Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
Facultatea “Drept”
Departamentul: Drept public
La disciplina: Criminalistica
Chișinău, 2020
1
RAPORT
1) Noțiunea și fazele audierii, procedeele folosite de către ofițerul de urmărire penală pentru
reanimarea memoriei la audierea persoanelor de bună-credință și a procedeelor OUP la
audierea persoanelor de rea-credință în situațiile conflictuale pentru ai convinge să ofere
declarații autentice;
2) Procesul-verbal de audiere.
Audierea ca acțiune de urmărire penală și tactică criminalistică se începe din momentul când
persoana citată conform legii s-a prezentat sau a fost adusă în fața ofițerului de urmărire
penală.
1
Dumitru GHERASIM , Noțiunea, importanța și trăsăturile audierii contradictoriale în procesul,
Revista Națională de drept nr. 3 din 2014
2
Etapa introductivă a audierii constă în aceea ca ofițerul de urmărire penală se prezintă celui
chemat chemat pentru a face declarații. Acesta stabilește identitatea persoanei citate sau aduse
la organul de urmărire penală, explicându-I calitatea acestuia și cauza în care el participă, este
orbligat totodată să explice persoanei respective drepturile și obligațiile sale, prevăzute de
legislația procesual penală, conform statutului său în cauza concretă. Ofițerul de urmărire
penală poate iniția un dialog liber cu persoana audiată referitor la unele sau alte evenimente,
probleme, care nu sunt legate de cauza cercetată. În scopul stabilirii contactului psihologic
între ofițerul de urmărire penală și martorul sau partea vătămată. Audierea urmărește scopul
obținerii și fixării în formă de depoziții a datelor despre infracțiunea cercetată, persoanele
implicate și alte circumstanțe. Dacă nu se reușește stabilirea unui contact psihologic de la
începutul audierii, această sarcină rămâne a fi stabilită la cea de-a doua etapă a audierii.
La prima etapă, ofițerul de urmărire penală își precizează reprezentarea sa despre audiat,
evaluează poziția lui verosimilă, luând în considerație rezultatele dialogului, schițează
desfășurarea sarcinilor sale ulterioare, corectează și detaliază planul audierii.
Etapa a doua a audierii-relatarea liberă, începe cu propunerea ofițerului de urmărire
penală persoanei audiate de a expune anumite date despre fapta cercetată, despre anumite
persoane implicate în aceasta sau alte circumstanțe pe cauza cercetată. Importanța acestei
etape se manifestă prin următoarele:
În cadrul relatării libere, persoana audiată poate expune mai multă informație la care ofițerul
de urmărire penală nici nu presupunea și prin care întrebări-răspunsuri nu avea cum s-o
obțină;
Expunerea liberă de către cel audiat a unor anumite date în consecutivitatea și ordinea dorită
de audiat ușurează sarcina și facilitează procesul de amintiri;
Relatarea liberă a audiatului oferă posibilitatea ofițerului de urmărire penală să ajungă la
anumite concluzii despre relațiile audiatului cu alte persoane implicate în cauză.
Ofițerul de urmărire penală la această etapă trebuie să manifeste: răbdare, calm și o atenție
deosebită la cele relatate, evitând orice intervenție în expunerea audiatului. Pe parcursul relatării
libere, nu se recomandă întocmirea procesului verbal al audierii, trebuie să facă doar unele notițe
în ciornă despre unele omisiuni sau sugestii apărute pe parcursul audierii. De asemenea, ofițerul
de urmărire penală trebuie să-l ajute pec el care face declarații sincere, depline cu privire la unele
semen de aprobare, acceptare și gesticulare. Dup ce persoana audiată a expus tot ce a cunoscut
sau a considerat necesar, ofițerul de urmărire penală prin întrebările sale de precizare,
completare, corectare poate clarifica tot ce este necesar în cauză. În cazul în care în cadrul
relatării libere a fost elucidate obiectul audierii, se poate depăși etapa a treia a procesului de
audiere și se trece la următoarea etapă-documentarea acestei acțiuni de urmărire penală sau
fixarea procesului și a rezultatelor audierii.
În practică cunoaște și alte situații de desfășurare a procesului de audiere, cum ar fi:
a) Cel chemare la audiere declară că el nu știe ce să povestească în concret sau nu cunoaște
nimic despre cele întâmplate;
b) Când persoana respective într-un mod sau altul refuză să dea depoziții sau prezintă
declarații false;
c) Când persoana respetivă declară că îi vine greu să expună despre cele întâmplate și roagă
să i se adreseze întrebări la care el ar putea răspunde.
Relatarea liberă, ca etapă a audierii, practice se exclude și se trece la următoarea etapă-ascultarea
dirijată sau întrebări-răspunsuri.
La utilizarea acestei forme de comunicare, trebuie respectate următoarele reguli:
Modul de formulare și tonul întrebărilor nu trebuie să sugereze răspunsul sau să include
afirmațiile și aprecierile ofițerului de urmărire penală;
Formularea întrebării nu trebuie să aducă de la audiat răspunsul de tip “da” sau “nu” ;
Ele nu vor sugera răspunsul determinat;
Întrebările nu vor conține elemente de intimidate, înjosire sau să ofenseze audiatul.
3
Un element tactic important al audierii este succesiunea întrebărilor adresate. Succesiunea poate
fi:
-cronologică-când întrebările sunt adresate chronologic, audiatul relatează evenimentele
în succesiunea în care ele au decurs și au fost percepute de el;
-opusă-când întrebările se adresesază în succesiunea inversă celei în care a avut loc
evenimentul. Asemenea ordine este utilizată în scopul de a verifica autentificatea depozițiilor
celui audiat;
-logică-când întrebările se referă numai la circustanțele acțiunii, independent de timpul
efectuării lor, dar cu luarea în considerație a legăturii logice dintre aceste circumstanțe;
-pe sărite-când întrebările sunt adresate fără niciun sistem în scopul de a demasca
depozițiile memorate pe de rost;
-psihologică-când întrebările se grupează și se combină în succesiunea care poate avea
cea mai putenică influență asupra psihicului persoanei audiate.
Doar după clarificarea tuturor întrebărilor pregătite și apărute pe parcursul audierii, se recomandă
a pune întrebări demascatoare celui care a făcut declarații false sau incomplete.
Etapata a patra a audierii o prezintă perioada de documentare a procesului și rezultatelor
acestei acțiuni de urmărire penală. Ea constă în întocmirea procesului-verbal după notițele făcute
pe parcursul audierii și datele memorizate de ofițerul de urmărire penală. Ca forme secundare de
fixare a procesului audierii pot fi utilizate audio videoînregistrarea. După aceasta audiatul ia
cunoștință de procesul-verbal, întocmit de ofițerul de urmărire penală, și din nou este întrebat
dacă acesta este scris correct, are sau nu persoana respetivă obiecții, completări, modificări la
procesul verbal. După aceasta procesul verbal este propus spre semnare.
Audierea persoanelor în procesul penal sau civil necesită multiple cunoștințe juridice,
pedagogice, de estetică etc. Pentru a efectua cu success o audiere, ofițerul de urmărire penală
trebuie să știe clar ce fel de informație probantă și în ce mod o poate obține de la persoana
concretă, care urmează a fi audiată. La etapa contactului psihologic este de dorit să se respecte
câteva reguli tactici generale, precum ar fi: primirea persoanei într-o manieră corectă, civilizată,
crearea unui cadru sobru de ascultare, lipsit de factori stresanți, care pot sustrage atenția
persoanei respective, precum și comportarea ofițerului de urmărire penală într-un mod cald,
încurajator, fiind contraindicate atitudinea delirantă, de răceală, sfidare și aroganță. Tot din
considerente de ordin tactic, la această etapă introductivă, pentru asigura crearea contactului
psihologic necesar obținerii declarațiilor sincere și complete, ofițerul de urmărire penală trebuie
să ia în considerație următoarele: să primească la timp și correct persoana citată, să-l convingă pe
acesta de imparțialitatea și obiectivitatea sa.
În primul rând, pentru stabilirea contactului psihologic este necesar a-i trezi interesul spre
comunicare și spre darea declarațiilor. O metodă psihologică bună cunoscută este discuția.
Importanța pentru studierea personalității o are și informația obținută drept rezultat al activității
speciale de investigații. Un rezultat bun la stabilirea contactului psihologic se poate obține prin
excitarea stării emoționale a persoanei audiate. În toate procesele psihologice ce se petrec, la
individ un rol important îl joacă individualitatea psihicului omului care, se bazează pe structura
activității nervoase superioare ce formează și temperamental.
Stabilirea contactului depinde de ofițerul de urmărire penală, pregătirea lui profesională,
experiența și calitățile psihologice. Succesul acestui process depinde în ce măsură ofițerul de
urmărire penală va ține cont de particularitățile persoanei audiate. Evidența particularităților
psihologice ale persoanei care urmează a fi audiată este necesară pentru selectarea și utilizarea
corectă a procedeelor tactice criminalistice în cadrul audierii.
Referitor la persoanele care se eschivează de darea depozițiilor veridice, audierea trebuie
să poarte un caracter ofensiv, ceea ce înseamnă că de la ofițerul de urmărire penală se cere ca el
să aplice toate metodele mijloacele legale pentru a obține de la cel audiat declarații depline și
veridice. Această activitate se fondează doar pe professionalism și pe legislația în vigoare.
2) Procesul-verbal de audiere
4
5
PROCES-VERBAL
DE AUDIERE A ÎNVINUITULUI
Ofiţerul de urmărire penală din cadrul SUP a IP Centru a DP mun. Chişinău, inspector superior
Rebeja Tatiana,în prezenţa apărătorului ales din oficiu – Surdu Ion, care a prezentat mandatul nr. 243897
din 8 octombrie 2017, în localul IP Centru a DP mun. Chişinău, biroul de serviciu nr. 27, respectînd
dispoziţiile articolelor 102, 103, 104 CPP şi conducîndu-se de prevederile art. 57 alin. (2) pct. 5 CPP RM
a audiat în calitate de bănuit:
______________
semnătura
Procesul-verbal este scris din cuvintele mele l-am citit, cele consemnate corespund
adevărului, în afara celor declarate mai sus nu mai am altceva de declarat, de completat sau
precizat pentru care eu semnez.
7
Învinuitul ________________ Babin Cristian
semnătura
8
Bibliografie & Webografie