13. Particularităţile relaţiei medic-pacient psihosomatic.

- rezistenţa, împotrivirea, opoziţia pacienţilor să verbalizeze distresul lor psihologic

medicilor sau să-i comunice prin acuze fizice;
- pacientul ignoră responsabilitatea pentru boala sa, evidențiază simptomele
organului bolnav, prezentîndu-se medicului pentru diagnostic şi vindecare. Astfel,
pacientul, îşi satisface nevoia infantilă de a fi îngrijit în mod pasiv;
- preocuparea principală a pacientului este tulburarea fizică şi nu boala cu
semnificaţia şi cauzele ei;
- negarea legăturii dintre situaţiile stresante şi boala somatică, precum şi a faptului
că la apariţia bolii pacientul se află sub influenţa stresului;
- noncomplianţa pacientului faţă de tratament.
14. Numiți caracterisiticile generale ale durerii.
- durerea este o experiență subiectivă strict individuală.
- durerea are întotdeauna o componentă afectivă, de regulă negativă, de suferinţă,
disconfort, teama, dar uneori şi de satisfacţie;
- durerea se manifestă prin mai multe senzații, cum ar fi apăsare, presiune,
înțepătură, arsură etc.;
- durerea poartă informaţia unei leziuni posibile, probabile sau produse.
- daca o altă senzație sau acţiune distrage atenţia, perceperea durerii este diminuată
sau, dacă, însă, atenţia pacientului este fixată doar asupra ei, durerea se intensifică.
În analiza durerii trebuie precizate anumite caracteristici generale:
- durerea este o experienţă subiectivă strict individuală; în evaluarea durerii
medicul se bazează primordial pe descrierile furnizate de persoana care a suferit
sau suferă durerea;
- durerea are întotdeauna o componentă afectivă, de regulă negativă, de
suferinţă, disconfort, teamă, iar uneori şi de satisfacţie;
- durerea nu este o senzaţie pură, ci ea are o descriere care evocă alte senzaţii,
cum ar fi apăsare, presiune, înţepătură, arsură;
- durerea poartă informaţia unei leziuni posibile, probabile sau produse.
Durerea informează, astfel, despre intensitatea unui stimul şi, deci, teoretic, este
proporţională în mărime cu intensitatea stimulului care o produce. Pot exista, însă,
dureri sau leziuni imaginare;
- pentru a percepe durerea o persoană trebuie sa fie conştientă şi atentă. Dacă
o altă senzaţie sau acţiune îi distrage atenţia, perceperea durerii este diminuată;
dacă, însă, atenţia pacientului este fixată doar asupra ei, durerea se intensifică.
Astfel, observaţiile din timpul războiului au arătat că soldaţii în acţiune nu percep
sau percep limitat durerile provocate de răni. Similar la sportivii în acţiune s-a
observat o percepere limitată a durerii, chiar a unei fracturi;
- factori psihici, sociali şi culturali influenţează atât percepţia, cât şi raportarea
durerii. Unele culturi sau civilizaţii valorizează stoicismul şi suportarea durerii prin
expresia ei publică. O durere legată de un eveniment dorit (de ex., naştere) este mai
uşor suportată decât una necunoscută, care produce anxietate.