UNIVERSITATEA TITU MAIORESCU FACULTATEA DE PSIHOLOGIE

ISTORIA PSIHOLOGIEI

Student :Pavaloiu Denisa
An1, grupa6
 UNIVERSITATEA TITU MAIORESCU FACULTATEA DE PSIHOLOGIE

Conceptii despre moarte si suflet la vechii tibetani

« Cartea tibetana a vietii si a mortii »

Cartea tibetana a mortii si a vietii a fost scrisa in 1992 de Sogyal Rinpoche pentru lumea
occidentala, este o carte de referinta in a intelege cum este privita viata si moartea in acceptiunea
budista - ca parti integrante ale aceluiasi Tot, in care moartea este o oglinda pe care se reflecta toata
semnificatia vietii, reprezentind un curs natural al curgerii noastre ca spirite, o etapa si nicidecum o
finalitate.

Sogyal Rinpoche s-a nascut in Tibet si a fost recunoscut ca fiind incarnarea unui parinte spiritual
important din secolul 12, invatator al lui Dalai Lama al 13-lea. Din 1971 s-a stabilit in Occident, fiind
unul dintre cei mai importanti maestri spirituali ai vremurilor noastre. Cartea tibetana a mortii si a
vietii - cea mai importanta scriere a sa - beneficiaza de o introducere semnata de insusi Dalai Lama si
constituie o extensie si o dezvoltare a cunoscutei Carti Tibetane a Mortii, fiind "o sursa de
calauzire si inspiratie pentru toti cei care infrunta provocarile acestui timp si intreprind calatoria
spre iluminare din compasiune pentru toate celelalte fiinte" - asa cum spune chiar Rinpoche. As
adauga ca, pe linga calauza spirituala pe care Rinpoche ne-o ofera in a intelege lumea, viata si
moartea, este un semnal de alarma pentru timpurile pe care le traim, de totala dezagregare
spirituala, superficializare si violenta, in care aplecarea spre spiritual nu ar trebui sa fie un lux elitist,
ci mai degraba o necesitate vitala pentru supravietuirea noastra.

Viaţa este un mare vis, ar fi zis Buddha acum multă vreme. Bun, te vei întreba, dar atunci ce e de
făcut? Să trăieşti visul cât mai conştient cu putinţă, înţelegând bine că acest vis începe după un
moment numit moarte, durează un timp numit viaţă şi se termină cu un alt moment numit moarte;
după care totul se repetă la fel, de nenumărate ori. Însă pentru occidentali abordarea vieţii ca iluzie
sau vis este ceva ce le depăşeşte puterea de înţelegere, iar discuţiile despre moarte nu pot părea unui
vestic, oricât de delicat ar fi tratate, nicicum altfel decât… morbide. În atitudinea noastră faţă de
moarte se regăseşte ceva din ignoranţa copilăriei: deşi ne intersectăm cu ea mult mai des decât am
vrea, ocolim subiectul morţii ca pe ceva ruşinos, indecent, reprobabil, rezumându-ne poate la a vedea
filme horror în care ne savurăm cu ipocrizie frica de moarte. Da, suntem ipocriţi la culme când vine
vorba de moarte: ştim bine că într-o bună zi ne va ajunge din urmă, însă ne prefacem că habar nu
avem despre ea sau că pentru noi se va face, vezi Doamne, o excepţie.

Finalmente însă Cartea tibetană a vieţii şi a morţii nu are ca temă principală moartea, şi în niciun caz
nu se referă la ea din perspectiva vestică a nimicirii totale. Pentru tibetani moartea este doar o
trecere, un interval între două vieţi. De altfel cartea aduce din buddhismul tibetan conceptul
 UNIVERSITATEA TITU MAIORESCU FACULTATEA DE PSIHOLOGIE

de bardo, care înseamnă chiar interval, tranziţie sau stare intermediară şi care acoperă absolut toate
stările existenţei umane, circumscrisă la exact şase asemenea bardo: kyenay bardo - bardo al vieţii,
întins între momentul naşterii şi cel al morţii; milam bardo - bardo al stării de somn şi vis, folosit în
practicile buddhiste tantrice cunoscute ca Yoga somnului şi visului; samten bardo - bardo al stării de
meditaţie, folosit în practicile meditative precum yoga buddhistă, yoga hinduistă sau qigong; chikhai
bardo - bardo al morţii, care acoperă întreg procesul morţii; chönyi bardo - bardo al dharmatei, adică
al luminozităţii fundamentale sau luminii clare; şi în fine, sidpa bardo - bardo al devenirii, al
transmigrării sau renaşterii. Dacă dăm însă deoparte al doilea şi a treilea bardo, care împart acelaşi
interval de timp cu bardo al vieţii, rămân doar patru bardo cu adevărat importante: al vieţii, al
morţii, al luminii clare şi al renaşterii.

Aşadar pentru tibetani moartea este o stare intermediară, un interval, unul dintre cele patru bardo
majore ale existenţei umane, şi nicidecum acel bau-bau întunecat şi etern din mitologia occidentului;
este mai degrabă precum noaptea, un timp de odihnă şi refacere între două zile - adică între două
vieţi. Deci hai să recunoaştem deschis, abordarea tibetană a morţii pare de departe mult mai
optimistă decât cea occidentală, este?

Iar o asemenea perspectivă asupra morţii este de natură să îţi schimbe radical şi perspectiva asupra
vieţii, fireşte; “după mine, potopul” ca filozofie de viaţă tipic occidentală îşi pierde sensul, lăsând loc
unei abordări mai responsabile, în care cauzalitatea karmică şi implicit grija pentru cei din jur capătă
brusc o cu totul altă importanţă. Cum foarte elocvent scrie Sogyal Rinpoche, “a învăţa cum să mori
înseamnă a învăţa cum să trăieşti; a învăţa cum să trăieşti înseamnă a învăţa cum să acţionezi nu
numai în viaţa aceasta, ci şi în vieţile ce vor veni. A te transforma pe tine cu adevărat şi a învăţa cum
să fii renăscut ca o fiinţă schimbată pentru a-I ajuta pe alţii, este cel mai eficient mod de a ajuta
lumea.”

Alcatuita pe trei piloni centrali - Viata, Moartea si Moartea & Renasterea -  Cartea tibetana a
mortii si a vietii transmite un mesaj esential, care transcende din miezul filosofiei budiste - scopul
vietii pe pamint este realizarea unirii cu natura iluminata, iar acest lucru este posibil daca ne
deschidem, ne ascultam si intram in contact cu adevarata noastra Minte - sau cum vrei sa o numesti,
Dumnezeu pentru crestini, Siva sau Buddha - Divinitatea.
Mintea e considerata a avea doua laturi - cea lumeasca sau Mintea obisnuita (SEM) - care poseda
constienta discriminatorie si simtul dualitatii, partea din noi care gindeste, face planuri, creeaza, este
spatiul populat de ginduri si emotii, fiind pentru majoritatea dintre noi exclusiv cea pe care o traim /
cunoastem si care se dizolva in momentul mortii, si Mintea Divina (Rigpa), constienta primordiala,
pe care o continem dar cu care putem pierde legatura interioara si pe care ar trebui sa o regasim inca
din timpul vietii. Astfel, viata si moartea devin un intreg, fiind inseparabile si avind determinari
biunivoce. Moartea nu reprezinta sfirsitul, anihilarea, pierderea de noi insine, ci doar o etapa in
procesul existentei. Se considera a fi patru realitati ale existentei (Bardo) - viata, agonia si moartea,
dupa moarte si renasterea - "Religia mea este sa traiesc si sa mor fara regrete", spunea
Milarepa; "A te deprinde cu moartea inseamna a te deprinde cu libertatea ... motivul profund al
fricii noastre de moarte este ca nu stim cine suntem" spune Rinpoche.
Acceptarea Nepermanentei este cheia in aceasta cale spirituala, lipsa de atasament si posesiune sunt
esentiale pentru a trai liber - "ce s-a nascut, va muri; ce s-a strins, se va risipi; ce s-a acumulat, se
va irosi; ce s-a construit, se va narui" - iar asta nu presupune lipsa de actiune sau pasivitate
 UNIVERSITATEA TITU MAIORESCU FACULTATEA DE PSIHOLOGIE

bolnavicioasa, ci doar un indemn de a trai simplu si in echilibru cu tine, cu viata si moartea ta.
Fiecare insa are de ales intre calea intelepciunii si calea ignorantei, ele sunt departe una de alta si duc
la destinatii diferite... iar "ceea ce suntem acum este rezultatul a ceea ce am fost, ceea ce vom fi a
ceea ce facem acum" (Buddha).

Lucrarea de fata este unul dintre aceste manuale despre „modul de a muri”, probabil cel mai notoriu,
structurat sub forma unor texte foarte puternice, care se citesc muribundului si mai apoi defunctului,
cu scopul de a-i ghida principiul constient prin tot acest proces, usurandu-i „navigatia” si alegerile la
care este permanent supus în ceea ce numim uzual „lumea de dincolo”.

O lectura captivanta, terifianta pe alocuri, care insa in final ne transmite un mesaj luminos legat de
perenitatea vietii.
 UNIVERSITATEA TITU MAIORESCU FACULTATEA DE PSIHOLOGIE

Referinte bibliografice :

1.Cartea tibetana a vietii si a mortii-Sogyal Rinpoche

2.Suport de curs-Alexandru Surdu