă simt voinic. Pe cine ce-1 mai doare ?
Cine-i strein şi singur, cine ?
&ă urce-n eîrcă, pe samar, la mine.

Bai, ticăloşii, blînzii, toţi de-a valma,


Cîţi aţi întins obrazul, cîţi l-aţi bătut cu palma,
însărcinare, poate, am de la Satan
8ă vă ridic la cer prin uragan.
Sînt robul vostru, hotărît de sus,
Să fiu caricatura lui Isus.

478
lit «ni in scamă m i v-a dat
ţtMM «A răspund pe faţă şl curat.
i nit pe e d ce carne dă şi nici
| p rtl ce dă cătuşe, pravilă şi bici.
ţ i n t i (I ni mc!, şl răi ş! buni. Veniţi.
(inlur hi ni să vă fac şi fericiţi.

|i«r niIrnU în drumul meu îngust,


( i stiit alea la milă cu dezgust,
IMiMl do om, jignit do omenire,
ţ ţ ml duc poverile la mîntuira,
A* i Hula zadarnic a-nţelege
tiu re ml-ai pus porunci de-atare logo.

Pu. Itoamne, Îe-aiîi prim it şl mă supun,


p lii’iitc drag, gingaş ea u a lăstun,
ţ i n u i să te-ntreb : cînd m -ai ales, ai test n eb u n ?

NICI SUFERINŢELE NU SlNT LA FEL

NM suferinţele nu sînt la ie !,
Unul npasăuallut rabdă-n eL
Pe tmn-1 ddâxe talpa, po celălalt grumazul,
Pe ce! mal tari trufia, pe cel mai slab! necazul.

Tu gem! că e$tt puternic] t i gems' că-Oărae.


Pc amindoi jurat sint să vă-tnpae.
Un vinovat îndură, alt vinovat infringe.
I a dai otravă, semenul dă singe.

479
Nefericiţi şi crînceni amîndoi,
Carc-î mai teafăr dintre voi ?
Cind schimb pe cel mai mare, de sus, cu cel mai mic,
In cumpăna întoarsă nu s-a schimbat nimic.

CWD n SE bucura

Cind ei se bucură şi cîntă,


Eu ce mă iau cu viaţa mea la trîntă ?
In loc să joc, să strig, să beau, stingher
Mă uit, mă-ntreb, posac într-un ungher
Şi mi se pare că dc-aş fi călcat
Iu hora lor, aş face un păcat.

I-aş deştepta pe cei uitaţi acasă,


Pe care mina morţii îi apasă,
Ciţi în nădejde şi în rugăciune
Nu au aflat alean şi-nţelepciune.
Ori chinuiţi în taină de trecut,
Dc cc-au făcut şi n-au făcut.

Unul plingînd, o lacrimă pribeagă


Pe rana ochilor se-nchcagă,
Pecete pe o negură de veci.
Ei gem şi tu petreci ?
Nădejdea celor sprinteni a murit.
Um erii-s rupţi şi suflelu-i strivit.
Carul de aur cu împăraţi şi zei
Trecu prin gloate peste ei.

480
Cimpoaie, cobze, flaute şi naiuri,
Daţi eîntecclor voastre alte graiuri.
Mai bate hora şi aleargă,
Cînd trec flăcăii-ncremeniţi pe targă ?

DE MULTE ORI

De multe ori ţi-a fost ruşine


Seulîndu-te cu soarele pe tine,
Că-n raza lui din aşternut
O nouă zi a şi-nceput.
Nu se sfîrşise încă-n amorţire
Ziua de ieri din amintire
Cu nedreptatea, groaza şi dezgustul ei
Că alta vine fără să i-o cei
Destinului din negurile grele,
Fribcag între mocirlă, vînt şi stele.

Dc cobiliţa dusă în spinare


Mi-atîrnă zilele în cîte o căldare
Şi calc încet, să nu le vărs în mers.
De cîte ori le-am clătinat, am şters
Cu talpa şi opinca, la fîntînă,
O vărsătură neagră pe ţărînă.

Duc sînge-n ele vechi, ca un năuc.


.41 cui c sîngele şi cui îl duc ?

481
CITE PUHOAIE !

Cite puhoaie, cită omenire


Se rânduiesc de-acuma în vileag,
Să ceară bucurii şi fericire
Scrise cu slove mari pe steag!

Aş vrea să mă-nfierbint şi eu cu ele,


Să-mi bată-n tâmple inima şi mic,
Văzîndu-le trezite, mari şi grele,
Ca de o mare, sfîntă datorie.

Dar iată, pana celor ce-au mînjit


Drapelele cu alte jurăminte,
E-o bidinea cu părul năclăit
De fostele vopscli de mai nainte.

Unde stătură bravii pînă azi,


Că nu la bucurie, ci la luptă
Era chemarea, fraţi şi camarazi:
Viaţa le curse dulce, nentreruptă.

Aţi vrea credinţă intru necredinţă


Şi lauri fără să fi-nvins,
Venind la hramuri, după biruinţă,
Cu sîngele păstrat şi neatins.
OM ULE

O lăcomie crîncenă, nebună.


Adună, omule, adună,
Căzneşte, fură, surpă şi omoară.
I ţi tre b u ie sc p u te re şi com oară.
I ţi tre b u ie sc p a la te şi v eştm in te
S ă -ţi z a că -n ele h o it şi osem inte.
M orm in te, om ule, m o rm in te.

Avidă, mina ta se strînge.


Storci aur şi se scurge singe.
Nădejde, singe, har, ca un burete,
Le soarbe aurul cu sete,
Şi-n beciul tău zidit înghiaţă
Neprihănita oamenilor viaţă,
Avîntul, bucuria, puse bine
De stîrvul tău, păstrate pentru tine.

îmi e ruşine, omule, îmi e ruşine.

ŞI DUM NEATA ?

Şi Dumneata, a cărui gură pute,


Ce fel de viermi şi ce fel de ciuperci
Hrăneşti in vorbele stătute,
Cu ce mă îndulceşti şi mă încerci t

483
Pe cină te bucuri şi mă lauzi, frate,
Mă uit în sufletul tău, biet,
Bolnav în bubele umflate
De un puroi ce coacc-afund şi-ncet.

Privirea, grea de veghc-nvcninată,


Mocneşte vinătă, ca nişte zer.
Nu ştiu ce zări ţi-o turbură vreodată
Şi-o luminează strîmb ce soi de cer.

In bunătatea ta, spoită ca de Paşte,


M-am poticnit de-o piatră de la fund
Şi am călcat pe maţe vii şi broaşte,
Care alunecă pitite şi se-ascund.

»fideain

CE MAI NAVALĂ !

Ce mai năvală, Doamne, peste mine,


Ce-nvălmăşeală de maimuţe şi jivine,
Cu graiul năduşit şi-ntărîtat!
De se mîngîie, pare că se bat
Pe demîncarc şi simbrie,
Şi ocărăsc răstit cînd se îmbie.
Strîmbişi la gînd şi la căutătură,
Nasul turtit le stă lipit de gură,

484
Şi nările sleite pe măsele
Arată neamul rar, ea Ia căţele.
Peltică-n buze, limba lor trlndâvă
Frămîntă vorba grea, ca o potcoavă.
Gingia, rozătoare din părinţi,
Rînjeşte şi surîde furiş, cu patru dinţi.
Şaşie mintea şi-n deşert şireată,
Te linge şi-mbălează totodată.

Mărite Doamne, un duşman


Mă-nfruntă-aproape-n fiecare an
Şi n-am avut, din leat în leat,
Nici-un cules netulburat,
Mînjind mereu cu săbiile scoase
Xărîmul de porumburi cu mătase.

Sintern, c drept, viteji din vrej în vrej,


Dar nentrerupt să fim viteji,
Findeă pofteşte fiara la bucate,
Din toate uscăciunile nesemănate ?

BLESTEME DE BABĂ

Mînce-te viermii, boitule, din viaţă,


Viermii mărunţi de dimineaţă,
Să-ţi sfredelească, după-prînza,
Limbricii rînza şi osînza ;
In toată vremea şi-n tot ceasul
Viermii de cîine să-ţi mistuie nasul
€u zgîrciurile, pînă-n rădăcină,

485
gl să-ţi rămîie-o gaură» jivină.
Să colcăie-n tine, ca într-o căldare.
Odraslele lungi ale viermelui marc»
Gîngania cu-o mie de picioare.
Libarca şi căpuşa
Să-ţi cuibărească guşa.
Din ochi şi urechi
Să-ţi curgă copturi de buboaie vechi.
Broaşte, lipitori şi rime
Să te-aştepte-n pat şi să te rime,
Ca-nlr-o mocirlă aşternută.
Şi să lc simţi că vin cite o sulă.
Norii de muşte
Să-ţi eînte-mprejur, să te muşte.
La subsuoară şi pe şale
Furnicile să-ţi dea tireoalc.
Urcioare, hîrduic şl oale
Să-ţi sece şi să-ţi rămîie uscate, de goale.
Să fugă apa proaspătă de tine,
De scîrbă, de greaţă şi ruşine.
Cînd pipota de sete ţi se-aţiţă,
Să-ţi dea izvorul, ud de miţă.
Şoarecii să-ţi pipăie scara
Buzele, ceafa şi nara.
Omizile negre să ţi se adune
In sin, spurcăciune.
Şi noaptea să visezi, de ţi-e încă permi3.
Un vis :
Că te suge
Păianjenul cit tine de marc, şi fuge
Ca o maimuţă neagră pe stirvul tău culcafe
Şl că te-a dumicat.
Mînjit să-ţi fie tot ce e curat,
Şi puturos

486
Tot ce miroase dulce şi frumos.
Cînd ai iubi şi tu să te trezeşti că-ţi trece
Pe frunte-o mină moartă, cu mîngîicrea rece,
Să te trezeşti că buza ţi-o prinde s-o sărute
O bircă jumătate cu carne, şi că pute.
Bă te agăţe spinul şi să te scuipe floarea,
Inghcţc-te căldura şi arză-ic răcoarea.
In tot cc-ncerci să faci
Să-ţi mişune muşiţă şi gîndaci,
Şi-n ciorba ta din străchinilc-adinci
Să fii silit de foame să-i măninci.
Să-ţi zboare ciori şi cucuvăi
Vrin odăi,
Să nu poţi să te aperi şi să dai în ele,
In ciori şi cucuvele.
Să te batjocorească măgarii, porcii, vitele,
Şi să te-alunge ritul şi copitele.

Ai vrea în deznădejde s-auzi un cîntec şi tu


Să-ţi mîngîie st'îrşitu’.
Nu, fiară, nu ! Nu pieri atît de iute.
Ticăloşiile ţi-s multe mii şi sute,
Le vei plăti cu chinuri, chibzuit,
Călăule nelegiuit.
Blestemul te ajunge şi se ţine
Ca umbra după tine.
Venit din puşcărie, din cimitire şi spînzurători,
Şi n-ai muri să vrei să te omori.
Să nu vrea să-ţi încapă
Stirvul nici-o groapă
Curată sau murdară,
Că te-ar zvîrli din el pămîntu-afară.
Ei nu te vrea culcat intr-un sicriu,
Ci aruncat în groapa lui, de viu.
PR ISA C A

[19541

STUPUL LOR

Stupul lor dc pe vîlcea


Stă păzit într-o broboadă
De trei plopi înalţi, de nea.
Pe o blană dc zăpadă.

Prisăcarul le-a uitat


Şi-a căzut şi peste ele
Iarna, grea ca un plocat,
Cu chenar de peruzele.

Inlăuntru însă-n stup


Lucrătoarele sînt treze
Şi făcînd un singur trup
Nu-ncetează să lucreze.

Că nici-una n-a muncit


Pentru sine, ci-mpreună
Pentru stupul împlinit
Cu felii de miere bună.

488
ISCOADA

Dc Bum s-a ivit lumina,


A ieşit din stup albina,
Sä mal vadă, izma-creaţă
A-nîlorit de dimineaţă ?

Se-ngrijeşte gospodina
De-nfloreşte şi sulfina.
Căci plutise văl de ceaţă,
Astă-noapte, pe verdeaţă.

A găsit toată grădina


Înflorită, şi verbina,
Şi s-a-ntors, după povaţă,
Cu o probă de dulceaţă.

PAZA BUNA

S-a inlors cercetătoarea


Să le spule Ia surori
Că-i deschisă toată floarea
Şi eîmpia, de cu zori.

Şi-au plecat aproape toate


Da cules, cu mii şi mii,
Lăsînd vorbă la nepoate
Sâ-mgrijească de copii.

489
Căci muscoii şi bondarii
Şi-alte neamuri de pădure,
Pe şoptite, ca tîlharii,
Umblau mierea să le-o fure.

In să p az a-n stu p i e bună,


Că tîrziu, după apus,
ţ&lo jos, subt stupi, la lună,
*JBI zăceau cu burţa-n sus.
11 ■.

T IL H A R U L P E D E P S IT

Intr-o zi, prin asfinţit,


Şoaricele a-ndrăznit
Să se creadă în putere
A prăda stupul de miere.

El intrase pe furiş,
Strecurat pe urdiniş.
Se gîndea că o albină-i
Slabă, mică şi puţină,
Pe eînd el, hoţ şi borfaş,
Lingă ea-i un uriaş.

Nu ştiuse că nerodul
Va da ochii cu norodul
Şi-şi pusese-n cap minciuna
Că dă-n stup de cite una.

490
Roiul, cum de l-a zărit '
C-a intrat, l-a copleşit.
Socoteală să-i mai ceară ?
Nu ! L-au îmbrăcat cu ceară,
De la bot pînă la coadă,
Tăbărîte mii, grămadă,
Şi l-au strîns cu meşteşug,
încuiat ca-ntr-un coşciug.

Nu ajunge, vream să zic,


Să fii mare cu cel mic,
Că puterea se adună
Din toţi micii împreună.

FETICA

Ce duh ai şi ce putere
Să-mpleteştl ceară cu mierea
De la floarea din grădină,
Ostenită de albină ?
Tu aduni de pe meleaguri,
Pentru stupi şi pentru faguri*
Pulberi, rouă, stropi şi teacuxlţ
Poate că de mii de veacuri.
Ca din lină, ca din ace,
Ţeşi reţeaua de ghioace,
De celule-n care pui
Mierea dulce şi un p ut

401
Scule, n u m e re , e în ta re
A u spus Ia m ă su ră to a re
C ă -n c ăp e re a cea m a i m a re
In găoacea cea m a i m ică
E g hiocul tă u , fetică.
E şti, p e lu m e a d e su b t cer,
Cel m a i m a re in g in er.
P e -n tu n e ric , f ă r ’ să ştii,
Ai făc u t b iju te rii
Şi m in u n i în to a tă clipa
Cu m u ste a ţa şi arip a .
Şi, cum ştii, m u n cin d , să taci,
N u te lauzi cu ce faci.

ZD REA NŢĂ

E -a ţi v ăz u t cu m v a pe Z d re an ţă,
Cel cu ochii d e fa ia n ţă ?
E u n cîin e z d re n ţu ro s
D e flocos, d a r e frum os.
P a rc ă -i strîn s d in petice,
C a să -l to t îm piedice,
F e rfe n iţe le -i a tîr n ă
Şi pe ochi, p e n a ra cîrnă,
Şi se -n c u rc ă şi descurcă,
P a rc ă -i scos d in cîlţi p e fu rc ă.
A re în să o u rec h e
D e pungaş, f ă r ă p ărech e.

492
Dă tîrc o alc la coteţ,
C iu fu lit şi-a şa lăieţ,
A ştc p tîn d u n ceas şi două
O g ăin ă să se ouă,
C are c în tă cotcodace,
P ro a sp ă t oul cîn d ş i-l face.
De cîn d e-n g o spodărie
M ulte a - n v ă ţa t şi ştie,
Şi, p e b rîn ci, tîrîş, grăpiş,
Se strec o ară p e fu riş.
P u n e la b a, ia cu b o tu l
Ş i-n g h ite oul cu to tu l.
— «U nde-i oul ?» — a - n tr e b a t
G ospodina, — -«L-a m în c a t !»
— « S tai n iţe l, că te dezvăţ,
F ă r ă m ă tu ră şi băţ.
Xe în v a ţă m a m a m in te.»
Şi i- a d a t u n ou fie rb in te .
D ar de cum l-a îm b u cat,
Z d re a n ţă l-a şi le p ă d a t
Ş i-a -n ju ra t cu u n lă tra t.

C înd se u ită la găin ă,


Cu culcu şu l lui, vecină,
Z ice Z d re a n ţă -n g în d u l I u ti
«S -a fă c u t a d ra c u lu i !»

493
BĂ N U ŢU L

Auzise şi Dănuţ
Că un ou e cu «bănuţ»
Şl credea că oul moale-i
Puşculiţă cu parale.
Avea ca vreo şase ani
Şi visa să strîngă bani,
Socotind pe uşi, cu cretă,
Cit costa o bicicletă.
Scormonind pe la găini,
Pe subt cloşti şi prin vecini,
A stricat, pe neştiute,
Ouă cam vreo două-sute.
Dar s-a pus plingînd să zbiere,
De necaz şi de durere,
Ce-a pierdui şi ce-a găsit.
Că s-a mai şi mîzgălit
Cu albuş, cu gălbenuş,
De atunci şi pînă-acuş
N-a ajuns să se mai spele,
Că intrase mîzga-n piele.
A răcnit şi-a mai ţipat
Că măcar nu le-a mincat,
Fierte, ochiuri sau răscoapte,
La cafelele cu lapte.
El crezuse, băietanul,
Că bănuţu-i gologanul
Sau un leu frumos şi nou
Pus cumva în orice ou.
Nu ştia că-i stă pe fund,
Oului, un gol rotund
Pentru plod şi pentru pui, .

494
Cînd ia tru p făp tu ra lui.
Că subt coaja strînsă caier
Stă p ăstrat u n pic de aer,
Ca, trezit din nesim ţire,
P uiul m am ii să respire.

GHICITOARE

G hicitoarea ştiu că-ţi place,


Ce-i ca un burduf de ace ?
Ca un pepene cu ţepi ?
Ia gîndeşte-te. Pricepi ?
Şi răspunde-n doi-trei tim pi,
Cine a re m ii de ghim pi ?
Cui ii ustură şoriciul ?

N-ai ghicit că e ariciul ?

ARICI, ARICI, BOGORICI

G hem de spini şi ţepi uscate,


S tă-n tărit ca-n tr-o cetate.

495
P oate trece un vecin
Peste el cu carul plin.
Că nu sim te nici atît
Cit l-ai gîdîla pe gît.
Ca să-l scoată, ca să iasă,
Cîinii-I latră. Lui nu -i pasă.
Unul, încercînd un pas,
S-a ciocnit în ghim pi Ia nas,
Findcă tontul şi netotul
Şi-a v îrît în ace botul.
D acă-ar fi citit aici
El afla ce-i u n arici,
Insă cîinii n-au habar
De tipar şi-abecedar.
N esupus la gînd pizmaş,
Bogorici e drăgălaş
Cui îl ia cu prietenie.
C întă-i num ai din tipsie
Şi-ţi şi joacă o chindie.

PÄRECHI

Todeauna cîte două,


P e subt streaşină, de plouă,
Şi pe ţiglă, pe ţugui,
Sus, în dreptul soarelui,

496
V răbiile din cuibar
A u ieşit la călindar.
G hiersul spune ce se-aude,
V răbiilor m aici şi rude,

Ce se m ai găseşte-n piaţă,
In grădină, p rin verdeaţă,
Gîze noi cu p ăr şi goale,
Ş i-alte-asem eni trufandale.

Capul, cit aluiiele


Se pleacă la unele
Şi gîndeşte chibzuit
Cite veşti n -au m ai venit.

Şi, la rînd, din loc în loc,


Au răm as cioc lingă cioc.

NEPĂSARE

D im ineaţa, cînd m ă scoală,


Stolul e o ciripeală.
Le strig tare, ca la şcoală.
P o rţia e cile tre i­
zeci de boabc-n cioc, de mei.
Le învăţ să num ere,
Ele dau din um ere.
De le-aş da şi carne crudă,
Nici nu vor de scris s-audă.
V răbioii m ei sînt p r o ş ti:
Cum de-i vezi îi şi cunoşti.

497
IN IM Ă D E C ÎIN E

L a coteţul lui Dulău,


Paznic bun şi cîine rău,
V răbiile se ad u n ă
S ă prînzească Îm preună.
i
E gribullte-n pod şi-n pom.
A u văzut ducind, pe om,
T roaca m are cu păsat.
Şl D ulău a şi lă tra t. ,
j
U riaşul negru ştie
Că a pus tovărăşie
Şi cu vrăbioi! hoţi
M ăm ăliga p en tru toţi.

Şi, gingaş cum nu se poate,


L e-a lăsat-o ju m ătate.

M EIU L

Cînd venea vreo vijelie,


L e-am d a t m ei pe farfu rie,
Ca să m u se risipească
H ran a-n viscol, păsărească.

498
V răbiile, m ai şirete, .
Făceau sem ne către fete :
Să nu fie vreo capcană.

V răbioul de-astă-toam nă,


P riceput, ca m ai bătrîn,
îlîse-n el, cu ciocu-n sin,
Şi din pleoape, ca de gumă,
Şi din ochi clipi a glumă.

«Las* că ştiu eu, — v ru să spuie*


ş i ce este şi ce nu e.
Omul ăsta, din fereastră,
Este bun; că-i m am a noastră.»

MIŢA

Cînd se scoală icse-n tindă.


Bîe-abia-necpe să se-ntindă,
Şi-obosită de căscat
Se întoarce ia r în pat.

Ca să doarm ă şi m ai bine,
ttab a căpătîi şi-o ţine,
Şl din vis, cum s-a adus,
Că s-a pus cu b u rta -n sus.

499
D ar scurteica-i, ca de vată,
Cu opt n astu ri e-ncheiată :
Şi dorm ind şi dolofani
Sug din ea cinci cotoşmani.

Creştetul, bălţat pieziş,


P a re strîns ca-n tr-u n bariş
în n o d at cu două fu n te :
La urechile din frunte.

Ea visează poate, parcă,


O plim bare în tr-o barcă,
Pe un luciu argintiu,
Poate chiar In Cişmigiu.

Că-i dă coada-n ritm tîrcoale,


C a-n tr-u n lac de apă moale,
Coada el de p ăr de pîslă,
B ătînd perna ca o vîslă.

GÎRI-GlRI
f i

Intre oi şi-n tre m ăgari,


L aolaltă cu catîrii,
C alcă-n pas, cu paşii rari,
G îsca-n vîrstă, G îri-G îri.

500
Chiar berbecii o cinstesc
Pentru tact şi cumpătare,
Şi cu felu-i bătrînesc
Ii dau rang de inspectoare.

Are cinsprczece ani,


Şi în gloata curţii deasă
Trece mîndră prin gîscani,
Ca prin bilei o preoteasă.

O saluţi, o chemi, şi vine.


Din ce-i spui şi ce-i vorbişi,
Ea se uită lung la tine
Dintr-o parte şi pieziş.

N-a avut noroc să-nveţe,


Şcoala cel puţin primară,
Că acum, la bătrîneţe,
Ajungea şi profesoară.

P U I DE GREIER

Sare parcă pe jăratic


Şi-i şi lung şi e şi lat.
Capu-i pare retezat
Şi, al naibii, e simpatic.

501
T înăra caricatu ră
E -m brăcată ca-n nădragi,
Şi toţi fra ţii lu i m i-s dragi.
N um ai dacă tac din gură.

P e sub toate uşile


A trecu t nesupărat,
Decit lung m ai m u lt p ă tra t
Şi um blînd de-a buşile.

Cînd începe, să te ţ i i !
C întă otova din dring.
Că şi m iţele se pling
De atîtea m elodii.

IADA

In tre iezii din cireada


S-a născut de-o săptăm ână,
D intr-o capră m ai bătrînă,
D ar zburdalnică, o iadă.

E b ălţată-n fel de pete.


Z ugrăvite ca pe v ar
Cînd, p rin vişini şi a rţa r,
B ate lu n a în părete.

502
K ar pestriţă şi bălţată,
Albă, neagră, stacojie,
S -a-ntrecut în fudulie —
Şi-i stă bine, că e fată.

Sar în frunte, iada m ea


Poartă, brează, sem n : o stea.

CLOCITOAREA

Omul zici c-a născocit,


El, m aşina de clocit.
Dar, pe cit m i-aduc am inte,
D-a lu at cucul înainte ;
Căci in tagm a păsărească
P une pe-alţii să clocească,
Slotul, ouăle cu pui,
Ca să-l scoată cucii lui.
El pindeşte, pe furiş,
C uiburile din frunziş,
Un m inut fă ră dădacă,
Şi-ntr-o lipsă de oleacă,
O uă-n cuib strein şi pleacă.
SJn ou ici, un ou colea,
Mai frum os n u se putea.
Cuiburile, cu chirie,
El le ia pe datorie
Şi, la şase, şapte poşti,
Face pasările cloşti.
Cit priveşte plata dreaptă,
E soroc la M oş-Aşteaptă.
Cind p rin pomi, chid în urzici.
O uă-n cuib la pitulici,
Care nici nu au h ab ar
În torcîndu-sc-n cuibar.
O uăle lor, cam la fel.
Se şi potrivesc niţel,
Şi-apoi gazda n u prea ştie
Nici să num ere, să scrie
P e o frunză, pc-o liîrtie,
Cite ouă a lăsat
In cuibar, bob num ărat.
Pitulicile, cinstite,
Ităm in dară păcălite.

Eu aş vrea să ştiu : ce zice


A m ăgită pitulice
Cind bobocii ei năuci
Dau, în cuib, de pui de cuci ?

BABA-N SAT

B aba-n sat face m inuni,


Că deseîntă cu cărbuni,
Doi cărbuni şi tre i m inciuni.
D e-orişiee păs, de-orişice doare,

504
Dc măselei de Unsoare,
£ atotvindccătoarc.
• ’M .11 »* -*#r

' Toate poate, şi Ic ştie,


Dină cu bobii-n farfurie.
Cu o vrajă bombănită,
-■ - Cind Însoară, ciad mărită,
•Şi dezleagă, şi desparte,
De aproape, de departe.
Numai pentru om sărac
' N -are timp şi n-arc leac.- -
De la el n-ai ce să lei
Nici pentru cocoaşa ci.
1907 — P E IZ A J E

[19551

C U V ÎN T ÎN A IN T E

In anii nouă sute şapte,


Ca din senin, In marte, într-o noapte,
S-a ridicat spre cer, din Hodivoaia,
Şi din Flămînzi, şi Stănileşti, văpaia.

Şi s-au aprins, de-a latul ţării, mii


De luminări şi de făclii,
Ca la un Paşte şi o înviere,
Facle, şi vlpii, şi-opaiţe stinghere.

Cum e-n biserică, Ia noi,


Un mugure de foc, ca un altoi,
Pe vîrful unui fir de luminare,
In sfeşnic la icoane şi-n altare,

Aşa, din sat in sat, se-ntinse


Văpaia grinelor aprinse,
Că flacăra-nccpea să joace
De-a rîndul pe pătule şi conace.

Era să fie sărbătoare,


Sau slujbă de inmormîntare ?
Urlau şi cîinii-n haite la năvală.
Ajută, Doamne, ţara-i in răscoală.

506
P E RÂ ZĂ TO A R E

S-a tot intins din luneă-n sat


Şi-a mai lăţit fîşia cu-o brazdă, ia arat.
Moşia ii ajunge pină la noi în casă.
Aproape n-are omul pe unde să mai iasă»
Şi se făcu moşia de două ori mai mare»
Din suta de pogoane o sută de hectare.
Nu ne mai ţin de-ogradă nici cloştile cu pol,
Şi ele pasc cu mieii azi pe moşia Iul,
A hoţului bătrîn.
Ia oile, le-nchide, făcîndu-se stăpîn.
Pentru cîrlani şi vite plătim atîta gloabă,
C-am cumpăra cu banii moşia, mai degrabă.
Moşneni, din vechi, pe ţarini, pădure şi imaş.
Ajunserăm şi-n casa străbună chiriaşi.
Ne-am plins la stăpînirc,-n deşert, că cel mai tau}
E cel umflat mai bine de pungi în buzunare.

Nu căuta dreptatea domnească, frăţioaro,


Ia pe ciocoi ca hreanul şi dă-1 pe râzătoare.

R Ă ZV R Ă TITU L

Dumitru ţărănoiul, dulgher şi lăutar.


Nu tulburase satul vorbindu-i în zadar (

507
Cu binele nu merge. L-am încercat de-a surda.
Au scos din noi şi untul, cu sîngele, şi urda,
Şi zerul. O cocleală rămîne pentru noi,
De nu te bagi iscoadă şi slugă la ciocoi.
Eu slugă la jigodii nu m-aş vedea să fiu ;
Măfjşgrop mai repede de viu.
Te strădui fără noimă şi dai pe brinci, te storci,
Rîndaş la boieria de cocină de porci.
Mai bine luarăţi sapa şi traista la spinare,
Pribegi făr’de cămaşe, desculţi prin ţara mare.
Prăşind prin bărăgane sau ciocănind o coasă,
Un boz de mămăligă, de prînz, tot o să iasă,
Dar cel puţin rămîne, de bine şi de rău,
Că eşti de capul tău.
Cioplind cu barda birna, bătînd dimia, piua,
Ori învîrtind la moară eşti muncitor cu ziua,
Nu rob pe toată viaţa şi priponit ca vita,
Primind mălaiul muced şi-aprins, cu ţîriifa.
Cu semenii de brazdă, fugiţi de pe moşii,
Ineepe-o răspicare şi de-alte datorii,
începi să-nveţi cititul, să scrii, să vezi, să ştii.
Peceţile de beznă, cojite de lie pleoape,
lncepc-n întuneric de ziuă să se crape.
Gîndind întîi în şoaptă, şi mai tîrziu pe faţă,
Te-i aduna cu alţii-nţărcaţi de-aceeaş viaţă,
Şi celor ce v-apasă, vă mint şi vă înşeală
In ceasul judecăţii le-ţi cere socoteală.

Primarele, prefectul, crîşmarul, arendaşul


II leagănă-n bîzdîguri şi ţîfnă pe Conaşul.
Conaşul stăpîneşte zece moşii, şi are
Mai multe mii chnpic şi codri de hectare.
Ei se urăsc, viclenii, dar cum vorbesc de tine,

508
Parc-au călcat cu talpa pe ghimpi de mărăcine.
Şi strinşi în cîrd de pofte şi lăcomii căscate,
Sint cioclii şi otrava de peste mii de sate.
Nu i-ai văzut, dînd ochii la curte cu săracul,
Că li sc strîmbă mutra, de parcă văd pe dracul î

Evlavia din timpuri, cinstită, înălţase


Lăcaşuri, paraclise şi mînăsliri frumoase.
Un preot era preot, şi Crezul era Crez.
Mă tot gîndesc la timpuri şi-mi pare că visea,
Măreaţa moştenire e luată cu chirie,
Minciună şi tarabă, dezmăţ, negustorie.
Cîţiva răzleţi, prin schituri şi parohii uitate,
Mai stăruiesc în rîvnă şi cad în strîmbătale.
Toţi au, ca şi pe vremuri, o laţă, doar să fie
Smerenia văzută dc-atotfăţărnicie.
Uisericuţa-i martor, să v-amintiţi mereu
Ciocoii că-s tovarăşi, de brîu cu Dumnezeu.
Sudorile de singe şi suferinţa mută
Le-ar fi-mpărţind cîştigul cu el, atît la sută.
Cînd ne spoim a jale, mînjind şi cele sfinte,
O ducem cu samsarii credinţei înainte.
Te-aşteaptă-n strana dreaptă să vii mitropolitul
Tu, din altar, la hramuri, alegi pe Răstignitul,
Că gol şi el, ca tine, prin fumul de tămîie,
E tot bătut în cuie, în palme şi călcîie.
Piroanele de astăzi, dobînzi Ia împrumut,
Tot Iuda le tocmeşte şi tot el tc-a vîndut.
Şireţi stăpînii noştri aflară bune rosturi
Şi bine nimerite şi-n cele patru posturi
Şi-n micrcurilc, vinerilc toate.
Dintr-un condei, se scade un an la jumătate.
Veneau neaşteptate, dc-a gata, ajutoare,
Tipicuri întocmitc-n sinoade şi soboare.

509
Tc-nvaţă stăpînirea, hrănit cu terci, rumâne,
Bă rabzi şi jumătatea din an ce mai rămine.
Tu, cuminecătura o ceri spre mînluire,
Te spovedeşti la popa, îngcnunchiat, Zamfire,
Şi el te şi pirăşlc, dc-ai chibzuit vreo faptă
Ce ţie ţi se pare a fi răsplata dreaptă.
El e şpion de suflet la domnişori, bădi
Că vrea puternicia ciocoilor să ţie.
Apoi, Ia-mpărtăşire, orînduiala are
Cerinţi de-mpăciuire. Te duci să ceri iertare
Ciocoiului obraznic şi slugilor fudule,
Că n-ai făcut mătănii la uşa lor destule.
Aşa că de la Paşte şi pină la Crăciun,
Şi din Crăciun Ia Paşte, mai pocăit, mai bun,
Ti se inmoaic vlaga şi nu treci din blestem
Ea sfinta răzvrătire, de care ei se tem.

Ai dus-o-ntr-o scîşnire tăcută, însă are


O margine rostită răbdarea orişicare,
la furca, taică,-n mină, şi ascutc-i bine dinţii
Şi apără-ţi odrasla, răzbună-ţi şi părinţii.
Bintr-unul tc faci sute, din sute iese gloată.
Aşteaptă ţărănimea seînteia scăpărată.
Viitori şi limbi de flăcări aşteaptă să se mişte.
Pitite după staul şi curţi, In porumbişte.
Din apele, aprinse pe matca lor de scrum,
întunece şi cerul puhoaiele de fum,
Nu mai rămîie piatră pe piatră, grinzi în grinzi,
Şi cadă şi Tăria în ţăndări de oglinzi.

510
L IP S E S C M O RM IN TE

E zarvă-n tribunalul militar.


Şedinţa lungă ţine de la şase.
Se-ncumetase-o boaită de căprar
Să calce ordinul ce i se dase.

Doi cite doi, sătenii răzvrătiţi


Aveau să tie duşi intre soldaţi.
Dintr-o comună de săraci lipiţi.
Şi puşi să-şi sape groapa şi-mpuşcaţL

Căprarul se lăsase dus de gind.


Cind gropile săpate erau gata
Trăgea cartuşele în vînt,
Făcîndu-i pe ţărani scăpata.

La cercetarea noilor morminte^


In lutul ţuguiat şi moale.
A fost găsit, in loc de oseminte
Un şir de muşuroaie goale.

Ce cirtiţe-ar fi scos pămînt atît T


E mînă-aci de niscai om parşiv.
L-au dibuit şi-au scos un amărit.
Legaţi-1 pe căprarul Parascbiv I

Căpraru-i vinovat de două ori.


Intîi, nesocotise un grad de colonel
Şi-a tîlmăcit un ordin de superiori
Cum cutezase să-l priceapă cL

511
Dar mai cumplita lui vinovăţie,
Ticăloşit de crima îndoielii,
E c-a simţit în singe o frăţie
gi-o solidaritate cu rebelii.

Stăpinii judecăţii, fără jind,


Dau pildă şi osînda ce faptei se cuvine.
Că ţara ne rămîne, socotind,
Cu cinzeci de morminte mai puţine.

COCONU ALECU

Fe-Alccu llicscu partidul liberal


D-a pus pe Olt mai mare şi, uns pe cinci judeţe,
El cel cc-a spus odată-n Senat, în tinereţe,
Primatul României că-i autofecal.

E bivolar de seamă şi faţă între feţe,


Şi dictator de ţară, ilustrul animal.
El zice : — «Nu tc-ntinde, te rog, la caşcaval»,
Argumentind politic şî vrînd să te înveţe.

Nu poate trece nimeni, cum spune el, nici mort,


De Olt, fără să aibă în sin un paşaport.
Are jandarmi la ordin fanaticul de zbir.

512
Bărbat dc mare vază Ia centru şi Ia şef
El guvernează, neică, energic, după chef,
Cu trei principii : «Mă-ta», «Te bag»- şi «Ai sictir».

La Iliescu-n curte, la conac,


Sînt adunaţi, aduşi, ţăranii.
Toţi cîţi ai căror ochi nu-i plac
Stăpinului moşiei Mcrişanii.

Sînt cei mai teferi oameni dintr-un sat,


Dar i-au stîrnit boierului gras hula,
Că, toţi hrăniţi cu ceapă şi păsat,
Nu-şi scot din cap, să-şi ţic-n mîini, căciula.

Şi, mai deştepţi decît stăpînul lor,


Nu-ncep, vorbind, cu «poate» şi cu «dacă»,
Şi în auzul treaz al tuturor,
Ştiu să răspundă, cum şi ştiu să tacă.

Legaţi la coate,-! numeri : sînt o sută,


Şi-s înşiraţi Ia rînd, în rotogol,
Ca la o horă încă nenccpută,
Şi de la ei la masă-i locul gol.

513
La masa mică, beau tutun, cafele,
Un ofiţer, în şoapte, cu jupînul:
— «Ascultă-ncoace, — zice, — colonele,
începi cu cîte doi, cu cite unul

Aflîndu-se cu satul în război,


Găseşte că măsura înţeleaptă
E să înceapă tot cu cite doi,
Şi oamenii pricep ce-i mai aşteaptă.

Femeile, copiii şi toţi ai lor veniră


Cu ţipăt, să cunoască legaţii cum se-nşiră.
— «Nu vă lăsa ţi! Mîncaţi-1 de viu, să-l arză focul,
Că spurcă, unde şade nemernicul, şi locul.
Zmunciţi-vă din funii pe el, lovi-l-ar boala.
Măcar un stîrv ca ăsta să ne fi dat răscoala 1
Nu te-ncrunta încoace, boierule, aşa,
Că am făcut prinsoare şi noi pe pielea ta.
Odată şi odată te-om prinde noi în sat
Şi-ai să plăteşti, jupîne, cu vîrf şi îndesat.
Te-om descînta noi, noaptea, să crape-n tine fierea«
Ce n-a făcut bărbatul, o face şi muierea.»

Trei sate adunate jurîmprejur, grămadă,


Răcneau de suferinţă la stîlpii de ogradă,

514
Ca staulul de vite, în fierbere, cînd rage.
Ameninţau cu puşca, ele strigau : — « ră i, trage !*»■
E palid Iliescu, turbat şi mohorit.
Muierile îl scuipă : — «Ciocoiule borit 1»

Deodată, colonelul avu un gind al lui.


Care nu-i vine lesne orişicui,
Strigînd ţăranilor legaţi cu funii : — «Drepţi I».
Dar n-a mişcat nici-unuL — «Puteai să te aştepţi, —
Răspunse Iliescu, — tîlharii-s tot tîlhari.»

In ceasurile grele vin gînduriie mari,


Şi colonelul zice : — «Acum strigaţii cu toţii :
Trăiască generalul! că ne stîrpeşte hoţii.
Că ştie Averescu războiul cum să-l facă.
In ţară, cu plugarii şi oamenii de clacă.
Strigaţi, au ba ?«■ Nici-unul nu mişcă şi nu strigă.
Sc-aude doar atîta : — «Pămînt şi mămăligă !»
— «Trăiască generalul! — mai zise el o dată, —
Că ne-a scăpat de şarpe şi limbă-nveninată
Şi-a mîntuit în ţară odrasla boierească.
Tot nu strigaţi nici-unul din voi, să ne trăiască ?»

515
Atunci, boier Alecu, scos din răbdări, vai, mamă I
Zrnuci cureaua burţii din Ioc, cu cataramă,
Şi incepu pe oameni, cu urletul: — «Trăiască !•»
Pe faţă, peste gură şi pleoape să-i pleznească.

S-a hotărît ! Boierul arată cu cravaşa


Şi-alege doi, din rînduri, pe Gheorghe şi Ilie.
— «Dczleagă-i, caporalc, şi scoate-Ie cămaşa !»
Dă ordin colonelul, răslit, ca-n puşcărie.

— «Idee minunată, că, ruptă, descusută,


Cămaşa tot c bună la ceva.
Cînd te gîndeşti, la urmă, că o să am o sută !»
Zise boier Alecu, glumind a zeflemea.

Şi rîseră părtaşii dc-această socoteală,


Pe cînd soldaţii tineri, cu lacrimile-n gene,
Umblau cu-ncetineală,
Tărăgănind, să vie sfirşitul mai alene.

•— «Tu mi-ai făcut cafeaua ? V-aţi nărăvit ca hoţii.


Răcni, sorbindu-şi ceaşca, boierul — Fă, ocară,
Ia scama, mi se pare că vă-nhăitaţi cu toţii !»
Cafeaua înjurată se nimerise-amară.

516
Sc-ncrüntä şi-ofiţerul : — «la mai sfîrşiţi odată !■*
Escorta, patru oameni, duce-ntre puşti pc cei
Aleşi din rînd să-nccapă pedeapsa comandată.
Un murmur ciocoieşte din gloata de femei.

Pornind în ceată şase, călcau arar şi strîmb


Şi nu se mai văzură. Trecu şi-un timp, şi iată,
Prin boarea ce-ncepuse să bată dinspre dîmb,
Kăsună-năbuşite şi gloanţele deodată.

O frămîntare-adîncă şi-un ţipăt la femei,


Boier Alecu, mîndru, se uită înapoi.
Comanda : — «Luaţi de-aeuma cu şase oameni trei».
Boierul: — «Să rămînem, cu zic, la cîle doi».

CAM AŞA DE NUNTĂ

O sută, cum spusei,


Fuseseră-mpuşcaţi ca derbedei
Şi răzvrătiţi ai satelor, sculate,
S-aducă deşteptare şi dreptate.

Cătunul a rămas şi mai sărac.


Ileana slugăreşte de-atuncea la conac.
E văduva lui Petre, ucis pentru stăpîn
Din ordinul ciocoiului bătrîn.

517
Uscată şi frumoasă, barlşul ei cernit
E ca un giulgiu negru al celui ce-a murit.
Posomorit, ciocoiul ar vrea ca, de morminte,
Să nu îşi mai aducă femeile aminte,
Ca Oltul, care curge domol prin dreptul lor,
Cu tot cîntatul doinei, atotnepăsător.

Dar într-o zi boierul, lungit pe canapea,


I-a poruncit Ilenei o cafea.
Boierul sta-ntr-o rină.
De scîrbă, ceaşca plină ei i-a scăpat din mină.

Că-nspăimîntată, vede ciocoiul îmbrăcat


tn borangicul dulce al fostului bărbat,
Cămaşa lui de nuntă cu flori de dediţei
Aleasă şi cusută cu degetele ci.

Boierului cămaşa lui Petre îi plăcuse


Şi-a pus-o de o parte de printre catrafuse.
Cînd s-o trezi dintr-însa neliniştit strigoiul
Frîngindu-i beregata să-năbuşe ciocoiul?

DUDUIA

E-o domnişoară-naltă, subţire şi trecută,


Şi nu e nici femeie detot şi nici bărbat.
Cu noaptea-n cap se duce la plug şi semănat.
La seceră, la coasă, călare şi ciufută.

518
An vrut să o mărite. Duduia nu se lasă,
Şi ofiţerii sprinteni, şi grangurii peţiţi,
Cerind-o de nevastă, plecau dezamăgiţi
Că nu-i nici-unul vrednic de mina ei osoasă.

Era rostirea vie, în carne, simţ şi minte,


A unei noi fiinţe, de-al treilea tipar.
In loc de fraga guri-i crestat un buzunar,
Şi-n loc de trup se-ngustă un sac de oseminte.

Femeie ncfcmeie, la bine şi la rău,


Turtită ca o tavă şi-un sul de rogojină.
Sătulă de-ntuncric, scîrbită-i de lumină,
Făptură nemplinită şi fată fătălău.

Citind, închisă-n casă, cărţi groase, pe alese,


Văzu deşteptăciunea ajunsă de prisos,
Că nu dă mîngiiere şi nu-i e de folos,
Şi-a-mbătrinit pe slove şi pagini nenţelese.

De ani de zilc-ncoace, mînia se răzbună.


Şi-a împletit gîrbaciul şi I-a-nnodat cu plumb
Şi alungind ţăranii prin grîu şi prin porumb
Harapnicul se-abate pe spete şi răsună.

Spinările zdrelite şi deştele zdrobite


De cnutul domnişoarei cu cizme şi nădragi.
Că a sluţit călare o sută de iobagi
Şi sumedenii prinse-n zăvoiul ei, de vite.

Duduie, carabina îţi spînzură pe şea


Şi te-nsoţeşte-n raita din zori căţeaua cîrnă.
Ea muşcă, asmuţită, atacă şi se-atîrnă.
Duduie, răfuiala a şi-nceput. Păzea 1

519
I

PU N G A

internele, Parchetul şl Vodă-n tîlc cu ele


Răspunderea şi-o Iasă lepădată.
Răscoala ţărănimii şi cetele rebele
Nu pot să fie duse la nici-o judecată.
Fiind «moment istorie» e treabă de armată.

Cuvfntuî e-al oştirii. Măreaţa Capitală


E în război cu satul sculat în luptă dreaptă.
De-o parte puşti şi tunuri, de alta mina goală.
Prostimea puturoasă şi pătura deşteaptă.
Eşti gata, generale ? că gloria te-aşteaptă.

Porunca nu-nţelege să judece. E dată.


Ea mistuie şi fringe ţărani, ţigani, duşmani.
La Bucureşti e ţara, pe drept, adevărată,
Pe bulevard, la Capşa şi-n Lipscani.
Să ne ocîrmuiască, de-acu, nişte golani ?
i
«Sînt proşti, dar mulţi», e-o vorbă-n deşert, fără putere,
Orieît de mulţi, nu-ţi pese, vie potop de-or vrea.
Vasile Vodă Lupu n-avea nici mitraliere,
Nici nitroglicerină, ca noi, Măria-Xa.
Intoarce-te alene, lungit pe canapea.

Un drept se-ntemeiază, fireşte, pe venit,


Priceperea la cirmă stă,-n loc de cap, in pungă,
Nu te întreb de unde o ai şi ai v en it;
Să fie cit mai groasă, mai plină şi mai lungă,
Să poată să mîngîie şi să ungă.

520
D O IN Ă P E FL U IE R

Un avînt nesiăpînit
I-a-nviat şi-ndrăgostit
Juni mai noi şi cotoroanţe,
Cu principii şi nunaţe,
Se sărută, braţe-n braţe,
De ceva să se agaţe.
Suspinau că piere ţara.
Venea vrajba cu ocara.
Boieria-n răzvrătire
Suferea ca de-o jignire.
După-atiţi amari de ani
O scuipau nişte golani,
Supărată că îndură
Palmele peste figură.
Cînd era mai gras norocul,
Se-mplinise şi sorocul.

Ţara le era moşia,


Cugetul, ticăloşia,
Cuviinţa, alelei !
Huzureşti şi faci ce vrei.
Legea, cu, cum vr.eau o fac :
Birul, biciul, bunul-plac.
Altă lcge-n ţară n u -i.
Fiştecare legea lui.
Ai de unde şi s-alegi :
Cîţi ciocoi atîtca legi.
Ei, ţăranii,-o luau de-a buna
Vor o lege, numai una,
Şi o lege-a tuturor,
Scrisă şi cu mina lor.

521
Cînd şi cină, un zvon, aşa,
Şi mai mult înfricoşa.
Zece sate răzeşeşti
S-au pornit spre Bucureşti.
De Ia munte, trei judeţe
Pleacă, minte să ne-nveţc.
La bariera din Vitan,
Robii de pe Bărăgan
Au sosit eu furci şi coase.
La Chitîla sînt vreo şase
Mii de oameni cu topoare.
Altele, la Cotroceni,
Gloată mare de olteni,
Fierb ceaunul pe coceni.
Au venit, să se strămute-n
Care, ca la şapte sute,
Cu căţei,
Şi cu pureci,
Cu căldări, cu pirostrii,
Cu copăi şi cu copil.
In palatul ăsta, măi,
Sînt o mie de odăi,
De încap, bătu-i-ar sfinţii,
Oltul şi cu Mehedinţii,
Şi mai sînt cămări şi căşi
Cu izmene şi cămăşi,
Să îmbraci, de-a lung şi latul,
Muieretu-n tot Banatul.

Vine toată omenirea


Să dea ochi cu stăpînirea.
Capitala răsfăţată
E de-aznoapte-mpresurată,

522
Spune zvonul,.şi-un fior
Xrcce-n pielea tuturor
Deputaţilor din Sfat. ş
La un ceas intîrziat,
Cotropit de-atîtea slugi,
N-ai nici cînd, nici cum să fugi.

Un boier, vechi cărturar,


La un ochi c-un ochelar,
A cerut să intre-n ţară
O armată dinafară,
Orişicare, nn ii pasă,
Cu stăpinii înţeleasă,
Ca să fie chezăşie
De huzur şi de moşie.
Patrioţi de vorbe mari.
Cărturari, necărturari,
Unii daci, alţii romani,
Sînt cu noi pină Ia bani.
încercarea dacă vine,
Ori cer oştilor străine
Să le fie-ntr-ajutor,
împotriva ţării lor,
Care geme, care plînge,
Inccată-n fum şi singe;
Ori, ca de atitca dăţi,
Se pitesc prin străinătăţi.
S-ar visa fugarii toţi,
Toţi stăpîni şi patrioţi.
Vinovaţii şi vrăjmaşii
Fac tot ei pe păgubaşii.
Măscărici şi negustori
Ni se fac judecători
Şi simt mare trebuinţă

523
Să dea şi eîte-o sentinţă.
PIugu-1 pedepsesc că ară ;
Turmele, că sînt în ţară,
Cad subt greaua lor osîndă
Că nu pot să le mai vîndă
Şi să le mai joace-n cărţi
Cu fugari dintr-alte părţi.
Pe ţărani, că-şi văd de muncă,
De-i alungă şi-i aruncă,
Şi se leapădă de ei
Viii, morţii lor şi-ai mei
Cu moşnenii şi străbunii.
Rindunclele, lăstunii
Nu-şi mai puseră cuibare
La conace şi-n pridvoare.
Vrăbiile s-au mutat
Din căminul necurat.
Stolurile lungi de ciori
Ii aşteaptă pe feciori,
Pe ispravnici şi pe fraţi,
Să-i dumice spinzuraţi,
Să frămînte vitele
Hoituri cu copitele.
Facă-s-ar, cînd îi alungă,
Bivoliţa să-i ajungă.
Nu-i Ia curtea boierească
Nimeni să te mai cunoască,
Şi-i părtaşe la răscoale
Şi căţeaua dumitale,
Toată firea şi simţirea
Is de-acum cu răzvrătirea.

524
D O INA PE NAI

Fumu-i gros şi-abia te văd.


La conace e prăpăd.
Ce blestem şi nenoroc !
Magaziile-au luat foc.
Griul arde, şi porumbul,
într-o ceaţă grea ca plumbul,
Şi văpăîle aleargă
Uriaşe, să o spargă,
Tocmai cînd se-arată-n ţară
Aurul de pe secară,
De pe orzuri şi livezi.
Vezi şi nu-ţi vine să crezi
Că se duce orişicum
Toată munca noastră-n scrum.
Dar şi fără foc şi pară,
Ea pleca din vetre-afară,
Dusă-n zări pe marea-albastră
Şi nu mai era a noastră.
Ii era drumul deschis
Boierimii Ia Paris,
Unde începea odată
Viaţa ei adevărată.
Stropii noştri de sudoare
Se făceau mărgăritare
In şiraguri săltăreţe

525
Pentru circ şi cîntăreţe.
In cerceii de rubine
Era singe de la mine,
Lacrima din ochii tăi,
Carnea ta cu vînătăi,
Candela de agonie
Şi tăcerea din sicrie.

Domnişorii se adună
Să se sfătuie-mpreună,
In cinzeci de ani de sfat
S-au scuipat şi înjurat,
La coşciugul mortului,
Ca la uşa cortului,
Mari ciocoi şi mici ciocoi,
Ciocli vechi şi ciocli noi,
Corbi în stoluri, cîteşeîte,
Ca pe hoituri, tăbărite,
Dumicînd acelaş leş
La mîncare înţeleşi.
Numai că o-nvăţătură
Le începe de la gură,
Pe cînd alta, cu alt cîntec,
li îmbucă de la pîntec.
Şi dihonia lor ţine
De o viaţă şi mai bine,
Şi cu toţii, în sfîrşit,
Se îndoapă liniştit.
Gîicevindu-se frumos,
Ciocul le-a ajuns la os.

526
Acum, vezi, Măria-Ta,
Dacă domnii-or mai scăpa,
Două reguli nu încap.
Toţi vom tăbărî pe cap.
Tărtăcuţa asta-ncurcă
Şi dă domnilor de furcă.
Ce-i un cap ? Nimica toată.
Braţe trebuiesc şi gloată.
Omul este de folos
Numai de la gît în jos ;
La arat, la secerat
E mai bun de cap scurtat.
Intre umeri de năpîrci,
E de-ajuns un bumb de zgîrci.

Te trezeşti şi te mai miri


Cu panduri şl Vladimiri
Şi cu lumea de strînsură,
Care-ţi bagă pumnu-n gură
Şi te scot şi din moşie,
Să le faci cărăuşie.
Vodă, Doamne, ia aminte :
Asta vine de la minte,
Arz-o focul de prostie.
Răzvrătire, haiducie,
Ură pe proprietar,
Astea vin de la tipar.
A fost bun cindva tiparul.
Cînd scotea Aghiazmatarul
Şi molitvele, la schit,
Dar pe urmă s-a lăţit.
De Ia slovă, de la buchi,
S-a întins ouînd păduchi.

527
Blesteme Mitropolia
Gîndul, scrisul şi hîrtia.
Litera de fier, cerneala,
Teascul, cartea şi momeala
Strecurată prin cuvinte,
Drept simţiri şi-nvăţăminte.
Nu e de răbdat zăbavă,
Cugetarea e otravă.
Deocamdată, prinşi de spaimă,
Cuscrii nu se mai defaimă.
Şi cumnaţii au uitat
Cit de mult s-au înjurat
La Cămară şi Senat
Albii cum îşi zic, şi roşii 2,*
Nu mai fac azi pe cocoşii.
Spilcuiţii dc coconi,
Din fuduli ajung claponi.
Cucurigu ! sus, pe claie ;
Jos, în ploaie, cucuvaie.
Ieri deştepţi, şi astăzi proşti,
Cînd îi vezi nu-i mai cunoşti,
Milogindu-se-ntre ei
Pentru cîte un crîmpei.
Ţăndări, zdrenţe de idei.
Cum veni năpasta
Asta
Şi ce este de făcut
Să rămîie ca-n trecut ?
Mintea-atîta de bogată
Şi-ndrăzneaţă altădată
La arenzi şi la venit,
Intr-un ceas a sărăcit.
* Albii : P artid u l Conservator.
2 Roşii : P artidul Liberal.
528
Intr-un ceas vijelios,
Timpul s-a întors pe dos
Şi se stinse de odată,
Ca o lampă răsturnată.
Toate feţele măreţe,
yinereţe, bătrîneţe,
S-au schimbat într-o secundă.
Unde să se mai ascundă ?
Şi chirciţii şi înalţii
Seamănă unii cu alţii,
Ca pisicile fătate,
Numai că-ntr-alt fel pătate.
Din zorzoane şi din mască
S-au ales doar cîlţi şi iască.
Ce viteaz era pe cal
Falnicul domn general,
Cînd, trecînd frumos pe stradă,
în ţinută de paradă,
S-arăta la Zece-Mai !
S-a ales un putregai.
Ca şi el, legiuitorii
Sînt în zilele viitorii,
Strînşi în rînd
Şi tremurînd.
Fără vajnicul lor ifos,
Pare că-s bolnăvi de tifos.
Parcă faţa le-a rămas
Retezată de la nas.
Cum începe balamucul
Le şi zboară-n vînt surtucul
Şi rămîn în pielea goală.
Nu e şagă, e răscoală,
Dar mîndriile trufaşe-s
In izmene şi-n cămaşe.

529
Insul cel adevărat
E un strîinb, un cocoşat.
Desfăşat de blăni şi şube,
Dedesubt e numai bube.
Cite decoraţii are
De la gît la cingătoare.
De Ia ceafă pc spinare,
Zace copt, subt fiecare
Licărire, un puroi
Şi nu poate da-napoi.
Din buboaiele stătute,
Scos din el, ciocoiul pute.

DOINĂ

li ţes ţării, pc gherghef,


Fire-n jur, ca de sidef,
Să ne sugă, ca pe muşte,
Cînd se ţin să nu ne-mpuşte.
Toţi păianjenii domneşti
Stau la pindă-n Bucureşti
Şi apucă, pe furiş,
Oamenii-n păinjeniş.
Făcuţi ghem, pe dedesubt,
Şi-i păstrează pentru s u p t;
Iar păianjenul cel mare
Stă în mijloc, ca-ntr-un soare
De mătase.

530
I
f Coase firul şi-l descoase
Şi-l aşează, să se joace,
Mai încolo, mai încoace ;
D înnoadă, îl deznoadă,
împletit tot pe-altă pradă,
Ca să prindă, ca năvodul,
Inlăuntru tot norodul.
Poate nici nu te-ai gîndit
Că un băţ doar, de chibrit,
Ar da foc într-o clipită
La mătasea împletită.
I

' D O IN A D IN FR U N Z A

La Mitropolie-n faţă
Parcă-i slujbă, parcă-i piaţă.
Droaia de cu dimineaţă,
Ca la urs, ca la paiaţă,
Ca la tîrg şi iarmaroc,
S-a-mbulzit, şi nu e loc
Să arunci de sus un ac.
Tîrgoveţiî totuş tac,
Şi-ntr-atîta omenet
Scapă şoaptele încet,
Numai şoapte,
Parc-ar fi un miez de noapte,
Pe muţeşte, ca de frică,
Spaima mută că se strică.

531
E o mare
Adunare.
Deputaţi şi senatori
S-au trezit Ia cînlători.
Carnea tremură pe ei
Ca frecată cu ardei.
Ochii nu şi-i mai închid.
De opt nopţi n-au mai dormit.
N-aţipesc niţel măcar,
Că se-neacă şi tresar.
Cite un fior de gheaţă
Le furnică pielea creaţă,
Intrcbîndu-se-alandala
Cum s-o fi ivit răscoala
Şi de ce şi pentru ce.
Dar mai binc-i a tăcc
Şi-ai ingcnunchie pe brînci,
Că păcatelc-s adinei.

E ADVOCAT

E advocat vestit, dar cam peltic.


Avea ceva subt limbă,-ncă de mic,
De cînd umbla cu gîştele prin sat,
Nebănuit că iese un mare advocat.

532
Dar gura slută poate fi o vină,
Dacă citezi tlin greacă şi latină,
Şi dacă te vădeşti în stare
Să aperi cu doi clasici un hoţ de buzunare ?
O mare pledoarie dezleagă şi păcatul,
Că hoţul îşi împarte venitul cu-advocatul.

Cînd s-a întors bursierul cu doctorat în ţară,


Nu sint cinci ani, stătea pe dinafară,
Şi n-avea nici pingelele întregi
Neîntrecutul tînăr om de legi.
Dar şi-a-nţeles chemarea bine
Şi a făcut şi el ce se cuvine,
Cînd n-a avut nici pat, nici blid,
Că şi-a ales cel mai bogat partid
Şi s-a înscris fanatic devotat
Ca să-ajungă-ntîi «băiat de stal»,
Şi mai târziu de-aşijderea «bărbat».
A stat ce-a stat Ia colţ, şi-apoi, lungit,
Şi ceasul care sună la vreme i-a sosit
Şi n-a sunat dogit.

Cel mai isteţ flăcău, din opt copii,


In cîţiva ani făcuse trei moşii.
Sătean dc mămăligă şi de ciorbă lungă,
Ştiuse să se facă ciocoi şi să ajungă.
Şi-a mai ales şi-o specialitate :
Moşia cîştigată-n proces pe jumătate.
Ca să cişligc-n fals moştenitorii,
Erau mobilizaţi toţi autori,

533
Franţuzi, germani, romani şi toate
Textele lungi de prin antichitate.
El aducea, de-acum şi din anţărţi,
La Curte, o căruţă de secretari şi cărţi.
Era o bucurie şi-o mare sărbătoare
Cînd maestrul, opt ceasuri în picioare,
Aplaudat de domni şi de cucoane,
Mai dobîndea o mie de pogoane,
Un nou conac, o moară, un rîu şi un suhat,
C-un testament din patru sau unul fabricat.

Dintr-un proces ieşise-n capitală


Şi-o casă boierească şi mare cit o şcoală.
Biurouri cu intrări şi cu ieşiri,
Ca tihna de tăcute, a unei mînăstiri.
Uşi leneşe pe ghinduri, cu căptuşeli de piele,
Umplute cu saltele,
Şi secretari cu-o treabă flecare,
Dactilografe, secretare,
Dulapuri de arhivă, cu dosare.

Hoţiile sublime, afaceri aşa-zise,


Sint studiate-n tihnă, cu uşile închise,
Concesii şi contracte, cu drept de monopol.
O simplă neghiobie le poate da de goL
Mascate de-o nevoie de Stat, de vreo uzină,
Sc-ntimplă tîlhăria să iasă la lumină.
Un deputat mai gureş sau cu principii sfinte,
Uitat să-şi ia răsplata tăcerii dinainte,
Ameninţă să scoată-n vileag, la timp, neuns,
Urzeala şi tertipul cu meşteşug ascuns.

534
O izbucnirc-a bubei lăuntrice, deodată,
Ar mai mînji şi feţe părute fără pată.
Un zvon, cîndva, făcuse ps omul de onoare,
încrezător în şefii mai mari, să se omoare.
Cind zvonul ar ajunge ştiut întemeiat,
Puroiul s-ar intinde şi-n sus, pînă-n Palat.
Dibaci să o strecoare prin Cod, maestrul ştie
Să piardă o cărare ce ducc-n puşcărie.
Reţeta îi aduce în lada din altar
Alt aur, milioane, pachete numerar.

Maestrul e şi-un mare gospodar.


El cheile cămării le poartă-n buzunar,
La tribunal, la Curtea de Apel,
Casaţie, consilii şi-n minister, cu el.
Se teme, jupîneasa, că-n lipsă, s-ar putea
Să-i fure-o linguriţă de zahăr şi cafea.
De trebuie să-i facă vre unuia vreo plată,
Astupă cu spinarea, în uşa-ncet căscată.
A cassci lui, de fier.
Lăuntricul mister,
Grămezile de suluri şi hîrtii
Albastre, cîte-o mie, în vraf, cîteva mii,
Că s-ar putea vreodată să-i ceri să te-mprumute
La mare trebuinţă, cu ici vreo două sute.
El se păzeşte bine de-ascmcnca-ntimplare,
Plîngîndu-se întruna că e sărac şi n-are,
Clădit pe temelia unui tarif robust.

535
Ca să-şi admire capul, şi-a ridicat un bust
La poarta din grădină, cu toate că ii doare
Că nu-i în uniformă de general călare.
S-ar potrivi cu calul sau iapa minunat,
Căci e, din plămădeală, bărbat răscăcărat.
Mai c şi om de artă, poet, bibliofil,
Şi simţitor la toate, incă de mic copil.
Cînd alţi copii scursoarca pe buze-o ling şi-o-nghit,
El şi-o ştergea cu palma, ştergîndu-şi-o pe zid.
Biblioteci legate îi căptuşesc păreţii,
împodobiţi de rame ; portretul tinereţii.
Icoane şi tablouri, covoare ţărăneşti,
Şi porţelanuri rare, chineze ; tăvi şi ceşti,
în mijlocul odăii, un crucifix splendid
I-arată legătura cu omul răstignit.

De ziua lui, pofteşte la masă pe confraţi,


Şi ei primesc să meargă, deşi se ştiu furaţi ;
Căci trebuie. Maestrul stă binc-n lumea mare
Şi poate-avea nevoie de-o proptă oareşcare.
După ospeţe, jocul de cărţi îndătinat
Plăteşte cu dobîndă ce bei şi ce-ai mincat.
Maestrul, orice-ai face, ciştigă el la joc,
Că are pe subt masă şi-n minecă noroc.
Tu-ţi pierzi pe-ncetui banii, dar el te împrumută
Din ce-ai pierdut cu-o sumă dc-asemenca pierdută.
Beţia pătimaşă te prinde şi te fură
Şi ea, ca şi maestrul, la cărţi şi băutură.
Incit, cu punga luată mai faci şi datorii,
Şi-un mezciic Ia ţuică te ţine zece. mii.
Şi jaful măsluirii pc faţă este-n stare
Să fie datorie, numită de onoare.
Se poate ca la termen să n-ai destul bănet.
Atunci îi laşi inelul şi ceasul amanet.

536
Bătrînii lui, părinţii, incep să se-ncovoaie.
Cojocul le miroase a brînză şi a oaie.
Ei vin de zece postii, în car, la Bucureşti,
A-şi mai vedea vlăstarul, şi-aduc de-acasă veşti,
Că leagă bine griul, săcara şi ovăzul,
Că tremură moşia de spic, cit ţine văzul,
Că vacilc-s frumoase, dau scroafele să fete,
Şi cînd vorbesc cu «dînsul» nu îi mai zic «băiete»,
Ci «Domnule Ministru», «matale», «dumitale»,
Şi el primind sfiiala parc-ar primi parale,
l’ărîndu-i rău că plata aceasta-ntîrziaîă
Nu poate fi în palmă, ca banii numărată.
Obîrşia-1 jigneşte, că din opincă vine,
De taică-su-i cam silă, de maică-sa — ruşine,
Doi bădărani de ţară, croiţi ca din topor,
Lăsînd duhori de cocini, de grajd şi de dihör.
Ar da cite odată bătrîna să-l sărute,
Dar buzcle-i sînt parcă-ngheţate şi cusute,
De cînd lc-a spus feciorul lor drag, să nu se ştie
Cumva,-n bucătărie,
Cum că ar fi părinţii conaşului temut.
I-a spovedit de asta de mult, de la-nceput;
Să spuie cuconiţii şi slugilor că fac,
Ea-n curte, el în staul, o slujbă la conac.

De-o vreme, advocatul golan, de pînă ieri,


Doreşte să se tragă din neamuri de boieri.
A pus să se găsească un zapis, vreo hîrtie,
Să-i dovedească spiţa de veche boierie,
Cu slove-ncîrligate, chirilice, şi, poate,
Cu stemă, şoim sau cioară cu ghiare, jumătate,
Alăturea de-o spadă şi-un coif vîrît în scut,
Să-i facă şi pe plicuri trecutul cunoscut.

537
Aşa se face, măre, că bietul de ţăran
Râm ine singuratec, uitat din an în an.
Odrasla lui stricată îl ţine, ca pe vite.
Să tragă-n jug la moara lichelei ciocoitc.

CAUZA CAUZELOR

Nevinovaţi ca îngerii, se-ntreabă


Dintre boierii oameni mai detreabă
Ce s-a intîmplat şi ce Ie-a mai lipsit
Că .satele s-au răzvrătit,
Aşa deodată, fără pregătire.
Boierii au dreptate să se mire,
Că ei s-au înţeles destul de bine cu săteniL
Crăciun, şi Paşte, şi Blagoveştenii,
Şi Bobotează, hramuri mari, eu-clerici,
Ii adunau pe toţi pe la biserici
Şi sărutau icoanele-mpreună.
Ce ? i-a oprit ,cumva, cînd se adună,
Vre un stăpin să se închine ?
Aşa că unii cuTalţii trăiau <bine.
La masluri, la botez, la-nmormîntări,
Molitvelc-s aceleaşi citite-ntre cîntări.
Clopotniţa şi toaca nu sună ,pentru toţi ?
Atunci ţi-ai.bate capul-şi să-nţelegi nu poţi,
Trăind duhovniceşte, în ,pace mic şi .mare,
Să ia sfîrşit deodată asemnca-mpăcare ?
Vezi, nu ştii cum se poate,
Uitînd de liturghie, să intri în păcate.

538
Unii, vorbind aiurea, spun că ţăranii multi,
Flăminzi şi goi, trec vara şi iarna tot desculţi.
Păi, asta lor le place şi n-are niei-un rost
Să-i pui să se îndoape opt luni, pe an de post,
Să se îmbrace-n şube, ca noi, şi să' se-ncalţe.
Cine-ar mai face spicul şi bobul să se-nalţe,
Eu, dumneata, ministrul, advoeatul ?
Priceperi la ogoare Ie are numai satul.
Şi tot dintr-o sminteală a minţii se mai spune
Că singuri noi petrecem in case mari şi bune.
Pe cînd ei stau cu porcii şi vitele-n odaie,
Grămadă peste claie.
De-altminteri, pentru gură
Le-ajunge-o mămăligă, la plug, cu-o murătură.
Şi-o doniţă de apă
La desfundat şi sapă.
Nu-i nici-o potrivire între ţărani şi noi.
Ei sînt scutiţi de sarcini şi n-au, ca noi, nevoi.
Nici nu-şi dau bine seama cit sint de fericiţi
Ţăranii noştri simpli şi iubiţi.
Noi, ceştialalţi, boierii, cum ni se zice, culţii.
Stăm numai cit se cere cu leaota şi mulţii.
Intortochiaţi la minte, la fire şi simţire,
Avem chemări şi dreptul obrazului subţira.
Că fără ierarhie şi elită, o ţară,
In loc să se ridice, ameninţă să piară.
Săteanul nostru nu c mojic şi năzuros,
Primeşte-orice şi ne vorbea frumos.
Şi tinărul, şi-unchi aşuL şi bătrîna
Răspund întodeauna : «Trăiţi- şi «Sărut-mina**,

Un medic îndrăzneţ
Fusese dat afară din slujbă, la judeţ.

539
Intr-un raport de-o coală, trimis la Bucureşti,
Scria, nepriceputul, tot soiul de poveşti.
Cică din lăcomie şi din neruşinare
Şi din dobitocie, noi nu sintern in stare
Să ne cunoaştem vina în răscoală ;
Că sărăcia neagră e-ntinsă ca o boală ;
Că noi purtăm păcatul că satele se scoală.
Eram numiţi o şleahtă, tîlhari şi negustori,
Ieşiţi de sub tejghele, călăi şi lipitori.
Că de-am fi fost încaltea boieri de neam ales
Am fi mai de-nţeles.
Hrisoavele, de pildă, aseunsc-n fund dc ladă,
Scrise pe piei de iepuri, ar face o dovadă.
Dar ce-au ajuns moşnenii şi răzeşia lor,
Vindută cu prăjina ? De rîsul tuturor.
Boierii ăştia ţanţoşi, cu tălpilc-n ţarină,
Vin cu căciula-n mină
Să ceară băniciorul cu boabe împrumut.
Şi medicul, mîrşavul, pe toate le-a văzut.
Moşierii şi-arendaşii au flămînzit ţăranul
Şi îl trudesc tot anul.
11 ţin ca pe o vită,
Şi vara, ca şi iarna, în viscol priponită,
Cămătărit cumplit,
Şi-l ţin şi-nnămolit
Şi îngropat în sate de bordeie,
Bolnav şi cl şi proasta lui femeie.
Fără un dinte-n gură, îţi ia, cînd nici nu ştii,
Un deget şi ţi-1 trece, prin bale, pe gingii.

Copiii zac de guşter şi coptură,


Ţişnită din ureche şi ochi, ca o untură ;
De oftică, de friguri, de scroturi şi pelagră,
De uscăciune sau de bubă-neagră,

540
Şi mor mal mulţi de două ori,
Decît trăiesc cu gîlci în subsuori.
Cu âbube, fălcâriţă şi umflai uri,
Cind dirdîind pe prispă, de frig, cînd de călduri.
Pruncii la sin le zmulg, să morfolească
Ţiţele maicii, ca de cilţ şi iască,
Parcă hrănită numai cu bozii şi ciuperci.
Sugacilor le unge limba cu zer şi terci.
Noi sîntem pripăşiţii şi-ai vremurilor grele.
Care au dat de-a lungul bărbaţi, dar şi lichele.
Ca să-i încingă lanţul de robie,
Noi am fi pus in sate şi o jandarmerie,
Să le păzească zilnic şi sufletul, şi gindul.
Cu puşca, pînă-i vine şi starostelui rindul.
Cine murmură, Ghcorghe, Dumitru ori Ilie,
E ridicat de-acasă şi-nchis la puşcărie.
Cu-asemenea palavre şi născociri murdare
Şi-a mîzgălit raportul şi doftorul Cutare,
Dar l-am trimis «la urmă» spre slrînsă cercetare.

Aşa fiind povestea, Ii s-a făcut lumină


Şi-au judecat stăpinii că mina doar streină
S-a strecurat în ţară şi-a-mpins-o la răscoală
Ascnnsă-n vre o claie de fin sau în vreo oală.
Au căutat-o bine, dar clăilc luau foc
Şi oalele crăpară, şi n-au avut noroc.
Atunci, se răzgîndiră, să fie cercetate
Scrisorile studenţilor din străinătate.
Poliţia streină slujea pe cea din ţară,
Le dezlipea trimise, primite dinafară,
Şi copiile fură trecute-n Bucureşti
Potăilor lihnite de vinovaţi şi veşti.
Nici-un băiat de-al nostru, din şcoli, n-a fost să fie
Tîrît de zor-ncvoie în vreo vinovăţie,

541
Şi fără capi cu carte şi făr-a fi-nvăţaţi,
Sătenii fură-n ţară cu miile-mpuşcaţi.
Că vinovată fuse, de şi-a ieşit din fire
Foporui, preacurvia.de sus, din stăpinire.

TKECÎND CIOCOIUL

Xrecînd ciocoiul, ieri, prin arătură,


Numai 1-aud că zbiară şi mă-njură.
Ce ţi-am greşit, boierule, zic eu,
Dc mă tot faci tilbar şi derbedeu ?
Am pungăşit la uşa dumitalc,
La seceră, la sapă, la parale ?
I>acă e vorba să ne dăm pe faţă,
Hoţia de Ia curte şi ciocoi sc-nvaţă.

S-a înnegrit, de mult ce-i otrăvit,


Că-1 ţintuiam eu ochii şi nu rn-am căciulit.
Ar vrea, că-i, do ! cocon,
Să-i ies în drum de-a buşea, cu vorbe de plocon,
li ustură ficaţii şi-l arde la rărunchi,
Că, dacă (rece el, nu îngcnunchi.
N-ajunge că ne suge, mai face şi pe sfintul,
Călca-l-ar vaca neagră şi l-ar minca pămîntul.
Las’ că-i cloccso eu una, să n-o mal uite, tată,
C-a pus Ia primărie jandarmii să mă bată.
Ce mai boier şi ăsta, de marfă şi cintar !
Tat’su fusese-n piaţă plăcintar.

342
UN COLT UE TARĂ

Un colţ de ţară urcă lin Carpaţii.


E al ciocoiului, şi prost şi îngîmfat,
Care-şi tot strigă de un timp argaţii.
Să ducă vitele la adăpat.

Conacu-i gol şi staulele-s goale.


Nici-un argat nu e să dea răspuns.
Sătenii, hotărîţi să se răscoale,
S-au înţeles cu toţii Intr-ascuns.

E zgomot şi nelinişte de foame,


La vaci, la cai, la oi şLboi,
Ciocoiu-ar vrea să-i prindă» să-i Înhame,
Aduşi legaţi argaţii înapoi.

Jandarmii, popa şi Învăţătorii


Tînjesc, de parcă ficcare-i mort.
Prefectul ştie ce cam vrea poporul
Şi scrie stăpinirii un raport.

Dar pînă una, alta,-ncearcă


Ciocoiul să dea vitele la apă»
Dar ce ? l-ascultă vre o vacă, parcă ?
Şi cu Îndemnuri proaste vitele s-adapă?

Ar vrea să Ie adune-n. bătătură,


Niei-una de pe loc nu se urneşte.
Ar vrea să le-mblînzească, dar vorba-i parcă-njură
Că vilele nu ştiu stricat pe franţuzeşte.

513
De-o viată joacă riga, se-ntinde, se răsfaţă.
Strein, mînca-l-ar buba de ţarină şi vite,
Nu ştie ce e gîscă şi crede că e raţă
Şi nu deosibeşte pe cal nici pe copite.

Cc-i cu maimuţcle-astea rase,


Cu geam ia ochi şi cu nădragi pc dungă,
Inhăimăratc ca la parastase,
In straie negre şi cu coada lungă ?

Se uită boii, vacile mirate


Ca maimuţoiul ăsta de sîrmă, cîlţi şi cîrpă,
Cu vorbc-ntortochiate în gît şi scîlciate,
Că li-i şi lor lehametc şi scîrbă.

Căţelul se repede Ia desculţi,


Fărîmă de bot negru bălţat, de catifea.
Intre dulăi şi oamenii cei mulţi,
In satu-ntreg e singura lichea.

RAPORT DE PREFECT

Eu, Domnule Ministru, m-am silit,


Cu sfaturi bune şi poveţe multe.
Să potolesc judeţul răzvrătit,
Dar nimenea nu vrea să mai asculte.

Proprietari, boieri şi arendaşi


Sint speriaţi şi (imblă ca guzganii.
Şi incolţiţi, simţindu-se vrăjmaşi,
Doresc să se împace cu ţăranii.

544
Insă-adunaţi de mine laolaltă,
Nu am putut să le mai dau de rost.
Stăpînii lasă lucrurile baltă
Ca să rămiie cum au fost.

îndemnurile mele in pustiu


Sînt socotite nişte vorbă goală.
Mă tem, mă rog, pe cite văd şi ştiu,
Că se-nteţeşte ura în răscoală.

Sînt semne rele-n fiece cătun


Şi neguri în vîrteje peste ţară.
Fiţi, Domnule Ministru,-aşa de bun
Şi daţi-mă din slujba mea afară.

TELEGRAMĂ CIFRATĂ

Sînt informat că indivizi suspecţi


Colindă ţara-n lung şi lat.
Daţi ordin, Domnilor Prefecţi,
Să fie fiecare prins şi arestat.

Le bagă-n cap ţăranilor să sînt


îndreptăţiţi să ceară drepturi noi,
Şi pe deasupra şi pămînt,
Şi păşunat la vite şi la oi.

545
U nul, Coşbuc, a scris şi-o poezie,
Im p ră ştia tă -n ţa ră pe ascuns.
L u aţi peticele aste a de liîftie
Şi c o n sta ta ţi p rin cine a u p ătru n s;

A ţîţă to rii îm p ă rţcsc b ro şu ri


L a to ţi să ten ii şi n epricepuţii.
Ei n u -n ţeleg , d in sate şi p ăd u ri,
T îlcu l în a lt al -m ărci C onstituţii.

Ea e fă c u tă p e n tru c ă rtu ra ri,


Ju d e că to ri, m in iştri şi-advocaţi.
Rog, repede, trim ite ţi com isari
P rin tîrg u ri şi oboare, şi-are staţi.

Vă fa c d ire c t răsp u n z ăto ri,


De n u s tîrp iţi în d a tă m ă trăg u n a.
De ce avem a tite a închisori,
De p a rc ă n -am avea n ic i-u n a ?

A ştep t ra p o a rte , de u rg en ţă ,
Că a -n c e ta t n etre b n icia,
Şi sc rie ţi-m i cu titlu l «E xcelenţă».
T ră ia scă R egele şi D in astia !

546
R Ă SP U N S LA TELEGRAM Ă

Conform cu ordinul secret primit,


Fiind indispensabilă urgenţa,
Am înzecit îndată şi-nsutit
In tot judeţul nostru vigilenţa.

Şi ca să nu mai întîrzii,
Am luat măsuri imediate
Ca, zi şi noapte, moarte, vii,
Să fie forţele mobilizate.

Am interzis joi tîrgul săptămînii


Şi horele, duminica, la sate,
Şi am mustrat holteii şi bătrinii,
Şi am închis şi cîrciumile toate.

Drept, mişună suspecţii peste tot,


Dar cu jandarmi călări, săteşti,
Am arestat şi dus convoaie, cot la cot,
Trei trenuri cu spioni din Bucureşti;

Căci, fără inutilă cercetare,


Am luat suspecţii ca din oală
Aştept noi ordine suplimentare.
Sem nat: Prefect de Dorohoi, Tîndală.

Post-seriptum : Printre arestaţi


Sînt unii costumaţi şi deghizaţi
•tn popi şl militari.
Ei sînt spionii cei mai mari.

547
R E P L IC Ă LA RĂ SPU N S

Aşa-nţclegeţi ordinul primit ?


Pesemne c-aţi înnebunit.
Aţi arestat in gări şi-aţi dus la beci
Miniştri, deputaţi, cu doamne, vreo cincizeci.
Cu-atîta nu v-aţi mulţumit,
Aţi dus legat şi un mitropolit,
Şi-un general de stat-major,
In văzul tuturor.
Daţi drumul iute şi le cereţi scuze.
Două din doamnele miniştri sînt lehuze,
Şi-o prezidentă e gravidă.
Dar mintea procurorului e tot stupidă ?
Mi-nchipuiam c-aveţi subt pălărie
Oleacă de psihologie.
Aşa arată un agent suspect,
Nemernicule domn prefect ?
Suspectul se cunoaşte-ndată
După figură, guler şi cravată.
Niţel să-ţi fie ochiul exersat,
Că l-ai şi identificat.
Parc deştept şi-i îmbrăcat corect,
Şi e amabil, domnule prefect.
Poartă-ochelari şj are şi ghiozdan.
Pîndeşte ca un pehlivan.
Din gest, din vorbă-1 recunoşti,
Numaidecât şi de la zece poşti.
îl urmăreşti şi vezi ce soi şi hal
Ar putea fi de intelectual,
Vreo javră de student sau scriitor,
Aţîţător plătit şi trădător.

548
Cm (oate că bacalaureat,
Constat că sinteţi idiot sau beat.
Destituit de o cam dată,
V-ara dat peioc şi-n judecată.

FLĂMÎNZENII

E zarvă, zbucium, grijă în guvern,


Că zilele răscoalei nu se-aştern
Ca foilc-ntocmite pe muchi, de călindar,
La fel de o potrivă, pe colţuri şi-n chenar.
Una-i mai scurtă, alta e mai lungă,
Şi marginile nu pot, în teanc, să se ajungă.
Una-i curată, albă, lină, goală, I
Parcă n-ar fi armată şi răscoală,
Şi nu se poate ţine o bună socoteală.
Ar vrea, cînd Ie-mpreună, guvernul, şi le strînge,
Să fie zilnic roşii, cu sărbători de singe.
Guvernului îi place un tot şi simetria,
Dar nu-şi mai face bine poporul datoria,
Că nu-şi pirăşte fraţii şi nu dă la lumină
Ce se ascunde-n gîndul lipsit de disciplină.
De pildă, trenul, care, cu sute de ţărani
In lanţuri, se oprise în staţia Paşcani.
Vagoanele de vite îi aduceau la Iaşi,
Să ia osinda ocnei, de hoţi şi de vrajămaşi.

549
Frînarii, şi hamalii, şi muncitorii-n gară,
Trufaşi, să-nfăţişeze ceva, şi ei, In tară.
Cu de Ia sine voie, aiurea şi obraznici,
Au slobozit ţăranii şi-au dezarmat pe paznici.

Răscoala izbucnise deodată in Moldova,


La Giurgiu, Ia Caracal şi Craiova,
Pornind din suferinţa celor semeţi şi blinzi.
Tu ţine minte satul flămind, numit Flămînzi.

BOIERII

In ţară, două soiuri de boieri


împart puterea între ele,
Boieri de-o zi, boieri de ieri,
Stăpinitorii vieţii mele,
Şi unii, şi-alţii de pripas,
Şi nu le poţi mai da de nas.

Unii purced de Ia Fanar,


Şi alţii de la coada vacii,
Dar întăriţi cu-acelaş har,
Să sugă ţara şi săracii,
' Şi toţi de-o teapă şi un soi.
Şi unii, şi-alţii sînt ciocoi.

550
Dintre clănţăi şi-nvăţători
Se pregăteşte-a treia treaptă,
Omizi; gîndaci şi lipitori,,
Şi »-alt. supt,- m al crincen, va.să-nceapă»
Căci corciturile dădură
Pe cea de-a; treiai corcitură.

Şi; fiecare cird se cheamă;


Cumvai cu numele bălţat,
Şi se prefac, ca-n panoramă
Că se; înfruntă; şi se bat,
Dar ca şi corbii, pe-un leş,
Sînt întrutotul înţeleşi,

Cînd crede împlinit sorocul,


Sufleurul face semn să vie
Alţi măscărici să ţie locul;
Şi ţara luată cu chirie —
Şi unii vin, şi alţii pleacă'
Lăsînd-o mai în jale, mai săracă.

VACILE

Un arendaş de ţară, dintr-o mie,


A hiat moşia Culmea cu chirie.
Hapsînul stoarce, nouăzeci de vaci
Măreţe şi bogate mulgătoare.
Iţi dă la muls o vacă, dacă-i placi,
De două ori pe, zi cîte-o căldare.

551
Văcarul Ştan le cîntă şi le spune.
Şi-n mina lui se lasă de plăcere,
Şi, către scară, vine să adune
Stăpinul, lapte, cincizeci de ciubcrc.

Dar Stan e gol, pe cit îi plin jupînul.


Mălai — doi saci pe an, copiii — cinci.
Stăpinul crapă de belşug. Rumânul
S-a tot sl'ri.jit şi n-are nici opinci.

Tînjind doi ani, trei ani. să-şi cate


Un rost mai bun şi mai cu spor,
Nu s-a putut lipsi de vacile bâlţate.
De sufletul şi prietenia lor.

I n tr - u n zîntîi, stăpînului i-a spus,


Că-1 aştepta la uşa de la seară :
— «Rămii cu bine, eu m-am dus*.
Se răscoli boierul ca o fiară.

Şi bohoşat. şi roşu de minie.


Voi să dea cu palma, ca năuc.
Dar Stan răspunse : — «Simtă boierie,
N-o ridica mai sus, că ţi-o usuc*.

De-atunci. cucoanele, sumese.


Se străduiesc să mulgă in zadar,
Şi-nvierşunate că nici strop nu iese
De lapte, au trimis după văcar.
«
— «Iţi dă ce vrei, cit vrei, şi başca,
Intoarce-te la vacile vădane.
Că nu ne mai dau lapte nici-o ceaşcă,
Şi se zăprcsc şi ugerele, Stane.»

552
Se-ntoarse Stan, şi vacile iubite
Au scos un muget lung de bucurie.
Săracule, blajinele de vite
Se dăruiesc de-a-ntregul numai ţie.
Că de la vaci pină la ţî(a oii,
Urăsc adine şi vitele ciocoii.

ARENDA

Boicru-şi dă moşia. în arendă,


Cui dă mai mult, şi are, pe agendă.
Tot soiul, scris, de muşterii,
Şi gospodari, mai buni de puşcării.

De unde are el moşia nu se ştie,


Că toti boierii au moşie,
Din furnituri, comenzi şi misitie,
Din orzul cailor de la armată,
Advocatura, soldă sau camătă furată.
Odată şi odată, şi-n zestre, Ia-nceput,
Şi-n moşteniri, săminţa-i un jaf necunoscut.
Scriind de vitejie, istoricii, dibaci,
N-au glas despre pămîntul răpit de la săraci.
Au grijă să cîştigc, tăcînd, ce li se cade,
Călătorii prin lume, înscăunări şi grade.

553
Boierul dă păinîntul cu sate, cu ţărani,
Vînduţi iobagi şi robi, pe bani.
De pildă, două sute de săteni.
Ca nişte tîrnuri, hîrburi sau buşteni.
Orbii, ologii, ciungii, muţii, şchiopii
Stau la pomeni şMa coliva popii,
Ccrcînd să dea o mină dc-ajutor
Cîte un slut de ochi sau de picior,
într-un cătun mai zace, fost soldat,
Un chip de om trei sferturi mai scurtat,
Dintr-un război mai vechi cu turcii,
Şi-i ciuguleşte ciocul curcii
Medalia tîrîtă pe subt pat.
Cu care Vodă pieptul i-a scuipat,

Ii trebuie boierului dichis


La Bucureşti, Ia Viaua şi Paris,
Lingăi, lichele, şteoalfc, să petreacă.
Sc-ntoarcc, ia bănet şi pleacă.
Hoţit la dijmă, la-mprumut şi muncă,
Degeaba ochii robul şi-i aruncă
Ba la prefect, ba sus în cer.
Urechile sînt surde, sînt de fier.
Un arendaş e-aproape legiuit
Să-şi scoală o arendă înzecit.

Vezi, dacă ceri tot mila tuturor ?


Dumitre, pune mina pe topor 1

554
CUCOANA-MARE

Ce zaiafet! Cucoana are


Patru moşii, trei mori şi-o apă mare.
O spală Suzi pe picioare,
O piaptănă-n oglindă o madamă,
O-ncalţă Treji, cum o cheamă,
0 - mbracă Jeny, Kety o dezbracă,
Şi o mai giugiuleşte cite-oleacă.
Un profesor de dresuri şi ventuze
Ii pune roşul de carmin pe buze,
Şi părul i-1 vopseşte, ca să fie
Cînd oacheşă, şi cînd portocalie,
Şi, după fel de feluri de masaj,
E zugrăvită ca un peizaj.
Chirurgu-i netezeşte pe la gură
Şi pleoape, zilnic, cîte-o zbîrcitură.
Cind faţa-ntreagă s-a zbîrcit,
Ca un ciorap mototolit,
1- a tras-o, pielea,-n jos, în guşe,
Zgîindu-i un obraz ca dc păpuşe,
întins ca sticla, ncputînd să rîdă,
Să nu pleznească luciul, să lasă mutra hîdă.
Avea un aer ţeapăn şi mirat,
Ca un cadavru preparat
Şi pus în geam, cam strîmb de la şezut,
Să poată fi la morgă cumva recunoscut.
Ca să-şi ascundă gîlca de piei şi vine trase,
îşi încingea gîtlejul cu panglici dc mătase.

555
Avea cucoana şi-un copil,
Vestit in valsuri şi cadril,
De şaizeci şi vreo doi de ani,
Frumos ca un păun între curcani.
0 barbă creaţă, de mitropolit,
1 se-nfoia pe gulerul scrobit
Şi pe cravata Iui, cea mai frumoasă,
Cu o garoafă-n piept sau chiparoasă.
Se răsucea-n saloane ca pe fus,
Cu nasul tot pe sus,
Părîndu-i-se totul că miroase,
Că, rafinată, nara i se înălţase.
Boier de treflă şi birlic,
Nu învăţase altceva nimic,
Ştiind tot ce se-nvaţă de proşti, din cărţi şl şcoală.
Prin ghicitoare şi prin bănuială.
Avea dintru sămînţă ştiinţcle-adunale
în el prin har şi strinse priceperile toate,
îşi legăna piciorul cu pantof,
Vorbind la club scîrbit şi filosof,
Pe eînd sorbea lichioruri şi cafele,
Cu ochii tot pe unghii şi inele,
Căci unghiile mîinii dumisale
Luceau în roz cu colţuri şi vîrf, ca de cristale.
El ştie multe, dar vorbeşte
Pe jumătate numai franţuzeşte.
A fost numit prefect şi-adînc jignit.
Ministru ar fi fost mai potrivit,
Că el se simte-n stare, bunăoară,
Să guverneze nu numai o ţară,
Dar şi un continent, şi două,
Cu-o personalitate, se-nţelege, nouă.

556
Dar toate astea fuscră odată,
Cu barba-n scîrlionţi şi parfumată,
Cu ifosul boierului domnesc,
Cu tonul ţuguiat şi franţuzesc.
Cucoana s-a trezit tîrziu,
Ca un copac uscat intr-un pustiu.
Moşii şi mori, castele şi venit,
Incet-încet s-au mistuit.
Vlăstarul scump, cu barba pe cravată,
Ieşea cu gheata scilciată.
Şi .jerpelit şi-aproape gol.
Sc-mprumuta la chelner de un pol.
Să facă înc-o dată jocul
Şi încercînd, la spartul lui, norocul.

Cucoană-mare, sărut-mina.
Te-au luat pe sus, cu anasîna.
Şi te-au mutat, bolnavă,-ntr-un azil,
Blajină mamă-a scumpului copil.

Măreaţă de cucoană.
Mîncaşi o ciorbă lungă, de pomană,
C-un strop sărac de undelemn,
Din strachină, cu lingura de lemn.
Parcă te văd şi astăzi cum murişi,
Cu ochii umezi, trişti, deschişi.
Uimiţi, nepricepînd ce s-a-ntîmplat.

La capul dumitale plîngea un cocoşat.

557'
FU G A RA

De la conac, mătuşa aiurită


Fugea-n papuci şi despletită,
Fără ciorapi, cum s-a sculat,
Şi a sărit, trezită-n somn din pat.
Se auzea un zgomot înfundat,
Amestecat spre ziuă cu lătrat.
Cioban, Vulpoi, cu Cioara şi Ursei
Se-ngrămădeau la uşa ei
Şi au simţit, în noaptea ceea rece,
Un lucru nou, ciudat, că se petrece,
Căci cîinii ştiu ce omul nu cunoaşte
Şi ce primejdie îl poate paşte.
E frig, ca-h luna marte.
Înfricoşată ca de moarte,
Mătuşa fuge numai în cămaşe.
Ea nu e arendase
Şi, văduvă şi prietenă cu satiil
încă de cînd îi mai trăia bărbatul,
N-ar fi avut de ce să-i fie teamă.
Plugarii ştiu să ţie seamă
De prietenii, vecinii lor,
Care le stau frăţeşte-ntr-ajutor.
Păcat că oamenii deplini
Se mai găsesc atîta de puţini.
Dar se plătea în ţară, ajunsă la soroc,
O veche datorie cu valuri mari de foc.
In zări ardeau conace, magazii,
Pătule, grajduri, primării,
Că lumea brazdei s-a simţit datoare

558
Să intre-n joc cu facle, cu coase şi topoare,
Să-ntindă-n lung pîrjolul, să doboare,
Ca să-şi ajute fraţii, care-şi făceau dreptate
In satele înveninate.

Mătuşa alerga către oraş,


Ducînd în braţe un făraş,
Stricat şi ruginit,
Şi un crîmpei de mătură tocit.

STANE, CĂPITANE

E ţara răsculată.
— «Unde vă duceţi, oameni buni, im ceată ?
Că nu e zi de tîrg şi iarmaroc.»
— «O luăm şi noi, aşa, într-un noroc...
Că dacă încă n-am murit,
Unchiaşule blagoslovit,
Să zguduim, incai, niţel boierii
La începutul primăverii.*
— «V-aţi rînduit să ştiţi ce-i de făcut ?
V-aţi socotit ?*
— «Nu, nu ne-arn priceput.
Plezneşte fierea-n noi şi-atîta tot,
Şi mergem s-o vărsăm.»
— «Socot
Că treaba nu se face decît cu rînduială.
O să aveţi, de singe, destulă cheltuială.

559
Umblaţi atîtca poşti
Ca nişte proşti ?
Nu v-aţi ales şi voi un căpitan ?»
— «Ba da, pe Stan.»
— «Ascultă, Stane, căpitane,
Ce-aţi chibzuit să faceţi la Străoane,
Că aţi plecat pe jos şi pe cărări,
Numai cu umeri şi spinări,
Şi cite o ruptură de dăsagă.
Ori e răscoală, ori e şagă.
Şi dacă-i vorba, ce se-alege
Cînd aţi scuipat pe lege
Şi nu v-aţi chibzuit ?»
— «Vezi, nici nu ne-am gîndit.»

Şi oamenii s-au dus şi dus mereu.


Cum zie, cu Dumnezeu.
I n tr u tîrziu, departe, se văzură,
Arzînd o zare, ca de zgură,
Şi plopii-n cer, făclii.
Erau prin zare herghelii,
Cirezi, şi se-auzeau, din rug,
Nechez de cai şi vitele că mug.
Au spart piane lungi şi canapele
Şi s-au spurcat în ele.
Au doborit dulapuri si-au pus foc
In toate, aruncate launloc,
Covoare, haine, rufe şi saltele,
Foteluri şi perdele,
De-a zorul.
Tablourile-au fost sparte cu piciorul.
Cămările aprinse fură.
Nici-un flămînd n-a luat o-mbucătură,

560 -
i
fr
I
Şi-n ele erau multe merinde pentru gură
Şi bune, şi tot soiul de scumpă băutură.
Că toate bunătăţilc-adunate
f Erau îngrămădite din singe şi păcate.
i
Amurg. Se-ntoarce-n sat o ceată.
Cnchiaşul iarăş se arată.
Un om ţinea în mină o vioară,
Altul un ghem de sfoară,
Şi altul, dintr-un scaun, spata,
Unul o greblă ruptă şi lopata.

— «Credeam c-aduceţi care încărcate,


Vite. şi cai. şi piine, frate.
Am ascultat cirezi şi turme, herghelii,
Arzînd de vii.
O noapte-ntreagă au gemut.
Alît v-aţi priceput ?
După atîta suferinţă şi zăbavă,
Asta vă fuse marca-vă ispravă ?
Atunci de ce aţi mai pornit ?»
— «Vezi, — zise Stan, — nu ne-am gîndit.»

561
P A T R U A L C A T R IN C II

— «Aprod ! Să intre Pătru al Catrinii !»


Veniseră streinii
Să-l vadă pe tîlhar, şi să-l audă,
Cite un fin, cumătru, nepot sau altă rudă.
Gătit cu giuvaere, brăţări de lanţuri grele,
îi dase stăpînirea, la glezne, şi ghiulele,
Şi strălucea în fiare, ca un mitropolit,
Ros In călcîi de scoabe cu nituri şi strivit.
Cînd se mişca din lanţuri şi sc-ndrcpta să vază,
O sută de cădclniţi păreau că tămiiază.
Patru diaconi falnici, înalţi şi laţi în spete,
Drept sfeşnice de mină, cu puşti şi baionete,
Păzeau arhiereul de temniţă, de-aproape.
Să nu cumva să zboare şi să scape.
Era, cum zic, un munte de om, şi-ntre vecini,
Ca un vultur de piscuri, tîrît printre găini.
Intrînd judecătorii, cu cel chemat în faţă,
Se stinghereau să-i rabde privirile de gheaţă,
Şi se făeuse-n sală
Tăcere şi de suflet, ca-ntr-o clădire goală.
Cînd glasul lui răspunse-ngînînd cuvintul «jur !»■
Un frig şi-o-nfiorare se-ntinseră-mprejur,
Că vorba lui şi vocea loveau ca un cuţit.

De care lueru-anume era-nvinovăţit ?


Grefierul da citire isprăvii, cum a fost,
Era la han cu lume, era şi zi de post,
Şi fuse scos pe moarte, de subt genunchii lui.
Ciocoiul Nastasachi, moşier din Covurlui,
Care batea plugari cu furca şi lopata.
Tilharul i-o zdrobise, spărgîndu-i beregata.

562
Trîntindu-1, tăvălindu-1, i-a prins-o-n două deşte,
Ca-n gura unui cleşte,
Şi-a strîns. Inghiţitoarea i-a troznit.
— «Te-aştept de ani de zile, i-a spus. Bine-ai venit.
Avem o răfuială împreună.»
Sătenii, de pe Iăviţi, se scoală şi s-adună.
Ii dă de-a rostogolul.
Voinic şi el, ciocoiul îşi căuta pistolul.
De-ar fi simţit că satul se strînge pentru el,
Să isprăvească Pătru cu dînsul intr-un fel,
N-ar fi venit hangiul să-i dea o datorie,
Trei cîştiuri de chirie,
Şi nu-şi mînjea carîta,
Pe ploaie, pcntru-atîta,
Doar avusese semne. Il cam mîncase nasul.
Eşti frămîntat, se parc, cînd e să-ţi vie ceasul,
Tc-mpinge Necuratul să-ţi ieşi din bobi şi f ir e ;
Te duci şi pe furtună cu moartea la-ntilnire.
•— «Mărturiseşti ?» întreabă procurorul.
— «Nici nu încape vorbă, mărturisesc omorul.»
Il ştie tot poporul.
— «Puseseşi gind să-l jefui...» — «Ferească Dumnezeu 1»
Dreptatea nu-i hoţie. Nu spurc numele meu.»
— «Atunci ?» — «Eu fac dreptate cinstită, pe tăcute.
Staţi să vă spui şi alte dreptăţi, de noi făcute,
Ee ştiţi şi dumneavoastră, dar n-aţi aflat făptaşul.
De pildă, începuse să arc arendaşul
Izlazul pentru vite, din Eungcni.
Unde să pască oaia şi vaca la săteni ?
Nu aţi găsit atuncea ciocoiul spînzurat ?
Se legăna-n frînghie, la marginea de sat.
II spînzurase Pătru al Catrincfi.
Intîi, il amorţisem cu tălpile opincii,

563
Şi-l agăţai, pe urmă, de cumpăna fintînii,
Să-l vadă şi cireada flămindă şi bătrînii.
O altă treabă bună a fost cînd, la arat.
Am isprăvit ciocoiul din Ulmi şi ingropat.
Aţi dat de el cu plugul... Dar Fane Găetan ?
A necinstit opt fete curate, intr-un an.
Şi-au luat şi el răsplata şi cin' l-a ajutat.
O fi. la dumneavoastră, şi ăsta un păcat ?
Ciocoiul, strîmb din şale, era şi cocoşat.
Trei platnici, va să zică. Pe-al patrulea, legat
Cu-o roată de picioare, l-am dus şi inccat.
Mănîncă şi-astăzi crapii din el, pe fund, in iaz,
Şi crapii ii mănîncă boierii : nu-i necaz.
Adăogaţi pieriţii din cîteva judeţe.
Că n-au ştiut de bîtă şi bici să se dezveţe.
S-au intilnit cu mine
Şi nu lc-a fost a bine.»
— «De cc acestea toate, dacă n-ai vrut să furi ?
Ai stat ascuns de oameni, prin rîpi şi prin păduri.
Eşti urmărit de poteri de patru ani întregi
Şi-ai izbutit cu una să şi te înţelegi.
Şi te-au urmat soldaţii şi-ai întocmit o bandă.
E-adcvărat, ori nu e ?» — «Răspunde tu, Smarandă,
Smaranda mi-c nevastă şi cea mai bine ştie.»
— «E-adcvărat, au luat-o cu toţii-n haiducie.
Se împlineşte anul.
Bărbatu-mcu le fuse căpitanul.
Băieţii, împreună,
Făcură treabă bună
Şi nu nc-au dat o dată de minciună.»
— «Vezi, asta se numeşte pe nume tîlhăric.»
— «Să mă iertaţi, cucoane, se poate, pc liîrtie.»
— «Tot nu-nţelege Curtea, şi cine nu v-ar plînge

564
Că v-ati ales din drumuri pe cel pătat cu singe •?
Te lepezi că e jaful la mijloc. De nu-i, ce-i ?
Degeaba nu-ţi pui pielea in joc. Tu furi să b e l!
Nu-ţi mai găseai, ca lumea cuminte.-alt soi de rost?
Bag seama din răspunsuri că n-ai fi om prea prost...»
— «Aţi isprăvit mustrarea, boierilor ? că vreau,
Cînd oploşiţi dezmăţul, să vă vorbesc pe şleau.
Ferindu-vă de dreptul s-aveţi întîictatc,
Vi-I iau din miini ţăranii, să facă ci dreptate.
Aţi ocrotit toţi viermii-neuibaţi in rădăcină,
Dînd vina pe tulpină.
De-i spicul cu mălură şi-s golurile dese.
Din putregai şi boală, ce pui aceea iese.
Ţăran îs, din ţarină, şi ţara e-n lingoare
Şi văd că-ntra-altă parte decît boliţi vă doare.
In cap e nebunia, cc-o cauţi la picioare ?
Am adunat trudiţii pămîntului. Le-am spus
Să-şi dezlipească ochii şi să se uite-n sus.
Că viermii, mărunţeii, rod în adine, c-aşa,
Dar slugăresc la viermii mai mari, Măria-Ta.
Ei, oamenii, de frică
Să-şi lepede năravul de slugi... să nu se zică...
Să nu se bănuiască... molii, să nu răspundă...
Din ce in cc-n mocirlă se afundă.
Sînt Patru al Catrinii, va să zică,
Şi nu sînt nici slugarnic şi nu mi-e nlci-o frică.
Noi singuri, cu nevasta,
Ne-am învoit să punem sfîrşit la treaba asta.
Nevasta mi-e frumoasă, putea să mă gonească,
Da-i place inimoasei dreptatea haiducească.

565
Aşa e, măi femeie ? Ia spune ia boieri
Cile dreptăţi făcurăm azi, ieri, alaltăieri,
Anul de azi, anul trecut şi-n ceilalţi ani.
Ce-am căutat, nevastă, dreptate noi, sau bani ?»
—- «îmi prea iubesc bărbatul, dar dacă l-am iubit
Nu-i numai că e chipeş, dar că-i bărbat cinstit.
Eu spui numai atîta (vcdeţi-1 numai cîtu -i!) :
El ia cioeoiu-n braţe, eu îl ajut şi-l gîtui.»

SATUL EI ?

Băbuţa-şi cată la răspintii salul,


Băieţii, casa, fetele, bărbatul.
Movila asta mare să fie satul ei,
Grămezi dc birne arse şi de pămînt, sau cc-i ?

De la biserică Ia şcoală
E numai cimp de ţară goală,
Cenuşe, scrum şi zgură,
Şi cîte-o urmă, ca de bătătură

Mai scoate cîtc-o rămăşiţă,


Fum prăbuşit de stuh şi şiţă.
Pribeagul suflet şchioapătă-n femeie
Ca-n candelă, pe stinse, o seînteie,
Şi cumpăna, la puţul lui Zamfir,
Se-naiţă ca-ntr-un cimitir.

566
Cite o grindă, prinsă-n căprior,
Se-ncrucişcază neagră, dintr-un fost pridvor.
S-a îngrijit, în post, ocîrmuirca
Să semuic, de Paşte, răstignirea.

O RĂZBUNARE

Nu era încă nouă sute şapte,


Dar nu curgeau miere şi lapte
Pe Argeş, Olt şi Vedea.
Nu erau ale tale nici li vedea,
Podgoria, prisaca,
Nici ţara ta, săraca.
Zisei a ta c-aşa vorbirea vine,
Şi o zisei cam de ruşine.
Toate erau, din vămi in vămi,
Închise ca în chingi de catarămi,
Cu lacăte şi cu ţiţînc ;
Ca să pricepi că ţie nici praful nu-ţl rămîne,
Că toate sînt de tine,
De mina şi de gura ta streine.
Uscîndu-tc de singe şi deslrămindu-ţl viaţa,
Iţi Iasă din mălaiul cernut prin ciur, mătreaţa.
In ţara mare vei putea s-arăţi
Că,-nchise ca-n cetăţi,
Stau strînsc şi-ncuiate
Belşugurile toate,
Şi cbeile-s la ei,
O mie de stăpîni cu chei,
Care descuie ţara şi-o încuie,

567
Ca un coşciug bătut în cuie.
Noi ne rotim ca şoarccii-mprejur.
Ca să apuc un sac de griu, ii fur,
Şi toţi trăind din păcăleală,
Tot omul e-nşclat şi-nşeală.
Ne minte stăpinirca şi o minţim şi noi.
Ciocoiul fură lumea, şi lumea pe ciocoi.
Dar pe cînd noi ascundem de ci un snop de soare,
El suge vlagă, singe şi sudoare.

Cit ţine anul, toamna, iarna, vara.


Sporeau durerea şi povara
Şi sc-adîncea o graniţă mereu
fn sinul ţării şi-n poporul meu :
Aşa că-n vremea ei de ridicare.
Trăiau in ţară două, alăitirea, popoare.
Ca două ape blestemate.
Să zacă-n două mătei apropiate,
Să nu se intîlneaseă nicidecum.
Una să scce-n drum,
Sorbită de pustie,
Şi alta, subţiată, s-ajungă-n marea vie.
Fruntaria fusese şi-a singelui, mai des.
In sufletele sterpe de-nţeles ;
Poporul de o parte, şi dincolo o ceată
Dc domni scrobiţi, cu nazuri, Şi pieliţa păstrată,
Poporul şi stăpinii ;
Stăpini şi ai cenuşii din vatră şi-ai ţarinii.
Înscăunaţi prin vremuri, ani sute şi mai bine,
Din voia şi-nvoiala poruncilor străine.
Gingania de-afară
Se incuscrea cu vechea gînganie din ţară,
Şi strînse, încleştate, pc-o zestre amîndouă,
Corceau pe o a treia gînganie, mai nouă.

568
Ciocoiul; cioclovina,
A stingherit în muguri tlc-a şi-ncolţi lumina
Şi s-a urcat în circă pe cci mulţi,
Flămînzi, ca boii-n juguri şi desculţi.
Povestea mai devale
Nu-i şir de vorbe goale,
E (aptă petrecută şi trăită
Pe-o vale dintre sălcii şi răchită.

Trăise cioclul nouăzeci de ani,


Un veac de jupuială de piei, de pe ţărani.
Nu mai voia să moară,
Zgîrcit la magazie şi la moară...
Cînd se borşeau mcrindele-n cămară,
Chema la curte pe argaţi,
Pentru pomeni şi pentru răposaţi.
Mă-sa şi lat'su, din pămînt,
Se-nghesuiau într-un mormînt,
Cu patru rînduri de părinţi,
Neamuri, spuseseră, de prinţi,
Vestiţi prin cîrcotă şi calicie
Şi toţi de-o apă şi dc-o alifie.
Le luaseră ţăranilor iobagi
Şi nasturii, şi crăcii de nădragi.
Pomana : putregaiul de ibrinză şi de peşte.
Un mort ori un rumân se mulţumeşte
Cu ce arunci şi pute,
Dintr-un hîrdău şi-o bute,
Cu mizga şi cu vărsătura.
Ciocoiu-i pravoslavnic şi a-nvăţat Scriptura,
Ştiind că nicî-o jertfă nu se pierde.
Fie că brînza-i neagră, fie că-i carnea verde,
Că sufletul iţi intră-n rai,

569
împărtăşit cu muşiţă şi mucegai.
Pină Ia ceruri, lucrul puturos
Ajunge duh şi fum cu bun miros.
Dar bunătăţile boierului, de dar,
Erau zvîrlite-n bălegar,
Nici cîinii, învăţaţi cu gusturi rele,
Ncatingîndu-şi nările de ele.
De hrana lor, a clinilor, ce vorbă !
Să-i mai îndopi cu mămăligi şi ciorbă ?
AsTca-s făcute pentru porci, că-ncai
Nu-i dc prisos risipa de mălai.
Cîinii mănîncă ce boierul ştie,
Căciulile cu moţ, dc murdărie,
Şi ce păcat
Că omul să mănînce ca ei nu s-a-nvăţat.
C-ai ţine toată viaţa şi fără cheltuială.
Apoi, să ştii că burta goală,
Silit înfometată, lingind din ce se-aruncă,
Ascultă mai supusă de bici şi de poruncă,
Şi istovită vlaga de munci şi de corvezi,
Nu te mai fură gîndul, adormi şi nu mai vezi.

Sc necăjea că nu pusese bir


Pe crucile din cimitir,
Pe nas, pe ochi, şi gura
Să cumpere şi apa Ia toată-nghiţitura.
E drept ca necioplitul s-asculte pe degeaba,
Ori să-i grăiască pliscul, cînd nu-1 priveşte treaba ?
Cu dopuri în ureche şi-n limbă cu căluşul
Poţi măsura năravul cu dramul şi căuşul,
îmi place că-n podgorii, lucrînd cu două mîini,
Muncesc culegătorii cu botniţe de cîini.

570
Iţi cade umbra lungă pe răzoare,
De ce treci pe moşia lui, la soare ?
Cocoşii noştri cintă mult prea tare,
Tocmai cînd tace el numărătoare,
Plecat între bomboane şi clondire,
11 fericeşte tabla de-nmulţire.
Măcar o socoteală de-a surda, cu plaivazul,
L-a bucurat In suflet, i-a luminat obrazul.
Să vezi cum pe hîrtie
Se face zece — o sută şi o mie.
îl ia cu o sfîrşeală şi oftează,
De pildă dacă trebuie să scază,
Şi nu-şi mai vine-n fire
Cînd face-o împărţire.
In schimb, e-n toane bune
Creionul cînd se joacă să adune.
Ce rost mai are viaţa, să dai în loc să iei
Un ban, doi bani, un leu, doi lei ?

Ele are două băniţi. La bună cercetare,


O baniţă-i mai mică şi-o baniţă-i mai mare,
Şi cumpără cu una, şi cu cealaltă vinde.
Nu se scurtează una, nici alta nu sc-ntinde.
Sînt gcmene-amîndouă, rotundul e rotund,
Şi doagele-s aceleaşi din gură pînă-n fund.
N-ar fi nimic de spus,
De nu ar avea fundul bătut ceva mai sus.
Ia ouăle, trecute prin inel,
Şi dacă trec e vai de el,
De Stan, Ion, Manole şi-orişicare.
Face de ouă însemnare,
Că dacă vin de împrumută
Porumb, ia muncă mie-n sută.

571
Pe sacul de făină pentru iarnă,
Plăteşti un an de zile, la povarnă,
La plug, la seceră, la sapă.
Se face veacul de cînd tot îngroapă
Bărbaţi, neveste, văduve, copii,
Ca în pămînt, în munci şi datorii.

— «Ăsta trăieşte cit butucul roţii.


O să ne-ngropi şi strănepoţii,
Parşivă spiţă de boier,
Şi ne jupoi, rugîndu-te la cer, —
Scrîşneau din dinţi şi din măsele
Ţăranii goi, cu cc-au rămas din piele.
Tc săturam noi de bănet !»
Minia le crescusc-ncet, încet.

Ia, că-ntr-o zi de vară,


Venea boierul de la gară,
Culcat alene în trăsură.
Arşiţă tare,' flăcări, nu căldură.
Ia, şi ţăranii sc-arătară
Din popuşoi şi din săcară.
Ciocoiul nu se aştepta.
Zece opriră caii pe şosea.
Din zece s-au făcut, pe nevăzute,
Oamenii, sule.
— «Dă-te, boierule, — zic, — jos,
Şi nu ţipa, că-i de prisos.
Avem cu dumneata o socoteală
(Boierul mai sugea o portocală)
Şi facem socoteala plugăreşte.
Mai linge-te pe deşte,
Să nu îJierzi nici-un strop.
Şi haida, hopa ! hop !«-

572
Intii. i-a ocărit.
îşi dctc însă seama că ceasu-i hotărit.
Pînă în /arc, ţara tăcea ca o pustie.
Ce n-ar fi dat să scape .' Şi-o moşie...
Se auzeau doar greierii ţărînii.
Ii gîfiiau plăminii.
Un greiere-i sări-n trăsură,
Semn râu, pe Ia barbete, pe ia gură.
«E cioclul meu, aşa-mbrăcat
In negru».-şi zise. poate, boierul speriat.
Era cam pe Ia toacă.
Un clopot de biserică săracă
Se auzeau dogit din depărtare.
— «Vezi cită grijă arc
Şi popa de sorocul dumitale ?»
Voia să se închine, dar mîna-i era moale.
— «Hai. dă-te jos odată !»
îi tremura o falcă scîlciată.

Ce s-a-ntîmplat atuncea nici nu s-a pomenit.


Tîrît, lungit, trintit,
Sătenii il uălcară in picioare,
Desculţi cu toţii, rece fiecare.
Era şi nu era o răzbunare.
Era mai nucit şi nu-i găseşti cuvîntul.
Era parcă dreptatea cc-o face chiar pămîntul.
Şi toate cele ale.
Mocirle, singe, bale.
Le înghiţea cu linişte ţarina,
A toate, peste oameni, şi legi, şi timp, stăpîna,
Ca stropul de cerneală hîrtia sugătoare.
N-a mai rămas nimic din mădulare,
L-au ciocănit căiciielc ea-n piuă,
O noapte-ntreagă pin’ la ziuă,

573
Şi oasele, şi ele au pierit.
Intrasc-ntreg ciocoiul pedepsit,
Fărimă cu fărîmă, frămîntată,
Şi se-ntindea-n pietriş, mereu, o pată.
Fireşte, ciocoimea-nfricoşată
Dădu porunci şi, cot la cot legată,
Comuna fu adusă-ntre puşti la judecată.
Trei sute de săteni, în cap trei sute,
Cu piepturile desfăcute,
Răspunseră la intrebare
In parte fiecare :
— -«Aşa i-a fost lui scris.
Eu singur l-am ucis.»
Şi fiecare a jurat
Că nimeni nu l-a ajutat.
— «Cum l-ai ucis ?» — «Călcîndu-1 în călcîie.»
— «Păi, omul, ce ? se stoarce şi-i crud ca o lătniie ?
Un om c trup şi os.»
— «Călcîiclc strivindu-1, şi osul i l-au ros.»
— «De-ai fi avut călcîie de teasc şi de postavă,
Tot nu puteai la capăt să duci aşa ispravă.
S-a căutat cu sapa o zi, nămiaza mare.
Nu s-au găsit nici oase, nici cap, nici mădulare.
Ce aţi făcut cu ele ? Lc-aţi luat cu voi, se spune.»
— «Nici cîinii n-au nevoie de-asemeni spurcăciune.
L-am prefăcut cu talpa In munci şi în scuipat.
Nisipul de la sine l-a supt şi dumicat,
Şi fluiere şi coaste s-au măcinat, topite,
Ca de potcoave grele şi copite.
Ciocoiul se făcuse o cocă şi-o piftie,
Şi am muncit o noapte şi-o zi, precum se ştie.
Că şi ciocoiul nostru a fost un soi de spumă,
De zgîrciuri îneleite, cu oase ca de gumă.

574
Cum dam să-l mai apuc,
El se făcea clăbuc.
N-a fost nici om ca lumea, n-a fost măcar bărbat,
Că sta mai mult în perini şi da porunci culcat.
Ii putrezise carnea pe oase, din strămoşi,
Ca tuturor acestor bitongi de domni frumoşi.
Fătaţi de morţii puhavi, de-acii citeva veacuri,
Ei se tîrăsc prin viaţă cîrpiţi şi drcşi cu leacuri.
De-i sufli, ca văpaia chibritului şi zboară.
Stafii de morţi, călăii rămaşi de-odinioară.
Mărturisesc că ura mi-e încă-nvicrşunată
Şi-aş mai înccpe-o dată,»
— «Să fi ucis tu singur, vezi, asta nu se poate,
De ne-ai aducc-n faţă dovezile, pe toate ;
Cum poţi avea răbdarea omorul să dureze
O noapte şi ajunul întregei după-amieze ?
Ucizi în drum, laşi leşul şi pleci : te-ai săturat.»
— «La dumneavoastră-i altfel deeît la noi în sat.
Nici ura nu vi-i ură, nici dragostea întreagă,
Şi mintea dumneavoastră nu ştie să-nţeleagă.
Amestecat necazul cu frica de-nchisoare,
Nu ştiţi ce c răbdare, chin lung şi răzbunare,
înţelepciunea asta vă-nmoaie şi vă usca
Şi-aţi învăţat să ziceţi : nu pot ucide-o muscă.
Necazul nu vă este necaz adevărat.
Aţi dat în vînt cu pumnul şi-apoi aţi pregetat.
Eu, ochi in ochi tot timpul cu moartea şl călăul.
Nu uit cum trcce-n glumă de-o clipă, două, răul.
Aduni încet otrava, pînă sc umple oala,
Şi-atunci încep în tine zvîcnirea şl răscoala
Şi dai şi rupi şi sfărâmi orbeşte,-apuci şi muşti,
Nu te mai temi de oameni, de temniţă şi puşti.

3iâ
Ca să vă fac dovada că pot să fac ce voi,
Aduceţi-tni încoace un ciocoi,
Şi-n (aţa dumneavoastră, cuprinşi de două ginduri,
Eu singuri cu călciiul meu, il îngrop în scînduri.»

Puteau juraţii Curţii, pe vrute sau nevrute,


Să osîndcascâ pentru un ins cîteva sute ?

Şoseaua-i încă neagră-n locul gol


Şi sforăie şi caii trecînd şi-i dau ocol,
Că sînt şi astăzi urme de moaşte ciocoieşti
Pe drumul care duce din Slatina-n Piteşti.

U L T I M U L O R D IN DE L A INTERNE

Asupra circulării secrete, în sfîrşit


Consiliul de Miniştri, de ieri, a revenit.
De-aci-ncold, Prefecţii şi trupele viteze
Şi poliţiştii noştri să nu mai aresteze.

Se pierde vremea celor ce prind tîlharii-n sate


Şi-i duc la judecată vii şi legaţi de coate,
Jandarmii, gardienii şi Domnii magistraţi.
Nu se mai fac procese, deci nu mai arestaţi.

Rapoartele primite la Centru, pînă ieri,


Dau arestări şi cifre prea mari de prizonieri.
Consiliul de Miniştri, ţinut după-amiază,
A hotărît aceştia că nu interesează.

576
Nu va scăpa cu viaţă de-aci-nainte unu»!,
O f vom sluji pe Vodă eu puşca şi cu tunul.
Vă r o g să luaţi aminte din scurt, şi raportaţii
A t ît : pe z i c c număr aveţi de împuşcaţi

IN DEŞERT

La ce folos că-mi străluceşti, tu, soare,


C-ai pus grădina noastră-n sărbătoare,
Că pardoseşti pămintul cu covoare,
Ştergare şi peşchire şi placate,
Şi-aşterni cărările nemaiumblate,
Că umpli casa de lumină aibă,
Că ne atîrni de ramuri salbă după salbă,
ţjn cîrlionţ de aur, un cîrcel,
Cind o beteală, un inel ori un cercel
Pe pomii unşi in virfuri name,
Cu miruri şi ulei de diamante.

Nu ai lăsat nici din scaieţi nitfQmt!


A nu-aminti-n odăjdii de rouă ţi Crăciunul.
Mărgelelor din ghimpi şi spini nu preget
Să Ie adaog o mărgea din deget.

Că faci altare şi aprinzi miresme,


Că-aalţi biserici şi catapetesme

577
In plopii mei, U i mulţumesc frumos,.
Măria-Ta de sus, dar ce folos 1

N i-i vătămată inima de viaţă,


Ea cere noapte, negură şi ceaţă.

EPILOG

Au cîştigat ciocoii războiul lor cu ţara


Şi s-au ales plugarii cu morţii şi ocara.
Sus inimile sterpe 1 Trăiască putregaiul!
Sărbătoresc se-ntinde in Bucureşti alaiul.
Şi ncngropaţl, pe drumuri, ucişii zac dovadă
Că cine mai cîrtcşte, ca şi ei va să cadă,
Trăiască şi guvernul şi brava lui armată,
Că-mpuşcă la comandă pe mamă şi pe tată.
Intre flăcăii noştri şi noi, acei cu. vina,
Gîndcşte, hotărăşte şi-nvinge disciplina.
Trăiască Suveranul şi mai cu scamă el,
Că ne-a făcut oştire şi ofiţeri model.
Să apere bănetul şi sclca de la fire
De-a-I înmulţi nainte prin jaf şi gîluire.
Izbînda-i totuş tristă, deşi c cîştigată.
Boierii cad pe gînduri, Ia masă, dintrodată.
Le scapă furculiţa din mină, şi-nlr-o doară
Privirea cată goal$-n< ninsoarea de afară;

57»
K b -I chiar o bucurie şi-atîta de uşor
Bă vezi că-ţi vine moartea, de drept, intr-ajutor.
De-acü schimbat e totul. In curţi şi-n pragul porţii»
Printre vitei şi-n grajduri, te întilneşti cu morţii,
Cu umbra lor de singe. Se uită, stă şi piere.
Parcă-i în cîrji bătrinul Stoian şi parcă cere.
Nlci-unul nu nud are idei braţe, nici putere.
— «Mi-aduc aminte, scara, din frunză cum cînta...
Era deştept. Dumitru...» — «E-ntins in şanţ, papă...»

E o tăcere moartă, care-a-ngheţat şt zace


Pe sate, pe cătune, pc oameni, pe conace.
E frig in suflet. Gindul se infirlpă-alene
Şi şcbloapătă ca şoimul gol, dezbrăcat de pene,
Ca ăripa de piele, prin glod, ca o găină.
S-a moborît a noapte şi ziua, pe lumină.
Un lucru umblă, negru şi nou, din easă-n casă.
Din negurile astea tot moarte-o să mai lasă.
Morţii-au tăcut în sate, dar tot le-a mai rămaşi
Din ochi o pilpîire şi-o şoaptă, ca un glas.

Bătcţi din palme-n teatre şi-n săli de adunare


Că vă aduce-oştirea o nouă uşurare.
Aţi cucerlt-o ţara, după amar şi ebin,
Cu sabla şf tunul, ca un pămînt strein.
Că de streină ţara, deşi vl-1 gura plină
De ea, n-aveţl ce zice, v-a fost şi vi-1 streină.
Ea mal fusese-a voastră cu tot ce-a dat belşug,
Prin fraudă piezişe, tertip şi meşteşug.
Acum se face-a voastră detot, prin foe şl pară.
Poporul fără pline mai e şi fără ţară.
Cu slove de trei şchioape, pe firme, cu vopsea,
Citeşti şl mulţumeşte a cui e ţara ta.

379
De vrei, din temelie, sä ştii ce haimanale
T e stăpincsc pe tine şi rodul (urci tale,
Hei condicile-nehisel subl ehei, la tribunale...
Şi n-ai aflat nimica, ai dat de o mulţime
© e societăţi pitite, numite «anonime»-,

N u că tăgădui munca făcută, nici atunci


Ciiud una grămădeşte prea mult, din două munct,
© ar cine pune trudă mai grea, plugarul, care
Stă-mgerauncfaiat să vadă sămînţa dc răsare,
Ori domnul cel cu geamtil rotund, dc lingă nas.
Nervos ®ă iscăleşte la şase luni un ceas ?
Dreptatea, deocamdată infrîniă. tot mai cere
HSăspllata măsurată pe muncă şi durere,
©air subt cuvânt că unul are un simţ şi-o minte,
Şi altul braţe grele, vorbirea asta minte,
Cind spune că slăpînul, mai mare, se cuvine
Să ia tot rodul zilei, sîeindu-te pe tine.
N u vreţi, nici astă dată nu vreţi ? Atunci se schimbă
S -a isprăvit tocmeala. Vorbim o altă limbă.
Aşa, pe neştiute, pe Ia un miez de noapte,
Răspunde din bordeie alt nouă sute şapte,
Mai chibzuit, mai crineen, nu Kneed ca o turmă.
Să nu cumva să fie, vedeţi, şi cel din urmă.

Că poate şi armata iu slujbă Ia ciocoi,


Trezită la dreptate să fie-atunci cu noi,

960
afilölem dla

DESTINE

Nu ştiu cum se-mpreună stihiile cm scfflä,


Că blestemul dreptăţii are pii^erebj morţii.
De nu tc ocroteşte norocul în delir.
Nu scapi să te ajungă nici mort în cimitir.
Oriunde te-ai ascunde, te caută cuvintul
De jale terfelită, şi-l duce-n hune vfntul.
Că ai trăit din moarte, din ură şi minciună
Nu te cruci că ura se-neinge şi răzbună.
Ai alungat săracul venit flămînd îa uşe
Să-ţi ceară o iipie tirită prin cenuşe.
Stă-ţi sufletul pe-o cracă deasupra gropii tale
Şi croncăne-n pustiul suişurilor goale.
Ţi-au pus Ia cap o cruce gătită cu-o cunună
De ghimpi uscaţi şi putrezi şi-un snop de mătrăgună,
Şi-n creştetu-i o zdreanţă şi-un ciob de oală spartă,
Murdara pomenire nu uită nici nu iartă.
Păzeşte-te de rele, eă-ntr-un bordei din zare
O văduvă blestemă, şoptind la luminare.
Ea ştie şi să lege în veac şi să desiege,
Fără să ţie seama de pravilă şi lege.
Molitvele citite de preoţi la morminte
Nici slova pe hîrtic nu le mal ţine minte.
Se duc cu tine-odată cînd tc-au lăsat puterile
Şi neamurile strîmbe cu hoţii şi muierile. -

581
STIHURI NOI
1946— 1955

[19 5 6 ]»

PARADA,

Cină încerc, pe dibuite, ,


Stihuri nemeşteşugite, ■;
Vin la geam ulm eu închis,
Ca din basme şi din vis,
Toată noaptea, cit veghez,
Pînă-n miez şl după miez,.
Valuri, ploi, ninsori ide fluturi,
Purtind chlvăre şl scuturi,
Sumedenii de gîngăiili —
Şl-n genunchi îmi fac mătănii.
Măcunosc şi m l se-nchinA
Că le: dau din; geam »lumină, ,
i■ - '
In Izbelişte şi hulă,.
Mîngîicre mi-e destulă,. •
Şi mă simt in lumea,lor.
Sol, în loc de cerşetor..
Intre treptele /de sus,.
Pot să nu flu.cum .nici au-i. .
Din ..împărăţia m e a ,.
începută din perdea,
Fluturimea mă plăteşte
D * dureri, împărăteşte.

583'«
Cine poate să-mi dărime
Slava de peste fărîme ?
Una,-n văluri de mireasă,
Are pasul de crăiasă,
E albastră şi frumoasă,
Scrum de umbră somnoroasă,
Şi-i subţire, din tipare,
Ca un fum şi ca o boare.
Străveziu-i borangic
B-a urzit in Carul Mic,
Şi-l gingăşă şi suavă
Ca Ofelia bolnâvă.

Nişte pui de porumbiei,


De argint şi de polei,
Vin in stoluri, ca o ceaţă,
Se opresc, se string şi-ngheaţă.
In odăjdii de atlaz
Vin lăstunii mici Ia iaz,
Să se bucure şi scalde
In viitoarea de smaralde
O şopîrlă vrea să fie
Cit un ac cu gămălie.
In imperiul meu pătrat,
S-au mutat şl aşezat
Ciute, cerbi şl căprioare
Prefăcute-n mărţlşoare.
Toate cele mari şl vii
Sint făcute jucării
Şi-au trecut prin făcătură
Nouă, in miniatură,
Intre bumbi şi cuişoare,
Fermecate să şl zboare;

rises
Vite mari, cu coarne grele,
Deochiate, în mărgele,
'Viespii, muşte şj lăcuste
Cu aripile înguste ;
Fiarele-au ajuns sfiioase
Şi-s cusute cu mătase.
U n ţittţar cu picioroange
Sare-u arcuri peste goange.
AU lungan şi-un uliu berc
Tremură-a zigzag şi-n cere.
O chirilică răsare
Pe un punct de întrebare.
Droalele de alfabete
Şî de litere schelete
Se târăsc pe geam alene.
Printre slove egiptene,
Tresărite de un har
De mai nou abecedar,
ŞI jivină cu jivină
Sus bezmetica lumină.

De fereastră s-a izbit,


Gros cit un mitropolit,
Cărăbuşul, un gîndac
I n m a n ta cu com anac.
E greoi şl cam aiîrnă
Cu un corn în fruntea cîrni
In dulamă şi giubele
L-ustruite, ca de piele.

Ca o pajură de foc, .
Fluturele din mijloc

584
E-o päreclie de paftale.
Aninatä-n balamale
De cristal, o cataramă
Pentru plete şl năframă.
13 bălţat din catifele.
Zugrăvite cu inele,
Tighelite cu chenare
Albe, de mărgăritare.

Cită mare cheltuială


De zmalţ, lac şi poleială 3
Ce belşug şi ce risipă
De comori intr-o aripă I
Ce-avuţîl intr-o paiaţă
Şi-ntr-o scamă de mustaţă 3
Nu s-a calicit măcar
Nici-un strop de chihlimbar
Sau cerneală de cleştar.

Că stihiile, grămadă,
Au luat parte la paradă,
Pana mea, să nu te sperii
Că vin gloate şi puzderii,
De scântei, verigi şi zale,
In vîrtcj, în rotogoale,
Cu strigoii fără nume,
Stoluri, adunaţi din lume.

Au mers horele şi-au stat,


Nici-un gias n-a suspinat.
In tăcerea dimprejur
Nu s-aude un murmur.
Mii de mii şi mii de sute
De-arătări nemaivăzute

585
Sînt •streift« între ele,
Ca şt fragedele stele,
Ca şl «Ielele de mute. ;

Ce-are su£letifl
Dintr-atâta frumuseţe'?
Patru broaşte, subt pridvor
Urmăreau căderea Ier.

DO UĂ -CAPRE

Două ruapee cu trei leal,


In genunchi, la o tulpină,
f i se pare că le'veai
Că se /roţgă f i se-nchidă.

In .giubelc lungi, de'păr,


(li cu bărbi,/ai da să n t l
Că sânt Chiar, într-adoi&r,
Cinci monahi ori 1uoeni&i.

Şi-i şi altă-asemănare:
/Ciute şi-n suman sărac,
. Inţolite-s, .fiecare,
Roşcovaneie-n şiac.

„6B6
S-au-sculat şl< rumegînd
Stihuri mute şl litanii».
Scapă,, rupt diit cîndt in> cînd,
Şirul negrit do metanii..

CREION'

In grădina-n. c a re scriu*
Cerne aur argintiu
O tipsie Ca de jar,
Spînzurată-ntr-un arţar.

Florile trezite mi-s,


Aripile şi-au deschis,
Şi desprinse dhr răzoare»
Stoluri lungi încep să zboare«

NOAPTEA

Ac fugi1şi nearer drum».


Dar se făce fltede-lttnl.
Se piteşte să4se fess#
tn păduri eu frunza deasă.
De vecii, flăcăul soare -V
Uniblă-n bău să se însoare
Şi o caută prin lume,
Cu inel, să se cunune.

Doamne, cel fel de răbdare


Dragostea şi asta are !
Zi de zi el o aleargă
Şi o place .că e neagră.

Dar s-o la, cum şi de unde ?


EI se-arată, ea sc-ascunde.
Harăpoaica vrea să moară
Şi frumoasă şi fecioară.

ADORMITA

Adormită pe plocate,
Te-ai trezit pe jum ătate1
Şi ţi-e frică şi sl’iiaiă ‘
Că te prinde ziua goală.

Nu poţi iute să-ţi ascunzi


Sinii albi, dc-abia rotunzi,
Nici păianjenul din plasa
t u trei colţuri, ca mătasa.

588
Haide, nu-ţi fie ruşine
Că se uită mult Ia tine.
Vărul soare, din livede,
A orbit şi nu te vede. ■

CREION

Fă-te, suflete, copil


Şl strecoară-te tiptil
Prin porumb cu moţ şi ciucuri,
Ca să poţi să te mai bucuri.

Strînge slove, cărţi şl pană.


Dă-Ie toate de pomană
Unui nou invăţăcel,
Să se chinuie şi el.

Gindul n-o să te mai fure


Prin zăvoaie şi pădure,
Cu ecoul de cuvinte
Care-ngină şi te minte.

Cînd tristeţile te dor,


Uită tot şi tîlcul lor.

589
CÄ3FEH ŞI JP * D 1 0 € M f ; ■’ '

Nişte javredecăţeS,
Invoindu-se-ntre ei,
Au făcut prietenie
Scrisă negru pe hîrtie,
Că ştiau vreo două bucM,
Cu o droaie de păduchi.
Nimeni n-are să se mire
Că făcui asemuire.
Căci, Ia cuget, cum credeam,
Sint cam toţi de-acelaş neam.,

Se ivise nalt, spătos


La lumină, Făt-Frumos.
■Cu o pav&aă, la soare.
Limpede scăpărătoare,
Şi eu spadă-n cingătoare, •
Ucisese prin coclauri,
Pîntccoşi, cîţiva balaurii
Şi o leaotă de şerpi.
Xăbărîţi pe ciţiva cerbi,
Gata-gata să omoare
Şi vreo două căprioare,

Fcţi-Frumoşii imitaţi
Au fost tare-ntâritaţi,
Că-nviase-ntîmplător,
Din nimic, modelul lo r,:
Făt-Frumos de pe Giiort
Bănuiseră că-i mort,

sm
IDar ma& ,v ia <ca niciodată,.
ilată-l îairăş că. se.-aratJL
Trebuia. neapărat:
©el puţin toîăteafc...

9&-11 âmîramîe semenii.


IPe cărarea .cremenii*
i e ţemea-u că, la bătaie,
Si sluţeşte şl-l mai taie.
ffiacă Şea la luptă dreaptă,
Mu se ştie ce m-aşteaptă
Şi-S mai bine să mă lupt
.ämtr-ascuns, pe dedesubt.

Asmuţiră1cu palavre,
După el, un eud de javre.
Şi poteca Iui, pe muchi,
0 -mpânar.ă eu. păduchi,
©lud pădu.chii-1 v.or mîaca,
>Făt-îVumos s-o scărpina. ,
(Dînd căţeii, vor lătra,.
(Făt-Frumos s-o speria.
Tot aşa şl zi cu zi,
(le va tieznildăjdui.
Mu va (fi de-a surda cassa*
Şi va llua-o~a lume razna.

Mici de seamă n-a băgat


©End păduchii l-au pişcat.
Sar potăîle-au lătrat
fiTiră să-î li supărat,

... \m
Deşi-au fost căţeii mulţi,
Şă-nţoliţi şi mai desculţi,
Scurţi de cap şi scurţi de coadă,
Asmuţiţi de el grămadă.

Făt-Frumos, prea liniştit, '


Parcă nici nu i-a simţit.

S T E A U A -N IA R B Ă

Ca un strop de rouă-aprins,
Ce luceşte în poiană ?
Pentru gîze intr-adins,
Să le-ndrume-n buruiană ?

Ca o candelă de schit,
Care, strînsă-ntr-o scînteîe,
S-a desprins şi a fugit
Pe o gaură de cheie ?

Ca o za de prin poveşti,
Descusută din pieptarul
Unei fete-mpărăteşti
Sau din deşti mărgăritarul ?

592
Singură cu-aureoiă
In imperiul de urzici,
Cum te cheamă ? Luciolă ?
Sau te cheamă Licurici ?

E gîngania cu stea
Albăstruie, stinsă-n verde.
N-o atinge, pana mea,
Nici cu gîndul, că se pierde.

NICI NU-I PASĂ

Te-ai oprit într-un cais.


Pasăre, cin’ te-a trimis ?

Te-ai mutat din dud în dud.


Ciută, hai, să te aud.

Pasările fermecate
Nu au har să cintc toate ?

Cioc vioi şi ochi zglobii,


Spune-mi tu, de unde vii ?

Aşa pasăre băiţată


N-am văzut-o niciodată,

Şi atîta catifea,
Scrisă numai pentru ea.

593
Intre pomii din grădină
Eşti acasă, dar streină

Şi să te ghicesc mt poci.
Mă apropii, tu te joci.

Nu ştii, pasăre frumoasă.


Cum te cheamă ? Nici nu-ţi pasă.

CINCI PISICI

Am iu grădină cinci pisici


Din caro două slut pisoi,
Ele — gingaşe, moi şi mici
El ■— dolofani şi zdraveni am îndoi:
îp ,
Spinări, picioare,-ncheieturi ca: fierul,
Unghii de şoimi şi colţii lungi, de fiare,
N-ar cuteza nicii şarpele, nici jderul
Să simtă-H ceafă crîncenele ghiare*

Cînd calcă-n fldri şi dau să se oprească


S-asculte parcă- un murmur pierdut,
Le cade ca pe-o scoarţă oltenească
Ţesută umbra printre foi dc dud.
Sint tigrii mei, de veche obîrşie,
Şi mă mindrcsc cu neamul lor cel mare,
Şi bărbătesc fi blind la duioşie
Şl-ntr-adevăr ţesuţi ca pe covoare.

Dar de ajuns să latre un căţel,


Că fug in pomi fi uită şi de mine.
Tigri de junglă neagră, staţi niţel,
Că mi-aţi făcut mîndria de ruşine.

JOC ®E CREION

Brotăcelul, la Üntinä,
Ii-ai avea ia indemînă,
Ca să-l prinzi (pe brotăcel)
Bă te joci niţel cu ei.

Insă nici nu poţi să-l vezi,


Verde, dintre frunze verzi,
Căci eu ele seamănă
Ca o frunză geamănă.

A ! că-l mie fl e frumos


Şi n-ar prea umbla pe jos,
Că-fl minjefte — fi nu vrea -
Pielea lui de catifea.

595
Stă in pom pitit, pe cînd
Ţie ţi-a venit un gînd :
Printre mugurii crescuţi,
Să-l mingii şi să-l săruţi.

Dar ai vrea să ştii, acum,


Ce se fac, pe frig şi-n drum,
Cînd se scutură copacii,
Brotăcelul şi brotacii.

Căci, pe viscol, fără foc,


Nici căciulă, nici cojoc,
Pot să degere, săracii,
Brotăcelul şi brotacii,

N-avea grijă. Nu le pasă.


Şi-au gătit la cald o casă,
In pămînt, pe sub tulpini.
In adine şi-n rădăcini.
Şi-acolo, pe vreme rea,
Dorm întinşi pe-o canapea,

DIDACTICA

Tocindu-ţi plumbul pe hârtie,


încerci cuvântul cum se scrie,
Şi cumpăneşti silabă cu silabă,
Cna-i prea tare, alta e prea slabă.

596
I

Un cîntărcţ, de pildă, dintr-o ţară,


Inspăimintat odinioară
De pana lui, ştiută drept măiastră,
S-a aruncat în haos pe fereastră.

Eşti cărturar de stihuri şi poveşti


Şi tot te dregi şi nu le nimereşti.
Aş vrea să am un fel de ştire
Cu ce fel te alegi de mulţumire.
O mulţumire-aseunsă, gîndesc, ca un păcat
De care te simţi parcă vinovat,
Nu îngîmfarca stearpă că mi-ai mai dat o dată
O copie de sute de alţii repetată.
Te-au lăudat, fireşte, cu tine cc-i de-o scamă
Sau eei mai slabi de înger sau chibzuiţi, de teamă.
Cind fapta nu întrece o laudă, nu-ţi pare
Că iauda-n linsoare aduce-a defăimare,
După cum şi necazul, urzit într-o insultă,
Vădeşte achmată-n pizmaş otravă multă ?
Vreai să faci aur dintr-un ban de plumb
Şi un luceafăr dintr-un bumb.
Eu te citesc, amice, ş-aş vrea un plod mai nou
Să se străvadă- n zare prin felul tău de ou.
L-au mai ouat şi alţii, tot moale şi clocit.
!l ici şi fără coajă, cum e, şi te-ai mînjit.
Călind fărimele de poleială
Te-ntreb : nu tc încearcă, spui drept, nici-o-ndoială t
Nu ţi se pare, ţie, că prins in rotogol
Te-nalţi în jos şi Ic-mplincşli în gol ?
Că eşti jucat de-o undă ce tc-ncacă
Şi de năluca apei, ca o uucă seacă ?
Bogată chică, minte-n ea săracă.
Eşti ca un nor, agale topit îndelungat,
Şovăitor cu sine mereu şi destrămat.

597
Secunda hotărăşte, înalţă şl afundă.
Poţi bizui tu preţul pe clipă şi secundă ?
Cuvinte i Ce temeiuri ai pus şi pe cuvinte,
Cind unul te sughiţe şi celălalt te minte ?
Aspectul şi silaba 1 cununa ta firăvă
S-a adunat din cioburi şi hîrburi, cu zăbavă.
Eşti mîngîiat că-n miezuri şi-n chipul din afară
Cuvintele cu alte cuvinte se măsoară ?
Că ceaţa-! judecată de ceaţă ? că şi-acum
Şi mîlne ţii în palmă fuior un fir de fum ?
Ce să aleg din tine, să fie bun păstrat ?
Nimic nu stă de sine în sus, nerăzim at:
Se sprijină cuvîntul tîrîş, pe alt cuvînt.
Şi ai şi tu un petec de umbră pe părnînt,
Şi nici măcar un petec întreg, cad nula-şi lasă
Şi umbra găunoasă.
Cearcănul vînăt pune un stigmat
Ochilor tăi de biet halucinat.
Eşti obosit de-o vană osteneală
Cătînd alt soi de pană şi cerneală,
Ca să-nvclcşti eu licăriri de paie
Un ban do o lăscaie
Şi să faci galben dintr-un firfiric.
Iată-ţi-o v ia ţa : n-ai putut nimic.
Tărîţe, rumeguşuri şi pulbere şi zoană,
Vre un zuluf din coadă cu copcă de zorzoană.
Şi din otravă în otravă,
Ai adunat comoara ta de pleavă,
Şi cînepă tocată, silind să ie ridici
Cu două ajutoare, cu foarfec şi lipid.
In zorii zilei noaptea te deşeală.
Eşti istovit şi mort de oboseală.
Iţi amorţi şl pana-n mină,
Pe care ai tîrît-o prin ghimpi o săptămină.

598
En tine ţine noaptea, Sar vezi că-n răsărit
Catapeteasma u lei de aur s-a trezit.
Şi împrejurul tău, voioasă, munca.
Sună cetatea şi răsună lunca.
Şesul arat se ţese in covoare,
Şi-n straie albe omul calcă pe ogoare,
Şi suie brazda pînă-n cer,
Unde veghează polpii mari de (ier.
Eşti ostenit de silă, cărturarc,
Te chinuie o slovă, o-ntrebare,
Şi-n loc să-ţi dea odihnă, ţi-a tulburat-o, dragă,
Şi-ai mai pierdut o vreme şi alt criinpci de vlagă.
Ridică-ţi nasul din hîrţoage
Şi pune-ţi-1 Pcgâsul la ieslc-ntre mirţoage.
Nemistuitul jar de soare
Dă foc la vetre şi cuptoare
Şi (ulgeră pe pluguri şt-n zăbale,
Pe apa frămîntată de roţi, ca nişte zale,
A morilor, pornite să macine lumina
Amestecată cu mălaiul şi făina.
Aseultă valea, satele, cocoşii.
B-au deşteptat pc lanuri parcă şl strămoşii
Brăzdînd-o-n lung, fişic cu fişic ;
Atâta lume albă-i pe moşie.

Faurul face pentru cai şi bol


In săptămlna raare-ncălţăminte noi,
Potcoava ciocănită s-a invîrtit ovală.
N-auzI gemând ciocanul, bătut pc nicovală ?
Be zbate fierul smuls din vîlvătaie,
Sc-mpotriveşte, rabdă silit, dar se-ncovoale.
Pe mii de nicovăi, in trântă
Flerul cu fier şi focul se deseîntă.

599
Oucoiul urcă-n slăvi a jertfă sfiniä,
$1 sculele, cărbunii şi tropotele ciulă,
Pe cînd, in viaţa vastă, pe timpul tău dccliv,
Tu-ngheţi pe cîtc-o rimă şi-aştepţi un adjectiv.

HAMLET
ÎNCERCARE DE SINTEZA

HAMLET

Regatul Danemarcei a Început să fie


Cutreierat de-o vreme de-o umbră, de-o stafie.
Aci,-a castelul nostru străvechi, din Elsinor,
Se-arată-n toiul nopţii, uşoară ca un nor.
E-nveştmintată-n zale regeşti şi in arm ură;
O intîinese ostaşii, din turn, de caraulă.
Se-arată cînd pe-o stîncă, şi cind păşeşte-n şes,
8 e-»prople, stă, pleacă, şi-n stelele ce ies
Şi-şi pierd pe rid scînteia şi spicul din Tărie,
Se mistuie şi umbra iu zarea alburie.
Pe la clntat, cocoşii, cind strigă şi se-ngînă,
Stafia se destramă ca un fuior de lină.
Zvonesc de arătare toţi oamenii, din strajă.
Eu, in strigoi şi stăfii nu cred. E poate-o vrajă,

60*
O Inşelare-a zării, o spaimă, o nălucă,
Un abur care joacă pe cîinp şi se usucă.
După cit spun oştenii, strigoiul arătat
E o stafie naltă, ele bărbat,
Şi-ar fi asemănare, pe cit se înţelege.
Intre pribeagă umbră şi răposatul rege.
Părintele meu, mortul, şi rege mai nainte,
Cum a trecut din slavă şi tron între morminte.
Voinic şi încă tînăr, deodată, c ciudat!
Fratele Iui, urmaşul la tron, s-a însurat
Cu văduva, regina, cu maică-mca. De mine
S-a prins dc-atunci o scamă de ruşine.
Mă turbură şi viaţa mă chinuic, ca-n vis.
Intre vinovăţie şi un mormînl închis.
Nu se răcise mortul, şi-n clipa morţi«, cruntă,
In loc de doliu, mama se pregătea de nuntă.
Fiu şl nepot de rege, doi regi dc-acelaş singe,
Un ochi scrutează tronul, şi celălalt îmi plînge.
De- gîndurile mele curtenii noştri spun
Că nu ştiu ce să creadă : actor sînt, sau nebun ?
Căci graiurile mele sînt strînse şi-nvelite
Ca poameie-n hîrtia cu feţe poleite,
Dar cînd întinzi zbircila bucată de foiţă
Şi i-ai citit tiparul ascuns, de-subt pojghiţă,
Descoperi un grăunlc şi un crîmpei de miez, .
Eu las să creadă Curtea că, teafăr, aiurez.

Se deschisese floarea plăpîndci primăveri


Şi am păzit o noapte şi eu printre străjeri,
Să văd : c-o aiurire rămasă de prin basme,
Sau ce ? că-n lumea vie nu-i ioc pentru fantasme.
Nu cercetasem încă pe morţi, dar cine ştie ?
S-ar mai putea din cripte şi-ai doilea să-nvie.

GOI
Ştiut fiind ca între pămînt şi cer .sini semne, >
Care-ar putea la multe priceperi să te-ndemne.
Şi aşteptând să vie v
Temuta lor stafie,
Cind la un turn bătuse de miezul nopţifc p are1
Că-ntr-adevăr sc-nchcagă-n văzduh« arătare, ,y
E-aşa cum spun soldaţii castelului de pază,
Se-ntunecă, tresare, se pierde, scinteiaxă.
In arme şi în zale, cu coif, plutind, şi mută, '
Pe zarea-ntreagă umbra de fier e aşternută.
Am socotit că văzul mă minte. Nu ImomHa
Se-apropie ca fumul ce-1 vîntură tămîia
Şi-mi face semn, ca-n timpuri, să-i viu şi mai aproape,
Zărind-o tremurată, ca-n unda unei ape. .
Din ce în ce mai vie şi limpede, curata
Vedenie vorbeşte. E regele ! E tata !
Ce spune ? Bănuiala se faee faptă plină,
Şi-n noaptea mea din suflet a scăpărat lumină.
_ «Dormeam, — şopti stafia, cu vocea tatii veche, -
Şi mi-a turnat otravă Claudlu in ureebe.
M-a deşteptat din somnul meu ultim agonia,
l-am cunoscut mantaua!, fugind, şi pălăria.
Tu n-ai să uiţi, tîlharul, că ml-a răpit coroana,
C-a pingărit frăţia şi a mînjit icoana
Soţiei multiubitc, tîrîtă-n desfrinare.
Tu n-ai să uiţi ocara, că şi-n pămint m ă doare.
Făgăduieşte, Prinţe, copilul meu, cu ură,
Că n-ai să uiţi, şi ju r ă !
Pe maică-ia, prostită, uitucă şi stângace,
S-o cruţi, nechibzuita, că n-a ştiut ce face...
Aud cocoşii, noaptea fie duce, plec şl en,
Fă-ţi jurămîntul tainic, pe veci, copilul meib»
Pe spada de Ia coapsă, atunci, îngcnuncbîat,
Cum se topea In zarea senină, am jurat.

(«02
Şi-am scris pe luciul spadei jurata judecată !
«Tu n-ai să uiţi ocara şi crima niciodată».
Dar ucigaşul tatii, simţind că nu-i a bine.
Ar vrea să mă trimită, scăpîndu-se de mine,
Departe, peste mare, ca-n valuri, cînd voi trece.
Spionii de la Curte să poată să mă-nece.
Păşind pe dinaintea odăii l-am văzut
Smerit in rugăciune, sfirşit şi abătut.
Se pocăia la ceruri, cerind, In gura mare.
Cu ochii in tavanul odăii, indurare ;
Şi mi-au zvlcnit odată şi inima şi spada :
Aveam din insăş gura spurcatului dovada —
Şl trebuia pedeapsa netrebnicului unchi
Să-i vie de la mine, acolo, în genunchi.
Voiam, dar ticălosul, ucis pe cind se roagă,
ţa loc să-nfundc Iadul, pedeapsa îl dezleagă,
Fărădelegea scade, şi sîngele vărsat
tl scapă de osînda de veci şi de păcat...
b a r mă ohemase mama, mă duc să văd ce vrea.
Poate c-ar vrea să-mi spuie-n sfîrşit ceva şi ea.

H A M LET

O, mamă, mamă, mamă I Ai tu ceva cu mine ?

REGINA
Ai cam jignit pe tata, Hamlftt.

HAMLET
Ce-spui ? Pe cine ?
HHt i-ai jignii pe. tata.
I

R E G IN A
De cc răspunzi pieziş ?

HAMLET
Vorbesc fi eu ca tine, In dodii şi cruciş.

REGINA
Ce vrei că spui ?

H A M LE T
Nimica. Vorbeşti aşa, haihui.

REGINA
Biţi cine silit ?

HAMLET
De u n d e! Slăi niţcluş să-ţi spui.
Nu eşti regina care s-a luat şi măritat
Cu fratele mai tinăr al fostului bărbat ?
ffl nu eşti oare mama, adică mama mea,
N-ai mai fi fost şi mamă ! Mai clar nu se putea.

REGINA
Nu te-nţcleg, voi pune pc altui să-ţi vorbească,.

(Vrînd să plece, Hamlet o apucă de braţ.)

HAMLET
Eu înţeleg vorbirea pe limba, păsărească.
Ci stai pe loc, aşteaptă, făptură îngerească,
Să-ţi pui oglinda-n faţă, să vezi, să te cruceşti,
Să ştii de mai aproape ce eşti şi cine eşti.

604
R E G IN A

Ce-vrei,? Ce gînd se-ascnnde In tine ? Vrei să mor ?


Să mă ucizi ? Ce cauţi ? Vorbeşte, Ajutor !

POLONIUS
(de după draperii)
Săriţi i

HAMLET
Cine pînăcşte ascuns după perdea ?
Un şobolan cu două picioare? Vom vedea.
(Străpunge draperia cu spada.)

POLONIUS
(căzînd)
31-ai omorît cu zile i

REGINA
E! groaznic. Ce-ai tăcut ?

HAMLET
E Regele ?... Dar cine pindea s-asculte mut ?
(Ridică draperia şi dă de Polonius mort.)

REGINA
Cum plit! Ţi se năzare, ori ai înnebunit ?.

605
HAMLET
Eu ştiu de o cam dată ceva şi mai cumplit,
Cînd ai ucis uu Rege şi, pe neruşinate,
Ai murdărit căminul şi-ai luat de soţ pe frate.
REGINA '
N-am priceput ce-i asta : -«Cînd al ucis un Rege».
HAMLET
N-ai priceput la vreme, acum poţi înţelege,
ţin Rege ! Da.! Un Rege 1
(Către cadavrul lui Polonius :)
Bătrîn tîmpit J Iscoadă! Puteai lucra mai bine.
Te luasem drept stăpîn’tu, slugoi fără ruşine.
Vezi dacă nu to-astîmpcrl ? O întâmplare scurtă
Şi-un vîrf de spadă ager ţi s-a-mplintat in burtă,
(Trage perdeaua la loc şi se-ntoarce la Regină.)
Te potoleşte, Doamnă, şi nu-ţi mai fringe-aşa
Albele miini degeaba ; mai bine şezi cotea,
Sau inima ţi-ai smulge-o din cîrpc, mai degrabă,
Dac-ai avea, vezi bine, o inimă detreabă.
Ori dacă, Îngroşată, mai poate, prin minune,
Să bată şi să simtă curat in stricăciune.

REGINA
Dar ee-am făcut să merit injuriile tale ?
HAMLET
(o duce în faţa celor două portrete din odaie)
Te-al mal uitat vreodată să veri că, de părete,
Bint atiraate două şl singure portrete?

606
Sînt cei doi fraţi alături şl po-amîndoi tl ştii.
Ia uită-te la fruntea şi ochii ăştia vii.
E Regele! un rege, acuma fără viaţă.'
Voinţa şl nobleţea ti scapără pe faţă.
R un ales tn scaun din cei mal buni aleşi,
Bărbatul dumitale şi omul fără greş.
Dar vezi-1 şi pe ăsta, bărbatul de acum :
E o deosebire ca dintre jar şi fum,
Un spic înalt alături de pirul carc-t roade,
Tilharul care suie, cinstitul care cade.
Cum de-ai orbit atlta, să te scufunzi atit,
Din pisc, tntr-o mocirlă ajunsă pin' la git ?
Te pomeneşti că-i vorba, tîrziu, de o iubire
In care vîrsta-şi cată o nouă-ntinerire ;
Dar vîrsta potoleşte, şl slngele fierbinte
Se face, cred, cu timpul, mai rece şi cuminte.
Un cumpăt şi-o măsură sînt chiar şi la nebuni,
Ce duh spurcat te-mble cu-atîtea spurcăciuni ?
De al fi fost o toantă, o proastă de duzină, .
Nu-ţi terfeleai mai tare obrazul de regină.
De Izbucneşti şl-ntr-însa, drăcească de văpaie.
Şi zgtndări şi pe babe adine in măruntaie,
Âtuncl şl tinereţea şi cinstea ei curată
Ca fagurii de tfeară topească-se deodată!

REGINA

Haml&t, stirneştl in mine durerile secrete :


Cine-ar putea să-mi şteargă din gînd atitea petea?

60T
HAMLET
Văzu şi ? Trăieşte insă mereu in năduşeala
Unui culcuş de setrbă, uitindu-ţi şi greşeala,
fntindc-te, leşină pe pat, să nu te-ntorci,
Trezită şi-ngrozită, din cocina de porci.

REGINA
Mi-e de ajuns ! Sfirşeşte ! Cuvintele rostite
Mt-njunghie in suflet cu virfuri de cuţite.

HAMLET
Un ucigaş, un trîntor, un ticălos, un rege
De bilei, un hoţ de sceptru, pîngăritor de lege.

REGINA
Ajunge !

HAMLET
Maimuţoiul se face împărat.
(Reapare stafia.)
Ce-mi ceri, făptură sfintă şi înger preacurat ?
Veniţi din ceruri, aripi, păziţi-mă de sus !

REGINA
A-nnebunit!

IIAMLBT
Părinte, mustrarea te-a adus,
Gă~ şovăi şi las timpul să treacă necurmat
Şi nu-mplinesc porunca pe care am jurat ?

608
STAFIA

Tu n-ai să u iţi! Vream numai să-ţi mai aduc aminte,


Dar linişteşte-ţi maiea, rămasă fără minte
Şi spînzurată-n gol.
Vorbeş(e-i mai cu milă, mai blind şi mai domol.
HAMLET
Ei, cum se simte Doamna ?
i

REGINA
Mă simt earn ca Hiamulet,
Care, pierdut cu gindul, zănatec şi poet,
Vorbeşte cu văzduhul, ca vîntul şi pădurea.
La ce te uiţi încolo, aşa şi intr-aiurea ?
HAMLET
Nu-1 vezi ? E alb şl luciu ca fulgerul. De-ar vrea
Şi muntele cu-o vorbă din loc l-ar strămuta.

(C ătre stajie :)

Nu mă privi din slavă atit dc-nduioşat,


Că-mi zdruncini botărirea pe care am jurat.
Căci cu voinţa ruptă încep, slăbit, a plînge, 1
tn loc să plîngă spada cu lacrime de singe.

REGINA
Cui îi vorbeşti aşa ?

HAMLET
Nu vezi nimic nalntea ta ?

609
BEGINA

Nimic, l'e văd pa tine.


1

HAMLET
Nn îl auzi ?

REGINA
Pe cine ?
Că nu vorbeşti cu mine.

HAMLET
Nu-1 vezi ? Se depărtează. Mai uită-te. E tata !
jParc-ar trăi aievea... S-a dus !...

REGINA
Halucinata
Inchipuire-a minţii te-a clătinat, şi-ţi parc
Că din nimic se iscă un om. E-o arătare.
j

HAMLET
Halucinat, cu, mamă ? Dar sîngcle din vine
Zvicneşte. Pune mina la pumn, ca şi la tine.
To amăgeşti cu voie, şi te mingii — ai vrea —
Că nu-1 păcatul vostru, ci nebunia mea...
C8teşte-te ina! bine în rugă şi metanii,
M -t cerului cumplitul şir lung dc spovedanii.
Tu pui gunoiul putred mereu Ja rădăcină,
Să-ngraşl mai mult otrava amară din tulpină.
Iţi cer iertare, mamă... Nu-ţi pare cam ciudată
Virtutea de la viciu cînd cere-a ti iertată ?
In vremea dc-mbuibare, de putregai şi praznic,
Se cere-ngădulnţă şi de la cel obraznic.
REGINA

Mereu cite-o dojană, mereu ocară nouă.


Tu inima mi-al frînt-o, nu vezi, Hamttt? în două.

HAMLET

Adevărat ? Nu-mi vine să cred. Atuncea, poate


Ai să arunci dintr-însa murdara jumătate,
Ca să trăieşti curată cu partea sănătoasă.
Şi noapte bună, mamă... Dar gîndul nu mă lasă
Să ştiu că intri iarăş in aşternutul lui.
înăbuşă ispita, alt mijloc ştiu că nu-i.
Nu te-ndulci la şoapte,
La şoaptele de noapte,
Cînd însuş Necuratul la graiuri îngereşti.
Adu-ţi aminte, mamă, ce-al fost şi cine eşti.
Dacă te-nvingi o dată, te-nvingi şi-a doua oară,
Şi miine şl poimîine... Ispita o să moară.
Cînd voi avea nevoie de-o blnecuvîntare
Ţi-o cer şi eu ca tine... Fii mîndră şi fii tare!

(Spre cadavrul lui Polonius:)

Cit despre hoitul ăsta... Îmi pare rău, vecine.


Poate voise cerul să dea cu el in mine
Şi-a dat cu mlne-ntr-insul. O să ţi-1 scot afară.

REGINA

Şi ce fac, aşadară ?
HAMLET
Desigur că nimica dia ce (i-am spus să faci,
O să tc prindă hîdul de guşă. Tc dezbraci...
Te năclăieşte gura lui rîucedă de bale,
Fâămînd ce-i buhăitul de farmecele tale.
Dar spune-i cînd le strînge, in friguri şi buimac,
Că ran-s nebun, cum crede, ci numai mă prefac,
Ori nu-î aşa, femeie cuminte şi frumoasă,
Că prea puţin îmi pasă
Că-i spui ori că nu-î spui ?
Ascultă. O idee : Nu-ţi vine să tc sui
Fe-acoperiş, pe casă?
Dai drumuJL coliviei şi-i laşi pe toţi să iasă,
Im stoluri, porumbi iii sălbatici şi pribegi,
Şi intră tu în cuşcă, acolo. înţelegi,
Ori nu-nţdcgl nici asta ?
Aluneca, dragă, basta I
Că despre mine, fiul, nebunul şl urîtut,
Tu poţi la urma urmei, de sus, să-ţi frîngi şl gîtui,
Căzând, de bună scamă,
Şi noapte bună, mamă.

(Iese tlrînd cadavrul după el. Tteuim cac;s


suspinlnd.
pe canapea.)
PĂ IA N JEN U L NEGRU

II simţi cum te pîndcşte din piaza lui de am


Păianjenul cel negru, eu genele de taur.
Corect in redingotă, joben, mînuşi, monoclu,
fşi face meşteşugul, discret, de marc cioclu.
Pe un gherghef cit ţara, ascuns intr-un fotoliu,
Nebănuit ii ţese zăbranicul de doliu.
El nu tocmeşte mortul, bucată cu bucată,
Ca firmele din piaţă, ci ţara dintrodată.
Şi fără suferinţe şi lacrimi, ci la rece,
Tocmeala se urzeşte intre mai-mari, vreo zece.
Ca bănuiala dreaptă din zvon să nu se nască,
El împlineşte slujba stăpînilor, de mască,
împarte miliardul cu ei în părţi egale:
Atît Ia sută mie, şi restul dumitalc.
Contractele cu ţara sînt sacre şi legale.
Şi astfel veneticul, samsar şi cot la cot
Cu demnitarii zilei, mai e şi patriot.

El are fabrici multe, întinse-n sus şi-n jos,


Afacerea e bună, ciştigul e frumos,
La una face gaze de oftică şi tuse,
De-nec sau de orbire, precum i se ceruse;
La altele, obuze, cartuşe, mitraliere.
Slăbeşte talpa ţării, el creşte în putere.
Dar cînd se-ngroaşă gluma şi se aprinde casa,
Se-adună ceata-ntrcagă şi-o ia la sănătoasa.
La mii de poşti departe şi peste zeci de grăniţl,
El ne-a cărat avutul in doniţe şi băniţi.
Departe, peste ape mai multe, şi-un ocean,
Că ţara pute-a oaie, a vacă şi-a cocean.

613
Păianjenul gîndoştc.;. In noua. iul" uzină,
A născocit o altă, mai crincenă maşină,
l-au Izbutit maşina şi ritmul ideal.
P-aruncăvn guri văpaie, cărbune şl metal;,
Şi scoate pe grătare, în serii lungi şi-nşUv.
I.a fleeesecundă, din ea, un cimitir.

Eu iţi urez, pabarnl in mînăt eînd 1-ăi stringe.


Să-mi sorbi in vin otravă, şi-n. fund să dai1de singe.

Dihania-mbrăcată in platoşă#zale,,
Mămliutife să ucidă, dă lumii iar tîrcoale.
Şi iar i se năzaro,
C-aude zvon şi tropot şl hulet dintr-o zare,,
Ara invăţat iu vreme ce-ascunde grija asta«:
Se pregătesc in taină durerea şi năpasta,
Cind- va voi norodul minţit să o doboare,
Dihaula flătaîndă, ou bite şi topoare ?

Ll-l rindul să vorbească şi oamenii de rind


Ieşiţi în răzvrătire, mulţimi; ca din pămlnt,
Şi, liotărîţi la faptă, să lepede din lege
Pe ccl ce-aduc războiul, să-i prindă şi să-l lege,
Şi, puşi in cuşti pe roate; tîlhari nebuni şt fiare,
Să-i poarte-n hulduială prin ţărişiprinpopoare.
LA COSIT

Zboară coasa prin trifoi


Şi prin mei, lingă zăvoi,
C-a ieşit, flăcău vin jos
La cosit, şi Făt-Frumos.

Oacheş, nalt şi lat în spete,


El a luat-o pe-ndelete,
;Şi-n răstimpuri, trei minute»
Bate coasa şi-o ascute.

Cosinzeana, care-i gazda,


Ride cum întinde brazda,
Retezînd trifoiul, meiul,
Parcă scrisă c u ;condeiul.

,'CSnd cositul l-a sfîrşiţ,


Cîmpul pare împletit,
Ca o scoarţă verde-n dungi,
Şi urzit pe fire lungi,
Cu izvod, din Ioc in loc,
Floarea macului, de ‘foc.

Şi zăvoiul tot miroase


A izvor şl tiparoase.
SECERA

Parc-ar îi căzut din cer


Luna nouă-ntr-o livadă
Şi i-au pus uu lemn miner,
Ca să tic bine-n coadă.

Şi cum umblă în răspăr


Prin grîu zvelt ca păpurişul,
Parc luna-ntr-adevăr
Că-şi începe secerişuL

Leana seceră şi taie,


Cinge znopli pe mijlöc,.
Şi din znopl clădeşte claie,
Cite cinci, din loc în loc,

Pe cînd Craiul Nou, din cer,


Mai tirziu, s-a bucurat,
Surioara lui de fier
Argintiu, cum a lucrat.

610
G IU V A ERE

Z i cu zi, îm i faci cadou,


P u ică g albenă, u n ou,
Şi nici n -a i a v u t h a b a r
C ă-m i laşi zilnic în cu ib ar,
P a rc ă lu n ecat d ia cer,
D in tr-o stea, u n g iuvaer.
In u im ire a m ea adîncă,
U it că oul se m ă n în că
Şi m ă u it, m ă rire ţie !
Ca la o m in u n ă ţie .
A sta-i oul de găină î
A sta-i ochiul pe slănină i
Asta s-a v în d u t în piaţă
Ie ri şi azi de dim ineaţă ?
N u se poate ! Ce, n u ştii
Că nu vînd b iju te rii
M ania Voica şi D u m itra
N ici cu coşul, nici cu litra ?
P re cu p e ţi de h a r şi n im b ?
M arfa asta n u -i pe schim b.
P rin p e ta la de opal
Se străv e d e un cristal,
Ş i-n tr-u n sîm b u re de ceaţa,
S trîn să -n tain ele de v iaţă,
în c o lţe şte veşnicia.
A sia ţi-c b iju te ria .

617
Puică, ouăle matale
Nu le capeţi pe parale,
Că sint lucruri geniale.
Aoleu, ce proastă eşti 1
Nici măcar nu te gindeftL

FABULA FABULELOR

Kobul neputind, pe vremuri, să cricnească, frtnt In jug,


Pără ca să fic-n Urguri spinzurat ori pus pe rug,
fotuş, findcă trebuinţa dc-a cirti e omenească,
Cuteza, ascuns in pilde, ticluit să se rostească.
Btrecurată-ntrc durere, lege şi fărădelege*
Pilda fiecare după mintea Iui o înţelege,
Incit, mai întortochiată in urzeala el oleacă,
Nu mai aţfţa stăpînul şi-ncepea şi lui să-i placă.
De altf&l, şi chiar mustrarea ce i-o face înţeleptul
Vine mai frumos cîrmită decît otova, de-a dreptul,
ţ i se eade şl blestemul, pentru eît mai mult folos,
A fi spus şi scris frumos.
Pildă, fabulă, zicală, znoavă, haz şi ghicitoare
Au elujit să-l mai mingîie omului de tot ce-1 doare,
Insă fabula-1 o pildă-n care omul, cum o face,
Pune a vorbi pe faţă-n locul lui pe dobitoace.
01 cu toate eă nu schimbă lesne răul arătat,
Povestind, de o cam dată cugetul ii e-mpăcat.

618
Prcfăcîndu-se pe slne-n fiară, oaie sau maimuţă,
Nu-şi mai iartă nici stăpînul, nici pe sine nu se cruţă»
Lupul, mielul, leul, mînzul, cîine, şoarece, pisoi
Stau în fabulă, de sfadă, ca la teatru, cite doi.
Cei mai tarc-1 gîtuieştc. pe mai slabul, cel mai des i
Cel pu(in aşa, pe timpuri, era tîlcul înţeles.
t
1
Puricînd letopisfeţU slovelor, din fir în păr.
Fabula e născocirea unui rob, intr-adevăr.
Grec neştiutor de carte, zdrenţăros, urii şi şchiop,
Se chema cu o poreclă şi 1 se zicea Esop.
Bănuiala, în greceşte, care-necareă să te prindă-i
Că te vezi, după poreclă, în Esop ca în oglindă.
Dar pe cit era de slut,
Pe alit deşteptăciunea îl făcuse mai temut.
Vezi că mintea şi gîndirea, fie veacul cit de prost,
Au avut întodeauna,-n lume, cit de cit un rost,
Căci ca pila, aminei ouă rod şi lanţurile grele,
Care se desfac pe-ncetul, slabe ca nişte curele.
Cu o vorbă scăpărată, ca din bici, într-o seînteie,
Plăsmuirile lui repezi aveau toate cite-o cheie.
El ajunsc-o marfă vie şi, din bilei în bilei, vindut
Ca un cal şi ca o vită, o lua iar de la-nccput.
Cocoşat, pipernicitul era ieftin la cintar.
Un cumpărător, o dată, ii pusese bucătar.
Că ştiind în slutul casei cită minte se ascunde,
A crezut c-aşa mai lesne, îneurcîndn-J, să-! înfunde;
Deci, îi porunci s-aducă ce-i mal bun şi duice-n lume,
Pregătind ospăţ de prieteni într-o zi din an anume.
El aduse limbi, din piaţă, numai limbi, în coşuri pline.
Şi mîncînd tot limbi mesenii, erau gata să leşine.
— «C e-i mai dulce-decît lim ba? ■ — zise robul. — Eâmiiugîie,
Farmec dă şi mulţumire, proslăveşte şi tăntîie. —

619
La alt praznic, nu ştiu care, l-a chemat sţăpinul iar.
— «Să-mi aduci acum, — îi spuse, — ce-i mai rău şi mai amar
Şi Esop tot limbi aduse, răspunzînd că, şi suavă,
Nu se pomeneşte-n lume mai a dracului otravă.

Fabula de-atunei încoace s-a lărgit cu toate-acestea,


Soră geamănă cu gluma, păcăleala şi povestea,
Şi o mai lărgim, cu voia cititorului, şi noi,
Adunind în cusătură cîteva altiţe noi.
Intr-o fabulă dibace, adevărul, din belşug,
E ţesut in frumuseţea graiului, cu meşteşug.
Poate fi cînd poezie, cînd surîs, cînd pişcătură,
După cum se-ntoarce acul şi izvoadele te fură,
Altădată-n căptuşeală, pe furiş, dar azi pe faţă.
Alte timpuri, alte vorbe, altă lume, altă viaţă.

CUIUL

Intr-o vreme la-nceput


Şi-ntr-un leat hemaiştiut,
Care, nu pot să insemn,
Casele erau de lemn
Şi ulucile de scînduri,
Ca şi azi, întinse rînduri.
Puse strîmb şi cap Ia cap
Şi proptite cu proţap.
Dac zburau cu fiecare

620
Vînt mai tare, -
Case, garduri şi pătule ;
Şi in timpurile toate
Grijile erau destule.
Le-adunai Împrăştiate
Şi-ncepea din nou şi iar
Truda muncii in zadar,
Ca să scoli din clătinare
larăş doagele-n picioare
Şi din nou să le anini
Cu te miri ce rădăcini.

Năzdrăvan, cum altul nu-â.


Un băiat al nimănui
Născoci, atunci, un cui.
Şi l-a scos şi arătat.
Cuiul nou o săptămînă
A umblat din mînă-n mină.
A îost strîms şi pipăit,
Pus pe limbă, mirosit,
Nici-un om nu înţelege
Cuiul ţeapăn cum să lege,
Fără funii şi curele,
Scindurile Intre ele.
Năzdrăvanul şi golanul
tl înfipse cu ciocanul.

Zice u n u l: — «Dragul meu,


Aşa cui făceam şi eu.
Poate chiar mai dichisit,
Unsă, vezi, nu im-am gtndit*

621
COMOARA

Un croitor zăcea holnăv


Şi-aiurind in sät, gîngây,
Parcă da să se-nţeleagă
Că-mpungind o viaţă-ntreagă
A r Ü adunat comoară. -
Şi s e cînd trăgea să moară,
Avînd şi patru feciori,
Meşteri foţi şi buni croitori,
l-a chemat şi an sosit
Bă ia parte la sfîrşit.
Dar trccînd intr-alte zodii
Le <vorbea croitoru-n dodii,
Şi cuvintul «despărţire»
Ei l-au luat drept «împărţire»
^Şi-aşteptau aă se-mpărţească
Avuţia părinteasoă.

întristaţi, hine-fiţeles,
Nerăbdarea le da ghies.
Tatăl, eind o fi-adunat,
Pe furiş, de-i om bogat 1
Sotntrcbau, puşi pe cirtiţ,
Unul şi-altul Ispitit.
Il ştiau sărac lipit.
N-avca barem prăvălie
Şi lucra pe datorie.
Loeuise-ntr-o chilie
Toată viaţa cu ei toţi,
Ba avea şi trei nepoţi.
Din ce s-o fi procopsit
Fără pic de alt venit ?
Şterpelişi? de la croială*
Diu postav, din căptuşeală
Retezînd un cot mai lung
Peste coţii ciţi ajung ?
Sau da bani pe amanet,
Adunînd incet-încet ?'
Va să zică; aşadar,
Mai era şi cămătar,
Şl ei nici n-aveau habar.
Cinstea Iui: in meserie
Era, deci, făţărnicie.

Zeci sau sutele de mii* #


Impărţite-ntre- copii,
Se ivea; tulburătoare^
Şi o altă întrebare:
Ce-o să aibă cel mai mare t
Ce-o să aibă cel mal mic»
Cam firav şi cam pitic ?
Ce-or să aibă, din copil,
Şi ceilalţi doi mijlocii-?
Unul şi-altul, scunzi, înalţi,
Rîvnind partea celorlalţi,
Findcă banii adunaţi ’
Bagă vrajba între fraţi
Şi, vorba săracului:
*Banu-I ochiul dracului»,
Pe averea adunată
Erau gata să se bată.

Ei visau moşii şi case


Şi vroiau să se şi lase
De croit şi de cusut, -
Să dea bani cu împrumut,

623
Să trăiască din dobîndă,
Şi să cumpere şi vîndă,
Fiecare buzunar
Ajungînd milionar.

Tinerii moştenitori
Au şi plîns de vreo trei ori,
Bucuroşi in sinea lor
Ca orice moştenitor.
Strînşi grămadă lingă p a t:
— «Iată de ce v-am chemat,
Zise tatăl, mai trezit,
Slăbănog şi chinuit, —
Mie ceasul mi-a venit.
M-am gîndit întîia oară
Să vă las şi o-comoară, '
Soră bună cu belşugul,
Cum v-am dat şi meşteşugul.
Moştenirea-1 o povaţă :
Nu uitaţi nicicînd în viaţă
Nodul să-l faceţi la aţă.»
Carnet — mai 1944
[1 9 5 6 ]

PASĂRILE DE FIER

Ce-i colo sus, în ceruri, in zenit ?


Că berzele de-o vrcme-au şi sosit.
Să Ci intîrziat un cîrd ? Să fi rămas
Un stol răzleţ aiurea, de pripas ?

Par nişte porumbiţe, niscai lebezi,


Cînd mici, cînd mari, chid leneşe, când repezi.
Noi Ie zărim acum întâia oară
Că suie in april şi că scoboară.

Dar iată că încep să-i dea, domoalc,


Azurului albastru rotogoale
De spumă albă, ca de tibişir,
Şi-s rînduitc pasărilc-n şir.

Cu toate că alunecă pe cer


Şi zboară lin, sint cocostîrci de fier.
Aduc in ci otravă, foc şi pară,
Şi găinaţul lor aprinde şi omoară.

Comunicatele semnate sint sumare :


«Distrus opt instalaţii militare,
Mitraliat trei corpuri de armată.
Uzină de petrol incendiată.»

625
Realităţi : Ucişi eltcva mil
De mumei de bătrîni şi de copil
Şi dărlmate două catedrale
Şl, pe bolnăvli-n paturi, trei spitale.

DOUĂ NOPŢI

Ospiciu de nebuni şl-un cimitir.


De sus, din norii noi, ca de fuior,
Au fost bătute două nopţi, in şir,
Cu morţii, aiuriţi şi năucii lor,

Mormintcle-au sărit intre nebuni.


Ei trec miraţi Ia morţi şi, printre cruci,
Se întiinesc şi cred că văd minciuni
Cu oase care fug şi cu năluci.

O surdă-mută-n stralele-i vărgate,


Scîlcie-n beregată, calcă-ncct,
Sfădindu-sc-n cuvinte-ncîrligate
Cu-o tidvă subsuoară, ca Hamlöt.

S-a isprăvit. Rămîne-o arătură,


Şi peste ea, lividă, umblă luna.
Ce cauţi tu, orbeaţă paceaură ?
Eşti luua, moartea, hîrca sau nebuna ?

Şi cimitirul şi ospiclu-s una.

026
MÄGÄOAIA

Cîad vine pe sus, cheüläie şi latră


! Pe undeva, alarma de prohod*
i Şi-ngheaţă inima ca-n piatră»
i lîn’ sä te-ascunzi ? Ţi-e frică, eşti nerod,
i-l
: Prostit deodată,-ai sta şi-o ici la fugă
' Sau ai fugi pe luncä-n Jos, dar stai
Şi te chirceşti între blestem şi rugă
; Şi-ai vrea să ai un suflet şi nu-li ai.
}
\ Eşti ca o cracă-n furci, de care-atîrnă
' O carne spînzurată de sărac,
Gîtlejul găunos şi tigva cîrnă.
Ai auzit-o ? rage zbierat, ca un malac.

E gaia, cucuvaia,
Strigoiul, măgăeaia.

CINCI SUTE DE COŞCIUGE

Pe dîmbul luncii noastre, stau inşirate-o mie,,


Croite-n grab* aznoapte, capace şi sicrie.
Sînt noi şi incheiatc cu goluri intre, scindări
Şi aşezate, albe, pe cite zece rîndnri*
Şi toate pe-o măsură,
Că vor intra in ele cadavre de strinsură.

627
Sicrillc cinci sute, capacele cinci sate,
Aşteaptă să mai fie umplute şi bătute.
Mai late către umeri şi-n jos mai îngustate,
Principiile raclei măcar sînt respectate,
Cind ucigaşii-n aer le-au murdărit pe-acelea
Ce lc-ntocmesc morala şi le botează pielea.
Trei biete mahalale muncesc să se dezgroape,
Soldaţii cu topoare, cu răngi şi tîrnăcoape.
Paltoanele de mină, cu pîntec, legănate,
Au fost din tot oraşul în pripă adunate.
De la gunoi şi şanţuri, măturătorii-n porţi
Au fost schimbaţi in ciocli, să care-n ele morţi,
Şi pînă la căratul de hoit, pe două roţi,
Păzeşte sentinela coşciugele, de hoţi.

CONVOIUL SICRIELOR

Să fi rămas din rude-ngropaţi niscai nepoţi ?


De subt moluz şi bîrne s-au scos aproape toţi,
Cu toate că la număr ieşea de dimineaţă
Cu mult mai multă lume decît fusese-n viaţă.
Căci dintr-un om, întreagă, nu vine niciodată
O singură bucată.
Şl ce-a rămas dintr-însul se scoate pe lopată :
O labă, şoldul, braţul, întregi numai bucăţi
De om, şl zdrenţe, sferturi, fărîme, jum ătăţi;

628
0 palmă delicată, la deget cu inelul
Logodnei : nu-ncepusc prăpădul şi măcelul.
Intr-un sicriu, grămadă, intrau dc-a valma puie,
Ţârînă-amestccată cu păr şi măruntaie,
Bărbaţii şi copiii, ciozvîrte şi crîmpcie
De mădulări şi resturi gingaşe de femeie.
Unui bărbat cu braţe, scăpat din scrum mai plin,
1 se pierduse capul intr-un coşciug străin.
Dealtfel, nici-o faţă nu mai avea figură,
Smolită şi-nchcgată într-o caricatură ;
Şi, ca o cobe nouă de-adaos, ca un semn,
Mai rătăcca-ntre racle şi un picior de lemn,
De sc-ntrehau, cu martori, groparii şi poporul,
Căror cadavre şchioape Ii se cădea piciorul.
Şi dacă mai e locul, tocit şi sciiciat,
Să fic-a doua oară, cu preot, îngropat.
Dar cînd porni convoiul sicrielor devaie,
Urla din nou +<sirena»-n văzduh a plîns şl Jale.

M O A R T E A -N .VATRA

îmi intră moartca-n vatră şi nu mă pot păzi, •


Dc patru ori pe noapte, de patru ori pe zi.
îmi zboară peste casă, pe - beznă ş i' lumină,
Nepăsătoare, rece, streină şi senină.

629
In chipuri neştiute şl vine In paradă
De fluturi ca argintul, de pasări mari de pradă.
Din fundurile purului azur,
Se-aude, parcă-i vintul, un vuiet de murmür.
Credeai că-s porumbieii, in stol, şi că se lasă
Din cerurile nalte, jucindu-se, pe casă.
Dar scoboriţi din boltă pe sate şi oraşe
Erau un cîrd cu ăripi de fiare uriaşe,
La o poruncă oarbă a morţii, calculată,
Că nu mai este moartea săracă, de-altădată.
Idilică şi proastă, din basme şi poeme,
Sosită cu o coasă, la vreme şl ncvTeme,
Ţărancă oflită Ta- fin şi la cosit.
Şi-a lepădat şi coasa şi gluga şl mantila
Şi masca ci de babă, rînjltă cu de-a sila.
Cu-o coasă ruginită cc poţi să faci ? Surcele.
Ca un briceag dc-o şchioapă, cojeşti cu ea nulele.
Poţi reteza din munte şl piscuri un stejar
Cu-ascmenca ciclilc de briu şi buzunar ?
li trebuia o sculă mal nouă, neumblată,
Ca să doboare codrul întreg şi dintrodată.
Unealta ci tocită de-abla cîtc un git
ll ronţăia o dată, ca la găini, şi-atît.
Nu poţi adevăratei morţi să-i mai zid pe nume
Dacă in loc de unul nu seceră o lume.
Cite-o bătrînă strimbă ori oiţe un uncliiaş,
Un prăpădit, un putred, un frînt, un păgubaş,
Luaţi de pe ici şi colo, un mort uitat, o moartă
Sînt de croială veche şi azi nu se mai poartă.
S-a săturat Cucoana- de cancere şi tifos,
Vederite-i schimbate au ideal şi Ifos.
Ea vrea bărbaţii tineri şi rumeni ea bujorii, .
Şi au pe cite unui, ea cere toţi feciorii.

«SO
. I

Năprasnicei Cocoane
Ii trebuiesc cadavre milioane. t
Oraşe doborîte şi ţări de cimitire,
Ca din monotonie să-şi vie mai in fire,
Şi .pe mormăitul lumii, făcindu-şi cuib in tihnă,
Să-şi capete ca morţii şi veşnica odihnă.
Şi s-a gîndit... Ca morţii să-i vie din belşug,
Să-şi părăsească vechiul meşteşug
Şi vechea calicie, un mort şi un coşciug.
Mai avusese veşti
Că-n orice meserie mijloacele băbeşti
Au fost înlocuite cu altele mai iuţi.
Degeab-ai vrea o coasă ştirbită să-ţi ascuţi.
Ea poate să rămiie la micile nevoi,
Ca piatra şi amnarul şi fostul car cu boL
Instreinată însă, ncroadă, fără carte,
Ştia din limbi şi graiuri numai pe cele moarte,
ti trebuia bătrînei o nouă-nvăţăturâ
Şi alt soi de figură.
S-a-ntinerit cu farduri, cu-o mască şi-o peruoă,
Să nu mai pară-o iazmă, o umbră, o nălucă.
Aproape domnişoară s-a-nscris in şcoli Înalte,
Şi mîinile dc gheaţă şi lc-a făcut mai calde,
Picioarele mai groase, grumazul mai cărnos,
Să mi i sc mal vadă, uscată, nici-un os.
In fustă de studentă şi In halat cu poale,
Cu ochelari subt frunte, pe găurile goalei
A învăţat degrabă, cu rivnă şi silinţă,
Şi tainele ştiinţei, ştiinţă cu ştiinţă,
Şi limbile vorbite, ajunsă pricepută
Pe oameni să-i aţîţe şi, paşnici, să-i asmuţă.
Laboratoare ziua, condeie şi caiete,
De dorul meseriei, mai da, pe îndelete,

631
Cite o ra ită noaptea, I« giulgiu nevăzut,
S i giiaic bolnavul slăbit, în aşternut.
Şi repede ajunse şi ea năseoeitoare,
Puţind fu ra fărîm e de flăcări şi din soare.
C u m crîm pci cit pleava, de foc, din el, ea poate
Să stingă viaţa vie-a p ăm înturilor toate,
Că şi-a găsit şi glonţul, care,-m puşcat, să fie
în stare să doboare nu un ostaş, o m ie ;
.Aşa că, înţelegi,
Cu-o ţeavă-ngustă poate slîrpî popoare-niregl.
Priveliştea-i dorită : sus un pustiu cu stele,
Şi jos pustietate cu corbi şi cucuvele,
CS ţin ta e atinsă uşor : faci doi duşm ani
Şi un război cu «Huşii la cite câţiva ani.

UN LAZARET

Un lazaret clădit in papainoage


Slujeşte-n şes s-adune pe răniţi,
Aduşi pe lărgi, ca nişte şomoioage
De cîrpe-n singe negru, şi zgîrciţi.

Simt două mii d in tr-alle mii de fraţi


Şi-i ard e-arşiţă-h cimp, ca un blestem.
Sluţi, ciuruiţi de gloanţe, despicaţi,
Pâră bărbie, fălci şi um eri, gem.

632
în tin şi pe rind de-a dreptul în ţa rin ă ,
T rei m edici ii aleg cam pe-nttm plate.
Cei fă ră b raţe pot să m al răm ină.
S tat rid icaţi ciuntiţii jum ătate.

Din gîrfa fia rtă vine în sacale


ILeşîa apei : g urilor ii-e sete.
Tină a fi culeşi p en tru spitale
S-aşteaptă agoniile incete.

U n nor i e m uşte, pus pe flecare»


81 dum ică bucată cu bucată,
Neputincios i e nici-o apărare,
S ugindu-i b u b a ochilor um flată.

A u şi sim ţit din d ep ărtare corbii


Şi-n stoluri peste lagăr s-au lăsat,
Iată-1 în lu p tă crinccnă eu orbii,
Z m ulgindu-le cu pliscul tifonul sîngerat.

EU AU TREI

Erau in casă omul, fem eia şi copila


C a chipul ca i e aur, cu ochii ca zam bila.
Cînd tră sn e tu l din ceruri se sparse peste ei
L e-a-m p răştiat clădirea in v in t ca citeştrei.
Era în asfinţii.
Ca pleava şi ţărîna s-au dus şi risipit.
A doua zi, lumina.
Cernea cu stele mute, de candela, grădina.
Şi căuta bunica, subt lacrima de rouă,
Crlmpeiele de carne, pierdute-n iarba nouă,
Să o culeagă moartă, să fie prohodită.
Pînă-n amurg strfnscse de-abia un fund de sită.
.Unde lucea o muscă era şi o fărîmă,
' Un nod, un zgîrcl, o coajă, o sfoară ca o rimă.
Din trei, cîţi spulberase vîrtcjul, la cules,
Cit un cintar dc prune, atît s-a mal ales.

GLORIE

Cetatea-I o movilă dc ziduri răsturnate


Şi a fugit şi umbra din cetate.
Ciţi oameni incă-n viaţă mai zac In agonie,
Subt grinzi şl în molozuri, se ştie, nu se ştie.
Se va afla vreodată
Cind moartea lor uitată
Se va-nsuma în cifra unui registru rece.
A fost cîndva, e sigur, ceva, dar şi-asta trece,
Cum au trecut atîtea şl trec neîntrerupt,
Fără să ştii ce moarte şl morţi zac dedesubt
Mîngîle-se cu-atîta şi morţii din cetate:
Istoria le face martirilor dreptate.

634
E scrisă cu condeie, cerneală şl cuvinte
@1 jumătate mută, ea jumătate minte |
Cu voie, fără voie, de milă, de batir,
O să-I bocească-a vorbe-nflorlte un catlr,
Tot aşteptând pomana de-a fi nemuritori,
La uşHe-amintirli in cîrjf de cerşetor!,

PAZNICUL

Se potolise spaima. Din casa sfărâmată


Mal şovălau trei ziduri in picioare.
Podelele-n cinci caturi zbura,seră deodată
f i rămâne» văzduhul posac Invelitoare.

Din creştet pînă-n plvnlţl căldirea era una.


Bătuseră ploi negre trei ani de nopţi, Ia rlnd.
Prin casa găunoasă treceau ca-n eîmp furtuna
81. viscolul de iarnă nebun şi buciumând.

In ce-a fost o fereastră păzca-ncruntat un eline,


Nedezlipit de vatra stăpinului pierdut,
Pe care II aşteaptă să vie azi ori mîine,
Şi mîlnele-nfîrzie de mult şi-a şi trecut.

635
CE VREI ?

Ţi-am povestit şi ţi-am adus aminte


De prin războaiele de mai nainte,
Zile trăite, zile uitate
Sau aţipite-n tine şi-nnoptate.

Cînd ţi-at trăit-o, clipa blestemată


Creştea cit veacul, dintrodată,
Şi pînă-n clipa ceealaltă
Tu ai trăit cu moartea laolaltă.
Intr-o secundă oarbă, dintre sorţi,
Trăiai in două vieţi şi-n două morţi.

Cite secunde astfel repetate


Nu ie-au ucis mereu pe jumătate 1
De cile ori tu nu le-ai întrebat
Dacă-al murit sau dacă-ai înviat!

Semenul meu, tîrit intre morminte,


Ştii, deşi viu, că ţii de oseminte ?
Ce cugeţi, ce nădejdi mai ai, ce teamă ?
Bagă mai bine, omule, de seamă.

Iu faţa ghidului ce te colindă


Ţi-am pus cîteva ţăndări de oglindă
Şi te întreb, că sufletul îţi tace,
Ursuz şi goi, ce v re i: război, sau pace ?

636
addenda

DE ÎNVIERE

Ştiam că sînteţi vechi şi buni creştini,


Că vă-nchinaţi la sute de altare
Şi, puritani şi candizi şi blajini,
Purtaţi subt redingotă aripioare,

Buminîca, la predică, şi-acasă,


Citiţi Scriptura şi cintînd Psaltirea,
ILe-mprăştiaţi în lume, că vă pasă
A creştina întreagă omenirea.

Bin Indii, Gibraltar, Suez şi Malta,


Stăpîni peste oceane şi pe mări,
Aţi creştinat de-aproape, pînă una, alta,
Cu glonţul, zeci de ^neamuri şl de ţări.

Acu, pe noi, in slava lui Ilrlstos,


Cind, înviat din moartea lui, renaşte,
Io jug prusac, tăcurăţi mai frum os:
Kfe-aţi răstignit şl ars dc vii, de Paşte.
CUPRINS,

Moştenire 6
A — ANTUM®
| — DIN V O LU M »

CUVINTE POTRIVIT»
119371
Testament 9
Cîntec de adormit Mitzura, II
înviere 12
Din drum 12
Melancolie 13
Plugule 14
Muntele Măslinilor 15
Tîrziu de toamnă 16
Psalm (Aş putea vecia cu tovărăşie) 17-
Seara 18
Vînt de toamnă 19
Marină 20
Mîhniri 20
Pslam (Sînt vinovat că am râvnit)' 2%
Prigoana 23
Cenuşa visărilor 24
Creion (Vino Joc de vorbe goale) 24
Morgenstimmung 26
Chemarea 27
Inscripţie pe paravan 28
Psalm (Tare sînt singur, Doamne, şi pieziş !) 2S
întoarcere în ţărînă 31
Descîntec 31
Lumină lină 32
Poartă cernită 33
Inscripţie pe o casă de ţară 34
Creion (Obrajii tăi mi-s dragi) 35
Miez de noapte 36
Niciodată toamna... 37
Heruvim bolnav 38
Cîntare 39
Pslam (Buga mea e fără cuvinte) 39
Belşug 40
Ex libris 41
Fiara mării 42
Inscripţie pe un pahar 43
Pia 44
Psalm (Nu-ţi cer un lucru prea cu neputinţă) 45
Binecuvîntare 46
Poate că este ceasul 47
Nehotărâre 48
Doliu 49
Psalm (Te drămuiesc în zgomont şi-n tăcere! 51
Inscripţie pe Biblie 51
Arheologie 52
Dor dur 53
Mînăstire 55
Psalm (Pentru că n-a putut să te-nţeleagă) 56
Drum în iarnă 57
Prinţul 58
Evoluţii 59
Puţin 60
Gravură 61

640
Creion (Trecînd pe puntea-ngustă) 63
Psalm (Pribeag în şes, în munte şi pe ape) 64
Jignire 65
Graiul nopţii 66
Biulbiul 63
Iosif al Ungro-Vlahiei 69
Icoană 70
Inscripţie pe un portret 70
Toamnă 71
Mitra lui Grigorie 73
Agate negre 74
Oseminte pierdute 75.
Satan 76
Vodă Ţepeş 77
între două nopţi 79
Caligula 79
Inscripţie pe o uşe 81
Stinse scîntei 81
Restituiri 82
Din nou 83
Vino-mi tot tu... 85
Biserica din gropi 05
Despărţire 86
Psalmul de taină 87
Triumful 89 -
Întîmpinare 91
Heruvic 92
închinăciune 93
Potirul mistic 94
Tu nu eşti frumuseţea... 93
Sfirşitul toamnei 97
Psalm (Vecinul meu a strîns cu nendurare) 98
Vraciul 99
Denie cu clopote 161

641
Interior de schit 102
Rugă da vecernie 104
Blesteme 105
Miez de noapte 108
Duhovnicească 109
Buna-Vestire 111
Lingoare 113
Rugă de seară 115
Apă trecătoare 116
Stihuri 118
Zăpadă 120
De-a v-aţi ascuns... 120
Incertitudine 123

addenda
Morţi în crucea nopţii 125
Epitaf (Nainte de-a lăsa condeiul să zacă) 126
Portret 127

FLORI BE MUCIGAI
[1931]
Flori de mucigai 129
Pui de găi... 130
Cina 133
Streche 134
Galere 135
La popice 137
Ion Ion 139
Ţinea 140
Serenadă 141
Lache 142
Ucigă-1 toaca 143
Fătălău 145

042
C andori 147
D im in e aţa 148
Sici, bei 149
C întec m u t 150
M o rţii 152
Ş a tra 153
C onvoiul 155
G e n e ra ţii 156
M unca 156
Sf in tu i 159
R a d a 160
N ostalgii 161
C easul de-ap ö i 161
addenda
O n o ap te 162
Doi flăm în zi 163
T ecla 166

FA C ER EA L U M II
B alet pe şa p te silabe 168
[1931]

C Ă R TIC IC Ă de seară
[1935]
C uvînt 180
O ra rec e 181
M ă u it 182
De P a şti 183
C întec d in fru n z ă 184
P lo aie 184
M aica S cin tila 185
M iere şi c e a ră 187

643
B ăşica de să p u n 188
H a r 189
V aca lu i D um nezeu 190
P o m n iţa 191
Z ăb a v ă 192
C întec d in flu ie r 193
H aid e 194
O ra tîrz ie 196
T ra n sfig u ra re 197
L ogodnă 197
M irele 199
în g e n u n c h ie re 199
M ireasa 200
C ăsnicie 202
G h icito area 202

addenda
T im p u ri 204
F ăclii 205
B ă ră g a n u l 200
O zi 207
P riv e g h e re 208
S fîn tu le 209
U n cîn tec 210
D e dincolo 211
în v ie re 212
D ragoste 213

MÂBŢIŞOARE
11936]

N u am ... 215
S ă vedem ... 216

644
F ra g e d a 217
C u v in te stric a te 218
N u e 219

HORE
[1939]

I a rb ă tre a z ă 221
N u v -a m să d it 222
î n p erd e a 223
B u ru ia n ă , n u ştiu ca re 223
F ru n z ă p alid ă, flo a re g alb en ă 225
C olind 226
C rucea v eche 227
P u i de v în t 228
U ra re 229
M oşten ire 230
O m de p ă m în t 232
O lă c u stă 234
A v en it 236
V înt s tră in 237
F ă c ă tu ră 239
B ilei în A ld e b a ra n 239
D enie 241
L u n a s-a 242
C în tec de b oală 242
Iese v a tra 244
D acica 245
în tr - u n la c 246
S trig o i p rib ea g 247
D oi copii s-a u d u s 248
C întec d e b u d u ro i 249 , .

645
HORE DE COPII

A bece 251
H ora lu i E sop 253
H o ră de h îtr u 255
H oră de b ă ie ţi 257
H o ră d e ucenici 258
H oră în g ră d in ă 201
H o ră -n b ă tă tu r ă 202
H oră de şoareci 203

ALTE CUVINTE POTRIVITE


[1940]

E pig raf 270


S chivnicie 271
R ă zb u n are 271
î n golf 272
Suiş 273
Voci 274
In scrip ţie (C înd m i-a să rit pe din ain te) 275
C reion (L una u m b lă p r in tre case) 275
P salm (Ca să te -a tin g , tîrîş pe răd ă cin ă ) 276
T oam nă d e su flet 277
C onfidenţă 278
C h ip 279
P o tco v arii 280
Sonet de iz b în d ă 280
In sc rip ţie p e u n cu ţit 281
Cei doi o rb i 282
N u te te m e 283

646
FĂT-FRUMOS
11940]
284
ADEEUIA i
[1940]
288
ŞAPTE ClNTECE Cü GURA-NCIIISA
[1940]
D u re re a m ea... 291
M ai m u lt p ă m în t 292
Tot o sa ric ă 293
S in g u re v in 294
T oate stelele 295
De p e podul rîu lu i 295
D orm i ? 296

DIN ABECEDAR
[1940]
Ia rn a b la jin ă 298
P e o p ia tră 300
U nui p rie te n m ic 301
A lfab etu l 302

SĂRBĂTOAREA DE PĂPUŞI
SE ÎNCEPE CHIAR ACUŞI
[1942—*1943]
[ 1] (Ce m i-e că a r fi'lig h e a n u l) 305
[ 2] (Nu gîndesc, nici n u zic că) 305
[ 3] (G răd in aru l cu ghivece) 305
[ 4] (Din caleaşcă, la ospăţ) 305
[ 5] (I-a condus un. individ) 306

647
t G] (C otoşm anul a sării) 306
[ 7] (S ocoteala-i în c u rc ată ) 300
I 8] (G ospodinele-au venit) 306
[ 9] (P e n tru fete le uim ite) 306
[10] (Cu g ira fe pe căru ţă) 307
[11] (P e n tru m a re a să rb ă to are) 307
[12] (De la m asă, le aduce) 307
[13] (A ccidentu-i serios) 307
[14] (Dă se m n alu l de plecare) 307
[15] (Z arva d in bu cătărie) 308
[16] (Ca să fie m ai d răguţ) 308

S PO R T U R IL E C O PIIL O R
[1913—-1943]

[ 1] (D e-ar m ai fi o d a lă vară) 309


I 2] P ro fesö ru l stă pe m al) 309
l 3] (D in ra c h e tă în rach etă) 309
[ 4] (D im ineaţa, la plim bare) 309
[ 5] (Cu frîn g h ia , d e-a atleţii) 310
[ 6] (D om nişoara ştie bine) 310
[ 7] (Cine fac e m uşchii m ari) 310
[ 8] (T rei fe tiţe s-au ju c at) 310

PRIETENII COPIILOR
PE TERENUL DE SPORT
[1943—1943]
[ 1] (N u p re a stă frum os, băiete) 311
( 2] (A r v re a şi ea pe zăpadă) 311
{ 3] (D acă n-o loveşti cu rost) 311
[ 4] (Dus u şo r în jo su l apii) 311

648
ANIMALE MICI ŞI MARI
[1942—1943]
[ 1] (D um nezeu n e d ă d e -a gata) 312
[ 2] (De la flo area de lum ină) 312
[ 3] (Sus p e cracă, p a rc ă -n grin d ă) 312
[ 4] (P u iu l m îţii-n tîia oară) 312
[ 5] (Cel m a i bu n ceasornicar) 313
[ 6] (M i-ar plăcea să fiu curcan) 313
[ 7] (Aşa cîine-aş v re a şi eu) 313
[ 8] (Hai ta taie, h a i m am aie) 313
[ 9] (D oam ne, cite lighioane) 313
[10] (Ele n u d au nici-o h ran ă ) 314
[11] (Două ra ţe şi-u n răţoi) 314

MICI COPII, MARI BUCURII


[1943—1944]
[ 1] (D om nul doftor de păpuşi) 315
[ 2] (Seara v ine som noroasă) 315
[ 3] (Eu, de ziu a dum itale) 315
t 4] (D ă-ne pace, m ăi G ri vei) 316
[ 5] (P înă a s tă se ară piciul) 316
[ 6] (Aşa p a t cînd calcă hoţii] 316
[ 7] (In orch estră, surioare) 316
[ 8] (— « Ţ oală casa-i u n săpun) 316
[ 9] (M elcul iese d in găoace) 317
[10] (M aica, fraţii-1 to t răsfaţă) 317

IUBITELE NOASTRE ANIMALE


[1943—1944]
[ 1] (C ap ra-i m în d ră cine e) 318 .
[ 2] (N um ai d o m n işo ara ştie) 318
[ 3] (D om nul ăsta, cu covrigu-n) ,318

649
[ 4] (D um nealui, c în d ‘în tre b am ) 318
[ 5] (în coteţ, în lac, în sac) 318
[ 6] (A m ş i-u n m u t, b ag ă de seam ă) 318
[ 7] (A re-o c o a d ă fiecare) 319
[ 8] (M îngîie-.o,pe bot şi tu] 319
[ 9] (Cînd l-a p u c ă bucuria] 319

D RU M U L CU PO V EŞTI
(11947]

320

ŢARA P IT IC IL O R
[1947]

P re fa ţă 323
Ţ a ra p itic ilo r 325
C olindă de C răc iu n 365

UN A SUTĂ T IN A PO EM E
[1947]

In sc rip ţia c ă rţii 373


în to a rc e re 374
Şoim şi fa tă 375
Z iua a lb ă 379
Z iua cenuşie 380
C ă tu n u l 381
S tă sin g u ratec 382
U n plop u scat 382
R ue de S a in t-P ie rre 383
D om niţă... 384
C înd s - a r opri secu n d a 385
F la u tu l d e sc în ta t 386

650
P ă re te le de v a r 397
O gor p u stiu 398
S puză fie rb in te 399
B ivolul de ja r 400
S -a cu lcat o f ia r ă 401
Ce p lîn g i ? 402
P ă stre a z ă 403
C opilă 404
în ţe le p c iu n e 405
F ran co is V illon 407
M ă u it la ..flo ri. 408 ■
P slam (Făr-a- te şti. decît din p re sim ţire ) 410%
M -au în tr e b a t:411- j;
C înd v e n iră 412
A ltă d a tă 413
N u-n ţeleg eam 415
M ă rtu rie p e v io a ră , şi- arc u ş 416
C rezi basm ul... 417
C întec. de f a u r 419-
Uite-1, v ine 421»
M îh n iri d e tîn ă r c ă rtu ra r 423
In sc rip ţie p e o p o a rtă , d e conac; 427-
In sc rip ţie pe m o rm în t' 428
In sc rip ţie pe u n inel 428
Noi m o şten im 429
A u trecu t... 430
B u ru ia n a a s ta 431
în tr - u n ju d e ţ 433
î n sa tele şi v ăile 434.<
Da, e lu n g 434
D ru m u -i lu n g 435»
D e la J ii, în d ru m . 430
D esen ro m an tic, zg îriat pe o a m fo ră veche 4J&
A d o rm itu l d in şa n ţ (A rth u r R im b a u â ) 439;

651
Z m îrcul 439
R ă zb u n a re 440
P ă ia n je n u l 441
C linele su lle tu lu i 442
C e-i fi şi lu ? 443
C e ta te m e d iev ală 444
C lopotele 445
T u 446
R u găciune 447
C oşarul a lb 448
T ra n sfig u ra re (P e n tru că am auzit) 449
E p ita f (Şi-a făc u t în g h iţito a re ) 450
E p ita f (N -a m în c at şi n -a b ău t) 451
E p ita f (P lin de cîtc racile) 451
E p ita f (H oitul de su b t p ia tra m ea) 452
Doi fru m o şi 453
P isa n ie (în tre d ru m u ri şi castani) 454
In sc rip ţie pe c a ta p ete asm ă 454
P isa n ie (Sînt u n schit de b lă n i şi doage) 455
P isa n ie (D ă-m i d u re re şi prigoană) 455
In sc rip ţie p e p a ra c lis 456
In sc rip ţie p e biserică 456
In sc rip ţie p e o p în z ă de b a rc ă 456
In sc rip ţie p e to b ă 457
In sc rip ţie p e u n c ra n iu 457
In sc rip ţie p e A ra ra t 450
In sc rip ţie p e steag 458
In sc rip ţie p e u şa p o etu lu i 459
In scrip ţie p e coteţul lu i H oţu 460
Ftem iniscenţc 461
In scrip ţie pe p ă re te le ch iliei 462
In scrip ţie în dosul u n u i p o rtre t 464
In scrip ţie în p a n to fu l logodnicei 463
In scrip ţie în inel 465

652
Serenada 466
Apocalips 467
Inscripţie pe oglinda m are 469
La treab ă 469
R om anţă 471
De ziua cărtu raru lu i 472
Pizm a 473
Consolări 474
Sarcina sacră 475
Ai văzut ? 475
N eguţătorul umilit. 476
C uprinsul 477
De cînd mă ştii 478
Nici suferinţele nu sînt la fel 479
Cînd ei se bucură 480
De m ulte ori 481
Cite puhoaie ! 482
Omule 483
Şi dum neata ? 483
addenda
Ce mai năvală ! 484 ■•
Blesteme de babă 485

PRISACA
(1954]
Stupul lor 488
Iscoada 489
Paza bună 489
T îlharul pedepsit 490
Fetica 491
Z dreanţă 492
B ănuţul 494 -

653
G h icito are 495
A rici, aric i, bogorici 495
P ă re c h i 496
N ep ăsare 497
In im ă de cîine 498
M eiul 498
M iţa 499
G îri-G îri 500
P u i de g re ie r 501
Ia d a 502
C locitoare» 503
B a b a-n sa t 504

1907 — PEIZAJE
[1955]
C uvînt în a in te 506
Po râ z ă to a re 507
R ă z v ră titu l 507
L ipsesc m o rm in te 511
C oconu A lecu
1 — (Pe-A lecu Iliescu p a rtid u l lib eral) 512
2 — (La Ilie scu -n curte, la conac) 513 \
3 — (Fem eile, copiii şi to ţi a i lo r v en iră ) 514r
4 — (D eodată, colonelul a v u u n gînd a l lui) 515
5 — (S-a h o tă rît ! B oierul a r a tă cu cravaşa) 516
C ăm aşa de n u n tă 517
D uduia 518
P u n g a 520
D oină pe flu ie r 521
D oină pe nai 525
D oină 530
D oină d in fru n z ă 531
E advocat 532 : .
C auza cauzelor 538

654
T re cîn d ciocoiul 542
U n coif de ţa r ă 543
R a p o rt de p refec t 544
T eleg ram ă c ifra tă 545
R ăsp u n s la te le g ra m ă 547
R eplică la ră sp u n s 548
F lăm în zen ii 549
B oierii 550
V acile 551
A re n d a 553
C u co an a-m are 555
F u g a ra 558
S tane, că p ita n e 559
P ă tr u al C a trin cii 562
S atu l ei ? 566
O ră z b u n a re 567
U ltim u l o rd in de la In te rn e 576
în d eşert 577
Epilog 578
addenda
D estine 581

STIH U R I NOI
1946—1955
[1956]

P a ra d a 582
D ouă capre 586
C reion (în g ră d in a -n .care scriu) 587
N oaptea 587
A d o rm ita 588
C reion (F ă-te, suflete, copil) 589
C ăţeii şi p ăd u c h ii 590

655
S le a u a -n ia rb ă 592
N ici n u -i p asă 593
C inci pisici 594
Jo c de creio n 595
D idactică 596
H am let — în c e rc a re de sin tez ă — 600
P ă ia n je n u l n eg ru 613
L a cosit 615
S ecera 616
G iu v aere 617
F a b u la fa b u le lo r 618
C uiul 620
C om oara 622

CA R N ET — M A I 1944
11956]
P a să rile d e fie r 625
D ouă n o p ţi 626
M ăgăoaia 627
C inci sute d e coşciuge 623
C onvoiul sie rielo r 623
M o a rte a-n v a tră 629
U n la z a re t 632
E ra u tre i 633
G lorie 634
P azn icu l 635
Ce v rei ? 636
ad(Icu da
De în v ie re 637