Sunteți pe pagina 1din 154

Victor leronim Stoichită

Experienta vizionară
in arta spaniolă
a Secolului de Aur
Cartea de faţă abordează, într-o perspec-
tivă interdisciplinară, la încrucişarea din-
tre istoria artei şi istoria religiilor, marea
problemă a „reprezentării nereprezenta-
bilului". Confesiunile secrete ale marilor
mistici spanioli, precum Sfânta Tereza din
Avila sau Sfântul Ioan al Crucii, sunt desci-
frate în contextul sensibilităţii artistice a
epocii, aşa cum mare parte din pictura spa-
niolă a veacurilor al XVI-iea şi al XVII-lea
este abordată în lumina experienţei misti-
cilor. Ca instrument de difuzare a unor
experienţe excepţionale ( cele mai multe
strict personale şi chiar secrete), pictura
ajunge la adevărata sa vocaţie abia în
momentul în care autoritatea ecleziastică
reuşeşte să recupereze, să incorporeze şi,
într-un fel, să „îmblânzească" frenezia
mistică a secolului al XVI-iea. Imaginea
pictată devine un instrument de comuni-
care, dar şi de control al extazului.
Victor Ieronim Stoichiţă

ISBN 978-973-50-2236-5

www.ar. icariat- unu.ro


UNU
lll llll lli!I~
5.00 Lei
Il Î
I
9 78973 5 02236 5

1~ 91o · -- f k'tl
utor
HUMA NIT AS

În aceeaşi sc rie :
Creatorul şi umbra lui
Vezi? Despre privire
în pictura impre sioni s tă
Ultimul Carnaval.
Goya, Sade ş i lumea r ăs turnată

Pontormo şi manierismul
Scurtă istorie a umbrei
Efectul Pygmalion.
De la Ovidiu la Hitchcock

Această carte a fost publicată cu sprijinul


Fondului Naţional Elveţian pentru Cercetare Ştiinţifică.
Victor Icronim Stoichiţă s-a n ă scut la B u cureşti , la 13 iunie 1949. Studii Victor leronim Stoichită
,
universitare la Bucureşti, Roma (l ice nţă în istoria artei) şi Paris ( doctorat
de stat). A fost asistent la Catedra de istoria ş i teoria artei a Academici
de A rte Fru moase din Bucureşti ( 1973-1981) şi la Institutul de Istoric
a Artei al Universităţii din Mi.inchcn ( 1984-1 990). A fost profesor
invitat la diferite universităţi, printre care Sorbona ( 1987), Gi:ittingcn
(1989 -1 990), F rankfurt (1990), Harvard (2005 -2007), precum ş i la
Collcgc de France (2008). A fost de asemenea cercetător asociat la Experienţa vizionară
diferite instituţii de cercetare (In stitute of Adva nccd Study/Princcton,
Thc Gctty Ccntcr/Los Angeles; Wisscnschaftskolleg zu Berlin; Max-
Planck-Institut fi.ir Ku nstgcschichtc/Roma ; Center for Advanccd
Studics În Vi sual Arts/Washington). Din 1991 este profesor la U ni -
În arta spaniolă
versitatea din Fribourg ( E lveţ i a ). În februarie 2007 a primit titlul de
Doctor H onoris C ausa al Universităţ ii Naţio na le de Arte di n Bucu -
reşti, iar în 2011 cel de Doctor H onoris Causa al U niversităţi i Catolice
a Secolului de Aur
din Louvain.

Scrieri: Simone Martini, Meridiane, 1975; Ucenicia lui D uccio di Traducere din engleză de
Buoninsegna, Meridiane, 1976; Pontormo şi manierismul, Meridi ane, RUXANDRA DEMETRESCU ş i ANCA OROVEANU
1978 şi Humanitas, 2008; Mondrian, Merid iane, 1979; Georges de
La Taur, Meridiane, 1980; Creatorul şi umbra lui, Meridiane, 1981
ş i Humanitas, 2007 ; Efectul Don Q uijote, Humanitas, 1995. Cărţile
publicate în ultimii ani au fost traduse în numeroase limbi. Dintre
ele amintim: L 'instauration du tableau. Metapeinture a l'aube des
Temps Modernes, Mcridicns-Klincksicck, Pari s, 1993 ( traducere rom:i-
ncască, Meridiane, 1999); A Short History of the Shadow, Rcaktion
Books, Londra, 1997 (traducere românească, Humanitas, 2000, 2008);
Goya. Th e Last Carnival (în colaborare cu Anna Maria Codcrch),
Rcaktion Books, Londra, 1999 ( trad ucere românească, I-Iumanitas,
2007); Ver y no ver, Sirucla, Madrid, 2005 (traducere românească,
Humanitas, 2007); The Pygmalion Effect: from O vid to H itchcock,
The Univcrsity of Chicago Prcss, Chicago, 2008 (traducere rom ânească,
I-Iumanitas, 2011 ).

~HUMANITAS
lli,gll_B UCUR EŞT I
Seri ,1 de autor Victor Icronim Stoich i ţ.1 este coordon a t ă de Mona Antohi

Coperta : Angela Rotaru


Tehnoredactor: Manuela M ăx inca nu
Corector : Andreea Stănes cu
DTP: Florina Vasiliu, Dan Dulgheru
ln m emoriam Mihaela Papilian
Tiparit b R .A. ,, Monitorul O fic ial"

Victor I. Stoichita
Visionary Experience in the Colden Age of Spanish Art
First publi shcd by Reakt ion Books, London , UK, 1995
Copyri ght (D Victor I. Sto ichita, 1995
Ali rights reservcd .

(D HUMAN ITAS, 20 11, pentru prezenta versiune românească

D escrierea C IP a Bibliotecii Na ţion a l e a Rom âniei


STOICI-IIŢĂ, V ICTOR IERON IM
Expe ri e n ţa vi ziona ră în arta s p a niol ă a Secolului de A ur/
Victor lcron im Stoichiţ ă ; traci .: Ru xa ndra D emetrescu, Anca O roveanu . -
Bucureşt i : Humanitas, 2011
Bibliogr.
Index
JSBN 978 -973-50-2236 -5
I. D emet rcsc u, Rux andra ( trad .)
II. Orovcanu, Anca (traci.)
7(460)" 15/ 16"(091)

EDITURA I-IUMANITAS
Piaţa Presei Libere I, 01 3701 Buc u re ş ti, Româ nia
tel. 02 I /408 83 50, fax 021/408 83 51
www.hurnanit:is .ro

Comen zi online: www.libhumanitas.ro


Comenzi prin e-m:iil: vanza ri @libh um anitas.ro
Com ez i telefonice 021 311 23 30 / 0372 189 509
Introducere

Cuvântul „viziune" arc, după Toma d'Aquino, două sen-


suri: cel dintâi semnifică percepţia prin organul văzului; cel
de al doilea este aplicat percepţiei interne datorate imagi-
naţiei sau intelectului. 1 În sens mistic, experienţa vizionară
nu este în mod necesar una optică, fiind totuşi percepţia unei
imagini. Această imagine prezintă grade diferite de claritate.
Majoritatea misticilor sunt de acord însă că întâlnirea cu
transcendentul este, în esenţa ci, indescriptibilă, inefabilă
şi ireprezentabilă, ceea ce nu a împiedicat cultura occidentală
să acumuleze nenumărate texte literare şi tot atâtea opere
de artă cu acest subiect. Este vorba, aşadar, de texte şi de
imagini problematice şi paradoxale totodată, deoarece pre-
zintă ceea ce a priori nu poate fi nici văzut (,,Faţa nu vei
putea să Mi-o vezi, căci nu poate omul să Mă vadă şi să tră­
iască! " 2 ), nici reprezentat ( ,,imitaţia invizibilului nu apar-
ţine domeniului picturii" 3 ).
Marea problemă a „reprezentării ireprczentabilului" con-
stituie exact ceea cc cartea de faţă îşi propune să abordeze
din perspectiva istorici artei. Pictura spaniolă a veacurilor
al XVI-lea şi al XVII-lea va oferi cele mai multe exemple,
dar miza cercetării este mult mai vastă: este vorba, în fapt,
de abordarea unui caz-limită al reprezentării picturale, într-un
spaţiu geografic limitat, dar pe un fundal foarte amplu. Acest
fundal este constituit, pe de o parte, de arta occidentală a epocii
amintite, iar pc de alta, de spiritualitatea Contrareformei,
ce redescoperă rolul imaginii în exerciţiul credinţei.
7
Considerat în acest context, exemplul spaniol este în Ca instrument de difuzare a unor experienţe excepţionale
multe privinţe revelator. Caracteristicile fundamentale ale ( cele mai multe strict personale ş i chiar secrete ), pictura
imaginarului occidental se regăsesc aici, fără nici o îndoia l ă, ajunge la adevărata sa vocaţie abia în momentul în care auto-
duse până la consecinţele lor ultime. Marcată mai întâi de ritatea ecleziastică reuşeşte să recupereze, să incorporeze şi,
pictura primitivilor flamanzi şi mai târziu de manierismul într-un fel, să „îmblânzească" frenezia mistică ce tulburase
şi barocul italian, pictura spaniolă îşi cristalizează un limbaj secolul al XVI-iea.
propriu, explicit contemplativ, pornind de la asimilarea des- Asimilarea de către autoritatea religioasă a experienţei
tul de târzie a unor soluţii inventate în altă parte. Simpli- mistice este însoţită de un proces de cristalizare a soluţiilor
ficând, s-ar putea spune că originalitatea picturii spaniole figurative apte să reprezinte (şi să difuzeze) vizual experienţa
nu constă în invenţie, ci în elaborare. Fiind o formă de artă vizionară. Noul tip de imagini pictate, elaborat în Italia
„elaborată", orice inovaţie a acesteia va fi supusă unei grile pornind de la moştenirea marilor maeştri din perioada de
interpretative aproape obligatorii . Pasionată şi cerebrală în apogeu a Renaşterii, ca Rafael şi Tiţian, avea să-şi găsească
acel aşi timp, pictura spaniolă oferă astfel un teren extrem în Spania un teren extrem de propice de propagare. Una
de bogat pentru cercetările ce abordează datele teoretice ale dintre priorităţile acestei cărţi constă în definirea statutului
reprezentării . teoretic al imaginii vizionare în arta occidentală în general
Literatura vizionară spaniolă arc, la rândul ei, acelaşi carac- şi în cea a Contrareformei spaniole în special. Pentru a duce
ter exemplar. Elaborată pornind de la influenţe diverse la bun sfârşit sarcina pe care mi-am propus-o, am ales calea
(ideologia Contrareformei, fondul spiritual arab, moştenirea ce mi s-a părut a fi cca mai directă: examinarea limbajului
iudaică, influenţe ale misticii neerlandeze), literatura asce- originar al imaginilor, urmată de descifrarea funcţionării lor
tică a Peninsulei Iberice din veacul al XVI-lea constituie o ca imagini ce comunică o experienţă vizuală ( o „ viziune").
veritabilă exacerbare a spiritualităţii occidentale. Datorită În abordarea acestui subiect, interesul meu a fost în primul
caracterului ci extrem, autoritătile ecleziastice au conside- rând hermeneutic. Demersul interpretativ, iniţial simplu, s-a
rat-o, de-a lungul întregului sec~], profund suspectă. În Spa- dovedit în cele din urmă nu lipsit de riscuri sau dificultăţi.
nia, amploarea u rmăririi operate de Inchiziţie (mult mai Din punct de vedere teoretic, cartea continuă o publicaţie
activă şi mai severă decât în oricare altă parte) reflecta dorinţa precedentă în care încercam să limpezesc formarea unei noi
de a controla un imaginar ce se sustrăgea adesea oricărei con- concepţii despre imaginea picturală în secolele al XVI-iea
strângeri instituţionalizate. La fel de semnificativ este că în şi al XVII-iea, pornind de la mecanismele dedublării meta-
centrul marii literaturi mistice spaniole din secolul al XVI-lca picturale-+, lucrare în care pictura cu funcţie religioasă ocupa
dezbaterea privind rolul imaginii în exerciţiul spiritual cu- doar un spaţiu foarte restrâns. Abia după terminarea ei am
noaşte soluţii fundamental opuse, de la afirmarea totală (la realizat că imaginarul religios aborda aceeaşi proble matică
Ignaţiu de Loyola şi la Tereza din Avila) până la negarea metapictu rală, chiar dacă pornea de la alte premise şi folosea
absolută (în opera lui Ioan al Crucii şi, mai târziu, în cea a instrumente diferite. Ncaflând, în literatura de specialitate,
lui Miguel de Molinos ). răspunsuri satisfăcătoare la toate întrebările ce decurgeau
Un interval temporal evident separă însă epoca de pleni- din această primă observaţie, m-am implicat din cc în ce mai
tudine a literaturii vizionare - veacul al XVI-lea - de cca mult într-o cercetare ale cărei rezultate le supun azi aprecierii
a înfloririi picturii vizionare spaniole - veacul al XVII-lca. cititorului.
8 9
Din fericire, am beneficiat, în demersul meu, de studii
relativ avansate despre statutul imaginii religioase în cul-
tura curopeană 5 , de bune contribuţii la cuno aş terea feno-
Ceruri înrămate:
în căutarea unei definiţii
menologiei vizionare 6 şi de studiile de pionierat dedicate
picturii religioase din veacurile al XVI-lea şi al XVII-lea7 •
Pe de altă parte, m-am izbit de mari dificultăţi datorate absen-
ţei unei sinteze privind raportul dintre pictură şi viziune,
lipsei unui studiu aprofundat consacrat cristalizării (în Italia,
în secolul al XVI-lea) imaginii pc două registre şi cvasiinexis- 1. VIZIUNEA POVESTITĂ
tenţei unor cercetări fundamentale despre fenomenologia
corpului în extaz şi erotica sacră. 8 Existenţa unor asemenea Până în ultimul sfert al secolului al XVI-lea, viziunile şi
studii ar fi fost fără îndoială benefică pentru prezentul demers. experienţele vizionare nu par să fi constituit o preocupare
Numeroşi prieteni şi colegi au compensat în parte toate particulară pentru artiştii spanioli. Acest gen de reprezentare
aceste carenţe, acceptând să discute cu mine diferitele aspecte nu este totuşi complet absent. Un exemplu, ales la întâm-
ale lucrării şi să-mi împărtăşească ştiinţa lor: Daniel Arasse, plare, poate ilustra maniera în care pictorii epocii îl abordau.
Hans Belting, Norman Bryson, Georges Didi-Huberman, Tabloul lui Juan deJuanes, Sfântul Ştefan la templu (il.1),
David Freedberg, Maria de! Mar Lozano Bartolozzi, Miguel aflat odinioară în biserica San Esteban din Valencia, ilu strează
Morân, John Shearman, Michael Scholz-Hănsel, Susann un pasaj bine cunoscut din Faptele Apostolilor, ce relatează
Waldmann. Ipotezele şi soluţiile, uneori hazardate, conţi­
felul în care Ştefan, primul martir creştin, şi-a expus concepţia
nute în această carte îmi aparţin însă în exclusivitate. Manu-
despre casa lui Dumnezeu în faţa marelui preot. Opiniile
scrisul a beneficiat în egală măsură de lectura atentă şi extrem
sale - ,, Dar Cel Preaînalt nu locuieste' în locasuri făcute de
de constructivă a lui Didier Martens şi a lui Thierry Lenain. ,

Datorită lor textul a câştigat în coerenţă ş i claritate. Catherine


mâini omeneşti" - au stârnit mânia oamenilor Sinagogii:
Schaller şi Susan James au recitit manuscrisul şi i-au îmbu- Când au auzit ei aceste vorbe, îi tăia pe inimă şi scrâşneau din
nătăţit stilul. dinţi împotriva lui. Dar Ştefan, plin de Duhul Sfânt, ş i -a pironit
Munca de documentare a beneficiat de ajutorul Anitei ochii spre cer, a văzut slava lui Dumnezeu ş i pc Isus stând în
Petrovski. Aceasta a fost dusă la bun sfârşit graţie deosebitei picioare la dreapta lui Dumnezeu; ş i a zis: ,,Iată, văd cerurile
amabilităţi a personalului de la Center for Advanced Study deschise şi pc Fiul omului stând în picioare la dreapta lui Dum-
in the Visual Arts de la National Gallery din Washington, nezeu ." Ei au început atunci să răcnească, şi-au astupat urechile
D .C., unde am beneficiat de bursa Alisa Mellon Bruce. Soţia şi s-au năpustit toţi într-un gând asupra lui. L-au târât afară din
mea, Anna Maria Coderch, a fost mereu alături de mine, cetate şi l-au ucis cu pictrc. 1
nu numai în călătoriile de studii care au precedat scrierea
lucrării, dar şi în toate etapele de elaborare şi în redactarea Juan de Juanes a fost obligat să rezolve, în acest tablou,
finală. două probleme figurative destul de spinoase: în primul rând,
Tuturor le adresez mulţumiri, împreună cu întreaga mea cea a discursului narativ ( a-l face pe spectator să înţeleagă ce
recunoştinţă. spune Sfântul Ştefan), iar în al doilea rând, cea a imaginii
10 11
Diagonala formată de braţele lui Ştefan traversează spa-
ţiul reprezentării şi „polarizează" într-un fel cuvântul şi
imaginea, făcându-le astfel accesibile spectatorului. Oamenii
Sinagogii nu văd însă ceea ce vede Ştefan şi ceea ce spectato-
rul însuşi are privilegiul de a vedea. Ei aud doar blasfemia
rostită de discipolul lui Cristos şi o resping cu vehemenţă.
În reprezentarea conflictului dintre Ştefan şi evrei există
un rafinament ce se cuvine fără îndoială subliniat. Mâna
dreaptă a sfântului se încrucişează într-un anumit punct cu
braţul ridicat şi pumnul strâns al unuia dintre oponenţii săi .
Această încrucişare semnificativă, ce pare a întrupa conflictul
în act, are loc pe fondul unei coloane. Ne aflăm în templul
din Ierusalim, iar coloana este, în mod simbolic, axa însăşi
a templului. În partea superioară, lângă capitel, se află figura
grotescă a unei zeităţi păgâne . Alte figurări idolatre populează
spaţiul: un nud văzut din spate în partea dreaptă, un altul,
văzut din faţă, decorează tronul marelui preot, o statuie semă­
nând mai degrabă cu o caricatură decât cu o imagine religi-
oasă se află pe cornişa din stânga, lângă fereastră.
Între aceste simulacre se deschide cerul pentru a dezvălui
imaginea „Dumnezeului adevărat", pe care însă oamenii vechii
credinţe nu vor nici să-l vadă, nici să-l cunoască. Fereastra-vi-
ziune contrastează cu un oculus din spatele lui Ştefan . Este
vorba de o reprezentare simbolică a cerului gol, antiteză a
apariţiei Dumnezeului adevărat . Viziunea adevărată este
opusă, aşadar, acestui simplu vid, la fel cum credinţa lui Şte­
fan se opune necredinţei celor din templu .
Conflictul dintre Ştefan şi evrei nu priveşte însă problema
1. Juan de Juanes, Sfântul Ştefan la templu, către 1565, imaginilor, ci însăşi noţiunea de „templu" . Juan de Juanes
ulei pe pânză, 160 x 125 cm, Museo de! Prado, Madrid . pare să fi fost aici foarte bine informat, căci el reuşeşte să
introducă în tabloul său o sumă de aluzii sofisticate refe-
narative ( a-l face pe spectator să înţeleagă ceea ce vede ritoare la această noţiune . Una dintre accepţiunile primitive
Sfântul Ştefan) . 2 El foloseşte în acest scop o tehnică aparent ale cuvântului templum era cca de „cer". Într-un al doilea
simplă : discursul relatat este înscris în cartea deschisă pe moment, cuvântul desemna un dreptunghi conturat pe cer,
care Ştefan o ţine în mâna stângă, în timp ce cu dreapta arată un spaţiu consacrat, destinat să fie „contemplat". Abia mai
spre o fereastră în care Cristos apare între nori. târziu va semnifica locul de cult. 3 Texte spaniole importante
12 13
din epocă demonstrează că accepţiunea primitivă de „tem-
plu" ca „locuinţă cerească" a divinităţii era încă actuală. 4
În tabloul lui Juan de Juanes, Ştefan ne invită să par-
curgem calea de la templul fals la cel adevărat. Mai mult decât
atât, prin gestul şi privirea sa, ne îndeamnă să-l „contemplăm"
pe Dumnezeu în templul său „adevărat". Consideraţii de
ordin doctrinal l-au împiedicat totuşi să îl reprezinte, aşa
cum ar fi cerut-o textul, pe Dumnezeu-Tatăl5; pictorul se
limitează să-L figureze doar pe Fiul omului, încadrat în drep-
tunghiul unei „ferestre", înconjurat de gloria lui Dumnezeu.
Juan de Juanes încearcă totuşi să atenueze pe cât posibil
cenzura impusă textului ( şi imaginii). Cartea pe care Ştefan
o arată spectatorului ( un anacronism evident, fiind vorba
chiar de Faptele Apostolilor) este doar parţial accesibilă .
Doar o secţiune din prima pagină este descifrabilă, restul fiind
strategic ocultat de mâna şi braţul lui Ştefan . Textul ce poate
fi citit ( ,,Iată, văd cerurile deschise şi pe Fiul omului ... ")
coincide perfect cu imaginea ce poate fi văzută în cealaltă
extremitate a tabloului (Isus între nori) . Propoziţia ce con-
tinuă textul(,, ... stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu")
şi ceal altă parte a imaginii (figura însăşi a lui Dumnezeu-Ta-
tăl) rămân inaccesibile. Desigur, spectatorul poate încerca
o operaţie de reconstituire, restituind mental continuarea tex-
tului şi completând fragmentul de cer arătat de „fereastră" .
Demersul lui Juan de Juanes este tipic pentru maniera
în care era abordată problema naraţiunii vizionare în pictura
spaniolă a veacului al XVI-lea anterioară sosirii lui El Greco:
reprezentarea viziunii constituie un moment narativ culmi-
nant, ca parte integrantă a povestirii, prezentată însă sub forma
unei „imagini în imagme".

2. VIZIUNEA ASAMBLATĂ

Cele mai vechi documente despre tabloul reprezentând 2. Juan Ribalta, Viziunea Sfântului Bruno, către 1621-1622,
Viziunea Sfântului Bruno (il. 2), aflat iniţial în mânăstirea ulei pe pânză, 183 x 106 cm, Museo de Bcllas Artcs,
Val de Cristo, îl atribuie pictorului din Valencia Juan Ribalta, Castellon de la Plana.

14 15
datându-l între 1621 şi 1622.6 Recent, atât atribuirea, cât ş i În centrul pânzei stă sfântul. La picioarele lui se află mitra
datarea au fost puse sub semnul întrebării. Din ratiuni stilis- şi cârja episcopală pe care, conform legendei, Bruno le-ar fi
tice destul de discutabile, a fost sugerat numele.tatălui lui refuzat. Cu ochii înălţaţi spre cer, el contemplă Sfânta Treime.
Juan Ribalta, Francisco, şi o dată aproximativă, 1609.7 Este Mesajul tabloului devine mai clar dacă este comparat cu
însă puţin probabil ca tabloul să fie atât de vechi, dat fiind un altul, a cărui valoare de model este indiscutabilă :·Sfânta
că Bruno apare ca sfânt, cu aureolă . Cum canonizarea lui Cecilia de Rafael (ii. 3 ), ,,primul tablou de altar în care exta-
Bruno, fondatorul ordinului cartuzienilor, a avut loc în 1623, zul constituie tema propriu-zisă" 10 • Mai mult decât atât,
este foarte posibil ca data iniţială (1621-1622), documentată reprezentarea experienţei vizionare la Ribalta ar fi dificil de
de izvoare, să fie cea corectă, iar tabloul să fi fost conceput înţeles fără exemplul lui Rafael, care oferă deja schema com-
în cadrul campaniei ce a precedat procesul de sanctificare. poziţională ale cărei consecinţe au fost incalculabile pentru
Ca atâtea alte tablouri ale Contrareformei, şi acesta are întreaga pictură occidentală. Există însă aici o schimbare de
o valoare de mărturie 8 : el face vizibil pentru ochii spectato- accent şi o scindare a limbajului figurativ cum nu se poate
rului credincios un episod-cheie din viata mai semnificative.
' lui Bruno , în care
Rafael accentuează antiteza dintre musica mundana şi
cerurile se deschid, permiţându -i viziunea directă a divini-
musica coelestis 11 : dacă instrumentele muzicale din această
tăţii sub forma sa trinitară. Subiectul este, aşadar, actul viziunii
lume zac pe jos, Cecilia îşi îndreaptă privirea către cer, unde
ca experienţă privilegiată a unui „sfânt", şi aceasta este per-
arc loc concertul angelic. Cerul abia se întredeschide, divini-
spectiva din care va fi analizat în continuare : nu pentru tră­
tatea nu este vizibilă . Corpul Ceciliei este veriga de legătură
săturile sale specifice, de altfel neimportante, ci pentru
între „natura moartă" din extremitatea inferioară a reprezen-
caracterul său tipic de imagine-mărturie . tării şi deschiderea spre infinit din extremitatea superioară.
Viziunea Sfântului Bruno de Juan Ribalta va constitui Cele două lumi nu se întrepătrund reciproc, contiguitatea
deci punctul de plecare al unei întregi serii de reflecţii vizând, constituind principiul cc guvernează întreaga compoziţie. 12
direct sau indirect, toată clasa de imagini din care face parte Dimpotrivă, Ribalta pune accentul nu pe contiguitate, ci
tabloul. Prin intermediul acestuia, comanditarul/comandi- pc continuitate. Perioada de peste un secol, care separă cele
tarii din 1621-1622 voia( u) fără îndoială să facă vizibil ( ş i două opere, a fost marcată de schimbări profunde în statutul
credibil) ceea ce procesul de canonizare a proclamat prin imaginii religioase, ce se regăsesc în toate detaliile din com-
concluzia din 1623. O retorică destul de simplă guvernează poziţia lui Ribalta.
imaginea. Axa tabloului este alcătuită din silueta lui Bruno, În contrast cu tabloul lui Rafael, care reprezintă schema
care ţine în mâna stângă regula ordinului, iar în dreapta, o de plecare, cel datorat lui Ribalta este conceput dintr-un
creangă de măslin . Este înconjurat de mai multe personaje, unghi de vedere mai depărtat, care permite reprezentarea
între care patru episcopi şi doi c ălugări . Fiecare în parte a unui număr mai mare de personaje. Dacă Rafael s-a inspi-
fost identificat de istoricii de artă9, fiecare fiind legat de rat - chiar când introducea modificări importante - din
istoria cartuzienilor. Singurul rămas neidentificat este cel iconografia tipică pentru sacra conversazione 13, în cazul
din extrema stângă, al cărui corp este tăiat de cadru. Poziţia lui Ribalta totul este organizat în jurul viziunii şi actului
sa marginală şi atitudinea de rugăciune sugerează că este vorba vizionar, tabloul funcţionând în totalitatea sa ca un releu bine
de comanditarul lucrării, el însuşi un călugăr cartuzian. organizat. Personajele care îl înconjoară pe Sfântul Bruno,

16 17
alcătuind un fel de „panteon cartuzian", sunt în acelaşi timp
componentele acestei reţele, al cărei scop ultim este de a
comunica experienţa vizionară spectatorului aflat în faţa
pânze1.
Este interesant de observat maniera.în care Ribalta a preluat
ideea lui Rafael, conferind cârjei episcopaie a Sfântului Augustin
un loc privilegiat. Ceea ce la Rafael era abia sugerat (şi anume
valoarea cârjei ca element de legătură între cer şi pământ) devine
evident la Ribalta. Cârjele episcopilor cartuzieni unesc cele
două registre ale reprezentării, şi se cuvine să ne întrebăm de
cc a fost accentuată funcţia acestui obiect-atribut. Răspunsul
trebuie căutat, cred, în mesajul general pe care tabloul lui Ribalta
dorea să-l comunice. .
Viziunea lui Bruno este, asemenea tuturor viziunilor,
expresia unei experienţe interioare, personală şi incomuni-
cabilă. Pentru autoritatea religioasă a timpului, marele peri-
col al experienţei vizionare consta în caracterul ei imediat,
în faptul că permitea o comunicare directă cu sacrul, fără
rolul de intermediar al Bisericii. Este principala raţiune pen-
tru care, în secolul al XVI-lea - marea epocă a misticismului
spaniol -, Biserica a considerat exerciţiul vizionar drept ceva
suspect, periculos chiar. 14 Abia după Conciliul din Trento
ş i mai ales în veacul al XVII-lea, autoritatea religioasă a
început să exploateze experienţa vizionară conform propri-
ilor sale interese. Avea nevoie, în acest scop, de mijloacele
ap te de a controla viziunea, pentru a o putea „re-prezenta"
comunităţii de credincioşi, trecând-o mai întâi prin filtrul
propriei autorităţi .
Unul dintre mijloacele de a face publică experienţa vizio-
nară intimă era tabloul figurând o viziune. 15 Sfântul Bruno
de Ribalta este un asemenea tablou, mesajul lui fiind, în
această privinţă, extrem de clar. Performanţa lui constă în
inserţia experienţei privilegiate a lui Bruno în dreapta cre-
dinţă. Legătura stabilită între refuzul cârjei episcopale ca
3. Rafael, Sfânta Cecilia, 1514, ulei pc pânză, 220 x 136 cm, ,,lucru din această lume" (a se vedea cârja şi mitra plasate
Pinacoteca Nazionale, Bologna. la nivelul solului) şi deschiderea către cer este relativizată

18 19
prin faptul că acest act dublu (refuzul puterii - accesul la
Pentru a realiza impactul figurilor asupra spectatorilor
sacru) este subliniat fără echivoc, fiind în acelaşi timp pus
vremii trebuie să rememorăm expunerea sa originară (în
între paranteze de ceilalţi membri ai ordinului monastic,
c.1pcla Sfântului Bruno a mânăstirii cartuzicnc Val ci:Cristo ).
dotaţi cu aceleaşi atribute ale puterii ca acelea respinse de
I11 această perspectivă, călugăru l îngenuncheat m partea
Bruno. Mai mult decât atât, tabloul spune credinciosului
dreaptă apare drept figura de contact cca mai importantă a
că există cu adevărat două clase de elemente capabile să
1ntrco-ii compozitii. El creează diagonala fundamentală ce
faciliteze legătura dintre „lume" şi „cer" : privirea înălţată
lc,1g/ spaţiul spc~tatorului de spaţiul _in'.agini_i, la ~el cu'.11
a lui Bruno (reprezentând experienţa vizionară intimă şi
privirea Înălţată a patronulu i ordinu\~! ŞI a_ CflSCopdor du'.
personală) şi cârja autorităţii episcopale a însoţitorilor săi
jurul lui uneşte cele două nivele ale 1mag11111 (terestrul ş1
(întrupând experienţa colectivă a „turmei" ce ascultă de „păs-
toru !" c1.). divinul), iar gestul patetic al călugărului îngenuncheat uneşte
, p:1ţiul spectatorului cu spaţiul imaginii . . .
Raporn1l spectator-tablou reia paralela cer-pământ. Cele-
Pictorii realizaseră de mult valoarea de 111d1cc a dia-
lalte personaje ale scenei sunt menite să-i faciliteze spectato-
<•onalci fructificând -o în relatările vizionare. Este suficient
~a com~arăm tabloul lui Ribalta ( il. 2 ) cu cel al l~iJu:n_cs
rului credincios accesul la imagine. Ele sunt concepute în
funcţie de actul viziunii, dar în acelaşi timp şi de spectatorul
(i i. 1), analizat mai devreme, pentru a observa sch_1 mbanlc
din tablou, ceea cc permite definirea lor generică ca „perso-
, urvenite în intervalul care le separă: în opera lui Juancs,
naje introductoare" . 16 Unul dintre ele ( episcopul din dreapta)
-'estul lui Stcfan atrăgea atenţia asupra viziunii, în vreme cc
îşi înclină cârja, dar îşi ridică privirea, un altul ( episcopul din
stânga) întoarce spatele către spectator, dar pare că - l intro-
~;1.lugărul ~artuzian din tabloul lui Ribalta indică actul vi~io-
nar. Gestul acestuia din urm ă îi prezintă spcctatorulm pc
duce astfel în profunzimile spaţiului figurativ, indicându-i
.1ctorul principal al reprezentării - Bruno - Ji vizi_unea_ acc~-
totodată calea ascensională ce trebuie urmată; el este însoţit
tui a. Astfel, spectatorul are acces la o cxpcnenţă r_nt~r'.oara,
de „delegatul" spectatorului din imagine, credinciosul-co-
intimă. În şi prin tablou, experienţa vizionară ş1 v1zrnnea
manditar, care, din pricina poziţiei sale, pare să fi fost mai
devin bunuri publice.
degrabă inclus accidental: ar fi putut la fel de bine să stea
Ajungând în acest punct, trebuie să zăbovim un '.11on~cnt
în faţa tabloului, sau alături de tablou . În fine, cei doi călu­
pentru a reflecta asupra manierei în care Ribalta a vizualizat
gări cartuzieni din prim -plan constituie una dintre cele mai
exp erienţa extatic ă a eroului său. Comparând încă ~ dată
strălucite invcntii ale lui Ribalta. Ei indică cele două atitudini
Sfântul Bruno cu prototipul rafaelcsc, constatăm că R1balt~
pc care spcctat~rul trebuie să Ic adopte: prosternarea (atitu-
a operat o schimbare radicală. Rafael n\1 of?ră s~~ctatorulu1
dine rezervată adoraţiei lui Dumnezeu) şi îngenuncherea (ati-
decât câteva indicaţii privind viziunea Sf111tc1 Ccc1lta. Aceasta
tudine rezervată adoraţiei sfinţilor).'7 Altfel spus, atitudinea
se explică prin faptul că opera sa, înainte de a fi „tabl_o_u!
călugărului din centru se raportează la imaginea Sfintei Treimi,
unei viziuni", este „tabloul unei audiţii": extazul Cccd1c1
iar cea a călugărului din dreapta, la miracolul apariţiei şi la
este auditiv, şi nu optic. Şi totu şi, pictorul italian şi -a in_vestit
eroul ci (Bruno ). În faţa acestei imagini, spectatorul trebuie,
întregul talent pentru a oferi indicaţiile necesare unei per-
asadar
' , să adore prin prosternare Sfânta Treime si' să-l venereze cepţi i juste a spaţiului celest care se dcsc_h_idc_înyartea supe-
prin îngenunchere pc Bruno. Călugărul din centru atrage în
rioară a imao-inii. Ce vede cu adevărat Cecilia ramanc un secret.
acelaşi timp atenţia asupra nivelului terestru al reprezentării.
Chipul ci c~lcbru, lăudat de toţi comentatorii, începând cu
20
21
Vasari, îl face pe spectator să înţeleagă că ca vede, fără a sugera
în vreun fel care ar putea fi conţinutul acestei viziuni. Rafael
ne spune însă foarte clar cum vede Cecilia: ea vede într-un
sotto in su extrem de bine calculat. Racursiul cerului este
în acelaşi timp îndrăzneţ şi prudent, încercând să concilieze
punctul de vedere al Ceciliei cu cel al spectatorului tablo-
ului. Spectatorul trebuie să aibă impresia că priveşte ( din
locul unde se află ) în acelaşi timp pe Cecilia şi viziunea ei.
Opţiunea lui Ribalta este fundamental diferită . În pri-
mul rând, viziunea lui Bruno ne este prezentată integral. Ea
ocupă o treime din suprafaţa tabloului şi constituie centrul
acestuia. Preocuparea majoră a lui Ribalta a fost de a pre-
zenta celui care priveşte tabloul această viziune, fără a o filtra
sau deforma prin ochii lui Bruno. Spre deosebire de ceea
se întâmpla la Rafael, spectatorul vede ce vede Bruno, dar
nu vede cum vede acesta. Imaginea Sfintei Treimi este redată
dintr-un punct de vedere frontal, corespunzând, a priori,
cu cel al spectatorului şi doar în foarte mică măsură cu cel
al lui Bruno. 18
Demersul lui Ribalta ar putea părea la prima vedere oare-
cum discutabil. Justificarea nu trebuie căutată în poetica lui
Rafael - mult mai elaborată pictural -, ci în doctrina despre
viziuni. Teoretic, viziunea lui Bruno nu este un fenomen
optic, ci o experienţă a „privirii interioare". Or, această „ve-
dere a sufletului" nu cunoaşte nici perspectiva, nici racur-
siul. Sfânta Treime, care ocupă partea superioară a tabloului
lui Ribalta, este o viziune în măsura în care este o proiecţie.
Este necesar să reamintim aici ceea ce specialiştii au remar-
cat de mult, fără a realiza totuşi că pictorul s-a inspirat, în
realizarea registrului superior al compoziţiei sale, din gravura
lui Di.ircr reprezentând Sfânta Treime ( 1511, il. 4 ). Exact
în aceeaşi perioad ă, la Sevilla, F rancisco Pacheco, teoreti-
cianul picturii sacre, îşi redacta consideraţiile despre icono-
grafia Treimii (publicate abia în 1649, în tratatul său despre 4. Albrccht Diircr, Sfânta Treime, 1511, gravură,

pictură) : Kupfcrstichkabinctt, Berlin.


23
22
. .. există obiceiul de a reprezenta persoana preasfântă a Tată­ Comparându-l cu Sfântul Ştefan al luiJuancs, înţelegem fără
lui aşezată pe un nor, cu tiara ş i veşmintele pontificale. Îl ţinc în
dificultate principalele sale coordonate. LaJuancs era vorba
braţe pc Fiul Său mort, învelit într-un giulgiu alb, plin de răni,
de o pictură narativă, concepută încă în limitele unei historia
ca atunci când a fost coborât de pc cruce. A treia persoană este
clasice . Actul vi z ionar constituia doar un episod dintr-un
reprezentată sub forma unui porumbel înconjurat de îngeri,
purtând simbolurile Patimilor. [ ... ] Aşa Îl vedem în gravura lui ciclu narativ mai vast cc relata „viaţa, faptele şi moartea"
Albrccht Di.ircr. 1'J Sfântului Ştefan . Opera lui Ribalta este un tablou de altar,
cu un statut retoric greu de clasificat la prima vedere. Este,
Asemenea lui Pachcco, Ribalta evită dificultătilc icono- 111 egală măsură, ,,icoana" Sfântului Bruno şi evocarea dra-
grafice ale temei, preferând, în locul invenţiei, cit~tul. După matică a unui episod din viaţa lui .23 În realitate, co imagine
cum se ştie, în acea epocă încă mai era în vigoare vechea „mixtă" (narativ- iconică) destinată să „capteze" sacrul sub
interdicţie a reprezentării picturale a Sfintei Trcimi 20 , iar lorma sa cca mai „ dificilă" (Treimea) şi să-l ofere spectato-
experienţa vizionară îns ăşi, aşa cum este documentată de rului-credincios prin filtrul experienţei vizionare povestite.
nenumărate texte din secolele al XVI-lca şi al XVII-iea, Generalizând observaţiile , puteiîl izola, în tablourile
dezvăluie o anumită reticentă fată de aparitiile Treimii mult reprezentând viziuni, două funcţii distincte ( chiar dacă
mai puţin frecvente decât cele ale lui Cristos, ale Fecioarei,
' ' l '

,cpara rca lor completă este adesea dificilă): o funcţie fatică


sau ale sfinţilor. Tereza din Avila, de pildă, a avut o viziune ~i una mctadiscursivă. Funcţia fatică presupune caracterul
pc care a descris-o ca pc o „pictură extrem de stranie" (pin- de reţea asumat de aceste imagini ( care stabilesc un „contact"
tura tan estraiia )21• Mai târziu, un mistic german nu va ezita între spectatorul-credincios şi teofania reprezentată ), în timp
să compare Treimea, contemplată extatic într-o viziune, cu cc funcţia mctadiscursivă presupune caracterul dedublat al
o gravură (probabil cea a lui Durcr). 22 reprezentării, faptul că orice tablou figurând o apariţie vor-
Demersul reprezentării arc, la Ribalta, caracterul unui hcştc despre o „imagine" ( viziunea) cu instrumentele pic-
montaj. Exagerând puţin, s-ar putea afirma că Bruno arc o Lurii. Îmi propun să abordez pc rând aceste două aspecte.
viziune „durcriană" într-un tablou „rafaclcsc" . Trebuie subl i-
niat însă că în formula combinatoric operată de p ictor atenţia
s-a concentrat asupra îmbinării clementelor. Ribalta simpli- 3. FUNCŢIA FATICĂ A IMAGINII VIZIONARE
fică gravura lui Durcr, eliminând îngerii purtători ai simbo-
lurilor Patimilor, şi multiplică norii din jurul grupului central. Decretul promulgat de Conciliul de la Trcnto în ultima
Mai semnificativă este introducerea unorputtiîn zona dintre sa şedinţă (3 decembrie 1563) nu este, aşa cum s-a afirmat
spaţiul viziunii şi cel în care se află vizionarul. Aceste per- de atâtea ori , ,,un decret despre imagini", ci se referă la rolul
sonaje, care nu se regăsesc nici la Rafael, nici la Durcr, au .mi buit intermediarilor cultului şi credinţei (sfinţii), a căror
fost fără îndoială „inventate" de Ribalta şi aparţin simultan putere este demonstrată de rel icve şi de imagini . Astfel se
celor două niveluri de realitate vizual izate de tabloul său . justifică abordarea oricărei imagini produse de poetica Con-
Tabloul cvidentiază, ca multe altele de acelasi ucn câteva trareformei din perspectiva funcţiei de contact, cunoscută
' ' t, '
dintre problemele ce decurg din concepţia despre repre- în teoria limbajului sub numele de „funcţie fatică" . Ima-
zentarea cxpcrinţci vizionare tipice veacului al XVII-lca. ginile, afirmă Paleotti în celebrul său Discurs (1582), sunt
24 25
,,instrumente menite să-i unească pe oameni cu Dumnezeu" Prccautiilc asumate de autoritatea religioasă par să fi fost
(istrumenti per unire gli uomini con Dio 24 ), iar Francisco 111ult mai ~laboratc. Aceasta concepuse cu mult timp îna-
Pacheco dezvoltă aceeaşi idee în Arte de la pintura (1649) : i 11tc, graţie lui Augustin de Hippona 29 , o adevă rată teorie
„Scopul imaginilor creştine este de a-i convinge pc oameni .1 con templării vizionare. Pentru a stabili statutul teologic
să fie pioşi şi de a-i înălţa la Dumnezcu." 25 Iată de cc teore- .1 1viziunii, Augustin încearcă să răspundă la două întrebări
ticienii imaginii din perioada Contrareformei subliniază I u ndamentale:
diferenţa dintre pictorul „pur artizan" (puro artefice) şi pic-
I. Este contemplarea o virtute rară şi neobişnuită, sau rară, dar
torul „artizan creştin" (artefice cristiano )26. Primul practică
parte a planului obişnuit al Providenţei?
o „artă pură" (pura arte, arte sala) al cărei scop este „asemă­ 2. Ex i stă o contemplare dobândită sau activă, sau orice contem-
narea", în vreme cc al doilea practică o artă sacră vizând plare este pasivă?
pcrsuasiunca.27 Nu este, aşadar, surprinzător că arta Contra-
reformei a elaborat o retorică a imaginii atât de bine gândită . Răspunsurile sunt următoarele:
,,Problemele incerte" constituie un caz particular în ela- J. Darurile mistice sunt necesare pe rfecţiuni i, pc care o fac posi-
borarea acestei arte a persuasiunii: bilă, dar nu o creează.
2. Nu există decât o singură specie de contemplare: fiind rodul
Dat fi ind că pictura este expusă ochilor tuturor, ca se manifestă darurilor Sfântului Duh, ca este dobândită prin har (infusa ),
public, nu prin cuvinte trecătoare, ci prin opere statornice, care dar apare sub două forme: pasivă ş i activă . 30
ad uc o mărturie sigură şi fac cert ceea cc, pentru mulţi, este incert
L... l, Dar ar fi fals să credem că un lucru incert, relatat sau pictat O a doua problemă, care a obsedat mai cu scamă Evul
ca fiind sigur, îl face automat pc autorul lui un temerar; căci Mediu târziu, priveşte viziunile false. Jean Gcrson avea chiar
asta nu se întâmplă atunci când subiectul naraţiunii sau al picturii să elaboreze, în De distinctione verarum visionum a f alsis
arc o marc probabilitate şi este apt să atingă inima şi să inspire ( 1401 ), o adevărată tehnică a detectării viziunilor impure,
dcvoţiunca. 28 pc care le atribuie „freneziei", ,,maniei" sau „melancoliei". 31
În ciuda codificării prin legi stricte a „discernământului
Cred că tablourile reprezentând viziuni aparţin acestei spiritului", pericolele referitoare la ficta visio continu ă să
clase de „lucruri incerte" care devin plauzibile, chiar convin- constituie o problemă majoră a experienţei mistice. Texte
gătoare, graţie artei persuasive a Contrareformei.
importante ale misticii catolice din veacurile XVI şi XVII
Îndoiala faţă de experienţa vizionară reprezintă o atitu- abordează acest aspect, ajungând la singura concluzie posi-
dine fundamentală legată de a ceastă experienţă. Tereza din bilă: ,,Nu există viziune absolut sigură. " 32
Avila, de pildă, nu-şi poate risipi îndoielile decât în momen- Iată de cc trebuie, pe cât posibil, să rezişti viziunii, să o
tul în care o nouă viziune o confirmă pc cca precedentă: îndep ărtezi şi să o alungi, ca şi când ar fi o festă jucată de
Cristos îi apare pentru a o convinge de caracterul „real" al imaginaţie . 33 Actele Inchiziţiei abundă în relatări despre
experienţelor ei. Repetarea viziunii este, pentru ea, ceea cc acest fenomen, iar pictura, la rândul ei, tratează tema res-
conferă valoarea de „viziune adevărată", mai mult decât pingerii viziunii false în reprezentări cc zdruncină din temelii
simplele iluzii sau alte produse ale imaginaţiei. iconoo-rafia traditională a viziunii dobândite prin har ( visio
b '

26 27
i11/i1sa) (ii. 5 ). Mai mult decât atât: în această epocă de endemie
vi:1. iona ră, unul şi acelaşi precept revine constant în texte :
11u este suficient să alungi viziunea din proprie iniţiativă,

ci trebuie, mai presus de orice, să o mărturiseşti autorităţii


~pi rituale; doar o verbalizare completă, adresată celui în drept,
te poate elibera de aceste închipuiri şi îţi îngăduie astfel expc-
1 icn ţa viziunilor adevărate:

Tot ceea cc sufletul prime şte pc calc supranaturală, în orice


formă ar fi, ci [sufletul] trebuie să comunice fără tăgadă maes-
trului său spiritual într-o manieră cl ară, completă, s i mplă şi abso-
lut si nceră . A.r putea să pară că este inutil, o pierdere de timp,
~i că, pentru a fi în siguranţă, ajunge să respingă efectele suprana-
turale, ap cum am indicat, să Ic refuze şi să nu Ic acorde nici o
importanţă. Mă refer la viziuni, la revelaţii ş i la alte manifestări
supranaturale, care sunt clare ş i nu necesită vreo explicaţie. Afirm
c ă , şi în acest caz, comunicarea lor integra lă este indispensabil ă ,
chiar şi atunci când sufletul nu poate înţelege de cc ... 34

Există, în acest text al Sfântului Ioan al Crucii, două con-


cepte fundamentale care sintetizează remarcabil frământările
epocii: primul se referă la controlul ecleziastic al cxperien-
1.ei vizionare, al doilea, la necesitatea unei hermeneutici a
..
VIZIUni t.

Reprezentarea viziunilor în pictură trebuie să se supună


,1mbelor operaţii. Numai viziunile trecute prin filtrul con-
t rolului autenticităţii şi prin cel al hermeneuticii sacre pot
.1ecede la reprezentarea picturală . Aceasta va constitui certi-
ficatul lor ultim de autenticitate.
Din perspectiva statutului acordat imaginii de Contra-
reformă, un tablou reprezentând un act vizionar trebuie să
lic în primul rând persuasiv : în faţa lui, nici un privitor nu
trebuie să se îndoiască de exactitatea a ceea cc s-a petrecut.
5. Filippo Abbiati, Sfântul Petru Martirul
dem ască falsa Madonă, către 1700, În al doilea rând, tabloul trebuie să înfăţişeze harul dăruit
ulei pc pânză, Quadrcria de! Duomo, Milano. (gratia infusa) al sfântului a cărui viziune este reprezentată.
28 29
În ultimul rând, trebuie să-l facă pe spectator să participe, L ă sându-se „transportat" de reprezentarea unei viziuni,
prin empatie, la actul vizionar. , pcctatorul-crcdincios beneficiază întotdeauna de un „ghid
Există mai multe tipuri de participare empatică . Prima - ' J)ÎrÎtu al" (sfântul-vizionar); făcând această experienţă exta-
rară, dar nu imposibil de găsit - este cea în care vederea 1ic.1 în spaţiul consacrat al bisericii, ci nu este niciodată cu
unui tablou înfăţişând o viziune provoacă ca însăşi o viziune. . 1dcvărat „singur" în faţa manifestării vizibile a sacrului .
Iată un exemplu :

Era în anul 1653, a treia duminică din luna mai, c ătre ora trei
dup ă-am iază, când a început să se audă un fream ăt puternic în
biserică ş i să se răspândească vestea că schimbări stranii şi mira-
culoase se petreceau în imaginea Sfântului Francisco Xavier. Prima
care a avut privilegiul de a vedea acest marc miracol a fost o biată
ţărancă. Aceasta, cuprins ă de stupoare, i-a arătat cu degetul veci -
nului ci ceea cc vedea. Chipul sfântului devenea într-o secundă
palid, pentru ca apoi, dintr- od ată, să se înflăcăreze şi să strălu ­
cească de parcă ar fi reflectat o exaltare interioară, în timp cc
picături de sudoare îi ap ă reau pe frunte . Ochii, înălţaţi la început
spre Fecioară, se vedeau când coborând, de parcă ar fi vrut să pri -
veasc ă mulţimea, când în ă lţându - se din nou spre M aica Sfântă,
ca şi cum ar fi vrut s ă o roage să intervin ă în favoarea ci [a mu l-
ţimii]. După o clipă, puteau fi vă zuţi închizându -se, ca într-un
act de rugăciunc . 35

Este evident că această viziune provocată de un tablou


nu face decât să activeze un principiu intrinsec de mediere:
sfântul care-şi mişcă ochii (mai întâi către Fecioa ră, apoi
către spectatori) corespunde perfect funcţiei de intercesor
al sfântului-vizionar din tablouri le cu viziuni: singura trăsă­
tură neobişnuită este că .. . se mişcă.
Participarea empatică „normală" a spectatorului la actul
viziunii reprezentate aici este însă cea mai frecventă. Departe
de a incita la exerciţii mistice greu de controlat, contemplarea
tabloului-viziune echivalează cu o „domesticire" a experien-
ţei vizionare.

30
li L'i',otcnca 111 e x oteric ă . Tehnica folosită în mod curent
Viziune şi metadiscurs imaginar de pictorii Cont rareformei pentru a reprezenta (exterior)
1> experienţă ( interioară ) a viziunii constă în plasarea vizi-
llnarului în planul inferior al imaginii şi a viziunii în cel
supcnor.
/\ceas tă metod ă simplă şi eficace este justificată de o în-
11 eagă antropologie a verticalităţii, imposibil de abordat aici
I. DEDUBLAREA ICONICĂ 111 clctaliu. Pc scurt, este vorba de acelaşi imperativ care guvcr-
2

11 c,1ză contradicţia - aparentă, desigur - a Sfintei Scripturi,


L".irc o dată afirm ă că Tatăl nostru este „în ceru ri" , iar altă
Într-un fragment din „adăugirile" la Cartea vieţii mele,
d.1t:i că Dumnezeu este „în sufletele noastre" .
Tereza din Avila relatează una dintre apariţiile Domnului:
Vcrticalizarca experienţei teofanice creează, în plan mis-
După împărtăşan ie, mi s-a părut că îl simt cu claritate pc Domnul 1 ic o echivalentă între „adâncul sufletului" si „culmea sufle-

alături de mine. A început prin a mă învrednic i cu daruri mari ' ui'ui" 3, care a f~st dej a exprimată de Sfântul.Augustin: ,,Însă
[ ... ]. L-am auz it cu m îmi spunea că după cc s-a urcat la cer nu · I 'u Te aflai mai înlăuntrul meu decât partea cca mai l ăuntrică
s-a mai înto rs niciodată pc p ă mânt pentru a comunica cu cineva, .1 mea, şi mai sus decât partea cea mai de sus" ( Tu autem
în afara sfintelor sacramente. 1 ,·rns interior intimo mea et superius summo mea ).4

Acest fragment subliniază caracterul paradoxal al orică­


..
Problema realizării unei unităti, între imanentă si trans-
c cndcntă este abordată de arta Contrareformei în spiritul
rei viziuni. După ce a descris, în Cartea sa, nenumărate expe-
vcrtica liz ă rii dramatice a experienţei vizionare. Ruptura
rienţe extatice, Tereza relatează una a cărei temă este apa riţi a
di ntrc nivelurile realităţii, reprezentată de tablourile-viziune,
însăşi, explicându-i statutul simbolic. Vi ziunea - suntem
l.1cilitează trecerea de la o regi u ne la alta. Tablourile sunt
lăsaţi să înţelegem - se deosebeşte de „prezenţa real ă" a , mpărţite în două zone distincte, dar comunicabile : una terestră,
divinului manifestată în sacrament. Este o Parusic de grad cealaltă celestă. Emile Mâlc atrăgea atenţia asupra semnifica-
secund, adică „ireală", im ag in ară, şi de aceea person ală, 1. iei deosebite a acestei dedublări a imaginii , dar implicaţiile
5
intim ă si, ca atare, incontrolabilă. Într-o viziune, divinul nu ci profunde au fost prea puţin analizate. Orice manual de
comunică în mod „real" , ci „imaginar" . Doar reprezentarea istoria artei o menţionează, dar puţini autori par a fi con-
acestei reprezentări garantează, pc de o parte, comunicarea, ::, ticnţi de miza ci, mult mai importantă decât pare la prima
iar pc de alta, controlul. vedere : toate aceste imagini fac parte dintr-o ofensivă fără
Viziunea extatică are loc, asadar, în sufletul celui ales. precedent a tcmatizării „ vederii", a „punerii în scenă" a „ima-
Într-un anume sens, acest suflet - devenit transparent - este • o• (( V o o V O.,,6
g1nu , a rcprczcntaru „reprezentant .
figurat de tabloul-viziune. Experienţa vizionară oferă iluzia Voi avea ocazia să analizez, în paginile care urmează, câteva
spaţ ializ ări i viziunii, care poate avea loc în templu, într-o .1spcctc legate de „dedublarea" produsă în cazul specific al
chilie monahală, pe un munte sau în deşert . În realitate, ca picturii spaniole. Înainte însă, se cuvine reluată problema ori-
este interioară, dar reprezentarea o poate transforma din ginilor acestui nou tip de imagine. În absenţa unui studiu
32 33
de sinteză despre acest subiect, mă voi mulţumi să trasez
câteva repere preliminare.
Este extrem de dificil, dacă nu imposibil, să stabilim regu-
lile unei continuităţi liniare în reprezentarea viziunilor din
Evul Mediu până la Contrareformă. Pictorii flamanzi ai Renaş­
terii timpurii, de exemplu, au încercat să rezolve această pro-
blemă printr-o inserţie a supranaturalului în real, preferând
juxtapunerea pe orizontală în locul separării pc verticală a
nivelelor de realitate. 7 Prerenaşterea italiană, dimpotrivă, abor-
dează o dispunere verticală, fără a ajunge totuşi la o separare
clară a nivelelor de rcalitate. 8 Iată de ce va trebui să căutăm
în altă parte precursorii tablourilor-viziune din Contrare-
formă. Noua formulă a imaginii are, în opinia mea, două
precedente imediate : primul este de natură iconică, al doilea,
de natură narativă . Originea tabloului-viziune contrarefor-
mist va trebui plasată, într-un anume sens, la intersecţia celor
două tipuri de imagini.
Rădăcina iconică reflectă evoluţia pe care o cunoaşte pala
de altar în Italia. 9 Există un moment decisiv în jurul anului
1500, când asistăm simultan, în mai multe centre artistice,
la căutări vizând verticalizarca formatului tabloului şi la
separarea nivelelor în interiorul reprezentării. Pc scurt : Fe-
cioara, care până atunci şedea senină pe un tron, înconjurată
de îngeri sau de sfinţi într-o „reuniune sacră", se vede deo-
dată propu l sată în sus, uneori chiar proiectată pe un nor,
adesea încadrată de o glorie strălucitoare.
Odată cu Madonna di Foligno de Rafael (către 1511-1512,
ii. 6 ), acest proces cunoaşte una dintre primele realizăr i
deplin cristalizate. Tabloul este evident împărţit în două
planuri: cel al apariţiei ş i cel al sfinţi l or, aceştia din urmă
însoţindu-i pe comanditari. Un întreg sistem de atitudini
şi gesturi de meditaţie este pus la punct: comanditarul
(Sigismondo de'Conti ) îngenunchează în faţa apariţiei;
Sfântul Ieronim îl prezintă Fecioarei Maria cu un gest eloc-
vent; Fecioara (şi Pruncul ) îl acceptă şi răspund la omagiu; (,. Rafael, Madonna di Foligno, 1511-1512, ulei pe pânză,
în calitatea sa de „precursor", Sfântul Ioan se adresează 320 x 194 cm, Pinacoteca Vaticana, Vatican.

34 35
spectatorului, atrăgând atenţia asupra viziunii; în fine, Sfân- N u trebuie să uităm că doar două dintre aceste scene
tul Francisc ne re c omandă mizericordiei divine. Si totusi (Înălţarea lui Cristos şi Schimbarea la Faţă ) dispuneau de
, '' un suport scriptural - fapt important, în măsura în care
acest tablou nu este „ilustrarea" unei cxperiente,
viz ionare '
ci doar o strălu c ită realizare a unei pala su b forma unei 1 ·x telc sacre conţin indicaţi i privind atât aspectul vizu al al

viziuni . 10 divinului manifestat, cât şi reacţia martorilor faţă de această


manifestare.
Astfel, episodul Schimbării la Faţă descrie cum arăta Isus
2. DEDUBLĂRI NARATIVE pc muntele Tabor (,,şi faţa Lu i a străluc i t ca soarele, şi hai-
nele I s-au făcut albe ca lumina") şi felul în care cei tre i dis-
Cca de--a doua rădăcină a tablourilor-viziune, pe care am cipoli care au asistat la teofanie au perceput situaţia ( ,,iată
desemnat-o „narativă", este constituită de iconografia şi de d i-a acoperit un nor luminos cu u mbra lui [ . .. ] ucenicii
soluţiile compoziţionale ale scenelor vizionare biblice. Un ,lU căzut cu feţele la pământ şi s-au înspăimântat foarte

tablou ca acela datorat lui Juan de Juanes, analizat anterior, Lare" ). 11 Fragmentul din Fap tele Apo_ş;tolilor, care descrie -
precum şi altele asemănătoare ar putea fi luate aici în conside- chiar dacă lacunar - Schimbarea la Faţă, arc, la rândul său,
rare, dar am urma o cale falsă, căci viziunea este socotită o indiscutabilă valoare anticipativă în cc priveşte iconografia
în aceste cazuri mai degrabă un nod conflictual. Anteceden- v1z1onară :
tele cele mai importante se găsesc în scenele unde sacrul
... pc când se uitau ci la El, S-a înălţat la cer şi un nor L-a ascuns
formează centrul unei naratiuni,
, având drept unică temă ,, vede-
din ochii lor. Şi cum stăteau ci cu och ii pironiţi spre cer, pc când
rea-apariţie". Este vorba, după părerea mea, de reprezentările
Se suia El, iată că li s-au arătat doi bărbaţi îmbră caţi în alb ş i i-au
Învierii, ale Schimbării la Faţă, ale Înălţării şi ale Adormirii zis: ,,Bărbaţi galilcicn i, de cc staţi ş i vă uitaţi la cer? Acest Isus,
Fecioarei . În cadrul iconografici creştine tradiţionale, aceste care S-a în ă lţat la cer din mijlocul vostru, va veni în ace l aşi fel
scene oferă cele mai interesante solu ţi i privind reprezentarea cum L-aţ i văzut mergând la ccr." 12
narativă a unei teofanii. Este fără îndoială semnificativă asi-
milarea fără precedent a acestor teme, ţinând cont de t rans- Examinând arta anterioară instau rării Contrareformei,
formările pc care le suferă pala în jurul anului 1500 în Italia. se poate constata că Schimbarea la Faţă şi Înălţarea consti-
Adormirea Fecioarei de Tiţian (1516-1518 ) sau Schimbarea tuie două teme în care experienţa vizionară fusese deja repre-
la Faţă de Rafael (1518-1520) sunt poate exemplele cele zentată, chiar dacă aceste scene narative se înscriu în cicluri
mai celebre, dezvăluind o anumită ştergere a limitelor între mult mai ample. Pentru a oferi doar un singur exemplu,
prezentarea iconică (preferată de obicei de tradiţie pentru atunci când a pictat Schimbarea la Faţă pentru altarul
decorarea altarului ) şi prezentarea narativă a divinului. Sau, catedralei din Avila (il. 7), Juan de Borgoiia s-a confruntat
mai precis, este vorba aic i de un fenomen de prezentare a cu o problemă de reprezentare apropiată de dilema funda-
divinului ca hierofanie. mentală - ce avea să-i preocupe pe colegii săi un secol mai
Zona altarului nu este doar spaţiul în care sacrul se mani - târziu -, problemă pe care a rezolvat-o însă cu ajutorul
festă ca „prezenţă reală" (în sacramente), ci şi locul în care limbajului figurativ al epocii sale. Corpul glorios este încon-
sacrul „se arată" în mod dramatic. jurat de o mandorlă cc semnalează „diferenţa" vizuală a

36 37
7. Juan de Borgona, Schimbarea la Faţă, după 1508, :--:. Juan de Borgo11a, Schimbarea la Faţ ă, detaliu din ii. 7.
tempera pc lemn, catedrala din Avila.
gestica reprezentată în partea i nferioară a imaginii: surpriza
p ărţii centrale din zona superioară a tabloului. Norul de care ( Petru), orbirea (Iacob), adoraţia (Ioan ) constituie tot atâtea
vorbeşte textul nu este prezent, şi aceasta, cred, pentru a ,1titudini de contemplare cc vor intra mai târziu în orizon-
conferi apostolilor-martori toată încărcă tura narativă ne- tul de interes al pictorilor de scene vizionare. Trebuie notat
cesară. Pictorul a dat într-adevăr tot cc putea mai bun în c1 aceste gesturi nu sunt doar „expresive", ele sugerând, în

38 39
egală măsură, într-o manieră aproape fizică, ,,contactul"
între registrul vizionarilor şi cel al teofaniei : una din mâinile
lui Petru „atinge" aproape mandorla ce-l înconjoară pe Isus,
aşa cum o fac şi mâinile împreunate ale lui Ioan. Cel care
„suferă" însă cu adevărat experienţa luminii revelate este
apostolul din centru, Iacob (il. 8) . Acesta reia atitudinea
tradiţională a „privirii în depărtări" (aposkopein ). 13 Gestul
său este în acelaşi timp rezultatul „uimirii" şi al dorinţei de
a „vedea mai bine" . El protejează vederea de excesiva con-
centrare vizuală a sacrului, asumând în acelaşi timp percepţia
lui; ascunde şi dezvăluie, uneşte şi separă . Nu întâmplător,
braţul ridicat pătrunde profund în interiorul mandorlei.
Gestul acesta pare să fi fost plasat acolo pentru a înlocui,
în măsura posibilului, dialectica şi funcţia „norului lumi-
nos", pomenit în text, dar absent în tablou.
Scena Înălţării lui Cristos pictată de Juan de Flandes (il. 9)
ilustrează destul de fidel textul citat din Faptele Apostolilor.
Artistul a optat pentru reprezentarea dinamică a episodului.
Înălţarea se petrece sub ochii noştri şi ai apostolilor (,, ... pe
când se uitau ei la El, S-a înălţat ... "). Există aici o diferenţă
de principiu în raport cu scena din Schimbarea la Faţă
menţionată anterior (il. 7). Apostolii lui Juan de Borgofia
par să contemple evenimentul deja înfăptuit, ei nu asistă la
,,actul" Schimbării la Faţă, ci contemplă „icoana" lui Isus,
chipul său transfigurat.
In Înălţarea lui Juan de Flandes, ,,icoana" lui Cristos nu
joacă nici un rol, chiar dacă reia o iconografie mult mai tim-
purie. Faţa Mântuitorului şi partea superioară a corpului
său nu sunt vizibile sau, mai precis, nu mai sunt vizibile:
,, ... un nor L-a ascuns din ochii lor .. . "
Aşa cum a subliniat Meyer Schapiro, iconografia Înăl­
tării cu Cristos dispărând între nori reprezintă „caracterul
~ranzitoriu al Înălţării, ultimul moment al incarnării sale
umane" 14 • S-ar putea deci afirma că, în vreme cc Schimbarea
la Faţă uimeşte prin excesul de „apariţie", Înălţarea surprinde 9. Juan de Flandes, Înălţarea, către 1500, tempera pe lemn,
prin reprezentarea unei „dispariţii". Într-adevăr, privind 110 x 84 cm, Musco del Prado, Madrid.

40 41
tabloul lui Juan de Flandes, se observă că toţi martorii as i stă anterior, va sluji doar pentru a rezuma caracterul de pre-
la eveniment cu surprindere, dar fără traumatismul vizual cursor al scenei în raport cu scenariul viziunilor.
prezent în Schimbarea la Faţă . Este vorba de un eveniment Nu există, probabil, exemplu mai convingător decât
reprezentat în momentul desfăşurării sale sub ochii noştri, Învierea de El Greco, pictată la începutul veacului al XVII-iea
fapt sugerat de funcţia dinamică a celor trei păsări care ( ii. 1O). Este o pânză a cărei cxtrem·ă alungire pc verticală
zboară în jurul corpului lui Isus, sau, mai exact, a ceea ce corespunde perfect subiectului. În partea superioară se vede
mai rămâne vizibil din corpul său. U rmelc tălpilor sale pe Isus plutind în aer, cu capul încoronat de un nimb în formă
muntele sfânt sunt un semn ultim, abil plasat în centrul de romb, cu privirea aţintită asupra spectatorului. Acest
însuşi al imaginii: ele reprezintă semnul unei „treceri" şi al
Cristos ne priveşte, integrându-ne astfel în reprezentare.
unei dialectici cc continuă să se desfăşoare între prezenţă
Care este însă cu adevărat rolul nostru în faţa acestui
şi absenţă. Aceste urme sunt într-un evident contrast cu
tablou? Se epuizează ci în contactul vizual direct cu figura
talpa apostolului, clar vizibilă, aproape de „limita estetică"
a tabloului. Piciorul acestuia era m enit să străbată lumea şi Celui Înviat? Cc sem nifică atunci rcg.istrul inferior al repre-
să răspândească, mergând pe jos, ,,cuvântul lui Isus" . zentării, toată această alungire a spaţiului figurativ şi reprezen-
Importanţa iconografici Înălţării pentru formarea ico- tarea privirilor în tablou? Nu vedem oare deja (sau mai ales)
nografiei vizionare constă în faptul că scena dispariţiei o reprezentare a reprezentării?
reprezintă oarecum prologul negativ al tuturor scenelor de Registrul inferior nu ne arată mormântul gol, conform
apariţie. Să ne întoarcem încă o dată la ultimul pasaj al tradiţiei. Dimpotrivă, el este suprapopulat cu personaje (sur-
evenimentului relatat de Faptele Apostolilor: prinse în diferite atitudin i) pe care nici un a dintre Evanghe-
lii nu le menţionează. Se pare că El Greco a renunţat la
Bărbaţi galilcicni, de cc staţi şi vă uitaţi la cer? Acest Isus, care
S-a înălţat la cer din mijlocul vostru, va veni în acelaşi fel cum
obiectul-simbol obligatoriu al scenei Învierii ( mormântul
L-aţi v ăz ut mergând la ccr. 15 gol ), pentru a inventa o naraţiune dramatică al cărei erou
adevărat este privirea, sau, mai precis, ,,gestul aposcopic".
Textul se încheie cu o aluzie la „a doua venire" a Mântui- În virtutea acestei raţiuni, tabloul poate fi considerat drept
torului. Atât Vechiul Testament (Daniel 7, 13 ), cât şi Noul cea mai clară manifestare a aposcopici, definitorie pentru
Testament (Matei 24, 30, Marcu 13, 26-28, Apocalipsa 1, 7)
scenariul vizionar pc cale de a se constitui în epocă. Tabloul
vorbesc de Parusic ca de manifestarea vizibilă a Fiului omu-
transformă scena Învierii într-o scenă având ca temă con-
lui pc (sau între) nori: ,,Şi vor vedea pc Fiul omului venind
fruntarea vizuală cu sacrul. Mai multe clemente accentuează
pe no rii cerului cu putere şi cu o marc slavă." 16
caracterul dramatic al confruntării . Între acestea, personajul
căzut, cu capul în jos 17, din prim-plan. Este indubitabil un
O relatare exactă a Învierii lui Cristos nu există în nici
una dintre Evanghelii. Este simptomatic că evenimentul cru- personaj negativ, căci în mâna dreaptă ţinc încă sabia cu care
cial al creştinismului a fost, la origine, o reprezentare redusă încercase să răpună ceea ce nu poate fi răpus. Nu cred că
la un simbol : mormântul gol. Nu îmi propun să refac aici mă înşel când afirm că această figură este o reminiscenţă sau,
istoria complicată a genezei şi evoluţiei iconografici Învierii. ma i exact, rezultatul transpunerii unei situaţii descrise de
Mă voi opri la o singură lucrare care, asemenea celor amintite Evanghelia după Ioan într-o scenă precedând Învierea.

42 43
În această operaţie de transpunere, El Greco a fost proba-
bil ajutat de teologii timpului, care generalizaseră deja moti-
vul căderii:
C ând M ântuitorul a rostit în grădină : Eu sunt (Ioan 18, 5 ), toţi
duş manii s-au dat în apoi ş i au c ăzut jos la păm â nt. 18

Predicatorii italieni, pe care El Greco ar fi putut să-i


asculte sau să-i citească pe când studia în Italia, au abordat
pe larg această temă:
Aceste dou ă scurte cuvinte, EGO SUM, sunt atât de puternice,
încât îi fac pc du şman i să cadă la p ă mânt, să-şi arunce armele şi
să-şi mişte braţele de parcă ar fi fost lovi~ de trăsnet, de o explozie,
de un ful ger sau de un cutremur [ ... ]. P rivi ţi-i cum cad. Zac la
pămân t ş i se uită spre cer, incapabili să accepte m ă rinimi a Dom-
nului Nostru Isus Cristos. Dar aproape împotriva voinţei lor se
întorc către Cer pentru a-şi înţelege mai bine umilinţa. Căci Cerul,
ş i nu pământul, e cel ce i-a făcut să cadă. 19

Personajul căzut la pământ este prezentat de El Greco


sub forma unui nud eroic, într-un racursi violent. Între acest
corp fără chip (a cărui privire îngrozită poate fi reconstituită
însă cu uşurinţă de imaginaţia spectatorului ) şi chipul încon-
jurat de nimb al lui Cristos, care ne priveşte, se defineşte
spaţiul tabloului şi se manifestă tensiunea sa fundamental ă,
tensiune ce uneşte şi separă partea superioară de cea infe-
rioară, terestrul şi cerescul, profanul şi sacrul, omul care cade
şi Dumnezeu care se înalţă.
Conflictul central care formează (la propriu şi la figurat)
axa însăşi a tabloului este reluat şi dezvoltat de figurile late-
10. El Greco, rale. Bărbatul în albastru din extremitatea dreaptă a repre-
Învierea, zentării este un adevărat uriaş, cu picioarele bine înfipte în
1584-1610, pământ, dar care atinge cerul cu mâna. Cele trei personaje
ulei pe pânză,
275 x 127 cm, plasate paralel cu marginea stângă a câmpului vizual sunt,
Musco de! aşa cum a remarcat Rudolf Wittkower, diferite ipostaze ale
Prado, Madrid. aceluiaşi efort de contemplare ascensional ă : de la orbirea

44 45
iniţială a omului de jos, trecând prin „trezirea" personajului
intermediar, până la frenezia celui cc îl recunoaşte şi îl salută,
plin de entuziasm, pc Isus cel Înviat. 20

Reprezentarea Adormirii Fecioarei este şi mai dificil de


realizat din perspectiva doctrinală. Evangheliile nu spun
nimic despre acest subiect, iar textul care avea să suplinească
această fundamentală carenţă documentară a apărut mult
mai târziu. Este vorba de Legenda aurea datorată lui J aco-
bus de Voragine, scrisă la finele veacului al XIII-lea.
Priviţi cum glorioasa Fecioară Maria a fost ridicată şi înălţată cu
totul la cer, cu onoare, cu bucurie şi cu desăvârşire. Conform
sfintei cred i nţe a Bisericii, ea a fost transportată cu totul, cu trupul
şi cu sufletul. 21

În ciuda acestui text, iconografia Adormirii a rămas


pentru o lungă perioadă un subiect extrem de controversat.
Elementul cel mai spinos îl constituia înălţarea Fecioarei nu
doar „cu sufletul", ci şi „cu trupul" . Chiar dacă Legenda
aurea a încercat să risipească acest dubiu, încă mai existau,
în secolul al XV-iea, pictori care preferau prudenţa în locul
ambiguităţii şi al erorii.
Juan Correa de Vi var, de pildă (il. 11 ), a ales o soluţie
ingeni oasă . Făcând apel la o metodă de reprezentare mai
timpurie, a preferat să plaseze Adormirea în cadrul ferestrei
încăperii în care Fecioara se stingea din viaţă. În felul acesta
putea să ofere o mărturie vizu ală problemei Adormirii,
lăsând în acelaşi timp spectatorului libertatea de a o inter-
preta. Apostolii care înconjoară patul Fecioarei nu par să
o vadă, de unde concluzia că viziunea din fereastră este
destinată exclusiv spectatorului.
Scena poate fi citită în două feluri . Cea dintâi lectură
porneşte de la premisa că Înălţarea este simultană cu Ador-
mirea, iar în acest caz fereastra nu ar reprezenta cu adevărat
înălţarea „cu trupul şi cu sufletul", ci doar a sufletului Mariei. 11. Juan Correa de Vivar, Adormirea Fecioarei, secolul al XVI-iea,
Este, de altfel, soluţia aleasă puţin mai târziu în ilustraţiile tempera pe lemn, 254 x 147 cm, Museo clei Prado, Madrid.

46 47
lui Jerome Wicricx pentru Evangelicae Historiae Imagines Paleotti a oferit următoarea soluţie:
de Hicronymus Nadal (Anvers, 1607).
Am reflectat as upra tabloului Înălţării şi am consultat şi alte per-
A doua lectură ar putea discerne, în „tabloul" din fereas-
soane bine informate, ajungând împreună la concluzi a că nu
tră, o reprezentare a unui moment posterior Adormirii .
trebuie abandonat vechiul obicei al Bisericii, căci nu exi stă nici
Atunci ar fi cu adevărat o Înălţare „cu trupul şi cu sufletul".
o scriere canonic:'i ori directiv,\ majoră care să conducă la o soluţie
Printr-un defect de „încadrare", spectatorul nu poate vedea contrară . Şi îndeosebi pentru că au existat oameni, odinioară ca
nici mormântul, nici apostolii, ci doar corpul înviat al Fecioa- şi acum, care se îndoiesc de realitatea Înălţării Fecioarei, trebuie
rei, purtat de îngeri. Dispunerea celor trei ferestre în imagine să ne ferim de a face schimbări substanţiale. Câţiva ne reamintesc
aminteşte îndeaproape de structura unui rctablu, iar fereas- totu ş i că faţa preafericitei F ecioare trebuie să pară cam ca a unei
tra centrală este prezentată ca piesa centrală a acestui „triptic". femei de şaptezeci de ani, dar trebuie să fie luminoasă.
Pentru cei mai mulţi pictori din Renaştere această ambi- Corpul ci de s l avă ar trebui să fie lipsit de culori, veşmintele
guitate putea părea inutilă; ca a reapărut atunci când Con- sale, albe ca lumin a, asa cum se obisnuicstc în Schimbarea la Fată
' ' 1 '

trareforma a redeschis dezbaterea despre corectitudinea a Domnului; părul ci trebu ie să cadă liber, fară a fi împletit cu
artă, şi t rebuie să poarte o coroană pc cap, pentru a arăta că este
iconografică şi doctrinală a imaginilor. Pentru Pacheco, de
regina Cerului [ ... ].
pildă, Adormirea Fecioarei constituie „un triumf imposibil
O parte dintre apostolii din jurul mormântului vor putea
de relatat" ( triunfa inenarrable ). 22 Problema apăruse totuşi fi rep rezenta ţ i privind în sus, iar a lţii privind către mormânt,
mai devreme, în Italia. Graţie îndeosebi cercetărilor lui Paolo deoarece o astfel de acţiune este verosimilă ş i pentru c ă, fie că
Prodi, se ştie că în 1583, la un an de la publicarea Discursului Înălţarea Fec ioarei a fost vizibil ă sau invizibilă, apostolii, prin
său, cardinalul Gabriele Paleotti, mareic teo retician al ima- revelaţia Sfântului Duh, au putut vedea ceea cc alţii nu au văzut,
ginii catolice, a fost consultat în legătură cu iconografia Ador- rămânând astfel p lini de admiraţie în faţa unui lucru atât de
mirii Fecioarei. I se cerea părerea tocmai pentru că era vorba miraculos. 2·1
despre unul din „lucrurile incerte", al căror principiu fusese
Acest text demonstrează că Palcotti accepta în esenţă
deja abordat de cardinal în scrierile sale. Un comanditar pru-
reprezentarea traditională a Înăltării Fecioarei ' asa. cum se
dent dorea să ştie dacă, din perspectiva doctrinei, era permisă ) )

constituise ca de-a lungul secolelor. El subliniază functia


reprezentarea, în acelaşi tablou, a Adormirii Fecioarei în
de legătură narativă a apostolilor ( unii dintre ci vor privi
registrul superior şi a ap ostolilor privind cu stupoare mor-
,,în sus", alţii „către mormânt"), explicând vederea privile-
mântul gol, în registrul inferior ( chiar dacă cele două scene
giată cc le-a fost acordată prin teoria „harului dăruit" acclasi
sunt clar separate cronologic), sau dacă era îngăduită liber- ' '
care justifică şi permite viziunile în general: ,,prin revelaţia
tatea - deja confirmată de o anumită tradiţie - de
Sfântului Duh, au putut vedea ceea cc alţii nu au văzut".
a-i face pc apostolii care o privesc pc Fecioara pc calc de a se în ălţa, Interesantă este, în fine, descrierea corpului „de slavă" sau
ceea cc nu parc posibil, căci nu dispunem de informaţii despre „glorios" ca rememorare şi trimitere la corpul transfigurat
caracterul vizibil al Înălţării, faptul p ărân d mai degrabă o eroare al lui Cristos (în Schimbarea la Faţă), care devine aici refe-
a pictorilor care s-au inspirat din Înă lţarea Mântuitorului .23 rinţă obligatorie a oricărei teofanii.

48 49
Tinând
, cont de aceste dezbateri, este mai usor, de înteles
,
demersul anumitor pictori spanioli, chiar dacă nu se poate
stabili o influenţă directă între textele citate şi imaginile lor.
Pedro de Orrente, pentru a da un exemplu concret (ii. 12),
abordează reprezentarea miracolului în spiritul promulgat
de Paleotti, subliniind însă, prin câteva invenţii perso-
nale, dimensiunea vizionară. În prim-planul registrului
inferior se vede mormântul, într-un racursi foarte marcat.
Una dintre marginile sale este paralelă cu marginea tabloului,
astfel că spectatorul se poate „apleca" spre interior, pentru
a constata, asemenea apostolilor, că este gol. Simplificările
operate de pictor pentru a ajunge la acest rezultat sunt evi-
dente şi semnificative : el a eliminat din câmpul vizual al
tabloului linia solului şi a tăiat partea inferioară a corpurilor
apostolilor.
Nu avem date despre amplasarea originară a tabloului,
dar sunt aproape sigur că era atârnat în aşa fel încât specta-
torul să poată avea marginea inferioară la nivelul pieptu-
lui, fiind astfel obligat să ocupe partea lăsată liberă din faţa
mormântului.
În fine, trebuie subliniat că, raportându-se la soluţia lui
Palcotti - ce nu menţiona exact câţi apostoli trebuie să
privească în sus sau în jos -, Orrcntc reprezintă un singur
personaj care „vede" miracolul Înălţării. Acesta se află în
extremitatea dreaptă a tabloului şi reprezintă - într-o lectură
liniară de la stânga la dreapta - ultima dintre atitudinile
adoptate de cei ce au asistat la eveniment : el este „cel care
vede prezenţa", în timp cc tovarăşii săi nu pot, în acel mo-
ment, decât să realizeze „absenţa". Cât despre spectator, el
este integrat narativ în reprezentare, dat fiind c ă poate (şi
trebuie) să privească alternativ fie hăul negru al mormân-
tului, fie cerul, unde, prin „voinţa Sfântului Duh", Fecioara
se înalţă „cu trupul şi cu sufletul".
12. Pedro de Orrcntc, Înălţarea Fecioarei, primul sfert
al secolului al XVII -iea, ulei pc pânză, 123 x 91 cm,
colecţie privată, Madrid .

so 51
făcut, nu poate fi atât de real, încât până la urmă să nu -ţi dai seama
III
că portretul nu c viu, ci mort. 1
Viziuni şi imagini
Este semnificativ că această descriere recurge imediat la
o comparaţie din domeniul picturii. Im agi nea lui „Cristos
înviat" joacă, la Tereza, rolul unui terminus proximus. Dife-
renţa specifică este însă, ca în orice definiţie, partea cea mai
importantă. Cc deosebeşte „viziunea" de „pictură"? În cele
1. VIZIUNI din urmă, totul! Concluzia aceasta, atât de tranşantă ( es
disbarate pensar que tiene semejanza lo uno con lo otro/ ,,e
Tereza din A vila ( 1515-1582) evoca astfel prima sa vizi- o prostie să gândeşti că poate semăna întru totul unul cu
une complet ă : altul în vreun chip oarecare"), poate părea paradoxală. Care
Într-o zi de Sfântul Pavel, în timpul slujbei , mi-a apărut în faţa
este scopul comparaţiei între viziune şi pictură, dacă între
ochilor întreagă această Sfântă Natură Umană, ca în picturile care ele nu există nici un raport? Răspunsul este următorul: a
reprezintă Învierea, plină de o marc frumuseţe şi maiestate [ ... ]. compara ceea cc este incomparabil constituie o modalitate
Această viziune, cu toate că e ima ginară, n-am văzut-o defel Cl\ de a comunica incomunicabilul. Mărturia inaugurală a Tere-
ochii trupului, ci cu cei ai sufletului [ .. .]. [ ... ]dacă mi-aş fi petre- zei din A vila ar trebui de aceea citită ca exerciţiu retoric de
cut mulţi ani încercând să-mi închipui ceva atât de frumos, şi tot comunicare a unei experienţe de dincolo de cuvinte.
nu aş fi ştiut sau putut s-o fac, deoarece depăşeşte cu mult ceea Faptul că prima viziune completă a Terezei are loc de
cc s-ar putea înch ipui, că totul c num ai o strălucire albă . Nu c
sărbătoarea Sfântului Pavel nu este lipsit de semnificaţie .
totul atât strălucire sau orbire, cât c o lumină albă şi dulce, iar
Apostolul Pavel a fost primul care a avut o astfel de expe-
strălucirea c difuză; ca dă o extrem de marc desfăta re privirii şi
rienţă şi tot ci a formulat noţiunea de „discernământ al spiri-
nu o oboseşte, dup ă cum n-o face nici claritatea cu care se vede
o frumuseţe atât de cerească. Lumina aceasta c foarte diferită de tului" (discretio spiritum ), pe care Tereza parc să fi încercat
cca de pc pământ, încât parc atât de puţin luminoasă strălucirea să o aplice în cursul relatării sale. Chiar mai mult decât atât :
soarelui pc care o vedem în comparaţie cu acea splendoare ş i Sfântul Augustin îşi concepuse discursul fondator despre
lumină cc ni se înfăţişează din aintea ochilor, că n-am mai dori să-i experienţa vizionară ca un comentariu la experienţa Sfân-
deschidem după aceea [ ... l Îmi p ărea mic, în unele lucruri, că era tului Pavel. 2
imagine ceea cc vedeam, dar în multe altele nu, însă credeam că Experienţa inaugurală a Terezei din Avila trebuie înţe­
c Cristos, judecând după limpezimea cu care mi se arăta. Uneori leasă în contextul acestei tradiţii. Ea ne mai spune - fapt
îmi apă rea El atât de confuz, că-mi părea imagine, dar nu aidoma
esenţial - că Isus, care i-a apărut în ziua sărbătorii Sfântului
picturilor pământeşti, în care c zugrăvit, oricât de bune ar fi, c ă
Pavel, semă n a cu cel ce poate fi văzut în tablourile care înfăţi­
şi cu cu ochii mei am v:izut destule foarte reuşite. E o prostic să
şează Învierea. Privind unul dintre aceste tablouri ( cum ar
gândeşt i că poate semăna întru totul unul cu altul în vre un chip
oarecare, ci nici mai mult, nici mai puţin decât poate semăna o fi Învierea de El Greco, il. 1O ), ne putem face o idee despre
persoană în viaţă cu portretul său , care, oricât de bine ar fi fost ceea ce a văzut Tereza în acea zi. Putem de asemenea citi

52 53
un manual de iconografie, ca cel al lui Pacheco, în care se
realizează codificarea verbală a imaginilor:

Domnul Nostru Isus Cristos trebuie pictat cu maiestate şi fru-


museţe, altfel spus, înveşmântat în mantia roşie şi haina albă, cu
rănile sale glorioase vizibile, într-o lumină strălucitoare ... 3

Tereza nu spune că l-a văzut pe Cristos înviat şi, cu atât


mai puţin, că ar fi văzut scena Învierii. Ea vorbeşte doar
de o asemănare şi desemnează prin experienţă un terminus
proximus al „corpului subtil" al viziunii. Întreaga descriere
care urmează confirmă acest fapt. Mai mult, Tereza insistă
asupra diferenţelor de efect manifestate de propria expe-
rienţă, în raport cu cea sugerată de Învierea însăşi. Elemen-
tul esenţial este lumina ce se degajă din „corpul subtil":
aceasta nu orbeşte, astfel încât Tereza nu se consideră nici
un moment într-o situaţie de receptare similară personajelor
lui El Greco, pentru a relua un exemplu deja familiar.
Când a pictat acest pasaj din Viaţa Terezei (il. 13 ), Alonso
Cano a încercat să reprezinte cu cât mai mare fidelitate măr­
turia ei. Cum Tereza nu face nici o menţiune directă despre
propria ei reacţie în faţa apariţiei, Cano a fost nevoit să o
inventeze. A făcut-o, fără îndoială, după ce a citit cu aten-
ţie textul, sprijinindu-se pe retorica nonverbală a corpului,
familiară întregii tradiţii picturale. Poziţia de sfântă-vizio­
nară este foarte diferită de patetismul aposcopic al perso-
najelor din Învierea pictată de El Greco şi continuă mai
degrabă tradiţia mai moderată a limbajului gestual întâl-
13. Alonso Cano,
nit, de pildă, în scenele Înălţării (il. 9) sau Schimbării la Faţă
Viziunea
(il. 7). Sfintei Tereza,
În ce priveşte reprezentarea lui Cristos, Cano preferă să către 1629,
urmeze sensul literal, şi nu pe cel figurat, al descrierii Tere- ulei pe pânză,
98 x 42 cm,
zei. Ea vorbeşte de un Isus triumfător în moarte, purtând
Colecţia
flamura Învierii. Pictorul a fost însă destul de prudent în J. Gudiol,
demersul său, reprezentând corpul Celui Înviat desprins de Barcelona.

54 55
orice context narativ. Mai mult, graţie dimensiunilor reduse, „Ai făcut bine că m-ai aşezat aici, voi fi prezentă la laudele pc
această apariţie a lui Cristos aparţine unui alt ordin de rea- care surorile le vor adresa Fiului meu şi I le voi ofcri." 5
litate decât cel al corpului Terezei. Limbajul lui Cano este
Această relatare este interesantă în măsura în care măr­
absolut augustinian: diferenţa de dimensiune dintre Isus şi turiseşte importanţa pc care o capătă, pentru experienţa
Tereza este diferenţa dintre imago şi aequalitas. Pictorul a vizionară, cântul şi decoraţia figurată din locurile sacre.
ales una dintre posibilităţile de reprezentare sugerate de Apariţia are loc când începe Salve Regina şi în imaginea de
textul T erczci, în care conceptele-cheie sunt cele de „ima - cult. Fecioara „coboară" în altarul ce o reprezintă, iar acesta
gine" (imagenlimago ), de „asemănare" (semejanzalsimilitudo ) joacă totodată rolul de catalizator şi de „receptacul" al teo-
şi de „egalitate" ( ,,Isus-Cristos însuşi": el mesmo Christo ). faniei. Fecioara-apariţie tinde să şteargă, prin prezenţa ei
Dacă Tereza a rămas nehotărâtă în privinţa adevăratului copleşitoare, imaginea iniţială, dar - şi acest detaliu este sem-
statut al apariţiei, Cano a fost obligat să aleagă. Cristul său nificativ - nu seamănă cu aceasta. Tereza subliniază clar
este o imago, care este asemănătoare Mântuitorului, fără a asemănarea viziunii sale cu un alt tabl_ou: misterioasa „ima-
fi El însuşi. 4 gi ne dăruită de contcsă"6.
Toate scrierile marilor mistici spanioli din veacul al XVI-iea Relaţia devine şi mai semnificativă dacă luăm în consi-
abundă în referinţe despre altcritatca fundamentală a sacru- derare faptul că Tereza descrie o situaţie deja ilustrată de
lui, despre ruptura ontologică între acel „aici" (acâ) al ex- un tablou pc care ar fi putut cu uşurinţă să-l vadă, pentru
perienţei şi acel „acolo" (alli ) al viziunii. În ciuda acestei că se afla, la acea epocă, în mânăstirea învec i nată, Sfântul
distanţe, comunicarea între imaginarul mistic şi cel artistic Toma din Avila, unde se ducea destul de dcs. 7 Este vorba
este permanentă . Există o circulaţie continuă între viziune de Apariţia Fecioarei în faţa unei comunităţi dominicane de
şi pictură, cc poate fi urmărită atât la marii mistici, cât şi în Pedro Berruguetc, azi la Prado (ii. 14 ). Evenimentul ilustrat
religiozitatea populară. Ar fi util să luăm în considerare prin- de Berruguete este o legendă dominicană :
cipalele modalităţi ale acestei comunicări. Să ne întoarcem Adversarul celor drepţi , diavolul, care nu s-a temut să-l înfrunte
la Tereza din Avila: pc Stăpânul universului, simţindu-se atacat de dominicanii din
Bologna şi din Paris, mai mult decât în oricare alt loc, a ales aceste
În primul an când eram stareţă la Encarnacion, în ajunul Sfântului
oraşe pentru a le ataca, de îndată cc ordinul a fost înfiinţat [ . . -l
Sebastian, chiar în momentul când a început Salve, am văzut-o
Ca un ultim refugiu, implorând ajutorul fecioarei Atotputernice,
pc Maica Domnului încon j urată de un nor de îngeri coborând fraţii au hotărât să organizeze, după vecernie, o procesiune so-
din cer şi aşezându-se în strana stareţei, unde se află imaginea lemnă în onoarea ci, în care să fie cântată Salve Regina. Graţie
Fecioarei . Mi s-a p ă rut atunci că nu am mai văzut tabloul, ci pc acestei rugăciuni î nchinate Fecioarei, apariţiile au fost imediat
Fecioara însăşi, care semăna puţin, cred, cu imaginea d ă ruită de alungate.[ . . .]. Această procesiune a fost pe placu l Domnului şi
contesă. Este adevărat că abia am avut răga zul de a o examina, al Maicii Sale, aşa cum a demonstrat-o entuziasmul mulţimii,
că am căzut imediat într-un marc extaz. Mi se părea că erau îngeri evlavia preoţilor, dulcile lacrimi, suspinele pioase şi admirabilele
deasupra cornişelor stranelor şi pe rezemătoarele din faţ ă, dar nu-i viziuni. Într-adevăr, mulţi oameni au văzut şi au povestit că, atunci
vedeam într-o form ă trupească, c ă ci era o viziune intelectual ă . când preoţii se pregăteau să părăsească altarul Fecioarei, Ea a
Maica Domnu lui a ră m as astfel cât a durat Salve ş i mi-a spus: coborât din înaltul cerului însoţită de o oştire de îngeri. Când fraţii

56 57
au ajuns la invocarea „O, dulce Fecioară Maria", Ea S-a înclinat,
i-a binecuvântat şi a suit la cer cu suita Ei. 8

Vizualizarea acestui text de către Berruguete este clară


şi originală totodată. În claustrul ce se deschide în dreapta
imaginii vedem primul episod al naraţiunii : diavolul hăr­
ţuind un călugăr. În centru poate fi contemplat fericitul dez-
nodământ, datorat „contra-apariţiei" Fecioarei.
Berruguete îşi permite cel puţin o libertate semnificativă
faţă de text : el plasează apariţia Fecioarei deasupra unui altar.
Există un raport de vecinătate, deloc întâmplător, între
tabloul de altar şi apariţie : divinul pare atras de o imagine
a lui însuşi. Altarul este un triptic reprezentând, în panoul
central, Fecioara aşezată pe tron cu Pruncul în braţe, în timp
ce viziunea este atât de mare, încât ocupă tot spaţiul bolţii,
figurând-o doar pe Maria singură, încoronată ( ca în imnul
Salve Regina), stând în picioare pe cornul lunar, înconjurată
de soare şi de îngeri-muzicieni. Dispunerea spaţială a tablo-
ului lui Berruguete face oarecum imprecisă poziţia apariţiei .
Majoritatea călugărilor nu realizează prezenţa Fecioarei, iar
personajele ce par în extaz fixează un punct nedeterminat,
situat undeva pe bolta bisericii. Viziunea este în egală măsură
spaţializată şi aspaţială, la fel cum este în acelaşi timp inte-
rioară şi exterioară, reală şi imaginară.
Dacă Tereza din Avila s-a lăsat cu adevărat influenţată
de tabloul lui Berruguete, aşa cum sunt convins că s-a
întâmplat, atunci a putut înţelege şi mesajul profund al
acestuia. Legenda dominicană este una fondatoare. Viziu-
nea exorcizează comunitatea, iar teofania purifică locul
apanţ1e1.

Ar trebui luat în considerare şi faptul că în momentul viziu-


nii Tereza fusese recent numită stareţa mânăstirii Întrupării,
14. Pedro Berruguctc, Apariţia Fecioarei în faţa unei comunităţi
dominicane, sfârşitul secolului al XV-iea, tempera pe lemn, în condiţii dramatice, evocate în Cartea întemeierii (Libro
130 x 86 cm, Musco de! Prado, Madrid. de las Fundaciones). 9 Tabloul lui Berruguete i-a oferit cadrul

58 59
unei experienţe mistice ce constituia o repetiţie arhetipală
şi un omagiu special adus aliaţilor ei fideli .

2. IMAGINI

Spre deosebire de Tereza din Avila, care excelează în


activitatea vizionară, fără a ezita să se slujească de ajutorul
oferit de imaginea pictată sau sculptată, Sfântul Ioan al
Crucii reprezintă polul aniconic al misticii spaniole:
... nimic din ceea cc reprezintă im agi naţia nu poate fi folosit ca mij-
loc corespunz ător pentru uniunea cu Dumnczcu. 10

Ca atare, atât viziunile, cât şi imaginile au fost cu uşurinţă


exilate din exerciţiul contemplativ.
Poziţia extremă a Sfântului Ioan al Crucii în problema
imaginilor şi a viziunilor nu şi-a găsit o dezvoltare semni-
ficativă în ordinul carmeliţilor. 11 La câteva decenii de la moar-
tea sa în 1591, a apărut o gravură pe care Ioan ar fi dezaprobat-o
fără îndoială cu severitate 12 : ea înfăţişa un călugăr carmelit
îngenuncheat într-un peisaj, contemplând o imagine înră­
mată a Fecioarei cu Pruncul, care se detaşează ca o viziu-
ne/tablou pe fundalul cerului plin de nori ( il. 15 ). Acest
„tablou" este de asemenea o „fereastră" deschisă către lumea
de dincolo: norii se dau la o parte şi lumina emană din această
enormă lampă-torţă, ca şi când ar trece prin ramă. Textul
ce însoţeşte gravura subliniază exact ceea ce Ioan nega: func-
ţia intermediară a viziunii.
Alte episoade narate de tradiţia carmelită încearc ă să ate-
nueze ostilitatea Sfântului Ioan al Crucii faţă de imagini.
Cel mai important dintre acestea este cunoscut în general
ca „Miracolul de la Segovia". Conform arhivelor carmelite
păstrate la Scgovia, într-o zi a anului 1588, pe când Ioan mer-
gea pe cărarea ce ducea în patio, a văzut pentru prima dată 15. Antoine Wicricx, Viziune imaginară, după 1591, gravură,
o imagine înfăţişându-l pe Isus căzând sub greutatea crucii; C abinet des Estarnpcs, Bibliothcquc Royalc Albert Ier, Bruxelles.

60 61
de îndată s-a simţit copleşit de iubire şi transportat de
extaz. 13 Mai târziu, i-ar fi relatat lui Francisco de Yepes că
„i s-a întâmplat ceva ce venea de la Domnul Nostru" : după
ce schimbase locul tabloului, aşezându-l în biserică, unde
putea fi onorat nu doar de călugări, ci şi de mulţimea din
afară, aflându-se într-o zi în rugăciune în faţa lui, tabloul
i-ar fi vorbit: ,,Frate Ioan, cere-mi ce vrei ca să te răsplătesc
pentru serviciul pc care mi l-ai făcut." Iar Ioan i-a răspuns:
„Doamne, dă-mi mic să îndur suferinţele Talc, pentru a fi
umilit şi socotit doar un nimic." 14
Tabloul care i-ar fi vorbit lui Ioan se află încă la mânăs ­
tirea din Segovia, dar este greu de studiat din cauza stării
proaste de conservare şi a repictărilor ulterioare. Din fericire,
există numeroase gravuri ( cele mai multe folosite ca frontis-
picii pentru operele lui Ioan al Crucii) cc reproduc Miracolul
de la Segovia, oferind o mărturie despre starea iniţială a picturii
(il. 16). Imaginea îl înfăţişează pe Isus purtându-şi crucea, cu
privirea îndreptată în jos. În gravurile-document cunoscute,
o filacteră iese din gura Mântuitorului, iar alta, din gura Sfân-
tului Ioan. Astfel se vizualizează miraculosul dialog.
În principiu, nimic nu diferenţiază acest episod, legat de
tradiţia ordinului de pe Muntele Carmel, de atâtea alte mira-
cole ce abundă în literatura religioasă începând cu Evul Mediu.
Un fapt este însă remarcabil în această istorie, şi anume un
detaliu, dar nu lipsit de semnificaţie.
Tipul de imagine care ar fi provocat dialogul foloseşte
o metodă compoziţională foarte răspândită începând cu Evul
Mediu târziu, cunoscută sub numele de „prim-plan dra- B. ÎOANNES A CRVCE Cm,,,,.':""~.akrllt. p ,·t'mus Paren.s .
matic"15. Metoda operează o apropiere obligatorie între spec- 1'!:1tfliar 11,eolo.JueJul,lmt-,:.S Dofkr etJcrptor: diuutPl"YUft
tator şi tablou, menită să invite la - sau chiar să provoace - 11at1ms j'[J()brie h{r, C/1:111. Diw_{itmilmriter vrrba WuiJ: .
compassio. Nu e de mirare c ă o asemenea imagine, aşa cum
susţine tradiţia, i-ar fi „vorbit" lui Ioan. Un al doilea element
16. Antoine Wiericx, Miracolul de la Segov ia, 1591,
se adaugă celui dintâi. Este vorba de maniera în care pictura gravură pe cupru, 11 x 6,8 cm, Cabinet des Estampes,
spaniolă a veacului al XVI-iea, adică cea contemporană cu Bibliothequc Royalc Albert Ier, Bruxelles.

62 63
dramatic, mai precis, de interpretările ei spaniole. Într-un
anume fel, Ioan al Crucii intră, printr-un proces de empatie
şi de substituire, în rolul pe care numele său i-l destinase de
la bun început. Graţie acestei duble operaţii el devine, cu ade-
vărat, ,,Ioan al Crucii" .
În devoţiunea spaniolă a Contrareformei întâlnim nume-
roase episoade similare, care stau mărturie raportului din-
tre experienţa imaginii şi experienţa vizionară. Voi cita doar
două dintre ele.
Istoria care îl are drept erou pe San Juan de Dios (Sfântul
Ioan al lui Dumnezeu), născut în Portugalia în 1495, mort
la Granada în 1550, este elocventă pentru că relatează o
experienţă paralelă cu cea a - aproape - omonimului său
Ioan al Crucii. Aşa cum arată documentele despre viaţa sa
şi imaginile (ii. 18) ce o ilustrează, Ioan al lui Dumnezeu a
17. Luis de Morales (supranumit Divinul Morales), fost binecuvântat de mai multe ori cu viziuni care aveau un
Fecioara şi Sfântul Ioan şi Isus purtând crucea, raport cu imaginile pictate. Cea mai celebră dintre ele s-a
diptic reconstituit, tempera pe lemn, 61 x 41,5 cm petrecut în biserica Maicii Domnului din Granada. Într-o
şi 60 x 52 cm, Kunstmuseum, Base!.
zi, pe când se ruga în faţa crucifixului, i s-a părut că-i vede
pc Sfântul Ioan şi pe Fecioara Maria coborând din tablou.
Sfântul Ioan al Cmcii, îl reprezenta pe Isus purtându-şi cru- Fecioara s-a îndreptat spre el, ţinând în mână coroana de
cea într-un prim-plan narativ. spini pe care i-a aşezat-o cu forţa pe cap, spunându-i: ,,Ioan,
Această trăsătură specifică ar fi putut juca un rol decata- prin aceşti spini şi prin suferinţă vei merita coroana pe care
lizator în experienţa vizionară carmelită, căci asistăm - aşa Fiul Meu o păstrează pentru tine în cer." 16
cum o demonstrează numeroase lucrări - la o anumită Tabloul lui Francisco Camillo, datat 1653, reprezintă
predilecţie pentru reprezentarea efectivă a dialogului plin această scenă adăugându-i câteva elemente. În planul înde-
de compasiune. Luis de Morales (,,Morales el Divino"), de părtat se poate vedea un altar figurând Răstignirea . Imagi-
pildă, ilustrează scena într-un diptic ( il. 17): un panou îl nea, parţial acoperită de o draperie, dezvăluie absenţa a două
reprezintă pe Cristos sub greutatea crucii, iar celălalt pe Maria dintre personaje: Ioan Evanghelistul şi Maria l-au abandonat
şi Ioan Evanghelistul (în semifigură ) copleşiţi de durere şi pentru o clipă pe cel Crucificat, pentru a coborî aici, pe
compasiune. Raportul dintre cele două „voleuri" este unul pământ. Rolul jucat de evanghelist în acest tablou devine
de dialog, şi nu cred că greşesc afirmând că un astfel de diptic astfel mai important decât cel pe care i-l atribuie în mod
conţinea deja, in nuce, schema principiului căruia îi cores- obişnuit textele. El ia parte la încoronarea omonimului său,
punde experienţa miraculoasă a Sfântului Ioan. Această expe- oferindu-i mâna şi poate şi numele. Aspectul de „impunere
rienţă nu este de altfel cu totul străină de spiritul prim-planului a numelui" conţinut de scenă este cu atât mai subliniat. Al
64 65
doilea exemplu este poate şi mai revelator, dezvăluindu-ne
conexiunea dintre experienţa vizionară şi iluzionismul optic
în anumite opere de artă ale veacului al XVI-lea şi mai ales
ale veacului al XVII-lea. Juan Acuiia de Adarvc, autorul celei
mai cuprinzătoare cărţi consacrate „adevăratelor imagini ale
lui Cristos" în secolul al XVII-iea, relatează experienţa unei
călugăriţe în faţa unei „Năframe a Sfintei Veronica", adică
în faţa unui tablou înfăţişând „Sfânta Faţă" (ii. 19 şi 20).

Într-o zi, în timpul Săptămânii Sfinte, după ce s-a biciuit cu lanţuri


de fier aşa cum obişnuia, stând prosternată în faţa unei Năframe
a Sfintei Veronica, a spus: ,,O, dulcele meu Isus, te implor, Doamne,
în numele Patimii Tale sfinte, fă să ajung mireasa Ta călugă­
rindu-mă, pentru ca, eliberându-mă în sfârşit de cele lumeşti, să
mă pot dărui cu totul Ţie, Salvator al sufletului meu ."
După ce a rostit aceste cuvinte, Năframa şi-a schimbat aspectul,
transformându-se în frumosul chip al Domnului Nostru Isus Cris-
tos, la fel de viu cum ar fi fost în carnea păcătoasă şi muritoare.
Iar cuvintele ei la vederea Mântuitorului nostru, lacrimile, lamen-
tările şi fră mântările ci erau născute dintr-o atât de marc iubire,
încât Domnul însuşi a binecuvântat-o, promiţându-i s-o accepte
ca mireasă [ ... ]. După ce a vorbit astfel, Năframa şi-a reluat
înfăţişarea dintâi . 17

Semnificaţia acestei relatări nu constă doar în faptul că o


pictură a fost suportul unei viziuni. Avem de-a face cu o vari-
antă, între altele, a unui vechi topos. Adevărata semnificaţie
a fragmentului rezidă, cred, în instaurarea unui paralelism
ineluctabil între experienţa mistică şi experimentele ilu-
zioniste ale picturii din acea epocă. Pentru a fi mai explicit:
eroina relatării a avut o experienţă care ar putea fi definită
drept un „trompe-l'ceil mistic" . Există în epocă o scrie extrem
de bogată de tablouri reprezentând „Năframa Sfintei Vero-
18. Francisco Camillo, Sfântul Ioan Evanghelistul şi Fecioara
îl încoronează pe Sfântul Ioan al lui Dumnezeu, 1653, ulei pe pânză,
nica", având în comun realizarea într-un trompe-l'ceil de un
233,6 x 127 cm, The Bowes Museum, Barnard Castle (Durham). extrem rafinament. În această serie, Năframele lui Zurbaran

66 67
19. Francisco de Zurbaran, Sfânta Faţă (Năframa Sfintei
Veronica), către 1631, ulei pe pânză, 70 x 51,5 cm,
Nationalmuseum, Stockholm.

(il. 19) ocupă indubitabil, graţie calităţii lor, un loc pri-


vilegiat. Materialitatea vălului, pliurile, textura sa sunt re-
produse cu o incomparabilă virtuozitate. Chipul lui Cristos
arată însă ca şi când ar fi fost şters de trecerea timpului.
Spectatorul trebuie să facă un adevărat efort pentru a activa 20. Anonim, Sfânta Faţă (Năframa Sfintei Veronica),
secolul al XVI-iea, tempera pe lemn,
această imagine imprecisă, la limitele cvanescentului. Dar
Monasterio de la Encarnaci6n, Avila.
68 69
datorită acestui efort se instaurează, în cadrul contemplării, pagate de Conciliul tridcntin ( 1563 ), constituia unul dintre
legătura profundă dintre spectator şi imagine. fap tele unanim acceptate în ţările catolice:
Pe de altă parte, o tradiţie mai timpurie a reprezentării Scopul principal al imaginilor va fi de a- i convinge pe oameni să
„Năframei Veronicăi", care îsi are orio-inea în arta Tărilor fie pioşi ş i să se supun ă lui Dumnezeu; menirea lor va fi de a inspira
' b '
de Jos din veacul al XV-iea, încă la modă în Spania secolului ascultarea şi supunerea datorate lui Dumnezeu .20
al XVI-iea şi parţial şi în cel urm ător, aborda aceeaşi imagine
într-o manieră fundamental diferită (ii. 20): chipul lui Cris- Afirmaţia lui Martfnez se cuvine a fi reţinută din două
tos parc c ă se desprinde de năframă, plutind în spaţiul dintre motive. Primul se datorează faptului că , în opinia lui, ima-
spectator şi giulgiu. ginea „bine pictată" poate mişca cel mai mult spectatorul.
Experienţa novicei în faţa Năframei, relatată de Acuii.a Această cerinţă pare a fi în contradicţie cu lipsa de interes
de Adarve, parc să rezume, la nivelul contemplării mistice, pentru calitatea artistică prezentă în textele ecleziastice, mai
o dialectică a trompe-l'ceil-u lui cc era evidentă în arta spa- preocupate de „puterea imaginii", decât de „frumuseţea" ei.
niolă contemporană. La întrebarea dacă în acest caz trompe- Mai mult, această teză pune în discuţie reticenţa declarată
l'ceil-ul constituie un mijloc de expresie artisti că sau mai a misticii negative în faţa imaginii prea desăvârşite, consi-
degrabă o modalitate de excitare mistică, se poate răspunde derată un p ericol pentru credinţă, deoarece „pictura însăşi
cu o frază a lui Francisco Pacheco, autoritatea absolută în c cea care delectează, şi nu ceea ce ca reprezintă" (hay muchas
domeniul artei sacre din veacul al XVII-iea: ,,Prin mijloace personas que ponen su gozo mas en la pintura y ornato de
artistice avansate - afirmă el - se poate restaura şi înnoi ellas que no en lo que representan ). 2 1
vechea devoţiune" ( .. . con mejor luz de arte se restaura y Mai există un motiv pentru care observaţia lui Martinez
renueva la antigua devoci6n ). 18 merită să fie reţinută: citind fragmentul în întregime, înţele­
gem că efectul suprem al imaginii „bine pictate" este produ-
cerea unei stări extatic-vizionare:
3. VIZIUNI/IMAGINI ... toate acestea sunt provocate de pictură: evlavia creştină este
copleşită datorită numărului mare de credincio ş i impresionaţi de
Este interesant să urmărim modalitătile de manifestare un crucifix bine pictat. O Bună Vestire i-a stârn it lui Fra Filippo
ale acestor noi mijloace artistice în practi~a artistică a veacu- Neri un asemenea extaz, încât părea c ă ceilalţi nu au privit-o cu
lui al XVII-lca şi felul în care literatura artistică a timpului destulă atenţie. 22
t~a:cază raportul dintre imaginea picturală şi experienţa
v1z1onară . În Bild und Kult. Eine Geschichte des Bildes vor dem
Enumerând meritele picturii,Juscpe Martfnez (1602-1682 ), Zeitalter der Kunst, Hans Belting a demonstrat cu numeroase
de exemplu, nu uită să menţioneze că pietatea creştină poate argumente că apariţia noţiunii moderne de „artă" (în seco-
fi activată de o imagine bine pictată. 19 Afirmaţia nu pare de lele XVI-XVII) determină o criză a noţiunii de „imagine"
o marc originalitate, mulţumindu-se să repete ceea ce, din şi a funcţiei sale tradiţionale. 23 Raţionamentul lui Bclting poate
perspectiva reactivării valorilor persuasive ale imaginii pro- fi dus mai departe, prin examinarea problemelor „imaginii

70 71
bine pictate", adică a problemelor „imaginii pioase" în „epoca
artei". În acest context, fraza lui Martfnez reprezintă într-un
fel o sinteză între definiţia contrareformistă a imaginii func-
ţionale şi cea întemeiată pe noţrnnea de iluzie a picturii
definite ca „barocă":

Pictura creează în intelect o iluzie plăcută ş i o uimire amăgitoare,


făcându-ne să credem că ceea cc este fals c adcvărat. 24

Dubla rădăcină a ceea ce s-ar putea considera drept o


adevărată „poetică a unui trompe-l'ceil sacru" poate fi urmă­
rită cu uşurinţă în arta spaniolă a veacului al XVII-lea. 25 E
suficient să deschidem cartea lui Antonio Palomino consa-
crată vieţii pictorilor spanioli pentru a întâlni un întreg evan-
tai de exemple semnificative. Într-un singur fragment, dedicat
vieţii lui Juan Sanchez Cotan, sunt amintite urm ătoare le
opere celebre:

1. Un crucifix pictat (ii. 21) care parc a ieşi din rama aurită ca şi
când ar fi sculptat (,, ... o altă pânză cu Răstignirea, tratată în
perspectivă, braţele crucii fiind reliefate pc un semicerc auriu,
aşa încât parc mai degrabă o imagine sculptată decât pictată").
2. Un rctablu fals încadrând o imagine pictată(,, ... lucrarea tratată
în perspectivă, cc constituie un rctablu, făcută cu asemenea
măiestrie, încât parc aievea") .
3. Un tablou „foarte mare reprezentând Cina cea de taină, în care
sunt închipuite două ferestre de unde pare că vine cu adevărat
lumina".
4. O pictură reprezentând un crucifix: ,, ... o cruce de lemn cu
cuiele ci, atât de bine redată în perspectivă, încât păsările care
veneau deseori în zbor să se aşeze pc piroane erau nevoite să
poposească pc rama tabloului".
5. Un tablou reprezentându-l pc San Ildcfonso cu Fecioara, pentru
care Fecioara s-ar fi arătat pictorului, servindu-i drept model:
„Fray Ju an a fost un om de o asemenea sfinţenie, încât datina 21. Juan Sanchcz Coran, Crucifix, după 1603, ulei pc pânză,
mânăstirii spune că, pc vremea când o picta de Sfânta Fecioa ră 220 x 120 cm, Museo de Bellas Artes, Granada.
72 73
în tabloul cu Sfântul Ildefonso pentru capela ce-i era închinată,
aceasta i s-a arătat ca s ă- i poată face portretul" .26

O lectură atentă a acestui fragment demonstrează că el


conţine un catalog restrâns al tuturor posibilităţilor iluzio-
niste ale picturii: pictura ca sculptură ( 1 ), pictura ca pre-
lungire a spaţiului real (2) sau a luminii adevărate (3 ), pictura
ca obiect înşelător (4 ), pictura ca rezultat al unei viziuni ( 5 ).
Cu mult înaintea lui Palomino, Francisco Pacheco decla-
rase că „pictura manipulează aparenţele şi amăgeşte" (la
pintura es aparente y engaiia )27 . Ceea ce merită subliniat,
atât la Pacheco, cât şi la Palomino, este că producerea iluziei
e determinată de o situaţie de receptare specială. Iluminarea
ingenioasă a operei şi (sau) distanţa impusă spectatorului
pentru contemplare par a fi condiţiile lor a priori. Astfel,
Pacheco evocă impresia puternică de nelinişte resimţită într-o
capelă întunecată a catedralei din Sevilla în faţa Coborârii
de pe cruce (1548) de Pedro de Campafi.a (Peter de Kem-
peneer)28, iar Palomino descrie, la rândul său, impactul pe
care Crucifixul (1627) lui Francisco de Zurbaran (ii. 22 ),
aflat odinioară în sacristia mânăstirii Sfântului Pavel din
acelaşi oraş, îl producea asupra spectatorului :

.. .este arătat în spatele grilajului ce închide capela, puţin luminat:


toţi cei ce-l văd şi nu ştiu că e o pictură cred că e o sculptură . 29

Este evident că iluzia realizată de Zurbaran se datora, în


primul rând, virtuozităţii picturale a unei reprezentări adec-
vate imaginii (iluminare, distanţa obligatorie pentru contem-
plare). Crucifixul său nu reuşeşte să provoace o „viziune
adevărată", ci doar să creeze, cu mijloacele picturii, efectul
unei sculpturi. Asistăm, aşadar, la actualizarea unei poe-
tici a ştergerii limitelor între tehnicile reprezentării. Ră­
mâne totuşi legitimă întrebarea dacă această poetică, ce tinde
22 . Francisco de Zurbaran, Crucifix, 1627, ulei pe p ânz ă ,
să transforme bidimensionalul în tridimensional, nu este 290 x 168 cm, Art Institute, Chicago.

74 75
spectatorul. Condiţiile din contractul lui Juan Martinez Mon-
tanes privind celebrul său Cristo de la Clemencia ( il. 23)
pretind explicit ca Cel Răstignit să fie „reprezentat privind
către oricine se află în rugăciune la picioarele sale, ca şi când
i-ar vorbi şi ar plânge suferinţele pe care le îndură pentru
cel ce se află în faţa Lui" 30 . Nu e deci s~irprinzător să citim
anumite texte sacre ale epocii ce confirmă că în cercurile
ecleziastice sculptura era mai preţuită decât pictura şi că
demersul comparativ între cele două arte combina date ale
mai vechilor paragone (dispute teoretice despre superiori-
tatea uneia dintre cele două arte asupra celeilalte) cu criterii
de ordin doctrinal. 31
Este interesantă maniera în care Zurbaran a subliniat că
realizarea Crucifixului său (il. 22), inclusiv a efectului de
trompe-l'a?il, era rezultatul unui travaliu pictural personal,
ale cărui secrete le stăpânea. Există în acest tablou un deta-
liu ce dezvăluie voinţa pictorului de a-şi lăsa propria urmă,
pentru a revela prin aceasta caracterul de produs artistic al
„apariţiei". Este vorba de semnătura pictorului. Inscripţia
(Franco Dezur fa 1627), plasată pe un cartellino lipit chiar
pe lemnul crucii, este un procedeu retoric rafinat ( un fel de
„metalepsă de autor" )32 , care poate justifica interogarea cu
privire la oportunitatea unei astfel de inserţii într-o operă
de artă sacră cu vocaţie de imagine publică. Cred că răspun­
sul trebuie să ţină cont de situaţia de receptare foarte specială
a acestei opere, de care amintesc izvoarele. Efectul înşelător
de tridimensionalitate depinde de o circumstanţă iniţială
obligatorie (penumbra, grilajul).
23. Juan Martfnez Montafics, Crucifix (Cristo de la Clemencia),
Descoperirea amăgirii şi afirmarea caracterului său „ar-
lemn sculptat, după 1603, catedrala din Sevilla. tistic" aparţin unei a doua situaţii, cea de apropiere şi de
analiză atentă a lucrării. Există, asadar, două situatii de
decât un stadiu intermediar conducând, într-un timp secund, receptare: de la distanţă, ea părea o' sculptură şi nime~i nu
la efectul vizionar al reprezentării. putea să descifreze inscripţia de pe cartellino ( care afirma
Răspunsul este obligatoriu afirmativ, confirmat de docu- exact contrariul); dimpotrivă, cel care avea privilegiul de a
mentele care atestă că la Sevilla, în aceeaşi epocă, sculptura transgresa limitele grilajului, ajungând astfel la o viziune
era învestită cu misiunea de a stabili un contact mai direct cu apropiată, putea descoperi fără efort caracterul înşelător al

76 77
unicum în toată pictura religioasă occidentală. Un pictor
matur este înfăţişat în contemplaţie la picioarele crucii. Ochii
săi se înalţă către Răstignit, mâna dreaptă şi-o ţine pe inimă,
într-un gest elocvent de sinceritate şi devoţiune, în timp ce
în mâna stângă ţine paleta şi pensulele._Buzele uşor între-
deschise sugerează că murmură o rugăciune. Isus pe cruce,
emaciat, are capul căzut pe piept. Este oare un semn că
„Totul s-a sfârşit" sau este situaţia unui dialog imaginar, ca
acela menţionat, de pildă, în contractul lui Montaiies pentru
Cristo de la Clemencia? Înclin către a doua soluţie, chiar
dacă ea ridică o serie de întrebări. Care este natura adevărată
a situaţiei reprezentate în tablou? Pictorul s-a proiectat, ca
într-un „exerciţiu spiritual", în istorja Patimilor, pe Gol-
gota, în ceasul Răstignirii? A avut o viziune ?34 Este în tablou ?
Stă în faţa unei pânze neterminate ?
Toate aceste întrebări nu au - şi nici nu trebuie să pri-
mească - un răspuns. În mod evident, Zurbaran a inten-
ţi onat să lase o anumită ambiguitate în lucrarea sa, evitând
cu grijă orice posibilitate a unei soluţii definitive: în repre-
zentare lipseşte linia de demarcaţie a solului, aşa încât nu ştim
unde stă cu adevărat pictorul; ,,principiul realităţii" este elu-
dat cu ajutorul unui cadraj deliberat frustrant.
Problema „efectului de real" 35 în varianta sa mistică
devine şi mai acută în lucrările ce reprezintă clar viziuni.
Două exemple din opera lui Murillo pot să servească aici
drept ghid. Graţie lui Palomino, se ştie cu aproximaţie cum
24. Francisco de Zurbarăn, Crucificare, cu un pictor, către au fost ele apreciate de contemporani. Reproduc acum con-
1635- 1640, ulei pe pânză, 105 x 84 cm, Museo del Prado, Madrid.
sideraţiile biografului, pentru a încerca apoi să le interpre-
aspectului tridimensional şi existenţa numelui artistului-au- tez conţinutul în raport cu imaginile lui Murillo, descrise
tor, graţie inscripţiei de pe cartellino. de acesta. Prima este Viziunea Sfântului Anton de Padova
Există aici o dialectică între engano (amăgire ) şi desengano (1656, ii. 25).
(descoperirea amăgirii) pe care Zurbaran a ş tiut să o utilizeze La Sevilla (pc care o putem numi patri a lui, deoarece aici a crescut
exemplar în domeniul artei sacre. 33 În această lumină ar şi a trăit) sunt multe şi minunate picturi de-ale sale. Aşa este, de
trebui, cred, privită una dintre operele sale cele mai miste- pildă, mareic şi vestitul tablou din capela cristelniţei de la catedrală,
rioase, Crucificare, cu un pictor ( ii. 24 ). Este într-adevăr un înfăţişându-l pe miraculosul padovan primind înalta şi repetata

78 79
favoare de la copilul Isus, cu o marc glorie de îngeri deasupra şi
un colţ de biserică reprezentat într-o excelentă perspectivă, iar
pc o l atură este o măsuţă închipuită cu atâta dibăcie, încât unii
au văzut cum o pasăre încerca să se aşeze pc ca pentru a ciuguli
nişte crini puşi într-un ulcior. 36

Al doilea fragment din Palomino descrie Viziunea Sfân-


tului Francisc, cunoscută şi ca Miracolul de la Porziuncola
( 1665-1666, ii. 26 ), lucrare ce se afla la origine în biserica
Capucinilor din Sevilla:
Pc altarul principal se află pânza cu jubileul Porziuncolei, având
peste şase varas în înălţime, cc parc că a adunat într-adevăr toată
gloria cerească: Cristos cu Crucea pcivcştc spre dreapta, către
sfânta lui Mamă, care se roagă pentru mântuirea muritorilor, în-
conjuraţi de atâta felurime şi frumuseţe de îngeri, încât pictorii
care au văzut-o au spus că nu ş tiuseră până atunci cc înseamnă
pictura şi nici alcătuirea compo ziţiei într-un tablou de asemenea
dimensiuni. 37

Cele două pasaje pot fi considerate elemente ale unei ade-


vărate „legende a artistului" pe cale de a se naşte . 38 Aceasta
nu le face însă mai puţin semnificative.
Descriind Viziunea Sfântului Anton, Palomino urmează
un model foarte precis: el descrie tema tabloului, numeşte
gloria (adică partea cu adevărat „vizionară" a tabloului),
laudă perspectiva templului, face elogiul realizării mesei,
încheie cu anecdota - în stilul lui Pliniu cel Bătrân - despre
păsări, pentru a atrage atenţia asupra realismului înşelător
al florilor de crin din vas. Poate părea straniu că figura sfân-
tului-vizionar este atât de puţin comentată, deşi el ocupă
un rol esenţial în istoria reprezentată. Omisiunea nu este
întâmplătoare . Palomino ne propune o lectură a rebours a
tabloului. ,,Adevărata" lectură ar fi trebuit să conducă, prin
intermediul personajului ce îl prezintă pe sfânt, către partea
25. Bartolomc Estcban Murillo, Viziunea Sfântului Anton de superioară a reprezentării, aşadar către glorie; în ultimă
Padova, 1656, ulei pe pânză, 550 x 330 cm, catedrala din Sevilla. instanţă, întreg tabloul nu este altceva decât rezultatul unui

80 81
efort de vizualizare şi comunicare a unei experienţe desti-
nate spectatorului-credincios. Opţiunea lui Palomino este
strategică: el reface drumul lecturii, pornind de la cel mai
îndepărtat nivel al realităţii (gloria), traversând apoi perspec-
tiva arhitecturii într-un spaţiu intermediar, pentru a ajunge
în final la punctul „ieşit în afară" din prim-planul repre-
zentării, alcătuit din masă şi natura sa moartă .
Voi avea ocazia să revin mai târziu asupra acestui tablou,
încercând să demonstrez că descrierea lui Palomino omite un
detaliu esenţial al mesajului său iconografic. Cu toate acestea,
interpretarea lui mi se pare extrem de interesantă şi de sem-
nificativă, în măsura în care încearcă să ofere spectatorului
o „intrare" în imagine prin proeminenţa în trompe-l'a:il din
planul apropiat, trecând prin acest „punct" iluzoriu pe care
pasărea zeuxiană încerca zadarnic să se aşeze. ,,Punctul"
acesta constituie o culme a „asemănării", referindu-se astfel
la „arta pură", cum ar fi spus Paleotti sau Pacheco. 39 Palo-
mino, la rândul său, era conştient că tabloul lui Murillo
fusese conceput în această manieră, pentru ca prin „efectul
de real" al naturii moarte şi al mesei spectatorul să poată
avea acces la spaţiul imaginar, ridicându-se la nivelul supe-
rior al teofaniei.
Al doilea tablou-viziune lăudat de Palomino, pictat
pentru biserica Capucinilor din Sevilla ( il. 26 ), are ca temă
unul dintre cele mai apreciate episoade ale legendei fran-
ciscane în veacul al XVII-lea. Acesta relatează că, atunci când
sfântul s-a aruncat într-un tufiş de spini pentru a scăpa de
ispitele cărnii, a apărut o lumină divină, iar trandafiri roşii
şi albi au înflorit în locul în care azi se înalţă Cappella delie
Rose din Assisi. Când, puţin mai târziu, sfântul a intrat în
Porziuncola, Isus şi Fecioara Maria i s-au arătat, spunân-
du-i: ,,Cere-ne tot ce vrei pentru salvarea sufletelor." 26. Bartolomc Esteban Murillo,
Viziunea Sfântului Francisc (Miracolul de la Porziuncola),
Tabloul lui Murillo combină, aşadar, două momente ale către 1665 - 1666, ulei pc pânză, 430 x 295 cm,
legendei franciscane: miracolul trandafirilor şi apariţia de \Y/allraf-Richartz-Museum, Koln.

82 83
la Porziuncola. Imaginea este construită pe două registre : piciorului purtând încă urme de ţărână este, pe de o parte,
în cel superior, apariţia, în cel inferior, sfântul îngenuncheat. atributul unui „nou Crist" (Francisc), iar, pe de altă parte,
Cele două zone se diferenţiază clar, atât în ce priveşte gradul extremitatea simbolică a unui tablou care uneşte „pământul"
de realitate, cât şi prin maniera picturală: gloria reflectă „stilul cu „cerul" într-o singură şi unică imagine.
vaporos" al lui Murillo, în timp ce Sfântul Francisc, cu tălpile Comentariul lui Palomino nu menţionează toate aceste
sale vizibile, dezvăluie maniera numită „realistă" inspirată detalii, dar este deosebit de inspirat atunci când analizează
de Caravaggio. . felul în care trebuie amplasat tabloul în spaţiul de expunere,
În descrierea sa, Palomino nu insistă asupra „efectului mai precis atunci cînd precizează distanţa dintre acesta şi
de real" din prim-planul reprezentării, deşi nu este mai puţin spectator. Important este aici efectul reprezentării: ,,Gloria
important aici decât în Viziunea Sfântului Anton: treptele pare într-adevăr acolo" (verdaderamente pa rece estar alli
coboară până la limita tabloului, unde trandafirii par să
la gloria). Spectatorul era astfel obligat să perceapă natura
dilematică a tabloului: ceea ce văd este o imagine pictată,
transgreseze marginea imaginii, braţul drept al lui Fra~ci~c
un tablou de altar, sau am o viziune? Situaţia aceasta nu este
pare să intre în spaţiul spectatorului; toate acestea constituie
departe de cca mărturisită de mult de experienţa mistică
elemente de conexiune între imagine şi spectator. 40 Elemen-
însăşi : ,, ... îmi părea mie, în unele lucruri, că era imagine
tul cel mai „realist" al tabloului este însă fără îndoială talpa
ceea ce vedeam, dar în multe altele nu, însă credeam că e
piciorului, expusă cu atâta abilitate de Murillo în colţul stâng
Cristos, judecând după limpezimea cu care mi se arăta"
al pânzei. Simbolismul ei este arhaic şi esenţial pentru înţe-
. 1Ul. acestei. opere.41 ( ... bien me parecia en algunas co sas q ue era imagen lo que
1egerea mesa1u
via, mas por otras muchas no .. . ). Unica - dar esenţiala -
Confruntarea dintre reprezentarea Miracolului de la
deosebire este că, la distanţă de mai bine de un secol, terme-
Porziuncola şi compoziţiile ce precedă cristalizarea tabloului
nii alternativei s-au schimbat. Ne putem întreba dacă tabloul
vizionar ca gen pictural, ca Înălţarea lui Isus (il. 9) sau
este o viziune si viziunea un tablou. În textul din veacul al
Schimbarea la Faţă (il. 7), dezvăluie că piciorul gol este un
XVI-lea, Tere;a din Avila vorbeşte de o iluzie mistică, folo-
topos cu o veche istorie. Mergând mai depa~te, const~tă~ sind ca termen de comparaţie pictura, în vreme ce la înce-
că piciorul gol al vizionarului este o rămăşiţă a nudităţu
putul secolului al XVIII-iea Palomino vorbe şte de o iluz~ic
sacre, obligatorie la origine în act1;l teofanic. 42 Reprezen- artis tică, folosind drept comparaţie experienţa mistică. In
tarea atât de directă a piciorului în I nălţarea pictată de Juan cele din urm ă, zăbovind asupra efectului produs de tablou,
de Flandes dezvăluie întreaga complexitate a motivului în este semnificativ să aflăm - dacă e să-i dăm crezare lui Palo-
cadrul teofaniei creştine. Când a părăsit p ământul, Isus a mino - că primii care au perceput noutatea reprezentării
lăsat în urma lui doar urmele tălpilor sale (semne vizibile Mira colului de la Porziuncola au fost confraţii pictori ai lui
ale incarnării sale în formă umană), în timp ce capul său Murillo. Receptarea favorabilă şi elogiul clar exprimat de
străbătea deja norii. Apostolii, rămaşi singuri pe pământ, aceşti „specialişti ai imaginarului" implică recunoaşterea unei
vor fi de acum încolo, în absenţa „capului" lor, denumiţi ,, arte" a manipulării sacrului si
' a reprezentării sale: Murillo
în mod simbolic „picioarele lui Isus": ei devin astfel părţi a ştiut cu adevărat ce este pictura.
ale unui „corp" imens, cu „picioarele pe pământ şi capul în
cer" (pedes in terra, caput in coelo 43 ). Pentru Murillo, talpa

84 85
IV nui. E ca şi când viziunea nu şi-ar putea afla un loc în repre-
zentarea clasică decât printr-o amăgire, sau cu ajutorul unui
O privire în depărtări
,, raţionament fals".
Pacheco - care în pasajul citat se întoarce la cvasi legen-
darul Francisco de Medina - nu parc _ să realizeze această
in a dvertenţă teoretică, deşi subliniază, într-un alt pasaj al
tratatului său de pictură, dificultăţile practice ale realizării
picturale în registrul superior al tabloului vizionar: ,, ... difi-
1. RETORICA NEREPREZENTABILULUI
cultatea racursiurilor, a figurilor şi a scenelor aeriene, care
Nimeni nu va tăgădui că ceea cc nu este vizibil nu îl priveşte pc zb oară, urcă şi coboară [ .. .] este teribilă. " 3 În Dialogurile
pictor. Pictorul nu aspiră să imite decât ceea cc este vizibil în despre pictură ( 1633 ), Vicente Carducho pune aceeaşi pro-
lumină. 1
blemă în a l ţi termeni:

Această aserţ iune a lui Albcrti constituie punctul cen- Toate lucrurile pc care pictorul doreş te să Ic imite sunt - sau ar
tral al textului fondator al teoriei picturii în epoca modernă. trebui presupuse a fi - corporale ş i vizibile. E le au forme, culori
De la bun început este pusă sub semnul întrebării posibi- ş i dimensiuni proprii şi reale, cc creează umbre ş i lumini. Acestea
litatea de reprezentare a unei experienţe suprasensibile, ca sunt proprii lucrurilor şi inseparabile de ele, posedând aceleaş i
experienţa mistică. Pentru cei cc vor încerca mai târziu să carac teri stici ca ale obiectelor care Ic-au creat.-+
fundamenteze teoretic tabloul vizionar, fără a abandona cu Chiar dacă această soluţie nu este absolut originală5, ca
totul limbajul clasic al picturii, o singură soluţie era posi- este totuşi ingenioasă : prin relativizarea obiectului cc trebuie
bilă: căutarea punctului de contact în care „vederea" şi „viziu-
pictat ( care „este" sau c „presupus a fi" vizibil), dezbaterea
nea" se întâlnesc. Es te exact ceea cc s-a petrecut în veacul
pare închisă. În realitate, persistă o întrebare: cum pot fi făcute
al XVII -lca, în scrierile spaniole despre pictură.
vizibile lucrurile invizibile? (como reducird a imagines
Să urm ărim constituirea discursului conciliator la Pachcco:
visibles las [ ... ]atras cosas infinitas que no son visibles ... ?)6
Pictura este o artă care, prin varietatea liniilor ş i culorilor, repre- Această întrebare, cc sugerează posibilitatea reprezentării
zintă perfect, pentru vedere, ceea cc ca poate percepe din corpuri
vizionare, se referă acum direct la mijloacele de realizare ale
[... J. Corpurile, aşa cum sunt rcprc7.cntatc de pictură, sunt de trei
tablou lui. Carducho era predestinat să fie autorul celei mai
fe luri: naturale, artificiale ş i elaborate prin gândire ş i ca percepţie
a sufletului. [ ... l Corpurile produse de gând ire sunt formate de elaborate dezbateri despre soluţiile practice de construcţie
imaginaţie. [ ... l La această ultimă categoric se reduc viziunile a tabloului vizionar.
imaginare şi sp irituale pc care Ic-au perceput şi revelat profeţii Lăsând pentru mai târz iu expunerea detaliată şi comen-
ş i pc care pictorii Ic rcprc1. intă prin arta lor. 2 tariul acestei dezbateri, voi începe prin a analiza contextul
Dincolo de aparenta coerenţă a acestei demonstraţii, având ei teoretic. Pentru aceasta ar trebui reamintit că în acea epocă
ca scop inserţia viziunii în reprezentarea picturală, distincţia problema reprezentării sacrului se confrunta cu două aspecte
clară între primele două propoziţii citate nu va scăpa nimă- importante. Primul se referă la vechea interdicţie de a-l figura

86 87
pc Dumnezeu; cel de-al doilea priveşte caracterul „incxpri- În cadrul reprezentării picturale, retorica ireprez cnta-
n1abil" al experienţei mistice. bilu lui se manifestă pe două planuri diferite, care sunt, în
Cele două aspecte nu trebuie confundate. Primul repre- ultimă instanţă, planurile înseşi ale reprezentării. Cel mai
zintă o problemă abordată ( şi, dacă vreţi, re z olvat ă ) de important este desigur cel al vizualizării unei „alte" realităţi,
Decretul tridcntin şi de scrierile succesive, cum ar fi sinteza cc se produce de obicei în registrul superio r al imaginii. Al
lui Palcotti, î n timp ce al doilea - cel care ne intereseaz ă doilea se referă la originea ş i efectul acestei „alte" reprc-
aici - consti tuie o problemă a retoricii, care guvernează arta 1. cntări, adică la actul viziunii şi la eroul ci. Capitolul de faţă
comunicăm ş1 a persuasiunii. va aborda în principal primul aspect, fără a-1 ignora cu totul
pc cel de -al doilea.
Ex i stă o „retorică a inexprimabilulu i", atât de veche, încât
primele sale manifestă r i sunt imposibil de identificat. Ea Există mai multe grade de vizualizare ale a ltcrităţ ii sacre.
apare acolo unde, în ciuda caracterului liminar al manifestării Când E l Greco a pictat Viziunea Sfântu lui Francisc ( către
sacrului, cei cc au trecut prin această experienţă abandonează
1600-1605; ii. 27), ci s-a inspi rat fără îndoială din Fioretti,
„tă cerea", alegând „cuvântul" . Studii relativ recente, printre
care relatează cum Francisc a fost p ândit de un novice, curios
care în primul rând cele datorate lui Michel de Ce rtcau, au
să asiste la rugăciunile nocturne ale sfântului.
demonstrat că limbajul experienţei religioase cunoaşte o ten-
siune ma rc ată de căutarea mijlocelor de a spun e „ceea cc ... ajuns în locul în care se ruga sfântu l, a început să a ud ă un mur-
nu poate fi spus" 7 . În veacul al XVII-iea a fost identificată mur puternic, apoi, apropiindu-se pentru a vedea şi înţelege cc
existenţa unu i „stil mistic", descri s de M. San daeus, de pildă. auzea, a descoperit o lumin ă uimitoare cc îl înconjura pc Sfân tul
E l consideră c ă misticii au un stil personal, cu formule lingvis- Francisc, iar în mij locul ci i-a văzut pc Cristos, pc Fecioara M ari a
tice proprii, o dicţie specială şi o manieră specifică de construire şi pc Sfân tul Ioan Evanghelistul, precum ş i o marc mulţime de
a frazelor (Mystici suum habent stylum, ut quaelibet curia, suas îngeri care vorbeau cu Sfâ ntul Francisc. Vă z ân d şi auzind acestea,
loquendi form ulas, dictionem propriam, et phrasim ). 8 Acelaşi copilul a c ă zut leşinat la p ă rnânt. 1 3
autor continu ă, afirmând că ci au în comun anumite trăsături
Pentru a înfăţişa această scenă, El Greco a ales un racursi
stilistice expresive, cum ar fi obscuritatea, abstractizarea accen-
evident: a eliminat figurile viziunii, pe care a reprezentat-o
tuată, excesul hiperbolic, inventarea cuvintelor grandilocvente,
doar ca „ lumin ă uimitoare" (luce mirabile) în colţul superior
afcctarca. 9 Lipsa de claritate, ,,nebulozitatea" stilului mistici-
lor nu constituie însă decât o consecinţă a concordanţei dintre din dreapta. Fenomenul miraculos se manifestă ca o ruptură
discurs ş i obiectul acestuia. Este vorba, cu adevărat, de un lu minoasă într-un cer tenebros. El Greco a reuşit astfel să

,,a It "1·1111 baJ,. care vor bcşte dc „a Ita-" rea 1Itatc.


· 10 reprezinte o „prezenţă" maximă cu un minimum de mijloace
Importanţa acestui fapt devine evidentă în abordarea mij - figurative. N ici măcar nu am realiza că cerul furtunos „sem-
loacelor de expresi e ale experienţei vizuale a sacrului: ,,lu- n ifică" o teofanie, dacă personajele din tablou nu ar afirma-o
mina sumbră", ,,obscu ritatea clară " , ,,raza tenebroasă" sunt printr-o retoric ă a corpului admirabil condusă. Sfântul Fran-
oximoroanc cc reflectă, de fapt, paradoxurile sacrului vizua- cisc este îngenuncheat, cu braţele de-a lungul corpului şi
lizat1 1, paradoxuri rezumate poate cel mai adecvat în formula mâinile întinse în jos, arătându-şi palmele, în timp ce chi-
,,văd tot şi nu văd nimic" (vedo tutto e non vedo nu!la) 12 • pul, văzut pc trei sferturi, priveşte în su s. La întretăierea

88 89
diagonalelor majore ale tabloului se află ochiul său în extaz,
care devine astfel centrul simbolic al imaginii.
În partea inferioară dreaptă se află novicele, văzut din
spate şi căzut la pământ. Prin funcţia şi mesajul său retoric
în cadrul imaginii, el nu se îndepărtează prea mult de figura
căzută pe care El Greco o plasase î;1 inviere (il. 10). Sau,
mai exact, novicele, martor al experienţei lui Francisc, cumu-
lează datele şi funcţiile a două personaje distincte din Înviere:
„omul căzut" şi „entuziastul" . Nu voi insista asupra tuturor
implicaţiilor simbolice ale acestei conjuncţii, dar aş dori să
subliniez că figura văzută din spate se află - ca orice figură
văzută din spate - într-un raport de substituire empatică cu
spectatorul. Astfel, comunicarea teof..aniei se petrece într-o
manieră directă, în ciuda spaţiului foarte redus pe care El
Greco i-l atribuie în tablou .
Câteva decenii mai târziu, un pictor - încă neidentifi-
cat - a realizat un tablou oarecum înrudit cu cel al lui El
Greco, dar cu un subiect greu de descifrat (ii. 28). Sfântul
Francisc este figurat în genunchi, cu spatele la intrarea într-o
grotă, privind spre cerul înnorat. În faţa lui se află un altar
în trepte cu o cruce. Există o singură direcţie în această
imagine, care, urmând diagonala, merge de la talpa goală a
sfântului până la braţele înălţate, unde dublează o altă dia-
gonală, cea a altarului şi a crucii. Cele două se întâlnesc, cum
s-ar spune, la infinit.
Ce poate vedea Francisc? Sau, mai bine zis: vede ceva,
sau se forţează să vadă ceva? Dacă îl vede pe „Dumnezeu",
sub o formă sau alta, aşa cum atitudinea lui extatică ne lasă
să presupunem, îl vede mai degrabă ca absenţă a formei, ca
privaţiune de calităţi vizibile, ca un „nimic" . Sfânta Tereza
a trăit o experienţă similară:
Iar gloria pc care atunci am simţit- o în mine nu se poate zugrăvi
27. El Greco, Viziunea Sfântului Francisc, către 1600- 1605, nici în cuvinte, nici altcum, şi nici nu şi-o va putea închipui cineva,
Hospital de Mujeres, Cadiz. dacă nu va trece prin cele cc am trecut cu aici . Am înţeles că se

90 91
afla acolo tot ceea cc-ţi poţi dori, că mai mult de atât nu se poate,
iar eu nu am văzut nimic. Mi s-a spus, nu ştiu de către cine, că,
într-un asemenea caz, ceea ce se putea face era să înţelegi că nu
poţi înţelege nimic ş i să contempli nimicnicia a tot şi a toate în
comparaţie cu asta. 14

Tabloul maestrului anonim al Viziunii Sfântului Francisc


reprezintă, cu mijloacele picturii, aceeaşi situaţie-limită. La
rândul lor, teoreticienii picturii s-au străduit să confere
reprezentării sacrului un statut retoric prin negare:

Dumnezeu este considerat invizibil pentru că este spirit ş i pentru


că spiritul nu are nici o formă; neavând formă, nu are culoare;
neavând culoare, nu poate fi văzut, culoarea fiind obiectul ochilor:
este spirit pur şi simplu. Nimeni nu ştie ~ceste cu adevărat spiritul,
cu excepţia îngerilor şi a preafericiţilor care l-au văzut faţă către faţă.
[ ... ]Această viziune ar putea fi reprezentată de un pictor, dar în
afară de asta nu există altă posibilitate cunoscută, dat fiind că
Dumnezeu este imaterial, invizibil şi inimaginabil. 15

Aceeaşi problemă este abordată într-o manieră mult mai


concretă de Cristoforo Sorte (1580), care nu se mulţumeşte
să gloseze doar pe tema nereprezentabilităţii sacrului. El s-a
străduit să confere un statut propriu imaginii vizionare,
definită în tratatul său printr-o întreagă scrie de „diferenţe"
caracteristice: alt colorit, altă lumină, altă perspectivă:
Cred că nu trebuie folosite culori fixe şi prea materiale, ci dim-
potrivă, blânde şi suave, apte de a reprezenta o substanţă supra-
umană şi divinitatea în starea ei pură şi simplă. [ ... ]În plus, trebuie
ştiut că lucrurile divine, care apar uneori, sunt întotdeauna însoţite
de o splendoare plină de har şi scăldate într-o lumină foarte blândă
[şi implică] o perspectivă depărtată, necunoscută multor pictori,
căci este nevoie de mai multe planuri ş i de mai multe distanţe. 16

28. Anonim spaniol, Viziunea Sfântului Francisc,


În acest pasaj se pot detecta elementele unei poetici a
secolul al XVII-iea, ulei pc pânză, 85 x 71 cm, reprezentării vizionare, centrată pe alteritatea invizibilului
Koninklijk Museum voor Schone Kunsten, Anvers, vizualizat.
în grija bisericii de la Bccrse.

92 93
2. NORUL LUMINOS

Norul este partea „vizibilă" a cerului. El este de asemenea


obiectul figurativ în care se întrupează cel mai bine poetica
( şi retorica) aproximativului. Există mai multe raţiuni pentru
aceasta. Viziunea/norul (sau mai degrabă viziunea în nor)
este parţial un „alb" . Mai mult, norul reprezintă probabil
esenţa însăşi a ceea ce „estetica receptării" moderne desem-
nează ca „loc vid" (Leerstelle ).'7 „A vedea figurile în nor"
constituie, în acest context, una dintre cele mai vechi ten-
tative de „concretizare" .18 Caracterul dinamic al norului,
neîncetatele sale metamorfoze amplifică fundamentala lor
nedeterminare, transformând contemplarea lor într-un exer-
ciţiu care nu se finalizează într-o certitudine.
Cu toate acestea, nici un text mistic nu pune problema
29 . Juan de Juancs, Sfântul Ştefan la templu, detaliu din ii. 1.
viziunii în nor în termeni de imaginaţie proiectivă. În Biblic,
norii sunt instrumentele Revelaţiei. 19 Ei arată şi ascund în
pabil" la limita sacrului fiind de aceea doar o barieră inutilă
acelaşi timp, asumându-şi astfel statutul de limită în raport
între mistic şi divin:
cu vizibilul. În Exodul (24,15 -18 ; 33,20), norul ascunde
gloria lui Yahve, faţa pe care nici un om nu o poate privi Pentru a primi mai simplu şi mai abundent această lumină divină,
fără a muri. În cartea lui Daniel (7,13), dimpotrivă, norii sufletul trebuie să aibă grijă să nu o impregneze cu lumini mai
sunt vehiculul teofaniei : ,,M-am uitat în timpul vedeniilor palpabile de altă provenienţă, sau cu forme şi figuri inspirate de
mele de noapte, şi iată că pc norii cerurilor a venit unul ca discurs, pentru că toate acestea nu au nici o legătură cu această
un Fiu al omului." lumină senină şi pură. De aceea, dacă sufletul ar dori să cunoască
şi să considere lucruri particulare, oricât de pure şi spirituale ar
Dialectica nor-glorie, aşa cum apare în cartea Exodului,
fi ele, norii ar fi obstacolul în calea luminii generale, subtile şi
va fi fundamentală pentru toate experienţele iudeo-creş­
simple a spiritului. Tot aşa, o persoană că reia i s-ar pune în faţa
tine ale teofaniei (il. 29). Pentru că gloria poate orbi prin
ochilor un obiect cc i-ar atinge privirea nu ar mai putea percepe
strălucirea ei, norul, paradoxal, o face vizibilă ocultând-o. nimic dincolo de cI. 20
Ar trebui reamintit că termenul folosit pentru a descrie
manifestarea divinului în arta creştină - nimbus - semnifica Pentru Tereza din Avila, dimpotrivă, norul dezvăluie mai
la origine nor. O discuţie privind întreaga subtilitate a acestui mult decât ascunde. El este în mod esenţial semnul unei
joc semantic (nor, nimb, glorie) depăşeşte scopul cărţii de prezenţe : ,, ... putem crede că e cu noi acest nor al Domnu-
faţă. Mă voi mulţumi să amintesc aici că în mistica spaniolă lui, aici, pe pământ" lpodemos creer que se estd con nosotros
raportul nor-glorie este instabil. Pentru Sfântul Ioan al Crucii esta nube de la gran M ajestad aed en esta tierra. 21 N arul devine
norul constituie clementul concret al viziunii, vizibilul „pal- în mod explicit instrumentul de vizualizare a sacrului :
94 95
Cum se produce această viziune, nu ştiu : dar ca arc loc, iar cele possunt, ignem, radios, tonitrua,fulgetra,fulgura, vel nebulas,
trei Persoane ale Sfintei Treimi se arată sufletului într-o izbuc- ttt aiunt, in pariete ... Z-l Acest faimos elogiu se inspiră, după
nire de flăcări, care, asemenea unui nor ele o marc claritate, merg cum se ştie, dintr-un pasaj din Istoria naturală a lui Pliniu
direct la suflet şi îl iluminează aclmirabii. 22 cel Bătrân, în care aproape aceleaşi cuvinte erau folosite
pentru a caracteriza arta legendaruh-1i Apclles : ,,El p ictează
Este uşor de remarcat, citind acest pasaj, stilul „ vag" al
ceea ce nu se poate picta, tunetul, trăsnetul şi fulgerul"
Terezei (cierta manera de representaci6n; manera de una
nube ), precum şi felul în care foloseşte superlativul în com- I.. .pinxit (Apelles) et quae pingi non possunt, tonitrua, fu l-
binaţie cu celebrul oximoron al misticilor (nube de grandi-
getra fu lguraque. 25 Adăugând listei de lucruri „imposibil
sima claridad). Aceste trăsături nu fac decât să sublinieze de pictat" dată de Pliniu focul (ignem ), razele (radios) şi norii
încă o dată altcritatea, atât a reprezentării, cât şi a limba-
(nebu las ), Erasm surprinde exact noutatea demersului lui
jului vizionar. Lăsând deoparte textele pentru a reveni la Diirer, care explora, mai cu scamă în gravurile sale, limitele
reprezentarea picturală, vom remarca mai întâi că pictura reprezentabilului: focul şi razele sunt obiecte figurative
tratează ambiguitatea v izuală a norului ca mijloc esenţial de dificile datorită unei „vizua l ităţi excesive", în timp cc norul
vizualizare a sacrului. frizează, dimpotrivă, ircprezentabilu l datorită încctosării
' " ' '
Într-o carte fondatoare consacrată acestei teme, Hubert vizibilului".
Damisch sugerează chiar că norul trebuie considerat un Reluând un vechi topos, Erasm avea chiar să afirme că
obiect figurativ-cheie al acelei „alte picturi" , mai exact un norul este similar cu „nimicul" sau cu „visul" (pro re nihili
obiect fundamental al unei picturi aflate la polul opus pic- somniique simillima ), lipsa lui de substanţialitate făcându-l
turii teoretizate de Albcrti.~3 Îmi propun să aprofundez imposibil de reprezentat prin culori (Nam nebu fa res est
această idee printr-un studiu concret al reprezentării vizio- inanior quam ut coloribus exprimi queat).26
nare spaniole. Voi reaminti aici Viziunea Sfântului Bru- Exam inarea atentă a gravurii reprezentând Sfânta Treime
no (ii. 2) de Juan Ribalta, în care pictorul nu a găsit o metodă (il. 4 ) s u bliniază performanţa lui Di.ircr, care este în ega l ă
mai bună pentru a insera altcritatea sacră în reprezentare măsură stilistică, tehnică si , simbolică. E ca si
, când irnao-inca
b

decât cca de a include în partea superioară a tabloului o divinităţii întreite ar fi pu să între paranteze prin indici ai unei
imagine „puternică", ,,diferită" şi „stranie": Sfânta Treime vizualităţi liminare: razele (în partea superioară a gravurii),
de Diirer (ii. 4). Ribalta nu ştia, fără îndoială, că numele norii (în partea inferioară ) . Raza este clementul superior al
lui Di.ircr era asociat introducerii „norului" în teoria artei vizibilului, norul, cel inferior. Recurgând la o tehnică mono-
occidentale, dar alegerea sa nu este prin aceasta mai puţin cromă - in monochromatis lineis, cum va spune Erasm -,
semnificativă. D ii rcr reuşeşte să reprezinte ircprczcntabilitatca divinităţii,
În 1528, aflând de moartea maestrului din Niirnbcrg, în limitele unei scenografii d efinite de ircprczcntabilitatca
Erasm din Rottcrclam scria: ,,Diircr a reuşit să picteze ceea excesului şi a deficitului .
ce nu poate fi pictat: focul, razele de lumină, tunetele, fulge- Reluarea operată de Ribalta demonstrează o indiscu-
rele, şi chiar - aşa cum se susţine - norii cc păreau a se între- tabilă prelucrare a unuia dintre aceste motive, mai precis a
zări pe un perete .. . "/ Quin ille pingit et quae pingi non norului. Aici se întâlneşte, de fapt, cel mai original clement

96 97
nu se poate picta [ ... ] etc." ( ex situ rei unius, non unam
speciem sese oculis intuentium offerentem. Observat exacte
symmetrias et harmonias. Quin ille pingit et quae pingi non
possunt [ ... ]etc. ).27 Experienţa lui Ribalta dezvăluie astfel
una dintre dificultăţile majore ale r.eprezentării vizionare,
cea a punctului de vedere unic într-o compoziţie dedublată.

3. FIGURI ŞI SCENE AERIENE

Unii au încercat câteodată să plaseze orizontul deasupra istoriei


30. Juan de Ribalta, Viziunea Sfântului Bruno, detaliu din ii. 2.
reprezentate, ca atunci, de pildă, când voiau să simuleze cerul.
Noii specialişti ai perspectivei au fost-scandalizaţi, amendând o
din registrul superior al tabloului (ii. 2 şi 30). Pictorul spaniol
asemenea soluţie şi pretinzând că nu este posibil ca punctul de
a supus gravura nu numai unui proces de integrare, ci şi unuia
fugă să fie jos, iar istoria sus, şi că nu este posibil să se vadă de
de hiperbolizare. Stratul subţire de nori al lui Diirer, care
jos suprafaţa superioară a norilor, care serveşte drept sol, sau pe
forma un fel de barieră de-a lungul marginii inferioare a care sunt aşezate figurile. S-a afirmat că aceasta nu ar fi decât rezul-
gravurii, s-a amplificat la Ribalta, devenind un enorm vârtej tatul unei mari ignoranţe, ce se opune artei şi raţiunii . 28
dinamic în plină metamorfoză, în care se şterg limitele între
realitate şi iluzie. Privirea sfântului-vizionar (ii. 2) pătrunde Acest fragment din al cincilea dialog despre pictură dato-
cerul care se deschide, îngăduind vederea sacrului. rat lui Vicente Carducho dezvăluie întreaga acuitate a con-
Am avut deja ocazia să remarc prezenţa unei anume con- flictului între două tipuri de reprezentare: ,, viziunea" ( ireală,
tradictii în demersul combinatoriu al lui Riba!ta. Într-adevăr, distantă şi nebuloasă ) pe de o parte şi „vederea" ( ştiinţifică,
Sfânta Treime este văzută din faţă (ca în gravura lui Diirer), perspectivală, clară), pe de alta. Este oare posibilă integrarea
în timp ce dispunerea perspectivală a norilor este rezultatul „norului" (şi astfel a viziunii ) în discursul pictural bazat pe
unui compromis ce-şi află originea în arta lui Rafael. Norii principiile de „artă şi raţiune" ale perspectivei? Întrebarea,
se organizează în jurul Sfintei Treimi ca într-o cupolă barocă, implicită în dialogul lui Carducho, este - într-un anume
dar Sfânta Treime însăşi se arată spectatorului ca într-un sens - consecinţa contradicţi ilor existente într-o tradiţie artis-
tablou bidimensional, ,,plat". tică pe care autorul Dialogurilor (Didlogos ) o cunoştea bine
Dilema este cu atât mai semnificativă cu cât Erasm însuşi şi la care, de altfel, face aluzie.
nu uita să menţioneze , în elogiul inovaţiilor lui Diirer, uni- Tabloul lui Ribalta analizat anterior nu constituia decât
tatea punctului de vedere respectată de artistul german: un caz-limită . Alte exemple i se pot alătura. A lonso Cano,
,, ... dintr-o poziţie unică a ştiut să exprime mai mult de un pe care am avut deja ocazia să-l vedem, a ales pentru Viziu-
singur aspect care se oferă ochiului spectatorului. A obser- nea Sfintei Tereza (ii. 13) o soluţie radical opusă, evitând
vat cu grijă proporţiile şi armonia. A pictat chiar ceea ce orice raport între „viziune" şi „perspectivă". Relaţia dintre

98 99
Tereza si Mântuitorul înviat nu are nimic de-a face cu dimi- pictează şi de cc oare nu-şi dispun picturile astfel încât cel ce le
nuarea proporţională a distanţelor, ci cu teoria augustiniană priveşte să se poată aşeza în acelaşi punct în care au stat ei înşişi
despre imago. Realitatea „solului" pe care minuscula figură atu nci când le-au creat - punct numit în general orizont? Chiar
a lui Cristos ( o adevărată imago) îşi pune picioarele, suficient dacă picturile se află la o înălţime între douăzeci şi treizeci de

de apăsat de altfel pentru a lăsa o umbră ac centuată, este o picioare, se poate vedea de obicei că punctul de fugă este în inte-
realitate complet disproporţionată, iar vizualizarea ei este riorul tabloului sau al picturii şi trebuie să fie la înălţimea ochiului
pur simbolică. celui cc priveşte, adică la aproximativ şase picioare de la sol. 29
Murillo, dimpotrivă, alege în Miracolul de la Porziuncola Pornind de la premise destul de asemănătoare cu cele
( îl. 26) calea continuităţii iluzioniste între nivelurile de rea- expuse de Carducho în acest pasaj, Murillo a reuşit să com-
litate. El nu reuseste totusi să evite contradictiile semnalate bine în tabloul său două puncte de vedere diferite ( cel al
de Carducho, de ~reme ~e punctul de fugă ~l compoziţiei Sfântului Francisc şi cel al spectatorului), atenuând pe cât
se află mai jos de linia mediană a tabloului, în timp ce norii posibil contradicţiile interne ale unei <!Scmenea operaţii. Alte
pe care îngenunchează Fecioara şi care susţin picioarele lui două elemente i-au fost de ajutor. Primul îl constituie dimen-
Isus sunt văzuti de sus. Si totusi, dacă e să dăm crezare comen- siunile, cu totul excepţionale, ale tabloului, care măsoară mai
tatorilor ' acea,stă inad~erten~ă,
nu a diminuat efectul iluzio- mult de patru metri înălţime, ceea ce i-a permis amplasarea
nist al tabloului: pentru cei ce intrau în biserica Capucinilor punctului de fugă foarte sus, aproape de cele şase picioare
din Sevilla şi contemplau tabloul de la o anumită distanţă cerute de Carducho. Al doilea element constă în faptul că,
( abil calculată de artist), ,,gloria părea că se află cu adevărat spre deosebire de cazul criticat de Carducho, în care istoria
acolo" . Cum se exp lică acest fapt ? se afla „sus", iar perspectiva, ,,jos", ,,istoria" lui Murillo nu
Cred că Murillo, atunci când a realizat tabloul, după mai se desfăşoară nici jos, nici sus, ci la jonc ţiunea între „jos"
bine de un sfert de veac de la publicarea scrierii lui Cardu- si „sus", adică în intervalul greu de definit postulat de actul
cho, a încercat să evite greşeala „unora", fără a adopta totuşi :,viziunii". Soluţia lui Murillo, departe de a fi perfect logică,
soluţiile extreme ale „noilor adepţi ai perspectivei". Nu
este totusi una dintre cele mai avansate oferite de veacul al
vreau să spun prin aceasta că şi-a compus tabloul cu cartea XVII-le; în problema punctului de vedere.
lui Carducho în mână, ci doar că a încercat să rezolve o pro- Dacă analizăm opera lui Zurbaran - fără îndoială pictorul
blemă acută a reprezentării vizionare, asupra căreia cartea
religios cel mai talentat al generaţiei dinaintea lui Murillo -,
respectivă atrăsese deja atenţia. Pe scurt, Murillo a înţeles
constatăm că a tratat aceeaşi temă într-o manieră cu totul
importanţa situaţiei de receptare, şi mai ales pe aceea a „punc-
diferită (il. 31 ). Sfântul Francisc este văzut din faţă, în rugă­
tului de vedere", într-un spirit care nu se îndepărta prea mult
ciune, ochii lui se îndreaptă spre cerul ce se deschide, iar
de Carducho:
gestul său extatic poate fi interpretat atât ca gest de adoraţie,
... pictura va părea perfectă şi exact aşa cum a făcut-o pictorul doar cât şi ca prezentare a viziunii din registrul superior al tablo-
persoanei care se va aşeza în punctul a căru i di stanţă corespunde ului. Ambiguitatea sau ambivalenţa gestului este prezentă
orizontului imaginii, în vreme ce celorlalţi li se va părea doar par- şi la Murillo ( il. 26 ), cu diferenţa că la acesta din urmă natura
ţial justă [ ... ]. Şi mă minunez de acest adevăr infailibil, şi nu de „introductivă" a gestului este accentuată de amplasarea oblică
un altul; de ce oare pictorii nu respectă acest principiu în ceea cc a corpului vizionarului.
100 101
Corpul, gestul şi privirea personajului lui Murillo func-
ţionează ca „filtru" prin care spectatorul este invitat să intre
în spaţiul imaginii, în timp ce corpul, gestul şi privirea
sfântului lui Zurbaran se află faţă de spectatorul-credincios
în situaţia de „figură în oglindă" .
Pentru Zurbaran această metodă de prezentare a perso-
najului „introductor", mai puţin sofisticată, nu pare să fi
constituit o problemă. Metoda îşi are originile îndepărtate -
aşa cum am putut vedea - în Sfânta Cecilia lui Rafael (il. 3 ).
Pentru spectatorul inocent, Sfântul Francisc al lui Zurbaran
ar putea, la limită, să apară ca o „cariatidă" sau un „atlant"
susţinând cu capul şi braţele un nor transparent. Or, acest
nor - care constituie punctul cel mai semnificativ al întregii
reprezentări - înfăţişează o viziune a cărei dimensiune este
redusă în raport cu suprafaţa totală a tabloului, dar nu şi în
raport cu privirea extatică a Sfântului Francisc. Dacă logica
reprezentării ar fi fost dusă de pictor până la ultimele ei
consecinţe, această „viziune în nor" ar fi trebuit să fie o
adevărată „anamorfoză", un sotto in su atât de vertiginos, încât
şi-ar fi pierdut poate orice şansă de a fi descifrată de spectator.
Un caz absolut asemănător este amintit de Carducho în
Dialogurile sale, atunci când cere, în contextul considera-
ţiilor despre reprezentarea vizionară, abandonarea rigorii
ştiinţifice implacabile şi utilizarea convenţiilor apte să comu-
nice experienţa extatică:
Experienţa ş i prudenţa ne învaţă că o prea marc rigoare ar putea
provoca inconveniente majore simţului vederii, pentru că am avea
figuri ş i istorii diforme şi neinteligibile, din cauza racursiurilor
ce ar crea astfel artificii vizuale dezagreabile şi greu de înţeles.
Astfel, tabloul, în loc să ofere ocazia unei cunoaşteri agreabile
şi a unei relaţii clare cu ceea se doreşte a fi reprezentat, ar fi o
monstruozitate confuză şi lipsită de sens. Mai mult decât atât, ar
31. Francisco de Zurbaran, Viziunea Sfântului Francisc fi imposibil de pictat anumite mistere, deoarece, dacă am plasa
(Miracolul de la Porziuncola), către 1630, ulei pe pânză, punctul de fugă sub linia orizontului, care este, conform pre-
248 x 167 cm, Musco Provincial Arqueol6gico, scripţiilor Artei, planul sau solul în care se presupune că s-a desfă­
Etnologico y de Bellas Artes, Cadiz. şurat evenimentul, nu am putea vedea în acest plan superior decât

102 103
o simplă linie [ ... ].Iată de ce ajungem la concluzia că a nu urma
absolut riguros perspectiva nu înseamn ă s ă o ignori, ci, dimpo-
trivă , să alegi mijloacele cele mai convenabile pentru a desăvârşi
prezentarea istorici. 30

Este dificil de găsit, în întreaga literatură artistică occi-


dentală a veacului al XVII-lea, un discurs mai coerent cu
privire la mijloacele necesare reprezentării vizionare, în raport
cu regulile perspectivei ştiinţifice, decât cel datorat lui Car-
ducho. Luând probabil ca punct de plecare Observaţiile
despre pictură ale lui Sorte (fără a le cita însă), Carducho
explică şi justifică alteritatea mijloacelor de figurare a sacru-
lui ca o consecinţă a „diferenţei" între „viziune" şi „vedere" .
Vederea este o funcţie a ochiului corporal, în timp ce viziu-
nea se referă la ochiul interior:

Cei care au realizat astfel de picturi au zburat mai sus decât alţii
pe căile contemplaţiei şi au considerat, pc baza unei anumite Filo-
zofii, că ceea ce pictau nu se supunea vederii corporale, ci erau nişte
viziuni imaginare sau apariţi i intelectuale cc se arătau intelectului
sau imaginaţici . 31

După cc am rezumat tratarea teoretică a reprezentării


vizionare la Carducho şi raporturile sale cu experienţa artis-
tică a timpului, ar fi poate interesant să analizăm maniera
în care autorul Dialogurilor aborda aceste probleme în opera
sa picturală. Mai întâi îmi voi permite însă o ultimă, dar esen-
ţială, digresiune. Vorbind de tradiţia reprezentării vizionare
şi de „imperfecţiunile" ei în raport cu ştiinţa perspectivei,
Carducho îi numeşte pe artiştii cei mai importanţi care s-au
străduit să ofere soluţii acestei probleme. Primul citat este
Diirer (important, spune el, mai ales graţie difuzării gra-
vurilor sale). Urmează Rafael şi Michelangelo, la care trebuie
adăugat numele lui Tiţian. În cazul acestuia din urmă, opera
32. Tiţi an, Triumful Sfintei Treimi (Gloria),
paradigmatică citată de Carducho este Gloria ( 1551-1554, 1551-1554, ulei pc pânz ă , 346 x 240 cm,
ii. 32 ). Museo dcl Prado, Madrid.

104 105
Acest marc tablou, pictat de Tiţian pentru Carol Quin-
tul, copiat şi comentat de nenumărate ori, expus iniţial la
Escorial, dar bine cunoscut în toate cercurile artistice
spaniolc 32 şi europene mai ales datorită gravurii realizate în
1565 de Cornelis Cort, este o încercare revoluţionară de a
realiza un tablou reprezentând aproape în întregime un regis-
tru ceresc văzut da sotto in su. Pachcco l-ar fi caracterizat
fără îndoială ca o historia de aire în stare pură . Într-adevăr,
linia solului este abia vizibilă, iar cca a orizontului nu este
decât o fâşie subţire în marginea inferioară a imaginii. Fără
a putea intra aici în detaliile de ordin iconografic ale tablo-
ului, trebuie subliniat totuşi că mareic registru al cerului,
ce ocupă cea mai mare parte a suprafeţei figurative, este văzut
într-o micşorare perspectivală foarte elaborată, procedeu
lăudat de altfel de vechea istoriografic artistică a artei spa-
niole: ,, .. . chiar dacă figurile sunt micşorate şi înconjurate
de un nor, prin splendoarea Gloriei este posibil să recunoşti
personajele." 33
Cele trei elemente care contribuie decisiv la construcţia
imaginii în ansamblu (perspectiva, norul, lumina) se află aici
într-o relatie extrem de strânsă : razele care sfâsie norii for-
mează ort~gonalelc cerului şi îşi ?flă punctul de fugă în
figura simbolică a Sfântului Duh. ln ultimul rând, punctul
de vedere foarte jos este urmat cu o asemenea coerenţă, încât
se evită unul dintre defectele deplânse de Carducho, şi anume, 33. Vicente Carducho, Apariţia Fecioarei şi a Sfântului Petr11- în faţa
că în majoritatea tablourilor cu viziuni se vede în mod discipolilor Sfântului Bruno, catedrala din Cordoba.
abuziv linia unde figurile îşi pun picioarele pe nor. 34
După ce menţionează experienţele novatoare ale lui torul eclectic să fie în realitate Carducho însusi iar în acest
''
caz ar fi extrem de instructiv dacă am putea identifica într-o
Di.irer, Rafael, Michelangelo şi Tiţian, Carducho încheie cu
o frază curioasă : bună zi acest tablou exemplar, pe care l-ar fi conceput ca
o culme a şti inţei picturale privind „scenele aeriene" . Până
Iar acum, în timpul nostru, un pictor care îi admiră pc toţi a realizat, atunci, va trebui să ne multumim să analizăm una sau două
însufleţit de exemplul lor, un tablou urmând soluţii le celor pe care-i dintre operele sale cele mdi caracteristice.
consideră şi venerează ca maeştri .. .35
Ciclul consacrat legendelor cartuziene, pictat pentru mânăs­
Pasajul face, aşadar, aluzie la o experienţă combinatoric, tirea El Paular, cantine scene vizionare demne de interesul
de genul celei întâlnite deja la Ribalta (ii. 2 şi 30 ), dar ducând nostru. 36 În Apariţia Fecioarei şi a Sfântului Petru în faţa
lista modelelor mult mai departe. Nu este imposibil ca pic- discipolilor Sfântului Bruno (ii. 33 ), Carducho abordează

106 107
tratatul său (,,figurile şi ist_?riile diforme şi neinteligibile din
cauza racursi urilor lor"). lntr-adevăr, graţie soluţiei - pre-
luate din Gloria lui Tiţian - care combină razele de lumină
şi perspectiva, el realizează o figură impresionantă (Sfântul
Petru) care pluteşte, deschizând calea unei Fecioare minus-
cule ş'. dcpărt~tc, s!â~d în picioare pc norii din extremitatea
su perioară a 1magu111.
În Viziunea Papei Victor III, cc face parte din acelaşi ciclu
( ii. 34 ), Carducho alege o metodă cu totul diferită. Perso-
najul-vizionar ocupă partea stângă a imaginii, ceea cc con-
stituie deja un prim indiciu despre punctul de unde începe
„lectura" semnelor cc apar pc cer. Cu toate acestea, Papa
este separat de viziune printr-un baldachin, prin zidul şi
bal ustrada loggiei sale, care formează un fel de ecran între
cele două spaţii.
Spatiul
'
viziunii este învestit astfel cu o dcfinitic
'
mai dco-rabă
b
arha izantă, care nu se îndepărtează prea mult de soluţia
~d optată de Juan de Juanes în secolul anterior (il. 1 şi 29).
ln acest context este elocventă şi poziţia mâinilor Papei, cc
formează o diagonală cu valoare de „semnal". Astfel se stabi-
leşte un dialog între suveranul pontif uimit şi Cristul ieşind
din~ nori, încadrat de un întreg dispozitiv scenografic.
In dreapta, delimitat de balustradă si' o coloană colosală ,
se află un spaţiu intermediar în care stau trei personaje ju-
când rolul, destul de frecvent în tablourile cu viziuni, de
34. Vicente Carducho, Viziunea Papei Victor 11 ! ,
catedrala din Cordoba. „martori abscnti". V crticala, marcată de baza coloanei si de
ceea cc se vede din fusul ci, nu face decât să accentueze' im-
tema - mai degrabă rară - a viziunii colective. Cartuzienii presia de absenţă - degajată de personaje - faţă de evenimen-
care ocupă registrul inferior al compoziţiei alcătuiesc un ade- tul care se petrece în spatele lor.
vărat catalog de gesturi şi atitudini extatice. Avem de-a face Întreaga compoziţie este construită în jurul unui mare
aici, fără îndoială, cu imperativul „varietăţii" acţiunilor din contrast între perspectiva, atent trasată, a registrului teres-
tabloul narativ, pc care pictorul încearcă să le respecte. tru şi liniile de forţă ale „intrigii vizuale" dintre Papă şi Isus.
Fiind vorba de o viziune colectivă, punctele de vedere Este vorba, într-adevăr, de două dircctii diferite. Liniile de
ar trebui să fie în principiu multiple, ceea cc ar conduce însă fugă ale dalajului conduc către un pm;ct situat pe colinele
la un tablou absurd. Carducho evită cu abilitate acest pericol, care marchează orizontul, chiar deasupra apariţiei, în timp
aşa cum evită şi viziunea „anamorfică" pc care o critica în ce aceasta este integrată într-o „altă perspectivă" : psihologică

108 109
şi narativă, nu ştiinţifică şi raţională. Cristos, mai mare decât aşeza te, a rămas uimit de ameliorarea petrecută într-un timp atât
îngerii din marginea inferioară a „gloriei", este văzut dintr-o de scurt. Discipolii pictorului nu mai puteau de râs, ştii nd că
perspectivă mai degrabă hieratică, cu o concepţie foarte maestrul lor nu retuşase absolut nimic. 37
îndepărtată de geometria care domneşte în restul tabloului.
Această anecdotă se integrează cu uşurinţă în bogata serie
„A nu urma absolut riguros perspectiva nu înseamnă să
a relatărilor de acelaşi gen ce formează imprcsion antu l corpus
o ignori, ci, dimpotrivă, să alegi mijloacele cele mai potrivite
pentru a des ăvârşi istoria": astfel ar fi putut Carducho să-şi de „legende ale artistilor".
) Si ) anecdota pune în coală
) totusi, o
măs ură o problem ă specifică artei spaniole din veacul al
explice propriul tablou.
XVII-lea.
Am avut p â n ă acum ocazia de a cita cel puţin dou ă texte
4. POETICA PETELOR care se refereau la situaţia de receptare obligatorie, mai precis
la distanţa necesară unei receptări optime : textul lui Palo-
În Discursos practicables, scrise de pictorul aragonez Juscpc mino despre Crucifixul lui Zurbaran de la San Pablo el Real
Martf nez, există o relatare minuţioasă cu privire la proble- ( il. 22 ) şi textul a celuia ş i autor despre Viziunea Sfântului
mele de percepţie ridicate de tablourile religioase destinate Anton de Padova d e Murillo (il. 25). Ambele texte se refe-
unei funcţii publice: reau la efectul vizionar al imaginilor. Dimpotrivă, anecdota
Unui maestru foarte înţelept i-au fost com andate tablouri în ulei relatată de Martf nez nu specifică subiectul pânzelor. Se înţe­
pentru o capelă foarte importantă . El a început prin a face multe lege doar c ă erau lucrări religioase cu o func ţ ie publică şi
studii înainte de a le realiza. După cc le-a terminat şi a obţinut nu este exclus s ă fi reprezentat viz iuni.
aprobarea colegilor săi de breas l ă, a transportat tablourile la bise- Teoriile despre distanţa de la care ar trebui contemplate
rica unde se afla respectiva capelă; proprietarul capelei a venit pc picturile sacre fuseseră formulate de artişti şi scriitori în con-
acolo şi s-a uitat în treacăt la ele. Pictorul, fiind prezent, i-a cerut
textul artei veneţiene. A şa, de pildă, pentru Marco Boschini
părerea comanditarului . Acesta i-a răspuns: ,,Domnule, nu aştep ­
( 1660) era uzual să stabileşti criteriile naturii religioase: din
tam din mâinile voastre o operă atât de deşartă şi atât de puţin
finisată . Nu sunt decât pete! Faceţi, aşadar, un efort de a o con -
respect şi reverenţă , sacrul trebuie contemplat doar de la
duce la perfecţiunea pc care o aşteptam." distanţă:
Înţeleptul artist a răspuns atunci: ,,Domnule, nu am pretins că
Star ne bisogna in proportion distante
opera c terminată şi nu pot fi făcut responsabil câtă vreme tablou-
Davanti a Dia, col cuor tutto adorante. 38
rile nu vor fi aşeza te la locul lor. Aveţi deci bunăvoinţa de a-mi
da o cheie a capelei, iar cu, la rândul meu, voi termina lucrarea, Problema expusă de Martfnez este totuşi diferită. Ter-
ducând-o la perfecţiunea pe care o cereţi." A pus să se facă o îngră­
menii săi sunt „finitul" ( el acabado ), pata ( el borrân )39 şi
ditură, având o uşă care se închidea cu cheia, fără să lase să se vad ă
dis tanţa contempl ă rii (la proportion distante, cum ar fi spus
nimic din ceea cc se întâmpla înăuntru.
O lună mai târziu, după cc tablourile au fost agăţate la locul lor, Boschini) : amplasarea la distanţa optimă transformă prin ea
l-a chemat pc comanditar. Acesta a intrat şi, văzâ ndu-le astfel însăş i pictura „făcută din pete" într-o pictură „excelentă".

110 111
36. Francisco de Zurbaran, Viziunea Sfântului Francisc; detaliu din il. 31.

reprezentării vizionare în Spania. Două obse rvaţ ii se im-


35 . Tiţian, pun totuşi. Prima se referă la „dubla vedere" amintită de
Gloria, Vasari, una (foarte) apropiată şi alta (foarte) depărtată;
detaliu
aceasta din urmă nu este posibilă decât în cazul tablourilor
din ii. 32.
de mari dimensiuni şi este lipsită de sens în tablourile de
Martinez nu aminteşte nimic despre originile conflictului, şeva let de format „normal". Gloria, ca majoritatea tablou-
aflate, după Vasari, în maniera târzie a lui Tiţian şi îndeosebi rilor cu viziuni pc care le-a inspirat, îndeplineşte această
în operele realizate pentru patronii săi spanioli: condiţie. A doua observaţie priveşte o anumită gradaţie a
caracterului neterminat al pânzei: cu cât se îndepărtează de
Este însă foarte adevărat că felul de a picta pc care îl vădeşte în aceste sol, cu atât acest caracter se măreşte, pentru a atinge apo-
din urm ă lucrări este destul de deosebit faţă de cel din tinereţe, geul în partea superioară a pânzei, acolo unde norii, heru-
întrucât cele dintâi opere ale sale sunt lucrate cu o oarecare fineţe vimii şi petele de culoare formează un tot.
ş i iscusinţă, putând fi văzute şi de aproape, şi de departe, în vreme În contextul literaturii artistice a „Secolului de Aur" spa-
cc acestea din urm ă sunt lucrate cu trăsături de penel mai gro- niol, Carducho este din nou cel care va rezuma această proble-
solane şi în pete de culoare, aşa încât, în vreme ce de aproape nici mă. Pentru el, pictura „terminată" şi cca „cu pete" constituie
- ' . 40
nu se pot deosc b 1,. d e d cpartc par d csavarş1tc. două modalităţi de reprezentare, în egală măsură legitime:

Noua tehnică tiţianescă, descrisă de Vasari, poate fi înţe­ Lucrurile îşi schimbă culoarea, forma sau dimensiunea în func-
leasă mai bine dacă privim tabloul înfăţişând Gloria (ii. 32), ţie de distanţa dintre lucrul văzut şi cel care îl priveşte. Odată depă­
care a jucat, indubitabil, un rol esenţial în formarea poeticii şită această distanţă, nu se mai vede nimic. [ ... ] Ca atare, într-un

112 113
fel trebuie pictat un lucru care se află la douăzeci, treizeci sau V
patruzeci [de picioare] şi altfel ceea ce se află sus faţă de ceea ce
FABRICAREA UNEI IMAGINI
se află jos.4 1

Chiar dacă pasajul nu vorbeşte explicit de problema dis-


tanţelor şi reprezentarea lor în pictură, miza este, cred, mu~t
mai mare. Se poate citi în filigrano pledoarie pentru necesi-
tatea unei „alte" maniere picturale, aptă să redea „diferenţa",
depărtarea, inexprimabilul. Este vorba, pe scurt, despre o
pictură capabilă să capteze sacrul.
Dogma (proclamată în 1854 ) conform căreia Fecioara a
fost ferită de Dumnezeu de păcatul originar chiar din mo-
mentul concepţiei sale a pus capăt un.ei controverse care se
declanşase în secolul al XII-lea şi a atins punctul culminant
în secolul al XVII-lea, în Spania. Au existat mai multe mo-
mente importante în cursul îndelungatei şi complexei istorii
a iconografiei Imaculatei, dar ea a fost marcată de o unică
obsesie: aceea de a reprezenta Fecioara ca pc o fiinţă de rang
excepţional, creată „fără pată" (sine macula ), adică fără con-
tact carnal, ci în mod direct, de către Dumnezeu însuşi . Acest
imperativ avea să ducă uneori la rezultate singulare, care nu
pot fi discutate aici în ansamblu.
Paginile care urmează au un obiectiv limitat, inspirat de
constatarea că în Spania Imaculata Concepţie a fost o idee
obsesivă în cursul secolelor al XVI-lea şi al XVII-iea, ceea ce
a dus la crearea unei noi iconografii - mai mult, a unui nou
tip de imagine. Iconografia Purissimci a făcut obiectul mai
multor studii aprofundate', dar s-au pierdut uneori din vedere
consecinţele care decurg din faptul că acest nou tip de imagine
are la temelie transformarea unei „viziuni" într-un „tablou".
Acesta este aspectul asupra căruia îmi propun să m ă concentrez.

1. DEUS PICTOR
Unul dintre cele mai interesante exemple, prin origina-
litatea iconografiei, este o Imaculată Concepţie datorată unui
pictor anonim din secolul al XVII-iea (ii. 37). Scena se petrece

115
Fecioara este reprezentată în picioare. Razele care por-
nesc din corpul ci formează un fel de mandorl ă . Dar - şi
acesta este fără îndoială detaliul cel mai curios al tabloului -
haloul luminos este la rândul lui conţinut într-un marc ou
transparent. Degetul Creatorului penetrează oul şi atinge
aureola care încununează Fecioara.
Este vorba, fără îndoială, de un act metaforic al creării
Mariei ex nihilo. În partea de jos a tabloului pictorul a repre-
zentat, îngenuncheaţi pc nori, doi martori ai concepţiei „prin
atingere". Sfântul Francisc, la stânga, reprezintă ordinul care
a militat cel mai energic în favoarea recunoaşterii concepţiei
,, fără pată" a Fecioarei.
Motivul „degetului lui Dumnezeu"· se bazează pc o tradi-
ţie veterotcstarncntară prin care se simbolizează adesea pute-
rea divină, dar mai ales capacitatea divină de a face minuni
( ca în Exodul 8, 15 ). El poate semnifica, de asemenea, apti-
tudinea de a crea legi imuabile (în Exodul 31,18 şi în Dcu-
tcronom 9,10 se spune despre tablele legii că ele provin din
,,degetul lui Dumnezcu" 2 ).
În Imaculata Concepţie Fecioara fără păcat c văzută ca
operă a puterii divine. Metafora degetului care străpunge
oul e foarte puternică şi cât se poate de explicită. N-ar trebui
să fim prea surprinşi că iconografia aleasă pentru această
operă n-a fost imitată.
O altă soluţie, mai puţin şocantă, şi poate de aceea mai
răspândită, este cca în care Dumnezeu Tatăl c reprezentat
pe frontonul altarului, a căru i parte centrală c ocupată de ima-
37. Anonim spaniol , Imaculata Concepţie, ginea Imaculatei (ii. 38). Dumnezeu Tatăl ş i Fecioara sunt
secolul al XVll-lca. complet separaţ i , dar înţelesul general al reprezentării ră­
mâne, cu toate acestea, destul de evident. Nu cred că mă
în ceruri. În partea superioară a picturii, Dumnezeu Tatăl înşel detectând în acest gen de compozi ţie un mesaj privind
apare sub aspectul unui bătrân cu barb ă . Din corpul său, relaţ ia dintre „Creator" şi „opera" sa.
din care nuc vizibil decât bustul, eman ă raze de lumină care Pentru a fi mai explicit, cred că o lectură ade cvată a
străpung bolta de nori. În mâna dreaptă Creatorul ţi1:1e gl~-- acestor altare trebuie să ţină seama de faptul că Imaculata
bul terestru, în timp ce stânga arată către centrul p1cturn, c prezentată ca „operă" a lui Dumnezeu şi că actul însuşi
ocupat de Fecioara Imaculată. al concepţiei sine macula este, într-un anum it sens, integrat

116 117
38. Juan de Juanes, Imaculata Concepţie, secolul al XVI-iea, 39. Şcoala lui Juan de Juanes, Imaculata Concepţie,
tempera pe lemn, 180 x 140 cm, biserica parohială secolul al XVI-iea, tempera pe lemn, Ayuntamiento,
din Sot de Ferrer, Castellon. Castellon de la Plana.

118 119
co m p oz i ţ iei în ansamblul ci. Diferenţa e s enţială în raport procesul prin care ideea (interioară) devine imagine (exte-
cu pictura analizată anterior constă în faptul c ă Dumnezeu rioară): ,, ... trasată dintru eternitate în înalta inteligenţă a
nu cre ează Fecioara în mod nemijlocit, ,,cu degetul său" , lui Dumnezeu ş i adusă la lumină prin opera primului penel
ci în mod mijlocit, prin puterea magică a unui gest, iar rezul- al mâinii Sale suverane ş i omnipotente. Tota pulchra." 7 Aceste
tatul acestei creaţii nuc un ou, ci ... un tablou. Dacă nu gre- cuvinte sunt o trimitere directă la versurile din Cântarea
şesc, Dumnezeu este văzut în aceste opere ca „autorul" unei Cântărilor (4,7) incluse în liturghia Imaculatei Concepţii :
picturi, iar această „ pictură " este „Imaculata Concepţie". Tota pulchra es amica mea, et macula non est in te ( ,,Eşti
O atare afirmaţi e necesită, fără îndoia l ă, câteva explicaţii frumoas ă de tot, iubito, şi n-ai nici un cusur." )8 Calderari
suplimentare. Ic interpretează ca pc o „semnătură" a lui Dumnezeu pc
Motivul Deus Pictor este un veritabil topos în literatura „pictura" Fecioarei Imaculate: în timp cc artiştii îşi semnează
artistic ă şi devo ţ ională a Contrarcformci.3 Cu penelul său
operele prin cuvântul faciebat (la timpul imperfect, de vreme
divin (pinul divino) , Dumnezeu a generat lumea, care este, cc ele sunt, într-adevăr, opere imperfecte), Dumnezeu sem-
cum declară unii autori, ,,asemenea unui altar" . Alţii afirmă
nează prin cuvintele Tota pulchra, înţrucât ceea cc iese din
că Dumnezeu procedează ca un artist lucrând la o „ pânză"
mâinile Lu i c pcrfcct.9
de esenţă divin ă cu „penelul" intelectului divin, construind
Aş putea continua, dând o mulţime de alte asemenea exem-
„racursiuri sp iri tuale" (sco rci di spiritualita) şi integrând
ple extrase din literatura ecleziastică inspirată de disputa în
totul în rama de aur a divinităţii fără de hotar (la dorata
jurul Imaculatei Concepţii . Mă voi limita la unul singur,
cornice dell'interminata deita). 4
care, deşi lapidar, împinge metafora vizuală către culmi difi-
În picturile de altar în discuţie (ii. 38 şi 39) lumea creată
de Dumnezeu este reprezentată în forma simbolică a glo- cil de depăşit . Autorul este Francisco Soriano, care, într-o
predică rostită în 1616, imaginează geneza Imaculatei Con-
bului, în timp cc partea centrală este ocupată de Fecioara
Imaculată . Mai multe texte apăru te în Spania la începutul cepţii: ,,Dumnezeu a luat penelul înţelepciunii divine şi l-a

secolului al XVII-iea în legătură cu disputa privind Ima- introdus în scoica omnipotenţei sale ... " 10 N u este locul să
culata Concepţie citează pasaje din Proverbe: insistăm aici asupra puternicei scxualiză ri a motivului „dege-
tului" lui Dumnezeu sau al celui al „penelu lui" său. Ceea
Domnul m-a făcut cca dintâi dintre lucd rile Lu i, înainte de orice cc ne interesează mai degrabă în acest context este felul în
început, înainte de a fi p ă mântul. /\m fost n ăscută când înc ă nu
care topos-ul „Dumnezeu-Pictor" s-a repercutat asupra repre-
erau ad âncuri .5
zentărilor Fecioarei I maculate.
Acest ultim verset (Nondum erant abyssi, et ego iam con- Revin astfel la punctul meu de pornire: altarele cu fro n-
cepta eram) c uneori comentat ca o dovadă directă a Imaculatei ton care au decorat, începând cu a doua jumătate a secolului
Concepţii . Felul în care este dezvoltată această demonstraţie al XVI-iea, numeroase biserici din Spania. În aceste opere
c încă şi mai semnificativ în contextul nostru : ,,Ca şi cum (v. il. 38 ) îl vedem pc Dumnezeu Tatăl ridicând mâna dreaptă
s-ar spune: în inteligenţa lui Dumnezeu, acest pictor suprem, ca şi cum ar binecuvânta . Nu este însă vorba de o binecu-
am fost cu concepută dintru eternitate. " 1' vântare, ci de gestul „magic" fiat . Actul creaţiei este aici doar
Acelaşi autor - Ccsar Caldcrari - dezvoltă metafora crea- o sugestie; nu vedem decât Creatorul şi rezultatul actului
ţiei Imaculatei ca operă a lui Dumnezeu -Pictor, descriind său: tabloul de sub El. În unele cazuri Dumnezeu pare să-şi
120 121
contemple Creaţia de pe firmament ; în aproape toate, El
şi-a depus „semnătura" pe pânza „fără pată" pe care a creat-o :
Tota pulchra.

2. DE LA „SEMN" LA „TABLOU"

Există un moment crucial în istoria formulării iconogra-


fiei Imaculatei Concepţii: cel în care imaginea devoţională
este prezentată ca actualizarea plastică a unei viziuni, mai
precis a viziunii Sfântului Ioan la Patmos, descrisă de el în
capitolul 12 al Apocalipsei:

În cer s-a arătat un semn mare: o femeie învăluită în soare, cu luna


sub picioare şi cu o cunună de douăsprezece stele pe cap. Ea era
însărcinată, ţipa în durerile naşterii şi avea un mare chin ca să
nască. În cer s-a mai arătat un alt semn: iată, s-a văzut un mare
balaur roşu, cu şapte capete, zece coarne şi şapte cununi împă­
răteşti pe capete. Cu coada trăgea după el a treia parte din stelele
cerului şi Ic arunca pe pământ. Balaurul a stat înaintea femeii care
sta să nască, ca să-i mănânce copilul când îl va naşte. Ea a născut
un fiu, un copil de parte bărbătească. El are să cârmuiască toate
neamurile cu un toiag din fier. Copilul a fost răpit la Dumnezeu
şi la scaunul Lui de domnie. 40. El Greco,
Viziunea
Formula definitivă a Imaculatei, care avea să domine Sfântului
Ioan la
întregul secol al XVII-lea, a rezultat din conjuncţia moti- Patmos
vului tota pulchra cu cel al „femeii înveşmântate cu soarele" (Imaculata
(mulier amicta sole ). 11 Concepţie),
către
Dacă examinăm calea care a dus de la ilustrarea fidelă a
1580-1585,
episodului descris în Apocalipsă la crearea unei imagini dog- ulei pe
matice, constatăm că în secolul al XVI-iea cele două formule pânză,
coexistă încă . 236x118 cm,
Varianta aleasă de artistul anonim, autorul Viziunii Sfân- Museo
de Santa
tului Ioan la Patmos de la mânăstirea Escorial (ii. 42), nu pare Cruz,
să aibă nimic de-a face cu motivul Imaculatei Concepţii. Este Toledo.

122 123
vorba de reprezentarea unei viziuni. Ioan scrie pe când
„semnul mare" apare pc cer. Mâna sa stângă face gestul
aposkopein, în timp ce cu dreapta el descrie „istoria aeriană"
în curs de desfăşurare în dreapta sus. Lupta celestă c repre-
zentată în mare amănunt, dar textul lui Ioan, încă lizibil, e
incomplet: el nu cuprinde decât prima parte a episodului
apocaliptic, cea descriptivă: ,,În cer s-a arătat un semn mare :
o femeie învăluită în soare, cu luna sub picioare şi cu o
cunună de douăsprezece stele pe cap ... "
În Viziunea Sfântului Ioan la Patmos pictată de El Greco
către 1580-1585 (il. 40), se poate însă detecta un pas decisiv
în direcţia reprezentării unei imagini dogmatice. Latura nara-
tivă a „istoriei aeriene" - atât de de.raliată în pictura pre-
cedentă şi în relatarea scrisă - c absentă în pictura lui El
Greco . Prezenţa Sfântului Ioan (il. 41 ), înfăţişat doar de
la mijloc în sus, în prim-planul din stânga, e aici trăsătura
cea mai importantă a imaginii. Poziţia lui este extrem de
semnificativă. În conformitate cu deprinderile perceptuale
ale spectatorilor occidentali, lectura unei imagini începe chiar
din acel punct. Această opţiune are două consecinţe impor-
tante, care nu sunt decât feţele aceleiaşi medalii. Spectatornl
e invitat să privească viziunea prin ochii Sfântului Ioan, dar
Ioan este el însuşi prezentat ca spectator, mai precis, ca un
spectator integrat. El este „prezentatorul", cumulând rolu-
rile spectatorului şi ale vizionarului.
Trebuie să ne reamintim că Fecioara Imaculată era uneori
văzută ca o pictură divină, operă a lui Dumnezeu-Pictor,
ceea ce sugerează o întrebare importantă: ce priveşte, în fond,
Sfântul Ioan? O viziune, viziunea sa la Patmos ( dar atunci
unde sunt dragonul şi toate celelalte?), sau o pictură, creată
de „întâiul penel", care descinde de pe firmament prin aceeaşi
Voinţă Divină?
Un alt exemplu, mai târziu, ne poate da o idee cu privire
la amploarea pe care a căpătat-o reflecţia inspirată de relaţia
dintre „pictură" şi „viziune" în Secolul de Aur. E vorba de
41. El Greco, Viziunea Sfântului Ioan la Patmos, detaliu din ii. 40. o operă de tinereţe a lui Velazquez, care, deşi cunoscută

124 125
istoricilor de artă, n-a beneficiat întotdeauna de atenţia pe
care o merită. 12
Sfântul Ioan la Patmos ( către 1618, il. 43) este o pictură
prezentată îndeobşte ca o operă oarecum tradiţională a tână­
rului ucenic încă legat de atelierul lui Pacheco. Mi se pare
însă că acest tablou trebuie discutat în contextul mai larg
al speculaţiilor privind tema „metapicturală" a Imaculatei
Concepţii. Pictura se concentrează asupra figurii Evanghelis-
tului, care îşi înalţă ochii, într-o poză inspirată, către viziunea
ce se iveşte în partea din stânga sus. Este vorba de mulier
amicta sole, femeia Apocalipsei, atacată de dragonul cu şapte
capete. Nu e nimic nou în iconografia acestei picturi, in-
spirată de cea aflată în circulaţie în Ţările de Jos, pe care
Velazquez putea fără îndoială s-o cunoască prin intermediul
gravurilor sau graţie unor exemple ca acelea analizate mai
sus (il. 42). Totuşi, e de ajuns să comparăm acest tablou cu
probabilele sale modele pentru a identifica imediat inovaţiile
introduse de Velazquez. Pictura anonimă de la Escorial, de
exemplu, e divizată printr-o diagonală pronunţată: stânga
e ocupată de vizionar, dreapta de viziune. La Velazquez,
figura vizionarului ocupă practic întreaga pictură, în timp
ce viziunea este trimisă într-o extremitate. Figura e monu-
mentală, viziunea e minusculă şi aproape ilizibilă. Aşa stând
lucrurile, dacă acest tip de pictură poate fi într-adevăr privit
ca sursa lui Velazquez, e cu atât mai important să ne între-
băm care au fost raţiunile ce l-au determinat să opereze
asemenea schimbări atât de evidente.
Răspunsul nu se lasă mult aşteptat: Velazquez a redus
dimensiunile viziunii pentru că a reprezentat-o într-un alt
tablou (il. 44 ). Din fericire, aceste două picturi, aflate ambele,
la origine, în biserica Carmeliţilor de la Sevilla, pot fi astăzi
văzute în acelaşi muzeu (National Gallery din Londra); ele
pot fi astfel contemplate aşa cum pictorul a intenţionat ini-
ţial, adică împreună. 42 . Anonim hispano-flamand,
Nu cunosc nici un alt caz în care viziunea Sfântului Ioan Viziunea Sfântului Ioan la Patmos,
la Patmos şi Imaculata Concepţie să fi fost reprezentate în secolul al XVI-iea, Madrid, Escorial.

126 127
43. D iego Vclazqucz, Vizi,mea Sfântului Ioan la Patmos, către 44. Diego Velăzquez, Imaculata Concepţie, c ătre 1618,
1618, ulei pc pânză, 135 x 102 cm, National Gallcry, Londra. ulei pe pânză, 135 x 102 cm, National Gallcry, Londra.

128 129
două picturi juxtapuse, formând un fel de „diptic". Această
juxtapunere trebuie să aibă un sens. O explicaţie posibilă
trebuie să ia în considerare înclinaţia tipică a lui V elazquez
pentru reprezentările duale, o înclinaţie care s-a manifestat
încă de timpuriu, la Sevilla, şi a culminat ceva mai târziu în
operele sale mature, pe bună dreptate celebre. ,,Dipticul"
a fost însă creat pentru un mediu monastic, şi se poate pre-
supune că problemele pe care le suscită au legătură cu unele
chestiuni dezbătute în acest mediu.
Văd în această dublă operă rezultatul confruntării lui
V elazquez cu una dintre cele mai importante probleme ale
figurării din epoca sa: raportul dintre „viziune" şi „tablou".
,,Dipticul" său este o operă duală, având ca temă „trecerea"
de la o reprezentare la cealaltă.
Într-una din picturi îl vedem pe Sfântul Ioan cu pana în
aer, în timp ce priveşte o viziune care apare printre nori
(il. 43 şi 45). El ţine pe genunchi o carte deschisă, în care se
disting două rânduri, înscrise la începutul paginii din dreapta,
restul paginii şi pagina de alături fiind goale. Fără nici o
îndoială, aceste pagini sunt cele ale capitolului 12 al Apo-
calipsei : ,,Şi un mare semn s-a văzut în cer: o femeie .. . "
Gestul suspendat al Evanghelistului vorbeşte de la sine.
Ceea ce vede spectatorul este actul vizionar care între-
rupe scrierea textului. Important nu e deci textul scris (cartea
e acolo mai degrabă pentru a sugera absenţa provizorie a
textului), nici chiar viziunea: ea e atât de neclară, încât nici
u n spectator n-ar putea s-o descifreze în întregime. Ceea
ce e important este „actul viziunii" şi „medium" -ul său: 45. Diego Velazquez, Viziunea Sfântului Ioan la Patmos,
detaliu din ii. 43.
Sfântul Ioan. Confruntându-se cu modelele sale flamande,
V elazquez accentuează tipologia „vizionarului" surprins îndoială menite să garanteze că „marele semn" al Apocalipsei
într-un moment al „reprezentării". Vederea ( viziunea) sus- ( viziunea din panoul Sf ântului Ioan, il. 45 ) s-a transformat
pendă - şi ulterior provoacă - reprezentarea. într-o imagine devoţională (il. 44 ). Distanţa dintre „viziune"
I maculata Concepţie ( il. 44 ), care constituie pandantul şi „tablou" nu putea fi evidenţiată cu mai mare claritate. A
Sfântului Ioan (il. 43), este „viziunea" devenită „tablou". fost nevoie de un ingenio ca acela al lui Velazquez pentru
Contemplate una alături de cealaltă, cele două picturi erau fără a se ajunge la un atare rezultat. Operaţia de „încadrare" a

130 131
,, marelui semn" echivalează cu un proces de clarificare Spectatorul atent are privilegiul de a asista indirect la fabri-
vizuală şi conceptuală : Fecioara se iveşte dintre norii care carea unei imagini. Actul de „fabricare" are loc în intersti-
ţiul care separă cele două panouri ale „dipticului". Tabloul
o învăluiau pe femeia Apocalipsei, semnul devine imagine.
S-ar putea chiar spune că prin această trecere Velazquez a Imaculatei Concepţii umple, ca să spunem aşa, pagina albă
pe care Evanghelistul n-a avut răgazul să scrie decât două
realizat o grandioasă punere în scenă a întregii problematici
rânduri: ,,În cer s-a arătat un semn mare." Marele tablou al
a relaţiei dintre viziunea apocaliptică şi noua imagine devo-
Imaculatei e hipotipoza acestui text:,, ... o femeie învăluită
ţională (Imaculata Concepţie).
în soare, cu luna sub picioare şi cu o cunună de douăsprezece
În perioada în care tablourile au fost create, această relaţie
stele pe cap." Cei care frecventau Academia sevillană a lui
era în Spania si mai ales la Sevilla, obiectul unei vii dezbateri,
' , Pacheco ar fi putut să discearnă fără greutate în demersul
iar textul pe care Pacheco îl consacră iconografiei Imaculatei
lui Velazquez actualizarea picturală a unei figuri retorice:
în tratatul său expune problema tehnicii reprezentării în
trecerea de la viziunea (sagrada revelaci6n) Sfântului Ioan H ipotipoza reprezintă cuvântul într-o manieră atât de vie şi ener-
la o pictură (pintura ) a Imaculatei: gică, încât intelectul aproape că poate să vadă obiectul cu ochii
corporali. 14
Aşa cum o ştiu oamenii învăţaţi, această imagine a fost inspirată
de femeia misterioasă văzută de Sfântul Ioan în cer, şi posedă toate Dacă în panoul Sfântului Ioan nu se vede decât „sem-
atributele acesteia. Orice pictură inspirată de ea trebuie să fie întru nul", în cel al Imaculatei se vede descrierea, devenită „tablou".
totul conformă cu această revelaţie sacră a Evanghelistului şi Textul scris se amplifică în imaginea picturală, pana a cedat
trebuie deci s-o arate [ ... ] înveşmântată cu soarele, un soare oval locul penelului, pânza pictată a înlocuit pagina albă.
ocru şi alb care învăluie întreaga imagine, unificat subtil cu cerul; Prin toată această operaţie V elazquez produce o apro-
încununată de stele[ ... ]; stelele trebuie obţinute prin mijlocirea piere vertiginoasă a „depărtării". Nebuloasa aurie, semn
unor pete deschise de un alb foarte pur al secco, formând nişte aproape indescifrabil, a devenit o imagine aşezată, ca să spu-
raze ample; sub picioare luna, şi deşi ea este un glob solid, îmi nem aşa, sub ochii spectatorului. Ar fi primejdios să vedem
iau libertatea de a o face luminoasă şi transparentă, deasupra unui în acest proces doar consecinţele unui exerciţiu pur inte-
peisaj; mai vizibilă şi mai luminoasă în partea de sus, cu semiluna lectual şi ale unui joc retoric gratuit. E vorba mai degrabă
orientată în jos. Dacă nu mă înşel, cred că sunt primul care am de o soluţie, fără îndoială foarte originală, aplicată uneia
conferit atâta maiestate acestor detalii, şi ceilalţi pictori m-au dintre problemele unanim recunoscute ale poeticii imagi-
urmat. 13 nii sacre, aşa cum reiese dintr-unul din tratatele cruciale
Ceea ce face V elazquez nu e, aşadar, decât o dezvoltare ale epocii:
„practică" a discursului „teoretic" al maestrului său. Dacă Noi spunem că originea imaginilor se află în dorinţa de a reprezenta
Pacheco teoretiza trecerea, V elazquez o pictează. Existenţa asemănarea lucrurilor şi a atenua în acest fel efectul îndepărtării;
unui proiect comun şi concertat al maestrului (Pacheco) şi şi aceasta nu pentru că imaginile nu pot servi şi la reprezentarea
ucenicului (V elazquez) privind retorica reprezentării nu lucrurilor prezente, pe care le avem sub ochi, ci pentru că ele sunt
este, desigur, de exclus. destinate în primul rând să remedieze neajunsurile pe care le

132 133
suportăm din pricina lucrurilor îndepărtate şi separate de noi; căci,
dacă ele ar putea fi toate văzute cu uşurinţă şi privite mereu după
voie, n-ar fi fost necesar să fie reprezentate.15

3. PICTOR D I VINUS

În procesul cristalizării şi răspândirii noului imaginar al


Imaculatei Concepţii care a marcat secolul al XVII-iea, ori-
ginile sale „divine" şi faptul că ea făcea iniţial parte dintr-o
relatare vizionară au fost în parte uitate. S-a uitat, cu alte
cuvinte, că un altar sau altul fuseseră fructul translării reto-
rice a unei viziuni într-un „tablou" (ca la Velazquez ) sau
copia unui tablou celest, pictat de „penelul lui Dumnezeu"
( cum pare să fi vrut să sugereze El Greco) .
Această uitare nu a fost totuşi completă, şi e frapant să
constaţi că meditaţia meta picturală reapare la marii maeştri
ai artei spaniole începând cu a doua treime a secolului al
XVII-lea. Aşa se întâmplă cu Zurbaran, care a pictat în de-
cursul vieţii o importantă serie de Imaculate Concepţii, înce-
pând din tinereţe (în jurul anului 1630) până în ultimii ani
ai vieţii sale ( a murit în 1664 ). Una dintre ultimele sale opere,
o Imaculată (il. 46 ), deşi nu întru totul originală, este extrem
de atent gândită . Vedem o Fecioară foarte tânără, aproape
un copil (aşa cum cerea deja Pacheco ), stând în picioare pe
o semilună transparentă, susţinută de un ciorchine de sera-
fimi. Mantia ei e umflată de vânt şi de mişcarea ei descen-
dentă. Fecioara îşi ţine mâinile depărtate de corp, cu palmele
întoarse în sus, şi privirea ei păstrează parcă amintirea sfe-
relor îndepărtate . De notat felul în care Zurbaran a pictat
cele douăsprezece stele.
Ele sunt acolo, în conformitate cu cerinţele iconografiei
tradiţionale, dar prin dimensiunea şi poziţia lor par mai
degrabă produse de o deschidere neaşteptată a norilor care
înconjoară Fecioara. Într-adevăr, la nivelul capului ei, norul
46. Francisco de Zurbaran, Imaculata Concepţie, 1661, ulei pe
se risipeşte, făcând loc unei ghirlande de capete de serafimi, pânză, 136 x 102 cm, Szcpmi.ivcszeti Muzeum, Budapesta.

134 135
a căror substantă indeterminată, la limita dintre material si
' '
imaterial, constituie una dintre cele mai iscusite trăsături ale
acestei picturi. În fine, în partea inferioară a tabloului, vedem
un peisaj abia schiţat şi câteva dintre simbolurile purităţii
mariale: oglinda fără pată, fântâna vieţii etc.
Noutatea cea mai importantă a acestei picturi nu rezidă
însă în iconografia ei, ci într-un detaliu în aparenţă nesem-
nificativ. Această operă e semnată printr-un cartellino ataşat
în colţul din stânga jos: fran [cisc}o de zurbardn I facie[bat}
1661. Cartellino e un trompe-l'a:il şi arată ca şi cum ar fi fost
lipit pe pânză. Marginile hârtiei par uşor dezlipite, proiec-
tând o umbră pe suprafaţa imaginii. Prin acest artificiu sim-
plu Zurbaran determină o receptare de un tip cu totul special,
căci această imagine se prezintă, în mod inechivoc, ca un
„tablou" făcut de „Zurbaran" în „1661 " . 16
Grija pe care o manifestă acest artist de a se insera în 47. Francisco de Zurbaran, I maculata Concepţie, detaliu din ii. 46 .
discursul pictural printr-un „autoportret" sub formă de nu-
me-semnătură ne este deja cunoscută ( ii. 22 şi 24 ). Ceea ce ar fi eronată. E mai degrabă vorba de un joc cu ideea de „pic-
nu trebuie să ne împiedice să ne întrebăm care poate fi sem- tură divină" ( aceeaşi idee pe care o găseam în elogiul lui
nificaţia acestui artificiu în cazul particular al unei picturi Fanfan la adresa lui Murillo ). Ca şi Murillo, Zurbaran este
reprezentând Imaculata Concepţie . Şi, într-adevăr, avem un pictor (aproape) ,,divin", căci el provoacă dubiul specta-
motive să credem că venerabilul motiv „Dumnezeu-pictor", torului în faţa tabloului său: cartellino e un procedeu propriu
,,autor" al „tabloului Imaculatei", n-a fost uitat. Un comen- unei poetici bazate pe oscilaţia dintre iluzie şi descoperirea
tator avizat (Torre Fanfan) exclama, de pildă, în 1672, în ei ( engano/ desengano): el înşală ochiul spectatorului, şi în
faţa unei I maculate Concepţii de Murillo: ,,Dacă n-am şti acelaşi timp declară ca pe o „fabricaţie" personală o imagine
că a fost pictată de marele nostru Murillo, frumuseţea ei ne-ar care altminteri ar fi putut părea izvorâtă din penelul lui
îndemna să credem că a fost fabricată sus, în cer." 17 Cred Dumnezeu însuşi. Lipsă de modestie? Puţin probabil, căci
că explicaţia semnăturii metapicturale a lui Zurbaran nu e deja în 1611 Lope de Vega îi calificase pe pictorii care abor-
prea îndepărtată de cea sugerată de această observaţie. Pic- dau teme sacre „divini imitatori ai cerului". 18
torul ne spune astfel că cel care a pictat tabloul nu este „Dum- Cartellino lui Zurbaran apare în realitate ca soluţia ultimă
nezeu", ci „Zurbaran" . (şi cea mai directă) a problemei autoprezentării imaginii
Comparat cu exemplul analizat mai devreme (il. 39 ), în sacre ca rezultat al unei operaţii de reprezentare.
care o pictură reprezentând-o pe Imaculată era semnată de
„Deus Pictor" ( Tota pulchra ), tabloul lui Zurbaran pare să
propună o concluzie opusă, care ar putea apărea unei pri-
viri superficiale de-a dreptul eretică. Dar o atare concluzie

136
VI
Figuri ale Erosului mistic

Ce vedeau misticii secolelor XVI şi XVII în timpul exta-


zelor lor? Dacă am risca o statistică, rezultatul ar fi cam acesta:
cea mai frecventă apariţie era cea a Fecioarei, urmată îndea-
proape de Cristos şi, în imediată proximitate, de dubla vizi-
une a lui Cristos şi a Fecioarei. Viziunea Treimii e rară, iar
cea a lui Dumnezeu Tatăl aproape inexistentă. Apariţia unui
înger sau a unui sfânt are un caracter excepţional.
În general, numărul de personaje suscitate de aceste
apariţii este, aşadar, destul de redus, cum e şi conţinutul lor
concret. Fecioara şi Cristos, ca să nu mai vorbim de Treime
sau de Dumnezeu, apar, rămân prezenţi un timp oarecare
(dup ă calculele Terezei din Avila, cel puţin cât durează să
rosteşti un „Ave Maria" şi cel mult două orc 1) şi apoi dispar.
Ce spun sau fac aceste apariţii (atunci când spun sau fac ceva)
este secundar; important este că ele se arată. Mesajul practic,
uneori un sfat politic, joacă un anume rol, ocazional un rol
important, dar asta doarîn apariţiile populare. 2 Pentru mistic
însă, ceea ce contează este teofania însăşi, şi experienţa pe
care i-o prilejuieşte. Această experienţă depăşeşte cu mult
limitele văzului, solicitând şi celelalte simţuri. Se asistă atunci
la uniunea mistică. Exemplul extrem este fără îndoială „trans-
verberarea" Sfintei Tereza (il. 48 ), poate cel mai cunoscut
episod al misticismului clasic spaniol, devenit faimos prin
48. Şcoala lui Murillo, Transverberarea Sfintei Tereza,
grupul în marmură de la Capela Cornaro din Roma, realizat ulei pe pânză, 189 x 116 cm, Colecţia J. Ma. Blanco
de Bernini, dar arareori şi neinspirat reprezentat în pictură. de la Quinta na, Avila.

138 139
A vrut Domnul să mi se arate uneori un înger în faţă, către stânga, în funcţionarea ei (în pofida suprasenzorialităţii ei teoretice)
sub formă de imagine corporal ă [ .. .]. Nu era mare, ci mai degrabă nu doar simţul vederii, ci şi celelalte simţuri, care sunt posi-
mic, foarte frumos; cu chipul aprins, roşu ca para focului, că părea
bilităţile de reprezentare ale acestei experienţe plurisenzo-
el a fi dintre îngerii cei mai apropiaţi Domnului, care sunt cu totul
riale prin intermediul unei picturi?
în flăcări.[ ... ] Şi avea el, îngerul acesta, o suliţă lun gă, aurită, în
vârful căreia, mi se pare, strălucea o flacără. Iar îngerul pare că mă Cum se poate remarca, această interogare se situează în
străpun gea cu ea prin inimă, ajungând să-mi sfredelească mărun­ prelungirea celei privind „vizualizarea invizibilului", de care
taiele; când o scotea afa ră, simţeam ca ş i cum mi le-ar fi smuls m-am ocupat în paginile anterioare, cu diferenţa că în acest
de tot, l ăsându-mă în întregime aprinsă din cauza focului din ultim caz problema este încă şi mai complexă, fiind vorba
vârful suliţei, de iubirea cea mare de Dumnezeu. Era atât de marc de vizualizarea actului secret prin excelenţă care este unio
durerea, că mă făcea să gem şi, în acelaşi timp, era atât de dulce, mystica. Reprezentarea ei în marile tablouri şi picturi de altar
că nu aveam nici o dorinţă să scap de ea, ci dimpotrivă. Doream stă mărturie pentru o indubitabilă pulsiune scopică a publi-
s-o simt mereu întru Domnul. Această durere nu e una trupească, cului vremii, însetat, s-ar părea, să „vadă ceea ce nu poate
corporală, ci spi ritu ală, dar chiar dacă trupul n-ar trebui s-o simtă, fi văzut" . •
o simte destul şi cl. 3
Abordând această problemă, am operat o selecţie tema-
Relatarea Terezei ( 1574 ), piesă importantă în dosarul ei tică ce se va dovedi, sper, suficient de pertinentă pentru a putea
de canonizare ( 1622 ), nu reflectă nici pe departe o expe- răspunde unei a doua serii de întrebări, inerente demersului
rienţă izolată. Excepţională este mai degrab ă acceptarea sa meu: care erau imaginile acceptate, permise şi propagate prin
de către autoritatea ecleziastică . Alţi vizionari au fost mai pictură ale uniunii mistice? Până unde putea merge instru-
puţin norocoşi . Este, de pildă, cazul călugăriţei franciscane mentul reprezentaţional care este tabloul în tematizarea
Juana Asensi, care a fost judecată şi apoi condamnată în 1649 contactului dintre om şi Dumnezeu ? Şi, în fine, există o zonă
la Valencia, dup ă ce mărturisise că Dumnezeu şi-a manifes- în care, în imaginea pictată însăşi, retorica reprezentării întâl-
tat predilecţia faţă de ea prin intermediul unei viziuni spi- neşte şi limitează propria sa cenzură?
rituale în care

întreg corpul Domnului Nostru Isus Cristos s-a măsurat şi s-a


1. A ÎMBRĂŢIŞA VERBUL ÎNTRUPAT
unit cu al său, chip cu chip, ochi cu ochi, gură cu gură, şi tot astfel
celelalte părţi ale corpului. 4
, În capitolul al patrulea din Cartea vieţii mele, Tereza din
Nu dispunem încă de o cercetare definitivă consacrată ava- Avila expune una dintre metodele pe care le utiliza pentru
tarurilor Erosului mistic 5 şi de aceea paginile care urmează a provoca epifania:
au un obiectiv limitat. Nu-mi propun să contribui la o psi-
Încercam cât de tare puteam s ă- L aduc şi să-L p ăstrez pe Isus în
hanaliză a imaginarului Contrareformei spaniole, nici să pro-
sufletul meu şi acesta era modul în care mă rugam eu; dacă mă
duc un repertoriu de imagini echivoce ale perioadei. Întrebarea gândeam la un pasaj, îl închipuiam în sinea mea, deşi cel mai mult
esenţială care serveş te drept punct de plecare demersului îmi plăcea să citesc cărţi bune şi înţelepte, care erau toată distracţia
meu este următoarea: dacă experienţa vizionară mobilizează şi odihna mea, căci nu mi-a dat Domnul niciodată talentul de a

140 141
medita şi a mă putea folosi de imaginaţie, pc care o am atât de manifestat în mod special în Spania, faţă de raportul dintre
înceată[ .. .], iar gândurile rătăcite doar prin carte reuşeam să Ic carte şi experienţa vizionară . Nu trebuie, la urma urmei, să
adun si astfel ca prin minune, mi se înălta sufletul. De multe ori, uităm că Don Quijote comitea el însuşi o infracţiune citind
'. ' '
deschizând cartea, nu mai era nevoie de ea; uneori citeam puţin, opere care erau, în principiu, interzise. Consecinţele se cu-
alteori mult, după mila Domnului. 6 nosc! Cred, de asemenea, în conexiune cu acelaşi context,
că tema iconografică a cărţii ca declanşatoare a uniunii mistice
Acest pasaj ne introduce nemijlocit în ampla problemă
a relaţiei dintre lectură şi viziune. Ca şi imaginea pictată sau avea să cunoască un tratament adecvat abia în pictura seco-
sculptată, poate chiar în mai mare măsură decât aceasta,
lului al XVII-lea, când Biserica ia în stăpânire limbajul exta-
textul funcţionează ca un declanşator al experienţei extatice, tic, disciplinându-l pentru propriile sale scopuri şi interese.
ca un preludiu al „uniunii" : Exemplul cel mai important în această ordine de idei priveşte
invenţia tardivă a temei Pruncului Isus apărând Sfântului Anton
[ ... ]începuse Domnul să mă dăruiască cu atâtea daruri pe calea de Padova (il. 25, 49, 50 şi 51 ). Când părintele Interi an de Ayala
pe care o urmam, unul dintre ele fiind rugăciunea de linişte, iar scrie cartea sa de iconografie (El Pintor cristiano y erudito,
uneori ajungeam la unire, cu toate că nu pricepeam ce erau acestea 1730), această temă se numără deja printre cele mai populare
şi cât de mult trebuiau preţuite [ ... ]. 7 în iconografia spaniolă a Sfântului Anton:
Pentru a înţelege exact semnificaţia acestui pasaj, trebuie Reprezentarea cea mai cunoscută şi cea mai comună îl arată cu
precizat că Tereza nu citea în latină, ci numai în castiliană flori de crin albe în mână sau alături de el, mângâind Pruncul Isus
( el romance ), iar cărţile în limbi vernaculare erau considerate aşezat pe o carte sau stând în picioare pe o masă . Îl vedem de
foarte suspecte de autorităţile religioase, tocmai din pricina obicei pictat într-unul din aceste feluri, potrivit imaginaţiei dife-
accesibilităţii lor directe, fără intermediari. Indexul Inchiziţiei riţilor pictori. 10
din 1559, care interzicea aproape toate cărţile în romance, a
Proliferarea acestei teme în secolul al XVII-lea are ca
provocat o reală criză în literatura mistică spaniolă. 8 Tereza
punct de pornire contaminarea a două episoade diferite din
se referă ea însăsi la aceste circumstante:
' ' legenda sfântului, ale cărei origini sunt obscure. 11 Primul
Când au fost interzise multe cărţi în castiliană mi-a părut tare rău, se referă la şederea sa în sudul Franţei, în cursul unei scurte
deoarece unele dintre ele îmi făceau marc bine şi mă odihneau vizite. Un adept îi oferă adăpost într-o încăpere retrasă şi
mult când le citeam, iar latineşte nu ştiam ca să pot citi numai ce liniştită, pentru ca sfântul să se poată concentra. Trecând
se îngădu i a, mi-a zis Domnul: ,,Nu te chinui şi nu suferi zadarnic, într-o zi prin faţa ferestrei acestei încăperi, stăpânul casei
căci Eu îţi voi da o carte vie." Eu n-am putut înţelege de ce-mi spu-
vede un prunc pe care Anton îl contemplă şi îl mângâie cu
sese acestea, deoarece încă nu aveam viziuni; apoi însă, la numai
o profundă devoţiune, dar a dou a zi oaspetele îi cere să nu
câteva zile, am înţeles foarte bine [ ... ]. 9
spună nimănui ce-a văzut, căci pruncul este Cristos însuşi .
Acest context, în care mărturia Sfintei Tereza nu con- Omul îşi ţine promisiunea, şi nu povesteşte această întâm-
stituie, desigur, decât un episod între altele, este, după păre­ plare decât mai târziu, după moartea lui Anton, aducându-şi
rea mea, răspunzător pentru o anumită sensibilitate, care s-a astfel mărturia cu privire la darurile lui excepţionale . 12 Ceea

142 143
ce, în vremuri mai recente, ar putea constitui o dovadă care
să fie inclusă în dosarul unui proces de moravuri s-a adăugat
atunci la dosarul unui proces de canonizare.
În acest episod nu există nici o urmă a motivului cărţii,
care avea să devină obligatoriu în iconografia antonină a
Contrareformei. Acest motiv provine probabil dintr-o altă
sursă: potrivit legendei, în timp ce Anton predica misterul
Încarnării, Pruncul a coborât şi s-a aşezat pe cartea lui. 13
În primul episod se tematizau unio mystica, caracterul
ei secret şi pulsiunea scopică a profanului în faţa evenimen-
tului, în timp ce în al doilea epifania era publică, ,,mângâ-
ierile" nu erau deloc pomenite, iar cartea era prezentată ca
obiectul care „atrage" viziunea, servindu-i - în ultimă instan-
ţă - drept suport.
Dacă examinăm câteva dintre exemplele cele mai carac-
teristice ale picturii spaniole, vom observa că relaţia dintre
cele două teme e variabilă .
În tabloul aflat acum la Prada (ii. 49), El Greco creează
una dintre cele mai subtile expresii ale legendei. Anton este
văzut pe trei sferturi, într-un prim-plan foarte apropiat,
proiectat pe un cer înnorat. E aproape o icoană a sfântului,
reprezentat cu atributele sale: ţine în mâna dreaptă o floare
de crin, iar în stânga o carte deschis ă . Simplitatea acestei
reprezentări a sfântului cu atributele sale (floarea, cartea)
şi aspectul static, iconic al imaginii sunt contrabalansate
printr-o uşoară mişcare a capului spre stânga. Există deci
o acţiune în această pictură: cea a lecturii. Dacă îl însoţim
pe Anton în acest act, ce minunată surpriză! Mai întâi, cartea
deschisă sub ochii noştri este una „modernă", tipărită ( evi-
dent anacronism în raport cu istoricitatea lui Anton, care
a murit în 1231, înaintea invenţiei lui Gutenberg). Apoi,
se observă că o imagine se detaşează dintre pagini, plutind
deasupra cărţii; ea îl reprezintă pe Pruncul Isus într-o man-
dorlă. Ar putea fi considerată un fel de „ilustraţie", dar aceasta 49. El ~reco, Viziunea Sfântului Anton de Padova, 1577-1579,
ar fi fără îndoială o impresie superficială : originalitatea ideii ulei pc pân ză , 104 x 79 cm, Museo dcl Prada, Madrid.

144 145
lui El Greco constă în prezentarea acestei „ilustraţii", care
pare a se desprinde dintre pagini. Ni se propune astfel o
viziune care trebuie înţeleasă ca o emanaţie directă a textu-
lui scris.
Dând curs meditaţiei la care imaginea invită atât de direct,
ajungem la concluzia că ca ilustrează într-o manieră foarte
concentrată una din legendele antonine, şi anume pc cea a
apariţiei Pruncului Isus în timpul predicii. Mai mult, înţe­
legem că El Greco ( asistat, poate, de un sfătuitor) a propus
o soluţie care este o interpretare foarte subtilă a episodului
pomenit: căci apariţia a avut loc, conform legendei, în timpul
unei predici pe tema Încarnării . În plus, viziunea, aşa cum
o reprezintă El Greco, se dă drept o emanaţie a textului scris,
ad ică o „încarnare" a „verbului". Forma aproape rotundă
a mandorlci din jurul micului Cristos, care aminteşte de forma
ostici, nu ar fi atunci întâmplătoare. Prin toate aceste artificii,
pictorul se îndepărtează de textul legendei, care vorbea despre
o viziune cc „cobora" şi se instala pc carte, şi propune o
soluţie a cărei noutate n-a fost îndeajuns evidenţiată.
Din punctul de vedere al unei tipologii a viziunilor, cca
a lui El Greco se distinge şi prin faptul că ca nu se produce
pc verticală şi nu implică o privire distantă : dacă ar fi să
reperăm în tablou o diagonală dinamică, ca ar fi descendentă
(floarea de crin), iar exerciţiul spiritual arc mai degrabă acrul
unei aprofundări meditative şi al unei depăşiri active a lec-
turii într-o experienţă v1z10nară .
După acest preambul, putem face o incursiune în formu-
lările ulterioare ale acestei teme. Constatăm astfel că obser-
vaţia lui Ayala privind felu l în care îşi mobilizau artiştii
imagi naţia pentru a diversifica iconografia tradiţional ă nu
e întru totul gratuită . Un tablou ca acela al lui Murillo, la ori-
gine parte din altarul bisericii Capucinilor din Sevilla (îl. 50 ),
nu are - la prima vedere - aproape nimic de-a face cu tabloul
lui El Greco. Aici tema ero ti că constituie centrul atenţiei:
50. Bartolome Estcban Murill o, Viziunea Sfântului Anton
asistăm la o tandră îm brăţişare între Sfântul Anton şi Prunc.
de Padova , 1664-1666, ulei pc pânză, 190 x 121 cm,
Alături de prezentarea directă a temei contactului, apare şi M usca de Bcllas Artes, Sevilla.

146 147
aceea a viziunii. Plasând Pruncul pe o masă, Murillo îl obligă
pe Anton să-şi ridice privirea către el. Acest element era
absent la El Greco, dar e în deplină armonie cu tendinţele
ascensionale ale picturii vizionare din secolul al XVII-iea.
În pofida diferenţelor, utilizarea motivului cărţii deschise
de către ambii pictori nu va scăpa nimănui. Unui privitor
grăbit prezenţa acestui putto pe carte i-ar putea părea mai
degrabă absurdă. Trebuie reconstituită întreaga speculaţie
în jurul dogmei Încarnării pentru a discerne ceea ce, pre-
zentat în mod atât de concret în tabloul lui Murillo, avea
aproape caracterul unei demonstraţii abstracte la El Greco:
şi anume, că Pruncul se află pe carte pentru că El este pro-
iecţia ei iluzorie în spaţiul cititorului~
Parcurgând corpusul abundent al picturilor pe care această
temă iconografică le-a suscitat în cursul secolului al XVII-iea
în Spania, constatăm că problema majoră cu care se con-
fruntă pictorii este cea a reprezentării raportului dintre
viziune şi uniune mistică. Dacă la El Greco unio era pur
optică, la Murillo ea devine efectivă şi îmbracă forma îmbră­
ţişării. Dar este vorba, în ambele cazuri, de soluţii extreme.
Pe parcursul secolului, iconografia antonină va fi dominată
de o anume ambiguitate între depărtare şi apropiere.
În acest sens, tabloul, odinioară foarte apreciat, pe care
Vicente Carducho îl consacră acestei teme se dovedeşte eloc-
vent ( il. 51 ). Reprezentarea s-a complicat considerabil. Avem
de-a face cu o veritabilă „scenă aeriană" . Totul se petrece
pe o diagonală care traversează tabloul din colţul din stânga
sus spre colţul din dreapta jos. În extremitatea superioară
se iveste
, , lansează Pruncul către
dintre nori Fecioara, care îsi
Sfântul Anton. Acesta, în levitaţie, se repede către el cu bra-
ţele deschise. La jumătatea drumului între mama sa şi adora-
torul său, Pruncul se răsuceşte în aer, ca şi cum ar da curs
unei ultime indecizii privind direcţia zborului său: să se în-
toarcă înapoi, la pieptul mamei sale, sau să descindă, pentru
51. Vicente Carducho, Viziunea Sfântului Anton de Padova,
1631, Ermitaj, Sankt-Petersburg. a-l „alina" pe Anton? Totul se petrece în acompaniamentul

148 149
muzical al unei orchestre angclice, care dă acestui tablou aranjament foarte elaborat, contrastul dintre spaţiul perspec-
aspectul unei opere baroce. tival (în care se află Anton, masa cu vasul cu crini şi cartea
Deşi pare preocupat să formuleze într-un mod inedit deschisă) pe de o parte şi „gloria" pe de alta este împins până
relatarea vizionară, Carducho n-a uitat cu totul atributele la extrem, deşi există două clemente de conjuncţie, primul
Sfântului: cartea şi florile de crin. Dar Ic-a îndepărtat de per- corespunzând privirii şi gestului sfântului, al doilea coloa-
sonajul principal, rezervându-Ic un loc mai degrabă margi- nei care se înalţă în partea stângă a compoziţiei . Această
nal în raport cu naraţiunea: colţul stâng al tabloului. Această coloană aparţine spaţiului perspectival, dar conduce privirea
marginalitate este evidentă, în special în cazul florilor de crin. către registrul „norului" . Mai mult : ea apare ca un clement
Poziţia cărţii a fost însă bine gândită; ca se află, deschisă, pc de uniune simbolică, pentru că „iese", ca să spunem aşa, din
masă, la limita diagonalei care organizează imaginea, iar pagi- carte şi „suportă" ( deasupra) viziunea. Ea este deci axa care
nile ci sunt agitate de acelaşi suflu extatic care animă întreaga leagă cerul de pământ, care conduce noru l transcendenţei
compoz1ţ1c. către imanenţă, care proiectează verbul în imagine/viziune.
Murillo este însă cel căruia i se datorează cea mai rafinată Trebuie fără îndoială să ţinem scama, în acelaşi timp, de
soluţie la problemele puse de reprezentarea Sfântului Anton. semnificatia coloanei, care este un motiv străvechi, strâns
Marea sa pictură pentru catedrala din Sevilla ( îl. 25 ), consi- legat de si1~1bolismul Încarnării. 14 E greu de crezut că Murillo
derată de contemporani una dintre culmile artei iluzioniste, ignora acest fapt, având în vedere localizarea strategică şi
este în acelaşi timp una dintre realizările majore ale reflecţiei regimul luministic cu totul excepţional de care beneficiază
picturale asupra experienţei vizionare şi asupra articulării coloana în tabloul său.
e1 retorice. Aşa stând lucrurile, întreg registrul superior al compo-
În contextul evoluţiei temei, această operă permite în- ziţiei parc o vizualizare a sintagmei verbum caro factum,
tr-un anume sens înscrierea lui Murillo în linia „narativă" ceea ce explică asemănarea frapantă a marii glorii din pictura
atât de bine ilustrată de Carducho. Unele clemente, ca de lui Murillo cu un ostensorium baroc: dacă un ostensorium
pildă inevitabila masă din prim-plan pc care e aşezată o exhibă „corpul lui Cristos" şi prezenţa sa reală, gloria exhibă
natură moartă, par să reia soluţii deja cunoscute; dar aran- acelaşi mister sub o formă vizionară.
jamentul de ansamblu conceput de Murillo apare - chiar Contextul mai sus schiţat ne face să vedem că Murillo
ţinând cont de tradiţie - ca fiind extrem de personal. Am a realizat în această operă o sinteză care putea părea aproape
mai avut ocazia să mă refer la felul în care primul marc irealizabilă. Historia de aire este jucată între trei termeni
istoriograf spaniol, Palomino, comentează această pictură (carte/Prunc/Anton) şi combină datele celor două legende
(vezi capitolul III). Aş dori totuşi să insist asupra unui aspect antoninc într-un singur tablou. Tema Încarnării c prezentă,
esenţial, care demonstrează peremptoriu permanenţa unei dar dezvoltată pc verticala ascendentă, la stânga; cca a îmbră­
meditaţii picturale în jurul problematicii vizionare, dincolo ţişării e prezentă şi ea, dar mai degrabă sugerată, pe verticala
de formele variate pe care această meditaţie le poate îmbrăca. descendentă, la dreapta. Tema erotică a unio mystica c supusă
Este vorba, o dată în plus, de relaţia dintre carte şi viziune. unui autentic suspans narativ: braţele V crbului sunt des-
În mareic tablou de la Sevilla, ,,istoria" imaginată de Murillo chise, cele ale adoratorului său la fel, dar îmbrăţişarea nu e
a îndepărtat în aşa măsură aceste clemente unul de celălalt, direct vizualizată. Ea nu poate avea loc decât graţie unui
încât orice discurs teologic ar putea părea exclus. Graţie unui efort de imaginaţie, de „concretizare", efectuat de spectator.

150 151
2. A GUSTA LAPTELE DIVINEI ÎNŢELEPCIUNI Cei care au gustu l rugăciunii frecvente au resimţit ceea cc spun .
Adesea ne apropiem de altar şi începem să ne rugă m cu o inim ă
Discutând, în El Pintor cristiano, iconografia lui Bernard fără vlagă şi arid ă . D ar clacă pers istăm, graţia se răspând eşte din -
de Clairvaux, A yala menţionează câteva scene pentru care tr-odată în noi, sufletul se îngraşă, ca s ă spunem aşa, se produce
înlăuntrul nostru ca o revă rsare de pictate, şi clacă îl presăm, el
pictorii ar fi avut o predilecţie specială. Ultima dintre ele este
nu va prcgcta să ofere clin abundenţă l~pt~lc dulceţii inefabile pc
descrisă astfel:
care a cunoscut-o prin sp irit. Mirele vorbeşte, aşadar, astfel : Ai,
În fine, se obi ş nuieşte să se reprezinte Sfântul Bernard cu mâinile mireasa mea, ceea cc ai cerut, şi un semn c ă ai este că sânii tăi au
împreun ate pc piept, în genunchi în faţa unei imagini a Preasfin- devenit mai buni decât vinul. O dovadă s igu ră că ai primit săru­
tul este că s imţ i că ai conceput. Asta face ca sânii tăi să se umfle
tei Fecioare sau în timpul unei viz iuni interioare prin care Sfânta
de un lapte ab u ndent şi mai bun decât vinul ştiinţei seculare, care
Fecioară se arată acestui fo arte fervent ş i obedient fiu, ori pc când
îmbată cu adevărat, clar de curiozitate, nu de caritate, care umple,
revarsă asupra lui Bernard mângâieri incompara bilc. 15
clar nu hrăneşte, care umfl ă , dar nu edific ă, care ameţeşte, clar
nu fortifică. 18
Descrierea lui Ayala e destul de neclară, deşi nu încape
nici o îndoială că scena cu pricina este cca cunoscută îndeob- Observăm, citind acest pasaj, că a l ăp tarea c concepută
şte sub numele Alăptarea mistică a Sfântului Bernard ( Lac- ca o psihodramă care se joacă în întregime în interiorul cre-
tatio Bernardi). Neclaritatea lui Ayala, care este totuşi autorul dinciosului, în „inima" lui. Dialogul erotic, care îl prelun-
celui mai important manual de iconografic religioasă al geşte pc cel al Cântării Cântărilor, se referă la lactatio a Mirelui,
Contrareformei spaniole, se explică probabil prin pudoare. văzută ca o alegoric a darului „înţelepciunii divine" în suflet.
Scena vizualiza, într-adevăr, o teofanie cu totul specială, care Efectele ci sunt: beţie divin ă, caritate, inspiraţie sacră.
se concretiza printr-un jet de lapte izvorât din sânul Fe- Să ne aprop iem acum de cca mai timpurie reprezentare
cioarei, care ajungea până la buzele lui Bernard. Această cunoscută a „alăptării mistice". Ea făcea parte dintr-un altar
temă pare să fi fost inventată la sfârşitul secolului al XIII-iea, al Sfântului Bernard la Palma de Mallorca, către 1290 (il. 52).
în Spania, unde a cunoscut ş i cca mai marc răspândire în Ne aflăm în faţa transformării în biografic a unui pasaj la
secolele urm ătoarc. 16 origine alegoric. În buna tradiţie a „panourilor biografice"
Rămâne totuşi un fap t straniu : nici una dintre biografiile italiene, icoana centrală c flancată de patru scene importante
canonice ale Sfântului Bernard nu menţionează acest episod, din viaţa personajului portretizat. Prima dintre acestea c
considerat de aceea timp îndelungat o pură invenţie icono- tocmai lactatio . Alegoria înţelepciunii dobândite prin har
grafică, care nu se bizuie direct pe biografia abatelui de a devenit, aşadar, o secvenţă a legendei. Sfântul este în ge-
Clairvaux. nunchi, în rugăciune în faţa unei apariţii a Fecioarei cu
Simbolismul alăptării prelungeşte fă ră îndoial ă un topos Pruncul înconjurată de îngeri. Maria îşi apasă sânul, din
cu o îndelungată istoric, pc care nu o vom putea reconstitui care ţâşneşte un şuvoi de lapte spre gura lui Bernard. De
aici. 17 Cred însă că originea temei este de căutat într-un pasaj remarcat că totul se petrece cu binecuvântarea Pruncului,
din cea mai faimoas ă scriere a lui Bernard de Clairvaux, care consimte astfel să împartă hrana sa divină cu un muri -
Predicile despre Cântarea Cântărilor: tor. E foarte probabil că înainte de pictarea acestui panou

152 153
alegoric al textului Predicilor lui Bernard. Mecanismul aces-
tei transpuneri merită întreaga noastră atenţie; biografia
pictată pune în formă narativă o alegorie a sufletului, făcând-o
în acest mod publică şi accesibilă; prin expunerea sa narativă,
textul „ezoteric" al Sfântului Bernard devine „exoteric" .
Toţi pictorii spanioli care vor aborda această temă vor trebui
să se confrunte, într-un fel sau altul, cu reprezentarea con-
cretă a uniunii. Operele lor vor păstra caracterul exterior
(exoteric) al biografului, dar - cum se va vedea curând -
vor fi echipate cu comentarii interioare imaginii înseşi,
destinate spectatorului.
Înainte de a purcede la incursiunea în avatarurile temei
lactatio, trebuie menţionată, fie şi rapid, o altă variantă a
legendei bernardine. Este vorba de o versiune care pare să
nu fi avut prea mult succes, dar care stă mărturie pentru
52. Maestru anonim, Altarul Sfântului Bernard, către 1290, travaliul de translare de la alegoric la narativ care s-a efectuat
tempera pc lemn, Musco Lu liano, Palma de Mallorca. simultan pe planuri diferite. Într-o culegere de exemple
morale compusă în prima treime a secolului al XIV-lea în
una dintre relatările „vieţilor" lui Bernard efectuase deja regiunea Soissons, se menţionează un episod legendar care
translarea textului alegoric bernardin în episod narativ, inte- ar fi avut loc puţin înainte ca Bernard să intre în mânăstirea
orându-1
b în bioo0 rafia sa. Nu cunoastcm
, această sursă scrisă, de la Cîtcaux. Iată pasajul-cheie al acestui text:
dar se poate constata că în panou trecerea se realizează într-un
[Abatele] îi ecru să predice în faţa episcopului de Chalon. Sfântul
mod destul de atent gândit, căci scena alăptării mistice (p ri-
Bernard rugă să fie păsuit, dar abatele nici nu vru să audă. Atunci
mul compartiment din stânga) corespunde simetric scenei el se aşeză în rugăciune în faţa Maicii Domnului şi adormi. Şi
scrierii (în primul compartiment din dreapta). Această scenă, Maica Domnului îi puse sfântul sân în gură şi îi transmise divina
care nu arc nimic excepţional, n-ar fi meritat poate un loc înţelepciune . Şi de atunci el a devenit unul dintre cei mai subtili
într-o foarte sintetică biografic bcrnardină dacă n-ar con- predicatori ai timpului său şi a predicat în faţa cpiscopului. 19
stitui al doilea act din lactatio: graţie alăptării mistice, Ber- Câteva lucruri sunt de reţinut . Primul priveşte, desigur,
nard intră în posesiunea înţelepciunii divine, pe care o expune sensul miracolului: laptele virginal c prezentat ca sursa eloc-
în cărţile sale. venţei lui Bernard, darul divin al scrierii fiind cu acest prilej
A dcousta/a
b cunoaste, sunt de altfel notiuni
, pentru care înlocuit prin dobândirea darului vorbirii . Structura tem-
latina utilizează acelaşi cuvânt: sapere. Nu e deci de mirare porală a naraţiunii, care cuprinde două secvenţe, c şi ea inte-
că scena alăptării şi cca a scrierii formează o pereche obli- resantă : prima secvenţă e cea a rugăciunii „în faţa Maicii
gatorie, care transpune, la nivel narativ, esenţa mesajului Domnului"; a doua, apariţia în timpul somnului. Caracterul

154 155
„vis" nu c pronunţat şi e dificil de decis cu precizie dacă
cea care „i-a pus sfântul sân în gură" e statuia, Fecioara însăşi
sau imaginea ci în vis. Ilustraţia care însoţeşte textul (il. 53)
nu ne risipeşte nelămu rirea . Singurul lucru pc care îl putem
afirma cu certitudine este că foarte puţin_c elemente ale acestei
variante au fost reluate în iconografia ulterioară a alăptării
mistice. De exemplu, toţi pictorii de mai târziu evită sistema-
tic reprezentarea alăptării prin supt, preferându-i o lactatio
prin jet; pc de altă parte, ei preferă aproape întotdeauna
temei elocvenţei dobândite prin har pc cca a darului înnăscut
al scrierii. Indecizia privind forma teofaniei ( apariţie a Fecioa-
rei sau animare a unei efigii mariale) avea să devină o constantă
în cursul întregii istorii a acestei tcmţ iconografice.
Să vedem acum exemplele spaniole cele mai importante
care ne-au parvenit din secolul al XV-lca (ii. 54 şi 55). Ele
ne dau ocazia să remarcăm grija artiştilor de a sugera sau
amplifica distanţa dintre Bernard şi apariţie. Soluţia alăp­
tării prin jet, şi nu prin supt, pentru care opta deja Maestrul
din Palma, e semnificativă . Recursul la jet sugera ideea că
darul simbolic al înţelepciunii divine se produce din voinţa
exclusivă a Fecioarei (suportată pasiv de Bernard) şi sublinia
în acelaşi timp absenţa contactului direct între om şi Maica
Domnului. Dacă la Maestrul altarului din Palma întâlnirea
dintre Fecioară şi servitorul său arc loc la acelaşi nivel de
realitate, la artiştii ulteriori distanţa creşte şi nivelurile de rea-
litate se separă. În altarul său de la Tarazona (ii. 54) Martin
Bernat alege soluţia viziunii care apare în nori. El subliniază
ruptura de nivel prin mai multe clemente: o balustradă care
53. Maestru anonim, Alăptarea mistică a Sfântului Bernard, se interpune între Bernard şi apariţie, rnandorla şi norul care
înainte de 1330, miniatură, 18 x 14 cm, Ms. I 078, foi. 178, înconjoară Fecioara, în fine, dimensiunea redusă a apariţiei,
Musce Condc, Chantilly. care arc toate trăsăturile unei imago .
N u vedem, aşadar, o femeie în carne şi oase care „îi pune
lapidar al textului lasă nelămurite mai multe aspecte : cc în - sânul în gură", ci un jet de lapte care izbucneşte, ca să spu-
seamnă exact „în fata Maicii Domnului"? nem aşa, ,,din nori". Într- adevăr: Fecioara, reprezentată în
Se roaoăb
Bernard în fata
'
unei statui sau a unui altar? Care bust, presându-şi sânul drept, este „aici" şi „altunde" în acelaşi
este întelesul exact al somnului în această povestire? Cuvântul timp. Pc de altă parte, poziţia aşezată a lui Bernard parc
156 157
55. Maestrul din Canapost, Alăptarea mistică a Sfântului Bernard,
detaliu al altarului, a doua jum ă t ate a secolulu i al XV-iea,
tempera pc lemn, Muscu d'Art, Girona.

viziunea. Acest dublu contact cu divinitatea (prin ochi şi prin


gură ) arc justificarea sa teologică, asupra căreia voi reveni
în curând .
Cam în aceeaş i perioadă pictorul anonim cunoscut înde-
54. Martin Bcrnat, Alăptarea mistică a Sfântului Bernard, detaliu obşte sub numele „Maestrul din Canapost" plasează scena
al altarului, către 1493, catedrala din Tarazona, Zaragoza. alăptării în interiorul unei biserici ( il. 55 ). Bernard este în
rugăciune în faţa altarului pc care tronează o Fecioară cu
destul de stranie : pictorul s-a inspirat probabil din icono- Pruncul. E greu de spus dacă jetul de lapte sacru atinge
grafia tradiţională a evangheliştilor 2 0 , obligându-l astfel pe buzele lui Bernard graţie unei apariţii sau unui altar animat.
Bernard la o torsiune incomodă, dar necesară, atât pentru În orice caz, s-ar părea că orice contaminare cu legenda fran-
a primi pc buze laptele, cât şi pentru a putea contempla ceză citată mai sus trebuie exclusă : Bernard nu c un tânăr

158 159
călugăr căruia îi e teamă să predice, ci c deja stareţul abaţiei
(cume cazul, de altfel, în aproape toate exemplele spaniole
cunoscute). În plus, ţinând scama de structura de ansamblu
a altarului din Girona, se înţelege fără echivoc că, la fel ca
în modelul deja prezent la maestrul din Palma, scena alăp­
tării mistice se referă direct la înţelepciunea conţinută într-o
carte, pc care Bernard o prezintă spectatorului în compar-
timentul inferior.
Dacă avansăm către secolul al XVI-iea, constatăm apari-
ţi a unor modificări importante. În acest sens, A lăptarea mis-
tică datorată unui maestru anonim, activ probabil la Toledo
spre mijlocul secolului, constituie o piesă esenţială (il. 56).
Legenda c ilustrată în acest tablou foarte exuberant, aproape
dramatic. Bernard este în picioare, într-un spaţiu deschis,
asemenea unei loggia. În spatele lui, dincolo de o balustradă,
privirea noastră observă un peisaj şi, într-un nor, o apariţie
a Fecioarei cu Pruncul. Aranjamentul general nu se îndepăr­
tează de cel la care recursese Martfn Bcrnat un secol mai
devreme. Unica diferenţă importantă rezidă în caracterul dra-
matic al evenimentului: Bernard c surprins de apariţie şi de
neaşteptata favoare pc care i-o acordă Fecioara. El schiţează
gestul îngenuncherii. Cartea (pc care o ţinea probabil cu o
clipă mai devreme în mâini) cade pc pământ, dar mâinile lui
n-au apucat să se împreuneze în gestul rugăciunii . Cât despre
toiagul de stareţ, i-a căzut şi el din mâna dreaptă, dar Ber-
nard l-a prins cu braţul în care ci se află acum.
Între toate aceste detalii, ne atrage în mod special atenţia
cel al cărţii care cade. Cum poate fi el explicat? La nivelul
naraţiunii, logica sa intern ă c evidentă: cartea cade pentru
că a apărut Fecioara. La nivelul tradiţiei iconografice acest
detaliu este însă destul de şocant, căci el răstoarnă radical
relaţia de dependenţă dintre „carte" şi „viziune". În prima
scenă de lactatio atesta tă istoric ( ii. 52 ), cartea era efectul
darului înţelepciunii divine obţinute graţie alăptării mistice
şi, la rândul său, alăptarea era prezentată ca fiind cauza cărţii. 56. Maestru anonim din Toledo, A lăptarea mistică
În evoluţia ulterioară a temei, binomul viziune- carte c a Sfântului Bernard, secolul al XVI-iea .

160 161
aproape întotdeauna prezent, chiar dacă sub forme diferite. într-un întreg capitol al Discursului său, că, dată fiind aptitu-
O anumită ambiguitate apare deja spre sfârşitul secolului dinea sa de comunicare directă, imaginea trebuie considerată
al XV-iea, când Martfn Bcrnat îl reprezintă pc Bernard în ca mai veche, mai important ă şi mai eficace decât scrierea. 21
actul alăptării mistice ţinând în faţa sa o carte deschisă pc care Din această perspectivă tablourile consacrate temei alăp­
o atinge cu mâna stângă . Ambiguitatea priveşte inserţia tem- tării mistice în cursul secolului al XVII-iea se dezvăluie în
porală a acestei cărţi. Este oare cartea „ce va să vină" şi deci întreaga lor complexitate. Cel din 1647 al lui Angelo Nardi,
o carte prin care - cum voia tradiţia - înţelepciunea dobân- de exemplu (ii. 57), A lăptarea mistică a Sfântului Bernard,
dită prin har îşi va găsi realizarea efectivă? Sau este o carte pare să fi fost fructul unei reinterpretări a iconografiei, pc
pe care tocmai o citea şi care i-a provocat, poate, viziunea? de o parte, şi al unei recitiri a textului de origine, pe de alta.
Sau c pur şi simplu o carte oarecare - faţă în faţă cu înţelep­ Ni-l putem, aşadar, imagina pe Bernard apropiindu-se
ciunea divină - din a cărei lectură Bernard e întrerupt prin de altar „cu o inimă aridă si căldicică", adâncindu-se într-o
teofanie ? Dacă ţinem scama de inspiraţia evidentă din icono- rugăciune profundă şi, în fine, fiind dăruit cu graţie. E inte-
grafia evangheliştilor, răspunsul nu e foarte dificil, fiind, de resant de notat că nu suntem foarte_departe de soluţiile
altfel, conform cu tradiţia însăşi a iconografiei bcrnardine: furnizate de unii dintre pictorii secolului al XV-lea, precum
cartea aşez ată pc banchetă este cca în care avea să se concre- Maes trul din Cana post (ii. 55 ), deşi Nardi a înlocuit altarul
tizeze darul înţelepciunii divine, dobândită prin lactatio. animat printr-o adevărată apariţie barocă. Fapt încă ş i mai
În timp ce la Martin Bernat aceste chestiuni rămân oare- important, el a dispus cărţile, bastonul de stareţ şi tiara în
cum indecise, tabloul Maestrului toledan din secolul al XVI-iea maniera unei „naturi moarte" în partea dreaptă a pânzei .
(ii. 56) nu lasă nici o umbră de îndoială : ,,cartea cade când Simbolurile ştiinţei şi cele ale puterii formează - ca să uti-
apare Fecioara", şi această propoziţie nu face doar parte din lizăm un cuvânt tare - o vanitas, reprezentată antitetic în
logica narativă a tabloului, ci este şi mesajul lui iconografic. raport cu „înţelep ciu nea divină", al cărei dar miraculos este
Acest mesaj este probabil fructul unei recitiri a textului relatat în partea stângă a tabloului.
fondator : ,, ... sânii tăi se umplu de un lapte abundent, mai În acest context, Alăptarea mistică pictată de Juan de Roelas
bun decât vinul ştiinţei seculare .. . " Dar trebuie să aşteptăm între 1610 şi 1612 constituie un alt exemplu de o mare com-
secolul al XVI-iea pentru a vedea în cartea care îl însoţeşte plexitate (ii. 58). Miracolul este din nou inserat într-o nara-
întotdeauna pe Bernard nu fructul unui nou discurs sacru, ţi une a cărei traiectorie poate fi urmărită. Bernard se afla la
ci produsul decăzu t al unei „ştiinţe anterioare teofaniei". pupitrul său citind când Fecioara şi-a făcut apariţia şi lactatio
Începând din acest moment şi mai ales în secolul urmă­ a avut loc. Spaţiul acestei scene e dificil de definit, pentru
tor, viziunea (sau imaginea) şuvoiu lu i înţelepciunii divine că el are în acelaşi timp trăsăturile unui spaţiu interior şi ale
va fi considerată ca un stimul al scrierii, dar în concurenţă unui spaţiu exterior. Partea s tângă e descrisă cu grijă ca un
directă cu instituţia „cărţii" văzută ca depozitar al unei ştiinţe studiolo al unui om de litere. Vedem aici cărţi în mai multe
seculare. Asistăm astfel la evoluţia unei teme iconografice limbi, aranjate în ordine pe o etajeră, şi se remarcă de ase-
prin care se dedublează raportul dintre carte şi viziune, ceea menea un folio deschis pe pupitru .
ce se remarcă de asemenea în misticismul contemporan. Doc- Prezenta simbolului marial al florilor de crin si mai ales
' '
trina oficială a Bisericii Catolice nu e cu totul străină de cea a unei icoane a Fecioarei cu Pruncul merită subliniate.
această deturnare. Însuşi Paleotti încercase să demonstreze, E vorba de o imagine devoţională al cărei rol e destul de clar.
162 163
nu provine din imaginea pc care Bernard o ţinc pc pupitru,
pictorul preferă să pună în scenă o dublă prezenţă a Fecioarei:
sub formă de „icoană" ş i sub formă de „viziune". Icoana face
parte dintr-un sistem de cunoaştere dobândită; viziunea, în
schimb, e un fenomen care transgresează orice cunoaştere,
precum şi domeniul imaginilor materiale. Ea co „supcrima-
ginc", mai presus de toate imaginile. În tabloul lui Roelas,
Bernard a părăsit spaţiul cunoaşterii dobândite, pentru a
venera, îngenuncheat, apariţia. Aceasta are toate semnalmen-
tele unei viziuni „baroce"; e însoţită de un amplu aparat sce-
nografic, al cărei clement principal este norul. Prezentarea
extazului lui Bernard de către pictorul sevillan este remarcabilă.
E ca şi cum pictorul ar fi aţintit un reflector natural asupra
bustulu i, şi mai ales asupra chipului sfântului. Privirea dat ă
peste cap lasă să apară albul ochilor, iar gura întredeschisă
c desenată cu atâta precizie, încât se discerne cu claritate
locul în care jetul de lapte atinge buzele.
Mai mulţi factori au concurat la acest efect. Motivele vizi-
unii ( extatice) şi ale degustării (simbolice) provin, prin inter-
mediul misticii cisterciene, din Psalmi: ,,G ustaţi şi vedeţi ce
bun este Domnul. " 22 În acelaşi timp, trebuie să repetăm că,
autenticitatea episodului a l ăptări i mistice nefiind nici pc de-
parte unanim acceptată, soluţia cca mai comodă consta fără
îndoial ă în evitarea reprezentării unei alăptări fizice în favoa-
rea uncia pur simbolice. Acestei posibile obiecţii, cei care
susţ ineau sensul mistic şi fizic al miracolului îi răspundeau
că Bernard băuse laptele Fecioarei nu numai cu „inima spiri-
57. Angelo Nardi, Alăptarea mistică a Sfântului Bernard, tual ă" , ci şi cu gura. E lesne de înţeles, în aceste condiţii, inte-
dup ă 1619, ulei pc pânză, 265 x 200 cm, resul stareţului spitalului cistercian din Sevilla, pentru care
Mânăstirea Bcrnardinclor, Alcala de Henares .
acest tablou fusese creat, faţă de demonstrarea faptului că
S-a r putea chiar presupune că ca nu e cu totul străină de lactatio a avut loc in spiritu et in carne. 23
evenimentul care arc loc în secţiunea dreaptă a imaginii. E Impresia că această operă a fost elaborată pornind de la
ca şi cum, dând curs unui mai timpuriu mecanism vizionar, o intenţie propagandistică foarte concretă şi în a celaşi timp
icoana ar fi provocat apariţia. În cadrul iconografici alăp­ în contextul unei profunde meditaţii în jurul scrierilor lui
tării mistice această soluţie c fără precedent. La Roclas laptele Bernard de Clairvaux c confirmată de două detalii. Este vorba,
164 165
întâi de toate, de toiagul de stareţ susţinut de un îngeraş,
în extremitatea dreaptă a tabloului, care străpunge masa de
nori. Semn de putere, toiagul joacă în acest mod rolul de
releu între registrele terestru şi celest. Dacă Nardi (il. 57)
îndepărta toiagul de scena centrală pentru a accentua carac-
terul neînsemnat al puterii în faţa teofaniei, Roelas accentu-
ează rolul său în reprezentare. Contactul între pământ şi
cer se face prin jetul de lapte (la stânga) şi toiag (la dreapta).
Trebuie să atragem atenţia asupra unui al doilea element,
ulciorul de ceramică plasat între sfântul îngenuncheat şi
apariţia Fecioarei. Cred că prezenţa lui se explică prin faptul
că întregul tablou al lui Roelas se inspiră dintr-unul din cele
mai cunoscute texte bernardine, Predica din duminica de
după Înălţarea Fecioarei. Aici citim:

Maria a venit să verse antidotul mântuirii asupra b ă rbatului şi


femeii în acelaşi timp. [ ... ]Ea deschide tuturor oamenilor sânul
mizericordiei, pentru ca toţi să primească plenitudinea: captivul
mântuirea, bolnavul sănătatea, cel îndurerat consolarea, păcătosul
iertarea, dreptul graţia. [ .. .]S-o urmăm deci pe Maria, fraţii mei,
şi să ne aruncăm la picioarele ei într-o rugă plină de devoţiune.
[ ... 7 Hrăneşte-i azi pe săraci, Maica Noastră; şi dă de băut din
vasul preaplin [ .. .]. 24

Astfel privit, tabloul lui Roelas se revelează ca o translare


exactă a acestui text în imaginea pictată. Ulciorul e plasat
în centrul tabloului. El este în acelaşi timp o metaforă
marială şi un simbol al abundenţei şi carităţii. Tabloul joacă
astfel rolul unei „embleme" pentru spitalul din Sevilla al Sfân-
tului Bernard, căruia îi era destinat. El este purtătorul unui
„misticism militant" de care stareţul acestei instituţii nu era
probabil străin.
Dar tocmai din pricina caracterului său funcţional, această
imagine este o foarte bună mărturie a manipulărilor cărora
experienţa vizionară le-a fost supusă la începutul secolului 58. Juan de Roclas, Alăptarea mistică a Sfântului Bernard,
al XVII-iea. Sfântul Bernard al lui Roclas (în care sunt tentat 1610-1612, ulei pc pânză, 252 x 166 cm,
să văd un portret al stareţului spitalului cistercian din Sevilla Hospital de San Bcrnardo, Sevilla.

166 167
în 161 O) părăseşte colţul său de studiu, cărţile, lumea sa
simbolică, pentru a primi învestitura directă a unei misiuni
practice, aceea de a sluji drept intermediar între graţie şi cei
nevoiaşi. Două teme se îmbină în acest tablou: una perso-
nală, alta publică. Aspectul teofanie este dublat pe de o parte
de evidenţierea atributului puterii ( toiagul) şi, pe de altă
parte, de cea a „binelui public" (ulciorul). Pe scurt : Bernard
e în acelaşi timp beneficiarul unei înţelepciuni dobândite
prin har, mai înaltă şi mai importantă decât cea conţinută
în cărţi, şi administratorul unei autentice hrane sacre care
se oferă celor nevoiaşi, în acelaşi timp in spiritu et in carne.
E impresionant de observat felul în care, în a doua jumă­
tate a secolului al XVII-iea, iconografia alăptării mistice se
clarifică şi se simplifică, vădind existenţa unei predilecţii mani-
feste pentru „viziune" în raport cu „cartea". Nu se cunosc,
din păcate, circumstanţele în care a fost realizat tabloul pe
care Murillo l-a consacrat acestei teme (ii. 59), dar este evi-
dent că el operează o inversiune iconografică între soluţia
lui Nardi (ii. 57) şi cea a lui Roelas (ii. 58). El nu reprezintă
scena predicii ( ca N ardi ), nici pe cea a învestiturii ( ca Roelas ),
ci preferă să sublinieze aspectul mistic, personal al uniunii.
El păstrează ceva din traseul narativ al personajului din
tabloul lui Roelas (spectatorul poate reconstitui cu uşurinţă
momentul anterior scenei reprezentate, în care Bernard se
afla aşezat la pupitrul său, în stânga), dar renunţă la mesajul
public, oficial, prezent la predecesorul său . El pare să fi
preluat de la Nardi ideea „naturii moarte" alcătuite din cărti
şi toiag, dar o integrează mult mai coerent în naraţiune. Î;1 59. Bartolomc Esteban Murillo, Alăptarea mistică a Sfântului Bernard,
timp ce sfântul lui Nardi „uita" în urma lui aceste obiecte către 1660, ulei pe pânză, 311 x 249 cm, Museo de! Prado, Madrid.
din pricina irupţiei sacrului sub dubla sa formă (viziune/jet
de lapte), la Murillo Bernard depune aceste obiecte la În pofida acestei apropieri, reprezentată de o manieră
picioareleA Fecioarei, în semn de omagiu şi renunţare liber aproape „cinematografică" în faţa ochilor noştri, pictorul nu
asumată. In fine, trebuie notat un element care se referă la omite să sublinieze distanţa (simbolică ) între uman şi divin :
strategia reprezentării vizionare, domeniu în care Murillo el intercalează între Fecioară şi sfânt un nor, obiect-diafragmă
excela ca nimeni altul între contemporanii săi : Fecioara e al cărui rol este de a relativiza vizibilitatea reală a evenimentului.
pe cale să coboare, mantia sa flutură în bătaia vântului, dar Jetul de lapte trebuie să traverseze acest nor, urmând, de altfel,
picioarele ei n-au atins încă pământul. o traiectorie pe care Murillo a calculat-o cu mare precizie,
168 169
60. Bartolomc Estcban Murillo, A lăptarea mistică
a Sfântului Bernard, detaliu din ii. 59.

căci el marchează cu o claritate geo metrică diagonala însăşi


a tabloulu i.
Simplificarea iconografică operată în celebrul tablou al 61. Alonso Cano, A lăptarea mistică a Sfântului Bernard,
lui Alonso Cano (il. 61) este încă şi mai radicală . E poate către 1658-1660, ulei pe pânză, 267 x 185 cm,
prima dată când alăptarea mistică este în mod clar prezentată Museo dcl Prado, Madrid.

170 171
ca un eveniment intim, personal, secret. Toate obiectele care
dominaseră, prin raportul lor dialectic, istoria acestei teme
( carte, toiag etc.) au dispărut, pentru a lăsa loc reprezentării
simple a alăptării mistice. Indiscreţia spectatorului, infrac-
ţiunea vizuală, este tematizată fără echivoc prin inserţia unui
personaj în colţul din stânga jos al tabloului. Nu voi insista
asupra semnificaţiei, funcţiei şi precedentelor acestei figuri,
dar aş dori să subliniez un fapt important : acest martor
indiscret e reprezentat ca şi cum ar fi recunoscut imediat
privilegiul care îi este acordat, de a asista la o teofanie; el
îşi împreunează mâinile şi se roagă. Mai mult: el nu pare
să-şi adreseze rugăciunea Fecioarei făcătoare de minuni, ci
lui Bernard, recunoscând astfel puterea sa de intercesor şi
rolul său de intermediar în comunicarea cu divinul.
Bernard, în schimb, e în plin extaz. Unio mystica se 62. Alonso Cano, Alăptarea mistică a Sfântului Bernard,
realizează sub ochii noştri : sfântul „vede şi gustă"; jetul i-a <letali u din ii. 61.
atins gura şi ochii îi sunt aţintiţi asupra statuii din care ţâş­
metamorfoză a mitului originar, transformând în spectacol
neşte acesta (il. 62 ).
istoria secretă ş i interioară a uniunii ezoterice.
Niciodată înainte de acest tablou n-am avut ocazia să
vedem cu o asemenea claritate lactatio prin intermediul unei
opere de artă. Cano s-a inspirat, fără îndoială, din varianta -
3. ,,O FAVOARE SINGULARĂ"
foarte contestată - a legendei bernardine, conform căreia mira-
colul alăptării mistice ar fi avut loc în biserica Saint-Vorles În El Pintor cristiano Interian de A yala revine cu insistenţă
din Châtillon-sur-Seine. În momentul în care Bernard, care asupra unei teme din iconografia Sfântului Bernard:
recita Ave Maris Stella în faţa unei efigii a Mariei, pronunţă
cu o fervoare ieşită din comun mostra te esse matrem, statuia El este pictat stând în picioare într-o postură pl i nă de respect, în
se animă şi trimite trei picături de lapte (în versiu nile mai timp cc Isus Cristos răstignit pc cruce îl îmbrăţişează cu braţul
său drept. Originea acestor fapte nu trebuie considerată incertă,
târzii un adevărat şuvoi ) spre buzele lui Bernard. 25 Această
căci ele sunt relatate de mai multe surse, în majoritate moderne.
legendă, ridiculizată mai ales de protestanţi, se bucura de
Ele povestesc cum sfântul medita cu multă pioşenie şi vă rsa lacrimi
un anumit prestigiu în Spania, cum o demonstrează mai
abundente din pricina suferinţei ş i Patimilor Domnului Nostru,
multe scrieri din secolul al XVII-lea şi cum o atestă descrie- şi cum Isus Cristos 1-a făcut să înţeleagă printr-o mişcare indicibilă
rea lui Ayala (v. infra). şi celestă că trebuie să vină mai aproape. După ce ferventul ado-
Cano îşi concepe tabloul ca pe o mărturie directă a rator s-a supus acestui ordin, Înţelepciunea încarnată, care îi iu-
veracităţii acestei naraţiuni. El operează în acest fel o ultimă beşte pe cei cc o iubesc, i-a făcut o favoare singulară: eliberându-şi

172 173
braţul drept, b ătut în cuie pc cruce, l-a îmbrăţişat pc Bernard, ars o transformare na rativă, care are ca punct de plecare co-
în întregime de fl ăcă rile unei iubiri cvasidivine. Cu toate că nu mentariile lui Bernard de Clairvaux la C ântarea Cântărilor.
cu nosc originile acestui fel de a-l reprezenta în pictură, nu mă îndo- În a opta predică se poate citi, într-adevăr, următoarea excla-
iesc că ci se inspiră dintr-o relatare veche pc care n-am putut s-o maţie: ,,Cât de bun eşti, Doamne, cu sufletul care Te caută !
citesc, deş i am parcurs tot cc s-a scris despre viaţa acestui sfânt. 26
Îi vii în întâmpinare, îl îmbrăţişezi, Te porţi cu el ca Mirele,
Cum se poate constata, descrierea iconografului abundă T u, care eşti Domnul lui[ . .. ] !" 28 Acest comentariu ale-
în comentarii intercalate privind originea şi semnificaţia goric devine curând o relatare biografică. Pasajul e de astă
acestui episod. Există însă în textul său o tăcere care mi se dată mult mai bine documentat decât în cazul al ăptării
pare mai mult decât elocventă: Ayala nu specifică dacă m1st1ce:
miracolul a avut loc în faţa unui crucifix sculptat sau pictat Dom Mcnard, odinioară :.i batc de Morcs, m â n ăs tire învccin:.ită
sau dacă c vorba deo viziune imaginară. El vorbeşte de un cu Clairvaux, om de o m:.ire pictate, a rel atat prietenilor săi, ca
dialog între Bernard şi Cristos crucificat, înregistrează fer- şi cum ar fi fost vorba de un altul, un fapt cu :.idcv ă rnt mir:.iculos,
voarea credinciosului şi precizează invitaţia pe care i-o care credem totu ş i c ă i s-a întâmplat chi ar lui. Cunosc pc cineva,
adresează Cristos de-a se apropia, dar uită să ne spună de spunea ci, care l-a zărit într-o bun ă zi pc Sfântul Abate Bernard
unde vin aceste cuvinte cu un conţinut atât de concret. În rugându -se într-o biserică . După cc s-a prostern at în faţa alta-
fine, pentru a trage o concluzie, există la Ayala o metafi- rului, i-a ap ă rut ca din p ă mânt o cruce cu Mântuitorul, aş ezată
zică a imaginii care nu se îndepărtează de cea ilustrată în pc jos. Preafericitul o adora ş i o îmbrăţişa cu ardoare. Atunci,
capitolul al treilea al acestei lucrări şi care şterge graniţele Divin a Maiestate, desprin zându-ş i braţele bătute în cuie de extre-
mităţile crucii, p ăru s ă -l îmbrăţişeze pc supusul lui Dumnezeu
între operă de artă, viziune şi teofanie. Ea e cu atât mai
şi să -l strângă la pieptul său . Călugărul, care contemplă o vreme
grăitoare pentru situaţia specifică a artei spaniole, cu cât
această scen ă, ră mase ca paralizat din pricina unei intense emoţii ,
în celebrul său Discurs asupra imaginilor, pe care A yala îl
incapabil s ă se mi ş te ş i ca ieşit din fire. În fine, temându-se să
cunoştea cu certitudine, Gabriele Paleotti se pronunţase
nu - şi ofenseze Pă rintele, dacă acesta ş i-ar fi dat scama că a fost
lapidar pe această temă:
descoperit, ci se retrase în tăcere, înţelegând c ă pio ş enia ş i viaţa
Citim despre marca devoţiune şi ardoare spirituală pe care Sfântul acestui om sunt supraomeneşti. 29
Bernard Ic-a conceput de mai multe ori în sine însuşi în faţa unor
Scena descrisă în acest text este atât de tipică, încât ne
imagini ale Crucificatului.27
dispensează aproape de orice comentariu: ea repetă, în esenţă,
Soluţia lui Paleotti se dovedeşte absolut remarcabilă: ar- scenariul voyeurist prezent (între altele) şi în Viaţa lui
doarea spiritului e provocată de o imagine ş i ea e trăită în Anton de Padova sau în A lăp tarea mistică pictată de Alonso
interioritate. Cano (ii. 61).
Ayala lasă în suspensie problema „singularei favori" şi E de altfel important de notat în acest context că încă
se justifică, mi se pare, prin aluzia la caracterul incert al sur- din Evul Mediu ilustraţiile episodului ţineau seama de situa-
selor scrise privind viaţa Sfântului Bernard. În realitate, ţia originară descrisă mai sus, ceea ce nu era cazul pentru
mitul privitor la Amplexus este, ca şi cel privitor la lactatio, primele imagini ale Sfântului Anton cu Pruncul Isus sau

174 175
pentru cele ale Alăptării mistice. Se poate vedea, de pildă,
într-o miniatură care provine dintr-un atelier din secolul
al XIV-iea din regiunea Rinului superior (il. 63 ), în interio-
I
• rul unui „O" majuscul, scena Amplexus, la care asistă călu ­
• I •
I 11• • a• • HJl : •....
., I ~ I ~ gărul-martor. În marginea paginii, la dreapta, un alt călugăr
cr 11011 dl- mu~t ta mmt uu şi o călugăriţ ă repetă gestul de adoraţie al martorului inte-
... I • I • • li : , • grat. Textul care în soţeşte această miniatură ne ajută să înţele­
gem sensul de ansamblu al reprezentării : ca şi Menard ( martor
direct la Amplexus ), călugărul şi c ă lugă riţa care contemplă
imaginea/relatarea evenimentului, îngenuncheaţi în mar-
ginea paginii, au recunoscut sanctitatea lui Bernard şi îl
invocă în calitate de intercesor pentr-q a obţine graţia Dom-
nului.30 Trebuie de asemenea subliniat, în pofida frecvenţei
topos-ului crucifixului animat în Evul Mediu, că nici textul
Exordium Magnum, nici această miniatură care îl ilustrează
fidel nu precizează că miracolul ar fi fost provocat de o operă
de artă .
Iconograful spaniol deja citat, Interian de Ayala, per-
petuează această ambiguitate involuntară, chiar dacă între
timp, în cele mai importante „Vieţi ale sfinţilor" publicate
după Conciliul din Trento în Spania, în particular în Flos
sanctorum de Pedro de Ribadeneira, se putea citi:
Domnul îl preţuia în aşa măsură pe Sfântu l Bernard, încât într-o
zi, când acesta era îngenuncheat în faţa Crucii, crucificatul îşi
întinse braţul ş i îl puse pc el, îmbrăţişându-l şi mângâindu-l cu
extraordinară iubire. Adâncit într-o dulceaţă inefabilă şi o tăcere
profund ă, într-o îmbrăţi şa re extrem de castă, ci se unea cu Binele
Suprcm.31

În tabloul consacrat de Francisco Ribalta acestei teme


în jur de 1621 - 1625 ( ii. 64 ) se rem arcă persistenţa unei anu-
me ambiguităţi în ce priveşte veritabilul obiect al experienţe i
63. Şcoala re nană, Sfântul Bernard îmbrăţişat de Cristos crucificat, extatice. Această operă, cu atâta îndreptăţire lăudată de când
pagin ă de gradual din prima jum ătate a seco lului al XIV-lca
(cod. U. H., 1 foi. 195r), Badischc
a fost descoperită în chilia stareţului unei mânăstiri din
Landcsbibliothck, Karlsruhc. Valencia, nu se lasă în întregime descifrată : suntem în faţa
176 177
unei viziuni imaginare sau în faţa unui fenomen de animare
a crucifixului? Să reamintim că prin acest trompe-l'ceil se
conferea corpului crucificatului un grad de realitate accen-
tuat şi că aceasta era o metodă care fusese deja fructificată
de artiştii spanioli în opere menite, prin caracterul lor
iluzionist, să stabilească o comunicare directă, cvasifizică,
cu spectatorul (ii. 21, 22, 23 ). Ambiguitatea din tabloul lui
Ribalta e probabil voită.
Vedem aici, Într-un prim-plan extrem de accentuat, cru-
cificatul, care se detaşează pe fondul sumbru al tabloului,
înclinându-şi capul către Bernard, îmbrăţişându-l cu ambele
mâini, în timp ce acesta din urmă, într-o poză marcat exta-
tică, răspunde îmbrăţişării sprijinindu-şi capul pe braţul
drept al crucificatului. Cum linia solului rămâne invizibilă,
incertitudinea creşte. Ne-am putea tot atât de bine imagina
că sfântul este în levitaţie, susţinut de Cristos, şi că Cristos
a coborât de pe cruce susţinut de Bernard.
În îmbrăţişare, contrastul dintre corpul (aproape) nud
al lui Cristos şi corpul acoperit de robă al lui Bernard iese
în evidenţă. Acest contrast are, fără îndoială, o valoare sim-
bolică. Ca în multe din scenele uniunii mistice, divinitatea
are ca atribut nuditatea sacră, în timp cc corpul piosului e
ocultat de drapajul dens al veşmintelor. 32 Lumina care învă­
luie ambele figuri în acelaşi halou tinde totuşi să atenueze
aceste contraste, unificând modelajul trupurilor şi subliniind
apartenenţa lor la acelaşi nivel de realitate. Zonele de contact
sunt tratate într-o manieră specială. E suficient să acordăm
atenţie încrucişării braţelor şi poziţiei mâinilor în centrul
tabloului. Întâlnirea lor, formând un X la nivelul părţii infe-
rioare a pântecului lui Cristos, poate fi interpretată ca un
semn dublu: de contact şi de cenzură în acelaşi timp.
Lumina care unifică volumele celor două corpuri accen-
tuează în schimb contrastul dintre chipul clasic, idealizat,
64. Francisco Ribalta, Sfântul Bernard îmbrăţişându-l pe Cristos
misterios şi umbrit al crucificatului şi cel foarte individua- crucificat, către 1621-1625, ulei pc pânză, 158 x 113 cm,
lizat, transparent şi puternic luminat al lui Bernard. Museo de! Prado, Madrid.
178 179
Tema transportului extatic atinge aici punctul său cul-
minant. Însăşi noţiunea de „viziune" e supusă unei evidente
depăşiri, căci, subliniind contactul corporal între cele două
personaje, tabloul părăseşte dialogul privirilor, mai precis,
îl inversează. Cristos e cel care îl priveşte pe Bernard, nu
Bernard pe Cristos. Există pentru asta o justificare, fără îndo-
ială: Bernard închide ochii pentru a se bucura mai deplin
de îmbrăţişarea sacră; ,,a fi privit" de divinitate e un semn
de favoare supremă.
Am căuta în van motivul ochilor închişi în alte repre-
zentări similare ale temei. Acest motiv pare să fie invenţia
personală a lui Ribalta, căci îl repetă într-o altă operă, înru-
dită îndeaproape cu aceasta: Sfântul Francisc îmbrăţişân­
du-l pe crucificat din muzeul de la Valencia ( ii. 65 ). Această
inovaţie nu e însă scutită de dificultăţi. Se ştie că puţin
înaintea creării tabloului a izbucnit în Spania o adevărată
polemică privind două moduri ale rugăciunii: rugăciunea
cu ochii deschişi şi rugăciunea cu ochii închişi. 33 Cea de-a
doua a fost declarată puţin recomandabilă, căci îl izola pe
pios de comunitate, favorizând aprofundarea personală a
experienţelor mistice. Găsim, de altfel, o mică fenomeno-
logie a extazului la Tereza din Avila, care descrie o situaţie
foarte apropiată de cea reprezentată în tablourile lui Ribalta
( il. 64 şi 65):

Fiind sufletul în căutarea lui Dumnezeu, el simte cu o mare des-


fătare o sfârşeală atât de mare, încât i se taie respiraţia şi-l părăsesc
toate forţele materiale, astfel încât, dacă nu e cu mare chin, nu
poate nici mâinile să-şi mişte; ochii i se închid fără voia lui sau,
dacă îi ţine deschişi, nu vede mai nimic cu ei [ ... J. 34

E greu să decidem care va fi fost ponderea acestei dez-


bateri asupra tablourilor lui Ribalta, dar e clar că în aceste
opere el accentuează transa extatică a personajului şi carac-
terul interior al experienţei la care se asistă . Dar este oare 65. Francisco Ribalta, Sfântul Francisc îmbrăţişându-l
pe Cristos crucificat, către 1620, ulei pc p~nză, 228 x 167 cm,
vorba cu adevărat doar de o „experienţă interioară" sau ar Musco Provincial de Bcllas Artes, Valencia.
180 181
trebui mai degrabă să vorbim despre o „experienţă inte- VII
riorizată"? Se petrece această scenă pe un plan pur imaginar
sau este ea o realitate in spiritu et in carne? CORPUL VĂZĂTOR
Focalizarea directă, crudă, aleasă de Ribalta face balanta
să încline către a doua soluţie. Un alt element, în aparenţă
secundar, întăreşte această lectură. E vorba de prezenţa,
astăzi aproape invizibilă, a siluetelor a doi martori, pierdute
în umbra profundă a tabloului. Aceste personaje, care reiau
funcţia narativă a călugărului Menard din relatarea originară,
privesc fix către spectator, atrăgându-i în acest fel atenţia
asupra propriei sale inserţii în scenariul vizual. Îl vedem, Simularea extazului era desemnată în Spania în secolele
aşadar, pe Sfântul Bernard expus în faţa ochilor noştri, al XVI-iea şi al XVII-iea prin expresia „a adopta poze si
„într-o îmbrăţi şare extrem de castă, unindu -se cu Binele posturi" (hacer visages y meneos). O „iluminată" (alum -
Suprem" (Ribadeneira), ,,pe punctul de a se topi de o iubire brada) din Valencia - un exemplu între altele - a fost con-
cvasidivină" (Ayala). damnată în 1582 pentru că obişnuia să se arate în public
Un tablou indiscret, fără îndoială! „schimonosindu-se şi adoptând tot felul de atitudini ca să
facă să se creadă că e vizitată de spirite şi se află în stare de
exaltare" 1• Această condamnare e foarte semnifi cativă. Ea
nu priveşte o experienţă mistică autentică, ci una falsă: ,,repre-
zentarea", mimarea ei. Posibilitatea de a copia, de a mima
extazul nu era însă decât o consecinţă a manifestării lui exte-
rioare, manifestare ale cărei date erau codifica bile, în pofida
caracterului său intim şi personal. Iluminata din Valencia
(la fel ca multe altele) a fost deci condamnată nu pentru că
a avut o experienţă mistică, ci tocmai pentru că n-a avut-o,
dar i-a utilizat, cu toate acestea, limbajul.
Extazul fusese deja descris în numeroase rânduri, de pildă
în A l treilea abecedar al lui Francisco de Osuna, carte de
căp ătâi a tuturor misticilor spanioli. 2 Există, pe de altă parte,
o traditie a criticii exteriorizării extazului, care însoteste
> > >

constituirea limbajului corporal al experienţei mistice. Una


dintre expresiile cele mai ironice ale acestei critici datează
din Evul Mediu :
Numeroase şi surprin zătoare practici se pot găsi printre cei care
se află pradă iluziei acestei false lucrări[ ... ]. Unii îşi dau ochii

183
peste cap ca ni ş te berbeci du ş i la tă iere care au fost loviţi în frunte, , explicit, întrebarea la care îmi propun să răspund este aceasta:
gata s ă moară . Alţii îşi înclină capul într-o parte, ca şi cum ar avea da că gestica extatică este un limbaj, cum funcţionează el în
un vierme în ureche. [ . .. J Dacă se întâ mp l ă să fi citit ci înşişi sau
cadrul reprezentării figurative a acestei experienţe? Pro-
s ă fi auzit pc un altul citind sau zicând că oamenii trebuie „să-şi
blema noastră va fi deci mai puţin să discernem gesturile
înal ţe inima spre Dumnezeu" , iată- ide îndată ridicându-şi ochii
,,false", abuzive", ,,utile sau inutile" în vederea unei rugă­
către stele ca ş i cum s-ar afla dincolo de lun ă şi ciulind urechile
ca ş i cum ar auzi un înger din cer cântând. Mânaţi de capriciile
ciuni perfecte, cât să evidenţiem codul figurativ utilizat şi
im agin aţiei lor, oamenii de acest fel ajung uneori să străpungă mesajul avut în vedere prin reprezentarea acestei gestici. În
planetele ş i să sfredel easc ă firmamentul, pentru a reuş i astfel să- l ultimă instanţă, ne găs im în faţa unei probleme de repre-
privca s c ă . 3 zentare, ca aceea deja menţionată la începutul acestui capitol.
Cu diferenţa că picturile (spre deosebire de iluminata simu-
Se poate discerne în acest text, în filigran, opoziţia medie- latoare demascată la Valencia) îşi declară de la bun început
vală, foarte bine scoasă în evidenţă în unele studii recente, statutul de reprezentare şi că efortul nustru nu va fi, în con-
între gest (gestus) văzut ca practică licită a comunicării şi ges- secinţă, comparabil cu un proces vizând stabilirea „ade-
ticulaţie (gesticulatio) ca exagerare abuzivă a acestei prac- vărulu i ", ci mai degrabă cu o cercetare vizând stabilirea
tici.4 Această tensiune traversează întregul Ev Mediu ş i zorii coordonatelor unei „arte a simulării" .
epocii moderne, pentru a aj unge, în fine, la situaţia extremă Or, o astfel de artă exista deja în cultura occidentală, încă
în care se alungă din exerciţiul rugăciunii nu doar gesticulaţia din Renaştere, când Leon Battista Albcrti - în textul său fon-
debordantă, ci chiar gestul însuşi : dator, Despre pictură (1435) - conferă corpului, limbajului
Rugiiciunca perfectă nu arc nevoie de ceremonii exterioare, său şi reprezentării acestui limbaj un loc esenţial în reto-
semne ale crucii, m i şcări s::iu poze ale chi pului, ochilor, capului rica naraţiunii pictate :
sau mâinilor. 5
Istoria v::i mişca sufletele spectatorilor când oamenii reprezentaţi
Caracterul extrem al acestei solutii e interesant, întrucât în ca îş i vor manifesta în mod foarte vi,.ibil m i şc ă rile sufletului.

pune problema gesturilor în termeni de utilitate. Pasajul citat l -- .] Şi aceste mişc ă ri ale sufletului se cunosc prin mi şcările
corpului. 6
nu cenzurează gestul, nici nu-l ridicul izează, ci declară lipsa
lui de funcţionalitate în raport cu ţelurile rugăciunii . În epoca Contrareformei, paradigma storiei albertienc
Nu dispunem încă de un studiu de sinteză consacrat funcţionează încă perfect şi limbajul gestual este una dintre
limbajului corporal în exerciţiul mistic, în practica vizionară axele ei definitorii . E l trebuie să corespundă, prin claritatea
sau pur şi simplu în mistica spaniolă a Contrareformei, şi sa, ţelurilor retorice ale imagini : ,, .. . gesturile trebuie expri-
paginile cc urmează nu pot în nici un caz suplini această mate astfel încât chiar şi un ignorant să le poată înţelcgc." 7
lacună. Ele au un scop mult mai limitat, şi anume să arunce Ceea cc pictorii Contrareformei sunt chemaţi să facă, în
o privire asupra repreze ntării figurative a experienţei mistice cazul unei picturi reprezentând o experienţă vizionară, nu
şi vizionare. E vorba deci de o cercetare care vizează carac- se îndepărtează de aceste imperative de bază. Ei trebuie să
terul reprezentativ al gestului în pictură. Pentru a fi mai reprezinte o acţiune (în acest caz, un dialog între om şi sacru)
184 185
şi s-o expună spectatorului. Dificultatea (şi - aş adăuga -
interesul) unei relatări vizionare constă tocmai în caracterul
său secundar: un om comunică (încearcă să comunice) cu
sacrul. Tabloul comunică ( încearcă să comunice) această
experienţă spectatorului. Tabloul vizionar este, cel mai ade-
sea, o storia cu un singur personaj, surprins într-o stare de
comunicare intensă cu „diferenta" . Dacă diferenta sacră,
' '
plasată îndeobşte în registrul superior al tabloului, poate fi
văzută ca o historia de aire, pentru a relua frumoasa formulă
a lui Pacheco, în registrul inferior al tabloului acţionează
cel pe care l-am desemnat ca „personaj introductor" . Acesta
„vede" şi ne transmite viziunea sa. E timpul să ne ocupăm
un pic de el, fără a uita că joacă un joc dublu, căci corpul
său se supune unei duble retorici : cea a extazului ca expe-
rienţă-limită şi cea a situaţiei de „reprezentare" a extazului,
pe care tabloul i-o impune.

1. CHIPURI

Trupul celui drept va fi bine proporţionat, părul său va fi închis


la cu loare şi lung, ochii mari, sublimi şi proeminenţi, strălucitori
şi umezi, cercurile pupilelor vor fi egale, cel inferior, care încon-
joară pupila, va fi subţire şi negru, cel superior înflăcărat. Pleoapele
vor fi grele, fruntea largă spre tâmple, care vor fi înalte. Nasul
va fi mare sau lung, nu prea gros, nici prea dilatat. Urechile vor
fi potrivite şi pătrate, gura potrivită, mai degrabă mare decât mică,
picioarele potrivite şi bine articulate, mişcările virile şi generoase,
îndemânatice şi moderate, severe, calme şi dulci, concentrate şi
ca absorbite de ele însele. 8
66. Antonio de Pereda (?), Studiu de capete, secolul al XVII-iea,
ulei pe pânză, 24 x 35 cm, Instituto Valencia de Don Juan, Madrid.
Acesta este portretul-robot pe care îl face Carducho per-
sonajului nostru . Textule clar, dar necesită totuşi un scurt ochilor, celelalte părţi ale capului fiind doar amintite într-un
comentariu. Vorbind despre „trupul celui drept", Carducho rapid catalog. După ce vorbeşte despre cap şi descrie forma
consacră opt rânduri, dintr-un total de douăsprezece, ca- ideală a gurii „celui drept", Carducho trece imediat la ... pi-
pului. Dintre aceste opt rânduri, jumătate sunt rezervate cioarele lui . Restul corpului - braţele, mâinile, trunchiul -
186 187
pare să se fi eclipsat dintr-odată, şi nu beneficiază de un trata-
ment explicit. Carducho subînţelege totuşi aceste părţi: ele
sunt prezentate (fără a fi numite) în descrierea/caracterizarea
,,mişcărilor" (movimientos). În fine, două remarci margi-
nale: prima priveşte caracterul evident discriminatoriu al
aces~ui text, care subliniază „masculinitatea" corpului pio-
sului; a doua priveşte ultimele cuvinte ale frazei citate, care
suge~~ază că acest portret este într-adevăr cel al unui „per-
sonaJ mtroductor" în stare de meditatie.
Portretul acestui personaj, codificat.de Carducho, cores-
punde destul de bine cu ceea ce se ştie despre practica artis-
tică spaniolă din secolul al XVII-lea. Într-un frumos studiu
de capete al lui Antonio de Pereda (sau al unui pictor foarte
apropiat lui), recunoaştem, într-adevăr, rezultatul unor cer-
cetări în jurul fizionomiei „celui drept" (il. 66 ). Este vorba
de capete de bărbaţi plutind în spaţiul neutru al acestei ima- 67. Jusepe de Ribera, Studiu de ochi, 1622, gravură,
gini, separate de corpurile lor, dar - fapt semnificativ - Graphische Sammlung Albertina, Viena.
in?icând cu claritate angajarea lor într-o mişcare particulară.
Văzuţi din faţă, pe trei sferturi şi din profil, ochii lui Ribera
Dmtre cele patru capete, două îşi îndreaptă privirea în sus.
Ele aparţin, fără îndoială, unor vizionari şi se caracterizează sunt elemente izolate ale unei naraţiuni invizibile sau ele-
prin ceea ce Francisco de Hollanda desemnase - încă în mente de integrat într-o naraţiune posibilă. Este motivul
se~olul precedent - ca „ochi înălţaţi şi uitaţi în contemplare pentru care îşi revelează funcţia retorică până şi în absenţa
( 010s elevados y olvidados en su contemplaci6n ). 9 corpurilor. Cel puţin trei dintre aceşti ochi-model sunt,
. Acelaşi Francisco de Hollanda, care consacră pagini foarte pentru a relua expresia lui de Hollanda, ,,ocru înălţaţi", adică
11:nportante realizării ochjlor, atrage atenţia asupra forţei expre- ochi al căror context adecvat este tabloul vizionar. Fără chip,
sive a sprâncenelor care, spune el, sunt adevărate „semne" în fără corp, fără istorie, ei sunt de asemenea fără sex. Această
cadrul sistemului expresiv al persoanei ( cuvântul „persoană" ultimă remarcă ar putea părea abuzivă sau pur şi simplu
fiind aici de înţeles în sensul său originar, cel de „mască") . 10 inutilă . La ce bun să punem această problemă? Cred însă că
Acest ultim aspect nu pare să-l fi interesat pe Carducho, care remarcând caracterul asexuat al ochilor lui Ribera (mai ales
nu pomeneşte sprâncenele în pasajul citat, dar el n-a fost negli- prin comparaţie cu capetele puternic sexualizate ale lui Anto-
jat de Antonio de Pereda, care subliniază valoarea de racord nio de Pereda) înţelegem mai bine caracterul lor „exemplar",
a sprâncenelor în raport cu ansamblul chipului. precum şi tradiţia căreia îi aparţine gravura lui.
Cel mai important studiu al formei ocrulor este cel al lui Să reamintim aici caracterul inaugural al Sfintei Cecilia
Jusepe de Ribera. Pictorul spaniol, activ, cum se ştie, la Neapole, de Rafael (il. 3 si,
68). Să reamintim, de asemenea ' asertiu-
'
ne-a lăsat o gravură reprezentând exclusiv ochi, destinată nea lui Vasari, pentru care „chipul ei reflectă transportul
probabil să facă parte dintr-un manual de pictură (ii. 67) . extatic" 11 . Această constatare echivalează cu recunoaşterea

188 189
69. Gian Lorenzo Bernini, Sufletul preafericit, către 1620,
marmură, Palazzo di Spagna, Roma.

caracterului exemplar al chipului (feminin) al Ceciliei. Vasari


nu vorbeşte de tradiţia care se află - la rândul ei - în spatele
acestui cap, în special de moştenirea lui Perugino. Tăcerea
lui e semnificativă, pentru că e determinată de intenţia gene-
ra lă a Vieţilor sale, aceea de a-l promova pe Rafael ca etalon
autosuficient al artei.
Pentru istoriograf (şi pentru pictorii de mai târziu), capul
68. Rafael, Sfânta Cecilia, detaliu din ii. 3. Sfintei Cecilia avea deci să fie „încarnarea extazului" sau,
190 191
pentru a fi mai precis, chipul Ceciliei, cu ochii daţi peste
cap, va fi considerat manifestarea vizibilă a „sufletului în
extaz". Pasul decisiv va fi săvârşit în secolul următor. Pentru
Bernini, Sufletul preafericit va fi ... un cap (il. 69 ).
Nu se va sublinia niciodată îndeajuns importanţa retorică
a acestei operaţii, care înlocuieşte interiorul prin exterior,
,,sufletul" prin „cap" şi care operează, prin această substi-
tuţie, un racursi fără precedent al corpului. Sufletul preafe-
ricit al lui Bernini apare atunci ca fructul unui decupaj foarte
atent al capului sfintei lui Rafael : Bernini a şters corpul
Ceciliei, urmând linia decolteului atât de grijuliu trasată de
Rafael. Feminitatea (sau trebuie oare să vorbim mai degrabă
de un caracter „angelic"? ) acestui cap provine probabil din
genul însuşi al cuvântului „suflet" (anima), ceea ce nu -l va
împiedica de altfel pe Bernini să-i masculinizeze trăsăturile
în capul reprezentând Sufletul damnat. 12
În cadrul celei mai importante tentative de sistematizare
şi codificare generală a expresiilor, cca a lui Charles Le Brun,
operaţia de neutralizare a chipului-etalon e încheiată. Gravu-
rile care însoţesc a sa M ethode pour apprendre a dessiner
Les passions ( 1667-1 668 ) arată exclusiv capete; adesea, chiar
şi părul a fost eliminat. E ca şi cum Le Brun ar fi propus
un catalog de „măşti " androgine, invitându-i pe pictori să
11il
„monteze" pc ele atributele lipsă. Acest „catalog" se prezintă
sub forma unei naraţ iuni în care chipurile se modifică fără 70. Charles Le Brun, Extazul, ilustraţie pentru
M ethode pour apprendre a dessiner Ies passions
încetare. 13 De pildă Extazul (il. 70) - ,,pasiunea Sufletu- Cabinet des dcssins (G. M. 6468) , Louvre.
lui", care ne interesează cel mai mult aici - corespunde
„extazului" lu i Rafael/Vasari şi nu c decât o verigă a unui cele prcccclcntc, căci capul va fi înclinat de parte:1 inimii, i:1r
lanţ sau un moment al unui proces în care Admiraţia şi Vene- sprâncenele ridic:1tc în sus, ş i tot aşa pupila.
raţia o precedă: Capul înclinat cum am spus pare să indice înjosirea
sufletului.
Dacă Admiraţi a c provocată de un obiect care se află mai presus
de cunoaşterea sufletului, cum c puterea sau măreţia lui Dumne- De aceea nici ochii, nici sprâncenele nu sunt atrase de partea glan-
zeu, atunci atitudinile de Admiraţie şi V cncraţic sunt diferite de dei lacrimarc, ci ridicate spre cer, părând că se fixc:1ză într-acolo

192 193
pentru a descoperi ceea ce sufletul nu poate cunoaşte. Gura e
întredeschisă, cu colţurile un pic ridicate, ceea ce dovedeşte un
fel de Extaz.14

Le Brun încearcă să codifice o întreagă tradiţie de travaliu


fiziognomonic, care debutează cu arta Renaşterii italiene şi
atinge prin „Metoda" sa stadiul ambiguu de „manual" . ,,Sis-
temul Le Brun" ne poate totuşi asista în tentativa de a înţe­
lege retorica chipului într-un caz particular ca acela al artei
spaniole a secolului al XVII-lea, în măsura în care îl vedem
ca pe sinteza unei întregi tradiţii şi, pe de altă parte, în
măsura în care considerăm arta spaniolă un caz particular
în interiorul acestei tradiţii. În acest context, pictorul care
ne poate instrui cel mai bine este Jusepe de Ribera. Formaţia
sa italiană l-a familiarizat fără îndoială cu sursele înseşi ale
cunoaşterii fiziognomonice, pe care Le Brun avea să le codi-
fice abia câţiva ani mai târziu. Să privim, aşadar, tabloul său
Căinţa Sfântului Petru (il. 71 ).
Confruntând această pictură cu gravura lui Le Brun pen-
tru Extaz, e imposibil să nu remarcăm asemănările. Şie sufi-
cient să citim (sau să recitim) textul care însoţeşte gravura,
pentru a dobândi o descriere analitică exhaustivă a modului
în care Ribera a reprezentat chipul Sfântului Petru. Cum
trebuie explicate aceste asemănări ? O primă explicaţie a fost
deja sugerată : Le Brun realizează o „extracţie" şi o tradu-
cere într-un „limbaj general" a unei tradiţii în care este inclus
şi Sfântul Petru al lui Ribera. Pentru a reprezenta Extazul
se recurge la un „cap" atemporal, asexuat, fără legătură cu
o naraţiune particulară. Sfântul Petru al lui Ribera, dim-
potrivă, este cazul particular al acestei imagini sinoptice: el 71. Jusepe de Ribera, Căinţa Sfântului Petru, către 1630, ulei pe
are o vârstă, un sex şi o istorie. pânză, 126 x 97 cm, The Art Institute, Chicago.
Are în plus, şi din nou în raport cu Extazul lui Le Brun,
ceea ce acesta nu are : un corp, braţe, mâini. Limbajul lor îl invizibil şi el : sufletul păcătos al personajului. Acest gest era
completează pe cel al chipului. Mâna stângă (ca şi privirea) deja recunoscut ca aparţinând discursului corporal al căinţei:
se adresează prin mişcarea ei ascensională Divinităţii invizi-
[ ...]Ori de câte ori omul cade într-un păcat sau într-o lipsă anu-
bile, în timp ce dreapta indică polul inferior al acestui dialog, me, să-şi pună mâna pe piept, cu părere de rău că a căzut; lucru
194
195
care se poate face chiar în faţa mai multora, fără ca aceştia să-şi
dea seama ce face. [ ... ] 15

Voi reveni mai târziu la valoarea expresivă atât de evi-


dentă a acestui gest. Trebuie pentru moment să încercăm
să răspundem la o întrebare imposibil de ocolit. Tabloul lui
Ribera reprezintă într-adevăr o scenă de „extaz", aşa cum
s-ar putea crede pornind de la numeroasele asemănări cu
figura lui Le Brun? Cu siguranţă nu în sensul direct al terme-
nului. Petru n-a făcut decât să se adreseze cerului, înjghebând
un dialog cu invizibilul şi „întreţinându-se" cu divinitatea.
El nu e tocmai „în extaz", ci în stare de comunicare cu un
dincolo. Acest dincolo se găseşte, ca să spunem aşa, ,,în afara
cadrului" . El rămâne ascuns spectatorului, în timp ce Petru
îl vede, probabil. Comparaţia între tabloul lui Ribera (pictat
către 1630) şi „metoda" lui Le Brun (publicată în 1667-1668)
ne sugerează două observaţii.
Prima priveşte simplificarea comportamentului figurii
umane în sistematizarea lui Le Brun: figura e izolată de orice
context şi mesajul ei e schematizat. A doua are o legătură
directă cu experienţa lui Ribera, experienţă reductivă la rân-
dul ei, de vreme ce ea nu prezintă decât un „personaj intro-
ductor", lăsând astfel în afara reprezentării atât o parte
evidentă a corpului său, cât şi scena în care are loc acţiunea
şi - clement încă şi mai important - obiectul însuşi al „intro-
ducerii": ceea ce se află „dincolo".
„Metoda" lui Ribera merită întreaga noastră atenţie . E
ca şi cum pictorul ar figura scenarii vizionare fără viziuni, 72. Juscpc de Ribcra, Sfântul Andrei, c ătre 1620, ulei pc pânză ,
exclusiv prin focalizarea asupra figurii vizionarului. Această 136 x 112 cm, Quadreria clei Girolamini, Neapole.
metodă este fără îndoială îndatorată redescoperirii repre-
zentării de mezze figure, utilizate de Caravaggio şi în dez- pictorul spaniol are o predilecţie pentru un tip particular
voltarea ulterioară a acestui gen de pictură în arta occidentală. de istorii cu mezze figure: istorii cu un personaj unic, în
Nu e locul să insistăm aici asupra acestui proces, atât de com- situaţie de comunicare vizuală şi/sau gestuală cu o realitate
plex şi de important pentru noţiunea însăşi de imagine nara- superioară care depăşeşte limitele reprezentării . Ribera evită
tivă în secolul al XVII-lea, dar găsesc oportun să precizez astfel un întreg registru de probleme privind reprezentarea
locul pe care îl ocupă Ribera în această evoluţie. Fără îndoială, a ceea ce e „dincolo", abordate în capitolele anterioare ale
196 197
prezentei cărţi ( ,,scene aeriene", nori, perspective aberante acceptăm că tabloul o reprezintă pe Maria Egipteanca - ceea
etc.). Lumea de dincolo este totuşi prezentă retoric, sub ce e mult mai înţelept-, îi acordăm implicit caracterul unei
forma unei imense elipse. În pofida eliziunii sale, sacrul este reprezentări retoric codificate. Pentru o imagine cu un impact
„captat" de tablou şi retransmis spectatorului exclusiv prin indiscutabil asupra spectatorului, codul e fără îndoială bine
efectul de „oglindă a sufletului" pe care îl capătă chipurile ascuns de pictor.
lui Ribera. Vedem, aşadar, o femeie în zdrenţe, aşezată la o masă
Uneori elipsa nu operează de una singură; este, de pildă, pe care se află un craniu şi o bucată de pâine. Pe aceeaşi masă
cazul tabloului reprezentându-l pe Sfântul Andrei (il. 72). 16 femeia îşi sprijină mâinile împreunate, în timp ce îşi înalţă
Ca şi Sfântul Petru în tabloul analizat mai sus, Sfântul capul şi îşi îndreaptă ochii în sus. Nu există vreo „rază întu-
Andrei îşi înalţă capul, priveşte către depărtări şi iniţiază necată", dar ochii măriţi ai Mariei indică scrutarea depărtă­
un dialog cu transcendenţa. Aceasta - şi aici e noutatea rilor. Vede ea ceva, nu vede nimic ? Întrebarea rămâne fără
lucrării - îi răspunde . În comparaţie cu alte tablouri cu răspuns. Examinând modelele codificate ale acestei figuri, ne
mezze figure de Ribera, asistăm, cu Sfântul Andrei, la o izbim de câteva dificultăţi. Ea nu ur~ează direct traiectoria
pătrundere a ceea ce e „dincolo" sub forma unei ample raze
pe care se înscrie Sufletul preafericit al lui Bernini (il. 69)
de lumină în câmpul tabloului. Este vorba cu adevărat de
şi în care se va insera mai târziu Extazul lui Le Brun ( il. 70 ).
o manifestare directă - dar simbolică - a sacrului. Ea e de-
Se constată însă că Ribera dezvoltă aici iscusinţa sa privind
monstrată indiscutabil prin efectul acestei raze asupra chi-
reprezentarea ochilor daţi peste cap, căci Maria e o exacer-
pului lui Andrei; efect contradictoriu, dar semnificativ: raza
bare a modelului care figurează în ultima poziţie, la dreapta,
nu-l luminează, ci, dimpotrivă, aruncă o umbră asupra lui.
în primul şir din gravura sa cu exemple (il. 67) .
Explicaţia este că această rază nu reprezintă defel lumina
Putem detecta, de asemenea, o anumită concordanţă cu
fizică, ci simbolizează o „altă lumină". Elipsa face loc oxi-
modelul „omului drept" al lui Carducho ( care avea să devină
moronului, căci lumina pătrunde în tablou sub forma unei
„raze întunecate" ( rayo de tiniebla al misticilor ).17 mai târziu, la Palo mino, ,,omul pios") : ochii „mari, sublimi
O altă operă a lui Ribera aduce lămuriri suplimentare si proeminenti, strălucitori si umezi", ,,nasul mare", ,,gura
' ' '
cu privire la reprezentarea personajului introductor în tablo- potrivită, mai degrabă mare decât mică" .18 Toate astea nu

urile eliptice (il. 73 ). Din pricina unor detalii iconografice, ne aduc prea mult, căci asemenea trăsături pot spune ceva
acest tablou este identificat ca Sfânta Maria Egipteanca . Ne despre caracterul personajului, dar nu ne dau o soluţie în
putem totuşi permite o mică glumă şi presupune că el repre- privinţa conţinutului istoriei reprezentate sau, mai precis,
zintă una dintre nenumăratele „iluminate" al căror mod de în privinţa „pasiunii sufletului" care îl ocupă. Această pasi-
viaţă îngrijora atât de mult autoritatea ecleziastică a epocii une poate fi paralelă cu „extazul", dar nu identică cu el.
(această ipoteză e foarte improbabilă, căci o astfel de „prea- Îl vedem în consecinţă pe Ribera ca fiind în căutarea unei
fericită" [beata] n-ar fi beneficiat niciodată de omagiul unui soluţii mai dramatice decât „extazul" pentru a reprezenta
tablou de asemenea dimensiuni). Presupunând că e vorba confruntarea cu sacrul. E o modalitate pe care o găsim aici
totuşi de o beata (ceea ce nu este), ea ar fi trebuit să fie sur- în stadiul ei embrionar, dar care avea să fie codificată în a
prinsă de pictor în timp ce se „schimonosea" . Dacă însă doua jumătate a secolului în pasiunea Veneraţiei ( il. 74):
198 199
+ la len.eratlull ,

--
~~
~,;~'
r---:7 , I ~-- / ~;
, ; L ·'- 1
µ_J,J_
74. Charles Le Brun,
Veneraţia, ilustrnţic
pentru Methodc
pour apprendre
a dessiner Ies
passions
( cd. Amsterdam,
1702).
F'f-5·

[ ... ]sprâncenele vor fi coborâte [ .. .]şi chipul va fi şi el înclinat, dar


pupilele vor părea mai ridicate sub sprâncene, gura va fi între-
deschisă şi colţurile trase, un pic căzute [ ... ]. Această coborâre
a sprâncenelor şi a gurii indică supunerea ş i respectul sufletului
faţă de un obiect pc care îl crede dcasu pra ci; pupi la ridicată parc
să marcheze elevaţia obiectului pc care îl priveşte, şi despre care
ştie că c demn de vcncraţic. 19

Trebuie să ne ferim totuşi să vedem tablourile lui Ribera


ca pe nişte opere didactice, având drept scop expunerea
codificată a diferitelor atitudini extatice. Spre deosebire de
figurile-mască ale lui Le Brun, tablourile lui Ribera sunt
mininaraţiuni. Chiar dacă reprezentat doar în parte, corpul
participă deplin, declanşând un al doilea discurs alături de
73. Jus~pe de Ribcra, Sfânta Maria Egipteanca, 1651,
ulei pe pânză, 88 x 71 cm, Musco Civico Gactano cel al chipului, care trebuie abordat şi el ca mijloc de repre-
Filangicri, Neapole. zentare : discursul gestual.
200 201
2. POSTURI/ ,,POZE"
Textul lui C arducho este destul de diferit de cele ale lui
Monzon sau Osuna. Osuna prezintă efectele extazului asupra
Într-o carte publicată la Lisabona în 1563, Francisco de
Monzon relatează cazul foarte instructiv al unei femei capa- corpului (,,pasiunea" corporală ) . Carducho se ocupă de acti-
bile să redea, exclusiv prin intermediul limbajului corporal, vitatea corpului în exerciţiul devoţional ( ,,acţiunea" cor-
cele opt posturi ilustrând Patimile lui Isus Cristos: porală ) . La Osuna şi Monzon corpul suferă, în vreme ce Ia
Carducho el acţionează.
[ .. .] fără să scoată un cuvânt şi fără să-ş i mişte buzele, ea făcea Dacă recitim cu atenţie Dialogurile sale, rămâne de văzut
diferite gesturi si miscări exterioare care erau un semn trimitând dacă acţiunile expuse nu implică, prin reflex, o „suferinţă"
' ' '
la diferitele gânduri şi afecte ale spiritului care provocau amin-
a corpului (gâtul răsucit, degetele împletite, umerii strânşi
titele mi ş cări ale corpului. Şi uneori plângea sau îşi arăta bucuria
etc.). În ultimele cuvinte ale pasajului citat, autorul pare să
sau suspina şi înălţa ochii spre cer, l ăsa s ă i se ghicească frica sau
se liniştea cu un efort vizibii. 20 sugereze un spaţiu în care „acţiunea" şi „pasiunea" se întâl-
nesc; unde ofranda/rugăciunea se co!_ljugă cu a fi trist/ve-
Ea nu povesteşte „patimile", ci exteriorizează „pătimirile sel/ pătruns de admiraţie/uluit. Carducho ni se dezvăluie
sale", suferinţa sa în faţa imaginilor. din nou ca principala personalitate artistică spaniolă care a
E un exemplu interesant, căci dezvăluie rolul corpului în încercat să schiţeze o teorie a imaginii vizionare. El ne-a lăsat
comunicarea mistică. Acesta capătă dintr-odată o impor- nu numai textul-cheie asupra reprezentării „depărtării",
tanţă îndeobşte refuzată de cultura creştină, care îl oprima ci şi - prin pasajele privind „omul drept" şi „devoţi unea",
sau ignora sistematic. Dar nu trebuie să ne facem iluzii:
corpul devine interesant si functional numai în măsura în
' '
care este un instrument al exteriorizării sufletului 21 si cu
conditia ca această exteriorizare să se manifeste ea însăsi ca
suferi~ţă. 22 În a sa fenomenologie a corpului mistic, F;an-
cisco de Osuna pare să adere, ca si alti teoreticieni ai picturii
la acest punct de vedere: ' ' '

DEVOŢIUNEA: în genunchi, cu mâinile împreunate sau ridi-


cate către cer, ori la înă lţimea pieptului, cu capul ridicat, ochii
înălţaţi scăld aţi în lacrimi sau p1ini de bucurie, ori cu capul plecat
şi ochii închişi [ ... ]gâtul întotdeauna răsucit, mâinile cu degetele
împletite, uneori prosternat direct pe p ă mânt sau foarte înclinat,
cu chipul aproape atingând pământul, umerii strâ nş i şi alte acţiuni,
potrivit emoţiei credinciosului, care se poate ruga, poate face o
ofrand ă, poate fi trist, vesel, în admiraţie, căci e loc pentru toate
acestea în pictate.23 75. Vicente C arducho, Studiu, 1626-1632,
Museo de! Prado, Madrid.
202
203
constant pentru „atitudinile" corpului pios (il. 75 şi 76 ).
Uneori ai senzaţia că aceste schiţe sunt un ecou al textului
Dialogurilor, nu cum ar fi făcut-o un manual de gravuri, ci
mai degrabă în sensul unei dezvoltări active a posturilor prin
operaţia integrării narative. Descoperim astfel exemple speci-
fice ale poziţiei îngenuncheate sau prosternate, cu mâinile
împreunate sau ridicate, remarcăm de asemenea tulburătorul
„gât răsucit" de efortul vizionar şi realizăm în fine (şi mai
ales) performanţa lui Carducho: a face elocvent un corp înfă­
şurat din cap până-n picioare într-un veş mânt care în prin-
cipiu ar fi trebuit să-l reducă la tăcere.
În acest context, tabloul care sintetizează cel mai bine
întreaga ştiinţă a lui Carducho este Apariţia Fecioarei şi a
Sfântului Petru în faţa discipolilor Sfântului Bruno (il. 33 ).
Am mai avut ocazia să subliniez modul exemplar în care Car-
ducho a rezolvat problemele perspectivale ale „depărtării" .
Reiau aici aceleaşi observaţii în legătură cu panoplia de
atitudini prezentate în registrul inferior al compoziţiei. Este
vorba, într-adevăr, de o superbă demonstraţie a noţiunii de
varietas şi de o desfăşurare fără precedent a unei ştiinţe a
posturilor extatice.

[ .. .] fiindcă varietatea c plăcută în orice istoric, pictura cca mai


agreabilă tuturor este cea care prezintă o marc diversitate în di-
76. Vicente Carducho, St11di11, 1626- 1632 ' bo-rafit si intcrvcntii cu alb mensiunea şi mişcarea corpurilor. Uncie figuri să fie deci repre-
' ' ( '
hârtie alb - gă lbui e, 26,5 x 22,9 cm, Biblioteca Nacional, Madrid . zentate în picioare şi frontal, cu mâinile ridicate, mişcând din
degete, cu un picior sprijinit pe păm ânt, altele să aibă capul întors,
citate mai sus - cca mai completă descriere a personajului-re- braţele atârnând şi picioarele apropiate şi fiecare să aibă gesturile
leu al naraţiunii extatice. şi flexiunile care i se potrivesc; altele să fie aşezate, sp rijinite pc
O lectură adecvată a ultimului pasaj citat trebuie să tină un genunchi sau aproape culcate. 24
scama de historia picturală şi de noţiunea albcrtiană de vari~tas.
Se poate discerne în acest pasaj, în filigran, efortul autorului Se pune însă, cu insis tenţă, o întrebare: această varietate
de a arăta în cc fel această noţiune esenţială pentru historia se explică doar prin respectul aco rdat poeticii albertiene a
clasică - ,,varietatea" - funcţionează deplin în pictura devo- picturii narative? Dacă aşa stau lucrurile, atunci cum se justifică
ţională. Acest efort poate fi detectat şi în opera sa figura- ea în raport cu un alt criteriu al operei clasice, şi anume „vero-
tivă. Desenele sunt cele care arată cu precădere interesul său similul" (verosimile). Iar în cazul nostru, cum să explicăm

204 205
criteriul asemănării în logica narativă a acestei povestm
vizionare, în care aceeaşi viziune ( cca a Fecioarei şi Sfântu-
lui Petru zburând) provoacă reacţii atât de diferite? Răspun­
sul trebuie să ia în considerare relaţia instabilă dintre o gestică
p asivă şi una activă în cadrul practicii devoţionale. E o pro-
blemă veche, abordată deja de Sfântul Augustin:

Nu ştiu cum, de vreme ce mişcările corpului nu se pot face decât


d acă sunt precedate de o mişcare a sufletului, invers, mi şcarea
interioară şi invizibilă care le produce este amplificată de mişcările
care se fac în mod vizibil în exterior. Astfel afecţiunile inimii, care
Ic-au precedat pentru a putea să le producă, se accentuează prin
faptul că sunt îndeplinitc .25

Acest pasaj pune problema unei corespondenţe între


interior şi exterior, între suflet şi corp, în cazul special al
exerciţiului devoţional, într-un mod pe care teoria albertiană
a storiei nu ar fi putut, fără îndoială, să- l abordeze.
Pentru Alberti, ca pentru întreaga tradiţie a naraţiunii
figurative occidentale, mişcarea exterioară era considerată
exclusiv ca efect al mişcării interioare: ,, ... mişcările sufle-
tului sunt revelate prin mişcările corpului. " 26 Or, există în
rugăciune şi în practicile devoţionale un întreg domeniu în
care corpul este înţeles şi ca instrument capabil să acţioneze
asupra interiorului.
În acest context, problema funcţionalităţii gestului devine
extrem de complexă. Întrebarea cea mai importantă este urmă­
toarea: se adoptă cutare sau cutare gest pentru că „pasiunea
sufletului" forţează corpul să îngenuncheze, să se proster-
neze sau să-şi împreuneze mâinile sub dictatul implacabil
al teofaniei, sau, dimpotrivă, se fac genuflexiuni, se ridică mâi-
nile, se răsuceşte gâtul şi se varsă lacrimi pentru a ajuta teo -
fania să se producă?
Această întrebare atinge aspecte dintre cele mai arzătoare
ale fenomenologiei sacrului, la care voi reveni curând. Pentru 77. Francisco Ribalta, Viziunea Sfântului Francisc, către 1620,
moment, voi sublinia două dintre ele, într-un anumit sens ulei pc p ânză, 204 x 158 cm, Musco dcl Prado, Madrid.

206 207
contradictorii. Primul priveşte necesitatea acestor distincţii
( având în vedere imperativul major al „clarităţii" limbajului
gestual cerut de imaginarul Contrareformei). Al doilea se
referă la faptul că operaţia de discerncre rezistă unor divi-
ziuni prea tranşante. Augustin o remarcase deja când îşi
mărturisea neputinţa ( ,,nu ştiu cum"/ nescio quomodo ).
Există totuşi un caz în care se poate stabili cu uşurinţă ( chiar
dacă nuc vorba nici aici de o certitudine) ,,efectul" de teofa-
nie denotat de reprezentarea gestuală. Este cazul expresiei
de „surpriză", de „stupefacţie" sau „mirare". Ne putem gândi
Ia exemplul Învierii lui El Greco (ii. 10), în care teofania îi
zguduie pe martori, aruncându-i literalmente la pământ prin
suflul său teribil.
Putem urmări, ajutaţi de un alt exemplu, evoluţia dis-
cursului corporal al stuporii în secolul al XVII-lea. Să pri-
vim Viziunea Sfântului Francisc de Francisco Ribalta ( ii. 77
şi 78). Această pânză, pictată către 1620, face referire la un
episod care ar fi avut Ioc la Rieti în 1225, în cursul unei boli
a sfântului:
78. Francisco Ribalta, Viziunea Sfântului Francisc, detaliu din ii. 77.
Într-o vreme când corpul său era muncit de mai multe infirmităţi
de care suferea în acelaş i timp, ci a dorit puţină muzică, pentru ,,viziune" decât o „audiţie". Asistăm la reacţia „naturală"
a înviora bucuria spiritului său . Dar cum convenienţele nu-i a lui Francisc în momentul apariţiei îngerului. Din punctul
permiteau să recurgă în acest scop la arta oamenilor, îngerii înşişi de vedere al structurii narative, tabloul vorbeşte cu clari-
au luat asupra lor satisfacerea dorinţei sale. Într-o noapte, pc când tate. Caracterul neaşteptat al scenei nu exclude, cum se vede,
era treaz şi medita la misterele Domnului, o citară făcu să se audă urmele temporale. Cum a observat foarte bine David Kowal,
deod ată o armonie minunată şi o melodie plină de suavitate. Nu
Francisc e atras de viziune, vrea să se ridice, dar rămâne
se vedea nimeni, dar îţi puteai da scama, auzindu-l, că muzicianul
parcă ţintuit locului în acest „interval", într-o stare vecină
umblă de colo-colo. Sfântul, răpit întru Domnul la auzul acestei
cu catalepsia. 28 Ribalta realizează aici performanţa - cerută
muzici încântătoare, a fost pătruns de o asemenea dulceaţă, încât
s-a crezut transportat în ceruri. 27 de altfel de întreaga retorică a „acţiunii" - de a trata gestul
în acelaşi timp ca pe o culme a „naturaleţei" şi ca pe o culme
E interesant de notat că toate sursele textuale din care a „artei" .29
se inspiră tabloul sunt unanime cu privire la caracterul exclu- Caracterul „natural" al gestului se dezvăluie în „poză"
siv acustic al miracolului de la Rieti ( ,,nu se vedea nimeni, şi în chipul lui Francisc, conforme logicii narative. Pictorul
dar. .. "). Ribalta reprezintă, dimpotrivă, mai degrabă o se îndepărtează aici de textul pe care trebuia să-l ilustreze,

208 209
căci atitudinea lui Francisc nuc pur şi simplu cca a omului
în extaz (spiritu in Deum directo), ci mai degrabă cca a omu- .I

lui uimit. Caracterul „făcut", ca să nu spunem „artificial"


al gestului solicită reconsiderarea istorici lui. Într-adevăr,
reluând câteva exemple de relatare a experienţei vizionare,
se observă cu uşurinţă c ă gestica pusă în scenă de Ribalta
arc o istoric destul de bogată ... Cu alte cuvinte, Francisc
al lui Ribalta nu se miră doar aşa cum „sufletul" său i-o
dictează, ci şi urmând ceea cc o întreagă tradiţie l-a învăţat
pc omul occidental cu privire la mirare, şi - mai ales - cu
privire la felul de a o comunica altora. Generalizând, se poate
spune că rolul „mirării" intervine în toate acţiunile de tipul
coup de th eâtre, viziunile fiind un caz particular al acestora.
În aceste cazuri, ca contribuie la acţiune pc calc indirectă.
l:Admr.raâon
Astfel, Maria, în Înălţarea de Ju an de Flandcs (ii. 9), sau LE ton,unuml:
F, ' ~- F,9.J -
Tereza, în Viziunea Sfintei Tereza de Alonso Cano (ii. 13 ),
aparţin aceleiaşi „arte", aceleiaşi retorici a mirării. Se con-
stată, de asemenea, că în viziunile colective „personajul care 79. Charles Le Brun, Uimirea ş i Admiraţia,
se miră" co prezenţă aproape obligatorie. El poate juca rolul ilustraţii pentru Methode pour apprendre a dessiner Les passions
(cd. Amsterdam, 1702).
principal în istoric, cum este cazul Mariei în tabloul deja
citat de Juan de Flandcs sau al Papei Victor III la Carducho
(il. 79 şi 80), departe de a contrazice soluţia lui Ribalta, îi
(ii. 34 ). Dar ci se poate şi pierde în masa anonimă, cum se
confirmă valoarea, oferindu-i chiar (indirect, fireşte ) posi-
întâmplă la Bcrruguctc (ii. 14) sau într-un alt tablou de
bilitatea unei inserţii a posteriori într-o gramatică generală
Carducho (îl. 33 ).
a „pasiunilor" .
Diferenţierea clară a mesajului gestual c în unele cazuri
Să-l citim din nou pe Le Brun:
dificilă. Aş putea cita în acest sens tablouri ca Viz iunea
Sfântului Anton de Carducho (ii. 51) sau chiar A lăptarea ADMIRAŢIA este o surpriză care face ca sufletul să observe cu
mistică a Sfântului Bernard al lui Alonso Cano (il. 61 ), în atenţie obiectele care îi par rare şi extraordinare, ş i această surpriză
faţa cărora c greu de ales între „stupoare", adică un „efect" arc o ata re putere, încât ca împinge uneori spiritele către locul
al teofaniei, şi o poză „activă", adică o gestică menită să „cap- unde se află impresia obiectului şi face ca sufletu l să fie atât de
teze" sau să suscitc sacrul. ocupat cu observarea acestei impresii, încât nu mai rămân spirite
care să treacă în muşchi; acest exces de admiraţie produce mirarea,
În comparaţie cu aceste exemple iese în evidenţă clari -
iar mirarea poate avea loc înainte ca noi să ştim dacă acest obiect
tatea perfectă a retoricii gestului şi chipului la Ribalta (ii. 78).
ne convine sau nu. [ ... ]Admiraţia este prima şi cca mai temperată
E şi motivul pentru care codific ă rile limbajului gestual şi dintre pasiuni, în care inima simte mai puţină agitaţie. Chipul pri-
fiziognomonic din a doua jum ătate a secolului al XVII-lea meşte ş i ci foarte puţine schimbări în toate părţile sale, şi dacă
210 211
/1.. Jupplrco--:- 8 Oro . acestea există, ele se arată numai în ridicarea sprâncenei, dar aceasta
va fi de ambele părţi egală, iar ochiul va fi mai larg desch is decât
de obicei, cu pupila imobilă între cele două pleoape, ataşată obiec-
tului care va fi cauzat ad miraţia. Gura va fi ş i ca întredeschisă,
dar va părea nealterată , la fel cu toate celelalte p ă rţi ale chipului.
Această pasiune nu produce decât o susp;nsic a mişcării, pentru
a da r::îgaz sufl etului s ă delibereze cu privire la cc arc de facut şi
să observe cu atenţie obiectul care i se prczint::î. 30

Fără nici o îndoială, tabloul lui Ribalta face parte dintr-o


ştiinţă fizionomică, codificată câteva decenii mai târziu de
Le Brun. Se poate spune acelaşi lucru despre limbajul gestual.
În cel mai important manual consacrat acestei teme,
Chirologia, or the Natura l Language o] the Hand de John
Bulwer (1644), reperăm cu uşurinţă gestul „admiraţiei" în
poziţia a patra a unui tabel „chirogramatic" compus de
autor. Textul care însoţeşte acest tabele mai puţin detaliat
decât cel al lui Le Brun şi nu e lipsit de ambiguitate. El nu
devine inteligibil decât citit împreună cu reprezentarea sa
grafică ( i1. 80 ):

ADMIROR (Admir)
A ridica mâinile către cer este o expresie de admiraţie, mirare, stu-
poare [ ... ].Această mişcare a mâinilor omului a ap::îrut prima oară,
far::î îndoială, cu ocazia unui accident neprevăzut, fapt pentru care
el trebuie să-i fi mulţumit Domnului pentru a-i fi manifestat într-un
mod atât de direct bun ăvoinţa. 31

Le Brun ( care scria un manual pentru pictori ) şi Bulwer


( care se adresa în primul rând oratorilor) reprezintă ambii
o culme în demersul de codificare a limbajului chipului şi
mâinii. Dar ce semnificaţie are această reducţie a limbaju-
lui corporal, operată de cele două discipline ( ,,fiziognomo-
nia" şi „chirologia" ) care omit totalitatea corpului pentru
80. Tabel chirogramatic, gravură pentru
Chirologia, or the Natural Language of the Hand a se ocupa exclusiv de extremităţi? Întrebarea devine impor-
de John Bulwcr, Londra, 1644. tantă când realizăm absenţa aproape completă la acea dat ă

212 213
a oricărei tentative de elaborare a unei lingvistici generale la punct în cultura occidental ă , care era însă o g ram at ic ă
a corpului uman . specializată, căci ca nu se ocupa de corp în genere, ci numai
Aşa stând lucrurile, ne vom reaminti fără îndoială racur- de comportamentul corpului în rugăciune.
siul operat de Carducho în descrierea pc care o face „corpu- G ăsim urme ale acestei moşteniri în tratatele de artă ale
lui celui drept", descriere care se concentra la început asupra Contrareformei. Prezenţa ci c sesizabilă, de pildă, în Dialo-
capului, apoi se referea la ochi. Carducho nu omite totuşi gurile lui Carducho, şi încă şi mai clar în Tratatul de pictură
să menţioneze mişcările „corpului văzător", şi revine asupra al lui Lomazzo (1584), care servise, de altfel, drept punct de
acestei probleme cu ocazia descrierii detaliate a „devoţiunii" . plecare consideraţiilor din Dialoguri. 33 Textul lui Lomazzo
„Cel drept" ( cap/ochi) dobândeşte un corp în exerciţiul surprinde prin intenţia manifestă de a fund am enta istoric
devoţional. Ca şi cum, pentru cultura din care Carducho rep rezentarea picturală a limbaj ului corporal al devoţi unii:
face parte, ,,cel drept" n-ar avea nevoie de corp decât în exer-
Rugăciunea se face în mai multe feluri printre profeţii şi sfin -
ciţiul devoţiunii . În pasajul pe care am mai avut ocazia să-l ţii noştri. A stfel, citim că , atunci când Dumnezeu i-a vorbit lui
citez, el menţionează nu doar capul, ochiul şi mâna, ci şi Abrah am ordon ându- i să respecte regula circumciziei, Abraham
genunchii, torsul, gâtul şi umerii. Să revenim, o dată în plus, s-a aruncat în genu nch i, cu faţa la pă m ân t, aşa cum facusc şi Moise
la Sfântul Francisc al lui Ribalta (ii. 77). Ele ca fulgerat de pe muntele Sinai. far Ezcchicl s-a rugat Domnu lui cu faţa întoarsă
apariţia îngerului-muzician. Întregul său corp, din creştet spre zid ; Il ic şi-a pus capul între gen unchi, şi mai putem citi despre
până-n tălpi, parc străbătut de un curent electric. Chipul şi alte moduri asemănătoa re de rugăciune. În afară ele acestea, se
pot consid era acte potrivite pentru devoţiune a Întoarce chipul
mâinile sale vorbesc, artistul a integrat acest limbaj codificat
spre p ământ, cum a făc ut Cristos în g rădină, sau a înclin a cap ul
într-un discurs corporal liber şi spontan. Mesajul picturii c
într-o parte, cum obişnuiesc preasfinţii că lu gari; a ridica chipul
clar: apariţia a izbutit să animc „corpul suferind" (aggravato
spre cer, cu mâinile depărtate ş i uneori în cruce, cum fa c reg ii;
corpore ) al sfântului. a-ţ i lovi pieptul, a ridica mâinile sp re cer cu un sin gur gen unchi
spri jinit pc pământ, a îm pleti clcgctclc mâinii aproape de b ăr­
bie, ţinând capul înclinat, a desface braţele încl inând capul, a te
3. TEHNICI ALE EXTAZULUI ŞI R ETORICĂ prostern a la pamânt cu faţa în jos ş i alte asemenea moduri utilizate
A CORPULUI el e noi, creş tinii , în orice loc am ciori, în umi l ă ş i pioas ă acţ iu ne,
să ne rugăm Domnului. 34
În absenţa unei gramatici generale a corpului în mişcare,
Lectura acestui p asaj a rată cu destul ă claritate intenţiile
pictura a trebuit să dezvolte pc cont propriu datele pe care
autorului. El voia să ofere o priveli şte de ansamb lu asupra
le moştenise de la retorica mai timpurie a picturii narative
rolului co rpului în dialogul cu divinitatea, d eşi îndeplinirea
( ,,înfăptuirea cca mai importantă a pictorului este historia; propriu-zisă a gesturilor devoţionale este asumată de cap
părţile acesteia sunt corpuri, parte a corpului este membrul, (în speţă de chip) şi de braţe (în speţă de mâin i). C ontribu ţia
parte a membrului este suprafaţa" 32 ) ş i, pc de altă parte, în lui Carducho c foarte importantă, căci el depăşeşte demer-
ce p riveşte arta sacră, ca a trebuit să redescopere, să asimileze sul lui Lomazzo, lăsând să acţ ione ze corpul în toată com-
şi să readapteze sin gura gramatică a mişcărilor corpului pusă plexitatea sa. N u ne va surp rinde, în aceste condiţii, că la
214 215
teoreticienii artei care i-au urmat efortul dominant avea să primejdiei pe care o implică acceptarea unei p ractici cor-
fie tocmai acela de a stabili reguli pentru reprezentarea cor- porale active:
pului în mişcare:
O am enii practi că acţiuni sensibile cum ar fi prostern ările, înge-
Figurile nu trebuie să arate prea marc violenţă în acţiu nile lor, nuncherile, exclamaţii l e vocale ş i cânturile nu pentru a-l trezi pc
astfel încât să nu se dezarticuleze ş i deformeze din pricina acestor Dumnezeu, ci pentru a SC trezi pc ci în ş i şi 'ia cele divinc. 37
mişcări. C apul trebuie să păstreze un raport just cu corpul ş i ax ul
figurii trebu ie să treacă prin gât. Braţele ş i picioarele nu trebuie să În concluzie, Toma accepta gestica devoţional ă ca stimu-
îndeplinească o mişcare identică. Veşmintele nu trebuie să urmeze lent, dar punea în gardă împotriva uzului său magic. El se
contururile corpului nud . Figura nu trebuie să se îndoaie în aşa opunea deci (indirect, des igur) unei tradiţi i deja încetăţenite:
fel încât umerii să se afle mai jos decât buricul. În figurile înge-
Ea recita mereu Psalmii ş i se ruga,
nuncheate, genunch ii nu trebuie să se atingă . 35
Sfredelind ecrul cu pietatea sa.
Acest pasaj, datorat lui Garcia Hidalgo, conţine abia voa- Dumnezeu, mul ţumit de-a le ci rugăciuni, •
late accente polcmicc la adresa dinamicii excesive din uncie Îi a rătă î n cer m ulte mari viziuni. 38
picturi. De ş i pictura religioasă nu este men ţ ionată în mod
Aceste versuri declară, naiv, dar limpede, că v1zrnnca
expres, aluzii precum cea la poziţia îngenuncheată, la înclina- poate (trebuie ) să fie pregătită şi facilitată prin devoţiune. 39
ţiile corpului sau la necesitatea de a-i ascunde formele certi- E le consideră de la sine înţeles faptul c ă rugăciunea co prac-
fică faptul că ca era direct vizată. Poate p ărea paradoxal, d ar tică aptă nu doar să pun ă sufletul în contact cu Dumnezeu,
cercurile spaniole nu erau cu totul impermeabile la o reva- ci şi să provoace teofania. Versurile nu indică în mod expres
lorizare a corpului, deşi controlul la care acesta trebuia supus rolul jucat de corp în acest proces, dar ni-l putem imagina
rămâne o realitate incontestabilă . Astfel, într-un manual de cu ajutorul manualelor de devoţiune ale Evului Mcdiu .40
educaţie pentru novici al cărui autor este că lugărul Martin Pentru Petrus Cantor, autorul probabil al unui Liber de
de la V era, se pot citi urm ătoarele: oratione et specibus illius ( sfâ rş itul secolului al XII-iea ), cu-
Dumnezeu n-a plăsmuit corpul pentru a întemniţa sufletul, cum noscut în mai multe crsiuni, însoţite de miniaturi explica-
au sp us unii, ci mai de gra bă pentru a-l perfecţiona ş i pentru ca tive, Omu] Care Se roagă CStC un artifex 41 , ad ic ă un artizan
el s ă poată întreprinde multe acţiuni care n-ar fi posi bile fără care trebuie să deţin ă ş tiinţa mişcărilor, sistematizate de
corp. 36 manual în şapte atitudini fund amentale (ii. 81 ). Ru găciunea
corporală e concepută ca un exerciţiu de captare (captatio)
În spatele acestei fraze a lu i V era se percepe cu u şurinţă a Divinului42 , exerciţiu prin care un artifex aproape c ă devine
moştenirea augustiniană, despre care am mai avut ocazia s ă mai marc decât Dumnezeu (quasi maior Dea )43 .
vorbesc. Influenţa corpului asupra sufletului, postulată de O altă luc rare, intitulat ă De modo orandi corporaliter
Augustin, trebuie înţeleasă strict în cadrul teoriei rugăciunii: sancti Dominici, ne inte resează în mod deosebit. Ea a fost
te poţi servi de întregul tău corp (numai) pentru a-l sluji pe compusă spre sfârşitul secolului al XIII-iea la Bologna, dar
Dumnezeu. Toma d'Aquino atrăgea însă deja a tenţia asupra a fost foarte curând tradusă în castiliana secolului al XIV-lea 44
216 217
bt1Nie. 7111.1kdm1 111.111
frr- 01..lrt ~
~ f.umu.
~11,ţi;.,;:::~'l.J'J ciî bt.
btr ftt1ii
f.tncnfml
occufui~ ·
nnf mtpu,
JmWi1q
it- f.tcr 1fî1
d'f1r aim
tl'-?r ,1 ţlmtţt,.1. 1,~.1

'ITCltlf ;mimbti11llf.1~. du.Iq1~·f,ir.;..TÎ.io ff.u


~ ~tfh, 111 IIT- q1tf o.utoU f1ttrftgmfitJ!t'
1. f1 11t ~~r3,:.,____ m11ffom
ofo
1tmm îl'
um 1man fii- .uii'~ fir,rjb:m î101111f fi{ll'1 m ~
1

.Tmm1î11:m·. comp1111m ;,nr 001ott.,mJ; 111rr1


1 ~ttftc: 01mtonl'l; attt,prtt1'10t1tffru o6fro:monc

~UUl,O 'f;>VU'- &-w... na 'jVYUlu..... , n 'r' III I~

Q, lmfrofl'ttD rn~llO O!..?ll'!lt J 00 fun1ro. iino rnimf ewi1 mou


c1n1ffum
ruîi. ~IC'
,
•u..-r'l'>.,I „
1uq: q1t.1q:
1ncl111.11a ~- . 1t~
rnmmmu 1nmui.;m~
1110s urmr tT.lm mfioni ~ --~WJ~""""''u,., (\T
.m 0Utn'1n
,rptnm~ dt
omm.loro u&t
~ ~ ;li
O ...........- fu
ltcrnoo. li,l mui abatlrm'.m un. fet
1.m~1ru~
tdt ş.ilu.1 110
ttS 1ti:ts.utfrrJ
r- ..-n-
oine. ,;a lÎi- ir·
fe
6 ;,1r.tl1l:ic • qmni' '""'" .ii' ~nii fnnmt 1b1 tr.tnfB_!~ffo1 m
~n:° a~~n9 ~;-~lOllttl~ ,11'1/!'S .tbrolom,t. 7t1ofb Onl.~llîJÎ.ÎS,,~U!U

81. Cele şapte moduri ale rugăciunii, i lustraţi i pentru 82. Primele şapte moduri ale rugăciunii Sfântului Dominic,
De penitentia et partibus eius de Petrus Cantor, ilustra ţ ii pentru Los nueve modus de orar, secolul al X1V-lea,
secol ul al XIII-iea, British Library (MS 19767), Londra . Monasterio de Santo Domingo ci Real, Madrid.

218 219
(il. 82) şi circula încă, se ştie, în secolul al XVII-lca.45 Auto- norii" (traspassar las nubes ) în vederea atingerii extazului,
rul începe în spirit augustinian, căci îşi propune să arate la capătul drumu lui (il. 82).
Sensul ascensional al tehnicii extatice a lui Dominic reiese
l- .. ] maniera de a te ruga după cum sufletul posed ă corpul ş i
clar din lectura atentă a textului si studierea adecvată a ima-
membrele sale, ori c posed at de corp, astfel încât sufletul s ă atingă
uneori cxta1,ul contemplativ, ca ş i cum ar fi în afara corpului [ ... ]. 46 ginilor care îl însoţesc. Primele situaţii descrise pun accen-
tul pe dificultatea contactului direct cu divinul : ,,Nu sunt
Trebuie remarcat că acest tratat ilustrează o metodă de demn de a vedea înaltul cerului" (No soy digno de ver la
rugăciune ezoterică, personală şi secretă , pe care Dominic a/tura del r;iela )48 •
n-o practica niciodată în public. Citind cu atenţie textul şi E vorba de a doua poziţie, cca a prostern ă rii complete.
coroborând lectura lui cu contemplarea miniaturilor, novi- Abia începând cu al patrulea exerciţiu - genuflexiunile
cele care dorea să se iniţieze trebuia s ă poată accede la o repetate - , deschiderea cerului este forţată şi graniţele sunt
tehnică corporală a extazului . traversate, prin meritul exclusiv al „inimii" orantului (intellectu
Nu s-a acordat suficientă importanţă faptului că manua- penetrasse coelum I paresr;ia en el su gestu que con el corar;on
lul nu ilustrează „moduri de rugăciune" izolate şi s-a crezut passaua las r;ielas). 49 În fine, după efectuarea unui veritabil
că ordinea lor putea să varieze după bunul plac al practi- exercitiu
,
de t,(Timnastică dcvotională
)
cu bratele
'
si
,
mâinile ( a
cantului. S-ar părea că este vorba, dimpotrivă, de o succe- cincea postură), se ajunge, în posti:1rilc a şasea şi a şaptea,
siune ordonată de poziţii, dinamică şi abil dirijată către ţelul Ia contactul direct cu sacrul.
final. Acţiunea corporală n u arc decât o cale, dar mai multe Imitarea poziţiei crucificatului pc cruce se face în a şasea
poziţie de rugăciune (în picioare, cu mâinile în cruce: las brar;os
posturi : umilitatea prin înclinare, prosternare, flagelaţie,
tendidos e /,as palmas a semejanr;a de cruz mucho intenso estando
îngenunchere, stat în picioare şi acţiune a mâinilor, ridicare
infiesto sobre las sus pies ... ). 50 În acest moment se poate
a braţelor, extensie ex tremă a corpului.47 Acest manual reia
asista chiar la fenomene de levitaţie (fue leuantado de la
majoritatea poziţiilor deja codificate de Petrus Cantor, răs­
tierra en el ayre ). În a şaptea şi ultima poziţ i e a rugăciunii
turnându-Ic însă ordinea. De oratione et speciebus illius făcea
extatice, în fine, corpul celui drept devine ca o săgeată lansată
parte dintr-o scriere mai amplă, al cărei subiect era penitenţa
către cer ( orando todo leuantado al r;ielo en manera de saeta
(De penitentia et partibus eius). Ea îşi propunea să demon-
electa lanr;ada del arco tendido )5 1 şi arc loc accesul extatic
streze necesitatea rugăciunii pentru penitenţă şi preciza că
în „cealaltă lume" (Parer;ia entonr;e santo Domingo padre
aceasta formează una din ramurile penitenţei (quod oratio que entraua arebatada mente en el fugar santo de la s santos
valde necessaria est vere penitenti [ . ..], que est unum alarum e en terr;ero r;ielo )52 .
eius ). Orantul ideal imaginat de Pctrus Cantor (il. 81 ) trebuia Caracterul de sinteză exemplară al acestei scrieri domi-
să pornească , în consecinţă, de la situaţia extati că extremă, nicane si succesul ei indiscutabil ne sunt demonstrate prin
pentru a ajunge la poziţii corespunzând umilită ţii. Pentru existenţa unor copii, ca şi prin faptul că a fost destul de evi-
Dominic, al c ă rui ţel era altul, credinciosul trebuia să înceapă dent asimilat scrierilor mistice ale epocii. Elogiul corpului
cu poziţii ale penitenţei şi să se străduiască să „traverseze în rugăciune la V era nu poate fi înţeles fără ac eastă tradiţie.
220 221
83. Maestru anonim 85 . Juan Carrciio
spaniol, de Miranda,
Studiu, secolul Studiu,
al XVII-iea, Biblioteca
desen, Colecţia Nacional,
Brancr, Zurich. Madrid.

84. Juscpc de
Ribcra, Studiu,
1635-1637,
peniţă şi cerneală
(
,, brună pc hârtie
(
c.. __ ,.,h.
I C,.) I,, ' , alb-gălbuie, 86. Juan Carrciio
,.. ) 1.
l' ......- nr. inv. 18467a, de Miranda,
,.ţ{.1. ', /. , Dcpartcment des
arts graphiqucs,
Studiu,
Biblioteca
1,"""'
-',~
'
'-.:
Musee du Nacional,
'~- Louvre, Paris. Madrid.
222 223
Chiar şi una dintre scrierile esenţiale ale misticii clasice spa-
niole - Moradas del castillo interior a Terezei din Avila -,
cu simbolismul său septenar şi deschiderea vizionară a ceru-
lui în a şasea stare, aparţine încă aceleiaşi paradigme.
Ar fi totuşi primejdios să reducem întreaga retorică a
corpului din arta europeană la glose în jurul unor asemenea
manuale. Dacă ceva din ele supravieţuieşte, e fără îndoială
credinţa într-o interacţiune între trup şi suflet, mai puter-
nică aici decât în alte domenii ale „acţiunii" umane. Dar ceva
important s-a pierdut, şi anume codul rigid şi succesiunea
obligatorie de atitudini pe care aceste manuale le postulau.
Lomazzo, şi chiar Carducho, de pildă, dau liste privind
reprezentarea „modurilor rugăciunii", dar evită o sistema-
tizare prea rigidă. Pe de altă parte, dacă răsfoim caietele de
schiţe ale pictorilor spanioli (il. 75, 76, 83-86), remarcăm
interesul lor constant pentru reprezentarea „verosimilă" a
corpului văzător şi suntem frapaţi de bogăţia soluţiilor pro-
puse. Fapt important, mistica se eliberează ea însăşi de orice
constrângere. Această eliberare este evidentă atât în scrierile
care tratează despre „modurile rugăciunii", cât şi în cele care
abordează comportamentul corpului în extaz:

Voi intra în contemplaţie când în genunchi, când prosternat la


pământ, când întins cu faţa în sus, când şezând, când stâ nd în pi-
cioare, fiind mereu în căutarea a ceea cc vrcau. 53

Sau:
Raptul se poate manifesta în mai multe feluri, potrivit forţei
interioare a subiectului şi potrivit compoziţiei umorilor corporale.
Există suflete care rămân private de simţuri [ ... ] unii lcvitcază,
a lţii stau în picioare, îngenuncheaţi sau aproape culcaţi. În fine,
fiecare reacţionează potrivit forţei sale interioare, potrivit elevării
spiritului său, ori potrivit genului de cxtaz. 54

E frapant de constatat corespondenţa stabilită între extaz


şi
teoria umorilor pentru a se justifica diversitatea comporta- 87. Vicente Carducho, Stigmatizarea Sfântului Francisc,
mentului persoanelor în situaţii identice. Monasterio de la Ordcn Terciaria, Madrid.

224 225
O libertate similară domneşte în arta secolului al XVII-iea,
în care unul şi ace laşi gest poate fi învestit cu valori care
diferă de la o reprezentare la alta. Să examinăm, de pildă,
poziţia cu braţele deschise. În cadrul istorici gesturilor devo-
ţionale, ea ocupă un loc special, c ăci apare în mai multe reli-
gii şi se prezintă, încă din primele secole creştine (sub forma
aşa-numitului gest al „orantului"), ca gestul originar al cor-
pului în rugăciunc. 55 Potrivit Sfântului Dominic, această
poziţie c inspirată de cca a Mântuitorului pc crucc 56 şi poate
facilita levitaţia. E surprinzător de constatat cum reia Car-
ducho, în secolul al XVII-iea, aceste sugestii provenind din
limbajul corporal al dominicanilor, pentru a Ic transfera
aproape literal în scena fondatoare a mitului franciscan: Stig-
matizarea (ii. 87). Îndepărtându-se considerabil de tradiţia
iconografică, pictorul combin ă în acelaşi tablou tema Imi-
tatio Christi cu cca a zborului magic.
Ribcra utilizează acelaş i gest, dar într-un context emina-
mente static. Sfântul Pavel Sihastrul (ii. 88) nu numai că
rămâne aşezat (poziţie inacceptabilă pentru manualele de
rugăciune medievale), dar îşi încrucişează picioarele, în timp
cc braţele, mâinile şi privirea par să vrea să „capteze" divini-
tatea, în cca mai pură tradiţie medievală . Există în această
imagine o dialectică pe care pictorul trebuie s-o fi urmărit
deliberat. Poziţia cu picioarele încrucişate era considerată
în mod tradiţional un atribut al otium sapientis, al inacti-
vităţii fizice a gânditorului. 57 Ribcra a vrut, aşada r, să subli-
nieze starea de repaos corporal a Sfântului Pavel Sihastrul,
stare dublată de o intensă activitate a spiritului. În acelaşi
timp, însoţind travaliul spiritual al personajului său prin acti-
vitatea „divinatorie" a braţelor ridicate, ci sugerează rolul
important al corpului în cadrul „exerciţiului spiritual" la care
se supune sfântul.
În pofida stricteţii retoricii contrarcformistc, o anumită
polisemic a gestului c, aşadar, la lucru în pictură. Am avut
ocazia să atrag atenţia asupra felului în care Carducho punea
88. Juscpc de Ribcra, Sfântul Pavel Sihastrul 1644
această problemă în pictura sa Apariţia Fecioarei şi a Sfântului ulei pc pânză, 208 x 157 cm, Nationalmu~cum,'Stockholm .
226
227
Petru în faţa discipolilor Sfântului Bruno (ii. 33 ), în care
aceeaşi apariţie era provocată de gesturi diferite ş i provoca,
la rândul ci, reacţii diferite. O problemă similară, deşi nu
identică, se pune atunci când aceeaş i temă iconografică dă
naştere unor reprezentări picturale diferite.
Cum am văzut, Murillo şi Zurbaran au reprezentat în
moduri diametral opuse legenda franciscană de la Porziun-
cola (ii. 26 şi 31 ). Diferenţele constau înainte de toate în felul
în care fiecare din pictori abordează raportul dintre sfân-
tul vizionar, viziune şi spectator. Murillo rezolvă retorica
medierii imagine-viziune prin intermediul unei figuri-filtru,
în timp ce Zurbaran preferă o figură-în-oglindă.
Dacă privim cu atenţie cei doi sfinţi Francisc, constatăm
c ă poziţiile lor nu sunt atât de diferite pe cât ar putea părea
la prima vedere. Situaţia lor ca mediatori diferă, într-adevăr,
dar postura devoţional ă adoptată rămâne aceeaşi. Ambii
sunt în genunchi, cu capul ridicat, cu privirea aţintită asupra
viziunii, cu braţele în cruce şi palmele întoarse în sus. Această
poziţie nuc codificată ca atare în vechile manuale de rugă ­
ciuni şi trebuie pusă în legătură cu o cercetare nou ă în jurul
po s ibilităţil or expresive ale corpului în extaz. Cât despre
ştiinţa codificată, din ca nu mai rămân decât reminiscenţe,
filtrate printr-un complex proces de asim ilare şi adaptare.
În acest sens, atitudinea celor doi sfinţi poate fi privită
ca rezultând dintr-o combinaţie între poziţia îngenuncheată
( care era, într-adevăr, cca a Sfântului Francisc când cerurile
s-au deschis) şi poziţia cu braţele deschise, adică, potrivit
Sfântului Dominic, cea în care condiţiile corporale sunt înde-
plinite pentru ca miracolul (aliquid grande et mirabile I
alguna cosa grande e maravillosa) să se poată manifesta.
Dacă există reminiscenţe, ele sunt atât de bine integrate,
încât atitudinea Sfântului Francisc nu poate avea (aproape)
nimic în comun cu postura rivalului său, Sfântul Dominic.
Codul gestual adoptat de Murillo şi de Zurbaran este un 89. Anonim spa niol, Viâunea Sfântului Francisc
cod „nou", ,,reinventat" de secolul al XVII-iea. Alte picturi (Miracolul de la Porziuncola), sfârş i tul seco lului
al XVI-iea, tempera pc lemn, biserica parohială
pe aceeaşi temă o dovedesc. E instructiv să facem aici un
clin Monclcjar (Guaclalajara).
228 229
pas înapoi, către originile iconografice ale „Miracolului de într-adevăr, de un ultim paradox, intrinsec imaginilor exta-
la Porziuncola" . În secolul al XVI-lea, când această temă zului şi apariţiei . În pofida caracterului lor de reprezentări
îşi începe cariera picturală, atitudinea Sfântului Francisc e ale unor experienţe suprasenzoriale, tablourile vizionare
mai conformă cu adevărata tradiţie franciscană decât cea care sunt de neconceput fără punerea activă în scenă a unui „corp
avea să fie adoptată mai târziu de marii maeştri. Un maestru văzător" . Or, acesta răspunde imperativelor unei duble
anonim de la sfârşitul secolului ( ii. 89) îl concepe deja pc retorici: a comunicării cu sacrul, pe de o parte, şi a transmi-
sfânt ca „personaj-filtru" . Ele plasat la picioarele unui altar, terii acestei experienţe spectatorului pios, pc de alta. În pic-
într-o postură contemplativă, şi ne este descris ca victima turile care reprezintă viziuni, experienţa mistică este transpusă
fericită a unui trompe-l'a!il sacru: viziunea sa nu este, în ade- din interior în exterior. Acest act de „exteriorizare" este ade-
văr, decât un „nor luminos" care emană de la altar. El adoptă văratul lor subiect.
atitudinea caracteristică a contemplării vizionare, cu mâinile
împreunate. Acest maestru anonim nu atrage, aşadar, atenţia
(cum o vor face Murillo şi Zurbaran mai târziu ) asupra „lu-
crului mare şi minunat" care se produce sub ochii noştri, ci
accentuează, în schimb, doctrina franciscană „orto doxă"
privind reacţia cca mai potrivit ă în faţa unei vizi uni:
[Francisc] obişnuia să le spună apropiaţilor: ,,Când un servitor
al lui Dumnezeu aflat în rugăciune c vizitat de Domnul, care îi
aduce o nouă consolare, înainte de a întrerupe rugăciunea el tre-
buie să sp un ă, ridicând ochii spre cer şi ţ i nând mâinile împreu-
nate: « Doamne, Mi-ai trimis această mângâiere şi această dulceaţă,
mic, păcătos nedemn. Ţi-o întorc, ca să mi-o poţi păstra (p entru
timpul când voi fi cu însumi în ceruri), căci sunt un hoţ al comorii
Talc. »" 58

În contextul concepţiei tabloului vizionar, se manifestă


la maestrul anonim al secolului al XVI-lea şi la marii maeştri
ai secolului al XVII-lea două atitudini fundamental diferite.
Pentru cel dintâi, viziunea este încă privilegiu, trompe-l'ceil
şi „consolare" nemeritată. Pentru cei din urmă, ea va fi înainte
de toate o expe rienţă exemplară a teofaniei, care îşi împli-
neşte adevărata funcţie numai prin mijlocirea unui mecanism
de mediere, a cărui piesă esenţială este corpul văzător.
Faptul că această cercetare se încheie prin pagini consa-
crate rolului corpului în reprezentările picturale ale viziuni-
lor nu este, desigur, rodul exclusiv al hazardului. Este vorba,

230
În loc de concluzie:
21 de teze despre
reprezentarea experienţei vizionare

Interesul picturilor care reprezintă vizmni consta m


statutul lor ontologic dificil, în ambiguitatea lor funciară
de documente vizuale ale unei experieRţe în principiu indi-
cibile, al cărei grad de adevăr e imposibil de decis. Arta spa-
niolă a Contrareformei este domeniul din care am extras
majoritatea exemplelor noastre, dar implicaţiile acestui stu-
diu cap ătă, mai ales în momentul în care încercăm să tragem
concluzii, o pondere imprevizibilă.
Am propus o incursiune într-un caz-limită al reprezen-
tării picturale occidentale. Acest caz-limită al figurării (tabloul
vizionar) este punerea în scenă a unei experienţe extreme ( actul
vizionar). Dacă din studiul nostru se degajă concluzii vala-
bile, ele privesc joncţiunea între experienţa-limită şi reprezen-
tarea-limită. Găsim oportun să Ic reamintim cititorului:

1. Experienţa vizionară este o experienţă a imaginii.


2. A reprezenta pictural o viziune înseamnă a da corp
unui fenomen (incert) al viziunii interioare, a-l face
vizibil.
3. A reprezenta pictural un act vizionar înseamnă a pune
în scenă un personaj privilegiat ( de obicei un sfânt), în
momentul unei acţiuni privilegiate ( extazul vizionar).
4. Tabloul vizionar capătă trăsăturile unui document
vizual (ale unei „mărturii") privind o acţiune în mod
fundamental indecidabilă.
5. Spectatorul unui tablou vizionar joacă rolul martorului
actului vizionar, apt să dovedească „realitatea vizibilă"

233
a apariţiei, cu toate că nici vizionarul însuşi, nici un real". El se oferă ca spaţiu care îl prelungeşte pe cel
martor care asistă la extazele lui nu poate afirma sau al spectatorului .
nega complet „realitatea viziunii" . 19. Spectacolul articulării celor două registre îşi găseşte
6. Spectatorului unui tablou vizionari se cere să adopte apogeul în reprezentarea figurativă a unio mystica.
un rol: el este „cel care vede văzând". 20. Extazul vizionar este o experienţă a jmaginii care anga-
7. Tabloul vizionar este un obiect mctaartistic: el este o jează corpul celui care vede.
imagine al cărei subiect este o experienţă a imaginii. 21. Corpul văzător este instrumentul unei retorici a repre-
8. Tabloul vizionar este un obiect intermediar. El per- zentării: punerea sa în scenă codificată exteriorizează
mite accesul spectatorului la transcendenţă ca repre- ireprezcntabilul.
zentare.
9. Personajul vizionar este un personaj intermediar. El
este „filt rul" prin care „transcendenţa" se manifestă
spectatorului.
10. Tabloul vizionar este o imagine mixtă (iconic-nara-
tivă), al cărei rol este să capteze sacrul sub o formă
vizuală . Tabloul vizionar este „istoria" manifestării
unei „icoane".
11. De vreme cc transcendenţa este indicibilă, ireprezen-
tabilă, reprezentarea sa se articulează printr-o reto-
rică a paradoxului.
12. Tabloul vizionar este un tablou dublu: el prezintă
irupţia irealităţii în realitate.
13 . Caracterul „mixt", ,,dublu", ,,intermediar" ( şi meta-
artistic) al tabloului vizionar se concretizează, în
epoca Contrareformei, într-o formulare verticală şi
scindată a figurării.
14. Icoana/ irealul/ sacrul/ transcendenţa se află în ta-
bloul vizionar al Contrareformei sus, formând regis-
trul superior al reprezentării.
15. Registrul superior al tabloului vizionar se supune
unei stilistici a incertitudinii şi vagului.
16. Obiectul figurativ definitoriu al reprezentării hie-
rofaniei este norul.
17. Mijlocul figurativ definitoriu al reprezentării hiero-
faniei este pata.
18. Reprezentarea registrului inferior al tabloului vizi-
onar se conformează unei stilistici a „efectului de

234
Note

INTRODUCERE

1 Toma d'Aquino, Summa theologica, I, q. LXVII, a, 1.


2 Exodul 33, 20 ( citatele din Biblic sunt preluate din traducerea lui
Dumitru Cornilcscu, ed i ţia de stud iu Thompson, text biblic şi con-
cordanţă, 2002, Ed itura Universităţii „Emanuel" din Oradea -
n.red.).
3 V. Carducho, Dialogos de la pintura. Su defensa, origen, esencia,
definici6n, modos y diferencias [Madrid, 1633], cd. Fr. Calvo Scrrallcr,
Editorial Turner, Madrid, 1979, p . 152.
4 V. I. Stoichita, L 'lnstauration du tableau. Metapeinture a l'aube
des Temps Modernes, Mcridicns Kl incksicck, Paris, 1993 (vezi şi
I nstaurarea tabloului. Metapictura în zorii Timpurilor Moderne,
traducere din limba franceză de Andrei Niculescu, Meridiane,
B u cureşti, 1999 - n.t. ).
5 D. Frccdbcrg, The Power of l mages: Studies in the History and
Theory of Response, Thc Univcrsity of Ch icago Prcss, Chicago,
1989; H. Belting, Bild und Ku lt. Eine Geschichte des Bildes vor
dem Zeitalter der Kunst, Bcck, Mi.inchcn, 1990. O importantă lucrare
despre statutul imaginii şi fi cţiunii, în rudită cu cartea de faţă, se
datorează lui W. Iscr, Das Fiktive und das lmagindre. Perspektiven
literarischer Anthropologie, Suhrkamp, Frankfurt am Main, 1991.
6 E. Bcnz, Die Vision. Erfahrungsformen und Bilderw elt, Klctt,
Stuttgart, 1969.
7 E . Mâlc, L'Art religieux de la fin du XVI'" siecle, du XVJF siecle
et du XVIII'" siecle. Etude sur l'iconographie apres le Concile de
Trente. Italie- France-Espagne-Flandres, Armand Colin, Paris, 1972;
W. Wcisbach, Der Barock als Kunst der Gegenreformation, Cassircr,
Berlin, 1921.
8 Vezi totuşi studiile lui C. Walker Bynum, recent fragmentation
and R edemption: Essays un Gender and the Human Body in
Medieval Religion, Zone Books, New York, l 992 .

237
I. CERURI ÎNRĂMATE:
15 Vezi pentru acest subiect G. Labrot, ,,Un typc de mcssagc figu-
ÎN CĂUTAREA UNEI DEFINIŢII
ratif: l'imagc pieuse", M elanges d'archeologie et d'histoire. Ecole
franr;aise de Rome, LXXVIII ( 1966 ), pp . 595 - 618.
1 faptele Apostolilor 7, 48 şi 54-57.
16 Philippe Hamon, ,,Pour un statut scmiologiquc du personnagc" , în
2 Vezi Sixtcn Ringbom, ,,Action and Report: Thc Problem of Indi- R. Barthes et a/ii, Poetique du recit, Seu ii, Paris, 1979, pp. 115-180,
rect Narration În thc Academic Thcory of Painting",Journal of foloseşte expresia „personnagc-cmbrayeur" .. Pentru diferitele _forme
the Warburg and Courtauld I nstitutes, 52 (1989), pp. 34-51. în care se realizează ideea de „reţea" în pictura Renaştem, vezi
3 Vc:z1 A. Forccllini, Totius Latinitatis Lexicon Leip-zi ,~/Lo d J. Shcarman, Only Connect: Art and Spectator in thc I talian R e-
1835, p. 287. ' o n 011,
naissance (T hc A.W. Mcllon Lecturcs in thc Fine Arts, 1988),
4 Vezi Fray Juan de !os Angeles, Obras misticas, Primcra ·t Princeton U nivcrsity Prcss, Princeton, 1992, mai ales pp . 94-107.
"bi . d par c,
Nucva B1 1otcca c Autores Espaii.olcs, 20, Ed. Bailly-Baillicre, I 7 Pentru detalii, vezi HubcrtJcdin, ,,Entstehung und Tragwcitc des
Madnd, 19 I 2, p. 263: Escucha, oh Seiio1·, la voz de mi hurnilde Trientcr Dekrcts i_ibcr dic Bildverherung" , Theologische Quartal-
suplica cuando estoy orando ci Ti; rnando extiendo en alto mis schnft, 115/116 ( 1934-1935), pp. 181 - 182, precum şi comentariile
manos hacia t11 sania templo.
melc din capitolul VII al prezentei c5.rţi .
5 Alţi pictori o fac folosind modele provenite din Italia de Nord 18 Pentru problema punctu lui de vedere în tablourile cu viziuni, vezi
ca de exemplu Pcdro de Villcgas Marmolejo în Buna Vestire di~ observatiile fundamentale ale lui W. Kcmp, Der Antei! des Be-
San Lorenzo, Sevill a.
trachter~, Măandcr, Mi_inchcn, 1983, pp. 38-40.
6 D. Fit:z Darby, francisca Ribalta and his School, Harvard Uni- 19 Fr. Pachcco, El Arte de la pint11ra ( 1649), cd. B. Basscgoda i Hugas,
vcrsity Prcss, Cambridge, Mass ., 1938, pp. 163-165.
Catedra, S.A., Madrid, 1990, p. 563 : ... se S11e!e figurar la sacTosanta
7 D.M. Kowal, Ribalta y las riba!tescos: La evolucion de! estilo persana def Padre con tiara y traje de Pontefice sumo, sentado sobre
barroco en Valencia, DPV, Valencia, 1985, pp. 64-65 si 242-243.
nubes y, en una scibana blanca, tiene a su soberano I-!110 muerto,
8 Vezi Mâlc, L 'art reli~ie_ux . .. apres le_ Concile de Trent~, pp. 1- 1
7 como cuando lo baxaron de la Cruz, con sus cardenales y llagas, y la
l1 V. C_asalc, ,,I quadn d1_canornz_zaz1one: La~z~;:O Baldi, Giacomo tercera persana en figura de paloma, y cingeles con las instrumentos
Zobol1 . Produz1onc, nproduz1onc c qual 1ta , Paragone, 389 de la pasion. [ ... ] Asi Io vemos en estampa de Alberto D11rero.
(1982), pp. 33-61.
20 Vezi Bartolomc Carranza, Catechismo christiano, Biblioteca de
9 Fitz Darby, Francisco Riba!ta, p . 164.
Autorcs Cristianos, Madrid, 1972, voi. I, p. 472.
10 A.M. Brizio, ,,La Santa Cecilia di Raffacllo", Arte Lombarda
(1965),p.103. 21 Santa Teresa de Jcsus, Obras completas, Biblioteca de Autores
Cristianos, 212, Madrid , I 977, p . 470.
11 S. Mossakowski, ,,Raphacl's « St. Cecilia ». An Iconograp] · I
11ca 22 Bcnz, Die Vision, p. 495.
Study", Z_eitschnftfur5unstgeschi~-hte, X,XX! (1968), pp. 1-26.
• <

23 Este important de notat în acest context că literatura artistică spa-


12 Vezi Damei Arassc, ,,Extases et v1s10ns bcat1f1qucs a ]'apogee de
niolă timpurie făcea deja di stincţia între cuadro de dev ociân şi cua-
la Rena1ssancc. Quatrc 1magcs de Raphael" , Melanges de l'E l
. d co e dro de historia. Vezi A . Palomino, El Museo pictorico y escala
Franr;azse e Rome. Moyen Age. Temps Modernes, 84 ( 1972)
pp. 403-491 (aici, p. 437) . ' optica [1715 - ! 724], Aguilar, Madrid, 1988, III, pp. I 06 - 107.
24 G. Paleotti, Discorso intorno a/le immagini sacre e profane [Bo-
13 Un stud iu de s inteză privind originea ş i evoluţia temei sacra
logna, 1582], ed . Paola Barocchi, Trattati d'arte del Cinquecento,
conversazione lipseşte încă . Vezi totuşi excelentul articol de Rona
Laterza, Bari, 1961, II, p. 215.
Goffen, ,, Nostra Conversatio in Coelis Est: Observations thc
011 25 Fr. Pacheco, El Arte de la pintura, p. 253: Mas hablando de las
Sacra Conversazione În the Trecento", Art Bulletin, LXI ( 19 9 ),
pp. 198 - 222. 7 imcigenes crislianas, digo que, el fin principal sera persuader !os
hombres a la piedad y llevarlos a Dios.
14 Pentru detalii, vezi J. Caro Baroja, Las formas complejas de fa v ·d
26 Paleotti, Discorso, p. 209.
r,eligiosa, Aka!, M adrid, 1978 şi W.A. Chris_tian, Jr., Local Religia~ i:
27 Palcotti, Discorso, p. 211 şi pp . 214-2 ! 6; Pacheco, El Arte de la
S1xteenth Centu1y Spam (Pnnccton Urnvers1ty Prcss, Princeton, 1981 ).
pintura, p. 249 şi pp. 252 - 253.
238
239
28 Palcotti, Discursu, pp. 271-272: ... essendo la pittura agli occhi di da swpore, addito cio che vedeva ad Hn altru, che li stava vicino
ciascuno esposta, viene a manifestare p ublicamente [ ... ]n on con [ .. .] Vedeasi il volto del santo [ ... ] in un instante divenire palido
parole fugaci, ma con !'opera permanente, quasi volendo rendere [ .. .] Tutto d'improvviso pai miravasi infiammarsi e divampare come
certo et indubitato testimoniu di quello che presso a tutti e incerto per grave interno sentimentu ed intanto grondar sudore dalla
[ ...]. E pero d'avvertire che non ogni cosa incerta, narrata non- frunte. Gli occhi, che prima erano sollevati verso la Vergine, si
dimeno o dipinta come certa, rende subita lo autore di essa teme- vedevano ora abassarsi come se mirasse egli il Pupo/o, ora di nuovo
rario; perche cio che non ha luogo quando quello che si narra o rialzarsi verso la Divina Madre qHasi che a lei lo raccomandasse,
dipinge e accompagnato da multa probabilita et insieme eatto a ed ora chiudersi dell'intutto come in atto di orare ...
movere il cuore et eccitare divozione.
29 Sfântul Augustin, De genesi ad litteram, I. XII; De Trinitate,
I. XV; D e diversis quaestionibus, LXVIII, qu. XL VI.
30 Reiau aici sistematizarea lui P.F. Cayrc, La Contemplation au- II. VIZIUNE ŞI METADISCURS IMAGINAR
gustinienne, Tournai, 1927, pp. 9- 11.
31 J. Gerson, O euvres completes, cd. Mgr. Gloricux, Dcsclee, Pa- 1 Santa Teresa de Jcsus, CHentas de conciencia, 133a, 10- 11, în O bras
ris-To urnai-Rome-Ncw York, 1962, p. 40. Vezi şi P. Boland, completas, p. 461: Despues de comHlgar, me parece clarisimamente
O. S. B., The Concept of„Discretio Spirituum" injohn Gerson's se sent6 cabo mi nHestru Senor y conmenz6me a. consular con
,, De prubatione spirituum" and „ De distinctione verarum visio- grandes rega los [ .. .]. En algHnas cosas que me dijo entendi que
num a falsis", Catholic Univcrsity of America Prcss, W ashingto n, despHes que sHbi6 a las cielos nunca baj6 a la tierra - si no en el
D.C., 1959, p. 82. Santisimo Sacramentu - a comunicarse con nadie.
32 D . Pcrcz de Valdivia, Aviso de gente recogida (Barcelona, 1585), 2 Ne putem referi la G. Durand, Les Structures anthrupologiques
cap . XXI, p. 150: ... raras y ocultas o disimuladas son las reve- de l'imaginaire, Bordas, Paris/Bruxcllcs/Montrcal, 1969 (vezi ~i
laciones en este tiempo las que son verdaderas, ciertas y seguras. Structurile antropologice ale imaginarnlHi - introducere în arhe-
33 Vezi Santa Teresa de Jcsus, Obras completas, p. 430 (Moradas, tipologia generală, trad. de Marcel Adcrca, Uni vers Enciclopedic,
VI, 9, 9). Bucureşti, 1998 - n. red. ).
34 San Juan de la Cruz, Subida del Monte Carmelo , 1. 2. cap. 22, în 3 Vezi L. Rcypcns, ,,Amc (son fond, ses puissanccs ct sa structurc
Obras completas, Biblioteca de Autorcs Cristianos, 15, Madrid, d'aprcs Ies mystiqucs)", în Dictionnaire de spirituali te, Bcauchcsne,
1982, p. 206: ... cualquiera cosa que el alma reciba, de cualquiera Paris, 1937, I, col. 433-469.
manera que sea por via sobrenatural, clara y rasa, entera y sen- 4 Sfântul Augustin, Confesiuni, 3, 6, n. 11 ( traducere din latină, stu-
ci!lamente, ha de comunicarla luego con el maestru espiritual. Por- diu introductiv şi note de Gh. I. Şerban, Hurnanitas, Bucureşti,
que, aunque parece que no habia para q1,1e dar cuenta ni para que 1998, p. 142 - n.t.).
gastar en eso tiempo, pues con desecharlo y no hacer caso de el/o 5 Mâlc, L 'Art religieux ... ap res le Concile de Tren te, p. I 96.
ni quererlo, queda el alma segura - mayormente cuando son cosas 6 Desp re acest subiect, vezi H. Darnisch, Theorie du nuage. Pour
de visiones o revelaciones o atras comunicaciones sobrenatHrales, Hne histoire de la peinture, Scuil, Paris, 1972, p. 92-99 ş i A.W. A.
qHe son claras o va poco que sean o no sean - , todavia es muy nece- Boschloo, Annibale Carracci in Bologna, Govcrnmcnt Publishing
sario, aunque el alma le parezca qHe no hay para que, decirlo todo. Office, Thc Haguc, 1974, pp. 17- 20 şi pp. 150-159. Despre acelaş i
35 Preiau acest exemplu de la R. De Maio, Pittura e controriforma subiect în arta Evulu i Mediu, vezi Jean Wirth, ,,La rcprescntation
a Napoli, Latcrza, Bari, 1983, pp. 253-255: Correa dunque l'anno de l'image dans !'an du Haut Moycn Age", Revue de l'art (1988),
1653, [ . .. ] terza Domenica di Maggio, [ ... ] ore 15 [-- -1 quando PP· 9- 21.
cominciossi ad udire un gran bisbiglio per la chiesa, e spargersi voce 7 Detalii în Craig Harbison, ,,Visions and Mcditations în Early Flc-
che nell'lmmagine di S. Francesco Saverio si operavano alcuni mish Painting", Simio/11s, XV ( 1985), pp. 87-118 şi Sixtcn Ringbom,
insoliti e prodigiosi cambiamenti. La prima che meritasse di vedere „Vision and Convcrsation in Early Ncthcrlandish Painting: thc Dclft
si gran portento, f 14 1,1na semplice contadina [ ... ]. QHesta, sorpresa Mastcr's Holy Family", Simiolus, XIX (1989), pp. 181-190.

240 241
8 Detalii în Chiara Frugoni, ,,Le Mistiche, le visioni c ]'iconografia: cadono indietro. Hanna dunque la faccia al Cielo, le spalle in terra,
rapporti cd influssi", în Temi e problemi nella mistica femminile poiche non vogliono vedere le virtit grandi che opera qua giit Giesit
trecentesca, Accadcmia Tudertina, Todi, 1983, pp. 139-179 şi Klaus nostro Signore. E ben ragione, che per la forza si volgano in sit al
Kriiger, ,,Bildandacht und Bcrgeinsamkcit. Der Ercmit als Rollcnspiel Cielo, che conoscano a laro dispetto, che ii Cielo gli fa cadere e
În cler stădtischen Gesselschaft", în H. Bclting şi D. Blume (ed.), non la terra . ..
Ma/erei und Stadtkultur in der Dantezeit. Die Argumentation der 20 Rudolf Wittkower, ,,El Greco's Language.of Gestures" , The Art
Bilder, Hirmer V crlag, Munchcn, 1989, pp. 187- 200. New s, 56, martie 1957, pp. 44-51.
9 Vezi studiul fondator al lui J. Burckhardt, ,,Das Altarbild", 21 Jacques de Voragine, La Legende doree, tr. fr. de J. -B. M. Roze,
Beitrăge zur Kunstgeschichte von Italien, Basci, 1898, accesibil în Garnier-Flammarion, Paris, 1967, 11, p. 92.
traducerea engleză a lui P. Humfrey, The Altarpiece in Renaissance 22 Pacheco, El Arte de la pintura, p. 656.
I taly, Cambridge, 1988. Vezi de asemenea colecţia de studii editate 23 Citez după versiunea publicată de P. Prodi, ,,Riccrche sulla teorica
de P. Humfrey şi M. Kemp, The Altarpiece in the Renaissance, clelle arti figurative nclla Riforma Cattolica" , Archivo italiano per
Cambridge Univcrsity Press, Cambridge, 1990. la storia delia pieta, IV, 1965, p. 192: guardare a gli Apostoli la
10 Detalii în Hcrbert von Einim, ,,Bemcrku ngcn zu Raffaels Ma- Madonna Ascendente, ii che non pare che in modo alcuno possa
donna di Foligno", în I. Lavin şi I. Plummer (cel.), Studies in H onor stare, no ci essendo chi dica, che l'assuntione fosse visibile, et quello
of Miliard Meiss, New York University Press, New York, 1977, per un errore dei pittori, preso per occasione dell'Ascensione del
pp. 131 -142 şi Christa Gardner von Teuffcl, ,,Raffaels romische Salvatore.
Altarbilder. Aufstellung und Bestimmung", Zeitschrift fur Kunst- 24 P. Procli, ,,Richerche", p. 193 : Ho considerato meglio intorno alia
geschichte, L ( 1987), pp. 1-45. pittura dell'Assontione et conferitone ancora con altre persane
11 Matei 17, 2 ş i 17, 5- 6. intelligenti, et siamo insieme convenuti che non si debba lasciare
12 Faptele Apostolilor, 1, 9-11. la consuetudine antica della Sta Chiesa, poi che non ci e scrittura
13 Vezi I. Jucker-Scherrer, Der Gestus des Aposkopein. Ein Beitrag canonica, o necessita di vive ragioni, che astringa in contraria. Et
zur Gebărdensprache in der antiken Kunst, Juris, Zurich, 1956. massime che essendo stato anticamente et hoggi ancora alcuni che
dubitano dell'Assontione, e materia da provederci con molta reser-
14 Meyer Schapiro, ,,Thc Image of the Disappcaring Christ. The
vatione ne! mutare cosa di sostanza. Raccordano p ero alcuni che
Ascension În English Art around the Year 1000", Gazette des
la faccia delia beata Vergine s'havria da fare d'anni settanta circa,
Beaux-Arts, XXIII (1943 ), p. 135.
ma pero risplendente, como corpo glorioso senza colori et con la
15 Faptele Apostoli lor 1, 11.
veste candida come si suole nella trasfiguratione di N. S.r et con
16 Matei 24, 30.
capelli pendenti alia f ogg ia naturale, et non intrecciati, con artificio,
17 Despre tradiţi a s imbolic ă a acestei figuri, vezi R. Stciner, Prome-
et con la corona in capo, per significare che eregina def Cielo, et
theus. Ikonologische und anthropologische Aspekte der bildenden ancora per !'aureola della Verginita. Gli Apostoli intorno a/la sepol-
Kunst vom 14. bis zum 17. Jahrhundert, Boer, Munchen, 1991, tura, si potriano fare alcuni riguardanti in alto, altri alfa sepol-
pp.236 -239ş ipp . 271-284.
tura, pereia che e verisimile che cio facessero in simite accidente,
18 Alonso de Orozco, Vergel de oraci6n, Sevilla, 1548, cap. 21, în et o fosse visibile o invisibile l'Assontione essi per revelatione delia
P. Sainz Rodriguez, Antologia de la literatura espiritual espanola, Spirito Santo puoter vedere quello che gli a!tri non viddero, et
II, Siglo XVII, Eclacl Media, Madrid, 1983, I, p. 547: Cuando restare a certo modo ammirativi in cosa cosz miracolosa.
nuestro Salvador dijo en el huerto Ego sum ( Io, 18, 5), todos los
enemigos cayeron en tierra volviendo de espalda atras .. .
19 Cornelio M usso, Prediche sopra ii simbolo de gli Apostoli... , Venezia,
1601, pp. 616-617: Queste due parole, EGO SUM, ha(nno) tanta III. VIZIUNI ŞI IMAGINI
virtit, che egli fain un momento cadere in terra, risupinarsi in aria,
gittar !'arme e le braccia in abbandono, come se f usse stata un 1 Sfânta Tereza din Avila, Cartea vieţii mele, traducere de Christian
tuono, una bombarda, un folgore, un terremoto [ ... ].Ma vedi come Tămaş, Institutul European, Iaşi, 1994, pp. 172-175 (trad. modif. -

242 243
n.t. ), Santa Teresa de Jcsus, Libro de la Vida, 28, 3-7, în Obras aqui; yo estare presente a las alabanzas que hicieren a mi Hijo y
completas, pp. 123-135: Un dia de san Pablo, estando en misa, se se las presentare."
me represent6 toda esta Humanidad sacratisima como se pinta 6 Este vorba, conform tradiţiei, de un tablou aflat azi în biserica
resMcitado, con tanta hermosura y majestad [ ... ] Esta visi6n, Sfântul Iosif din Avila. Pentru tradiţia medievală despre schimbul
aunque es imaginaria, nunca la vi con !os ojos corporales, sino con dintre „imagini" şi „viziuni", vezi Sixtcn Ringbom, ,,Devotional
las ojos def a/m a [ ... ] Si estuviera muchos aizos imaginando como lmagcs and Imaginative Devotions", Gaiette des Beaux-Arts,
figurar cosa tan hermosa, no pudiera ni supiera, porque excede a XXIII ( martie 1969), pp. 159-170, iar pentru un context mai larg,
todo Io que aed se puede imaginar, aun soia la blancura y resplan- D. Frccdbcrg, The Power of Images. Studies in the History and
dor. No es resplandor que dis/umbre, sino una blancura suave y Theory of Response, Univcrsity of Chicago Prcss, Chicago/Lon-
el resplandor infuso, que da de leite grandisimo a la vis ta y no la don, 1989,283-317.
cansa, ni la claridad que seve para ver esta hermosura tan divina. 7 Vezi Santa Teresa de Jcsus, Obras completas, pp. 476-477, p. 691,
Es una !uz tan diferente de la de aed, que parece una cosa tan p. 924.
dislustrada la claridad def sol qMe vemos, en comparaci6n de 8 Gerard de Frachctto, Vitae fratrum ordinis praedicatorum nec
aquella claridad y !uz que se representa a la vista, que no se querrdn cronica ordinis ab anno MCCIII ad MCCCLTV, cd. Reichcrt, în
abrir !os ojos despues [ ... ] Bien me parecia en algunas cosas que Monumenta ordinis fratrum praedicatorum historica, Louvain,
era imagen Io que via, mas por atras muchas no, sino que era el 1896, p. 58.
mesmo Cristo conforme a la claridad con que era servido mos- 9 Santa Teresa de Jcsus, Obras completas, p. 572.
trdrseme. Unas veces era tan en confuso que me parecia imagen, 10 San Juan de la Cruz, Subida def Monte Carmelo! Noche activa
no como !os debujos de aed, por muy perfectos que sean, que hartos def espiritu, 8, 4 în O bras completas, p. 147: ... todo Io que la ima-
he visto buenos; es disbarate pensar que tiene semejanza Io una ginaci6n puede imaginar y el entendimiento recibir y entender en
con Io otro en ninguna manera, no mas ni menos que la tiene una esta vida no es ni puede ser medio proximo para la uman de Dios.
persana viva a su retrata, que por bien que este sacado, no puede 11 Pentru detalii privind diviziunea clasică a doctrinelor mistice
ser tan al natural, que - en fin se ve es cosa muerta. spaniole în funcţie de diferitele ordine monastice, vezi întotdeauna
2 Augustin, De genesi ad litteram, cartea XII. M. Mcncndcz Pclayo, Historia de !os heterodoxos espaizoles, 7
3 Fr. Pachcco, El Arte de la pintura, p. 654: Advierto, aqMi que en volume, Editorial Catolica, Madrid, 1966.
todas las apariciones de Cristo resucitado se ha de pintar con su 12 Vezi M . Florisoonc, J ean de la Croix. Iconographie generale,
manto roxo y cuerpo bellisimo, desnudo, con sus llagas resplandeci- DDB, Brugcs, 1975, p. 376.
entes, lleno de inmensa lMz ... 13 Procesa A postolico (Granada, fol. 14 ), ap ud M. Florisoonc, Esthe-
4 Vezi Augustin, De diversis quaestionibMs LXXXIII, 74, ş i (pentru tique et mystique d'apres Sainte Therese d'Avila et Saint Jean de
comentariu) W. Diirig, Imago. Ein Beitrag zur Terminologie der la Croix, Scuil, Paris, 1956, p. 128.
rămischen LitMrgie, Karl Zink, Miinchcn, 1952. 14 D eposition de Francisco de Yepes, Ms. 12. 738, foi. 613 ş i Ms. 8568,
5 Santa Teresa de Jcsus, Cuentas de conciencia, 22a (19 ianuarie 1572), fol. 371 la Biblioteca Naţională din Madrid, în Florisoonc, Esthe-
în Obras completas, p. 464: La vispera de san Sebastian, el primer tique et mystique, p. 130.
aizo que vine a ser priora en la Encarnaci6n, comenzando la salve, 15 Vezi S. Ringbom, Icon to Narrative. The Rise of the Dramatic
vi en silla priorat, adonde esta puesta nuestra Seizora, bajar con Close-Up in Fzfteenth-Century Devotional Painting, Abo Aka-
gran mul titud de dngeles la Madre de Di6s y ponerse alli. A mi demi, Abo, 1965.
parecer, no vi la imagen entonces, sino esta Seizora que digo. Pare- 16 Les Petits Bollandisles. Vie des Saints, Paris, 1882, III, p. 288.
ci6me se parecia algo a la imagen que medio la Condesa, aunque 17 Juan Acuna de Adarve, D iscursos de las effigies y verdaderos re-
f11e de presto al poderla determinar, por suspenderme l11ego mucho. tratos non manufactos de Santo rostro y cuerpo de Jesu Christo
Parecianme, encima de las camas de las sillas y sobre las antepechos, (Villanu eva, 1637), pp. 233 şi urm: ... un dia de la Semana santa
dngeles, aunque no con forma corporal, que era visi6n intelectual. despues de averse ar;otado con cadenas de hierro, como Io tenia
Estuvo ansi toda la salve, y dijome:,, Bien acertaste en ponerme de costumbre, estando postrada en tierra de/ante de una Veronica,
244 245
dixo: o mi dulr;e I esu Christo, suplicoos Se nor por Los meritos de optica, III, pp. 139-140: ... un lienzo de Cristo Crucificado, que
vuestra sagrada passion, que merezca yo ser vuestra esposa, y entrar estd en perspectiva, respecta de sa fir Los brazos de la Cruz sobre
en religi6n, para que fibre de las cosas del mundo, mejor pueda un semicirculo dorado de forma que parece mds efigie de escultura
entregarme toda a vas bien, Redentor de mi alma. Y diziendo esto, que de pincel una perspectiva de un retablo de blanco y negro, que
se mud6 la santa Veronica, y transforma en el rostro hermosissimo adorna toda la parte exterior del cuadro, fingido con tal arte, que
de N. Seiior I esu Christo, tan vivo (asu pa recer) como si estuviera a la verdad pa rece corp6reo; [ .. .Jfingiendose en el dos ventanas,
en carne passible y mortal, y tales f ueron sus ldgrimas, tales sus con- por donde parece, que realmente se introducen las luces; una Cruz
gojas y ansias nacidas de tanto amor, que el mismo Seiior la consolo, fingida de madera con sus clavos, con tal propriedad en la perspec-
prometiendo recibirla por su esposa [ .. .J Dichas estas palabras, tiva, que se ha visto repetidas veces, querer Los pdjaros sentarse en
la Santa Veronica se torno a su ser ... Pentru un context mai am- Los clavos; [ .. .J es tradici6n, que se le apareci6 la Virgen, para que
plu, vezi Victor I. Stoichita, ,,Zurbarans Veronica", Zeitschrift fur la retratase, cuando pint6 a Su Majestad en la capilla y cuadro de
Kunstgeschichte, LIV ( 1991 ), pp . 190-206 ( trad . rom . ,,Adevă­ san Ildefanso.
rata icoană", în tjectul Don Quijote, Humanitas, B ucureşti, 1995, 27 Pacheco, El Arte de la pintura, p. 123.
pp. 90-111 - n.t.). 28 Ibid., pp. 137-138.
18 Pacheco, El Arte de la pintura, p. 116. 29 Palomino, M useo pict6rico, III, p. 275 : ... lo muestran cerrada la
19 J. Martinez, Discursos practicdbles del nobilisimo arte de la pintura, reja de la capilla (que tiene poca luz) y toâos Los que lo ven y no
ed. J. Gallego, Aka!, Madrid, 1988, pp. 50-56. lo saben, creen ser de escultura. Vezi şi Jose Milicua, ,,El Crucifijo
de San Pablo, de Zurbaran", Archivo Espaiiol de Arte, 26 ( 1953 ),
20 Paleotti, Discorso, pp. 214-215: Il fine de esse (immagini) prin-
pp. 177-187.
cipale sara di persuader le persane alla pieta et ordinarle a Dia . .. ;
30 Citez aici după B. Gilman Proskc, J uan Martinez Montdiies,
lo scopo di queste immagini sara di movere gli uomini alfa debita
Sevillan Sculptor, The Hispanic Society of America, New York,
obedienza e soggezzione a Dia.
1967, p. 40: ... como mirando a cualquier persana que estuviese
21 San Juan de la Cruz, Subida al Monte Carmelo! L. 3, Noche activa
orando al pie de El, como que estd el mismo Cristo habldndole y
del espiritu, cap. 35, în Obras completas, p. 298. Vezi şi Florisoone, como quejdndose que aquello que padece es por el que estd orando.
Esthetique et mystique, pp. 154-155 şi E. Orozco-Diaz, Mistica, Vezi şi J. Hernandez Diaz,juan Martinez Montdiies. 1568-1649,
plastica y barroco, Cupsa, Madrid, 1977, p. 45. Disputacion Provincial, Sevilla, 1987, pp. 106-114.
22 Martinez, Discursos, p. 51: .. .pues todo esto hace la pintura: [ ... ] 31 Vezi, în acest context, Fr. Fcrnandez Galvan, Sermones de las
en la piedad cristiana pasm6 el ver movidos a muchos por un festividades de Los santos, Madrid, 1615, p. 119, în M . de! Pilar
crucifijo bien pintado; una Anunciaci6n eleva a un San Felipe Neri, Da vila Fcrnandez, Los sermones y el arte, Departamento de His-
de quien toda una carte no se diria ser mirada con cuidado. toria de! Arte, Valladolid, 1980, p. 120. Despre comparaţia pic-
23 H. Bclting, Bild und Kult. Eine Geschichte des Bildes vor dem tură-sculptură în teoria artei spaniole, vezi K. Hellwig, Die Anfănge
Zeitalter der Kunst, C.H. Bcck Verlag, Miinchcn, 1990, pp. 510-540. der Kunstgeschichtsschreibung in Spanien im 17. j ahrhundert ( teză
24 E. Tesauro, Il Cannocchiale aristotelico, Torino, 1670, ediţie în de doctorat), Berlin, 1995, pp. 113 şi urm .
facs imil de A. Buck, Gehlcn, Bad Homburg/Berlin/Ziirich, 1968, 32 Vezi P. Fontanier, Les Figures du discours, Flammarion, Paris,
p. 26 : [la pittura] genera nell'intelletto un piacevole inganno & 1968, p. 128: ,,On peut rapporter a Metalepse le tour par lequel
una ingannevole maraviglia: facendoci a credere che il finto sia un poete, un ecrivain, est representc ou se rcpresente comme pro-
il vero. duisant lui-memc ce qu'il ne fait, au fond, que raconter ou decrire."
25 Vezi exemplele prezentate şi comentate de A. Pcrez Sanchcz, Pentru detalii, vezi : Victor I. Stoichiţă, ,,Nomi in cornice", în
„Trampantojos « a Jo divino»", Lecturas de Historia del Arte M. Winner (cd.), Der Kiinstler uber sich in seinem Werk, VCH
(1992), pp. 139-155. Verlagsgesellschaft, Wcinheim, 1992, pp. 293-315 ( vezi şi „Nume
26 A. Palomino, Viaţa celor mai iluştri pictori şi sculptori spanioli, înrămate", în Efectul Don Quijote, ed. cit., pp. 163-188 - n.t. ).
traducere de Oana Busuioceanu şi Andrei Ionescu, Meridiane, 33 Pentru noţiunea de desengaiio în literatura sacră spaniolă, vezi
Bucureşti, 1992, pp. 111-113 ( n.t. ); El M useo pict6rico y escala H. Schultc, El Desengaiio. Wort und Thema in der spanischen

246 247
Literatur des Goldenen Zeita!ters, Fink, Mi.inchcn, 1969, pp. 31-33 41 W. Krausc, ,,PLANTA NUDA. Metamorphoscn cincs antikcn
şi 52 -56. Motivs in cler fri.ih - und hochmittclaltcrlichcn Kunst", W iener
34 Vezi S. W aldmann, Der Kiinstler und sein Bildnis im Spanien des Jahrbuch fur Kunstgeschichte, XXXIII (1980), pp . 17-29. Vezi
17. j ahrhunderts. Ein Beitrag zur spanischen Portrătmalerei, ş i E. Kantorowicz, Th e King's Tw o Bodies, Princcnton Un ivcrsity
Vervu crt, Frankfurt am Main, 1993, pp. 149-1 57. Press, Princeton, 1957, pp. 70 - 74; K. Gross, articolul „Fuss", în
35 Reiau aici noţiunea formulată de R. Barthcs în „L'cffct de reci " Reallexikon fiir Antike und Christentum, A. Hicrscmann, Stuttgart,
[1968], în R. Barthcs et al., Litterature et realite, Scu il, Paris, 1982, 1972, VIII, coli. 722-742; D. Arassc, Le D etai/. Pour une histoire
pp . 81 - 90. rapprochee de la peintu re, Flammarion, Paris, 1992, pp. 42- 52.
36 Antonio P:tlomino, Viaţa celor mai iluştri pictori. .. , cd. cit., p. 360 42 Vezi Fr. Hei Ier, Das G ebet, E. Rcinhardt, Mi.inchcn, 1923, p. 196.
(n .t. ); Museo pictorico, III, p. 413: En Sevilla tiene muchas, y 43 Sfântul Augustin, Enarrationes in Psalmos XC I , 11, P. OL
soberanas pin t1aas; como Io acredita en la capi/la de la Pila de! XXXVII, 1163.
Bautismo de aquella Santa Iglesia el gran de, y celebre cuadro def
Milagroso Paduano, experimentando el repetido, cuanto soberano
favor def Nino Dios, con gran acompaiiamien to de gloria, y un
pedazo de templo de bien dirigida perspectiva ; y a un lado un IV. O PRIVIRE ÎN DEPĂRTĂRI
bufete, puesto con tal arte, que ha habido quien depusiese, haber
v isto un pajarillo trabajar por asentarse en el, para picar las 1 Albcrti, De Pictura, pp. 74-75: Quae vero intuitum non recipiunt,
azucenas, que estdn en una jarra. Palomino preia aici o anecdotă ea nemo ad pictorem nihil pertinere negabit. Nam ea solum imitari
menţionată deja de Torrc Fanfan în 1672. Vezi D. Angulo Iniguez, studet pictor quae sub luce videantur.
Murillo, Espasa-Cal pc, Madrid, 1980, I, pp. 289 - 300. 2 Pach cco, Arte de la pintura , p. 75: Pintura es arte que con variedad
37 Antonio Palomino, Viaţa celor mai iluştri pictori... , cd. cit., p. 361, de lfneas y colores representa perfecta m ente a la vista Io que ella
M useo pictorico, III, pp. 414-415: En el altar mayor tiene el de! puede percebir de las cuerpos [ .. .] Los cuerpos, cuyas imdgenes
J ubileo de la Porciuncula, de mas de seis va ras de alto, que verda- representa la pintura, sonde tres generos: naturales, artificiales o
deramente pa rece estar alli la gloria; porque estd j esucristo con la formados con el p en samiento y consideracion de la alma. [ ... ] Los
Cruz, mirando a su Madre Santisima a la mano derecha, interce- cuerpos de pensamiento son las que la imagina cian forma [ ... ] A
diendo por aquel gran beneficio de !os mortales, y tanta diversidad, este ultimo genero se reducen las visiones imaginarias o intelectuales
y hermosu ra de dngeles, que cuando Io vieron las pintores, dijieron, que percibieron y revelaron las Profetas y suelen Los pintores re-
que hasta entonces no habian sabido qu e cosa era la pintura, ni presentarlas con su arte.
colocar un cuadro en aquella distancia. 3 Pacheco, Arte de la pintu ra, p. 108 : ... la dificu ltad de las escorzos,
38 Pentru detalii, vezi M. G arcfa Fclgucra, La Fortuna de Murii/o, Dis- figurase historias def aire, que vuelan, suben o baxan 1.. .] es terrible.
putacion Provincial de Sevill a, Sevi lla, 1989, pp. 141 - 177. O expresie ase m ănătoare ( cuerpos de aire) apare în scrierile mistice.
39 Pentru statutul teoretic al naturii moarte în secolul al XVII-lca, Vezi A. Vencgas, Agonia de f transito de la M uerte [Toledo, 1537],
vezi N. Bryson, Looking at the O verlook ed. Faur Essays on Stil! în M . Mir (cd .), f scritores Misticos Espaiioles, I, Bailly-Baillicre,
Life Painting, Harvard Univcrsity P rcss, London/Cambridge, Madrid, 1911, pp . 200 - 205.
Mass., 1990, pp. 60 - 135 şi V. I. Stoichita, L 'Instauration du tableau, 4 Carducho, Didlogos, p . 158: Todas las cosas que el Pin tor pretende
pp. 29 - 41 (cd . rom. cit., pp. 32 - 46 - n.t. ). imitar, son, o las supone, corporeas, y visibles, y en ellas ai forma.,
40 Pentru o lectură m ai detaliată, vezi Victor I. Stoichita, ,,Der Qui - color y cantidad propria, y real, que constituyen, y engendran som-
jotte-Effckt. Bild und W irklichkeit im 17. J ahrhundcrt unter bras y luccz connatu rales, proprias, e inseparables a ellas.
besondcrcr Bcri.icksicl1tigung von Murillos Ocuvrc", în H. Korner 5 V czi Vitruviu, De architectura libri X, 7, 5: Pictura imago fit eius,
(ed .), Die Trauben des Zeuxis, Olms, Hildcshcim/Zi.irich/New quod est, seu potest esse .
York, 1990, pp. 106- 139 (vezi şi „A rtă şi iluzie în opera lui Murillo", 6 Carducho, Didlogos, p . I 86 . Pentru tradiţia medievală referi-
în Efectul Don Quijote, ed. cit., pp. 131 -1 60 - n.t.). toa re la aceste probl eme, vezi H . de Lubac, Le Surnaturel. Etudes

248 249
historiques, Aubicr, Paris, 1946, pp. 396-413 şi Jean Wirth, ,,L' Appa- 12 Angela da Foligno, Il fibro defl'esperienza, a cura di G. Pozzi,
rition du surnaturel dans !'art du Moyen Age", în Fr. Dunand, Adelphi, Milano, 1992, p. 54.
J.-M. Spicser, ]. Wirth (ed.), L'lmage et la production du sacre, 13 / Fioretti di san Francesco, cap . XVII, Milano, 1979, pp. 110-111 :
Meridiens Klincksicck, Paris, 1991, pp. 139-161. ... giungendo presso al luogo dove santo Francesco orava, cominci6
7 M. de Ccrteau, La Fable mystique. XV!e-XVIIe siecles, Gallimard, a udire un grande faveflare; e appressandosi pie, per vedere e per
Paris, 1982 (vezi ş i Fabula mistică, trad. şi prefaţă de Magda intendere quello eh 'egli udiva, ei vide una luce mirabile la quale
Jcanrenaud, Polirom, Iaş i , 1996 - n.t.) şi,,« Mystiquc » au XVIIc attorniava santo Francesco, e in essa vide Cristo e la Vergine Maria
siecle. Le probleme du langagc « mystiquc »" , în L 'homme devant e santo Giovanni Battista e l'Evangelista e grandissima moltitudine
Dieu. Melanges offerts au Pere Henri de Lubac, Aubier, Paris, 1964, d'Angeli, i quali parlavano con santo Francesco. Veggendo questo
II, pp. 267-291. Vezi şi Carlo Ossola, ,,Apotcosi cd ossimoro", il fanciuflo e udendo, cadde in terra tramortito.
în F. Bolgiani (ed.), Mistica e retorica, Olschki, Fircnze, 1977, 14 Tereza din Avila, Cartea vieţii mele, 39, 22, p. 278 (n .t.); Santa
pp. 47-103 şi Marguerite Har! , ,,Le Langagc de l'expericnce Teresa de Jesus, Vida, 39, 22, în Obras completas, p. 183: .. . la
rcligicuse chez Ies peres grecs", în F. Bolgiani (cd.), Mistica e reto- gloria que entonces en mi senti no se puede escrivir ni aun decir,
rica, pp. 5-34; S. T. Katz (ed.), Mysticism and Language, Oxford ni la podra pensar quien no huviere pasado por esto. Entendi estar
University Press, New York/Oxford, 1992; S.H. Wcbb, Blessed afli todo junto lo que se puede desear y no vi nada. Dijeronme, y
Excess: Religion and the Hyperbolic Imagination, State University no se quien, que lo que afli podia hacer era entender que no podia
of New York Press, New York, 1993. Pentru moştenirea clasică entender nada, y mirar la nonada que era todo en comparaci6n
a limbajului obscur, vezi M. Fuhrmann, ,,Obscuritas. Das Pro- de aquello.
blem der Dunkelheit in der rhetorischen und literarischen Theorie 15 G. A. Gilio da Fabriano, De la Emulatione che il Demonia ha fatta
de r Antike", în W . Iser (ed.), lmmanente Asthetik, Poetik und a Dio .. . [Venczia, 1613], pp. 70 - 73: / ddio e detto invisibile, per
Hermeneutik, II, Fink, Munchen, 1966, pp. 47-72. esser spirito, lo spirito non ha form a alcuna; non havendo forma
non ha colare; non havendo colare non soggiace a l'occhio: essendo
8 M. Sandacus, Pro theologia mystica clavis ... [Koln, 1640], p. 6, ap ud
il colare l'oggetto defl'occhio: ma e spirito simplicissimo epuro. Che
C. Ossola, ,,Apoteosi ed ossimoro", Mistica e retorica, p. 47.
cosa sia spirito, niuno il pu6 sapere, eccetto gli angeli, ei beati, che
9 Character Mysticorum est obscurus, involutus, elevatus, sublimis,
li vedono a faccia a faccia. [ ... ] Potrebbe un pittore ritrarre, e
abstractus, et quadam tenus inflatus. Stylus ipsorum habet fre-
dipingere quella visione ma fuor di que fla, non essendosi dimo-
quentes hyperbolas, excessus, improprietates. Vocabu lafaciunt, si
strato, no [ ... J essendo I ddio, come habbiamo detto, incorporeo et
non inveniat, grandiloquia, unde ipsis adscribitur ab obtrectato- invisibile et inimaginabile.
ribus granditas affectata (Sandaeus, idem, p. 49). 16 C. Sortc, Osservazioni nefla pittura (Vcnezia, 1580), citat după
10 În legătură cu altcritatca fundamentală a sacrului, ne vom raporta
ediţia P. Barocchi, Trattati d'arte def Cinquecento, Laterza, Bari,
întotdeauna la cartea clasică a lui R. Otto, Das Heilige. Ober das 1960, I, pp. 293-296: Estimo io che non avrebbe usati colori fissi
lrrationale in der Idee des Găttlichen und sein Verhăltnis zum e di corpo, ma dalei e soavi, atti a dimostrare una sopraumana
Rationalen [Gotha, 1929], cap. 5 ( vezi şi Sacrul. Despre elementul sostanza et una pura e semplice divinita [ ... ]. lnoltre e da sapere
iraţional din ideea divinului şi despre relaţia lui cu raţionalul, trad. che le cose divine, che alcuna volta appaiono, sona sempre accom-
de Ioan Milca, Humanitas, Bucureşti, 2005 - n.red.). pagnate da un graziosissimo splendore et adombrate da una luce
11 Vezi Henri-Charles Puech, ,,La tenebre mystique chez le Pseu - dolcissima (ed implicano) una prospettiva della distanzia (che) a
do-Denys l' Arfopagitc et dans la tradition patristique", Etudes molti pittori e incognita [ ... ], essendo necessarii diversi piani e
Carmelitaines, XXIII (1938), pp. 33-53 şi Jean Rousset, ,,Les diverse distan zie.
imagcs de la nuit ct de la lumierc chez quelqucs poetcs religicux", 17 W. Iser, Der Akt des Lesens, Fink, Munchen, 1984, pp. 267-280.
Cahiers de !'Association lnternationale des Etudes Franraises, 1O 18 R. Ingardcn, Vom Erkennen des literarischen Kunstwerks, Max
( mai 1958 ), pp. 58-68. Niemcyer Verl ag, Tubingen, 1968, pp. 49-63 şi pp. 300- 311.

250 251
19 Vezi J. Luzarraga, Las tradiciones de la nube en la Biblia yen el 6 nubes en que estavan en pie, 6 asentadas las figuras, afirmando
j udaismo primitivo, Biblica! Institute Prcss, Roma, 1973. ser aquello grande ign orancia, y contra toda arte y razon.
20 San Juan de la Cruz, Subida al Monte Carmelo, l . 2, eh. 15, în 29 C ard ucho, Dicilogos, p. 223 : .. . solo a la persana que estuviera en
Obras completas, p. 169: Solamente es necesario, para reci bir mcis el punto de la distancia Orizontal, con que la Pintura fue obrada,
sencilla y abundantemente esta luz divina, que no se cure de parecerci perfecta, 6 como la hizo el Pintor, y a todos !os demcis
entreponer atras luces mcis palpables de atras luces o formas o noti- parecera mcis, 6 menos recta y ajusta [ ... ] y me admira, que siendo
cias o figuras de discurso alguno, porque nada de aquello es seme- asi verdad infalible, y no de otra manera, como generalmente las
jante a aquella serena y !impia luz. D e donde, si quisiera entonces Pintores no guardan este precep to en !os que pintan, ni disponen
entender y considerar cosas particulares, aunque mcis espirituales las pinturas, de modo que p ueda el que las mirare ponerse en el
fuesen, impediria la luz !impia y sencilla general del espiritu, ponien- m ismo punto que hiziere el natural, que como comunmente se dize,
do aquellas nubes en medio; asi como al que delante de las ojos serei en el Orizonte : antes de ordinario vemos, que aunque las
se pusiese alguna cosa en que, tropezando la vista, se impidiese la pinturas estcin a veinte, y a treinta pies de alto, el punto lo ponen
luz y vista de adelante. en el mismo quadro, o pintura, no aviendo de estar sino a la altura
21 Santa Teresa de Jesus, Vida, 20, 2, în Obras completas, p. 90 de la vista del que le mira, que seria a seis pies levantado del suelo,
(Cartea vieţii mele, ed. cit., p. 116 - n.t. ). poco mcis, 6 menos.
22 Santa Teresa dcJcsus, Moradas, 7, l , 6, în Obras completas, p. 439: 30 Carducho, Dicilogos, pp . 223-224: La experiencia y la prudencia
... metida en aquella morada por visi6n intelectual, por cierta nas ensenan, que de ese rigor surtirian mayores inconvenientes al
manera de representaci6n de la verdad, se le muestra la Santisima sentido visivo, porque se harian las figuras, e historias disformes,
Trinidad, todas tres Personas, con una inflamaci6n que primero e ignotas, por las escorzos que se engendrarian, causando desabridos
viene a su espiritu a manera de una nube de grandisima claridad. y cisperos conceptos a la v ista, yen fugar de ser un agradable cono-
23 H. Damish, Theorie du nuage, p. 152. Vezi şi J. Shcarman, ,,Correg- cimiento, y clara relaci6n delo que se pretende representar, seria
gio's Illus ionism", în M . Dalai Emiliani (cd .), La Prospettiva una confusa, e indecente monstrosidad: demcis seria imposible
rinascimentale. Codificazioni e trasgressioni, I, Centro Di, Firenzc, pinta.r algunos misterios, porque si se pusiese el punto (que llamamos
1980, pp . 281 - 294 şi „Raphael's Clouds, and Correggio's", în de la perspectiva) abaxo a nuestro Orizonte, que es segun el Arte
M . Sambucca Hamond şi M. L. Strocchi (ed. ), Studi su Raffaello. Atti nas ensena, el plano, 6 suelo adonde se supone aver sucedido el
de! Congresso Internazionale di Studi, Urbino, 1987, pp. 657-668. caso, no se podia ver, mcis solo una finea de f lo avia de significar
24 Erasm din Rotterdam, Dialogus de recta Latini Graecique sermonis [ .. .] Q ue el no lo ha zer !os pintores con el modo riguroso de la per-
pronuntatione [ 1528] (Lcyden 1643 ), p. 70 (citat aici după E. spectiva, no es ignorarlo, sino tamar el medio mcis conveniente para
Panofsky, ,,« Nebulae in parictc »: Notes on Erasmus' Eulogy on el fin de la explicaci6n de la historia ...
Durer", J ournal of the Warburg and Cou rtau ld I nstitutes, XIV, 31 Carducho, Dicilogos, p. 227 : Los que tales pinturas hizieron, fue,
195 1, p. 36 ). que levantaron con la contemplaci6n el buelo mcis a fto, y con cierta
25 Pliniu cel Bătrân, Naturalis historia, XXXV, 96. Filosofia consideraron, que aquello que pintavan no era caso sugeto
26 Erasm din Rottcrdam , Adagia (Base!, 1520), p. 405 (apud Panof- al sentido de la vista corporal, mas visiones imaginarias, 6 apa-
sky, ,,« Ncbulac in paricte »" , p . 39). riciones intelectuales, representadas a nuestro entendimiento 6
27 Vezi Panofsky, ,,« Ncbulac in paricte »" ,cd.cit., pp . 36 şi 40-41. imaginativa.
28 Carducho, Dicilogos, p. 225: ... algunos han usado tal vez en sus 32 Vezi A . Pcrcz Sanchcz, ,,Prcscncia de Tiz ia no cn la Espaii.a del Siglo
Pinturas paner el O rizonte debaxo de la historia que representan, de oro ", Goya, 135 (1976), pp. 140-159.
quando han fingido ser el caso en el cielo, de que !os perspectivos 33 Palomino, M useo pict6rico, p. 68 : .. . aunque estcin las figuras dimi-
nuevos se han escandalizado, y han tachado, pareciendoles, que nutas y aniebladas con el esplendor de la Gloria se conocen Los retratos.
no podîa ser, que el punto de la perspectiva estuviese baxo, y la 34 Vezi în acest context observaţiile lui D. Frcy, ,,Das rcligii:ise
historia en alto, y que se viesen las superficies superiores del suelo, Erlebnis bei Tizian. Zur Darstellung des Obcrsinnlichen in dcr

252 253
Malerei des 16. Jahrhundcrts",jahrbuch der Berliner Museen, I dal fare suo da giovane: con ci6 sia che le prime son condotte con
(1959), pp. 242-248. una certa finez za e diligenza incredibile, e da esser vedute da presso
35 Carducho, Didlogos, pp. 226-227: Y aora en nuestro tiempo un e da lontano; e queste ultime, condotte di calpi, tirate via di gros so
amigo de todos hizo un quadro siguiendo el modo de aquellos a e con macchie, di maniera che da presso non si possono vedere, e
quien el tiene y venera por maestros, animado destos exemplares ... di lontano appariscono perfette. Pentru dezvoltările ulterioare ale
36 Pentru toate detaliile de ordin iconografic, vezi B. Cuartero y Huerta, temei, vezi Ph. Sohm, ,,Pittoresco". Marto Boschini, his Critics,
„Relacion descriptiva de !os cincuenta y scis cuadros pintados por and their Critiques of Painterly Brushw ork in Seventeenth-and
Vicencio Carduchi para el claustra grande de la Cartuja dcl Paular", Eighteenth-century Italy, C ambridge Univcrsity Press, Cam-
Boletin de la Real Academia de Historia, CXXVI ( 1950 ), pp. 351-385 bridge, 1991.
şi CXXVII (195 1), pp. 179 - 201 şi pp. 481-525. 41 Carducho, D idlogos, p. 263 : ... las cosas se muda(n) a nuestra vista,
37 J. Martinez, Discursos practicables, pp. 90-91: Encomend6sele (a de color, forma, y cantidad, segun la distancia y posici6n que tuviere
un maestro muy prudente) una capilla de mucha ostentaci6n, de la cosa vista con el que estuviere mirando, y que vemos a cierta
cuadros pintados al 6leo; pusose con mucho estudio a hacerlos; determinada distancia, que pasado delia; no se verd cosa algu na
despues de acabados con satisfacci6n de entendidos, los llev6 a la
[ ... ] Siendo asz, diferentemente se deve pintar una cosa que se ha
iglesia donde estaba dicha capilla; lleg6 su dueno, violos muy de
dever a veinte, treinta, o quarenta, y diferente la que esta en alto,
paso: el pintor estaba en la ocasi6n presente, y preguntando que
que la que esta en nuestro orizonte.
le parecia, respondi6 su dueno: ,,Senor mio, no esperaba yo de sus
man os obra tan basta, y poco concluida, pues todo es borrones: V.
trate de ponerla en la perfecci6n que yo esperaba. " El prudente
pin tor respondio entonces : ,, Senor mia, nas os doy esta obra por V. FABRICAREA UNEI IMAGINI
acabada, y asino puedo ser culpado hasta que esten los cuadros
en su puesto : V. se servird de darme la !lave de esta capilla, que 1 A. -M. Lcpicier, L 'Jmmaculee Conception dans l'art et l'iconogra-
yo a mis solas acabare esta obra con la perfecci6n que pide. "Hizo phie, Servites, Spa, 1956; M. Levi d'Ancona, The I conography of
hacer su cerradura de tablas con puerta y !lave, sin dejar parte por the Immaculate Conception in the Middle Ages and the Early
don de podia ser vist o: al cabo de un mes !lamo a su dueno, ya Renaissance, Collcgc Art Association of America/ Art Bulletin,
colocada su obra; entr6, y al verla en su lugar tan excelente, qued6
N cw York, 1957; S. Stratton, ,,La Inmaculada Concepcion en el
maravillado de que la mejorara tanto en tan poco tiempo: los
arte espanol", Cuadernos de Arte e I conografia, I, 1988, pp. 3-127.
disdpulos de tal maestro se rieron mucho sabiendo no habia reta-
2 Vezi B. Couroyer, O . P., ,,Le « Doigt de Dieu »", Revue Biblique,
cado cosa alguna.
LXIII, 1956, pp. 481-495.
38 Marco Boschini, La carta del navegar pitoresco [Vcnez ia, 1660],
3 Detali i în E.R. Curtius, Europăische Literatur und lateinisches
ed. A. Pallucchini, Istituto per la Collaborazione Culturale, Vcne-
zia & Roma, 1966, p. 132 [,,În faţa Domnului, cu inima de-ar- Mittelalter, Francke, Bcrn/Miinchcn, 1969, pp. 527- 528 ( vezi şi
doare plin ă / S ă stăm la o distanţă m ăsurat ă se cuvine"]. Literatura europeană şi Evul Mediu latin, trad. de Adolf Armbus-
39 Vezi Mario Socrate,,,« Borr6n » e pittura « di macchia » nella cul- ter, cu o introducere de Alexandru Duţu, Uni vers, Bucureşti, 1970,
tura lctteraria dcl Siglo de oro", Studi di letteratura spagnola (1966 ), pp. 626 - 627 - n.t. ); E.L. Bcrgmann, Art In scribed: Essays on
pp. 25-70 şi, pentru un context mai larg,J.-Cl. Lcbensztejn, L'Art Ekphrasis in Spanish Golden Age Poetry, Harvard U niversity Prcss,
de la tache. Introduction a la „ Nouvellc mcthodc" d'Alexander Cambridge, Mass., 1979, pp. 17-34; S. Waldmann, Der Kiinstler
Cozens, Limon, Paris, 1990, pp. 79 - 104. und sein Bildnis im Spanien des 17.jahrhunderts, Vcrvucrt, Frank-
40 G. Vasari, Vieţile pictorilor, sculptorilor şi arhitecţilor, traducere furt a. M., 1995, pp. 37-58.
de Ştefan Crudu, Meridiane, Bucureşti, 1968, III, p. 277 (n.t. ); Le 4 A. Glielmo, Li riflessi delia Ss. Trinita, Napoli, 1656, pp. 215-216,
Vite ... , ed. par G. Milancsi, Firenze, 1881, VII, p. 452: Ma eben apud R. de Maio, Pittura e Controriforma, cd. cit., p. 91.
vero che il modo di fare che tenne in queste ultime, e assai differente 5 Proverbe 8, 22-24.

254 255
6 C. C aldcrari, Conceptos scripturales sobre el Magnificat [Madrid, a quien van siguicndo las demds. Vezi în acest sens J.F . Moffitt,
1600], p. 35v, în S. Stratton, ,,La lnmaculada Conccpcion", p. 36: ,, Ut Pictura Sermones ... ", cel. cit., p. 300.
Como si dixiera: En la mente de aquel rnprcmo pintor Dios, fuy 14 Tcsauro, Cannocchiale aristotelico , p. 286: La hipotiposi consiste
y o ab eterno concebida. ne! rappresentare il Vocabulo contanta vivezza, chela mente quasi
7 C. C aldcrari, Conceptos scripturalcs, p. 35r, în S. Stratton, ,,La con gli occhi corporali vegga l'obietto.
Inmaculada Conccpcion", p. 37: ... trarada ab eterno en la excelsa 15 Paleotti, Discorso, p. 141: Diciamo !'origine dell'imagini essersi
mente de Dios, y sacada despues a la !uz por obra de! p rimissimo trovata a fine che potessino rappresentare la sim ilitudine de/le cose
pinzel de su sobcrana, y omnipotente mano. Tota p ulchra. e con cssa supplirc al difctto de/la lontananza ; non p erche non
8 Cântarea Cântărilor 4, 7. possano servire le imagini ancora per le cose presenti e che abbiamo
9 C. C aldcrari, Conceptos scripturales, pp. 35r-3 6v, în S. Stratton , inanzi agii occhi, ma pereia che principalm ente vengono elle a
,,La Inmaculada C onccpcion", p. 37. ristorare ii danno che si patisce per le cose lontane e separate da
10 Fr. Soriano, Serm6n Predicado en el Convento de San Francisco noi; pereia che, se si potessero veder tutte a nostra commodita e
de G ranada, en la fiesta de la I nmaculada Concepci6n de la Virgcn, sempre guardarle a voglia nostra, non saria stato punto nccessario
Nuestra Seiiora, Granada, 1616, p. 91, apud M. Davila Fcrnandcz, il rappresentarle.
Los Sermones y el Arte, D cpartamcnto de Historia de! A rte, 16 Vezi în legă tu ră cu această prob lem ă ob servaţ iile lui Th. Lcnain,
Valladol id, 1980, p. 126: To m6 Dios el pincel de su divina sabi- „Y-a-t-il unc « crisc de la rcp rcscntation » dans la pcinturc
duria, y la entro en la concha de su omnipotencia. classiq uc ?", Annales d'Histoire de !'Art et d'Arch eologie de
1 I Apocalipsa 12, 1-5. Vezi, al ătu ri de titlurile citate la nota 1, Ewald Universite Libre de Brux elles, XI1, 1990, pp . 100-104.
M. Vettcr, ,,Mulier amicta sole und Mater Salvatoris'', Munchner 17 [ .. .] su belleza, a no saber que la pinto nuestro gran Muri/la, se
Jahrbuch der bildenden Kunst, XXXII, 1958, pp. 32 - 71; Sixten pudiera presumir, que se fabrica para alli en el cielo. Vezi D.
Ringbom, ,,Maria in sole and the Vi rgi n of thc Rosary", Journal Angulo -lii1gucz, Murillo , voi. I, p. 409.
of Warburg and Co urtauld l nstitutes, XXVI, 1962, pp. 326-330. 18 Lopc de V cga în Barlan y Josefa [ I 61 1], Biblioteca de Autores Espa-
12 O excepţie importantă este J. F. Moffitt, ,,Ut Pictura Sermones: iioles, vol. 137, Madrid, 1964, p. 9: ... el arte p ueden !lamarla!
Homilctic Reflcctions of V clazqucz's Rcligious Im agcs", Arte divino y a !os pintoresl que tratan las cosas sacras, sagrado s imita-
Cristiana, 722, 1987, pp. 295 -306. Reiau aici ideile expuse în stu- dores de! cicla. Vezi şi W. W aldmann, Der Kiinstler und sein Bildnis,
diul meu „lmagc and Apparition: Spanish Painting of thc Goldcn pp. 58 - 65.
Age and New World Popular Dcvotion" , RES, XXVI, toamna
1994, pp . 32 -46 (vezi şi „lmaginc ş i viziu ne în pictura spanio l ă
a Secolului de Au r şi în devoţiu nea populară a Lumii N oi", în l:,fec-
tul Don Q uijote, ed. cit., pp . 112-130 - n.t. ). VI. FI GURI ALE E ROSULUI MISTIC
13 Pacheco, Arte de la pintura, pp. 575-577: Esta pintura, como saben
las doctos, es tomada de la misteriosa mujer que vi6 San J uan en I Sfânta Tereza di n A vila, Cartea v ieţii mele, cel. cit., p. 31, p. 278,
el cielo, con todas aquellas seiiales; y, asi, la pintura quen sigo es (n. t. ); San ta Teresa de Jcsi'.1 s, Vida, 5, 9; 39, 22, Obras complctas,
la mas conforme a esta sagrada revelaci6n de evange!ista [ ... J; p. 36 ş ip. 182.
vestida de! sol, un sol ovado de acre y blanco, que cerque toda la 2 Vezi W. A. Christi an, Jr. , Apparitions in Late Me dieval and R e-
imagen, unido dulcemente con el ciela; caronado de dace estre/las naissance Spain, Pr in ceton Univcrsity Prcss, P rinceton, I 98 I;
[ ... ]; las estrellas sobre unas manchas claras formadas al seca de R. L. Kagan, Lucrecia's Dreams. Po!itics and Prophecy in Six-
purisimo blanco, que salga sobre todos !os rayos; [ .. .] debaxo de teenth-Century Spain, Univcrsity of C alifornia Prcss, Berkeley/
!os pies, la luna que, aunque es un glabo solido, to m6 licencia par Los Angeles, 1990.
hacello claro, trasparente sobre !os paises; por la alto, mas clara y 3 Sfânta Tereza din Avila, Cartea vieţii mele, cd. cit., p. 185 (n.t. );
visible la media luna con las puntas abaxo. Si no me engaiio, pienso Santa Teresa de Jcsi'.1s, Vida, 29, 13, Obras completas, p. 131: Vi
que he sido el primero que ha dado mas majestad a esto adornos, a un angel cabe mi hacia el lado izquierdo en la forma corporal

256 257
[ .. .]. No era grande, sin6 pcqucno, hcrmoso mucho, el rostro tan di6 Dios talento de discurrir con el entendimiento, ni de apro-
cnccndido quc parcda de los dngclcs muy subidos quc parecen todos vecharme con la imaginaci6n, que la tengo ta n tmpe. [ .. .] Y los
se abrasan [ ...] viale en las man os un dardo de oro larga, y al fi n pensamientos perdidos con esto las comenzava a recoge r, y como
de el hierro me pareda tener poco de f ucgo; este me parecia mctcr por halago llenava el a/m a. Y muchas veces en abriendo el libro,
por el coraz6n algunas veces y que me llegava a las entranas; al no era menester m ds; otras leia poco, atras mucho, conforme a la
saca rle, me parecia las llcvava con sigo y me dejava toda abra ada merced que el Senor me hacia.
en amor grande de Dios. Era tan grande el dolor quc me hacia 7 Sfânta Tereza din Avila, Cartea vieţii mele, cd. cit., p. 31 (n.t.) ;
dar aquellos quejidos y tan excesiva la suavidad que m e pon e este Santa Teresa de J csus, Vida, 4, 7, O bras completas, p. 36: Comenz6
grandisimo dolor, que no hay desear que se quite, ni se con ten ta el Seiior a regalarme tanto por este camino, que me hacia merced
el alma con menos que Dios. No es dolor corporal, sino espiritual, de darme oraci6n de quietud, y alguna vez llegava a uni6n, aunque
aunque ne deja de participar el cuerpo algo, y aun harto. y o no entendia que era lo una ni lo otro, y lo mucho qu e era de
4 C itez după Fr. Pons Fuster, Misticos, beatas y alumbrados. Ribera preciar.
y la espiritualidad Valenciana del S. X Vll, Ed icions Alfons El 8 Vezi P. Safn z Rodriguez, Antologia de la literatura espiritual
Magnanim, Valencia, 1991, p. 184 : [ ... ] todo el cuerpo de nu est ro espaiiola, II, siglo XVI, vol. I., U nivcrsidad Pontificia de Sala-
Senor ] csucristo se midio, y uni6 con el suyo, rostro con rostro, ojos manca, Fundaci6n U niversitaria Espaiio~1, Madrid, 1983, p. 11 .
con ojos, baca con baca, y as( en las restantes del cucrpo. 9 Sfânta Tereza din A vila, Cartea vieţii mele, cd. cit., p. 162 (n .t.);
5 Voi mcntiona doar dou ă texte clasice, ale că ror conclu zii sunt, în Santa Teresa dcJcsus, Vida, 26, Obras completas, p. 117: C uando
mod scm~ificativ, total opuse: R. von Krafft-Ebing, Psychopatholo- se quitaron muchos fibros de romance que no se leyesen, y o senti
gia Sexualis. Etude medico-legale al'usage des medeâns et des juristes mucho, porque algunos me davan recreaci6n leerlos, y yo no podia
[1923], tr. fr. Roussct, Paris, 1963, în special pp. 18 - 20, şi G . Bataillc, ya por dejarlos en latin, me dijo el Seiior:,, No tengas pena, que
L 'Erotisme, Editions de Minuit, Paris, 1957 [vezi şi Erotismul, trad. yo te dare fibro vivo. " Yo no podia entender por que seme havia
de Dan Petrescu, Ncmira, Bucureşti, 1998, 2005 - n.t.]. Pentru dicho esto, porque aun no tenia visiones; despu es des de a bien pocos
abordări mai recente, care se referă mai ales la mi stica medieval ă, dias lo entendi muy bien.
vezi P. Dinzclbachcr, ,,Die E ntdeckun g der Licbc", Saeculum, 32, 10 Citez după J. Interian de A yala, El Pintor cristiano y erudito,
1981, pp. 185 - 208; B. McGinn, ,,Lovc, Knowlcdgc and Unio Mys- Barcelona, 1888, vol. III, p. 83: La mds conocida y comun es aquella
tica in thc Western Christian Tradition ", în M. Idcl, B. McGinn en que se representa al santo teniendo en su mano o junto a si un
(cd.), Mystical Union and M onotheistic Faith: An Ecumenica! ramo a cândidas azucenas, y al Nino ] esus ya sentado sobre su fibro
Dialogue, MacMillan, New York, 1989, pp. 59 - 86 ş i 203 - 219; ya teniendole con reverencia en sus purisimas manos, o bien estando
L. Du pre, ,,Thc Christian Expcricncc of M ystical Union" ,Journal en pie sobre una mesa junto a el; pues es constante, que le vemos
of Religion, LXIX, 1989, pp. 1- 13, P. Vandenbroeck, Tu m'eff/eures, pintado de todas estas maneras, segun las varias imaginaciones de
moi qui suis intouchable, în Catalogul e x po ziţ i ei L e ]ardin clas las p intores.
de l'âme, Bruxelles, 1994, pp. 15 - 153. Vezi ş i A. Saint-Sacns (cd.), 11 Pentru toate problemele privind legendele legate de Sf. Anton de
R eligion, Body and Gender in Larly Modern Spain , Mcllcn Rc- Padova, vezi Edu ard Lcmpp, ,,Antonius von Padua", Zeitschrift
scarch Univcrsity Press, San Francisco, 199 l şi N. Pike, Mystical fur Kirchengeschichte, XI, 1890, pp. 177- 211; 503 - 538; XII, 1891,
Union: An Essay in the Phenomenology of Mysticism, Cornel! Uni- pp. 414 - 451; XIII, 1892, pp. 1- 46.
vcrsity Press, Ithaca/London, 1992 . 12 Analecta Franciscana, vol. III, Qu aracch i, 1897, pp. 133-134.
6 Sfânta Tereza din Avila, Cartea vieţii mele, cd. cit., pp . 31-32 13 Analecta Franciscana, vol. IV, Quaracchi, 1906, p. 271. Vezi şi A.
(n.t.); Santa Teresa de Jcsus, Vida, 4, 8, Obras completas, p. 36: Jamcson, Legends of th e Monastic Orders, London, 1891, p. 282.
Procurava lo mâs que podia traer a ] esucristo, nuestro bien y Seiior, 14 Vezi pentru detalii Daniel Arasse, ,,Annonciation/ Enonc iation.
dentro de mi presente, y esta era mi manera de oraci6n; si pensava Rcmarques sur un enoncc pictural du Quattrocento", Versus,
en algun paso, le representava en la interior. A unque la mas gastava XXXVII, 1984, pp. 3-17 ş i G. Didi-Huberman, Fra Angelico.
en leer buenos fibros, que era toda mi recreaci6n ; porque no me Dissemblance et figuration, Paris, 1990, pp. 152 - 159.

258 259
15 Intcrian de A yala, El Pin tor cristiano, voi. III, p. 188 : Fina /mente dans u n exemplum ct une miniaturc du Ci nous dit", Cîteaux,
suelen pintarle muy a menudo j1mtas las manos ante el pecho, XXXIX, 1988, pp . 270-284.
arrodillado de/ante de una imagen de la sacratisima Virgen; Io que 20 Vezi Werner Wcisbach, ,,Dic Darstcllung cler Inspiration auf
diman6, o bien de alguna visi6n interior con que la Santfssima rnittclalterlichcn Evangclistc nbilclcrn ", Rivista di Archeologia
Virgen se manifesta a este su hijo fervorosisimo y obedientisimo, Cristiana, XVI, 1939, pp. l 01 - 127 ş i C. Norclcnfalk, ,,Der inspi-
o de difundirse san Bernard o en alabanzas de esta Seiwra con tal ricrte Evangclist", Wiener j ahrbuch fur Kunstgeschichte, XXXVI,
dulzura, que apenas puede darse cosa igual. 1983, pp. 175 -190.
16 Vezi R. M . Duran, I conografia espanola de San Bernardo, Poblct, 21 Palcotti, Discorso, pp. 142 - 149.
1953; Leon Dcwcz şi Albert van Itcrson, ,,La Lactation de saint 22 Psalmi 34, 8 ( Gustate et vide te, qu oniam suavis est Do minus).
Bernard. Legende ct iconographic", Cîteaux in de Nede rlan den, 23 Expresia îi apa rţine lui Sartorius, Cistercium bis Tertium, Praga,
7, 1956, pp. 165 - 187; Cecilc Duprcux, ,,La Lactation de saint 1700, 91, 4, apud Dcwcz ~i Van Itcrson, ,,La Lactation ele saint
Bernard de Clairvaux. Gcncsc ct evolution d'unc imagc", în Bernard" , p. 170.
Dunand, Spicscr şi Wirth, L 'image et la production du sacre, pp . 24 I'. L. 183, col. 438: [ ... ] sed fidelis Maria, quae salutis antidotum
165-193. ct viris, et mulieribus propinavit. [ ... ] Omnibus misericordiae sinum
17 D etalii la W. Deonna, ,,La legende de Pcro ct de Micon ct l'allai- aperit, ut de plenitudine ejus accipiant u11iversi, captivus rcdem-
tcmcnt symboliquc. Dcux etucles ele symbolisme rcligicux", Collec- ptioncm, aeger curationem, tristis consolationcm, peccator veniam,
tion Latomus, XV11I, 1935, pp. 5- 50. Vezi şi C. Walker Bynum, justus gratiam. [ ... ] Amplectamur Mariae vestigia,fratrcs mei, et
Holy Feast and Holy Fast. The R eligious Significance of Food to devotisszma supplicatione beatis illius pedibus provolvamur. I .. .]
Medieval Women, Univcrsity of California Press, Berkeley/Los Ciba hodie pauperes tuos, Domina; [ ... ] potum tribuas de su-
Angclcs/Lonclon, 1987, pp . 260 - 270. percffluenti hydria tua [ .. -l
18 Bernard ele Clairvaux, Trente et unieme Sermon sur le Cantique 25 V. Dewcz şi Van Iterson, ,,La Lactation ele saint Bernard", p . 181.
26 Intcrian de A yala, El Pintor cristiano, voi. III, p. 188: Nntale
des Cantiqu es, 7, CEuvres completes, tr. fr. D ion & Charpcnticr,
estando cn pie con mucha reverencia y que jesuo-isto pendicnte
Paris, 1865 - 1867, voi. IV, p. l66: Quibus studium est orare fre-
de la cruz le esta abrazando con la mano derecha. El origcn de
quenter, experti sunt quod dico. Saepe carde tepido et arido acce-
esto, segun yo juzgo, no es incierto por referirlo muchos, particular-
dimus ad altare, orationi incumbimus. Persistentibus autem repente
mente !os modernos Los cualcs dicen que de hecho succdi6 asi al santo,
infunditur gratia, pinguescit pectus, replet viscera inundatio pietatis:
el cual meditando con mucha tern ura y lcigrimas sobre las dolores
et si sit qui pre mat, hac conceptae dulcedinis ubertim f undere non
y Pasion de! Senor, le di6 j csucristo a entcnder con una moci6n
tardabunt. Dicat ergo : Habes Sponsa quod petiisti, et hac tibi sig-
indeciblc y verdadermente cclestial, que se arrimara mas; y habien-
num, quia meliora facta sunt ubera tua vino. Hinc te scilicet noveris
dolo ejecutado el fervorosfsimo amante, la Sabiduria encarnada, que
osrnlum accepisse, quod te concepisse sentis. Unde et ubera tibi ama a Los que la aman, le hizo un favor tan singular, como fue el
intumuerunt,facta in ubertate lactis meliora vino scientiae saecularis, que soltando la mano dcrecha que la tenia atada con un clavo,
quae quidem inebriat, sed curiosztate, non charitate; implens, non abraza a san Rernardo, q11e esaba deshaciendose en fuego de un
nutriens, inflans, non aedificans; ingurgitans, non confortans. amor casi divino. Yo no dudo, quc aunquc no es facil de sabcr de
19 Citez clupă G. Blangez ( cel.), Ci nous dit. Recueil d'exemples mo- donde se ha tomado semcjante modo de pintarle, pero que ello habrd
raux, Champion, Paris, 1979 - 1986, p. 205: [L 'abbel li commanda sido de alguna historia antigua que yo no he podido ver, sin embargo
qu 'il preschast devant l'evesque de Chalon . Saint Bernard s'en de haber leido todo Io que de la vida de este Santo escriben ...
excusa, mez li abbez ne l'en vout deporter. Lars se mit en oroisons 27 Palcotti, Discorso, p. 233: Si legge dis. Rernardo la divotione gran-
devant Nostre Dame et s'endormi. f.t Nostre Dame li mist sa saincte de e l'ardore de /Io spirito, che egli spesse volte concepi dentro di
mamelle en la bouche et li aprint la divine science. Et des illec fu se inanzi le imagini del Crocefisso.
un des soutiz presschierres qu 'il Just en son temps, et prescha devant 28 Bernard ele Clairvaux, ,,LXIX Scrmon sur Ic Cantiquc des Can-
l'evesque. V czi şi Jacques Bcrlioz, ,, La Lactation ele saint Bernard tiqucs", CEu vres completes, voi. IV, p. 543 (Bon us es, Domine,

260 261
animae quaerenti te! Occuris, amplecteris, sponsum exhibes, qui VII. CORPUL VĂZĂTOR
Dominus es [ ...] !)
29 Exordium Magnum, dist. II, cap. VII, 10, în P. L., 185, coli. l Fr. Pons Fustcr, Misticos, beatas y alumbrados, p. 34: ... yva ha-
419-420: Dominus Menardus abbas de Moris, quod est monas- ziendo visages y meneos para representar espiritu y elevacion . Vezi
terium vicinum Clarae-Valli, vir religiosus, mirabilem quamdam şi A. Weber, ,,Bctwcen Ecstasy and Exorcism : Rcligious Ncgo-
rem, quasi de alia, retulit familiaribus suis, quam tamen sibimet tiation in Sixtccnth-Ccntury Spain", journal of Medieval and
evenisse putamus; ita dicens: ,, Notus est mihi monachus, qui Renaissance Studies, XXIII, primăvara 1993, pp. 221 - 234.
beatum Bernardum abbatem aliquando reperit in ecclesia solum 2 Francisco ele Osu na, Tercer AbecedarÎo espiritual, Nucva Biblio-
orantem. Qui cum prostratus esset ante altare, apparebat ei quae- teca de Autorcs Espaiiolcs, vol. 16, p. 384.
dam crux cum suo crucifixo super pav imentum, posita coram illo, 3 Anonim englez, The Cloud of Unknowing, cd. l. Progoff, Dell,
quam idem vir beatissimus devotissime adorabat, ac deosculabatur. New York, 1957, pp . 184, 195. Vezi şi J. Lopez Ezqucrra, Lucer-
Porro ipsa majestas, separatis brachiis a cornibus crucis, videbatur na Mystica, Zaragoza, 1691, cap. 23.
4 J.-Cl. Schmitt, La Raison des gestcs dans /'Occident medieval,
eumdem Dei f amulum amplecti, atque astringere sibi: quod cum
Gallim ard, Paris, 1990, pp . 28- 30 (vezi ş i Raţiunea gesturilor, trad.
monachus ille aliquandiu cerneret, prae nimia admiratione stupi-
ele Doina Marian, prefaţă de Alexandru puţu, Meridiane, Bucu-
dus haerebat, et quasi extra se erat. Tandem vero metuens ne
reşti, 1998, în special p. 39 - n.t. ). Pentru situaţia din Spania, vezi
Patrem suum sanctum offenderet, si eum, veluti secretorum s11orum
J. Gali ego, Visi6n y simbolos en la pintura espaiiola del Siglo de
exploratorem, ita sibi de proximo imminere conspiceret, silenter
Oro, Catedra, Madrid, 1984, pp. 248-250. Nu-l putem însă urma
abscessit, intelligens nimirum ac sciens de illo homine sancta, quod
pc Gallcgo în caracterizarea limbajului gestual ca „limbaj al sur-
vere supra hominem esse tota ipsius oratio, atque conversatio.
do-muţilor". Poziţi a noastră are ca punct de pornire observaţiile
30 Vezi F. O. Bi.ittncr, lmitatio pietatis. Motive der christlichen lko-
lui Marcel Mauss din „Les tcchniqucs du corps" [1936], Sociologie
nographie als Modelle zur Verăhnlichung, Mann, Berlin, 1983, et anthropologie, Paris, 1968, pp. 363 - 383 şi cele ale lui A. J . Grei mas,
pp. 149-150 şi Jcffrcy Hamburger, ,,Thc Visual and thc Visonary: ,,Conclitions d'unc semiotiquc du mondc naturcl", Communi-
The Image in Late Medieval Monastic Devotions", Viator, XX, cations, 10, 1968, pp. 3-35.
1989, p. 176. 5 M . De Mol inos, Defensa de contemplaci6n [către 1680], cel.
31 Pedro de Ribadeneira, Flos sanctorum o libro de la vida de las san- E . Pac ho, FUE, Madrid, 1988, p. 216: No es necesario para orar
tos ["Madrid 1599], tr. fr. în Catalogul expoziţ i ei Cinq siecles d 'art pc1fectamcnte hacer ceremonias exteriores, cruces, movimientos
espagnol, Muscc d' Art Moderne de la Viile de Paris, Paris, 1987, y visages con las ojos, cabeza y manos.
p. 128. 6 L. B. Albcrti, De la peinture/De Pictura, cel. J. L. Schcfcr, Macula,
32 M. de Ccrtcau, La Fable mystique, pp. 107-155 (trad . rom. cit., Paris, 1992, pp. l 74 - 175: Animos deinde spectantium movebit
pp. 82-121 - n.t.) . historia, cum qui aderunt picti homines suum animi morum
33 Vezi M. Bataillon, Erasmo y Espaiia. Estudios sobre la historia maxime prae se ferent. [ ... ) Sed hi motus animi ex motibus corporis
espiritual de! siglo XVI , Fondo de cultura economica, Mexico/ cognoscunt11r. Vezi în legătură cu această problematică N . Michcls,
Buenos Aires, 1966, p. 170. Bewegung zwischen Ethos und Pathos. Zur Wirkungsăsthetik ita-
34 Sfânta Tereza din Avila, Cartea vieţii mele, cd. cit, p. 108 (n.t. ); lienischer Kunsttheorie des 15. und I 6. Jahrhundcrts, Lit, Mi.instcr,
Santa Teresa de Jcsus, Vida, 18, 10, O bras completas, p. 84: Estando 1989, pp . 9-27.
ansi el alma buscando a D ios, siente con un deleite grandisimo y 7 Andrea Gilio, Degli errori de'pittori, p. 28: [ ... ] chc si possa ispri-
suave casi desfallecer toda con una manera de desmayo, que le va mere quei gesti, di modo che uno, quantunque ignorante, Io sappia
fa ltando el huelgo y todas las ftterzaz corporales, de manera que, conoscere.
si no es con mucha pena, no puede aun menear las manos; las ojos 8 Carducho, Dia.logos, p. 398: El cue rpu del justo sera bien pro-
se le cierran sin quererlos cerrar, u si las tiene abiertos no ·ve casi porcionado, el cabello eseu ro y larga, las ojos grandes, sublimes, y
nada .. . eminentes, refulgentes y humedos, las orbes de las niiietas iguales,

262 263
el orbe inferior, que abraza la pupila, angosto y negro, el superior grandcur, alo rs Les mo14vements d'Admiration et de Veneration
igneo; [ ... ] Los pdrpados rcmisos, la frentc ancha a las sienes, y seront differents des precedents car la tete sera penchee du câte du
entrambas levantadas, la nariz grande, o larga, mcdianamente ca:u r et Les sourcils eleves en haut, et la prune/le sera de meme. La
ancha y abierta, las orejas mediana mente grandcs y quadratas, baca tete penchee comme je viens de dire, semble marquer l'abaissement
mediana, antes grande, que chica, !os pies medianos, y bien de l'âme. C'cst pour cela aussi que ni les yeux, ni Les sourcils ne
articulados, !os movimientos varoniles, y magnanimos, expcrtos sont point attires du câte de la glande, inais eleves vers le ciel, ou
y moderados, con sevcridad, apacibles y suaves, como recogido, y i!s sem blent etre attaches pour decouvrir ce que l'âme ne peut
atento en si. connoitrc. La bouche est entro11verte, ayant Ies coi ns un peu eleves,
9 Fr. de Hollanda, D e la Pintura antigua (scris iniţial în portugheză, ce qui tem oigne unc espece de Ravissement.
în 1548 ş i tradus în span iol ă în 1563), Jaimc Ratcs, Madrid , 1921, 15 Ignacio de Loyala, în S. Arzubialdc, S.]. Ejercicios Espirituales de
p. 94. Vezi, de ase menea, pc această temă W cisbach, D cr Barock, S. Ignacio. Histona y Andlisis, Mcnsajero, Bilbao/Santander, 1991,
pp. 84-103 şi Gcorg Wcisc, ,,Das Schwărmcrischc als Ausdrucksmotiv p. 88 : [ . . -1 ponga la mano en el pccho, doliendosc de haber caido
dcr rcligioscn Kunst des Abcnd landcs", Pantheon, XXX, 1942, lo chc se puedc ha cer aun de /ante de muchos [ ... ] ( vezi şi Igna ţ iu
pp. 213-220. de Loyala, Exerciţii spirituale, în I storisirea Pelerinului.juma /ul
10 Fr. de Hollanda, D e la pintura antigua , pp . 266-2(,7: [ ... ] una mişcărilor lăuntrice. Exerciţii spirituale, trad. de Antoaneta Sabău ,
gmnde seiial como una grande parte de las persrmas. Pentru Iul ian Budău şi Marius Ta loş, Polirom , laşi, 2007, p. 196 - n.red. ).
tratatele de fiz iognomonic în Peninsula Iberică, vezi J. Caro Baroja, l (, Pentru atri bu irea acestei p icturi lui R ibera, vez i f . Bologna,
Historia de la ji°siogn6mica. El rostro y el caracter, Mad rid, Istmo, Battistcllo Caracciolo e il primo naturalism o a Napoli, Napoli ,
1988, pp. 137-1 94 . 1991, p. 283 şi A . E. Pcrez Sanchez, Ribera. 1591 - 1652, catalo-
1 l Vasari, Le vite, vol. IV, p. 349: [ ... J si vede nclla sua testa qucl!a gul expoziţiei, Madrid, 1992, p. 190.
astrazione che si vede nel viso di colo roche sona in estasi ( cd. rom .: J 7 Cu privire la acest motiv, vezi Pscudo-Dcnys I' Arfopagitc, La
Vieţile celor mai de seamă pictori, sculptori şi arhitecţi, cd. cit., Theologie Mystiq11e, I, 1, CEuvrcs completcs du Pseudo-D enys
voi. II, p. 100: ,,l ... l trăsăturile feţei ci arată acea detaşare care se l'Areopagite, cd . ş i tr. M . de Gandillac, Paris, l 943, pp. 177-178
vede pc ch ip ul celor căzuţi în extaz" ). (vezi ş i Dionisie pscudo-Arcopagitul, D esp re numele divine. Teo-
12 Între contribuţiile mai recente, vezi R. Prcimcsbcrgcr, ,,E in c logia mistică, trad . de Cicerone Iordăchcscu ş i Thcofi l Simcnschy,
grimassicrcndc Sclbstdarstcllung Bcrnin is", în J. La vin ( cd .), World postfaţă de Ştefan Afloroaici, Institutul European, laşi , 1993, pp .
Art. Th emcs of Unity in Diversity. Acts of the XXVI th Inter- 147- 149 - n.t.); pentru reluarea lui în m isti ca span i o l ă, vezi,
national Cong ress of History of Art, Univcrsity Park/Lo ndon, pri nt re a l ţii, J. Baruzi, S. J ean de la Croix ci le probleme de l'expe-
1989, vo i. II, pp. 415-42 I. rience mystiq11e, Alcan, Paris, l 93 1, pp. 301-329.
13 Vezi IIubcrt Damisch , ,,L'alphabct des masqucs", Nou·v elle R evue 18 Palomino, El Museo pict6rico, voi. II, p. 301.
de Psychanalysc, XXI, 1981, pp. 123- l 31; Louis Marin, ,,Gram- 19 Ch. Le Brun, Methode, p. 4: [ ... ] les sourcils seront baisses [ .. .]
mairc royalc du visagc", în A Visage decouvert, Fondation C artier et le visage sera a11ssi incline, mais fes prunel!es paraîtront plus
pour I' Art Contcmporain, Pari s, 1992, pp. 71 - 88; Th . Kirchncr, elevees sous lc suurcil, la bouche sera cntrouverte el Ies coi ns retires,
L 'expression des passions. A11sdruck als DarstellungsprobLem in der mais un peu plus en bas [ ... ]. Cet abaissement des sourcils et de
fran zosischen Kunst und Kunsttheorie des 17. und J8. j ah1hunderts, la bouche marque la soumission et le respect que l'âme a pour un
Philipp von Zabcrn, Mainz, 199 l. objet qu 'e/le croit au dessus d 'ellc; la prune/le elevee semble mar-
14 Ch . Le Brun, Methode po11r apprendrc a dcssiner Les passions, q uer l'elevation a l'objct qu 'elle considere, et qu 'e //e connoît etre
proposee dans 1me Conference sur L'Expression Generale et Parti- digne de veneration.
culiere LF. van dcr Plaats, Amsterdam, 1702J; ediţie facs i m i lă, 20 F r. de Monzon, Norte de l diotas, Lisabona, 15(,3, pp. 6-7: [ ... J
Olms, Hi ldcshcim/Zi.irich/Ncw York, 1982, pp . 6-7: Si l'Admi- sin hablar palabra, ni mencar los La bios, hacia diversos gestos y me-
ration est causee par quelq ue objet qui soit au dessus de la connois- neos exteriores que eran cierto indicio de haber diversos pensa-
sance de l'âme, comme peut etre la puissance de Dieu et sa mientos y afectos en el espiritu que le causaban aquellos corporales

264 265
movimientos: que unas veces lloraba y atras veces se mostraba meditante de Domino, repente insonuit cithara quaedam har-
alegre, unas veces sospiraba y atras veces levantaba los ojos al cielo, moniae mirabilis et suavissimae melodiae. Non videbatur aliquis
unas veces mostraba temor y atras se sosegaba con esfuerz o. sed transitum et reditum citharoedi ipsa hinc inde auditus v olu-
21 Vczi J.-Cl. Schmitt, La Raison des gestes, p. 66 (vezi ş i Raţiunea bilitas innebant. Spiritu in D eum directo, tanta f uit in illo dulcisono
gesturilor, de ex. pp. 50, pp. 84 ş i urm. - n.t. ). carmine suavitate perfruitus, ut aliud se putaret saeculum commutasse.
22 Vezi M. de Ccrtcau, ,,L 'absolu du pâtir : pass ion s des mystiqucs Vezi şi Tommaso da Celano, Vita, II, II, cap. 89, Analecta Fran-
(XVI 0 -XVII" sicclcs)" , în Bulletin du groupe des recherches ciscana, 10, Quaracchi, l 941, pp. 204-205, unde fraza privind
semio-linguistiques, IX, 1979, pp. 26-36. Cu privire la compor- absenţa viz iunii este repetată cuvânt cu cuvânt. Nu am reuşit să
tamentul corpulu i în extaz în culturile tradiţion ale, rămâne esenţial ă identific pasajul din Fioretti citat de P. Askcw, ,,Thc Angelic
cartea lui Mircea Eliadc, Le Chamanisme et les techniques archaiques Consolation of St. Francisc of Assisi in Post-Tridc ntinc Italian
de /'extase, Payot, Paris, 1968 ( vez i ş i Şamanismul şi tehnicile Painting", journal of the Warburg and Courtauld l nstitutes,
arhaice ale extazului, trad. din franceză de Brînd u şa Prclipceanu XXXII, 1969, p. 299.
ş i Cezar Baltag, Human itas, Bucureşti, 1997 - n.t. ). 28 Kowal, Ribalta y los ribaltescos, p. 86.
23 C arducho, Dialogos, pp. 404 - 405: La devoci6n, de rodillas, las 29 Vezi pc această temă M. Agenot, ,,Les Traites de l'cloqucnce du
manos juntas, o levantadas al cielo, 6 al pecho, la cabeza levantada, corps", Semiotica, VIII, 1973, pp. 60 - 82..
los ojos elevado s, lagrim osos y alegres, 6 la cabeza baxa, y los ojos 30 Ch. Le Brun, Methode, pp. 6-7 şi 1-2: L'ADMIR A TION est
cerrados [ ... ]algo suspenso el semblante, siempre el rnello torcido, une surprise qui fait que l'Ame considere avec attention les objets
o las manos enclavijadas, tambien tendidos al suelo, 6 mui inclinado qui lui semblent rares et extraordinaires, et cette surprise a tant
el rostro casi hasta la tierra, los hombros encogidos, y atras acciones de pouvoir qu 'elle pousse quelq uefois les esprits vers le lieu ou est
segun el afecta del dev oto, qu e pu.ede, o roga r, 6 ofrecer, triste, l'impression de l'objet, et fait qu 'elle est tellement occupee a con-
alegre, 6 admirado, que todo cabe en la devoci6n. siderer cette impression, qu 'il ne reste plus d'esprits qui passent dans
24 L.B. Albcrti, D e la peinture/De Pictura, p. 173: Sed in omni les muscles; cet exces d 'admiration cause l'etonnement, et l'etonne-
historia rnm varietas iocunda est, tamen in primis omnibus grata ment peut arriver avant que nous connoissions si cet objet nous
est pictura, in qua corporum status atque motus inter se multo est convenable, ou s'il ne l'est pas. [ .. .] L 'Admiration est la premiere
dissimiles sint. Stent igitur alii toto vuitu conspicui, manibus supinis et la plus temperee de toutes les passions, et ou le cceur sent moins
et digitis micantibus, alterum in pedem innixi, aliis adversa sit facie s d'agitation. Le visage aussi rer;oit fort peu de changement en toutes
et demissa bracchia, pedesque iniuncti, singulisq ue singuli flexus ses parties, et s'il y en a, il n'est que dans l'elevation du sourcil,
et actus extent ; a/ii consideant, aut in f /exo genu morentur, aut mais il au ra les deux câtes egaux, et l 'ceil sera un peu plus ouvert
prope incumbant. qu 'a l'ordinaire, et la prune/le egalement entre les deux paupieres
25 Augustin, De cura pro mortuis gerenda, P. L. 40, col. 597: Et nescio et sans mou·v ement, attache sur l'objet qui aura cause l'adm iration.
q1,t0modo, cum hi motus corporis fieri nisi motu animi praecedente La bouche sera aussi ouverte, mais elle paroîtra sans aucune
non possint, eisdem rursus exterius visibiliter f actis, ille interior alteration, non plus que tout le reste de toutes les autres parties
invisibilis qui eos fecit augetur : ac per hoc cordis affectus, qui ul du visage. Cette passion ne produit qu 'unc suspension de mouve-
fierent ista p raecessit, quia [acta sunt aescit. ment pour donner le temps a l'âme de deliberer sur ce qu 'elle a a
26 Albcrti, D e la peinture/De Pictura, p. 175. f aire, et pour considerer avec attention l'o bjet qui se presente a elle.
27 S. Bonavcntura, Legenda Sancti Francisci, cap. VIII, Opera Omnia, 31 J. Bulwcr, Chiro/agia or the Natural Language of the Ha nd and
Qu aracchi , 1898, voi. VIII, p . 519: Cum enim tempore quodam, Chironomia or the Art of Manual Rhetoric [London, 1644], editată
ex multarum infirmitatum concursu aggravato corpore, ad în facs imil de H. R. Gillis, AMS Press, New York, 1975, pp. 33- 34:
iucunditatem spiritus excitandam alicius audiendi soni harm onici Gestus IV: ADMJROR (I admire)
desideri11m habuisset, nec id honestatis decentia p er ministerium To throw up the hands to heaven is an ex-pression ofadmiration, amaze-
fieripateretur human11m: affuit Angelorum obsequium ad v iri sancti ment, and astonishment [ ... ]. The first time that this expression
placitum adimplendum. Nocte etenim quadam vigilante ipso et appeared in the hand of man, was certainly upon occasion of some

266 267
new unexpected accident for which they gave thanks to God who 36 Martin de la Vera, Instruccion de Ecclcsicisticos, Madrid, 1630,
had so apparently manzfested the act of h1s beneficence. p. 49: No formo Dios este cunpo para encarcelar el alma en el,
32 L.B. Albcrti, De la peinture/De Pictura, p. 153. Pentru un cadru como mal algunos dixeron, sino antes para perfeccionarla para que
teoretic general, vezi studiile lui E.H. Gombrich, ,,Ritualizcd pudiese excercer muchas acciones que sin el el cuerpo no puedc.
Gesturc and Exprcssion in Art", Philosophical T ransactions of the Pe această temă se poate consulta acum A. Saint-Sacns, La Nos-
Roya! Society of London, scries B, Biologica! Studies, CCLI, 1965, talgie du desert. L 'ideal eremitique en Ca;till~ au Sieclc d'Or, Mcllcn
pp. 393-41 O, ş i „Action and Exprcssion in Western Art", în R.A. Rescarch U nivcrsity Prcss, San Francisco, 1993.
Hindc (cd.), Non - Verbal Communication, Cambridge University 37 Toma d'Aquino, Summa contra gentiles, III, 119: Exercentur
Prcss, Cambridge, 1975, pp. 373 - 423. Pentru tradiţia mai timpurie, etiam ab hominibus quaedam sensibilia opera, non qu,ibus Dcum
cazul specific al gcstualităţii religioase în Renaştere şi reactual izarea excitet, sed quibu,s seipsum provocel in divina: sicut prostrationes,
ci în secolul al XVII -iea, vezi G. Wcisc şi G. Otto, Die religiăsen genuflexiones, vocales clamores, et cantus.
Ausdrucksgebărden des Barock und ihre Vorbereitung durch die
38 Gonzalo de Bcrcco, El Poema de S. Oria, cd. I. Uria Maqua, Insti-
italienische Kunst der Renaissancc, Kohlhammcr, Stuttgart, 1938.
tuto de Estudios Riojanos, Logrono, 1976, p. 180: Siempre rezava
33 Vczi notele lui F. Calvo Scrrallcr, în Carducho, Dialog os, pp. 395-415.
psalmos e fazie orac;ion,/Forava !os c;iclo.s la su devoc;ion,/Tanto
34 G.P. Lomazzo, Trattato, p. 118: Trovasi l'orazione esser anco fatta
f ue Dios pagado de las sus orac;iones/Que li mostro en Cicla tan
in molti modi da i nostri profeti e santi. lmperoche si legge che
q11ando Dia raggiono ad Abraam, comandandogli chc facessc grandes visiones.
osservare la circoncisione, esso Abraam si gctto in ginocchioni con 39 Vezi pc această tem ă Peter Dinzelbachcr, ,,Ki:irpcrlichc und scclischc
la faccia in terra, come 11so ancora per certo tempo Mose sul monte Vorbedingungcn rcligii:iscr Trăumc und Vi sionen", în T. Grcgory
Sinai. f.t Ezechia oro al Signore con la faccia verso il muro; Elia (cd.), I sogni nel Medioevo. Seminario intemazionale, A ten co, Roma,
simise la testa tra le ginocchia, et altri simili modi di orar si leggono. 1985, pp. 57-86. Pentru un context mai larg, vezi A . Vauchcz,
Basta eh 'oltre queste son ancora proprij atti di devozione la star La Saintcte en Occident aux derniers siecles du Moyen Age, Ecole
con la faccia vo!tata verso terra, come fece Cristo nell'o rto, e col franc;:aisc de Rome, Roma, 1981, pp. 515 - 518 ş i D. Wcinstcin, R. M .
capo chinato da una parte, come usano santissimi rcligiosi; a/zar Bell, Saints & Society. The Tw o Worlds of Western Christendom,
la fa ceia al cielo con le braccia aperte e tal volta anco incrocicchiate, 1000- 1700, Univcrsity of Chicago Prcss, Chicago/London, I 982,
come usano i re; il percuotersi il petto, alzar le mani al cicla con pp. 141 - 163.
un sol ginocchio in terra, l'avviticchiar le dita della mano appreso 40 Vez i îndeosebi Jean-Claude Schmitt, ,,Bctwccn Text and Imagc:
al mento con la faccia china, l'allargar le bracia con la testa chinata, Thc Praycr Gesturcs of St. Dominic", Histmy and Anthropology,
la stendersi per terra boccone, cioc con la faccia in giit, el altri tali 1, 1984, pp. 127-162; Simon Tugwcll, ,,Thc Ninc W ays of Praycr
modi usati da noi cristiani per t11tti i luochi dove vogliano, in atto of St. Dominic: A Textual Study and Criticai Edition", Mediaeval
humile e divoto, orare il Signore. Studies, XLVII, 1985, pp. 1- 124; R. C. Trcxlcr, Th e Christian
35 J. Garcia Hidalgo, Principios para estudiar el arte de la pintura, at Prayer. An Illustrated Prayer Manual Attriblftcd to Peter the
Madrid, 1691, în F. J. Sanchez Canton, F1,entes literarias para la
Chanter (d. 1197), Medieval and Rcnaissancc Tcxts and Studics,
historia de! arte espanol, Ccntro de Estudios Hist6ricos, Madrid,
Binghamton/Ncw York, 1987. Pentru problema modurilor rugă­
1934, voi. III, p. 125: La primero es quc no tengan las fig11ras en
ciunii în Spania în perioada Contrareformei, vc7.i P. Martinez
sus acciones dcmasiada violencia porque no se desgoncen y des-
Burgos Garcia, I dolos e imagenes. La controversia del arte religioso
compongan las figuras cn sus acciones. No encamincn la cabeza
adondc el cucrpo. Ni picrda el plomo de la garganta la figura en el Siglo XVI espaiiol, Sccrctariado de Publicacioncs, Univcr-
plantada. Ni siga en brazos y piernas un mismo movimiento. Ni sidad, Valladolid, 1990, pp. 165 -188.
encubra con la ropa la gracia y perfilcs del desnudo. No se doble 41 R.C. Trexlcr, Th e Christian at Praycr, p. 179.
la figura de modo que las hombros bajen mcis que el ombligo. En 42 Ibid.
las figuras arrodilladas no se juntcn las rodillas. 43 Ibid., p. 180.

268 269
44 Publ icată pentru prima oară de G. Alonso-Gctino, ,,Los nucve 56 El este precedat în această privinţă de Tcrtullian, D e orat. 17, şi
modos de orar de serior Santo Domingo", La Ciencia Tomista, Ambrosius, De Sacr. VI, 4, 18.
LXX, 1921, pp. 5-19. 57 VcziJ.J. Tikkanen, Die Beinstellung in der Kunstgeschichte, Hel-
45 Tugwell, ,,Thc Nine Ways of Praycr", p. 5. sinki, 1912, pp . 151-186.
46 Ibid., p. 94 : [ ... ] la manera de orar segun que el alma possee el cuerpo 58 Tommaso da Cclano, Vita, 2, 2, cap. 75, 99, în Analecta Fran-
e las mienbros del cuerpo por que el anima mueva el cuerpo, e sea ciscana, 1O, Quaracchi, 1926-1941, p. 189: Saepe etiam talia fami-
movida del cuerpo, e por que el anima se ponga algunas vezez en liaribus dixit: Quando servus Dei ora ns aliq11a nova consolatione
la extasy de contemplacion commo sy estouiesse fuera del cuerpo [ ... ]. visitatur a Domino, antequam exeat ab oratiune debet ad caelum
47 Vezi în acest context observaţiile lui Domingo Iturgaiz Ciriza, oculos sub!evare et iunctis manibus Domino dicere: ,,!stam con-
,,Dinamoplastica iconografica comparada de Jos« Modos de orar» solatione, et dulcedinem mihi peccatori et indigna de caelo misisti,
de Santo Domingo de Guzman", Cuadernos de Arte e Iconografia, Domine, et ego remitto illam tibi, ut reserves eam, quoniam ego
IV, 7, 1991, pp. 74-84. Trebuie însă ţinut scama de faptul c ă sum latro thesauri tui."
poziţiile a opta şi a noua ilustrate în tratat su nt, evident, po ziţii
care depăşesc această ordine dinamică şi se referă la momentul care
urmează extazu lui: post ho ras can6nicas/ despues de las ho ras
can6nzcas.
48 Tugwcll, ,,Thc Ninc Ways of Praycr", p. 95 .
49 Ibid., pp. 85 şi 97.
50 lbid., p. 98 .
51 I bid., p. 99.
52 Ibid., p. 100.
53 Ignacio de Loyola, în S. Arzubialdc, S.J., Ejercicios Espirituales
de S. Ignacio (prima săptămână ), pp. 191-192: Entrar en la con-
templaci6n cucindo de rodillas, cucindo supino rostro arriba, cucindo
Asentado, cucindo de pie; andando siempre a buscar lo que quiero
(trad. rom. cit., p. 208 - n.red.).
54 Diego Pcrcz de Valdivia, Aviso de gente recogida [Barcelon a,
1585], ed. de A. Hucrga, F.U.E. & Univcrsidad Pontificia de
Salamanca, Salamanca/Madrid, 1977, p. 568: Este arrobamien to
suele ser en diversas maneras porque unos son mcis que otros, segun
la f uerza interior, y aun segun la composici6n natural del cuerpo.
Unas almas quedan sin sentido ninguno [ ... ] unas se levantan de
la tierra; otras en pie; atras de rodillas, otras casi acostados. En
fin, cada una segun su fuerza interior y alteza de pensamiento, o
genero de extasis.
55 Vezi Th. Ohm, Die Gebetsgebărden der Volker und das Chris-
tentum, Brill, Leiden, 1948, pp. 263-272; R. Suntrup, Die Bedeutung
der liturgischen Gebărden und Bewegungen in lateinischen und
deutschen Auslegungen des 9. bis. 13. Jahrhunderts, Fink, Mun-
chen, 1978, pp. 172-181 şi Heinz Demisch, Erhobene Hănde,
Urachhaus, Stuttgart, 1984.

270
Bibliografie selectivă

Acu na de Adarvc, Ju an, Discursos de las effigies y verdadems retratos


non manufactos de Santo rostro y cuerpo de } esu Christo, Villa-
nueva, 1637. •
Alberti, Leon Battista, D e la peinture/De Pic/ura, cd. J.L. Schcfcr,
Macula Dedale, Paris, 1992.
Albi, Jose, joan de }oanes y su circula artistico, 3 voi., Scrvicio de
Estudios Artisticos, Institucion Alfonso el Magnanimo, Valencia,
1979.
Allison Pccrs, Edgar, Studies on the Spanish Mystics, 3 voi., London,
1927-1960.
Angulo Iiifgucz, Diego ş i Alfonso Pcrez Sanchcz, Corpus of Spanish
Drawings, 3 voi., Harvey Miller, London, 1975, 1977, 1985.
Angulo Iiiîgucz, Diego, Murillo. Su ·v ida, su arte, s11 obra, 3 voi.,
Espasa Calpe S.A., Madrid, 1980.
Anonim, The Cloud of Unknowing, cd. I. Progoff, Dell, New York,
1957.
Arassc, Daniel, ,,Extascs ct visions bcatifiqucs a !'apogee de la Rc-
naissancc. Quatrc imagcs de Raphael", Mr.:langes de l'Ecole fran-
c;aise de Rome. Moyen Age, Temps Modernes, LXXXIV, 1972,
pp. 403-491.
Askew, Pamela, ,,Thc Angelic Consolation of St. Franc isc of Assisi
in Post-Tridcntinc Italian Painting" ,journal of the Warburg and
Courtauld lnstitutes, XXXII, 1969, pp. 280-306.
Augustin (Sf.), De genesi ad litteram libri, XII, CEuvres de saint
Augustin, 49, trad. fr., introducere şi note de P. Agacssc ş i A. So-
lign ac, 2 voi., Dcsclcc de Browcr, Paris, l 972.
A yala, Fray Ju an Interi an de, El Pintor cristiano y erudito, Imprcnta
de la vi uda c hi jos de J. Su bi rana, Barcelona, 1883.
Baruzi, Jean, St. Jean de la Croix et le probleme de l'experience mys-
tique [19241, Alcan, Paris, 1931.

273
Bataille, Georges, L 'erotisme, Minuit, Paris, 1957 [cd. rom .: Erotis- Buttner, Frank Olaf, l mitatio Pietatis. Motive der christlichen lkono-
mul, trad. de Dan Petrescu, Ncmira, Bucureşti, 1998, 2005]. graphie als Modelle zur Verăhnlichung, Mann, Berlin, 1983.
Bataillon, Marcel, Era smo y Espana . fatudios sobre la historia espi- Bulwcr, J., Chirologia or the Natural Language of the Hand and
ritual def siglo XV!, Fonda de Cultura Economica, Mexico/Bue- Chironomia or the Art of Manual Rhetoric [London, 1644], ed.
nos Aires, 1966. H.R . Gillis, AMS Prcss, New York, 1975.
Bchn, Irene, Spanische Mystik, Patmos-V crl., Dusscldorf, 1957. Buncly, Murray Wright, The Theory of lmdgination in Classical and
Bell, Rudolph, M., Holy Anorexia, University of Chicago Prcss, Medieval Thought, Univcrsity of Illinois Press, Urbana, ii. 1976.
Chicago/London, 1985. Burckharclt, Jacob, ,,Das Altarbilcl", în Beitrăge z ur Kunstgeschichte
Bclting, Hans, Bi/d und Kult. Eine Geschichte des Bi/des vor dem von ltalien, Basci, 1898, tr. cngl. de P. Humfrcy, în The Altarpiece
Zeitalter der Kunst, C.H. Bcck Vcrlag, Munchcn, 1990. in Renaissance ltaly, Cambridge University Prcss, Cambridge,
Bcnz, Ernst, Die Vision. Erfahrungsformen 1md Bilderw elt, Klctt, 1990.
Stuttgart, 1969. Calvo Scrraller, Francisco, Teoria de la pintura def Siglo de Oro,
Bcrgmann, E milic L., Art l nscribed: Essays on Ekphrasis in Spanish Catedra, Madrid, 1981.
Gulden Age Poetry, H arvard University Prcss, Cambridge, Mass., Camon y Aznar, J osc, Arte y pensamiento en San Juan de La Cruz,
1979. Editorial Catolica, Madrid, 1972.
Bcrlioz, Jacques, ,,La Lactation de saint Bern ard dans un cxcmplum Carducho, Vicente, Dialogos de la pintura. Su defensa, origen, esencia,
ct unc mini aturc du « Ci nous Dit »", Cît.eaux, XXXIX, 1988, definicion, modos y diferencias [Madrid, 1633], cd . de Fr. C alvo
pp. 270 - 284. Scrrallcr, Franc isco Martînez, M adrid, 1979.
Bernard de Clairvaux, ffuvres completes, tr. fr. de Dion şi Charpcn- Caro Baroja, Julio, Las formas complejas de la vida religiosa [1978],
ticr, 8 voi., Paris, 1865-1867. Aka!, Madrid, 1985.
Boland, Pasc hal, The Concept of „Discretio Spiritum" in John Gerson 's - , Historia de la fisiognomica . El rostro y el caracter, Istmo, Madrid,
,, D e Probatione Spiritum" and „ De Distinctione Verarum Visio - 1988.
num a falsis", Catholic Un ivcrsity of America, Studics În Sacrcd Carranza, Bartolomc de, Comentarios sobre el catechismo christiano,
Theology, sccond scrics, 112, Catholic Univcrsity Prcss, Washing- cel. de Tellecha Idigoras, 2 vo l., Ed itorial Catolica, Madrid, 1972.
ton , D. C., 1959. Castro, America, Teresa la santa y atras ensayos, fl 929], Ali anza,
Bolgian i, Franco, Mistica e retorica , Olschki, Fircnzc, 1987. Madrid, 1972.
Boschloo, Anton W. A.,Annibale Carracci in Bologna, 2 voi., Govcr- Cayre, P. Fu lbert, La contemplation augustinienne [1927], Tournai,
mc nt Publi shing Office, Thc Hague, 1974. Dcsclcc, 1954.
Boskovits, Miklos, ,,Immaginc c pregh iera ncl tardo mcdiocvo: osscr- Ccrtcau, Michel de,,, « Mystiquc » au XVII° sicclc. Le probleme du
vazioni preliminari", Arte Cristiana, LXXVI, 1988, pp. 93 - 104. langagc « mystiquc »", în L 'Homme devant Dieu. Melanges offerts
Bottomley, Frank, Attitudes to the Body in Western Christendom, au Pere Henri de Lubac, Aubicr, Paris, 1964, vol. II, pp. 267-291.
Lcpus Books, London, 1979. - , ,,L'Absolu du pâtir : passions des mystiqucs (XVIc- XVIF sic-
Brcmond, Hen ri, Histoire litteraire du sentiment re/igieux en France, clcs)", Bulletin du groupe des recherches semio-linguistiques, IX,
12 voi., Paris, 1916-1933. 1979, pp. 26-36.
Brcndcl, Otto, ,, Origins and Mea ning of thc Mandorla", Gazette des - , La Fable mystique. XVJe- xv11e siecle, Gallimarcl, Paris, 1982
Beaux-Arts, 6c seric, XXV, 1944, pp. 5- 24. [ed. rom.: Fab1,da mistică, trad. ş i prefaţă de M agda J canrcnaucl,
Brizio, Anna Maria, ,,La Santa Cecilia di Raffacllo', Arte Lombarda, Polirom, Iaşi, 1996].
X, 2, 1965, pp. 99 - 105. - , La Faiblesse de croire, Scuil, Paris, 1987.
Brown, Jonathan, Th e Gulden A ge of Painting m Spain, Yale Uni - Christian, William, A., Jr., Apparitions in Late Medieval and R e-
vcrsity Prcss, New H aven/Lonclon, 1991. naissance Spain, Princenton Univcrsity Press, Princeton, 1981.
Bryson, Norm an, Vision and Painting. The Logic of the Gaze, Yale - , Local Religion in Sixteenth -Century Spain, Princeton Univcrsity
Univcrsity Press, New Havcn, 1989. Prcss, Pri necton, 1981.

274 275
Cuartcro y Hucrta, Baltasar, ,,Rclacion descriptiva de los cinquenta Eliaclc, Mircea, Le Chamanisme et les techniques archaiques de l'ex-
y scis cuadros pintados por Vinccntc Carduchi para el claustra tase, Payot, Paris, 1968 [ed. rom.: Şamanismul şi tehnicile arhaice
grande de la C artuja dcl Paular", Boletin de la Real Academia ale extazului, trac!. clin franceză de Brîncluşa Prelipceanu şi Cezar
de Historia, CXXVI, 1950, pp. 351 - 385 ş i CXXVII, 1951, pp. Baltag, Humanitas, Bucureşti, 1997].
179-201 şi pp. 481 - 525. Farges, Albert, Mgr, Les phenomenes mystiques distingues de leurs
Curtius, Ernst Robert, ,,Thcologischc Kunstthcoric im spanischcn contrefar;ons humaines et diaboliques, Bo'nnc Prcssc, Paris, 1920.
Barock", Romanische Forschungen, II, 1939, pp. 145-184. Fitz Darby, Delphine, Francisco Ribalta and his School, Harvard
Dăvila Fcrnandez, Marfa dcl Pilar, Los sermones y el arte, Departa- University Prcss, Cambridge, Mass., 1938.
mcnto de Historia del Arte, Valladolid, 1980. Florisoonc, Michcl, Esthetique et mystique d'apres Sainte Therese
Damisch, Hubert, Theorie du nuage. Pour une histoire de la peinture, d'Âvila et Saint Jean de la Croix, Scuil, Paris, 1956.
Scuil, Paris, 1972. - , Saint Jean de la Croix. Iconographic generale, DDB, Brugcs, 1975.
- , ,,L' Alphabct des masqucs", No11velle Revue de Psychanalyse, XXI, Frccdbcrg, David, The Power of Images. Studies in the History and
1981, pp. 123 - 131. Thcory of Responsc, Univcrsity of Chicago Prcss, Chicago/Lon-
De Lubac, Henri, Le Sumaturel. Etudes historiques, Aubicr, Paris, don, 1989.
1946. Frcedberg, Sidney J., Circa 1600. A R evolution of Style in Italian
De Maio, Romeo, Pittura e Controriforma a Napoli, Laterza, Bari, Painting, Harvard University Press, Cambridge, Mass./London,
1983. 1983.
Dempscy, Charles, ,,Thc Carracci ancl thc Dcvout Stylc in Emilia", Freer, Kenneth Orville, A Study of the Vision R eports in Biblica!
în H. A. Milion et alii, Emi!ian I'ainting of the J6th and 17th Cen- Literature ( teză de doctorat), Yale University, New Haven, 1975.
turies. A Symposium, Nuova Alfa, Bologna, 1987, pp. 75-87. Frcy, Dagobert, ,,Das religii.isc Erlebnis bei Tizian. Zur Darstcllung
Dcwcz, Leon şi Albert van Itcrson, ,,La Lactation de Saint Bernard. des Obcrsinnlichcn în dcr Malcrci des 16. Jahrhundcrts", J ahr-
Legende ct iconographic", Cîteaux in de Nederlanden, VII, 1956, buch der Berliner Museen, I, 1959, pp. 242 - 248.
pp. 165-189. Frugoni, Chiara, ,,Le mistichc, le visioni e !'iconografia: rapporti ed
Dinzclbachcr, Peter şi P. Baucr ( cd.), Frauenmystik im Mittelater, influssi", Temi e problem/ de la mistica femmini!e trecentesca, Atti
Schwabcnvcrlag, Ostfildcrn, 1985. clei Convcgno su La mistica fcmminilc clei Trecento, Tocli, 1983,
- , ,,Kărp crlichc uncl scclischc Vorbcdingungcn rcl igiă scr Trăumc pp. 139-179.
uncl Visioncn ", în T. Grcgori (cd.), I sogni nel medioevo, Atcnco, G allego, Julian, Visi6n y simbolos en la pintura espanola def Siglo de
Roma, 1985, 57- 86. Oro, C atedra, Madrid, 1984.
- , Religiăse Frauenbcwegung und mystische Frămmigkeit im Mittelalter, Gardner von Teuffcl, Christa, ,,Raffacls rămischc Altarbilcler. Auf-
Bohlau, Kăln, 1988. stcllung uncl Bcstimmung", Zeitschrzft fur Kunstgeschichte, L,
- , Mittelalterliche Visionliteratu1~ Wisscnschaftlichc Buchgcsellschaft, 1987, pp. 1-45.
Darmstadt, 1989. Gaudrcau, Marie M., Mysticism and l mage in St. John of the Cross,
Duprcux, Cecilc, ,,La Lactation de saint Bernard de Clairvaux. Gcncse Herbcrt Lang, Bem/Frankfurt am Main, 1976.
et evolution cl'une imagc", în Fr. Dunancl, J.-M. Spicscr şi]. Wirth, Gerson, Jean, (Euvres completes, ed. Mgr. Gloricux, Dcsclcc, Paris-
L 'Image et la production du sacre, Mericlicns Klincksicck, Paris, Tournai-Roma-Ncw York, 1962.
1991, pp. 165-193. Gilio da Fabriano, Giovan Andrea, D e la Emulatione che il D emonia
Du pre, Louis, ,,Thc Christian Expcricncc of Mystical Union",]our- ha fatta a Dia .. . , Vcnczia, 1613.
nal of Religion, LXIX, 1989, pp. 1 -13 . Gil man Proskc, Bcatricc,juan Martinez-Montanes, Sevillan Sculptor,
Duran, Rafael M., Iconografia espanola de San Bernardo, Monastcrio Hispanic Socicty of America, New York, 1967.
de Poblct, 1953. Goffcn, Ron a, ,,Nostra Conversatio in Coelis Est: Obscrvations on
Elclcrkin, G.W., ,,Shielcl and Mandorla", American Jo urnal ofArchae- the Sacra Convcrsazionc În the Trecento", Art Bulletin, LXI,
ology, XUI, 1938, pp. 227-236. 1979,pp.198 - 222 .
276 277
Gombrich, Ernst, H ., ,,Ritualized Gcsturc and Exprcssion in Art", Anca Crivăţ-Vasile, trad . Anca Crivăţ-Vasile şi Răzvan Codrescu,
Philosophical Transactions of the Roya! Society of London, series Editura Anastasia, Bucureşti, 1997].
B, Biologica! Scicnces, nr. 772, voi. CCLI, 1965, pp. 391 -401. Juan de los Angeles (Fray ), Obras mîsticas, Nucva Biblioteca de
- , ,,Action ancl Expression in Western Art", în R.A. Hinclc (ed.), Autorcs Espanolcs, 20, Ed. Bailly-Baillierc, Madrid, 1912.
Non -verbal Communication, Cambridge Univcrsity Press, Lon- Juckcr-Schcrrcr, I., Der Gestus des Aposkopein. Ein Beitrag zur
clon , 1972,pp. 373-394. Gebărdensprach e in der antiken Kunst, J ui:is V crlag, Zi.irich, 1956.
Hamburgcr,Jcffrcy, ,,Thc Visual ancl thc Visionary: The Imagc in Late Kagan, Richard L., Lucrecia's Dreams. Politics and Prophecy in
Medieval Monastic Dcvotions", Viator, XX, 1989, pp. 161-182. Sixteenth- Century Spain, Univcrsity of California Prcss, Berke-
- , The Rothschild Canticle, Yale University Prcss, New Haven, 1990. ley/Los Angeles, 1990.
Harbison, Craig, ,,Visions ancl Meditations in Early Flcmish Pain- Katz, Steven T. ( cd.), Mysticism and Language, Oxford Univcrsity
ting", Simiolus, XV, 1985, pp. 87-118. Press, New York/Oxford, 1992.
Har!, Margucritc, ,, Le langagc de l'cxpcricncc religieusc chcz Ies peres Kccl, Othmar,jahwe- Visionen und Siegelkunst. Eine ne11e D eutung
grecs", în F. Bolgiani (ed.), Mistica e retorica, Olschki, Fircnzc, der M ajestătsschilderungen in ] es. 6, Ez. J und 1O und Sach .4, Ka-
1977, pp. 5- 34. tholischcs Bibclwcrk, Stuttgart, 1977.
Kemp, Wolfgang, D er Antei! des Betrachters, Măa ndcr, Mi.inchcn,
Hatzfclcl, Hclmut, Estudios literarios sobre mistica espaiiola, Greclos,
1993. •
Madrid, 1976.
Kirchncr, Thomas, L 'expression des passions. Ausdruck als D ar-
Hciler, Friedcrich, Das Gebet. Eine religionsgeschichtliche und religi-
stellungsproblem in der franzăsischen Kunst und Kunsttheorie des
onspsychologische Untersuchung, Ernst Rcinhardt Vcrlag, Mi.in-
17. und 18. j ahrhunderts, Philipp von Zabcrn, Mainz, 1991.
chcn, l 923.
Knipping, John, B., / conography of the Counter- Reformation in the
Hcrnanclcz D iaz, J osc, J uan Martinez M ontaiies, Sevilla, 1976.
Netherlands: Heaven on Earth, 2 voi., B. de Graaf!Sijthoff,
Hollancla, Francisco ele, De la Pintura antigua [1 548 -1 563], Jaime Nieuwkoop/Lcidcn, 1974.
Ratcs, Madrid, 1921. Kowal, David M ., Ribalta y las ribaltescos: la evoluci6n del estilo
Humfrey, Peter şi Martin Kemp, Th e Altarpiece in the R enaissance, barrocco en Valencia, DPV, Valencia, 1985.
Cambridge Univcrsity Press, Cambridge, 1990. - , Francisco Ribalta and his Follow ers. A Catalogue R aisonne,
Hyatt Mayor, A., ,, Visions and Visionarics", Bulletin of the Metro- Garland Publishing, New York/London, 1985.
politan Museum of Art, V, 1946-1947, pp. 157- 163. Kri.igcr, Klaus, ,,Bildandacht und Bergcinsamkcit. Dcr Ercmit als
Intcrian de Ayala (Fray Juan), vezi Ayala. Rollcnspicl În dcr stădtischcn Gcssclschaft", în H. Bclting ş i
Iscr, Wolfgang, Das Fiktive und das I maginăre. Perspektiven litera- D. Blumc (cd.), Malerei und Stadtkultur in der Dantez eit. Die
rischer Anthropologie, Suhrkamp, Frankfurt am Main, 1991. Argumentation der Bilder, Hirmcr, Mi.inchcn, 1989, pp. 187- 200.
J amcson, Ana, Legends of the Madonna as R epresented in the Fine Labrot, Gerard, ,,Conscrvatismc plastiq uc ct cxprcssion rhctoriquc",
Arts, Longmans, Grccn, and Company, New York, 1899. Melanges d'Archeologie et d'Histoire, Ecolc frarn;:a isc de Rome,
- , Legen d of the Monastic Orders, Longmans, Grecn, and Company, LXXVI, 1964, pp. 555 - 624.
London, 1891. - , ,, Un typc de mcssagc figuratif : l'imagc pi cuse", M elanges d'Archeo-
Jcdin, Hubert, ,,Entstchung und Tragwcitc des Tricntcr Dckrcts i.ibcr logie et d'Histoire, 1:'.colc frarn;;aisc de Rome, LXXVIII, 1966, pp.
dic Bildvcrhcrung", Th eologische Quartalschrift, 115/116, 595 - 618.
1934 - 1935, pp. 143 - 187, 404-423. Le Brun, Charles, M eth ode pour apprendre a dessiner les passions,
Juan de la Cruz, Obras completas, Biblioteca de Autorcs Cristianos, proposee dans une Conference sur l'Expression Generale et Parti-
15, Madrid, 1982. culii:re, F . van dcr Plaats, Amsterdam, 1702.
- , CEuvres completes, tr. fr. M. Marie du Saint-Sacrcment, Paris, 1982 Lenain, Thicrry, ,,Y-a- t-il unc « crisc de la rcprcscntation » dans la
[ed. rom.: Ioan al Crucii, Noche oscura dela/ma/Noaptea întu- peinturc cl assiquc ?", Annales d'Histoire de l'Art et d'Arch eologie.
necată a sufletului. Poeme, ed. bilingvă îngrijită şi prefaţată de Universite Libre de Bruxelles, XII, 1990, pp. 91-108 .

278 279
-, ,,La vision sculpturale de Roland Montcync", Annales d'Histoire McGuckin, John Anthony, The Transfiguration of Christ in Scrip-
de !'Art et d'Archeologie. Universite Libre de Bruxelles, XV, 1993, ture and Tradition, Studics in Thc Bibic and Early Christianity,
pp. 97-109. voi. 9, Lcwiston/Quccnston, 1986.
Lcpicicr, Augustin-Marie, L'l mmaculee Conception dans !'art et l'ico- McK im-Smith, Gridlcy, Greta Andcrscn-Bcrgdoll şi Richard Ncw-
nographie, Ed. des Pcrcs Scrvilcs, Spa, 1956. man, Examining Velazquez, Yale Univcrsity Prcss, New Ha-
Lcroy, Olivier, La levitation. Contribution historiq11e et critique a vcn/London, 1988.
l'etude du mervei!leux, Valois, Paris, 1928. Mcncndcz-Pclayo, Marcclino, Historia de las heterodoxos espanoles,
Levi d'Ancona, Mirel la, The lconography of the l mmarnlate Con- 7 voi., Catolica, Madrid, 1966.
ception in the Midd!e Ages and the Early Renaissance, Collcgc - , La mistica espanola, Afroc!isio Ag uado, Madrid, 1956.
Art Association of America ancl Art Bulletin, New York, 1957. Michcls, Norbert, Bew egung z w ischen Ethos und Pathos. Z,n Wir-
Lopez Ezquerra, Jose, Lucerna Mistica, Zaragoza, 1691. kungsăsthetik ita!ienischer Kunsttheorie des 15. und J6. j ahrh11n-
Loyala, Ignacc de, Exercices spiritue!s, tr. fr. Jean -Claude Guy, Seu ii, derts, Lit, Miinstcr, 1989.
Paris, 1982 led. rom . : lgnaţiu de Loyala, Istorisirea Pelerinului. Miha ilcscu, Calin, ,,Corpus Epochalis : Mysticism, Body, H istory",
jurnalul mişcărilor lăuntrice. Exerci/ ii spirit 11a!e, trad . de Antoa- Surfaces, I, 9, 1991, 5- 41.
neta Sabău, Iulian Budău şi Marius Taloş, Polirom, Iaşi, 2007]. Moffitt, John F, ,,Ut Pictura Sermones: Homilctic Rcflcctions of Vclăz­
Luzărraga, Jcsus, Las tradiciones de la nube en la Biblia y en el
qucz's Rcligious Jmagcs", Arte Cristiana, 722, 1987, pp . 295-306.
j udaismo primitivo, Biblica! Institute Prcss, Roma, 1973.
Molinos, Migucl de, Defensa de la contemp!aci6n lcătrc 1680], cd.
Mâlc, Emile, L 'Art religie11x de la fin d11 XVI' siecle, d11 XV I I" siecle
E. Pacho, FUE, Madrid, 1988.
et du XV lJ Jc siecle. Etude sur l'iconographie apres le Concile de
Ncumcycr, Alfred, ,,Gcdankcn iibcr dic Darstcllung des Schcns in
Trente. ftalie-France- fspagne-Flandres, Armand Colin, Paris, 1972.
dcr bildcnc!cn Kunst", în Festschrift Werner Ha ger, Rccklinghau-
Marcchal, Joseph, Ltudes sur la psychologie des mystiques, 2 voi.,
scn, 1966, pp . 161 -167.
Bruxelles, 1924-1937.
Nicto, Bcncc!icto, La A suncion de la Virgen en el arte. Vida de un
Marin, Louis, ,,Corps (scmiotiquc du)", în Encyclopaedia Universalis,
lema iconografico, Afrodisio Aguado, Madrid, 1950.
suppl., Paris, 1980, pp. 413-416.
Ohm, Thomas, Die Cebetsgebărden der Vălker und das Christentum,
- ,,,Gram mai re royalc du visagc", în A ·visage deco1wert, Flarnmarion,
Brill, Lc idcn, l 948 .
Paris , l 992, pp . 71-88.
Marti-Alanis, Antonio, La retorica sacra en el Siglo de Oro, Barcelona, Orozco-Dfaz, Emilio, Temas def Barrocco, Granada, 1946.
1969. - , Poesia y mfstica, Guadarrama, Madrid, 1959.
Martfncz, Juscpc, Discursos practicables de! nobilisimo arte de la - , Mistica, plastica y barroco, Cupsa, Madrid, 1977.
pintura, cd . de]. Gallcgo, Aka I, Madrid, 1988. Ossola, Carlo, ,,Apotcosi cd ossimoro", în F. Bolgiani (cd .), Mistica
Martinez Burgos Ga rcia, Palma, Idolos e imagenes. La controversia e retorica, Olschki, Fircnzc, 1977, pp . 47 - 103 .
de! arte religioso en el siglo XV[ espano!, Univcrsidad de Valla- Osuna, Francisco de, Tercer abecedario espirit11al [J 527], Nucva
dolid, Valladolid, 1990. Biblioteca de A utorcs Espanolcs, voi. 16, Escritores y misticos
Mauss, Marcel, ,, Les tcchniqucs du corps" [ l 936], în Sociologie et espanoles, Madrid, 1911, pp. 319-587 .
anthropologie, P.U.F., Paris, 1968, pp . 363-383 . Otto, Rudolf, D as Heilige. Ober das Irrationale in der Idee des
Maycr, August L., Die Sevillaner Malerschule, Klinkhardt & Bicrrnann, Găttlichen und sem Verhăltnis zum Rationalen, Klotz, Gotl1a,
Leipzig, l 911. 1929 [cd . rom.: Sacrn!: despre elementul iraţional din ideea
McGinn, Bernard, ,,Lave, Knowlcdge and Unio Mystica in thc divinului şi despre relaţia lui cu raţionalu l, traci . de Ioan Milca,
Western Christian Tradition", în M. Idei şi B. McGinn (cd .), Humanitas, Buc u reşti, 2005].
Mystica! Union and Monotheistic Taith: An Ecumenica! Dialogue, Pachcco, Franc isco, El Arte de la pintura [Madrid, 1649], cd. de
MacMillan, New York, 1989, pp. 59-86 şi 203 - 219. B. Basscgoda f Hugas, Catedra, Madrid, 1990.

28 0 28 1
Paleotti, Gab1~cle, Discorso intomo alle immagini sacre e profane [Bologna, Prodi, Paolo, ,,Riccrche sulla tcorica delie ani figurative nella Riforma
1582], în Paola Barocchi, Trattati d' Arte del Cinquecento fra Cattolica" , Archivio italiano per la storia delia pieta, IV, 1965,
Manierismu e Controriforma, voi. II, Laterza, Bari, 1961. pp. 121-212.
Palomino, Antonio, El Museo pictorico y escala optica [Madrid, Pscudo-Denys l' A rfop agite, La Th eologie mystique, CEuvres com-
1715 - 1724], 3 voi., Aguilar, Madrid, 1988. pletes, tr. fr. de M. de Gandill ac, Aubier, Paris, 1943 [ed. rom.:
- , Lives of the Eminent Spanish Painters and Sculptors, ed. Nina Dionisie pscudo-Areopagitul, Despre riurr'zele divine. Teologia
Ayala Mallory, Cambridge Univcrsity Prcss, Cambridge, 1987 mistică, trad. de Cicerone Iordăchcscu ş i T heofil Simcnschy, post-
[cd. rom.: Via ţa celor mai iluştri pictori şi sculptori spanioli, trad. faţă de Ştefan Afloroaici, Institutul European, Iaşi, 1993].
de O ana Busuioccanu şi Andrei Io nescu, Me ridiane, Bucureşti, Pucch, H-Ch., ,,La tenebre mystiquc chez Ic Pscudo-Denys l'Arfo-
1992]. pagite ct dans la tradition patristiquc", Etudes Carm elitaines, 23,
Panofsky, Erwin, ,,Nebulae in pariete. N otes on Erasmus' Eulogy 1938, pp. 33-53.
on Di.irer'', journal of the Warburg and Courtauld l nstitutes, Ramscy, Arthur Michael, The Glory of God and the Transfiguration
X IV, 1951 , pp. 34 - 41. of Christ, Longmans, Grcen and Company, London, 1949.
Pcasc, Stanley, A., ,,Somc Aspccts of Invi sibility", H arvard Studies Read, Malcolm K., Visio ns in Exile. Th e Body in Spanish Literature
in Classical Philology, LIII, 1942, pp. 1- 36. and Linguistics: 1500- 1800, John Bcnjam~ns, Amstcrdam/Phi la-
Pcrcz Sănch cz, Alfonso E., Pintura italiana del siglo X V! l en Espaiia, delphia, 1990.
Fundaci6n Valdccilla, Madrid, 1965. Rece jac, J cromc-Edouard, Essai sur Les fondements de la connaissance
- , ,,Prcscncia de Tiziano cn la Espaiia del Siglo de Oro", Goya, 135, mystique, Alcan, Paris, 1896.
1976, pp. 140 - 159. Rcdondo, Augustin, Le corps dans la societe espagnole des XVI" et
- , ,,Trampantojos « a Io divino »", Lecturas de H istoria del Arte, XVJJe siecles, Publications de la Sorbonnc, Pari s, 1990.
1992,pp.139 - 155. Reypens, L. , ,, Amc (son fond, scs puissanccs et sa structurc d'aprcs
- , Pintura barroca en Espaiia. 1600 - 1750, Catedra, Madrid, 1992. Ies mystiques)", în Dictionnaire de Spiritua lite, voi. I, Paris, 1937,
Pcrry, Mary Elizabeth, Gender and Disorder in Early Modern Seville, coli. 433 - 469.
Pri nceton Univcrsity Prcss, Princeton, 1990. Ribadcneira, Pedro de, Flos sanctorum o fibro de la vida de los santos,
- şi Annc J. Cruz (cd.), Cultural Encounters: The I mpact of the Madrid, 1599.
Inquisition in Spain and the New World, Univcrsity of California Rico Vcrdu, Jose, La retorica espaiiola de los siglos XVI y XVll,
Prcss, Berkeley/Los Angeles, 1991. CSIC, Mad rid, 1973.
Pctroff, Elizabeth A., Medieval Wo men's Visionary Literature, Ringbom, Sixten, ,,Maria in Sole and thc Virgin of the Rosary",
O xford Univcrsity Prcss, New York/Oxford, 1986. j ournal of the Warburg an d Co urtauld I nstitutes, XXVI, 1962,
Pike, Nelson, Mystical Union: An Essay in the Phenomen ology of pp. 326-330.
Mysticism, Corn cll University Prcss, lthaca/London, 1992. - , ,,Dcvotion al Imagcs and Imaginative Dcvotions", Gazette des
Poland, Lynn, ,,Thc Idea of thc Holy and thc History of thc Su- Beaux-A rts, XXIII, martie 1969, pp. 159 - 170.
blim e", Th e journal of Religion , LXII/2, 1992, pp. 175- 197. - , ,,Vision and Convcrsation in Earl y Nctherl andish Painting: thc
Polctto, Christine, Arts et pouv oirs a l'âge baroque : crise mystique Delft Master's Holy Family", Simiolus, XIX, 1989, pp. 18 1- 190.
et crise esthetique aux X V I e et XV I 1e siecles, L'Harmattan, Paris, Rodriguez G. de C cballos, Alfonso, ,, La repcrcursi6n cn Espaiia de!
1990. decrcto de! Co ncilio de Tremo accrca de las imagcncs sagradas
Pons Fustcr, Francisco, Misticos, beatas y alumbrados. Ribera y la y las censu ras al Greco", Studies in the History of A rt, XIII, 1984,
espiritualidad valenciana de! S. X Vll, Edicions Alfons El Mag- pp. 153-159.
nanim, Valencia, 1991 . Rousset, Jean, ,,Les imagcs de la nuit ct de la lumicre chcz quelques
Posncr, Donald,Annibale Carracci: A Study in The Reform of Italian poctes religicux", Cahiers de !'Association Intemationale des Etudes
Painting around 1590, Phaidon, London, 1971. Franr;aises, X, 1958, pp. 58 - 68.

282 283
Runzo, J oscph, ,,Visions, Picturcs and Rulcs", Religious Studies, XIII, kunstlerischer Wirklichkeitsaneignung, Mi.inchncr Bcitrăgc zur
1977, pp . 303 - 318. Gcschichtc und Thcoric dcr Ki.instc, 2, Mi.inchcn, 1990, pp. 105-140
Sai nt-Săcns, Alain ( cd.), Religion, Body and Gender in Early Modern [cd . rom.: ,,Artă ş i ilu zie în opera lui Murillo", în Efectul Don
Spain, Mcllen R cscarch Univcrsity Prcss, San Francisco, 1991. Q uijote. Repere p entru o hermeneutică a imaginarului european,
- , La Nostalgie du desert. L 'ideal eremitique en Castille au Siecle traduce re de Ru xandra Demctrcscu, Gina Vieru, Corina Mirean,
d'Or, Mcllen Rcscarch Un ivcrsity Prcss, San F rancisco, 1993 . Humanitas, Bucureşti, 1995, pp . 131-162]:
Safnz Rodriguez, Pcdro, Antologia de la literatura espiritual espanola, - , ,,Zurbar:ins Vcronika" , Zeitschnft fur Kunstgeschichte, L IV, 1991,
4 voi., Univcrsidacl Pontifici a de Sala manca, F undaci6n Univcr- pp. 190-206 [cd . rom.: ,,« Adevărata icoană » a lui Francisco de
sitaria Espanola, Madrid, 1983-1985. Zurbaran ", în Efectul Don Q uijote, pp. 90 - 111].
Sanchcz-Cant6n, Fr. Xavier, Fuentes literarias para la historia del - , L ' lnstau ration du tableau. Metapeinture a l'aube des Temps
arte espano/, voi. 1-5, Ccntro de Estudios H ist6ricos, Madrid, Modernes, Meridicns-Klincksicck, Paris, 1993 [cd . rom.: I nstau-
1923-1941. rarea tablo ului. Metapictu ra în zorii Timp urilor M oderne, trad.
Sandacus, M. , Pro theologia mystica clavis ... , Koln, 1640 . din fra ncez ă de Andrei Nicu lescu, Meridiane, Bucureşt i , 1999].
Schapiro, Meyer, ,,Thc lmagc of thc Disappcaring Christ. Thc -, ,,Imagc and Apparition in Spanish Pain ting of thc Goldcn Agc
Asccnsion in Engl ish Art aro und thc Ycar 1000", Gazette des and New World Popular Dcvotion, RES~ XXVI, toamna 1994,
Beaux-A rts, XXIII, 1943, pp. 135-152. pp . 32-46 [cd. rom.: ,, Imagine şi viziune în p ictura spaniolă a
Schmitt,Jcan-Claudc, La Raison des gestes dans !'Occident medieval, Secolului de Aur şi în devoţiunea p opu lară a lumii noi", în Lfectul
Gallimard, Paris, 1990 led . rom. : R aţiunea gestu rilor, traci. de Don Q uijote, pp. 112 - 130].
Doin a Marian, prefaţă de Alexandru Duţu, Meridiane, Bucureşti, Stratton, Susann, ,,La Inmaculada Conccpci6n cn ci arte cspano l" ,
1998]. Cuadernos de Arte e Ico nografia, I, 1988, pp. 3-1 27.
Schul tc, H., El Desengano. Wort und Them a in der spanischen Lite- Suntrup, Rudolf, Die Bedeutung der liturgischen Gebarden und
ratur des Golden en Z eitalters, F in k, Mi.inchcn, 1969. Bewegungen in lateinischen und deutschen Auslegungen des 9.
Shcarma n, John, ,,C orrcggio's Illusionism", în M ari sa D alai-Emi- bis 13. j ahrhunderts, F ink, Mi.inchcn, 1978.
liani (cd .), La Prospettiva rinascimentale. Codificazioni e tras-
Teresa de ]est.Îs, Obras completas, Biblioteca de Autorcs Cristianos,
gressioni, voi. I, C cntro Di, F iren zc, 1980, pp . 281-294.
212, Madrid, 1977 [cd . rom.: Sfânta Tereza din Âvila, Cartea vieţii
- , ,,Raphacl's Clouds and Corrcggio's" , în M . Sambucca H amond ş i
mele, traducere de C hristian Tămaş, Institutu l European, laş i,
M.L. Strocchi (cd .), Studi su Raffaello. Atti de/ Congresso Inter-
1994].
nazionale di Studi, Qu attro vcnti, Urbi no, 1987, pp. 657 - 668.
Trcns, Manuel, Maria . Iconografia de la Virgen en el arte espanol,
Socrate, Mario, ,,Borr6n c pittura « di macchi a » nclla cultura lcttcraria
M adrid, Editura Plus Ultras, 1946.
clei Si glo de Oro", Studi di letteratura spagnola, fa colta di Magis-
T rcxlcr, R. C., The Christian at Prayer. An !llustrated Prayer Manual
tcro, Univcrsita di Roma, 1966, pp. 25-70.
Attributed to Peter the Chanter (d. 1197), Medieval and Rcnais-
Sohm, Philipp, ,, Pittoresco ". Marco Boschini, his Critics, and their
sancc Tcxts and Studics, Binghamton/Ncw York, 1987.
Crit1q ues of Painterly Brnshwork in Seventeenth- and Eighteenth-
Century ltaly, C amb rid ge Univcrsity Prcss, C ambridge, 1991. Tugwcll, Simon, ,,Thc Ninc Ways of Praycr of St. Dominic", Media-
Sortc, Cristoforo, Osservazioni ne/la pittura [Veneţi a, 1580], în Paola val Studies, XL VII, 1985, pp. 1- 124.
Barocchi , Trattati d'Arte de! Cinquecento fra il M anierismo e la Valdivicso, Enrique, j uan de las Roelas, Di spu taci6n Provincial de
Contronforma, vol. I, Latcrza, Bari , 1960. Sevilla, Sevilla, 1978.
Stacdcl, E lsc, l konographie der Him melfahrt Mariens, Strasbourg, - , H istoria de la pintura sevillana. Siglos X lll al XX, Ediciones
1935. Guadalquivir, Sevi lla, 1986.
Stoichi ta, Victor I. , ,,Dcr Quijottc- Effckt. Bilei unei Wirkli chkcit im Vauchcz, Andrc, La saintete en O ccident aux derniers siecles du Moyen
17. Jah rhu ndcrt untcr bcsondcrcr Bcri.icksichtigung von Murillos Age, d'apres Ies proces de canonisation et Les documents hagiogra-
O cuvre" , în H . Korncr (ed.), Die Trauben des Zeuxis. Formen phiques, Eco lc fran<;aisc de Rome, Rome, 1981.

284 285
Vettcr, Ewald M., ,,Mulier amicta sole und M ater Salvatoris", M iinchner Wittkower, Rudolf, ,,El Grcco's Languagc of Gcstures", The Art
Jahrbuch der bildenden Kunst, XXXII, 1958-1959, pp. 37-71. News, LVI, 1957, pp. 44-51.
Voraginc, Jacques (Jacobus de Voragine ), La Legende doree, tr. fr. Zaehner, R.C ., Mysticism, Sacred and Profane, Clarcndon Press,
de J.-B . M. Roze, Garnicr Flammarion, Paris, 1967. Oxford, 1957.
Vorwahl, Heinrich, D ie Gebărdensprache im Alten Testament, Ebe-
ring, Berlin, 1932.
Waldmann, Susann, Der Kiinstler und sein Bildnis im Spanien des
11. Jahrhunderts. Ein Beitrag zur spanischen Portrătmalerei ( teză CATALOAGE DE EXPOZIŢII
de doctorat), Vcrvucrt, Frankfurt am Main, 1995 . (ÎN ORDINE CRONOLOGICĂ) :
Walker Bynum, Carol inc, Fragmen tation and Redemption. Essays on
Gender and the H uman Body in Medieval R eligion, Zone Books, Santa Teresa y su tiempo, Cason de! Buen Retiro, Madrid, 1970.
New York, 1992 . L 'immagine di San Francesco nefla Controriforma, Calcografia Nazio-
Warner, Marina, Alone of all Her Sex: the Myth and Cult of the Vir- nale, Roma, 1982.
gin Mary, Quartet Books, London, 1978. J usepe de Ribera, Lu Spagnoletto, car. ex. de C. Fel ton, W. B. Jordan,
Webb, Stephen H ., Blessed Excess: Religion and the Hyperbolic Jma- J. Brown, Kimbcll Art Muscum, Fort Worth, 1982 .
gination, State Un ivcrsity of New York Prcss, New York, 1993 . L 'cstasi di Santa Cecilia di Raffaello da Urbino nclle Pinacoteca Nazio-
Weber, Alison, ,,Bctwcen Ecstasy and Exorcism: Religious Negotia- nale di Bologna, Bologna, 1983.
tion in Sixtecnth-Ccntury Spain", Journal of Medieval and Re- Zurbarcin, cat. ex. de J. Baticlc ct al., Metropolitan Muscum of Art,
naissance Studies, XXIII, primăvara 1993, pp. 221-234. New York; Grand Palais, Paris, 1987/1988 .
Wcinstein, Donald ş i Rudolf M . Bell, Saints and Society. The Two Los Ribalta y la pintura valenciana de su tiempo, cat. ex. de F.B .
Worlds of Western Christendom, 1000- 1700, Univcrsity of Chi- Domcncch, M usco de! Prado, Madrid , l 988 .
cago Prcss, Chicago, 1982. Ribera. 1591- 1652, cat. ex. de A.E. Pcrcz Sanchez, N. Spinosa, Musco
Wcisbach, Werner, Der Barock als Kunst de r Gegenreformation, dcl Prado, Mad rid, 1992 .
P. Cassircr, Berlin, 1921. Le Jardin dos de l'âme. L 'imaginaire des rcligieuses dans Les Pays- Bas
- , ,,Dic Da rstcll ung cler Inspiration auf mittcblterlichen Evange- du sud, depuis le 13e sii::cle, cat. ex. de P. Vandcnbrocck et al. , Palais
listcnbildcrn", R ivista di Archeologia Cristiana, XVI, 1939, pp. des Beaux-Arts, Bruxelles, 1994.
101-1 27.
W eise, Georg, ,,Das Schwărmeri schc als Ausdrucksmotiv cler rcligioscn
Kunst des Abcndlandcs", Pantheon, XXX, 1942, pp. 213-220.
- , ll rinnovamento dcll'arte religiosa ne fla Rinascita, Sansoni,
Fircnze, 1969.
- şi G. S. Adcl mann, Das Fort/eben gotischer Ausdrucks- und Bewe-
gungsmotive in der Kunst des Manierismus , Auslicferungstcllc im
Kunsthistorischen Institut dcr Univcrsităt, Ti.ibingen, 1954.
- şi G. Otto, Die religiăsen Ausdrucksgebărden des Barock und ihre Vor-
bereitung durch die italiensiche Kunst der R enaissance, W . Kohl-
hammer, Stuttgart, 1938.
Wirth,Jcan, ,,La rcprcsentation de l'image dans !'art du Haut Moyen
Age", R evue de l'Art, LXXIX, 1988, pp. 9-21.
- , ,,L' Apparition du surnaturel dans !'art du Moycn Agc", în Fr.
Dunand,J.-M. Spicser şi J. Wirth ( cd .), L'l mage et la production
du sacre, Mcridiens Klincksicck, Paris, 1991 , pp. 139-161.

286
Lista ilustraţiilor

1. Juan de Juancs, Sfântul Ştefan la templu, către 1565, ulei pe pânză,


160 x 125 cm , Museo del Prada, Madrid . foto: Arxiu Mas.
2. Juan Ribalta, Viziunea Sfântului Bruno, către 1621 - l 622, ulei pe
pânză, 183 x 106 cm, Museo de Bell as Artcs; Castellon de la Plana.
Foto : Musca Disputaci6 Provincial de Castcllon/Pascual Mcrcc
Martinez.
3. Rafael, Sfânta Cecilia, 1514, ulei pc pânză, 220 x 136 cm, Pina-
coteca Nazionale, Bologna. Foto: I.C.C.D., Roma.
4. Albrccht Diircr, Sfânta Treime, 1511, gravură, Kupfcrstichkabinctt,
Berlin. Foto: Staatlicher Musccn zu Berlin Prcu!Sicher Kulturbcsitz.
5. Fi lippo Abbiati, Sfântul Petru Martirul demască falsa Madonă,
c ătre 1700, ulei pc pânză, Quadreria del Duomo, Milano. Foto :
Duomo di Milano Fototeca.
6. Rafael, Madonna diFoligno, 1511 - 1512, ulei pc pânză, 320 x l 94 cm,
Pinacoteca Vaticana, Vatican. Foto: Musei Vaticani Archivio Fo-
tografico.
7. Juan de Borgoii.a, Schimbarea la Fa ţă, dup ă 1508, tempera pc
lemn , catedrala din Âvila. Foto: Arxiu Mas.
8. Juan de Borgoii.a, Schimbarea la Faţă, detaliu din ii. 7.
9. Juan de Flandcs, Înălţarea, către 1500, tempera pc lemn, l 10 x 84 cm,
Musco del Prado, Madrid .
10. El Greco, Învierea, 1584-1610, ulei pc pânză, 275 x 127 cm, Musco
de! Prado, Madrid. Foto : Arxiu Mas.
11. Juan Corrca de Vi var, Adormirea Fecioarei, secolul al XVI-iea,
tempera pc lemn, 254 x 147 cm, Museo del Prada, Madrid.
12. Pedro de Orrcnte, Înălţarea Fecioarei, primul sfert al secolului
al XVII-iea, ulei pc pânză, 123 x 91 cm, colecţie privată, Madrid.
Foto : Arxiu Mas.
13. Alonso Cano, Viziunea Sfintei Tereza, către 1629, ulei pe pânză,
98 x 42 cm, Colecţia J. Gudiol, Barcelona. Foto: Arxiu Mas.

289
14. Pcdro Bcrruguctc, Apariţia Fecioarei în faţa unei comunităţi 30. Juan de Ribalta, Viziunea Sfântului Bruno, detaliu din ii. 2.
dominicane, sfârşitul secolului al XV-iea, tcmpcr:1 pc lemn, 130 x 31. Francisco de Zurbaran, Viziunea Sfântului Francisc (Miracolul
86 cm, Musco dcl Prado, Madrid. de la Porziuncola), către 1630, ulei pe pânză, 248 x 167 cm, Museo
15. Antoine Wicricx, Viziune imaginară, dup ă 1591, gravură, Cabinet Provincial Arqucologico, Etnologico y de Bellas Artes, Cadiz.
des Est:i.mpcs, Bibliothcque Royalc Albert Ier, Bruxelles. Foto: Foto: Arxiu Mas.
Institut Roya! du Patrimoinc Artistiquc. 32 . Tiţian, Triumful Sfintei Treimi (Gloria), 1551-1554, ulei pe pânză,
16. An toi ne Wicricx, Miracolul de la Segovia, 159 I, gravur:i pe cupru, 346 x 240 cm, Museo clei Prado, Madrid. Foto: Arxiu Mas.
11 x 6,8 cm, C abinet des Estampcs, Bibliothcquc Royale Albert 33 . Vicente Carducho, Apariţia Fecioarei şi a Sfântului Petru în faţa dis-
Ier, Bruxelles. Foto : Institut Roya! du Patrimoinc Artistiquc. cipolilor Sfântului Bruno, catedrala din Cordoba. Foto: Arxiu Mas.
17. Luis de Morales (supranumit Divinul Morales), Fecioara şi Sfân- 34. Vicente Carducho, Viziunea Papei Victor 111, catedrala din Cor-
tul Ioan ş i [sus purtând crucea, eliptic reconstituit, tempera pc doba . Foto: Arxiu Mas.
lemn, 61 x 41,5 cm ş i 60 x 52 cm, Kunstmuscum, Basci. Foto: 35. Tiţian, Gloria, detaliu din ii. 32.
Offcntlichc Kunstsammlungcn, Bascl/M:i.rtin Bi.ihlcr. 36. Francisco de Zurbaran, Viziunea Sfântului Francisc, detaliu din
18. Francisco Camillo, Sfântul I oan Evanghelistul şi Fecioara îl înco-
ii. 31.
ronează pe Sfântul Ioan al lui Dumnezeu, 1653, ulei pc pânză,
37. Anonim spaniol, Imaculata Concepţie, secolul al XVII-iea. Foto:
233,6 x 127 cm, Thc Bowes Muscum, Barnard Castlc (Durham) .
Arxiu Mas.
19. Franci sco de Zurbaran, Sfânta Faţă (Năframa Sfintei Veronica),
38. Juan deJuancs, Imaculata Concepţie, secolul al XVI-iea, tempera
către 1631, ulei pe pânză, 70 x 51,5 cm, Nationalmuscum, Stock-
pe lemn, 180 x 140 cm, biserica parohială din Sot de Fcrrer, Cas-
holm. Foto : Erik Cornelius/Statcns Konstmusccr, Stockholm.
tellon. Foto: Arxiu Mas.
20. Anonim, Sfânta Faţă (Năframa Sfintei Veronica), secolul al XVI-iea,
39. Şcoala lui Juan deJuanes, Imaculata Concepţie, secolul al XVI-iea,
tempera pc lemn, Monastcrio de la Encarnacion, Âvila. Foto :
Arxiu Mas. tempera pe lemn, Ayuntamiento, Castellon de la Plana. Foto :
21. Juan Sanchcz Cotan, Crucifix, după 1603, ulei pc pânză, 220 x Arxiu Mas.
120 cm, Musco de Bcllas Artes, Granad a. 40. El Greco, Viziunea Sfântului Ioan la Patmos (I maculata Con -
22. Francisco de Zurbaran, Crucifix, 1627, ulei pc pânză, 290 x 168 cm, cepţie), către 1580-1585, ulei pe pânză, 236 x 118 cm, Museo de
Art Institute, Chicago. Santa Cruz, Toledo. Foto: Arxiu Mas.
23. Juan Martfncz Montancs, Crucifix (Cristo de la Clemencia), lemn 41. El Greco, Viziunea Sfântului Ioan la Patmos, detali u din ii. 40.
sculptat, după 1603, catedrala din Sevilla. Foto: Arxiu Mas. 42. Anonim hispano-flarnand, Viziunea Sfântu lui Ioan la Patmos,
24. Francisco de Zurbaran, Crucificare, cu un pictor, către 1635-1640, secolul al XVI-iea, Madrid, Escorial. Foto: Archivo Moreno/
ulei pc pânză, 105 x 84 cm, Musco del Prado, Madrid . Arxiu Mas.
25. Bartolomc Estcban Murillo, Viziunea Sfântului Anton de Padova, 43 . Diego Velazquez, Viziunea Sfântului Ioan la Patmos, către 1618,
1656, ulei pc pânză, 550 x 330 cm, catedrala din Sevilla. ulei pc pânză, 135 x 102 cm, National Gallery, Londra.
26. Bartolomc Este ban Muri li o, Viziunea Sfântului Francisc (Miracolul 44. Diego Velazquez, Imaculata Concepţie, către 1618, ulei pe pânză,
de la Porziuncola), către 1665-1666, ulei pc pânză, 430 x 295 cm, 135 x 102 cm, National Gallery, Londra.
Wallraf-Richartz-Muscum, Koln. Foto: Muscen dcr Stadt Koln. 45. Diego Velazquez, Viziunea Sfântului Ioan la Patmos, detaliu din
27. El Greco, Viziunea Sfântului Francisc, către 1600-1605, Hospital ii. 43.
de Mujercs, Cad iz . Foto : Arxiu Mas. 46. Francisco de Zurbaran, I maculata Concepţie, 1661 , ulei pc pânză,
28. Anonim spaniol, Viziunea Sfântului Francisc, secolul al XVII-iea, 136 x 102 cm, Szcpmuveszeti Muzeum, Budapesta.
ulei pc pânz ă, 85 x 71 cm, Koninklijk Museum voor Schone 47. Francisco de Zurbaran, I maculata Concepţie, detaliu din ii. 46 .
Kunstcn, în grija Bisericii de la Becrsc, Antwcrpen. Foto:© A.C.L. 48. Scoala lui de Murillo, Transverberarea Sfintei Tereza, ulei pc
Bruxelles. pânză, 189 x 116 cm, Colecţia]. Ma. Blanco de la Quintana, Âvila.
29. Juan de Juanes, Sfântul Ştefan la templu, detaliu din ii. 1. Foto: Arxiu Mas.

290 291
49. El Greco, Viziunea Sfântului Anton de Padova, 1577-1579, ulei 65 . Francisco Ribalta, Sfântul Francisc îmbrăţişându-l pe Cristos cru-
pc pânză, 104 x 79 cm, Museo de! Prado, Madrid. cificat, către 1620, ulei pe pânză, 228 x 167 cm, Musco Provincial
50. Bartolome Estcban Murillo, Viziunea Sfântului Anton de Padova, de Bcllas Artes, Valencia. Foto : Fran cisco Alcantara Bcnavcnt.
1664 - 1666, ulei pe pânză, 190 x 121 cm, Musco de Bcllas Artcs, 66. Antonio de Pcreda (?), Studiu de capete, secolul al XVII -iea, ulei
Sevilla. Foto: Junta de Andalucia, Sevilla. pe pânză, 24 x 35 cm, Instituto Valencia de Don Juan, Madrid.
51. Vicente Carducho, Viziunea Sfântului Anton de Padova, 1631, 67. Juscpc de Ribcra, Studiu de ochi, 1622, gravură, Graphische
Ermitaj, Sankt-Petersburg. Foto: Arxiu Mas. Sammlung Albertina, Viena. Foto: Lichtbi ldwerkstattc Alpcnland.
52. Maestru anonim, Altarul Sfântu lui Bernard, către 1290, tempera 68. Rafael, Sfânta Cecilia, detaliu din ii. 3.
pe lemn, Musco Luliano, Palma de Mallorca. Foto : Arxiu Mas . 69. Gian Lorenzo Bernini, Sufletul preafericit, către 1620, marmură,
53. Maestru anonim, Alăptarea mistică a Sfântului Bernard, înainte Palazzo di Spagna, Roma. Foto : Arte Fotografica, Roma.
de 1330, miniatură, 18 x 14 cm , Ms. 1078, foi. 178, Musee Conde, 70. Charles Le Brun, Extazul, ilustraţie pentru Methode pour appren-
Chantilly. Foto: Giraudon . dre a dessiner les passions, Cabinet des dcssins, Louvre (G . M.
6468).
54. Martin Bcrnat, Alăptarea mistică a Sfântu lui Bernard, detaliu al
71. Juscpc de Ribcra, Căinţa Sfântului Petru, către 1630, ulei pc
altarului, către 1493, catedrala din Tarazona, Zaragosa. Foto:
pânză, 126 x 97 cm, Thc Art Institute, Cbicago.
Arxiu Mas.
72. Jusepc de Ribcra, Sfântul Andrei, către 1620, ulei pc pânz ă, 136 x
55. Maestrul din Canapost, Alăptarea mistică a Sfântului Bernard,
112 cm, Quadrcria dci Girolamini, Neapole.
detaliu al altarului, a doua jumătate a secolului al XV-iea, tempera
73. Juscpc de Ribera, Sfânta Maria Egipteanca, 1651, ul ei pc pânză,
pe lemn, Muscu d'Art, Girona. Foto: Josepmaria Olivcras.
88 x 7l cm, Musco Civico Gactano Fi langicri, Neapole. Foto: Scala
56. Maestru anonim din Toledo, Alăptarea mistică a Sfântului Ber-
74. Charles Le Brun, Veneraţia, ilustraţie pentru Mcthode pour appren-
nard, secolul al XVI-iea. Foto: Arxiu Mas. dre a dessiner les passions (ed.Amsterdam, 1702 ). Foto : Bibliothcquc
57. Angelo Nardi, A lăptarea mistică a Sfântului Bernard, după 1619, Nationale, Paris.
ulei pc pânză, 265 x 200 cm, Mânăstirea Bcrnardinelor, Alcala de 75. Vicente C arducho, Studiu, 1626-1632, Musco clei Prado, Madrid .
Henares. 76. Vicente C arducho, Studiu, 1626-1632, grafit ş i intervenţii cu alb,
58. Juan de Roclas, A lăptarea mistică a Sfântului Bernard, 1610-1612, hârtie alb-gălbuie, 26,5 x 22,9 cm, Biblioteca Nacional, Madrid.
ulei pc pânză, 252 x 166 cm , Hospital de San Bernardo, Sevilla. 77. Francisco Ribalta, Viziunea Sfântu lui Francisc, către 1620, ule i
Foto: Arxiu Mas. pc pânză, 204 x 158 cm, Musco clei Prado, Madrid .
59. Bartolomc Estcban Murillo, A lăptarea mistică a Sfântului Bernard, 78. Francisco Ribalta, Viziunea Sfântului Francisc, detaliu din il. 77.
către 1660, ulei pc pânză, 311 x 249 cm, Musco de! Prado, Madrid. 79. Charles Le Brun, Uimirea ş i Admiraţia, ilustraţii pentru Methode
60. Bartolomc Estcban Murillo, A lăptarea mistică a Sfântului Ber- pour apprendre a dessiner Ies passions ( cd. Amsterdam, 1702 ).
nard, detaliu din ii. 59. Foto : Bibliothcquc N ationalc, Paris.
61 . Alonso Cano, Alăptarea mistică a Sfântul11i Bernard, către 1658-1660, 80. Tabel chirogramatic, gravură pentru Chirologia, or the Natural
ulei pc pânză, 267 x 185 cm, Musco de! Prado, Madrid. Foto: Language of the Hand ele John Bulwc1·, Londra, 1644. Foto:
Arxiu Mas. British Library, Londra.
62. Alonso C ano, Alăptarea mistică a Sfântului Bernard, detaliu din 81. Cele şapte moduri ale rugăciunii, ilu straţii pentru De penitentia
ii. 61. et partibus eius de Petrus Cantor, secolul al XIII-iea, British
63. Şcoala renană, Sfântu l Bernard îmbrăţişat de Cristos crucificat, Library (MS 19767), Londra.
pagină de gradual din prima jumătate a secolului al XIV-iea (cod. 82. Primele şapte moduri ale rugăciunii Sfântului Dominic, ilustraţii
U. H., 1 foi. 195r), Badischc Landcsbibliothck, Karlsruhc . pentru Los nueve modos de orar, secolul al XIV-iea, Monastcrio
64. Francisco Ribalta, Sfântul Bernard îmbrăţişându-l pe Cristos cru- de Santo Domingo ci Real, Madrid. Foto: Arxiu Mas.
cificat, către 1621-1625, ulei pe pânză, 158 x 113 cm, Musco clei 83 . Maestru anonim spaniol, Studiu, secolul al XVII-lca, desen, Colec-
Prado, Madrid . Foto: Arxiu Mas. ţia Braner, Zurich. Foto : Arxiu Mas.

292 293
84. Juscpc de Ribcra, Studiu, 1635-1637, peniţă şi cerneală brună Indice de nume
pc hârtie alb-gălbuie, nr. inv. 18467a, Dcpartcment des arts gra-
phiqucs, Muscc du Louvre, Paris. Foto: Agcncc photographique
de la Rcunion des Musees Nationaux.
85. Juan Carrcno de Miranda, Studiu, Biblioteca Nacional, Madrid.
86. Juan C arrcno de Miranda, Studiu, Biblioteca Nacional, Madrid.
87. Vicente Carducho, Stigmatizarea Sfântului Francisc, Monasterio
de la Ordcn Tcrciaria, Madrid. Foto: Arxiu Mas.
88. Jusepc de Ribcra, Sfântul Pavel Sihastrul, 1644, ulei pe pânză, 208
x 157 cm, Nationalmuseum, Stockholm. Foto: Statens Konstmuseer.
89. Anonim spaniol, Viziunea Sfântului Francisc (Miracolul de la
Porziuncola), sfârşitul secolului al XVI-iea, tempera pe lemn, Abbiati, Fabiano, 28 Campa11a, Pcdro de (Peter de
biserica parohială din Mondejar (Guadalajara). Foto : Arxiu Mas. Acuna de Adarvc, Juan, 67, 70 Kempcnecr), 74
Augustin de Hippona (Sfântul Cano, Alonso, 54-56, 99,
Augustin), 19, 27, 33, 53, 170-173, 175,210
206,208,216 Caravaggio (Michelangelo
Alberti, Leon Battista, 86, 96, Mersi da C aravaggio), 84,
185,206 196
Anton de Padova (Sfântul C arducho, Vicente, 87, 99-101,
Anton), 79, 80, 81, 84, 111, 103,104, 106-110, 113,
143-151, 175,210 148 -1 50, 186-188, 199,
Asensi, Juana, 140 203 -205,210,214,215,
Ayala, lnterian de, 143, 146, 224 -226
152, 172-174, 177, 182 Carol V (Carol Quintul), 106
Carrcno de Miranda, Ju an, 223
Bclting, Hans, 10, 71 Ccrteau, Michcl de, 88
Bernard de Clairvaux (Sfântu l Corrca de Vivar, Juan, 46, 47
Bernard ), 152, 165, 175 Cort, Cornel is, 106
Bernat, Martin, 157, 158, 160, 162
Bernini, Gian Lorenzo, 138, D amisc h, Hubert, 96
l 91, 192, 199 De' Conti, Si gism ondo, 34
Bcrruguetc, Pcdro, 57- 59, 21 O Dominic (Sfântul Dominic),
Borgona, Juan de, 37-40 217,219-221,226,228
Boschini, Marco, 111 Durcr, Albrecht, 22 - 24,
Bruno (Sfântul Bruno), 14-17, 96 - 98, 104, 106
19-22, 24, 25, 96, 98,107,205,
228 Erasm din Rottcrdam, 96 - 98
Bulwcr, John, 212,213
Flandcs, Juan de, 40-42, 84,210
Caldcrari, Ccsarc, 120, 121 Francisc de Assisi (Sfântul
C am illo, Franc isco, 65, 66 Francisc), 36, 81 - 85, 89-93,

295
101-103, 113,117,180,182, Murillo, Bartolomc Estcban, Tereza din A vila (Teresa d'Ăvila Vera, Martin de la, 216,221
207-210,214,22 5,228-2 30 79, 80, 82 - 85, 100, 101, 103, elcJcsus), 8, 24, 26, 32, 52-57, Voraginc, Jacques de, 46
11 l, 136, 137, 139, 146, 147, 59, 60, 85, 91, 95, 99, 100, 138,
Garcfa Hidalgo, J, 216 149 -1 51, 168 - 170, 228,230 139, 141, 142,180,21 0 Wicricx, Antoine, 61, 63
Gcrson, Jean, 27 Toma d'Aquino (Sfântul Wiericx, Jerome, 48
Greco, El (Domcnikos Nada!, Hicronymus, 48 Toma), 7,216,21 7 Wittkowcr, -Rudolf, 45
Thcotokopulos), 14, 43-45, Nardi , Angelo, 163, 164
53, 54, 89 - 91, 123 - 125, 134, Vasari, Giorgio, 22, 112, 113, Ycpes, Francisco de, 62
144-146, [49,208 Orrcnte, Pcdro de, 50, 51 189, 191, 192
Gutenberg, J ohanncs, 144 Osuna, Francisco de, 183,202,203 Vega, Lope ele, 137 Zurbaran, Fra ncisco de, 67, 68,
Vclazqucz, Diego Rodriguez, 74, 75, 77-79, 101 - 103, 111,
Hollanda, Francisco de, 188, Pachcco, Francisco, 22, 24, 26, 125, 126, 128-134 113, 134-137, 228,230
189 48,54, 7~ 74, 82, 86,8~ 10~
126, 132-134, 186
lgnaţiu de Loyola, 8 Palcotti, Gabriele, 25, 48-50,
82, 88, 162, 174
Ju an de Dios (Sfântul Ioan al Palomino, Antonio, 72, 74, 79,
lui Dumnezeu), 65 81, 82, 84, 85, lll, 150,199
Juanes,Juan de, 11 - 14, 21 , 25, Pcrcda, Antonio de, 187-189
36,95, 109,118,119 Pcrusino (Perugino), Pietro, 191
Juan de la Cruz (Sfântul Ioan Pctrus Cantor, 217, 218, 220
al Crucii), 8, 29, 60, 62, 64, Pliniu cel Bătrân, 81, 97
65, 94 Prodi, Paolo, 48

Kowal, David, 209 Rafael ( Raffocllo Sanzio ), 9,


17- 19, 21, 22, 24, 34-36, 98,
Le Brun, Charles, 192 - 194, l 03, 104, 106, l 89 - 192
1%, 199,201,211,213 Ribadcncira, Pcelro ele, 177, 182
Lomazzo, Gian Paolo, 215,224 Ribalta, Franci sco ele, 16,
177- 181,207- 211,213,214
Maestrul din Cmapost, 159,163 Ribalta, Ju an de, 14-17, 19-22,
Mâlc, Emile, 33 24, 25, 96 - 99, 106
Martinez, Juscpc, 70 - 72, 76, Ribcra, J uscpc de, 188, 189,
110-11 2 194- 201,222,226,227
Martfncz Montaiics,Juan, 76, 77, Roci as, Juan de, 163 - 168
79
Medina, Francisco de, 87 Sanchcz Coran, Juan, 72, 73
Michelangelo, l 04, l 06 Sandacus, Maximilianus, 88
Molinos, Miguel ele, 8 Schapiro, Meyer, 40
Monzon, Franc isco de, 202, 203 Soriano, Francisco, 121
Morales, Lufs de, 64 Sortc, Cristoforo, 93, 104

296
Cuprins

I I

Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
I. Ceruri înrămate: în căutarea unei definiţii . . . . . . . . . . . 11
1. Viziunea povestită ... .... ....... ; . . . . . . . . . . . . . . 11
2. Viziunea as am blată . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14
3. Funcţia fatică a imaginii vizionare . . . . . . . . . . . . . . . . 25
li. Viziune şi metadiscurs imaginar . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 32
1. Dedublarea iconic ă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 32
2. Dedubl ă ri narative . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36
III. Viziuni şi imagini . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 52
1. Viziuni . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 52
2. Imagini . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 60
3. Viziuni/imagini . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 70
IV. O privire în depărtări . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 86
1. Retorica nereprezentabilului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 86
2. Norul luminos . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 94
3. Figuri şi scene aeriene . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 99
4. Poetica petelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11 O
V. Fabricarea unei imagin i .... . .... .... . ..... ... .... 115
1. Deus Pictor ... ..... .. . .......... . .. ... ........ 115
2. De la „semn" la „tablou" . . ...... .. ... .. .... ... . 122
3. Pictor Divinus .. .. ..... . . . .................... 134
VI. Figuri ale Erosului mistic .... . .. .. ... .. .. .. ....... 138
1. A îmbrăţişa Verbul întrupat ....... .. ..... . .. ... . 141
2. A gusta laptele divinei înţelepciuni .. .. .. ...... .. . 152
3. ,, O favoare singulară" .. .... ... ...... ... ..... .. . 173

299
VII. Corpul văzăto r .. . ..... . . . .. .. .. . . . ........ .. . . .. 183
1. Chipuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 186
2. Posti:iri/ ,,poze" ... . .... . ................ . ..... 202
3. Tehnici ale extazului şi retorică a corpului ..... . .. . 214
În loc de concluzie: 21 de teze
despre reprezentarea experienţei vizionare ....... . .. 233
Note ... . ............. .. .. . . . ..... . ...... .. ...... . 237
Bibliografie selectivă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 273
Lista ilustraţiilor ... .. ......... . ..................... 289
Indice de nume .............. .. ..... . ...... ... .... . 295
Autorul 1n biroul său de la Universitatea
din Fribourg, 1993. Foto : Serviciul de
Presă al Universităţii din Fribourg

Pe copertă :

JUSEPE DE RIBERA,
Sfânta Maria Egipteanca (detaliu oglindit),
1651, Museo Civico Gaetano Filangieri,
eapole
JUSEPE DE RIBERA,
Studiu de ochi (detaliu), 1622,
Graphjsche Sammlung Albertina, Viena

S-ar putea să vă placă și