Portofoliu

Managementul clasei de elevi

Crăciun Daniela-Maria
Fcultatea de Limbi și Literaturi Străine
Profilul: Filologie, Spaniolă A-Engleză B
Anul al III-lea

PROFESOR: ADINA PESCARU

Prima parte:

1. Profesorul "slide" vă place? Indiferent de raspuns, motivati-vă alegerea.

Sunt sigură că există studenți cărora le place acest tip de profesor, fie pentru că
nu este nevoie să participe activ la ore, fie pentru că învățatul acasă, singuri, li se potrivește
mai bine. Însă îmi aduc foarte bine aminte groaza prin care treceam atunci când la clasa
noastră venea un profesor nou și realizam, încă din primele ore de predat, că singurul lucru pe
care îl face este să își predea lecția fără să interacționeze cu noi și fără să îi pese dacă am
înțeles sau nu ceva. Pentru că de cele mai multe ori, nu înțelegeam nimic. Mă gândeam numai
cum o să ajung acasă și o să trebuiască să recitesc tot ceea ce am notat mecanic în caiet, în
speranța că atunci când voi fi singură și liniștită voi fi capabilă să descifrez sau să îmi dau
seama ce a vrut să spună prin acele lucruri.
Acum că am povestit experiența mea din anii de gimnaziu și liceu, pot spune că de
când am intrat la facultate am început să mă adaptez acestui tip de predat, pentru că
majoritatea profesorilor pe care i-am avut s-au identificat perfect cu acest tip.
Pe de altă parte, cred că noile generații se adaptează mult mai greu „profesorului slide”
din cauza faptului că sunt deprinși cu dinamismul ce caracterizează jocurile video, cu
rapiditatea mijloacelor de comunicare, cum ar fi internetul, iar capacitatea lor de a rămâne
atenți pentru 50 de minute nu este tocmai grozavă. În consecință, este nevoie ca profesorul să
se adapteze acestui lucru, să-i implice pe elevi în procesul de predare-învățare, să le pună
întrebări și chiar să fie inovativ, aducând în sala de clasă tehnologia care reprezintă o parte
importantă din viețile lor de zi cu zi. În felul acesta, copiii vor fi mult mai interesați de lecție,
pentru că vor realiza că tehnologia nu este făcută numai pentru timpul liber, ci se poate utiliza
și ca metodă de predare și, în cazul lor, de învățare, iar asta este la fel de distractiv ca atunci
când se joacă pe telefon sau pe consolă.
Acesta este principalul motiv pentru care consider că „profesorul slide” nu mai este
potrivit pentru școala și elevii din ziua de azi, pe lângă faptul că nu cred că aceștia ar înțelege
conținuturile explicate, deoarece creierul lor este obișnuit cu un tip total diferit de informații,
furnizate într-o maniera care să implice interacțiune, divertisment și dinamism.
Așadar, vremurile s-au schimbat și același lucru ar trebui să se întâmple și cu
profesorii, care ar trebui să facă tot posibilul să se adapteze nevoilor clasei de elevi și felului
lor de învățare.
2. Enumerați cel putin trei responsabilități aferente urmatoarelor roluri:

a. Prieten b. Coleg
-să fie onest -să fie politicos
-să ajute atunci când este nevoie -să ajute dacă este nevoie și poate
-să se preocupe pentru cealaltă persoană -să-i respecte pe ceilalți colegi
-să încerce să ofere cele mai bune sfaturi -să sesizeze profesorului dacă unul dintre
-să fie sincer colegii lui este maltratat de ceilalți copii

c.Nepot d. Fiu sau fiica

- să-i respecte pe ceilalți membri ai familiei -să-i asculte pe părinți și să le respecte
- să-i ajute atunci când este nevoie de el deciziile
- să-și viziteze bunicii și să le arate cât de -să îi ajute în casă
mult îi iubește -să îi respecte
-să nu le ascundă lucruri și să păstreze o
relație deschisă cu aceștia
e. Frate/soră
-să comunice
-să aibă grijă unul de celalalt
- să se ajute
-să le spună părinților dacă cred că ceva este în neregulă cu celalalt.

f. Elev
-să aibă un comportament adecvat la șscoală
-să folosească un limbaj politicos
-Să aibă o ținută adecvată
-să-i respecte pe cei cu care interacționează
-să-și facă temele și să-și aducă toate cărțile și caietele de care are nevoie într-o anumită zi la
șscoală
-să învețe

g. Prieten/prietena intr-o relatie de iubire.

-să comunice cu celalalt
-să-l respecte
-să fie sincer
-să se preocupe pentru binestarea și fericirea celuilalt
-să aibă grijă de el/ea când nu se simte bine
-să-l asculte și să încerce să-l ajute atunci când are nevoie

3. Dacă un elev face urmatoarele fapte, cum procedați dumneavoastră în calitate de

profesor:
a.Lovește un coleg
M-am gândit de foarte multe ori ce aș face dacă m-aș regăsi în această situație ca profesor,
pentru că mi se pare o problemă foarte delicată. Cred ca aș vorbi cu cei implicați în conflict și
i-aș întreba care a fost cauza altercației. Apoi, depinzând de caz, le-aș explica că nu era nevoie
să se lovească ca să rezolve problema și că puteau să comunice. Violența nu face altceva decât
să înrăutățească lucrurile. I-aș îndemna să vorbească și să-și spună unul celuilalt ce i-a
deranjat, apoi aș încerca să îi fac să se împece. Dacă tot nu se rezolvă și incidentul se repetă,
aș suna acasă și i-aș ruga pe părinți să purtăm o discuție, dar fără să afle copilul. Aș încerca să
caut în ambientul familial atât cauza comportamentului său agresiv, cât și soluția. Nu le-aș
spune părinților că fiul lor are un comportament agresiv față de ceilalți copii și trebuie
pedepsit, ci le-aș spune că a avut loc un incident, dar sunt sigură că îl putem rezolva împreună
și putem face ca asta să nu se mai repete, dar dacă și numai dacă lucrăm împreună și încercăm
să remediem problema.

b.Ia ceva ce nu-i aparține

I-aș explica că nu este în regulă să luăm lucrurile altor copii fără permisiunea lor și dacă are
nevoie de ceva, e nevoie doar să ceară. Dacă aș avea lucrul respectiv asupra mea, i l-aș da lui
și i-aș arăta că trebuie doar să spună și eu voi face tot posibilul să i-l aduc (asta dacă este
vorba despre obiecte mărunte, precum rechizitele școlare). De asemenea, mi-ar plăcea ca
elevii să nu aibă asupra lor la școală obiecte de valoare, care ar putea fi pierdute sau ar putea
să îi facă pe ceilalți să se simtă inferiori. Celorlalți copii le-aș spune că sunt sigură că elevul
respectiv nu a vrut să-și însușească acel obiect, ci doar să se uite la el și nu și-a dat seama să
întrebe, dar că sunt sigură că de acum înainte o va face, pentru ca ceilalți să nu îl
marginalizeze.
c.Falsifica notele din carnet
Aș vorbi cu el și aș încerca să aflu care a fost motivul pentru care a făcut-o. Cel mai des în
acste cazuri motivul este teama față de ce vor spune părinții când vor afla că fiul sau fiica lor a
luat o notă mediocră sau mică. I-aș explica că este în regulă să ia și note mici uneori, pentru că
că nu putem să excelăm în toate domeniile. De aia există profesori specializați pe o singură
materie, maxim două (în cazul limbilor străine). Poate a luat o notă mică la limba română, dar
are 10 la matematică. Fiecare dintre noi este bun la ceva, dar nimeni nu este perfect. Apoi aș
încerca să mă întâlnesc cu părinții, să le explic ce s-a întâmplat și să le spun că dacă își ceartă
copilul pentru note, nu este întocmai cel mai bun lucru pentru dezvoltarea lui, pentru că notele
nu arată întotdeauna nivelul la care este un anumit elev. Elevul trebuie să învețe din plăcere,
iar nu din frica de părinți și dacă continuă să facă asta, copilul o să le ascundă acum notele de
la școală, iar mai târziu lucruri mult mai importante. În cazul în care un copil ia o nota mică,
părintele trebuie să îi spună: „Este în regulă, câteodata se mai întâmplă, nu trebuie să fii
supărat. Mi s-a întâplat și mie când eram ca tine. Dar sunt sigur și am încredere în tine că data
viitoare o să iei o notă mai bună!”.

4. Ce faceți când:
a.Sunteți trist
Când sunt tristă încerc să mă descarc, îmi place să fiu singură și să nu fiu întrebată ce am. De
obicei nu cer ajutorul nimănui, nici măcar al prietenilor, nu vorbesc despre cauza tristeții mele
cu nimeni. Până la urmă accept și îmi trece de la sine sau învâț să trăiesc cu motivul tristeții
mele.

b.Sunteți nervos
Mă izolez și încerc să mă calmez, iar apoi discut lucrurile cu calm și văd dacă există vreo
soluție pentru a rezolva problema. Nervii cu siguranță nu aduc nimic bun, ci doar înrăutățesc
situația. De aceea este bine să încercăm să nu ne enervăm sau să o facem cât mai rar cu
putință, pentru că este doar un instinct ce trebuie stăpânit.

c.Vă simțiți singur

Când mă simt singură ascult muzică și cânt (chiar dacă nu am talent) și uit imediat de acest
sentiment.
d.Sunteți nemulțumit
Când sunt nemulțumită încerc să fac tot posibilul ca lucrurile să iasă așa cum vreau. Dacă nu
există soluție, mă conformez și mă gândesc că așa a trebuit să fie, dar o să vină lucruri mai
bune în viitor.

e.Vă este frică

Când îmi este frică de obicei îmi sun mama sau bunica și ele mă ajută să mă liniștesc și să mă
simt în siguranță. Am o relație foarte bună cu ele și mă fac mereu să mă simt confortabil cu
mine, îmi spun întotdeauna că sunt sigure ca pot să trec peste acel obstacol pentru că am reușit
să trec peste atâtea, iar dacă nu o voi face, nu e sfârșitul lumii, înseamnă că mă așteaptă ceva
mai bun, dar până atunci, să nu mă dau bătută. Totul se va rezolva până la urmă. Atunci simt
cum dispare orice sentiment de teamă și îmi dau seama că trebuie să îmi controlez emoțiile,
pentru că nu fac decât să mă agite. Sunt o persoană care este colpeșită de sentimente uneori,
dar care reușește să nu simtă nimic în anumite momente. Îmi tot spun că e doar în capul meu
și că o să reușesc, că trebuie să mă stăpânesc și am învățat să le controlez. Nu pot întotdeauna,
dar încerc mereu.

Ce tip de ajutor si din partea cui ați putea primi sau ați vrea să primiți în fiecare din situațiile
de mai sus?
De cele mai multe ori nu doresc să primesc ajutor pentru că am învățat să gestionez
situația singură. Dar dacă nu aș reuși, aș dori să primesc ajutor și susținere din partea familiei
mele. Ei reușesc mereu să mă facă să mă simt mai bine.

Partea a II-a

Descrieți „școala viitorului”.

Cred că este destul de dificil să descriem școala viitorului, pentru că asta ne-ar pune în
postura de a crea o utopie, o lume paralelă, imaginată, ireală, mai ales atunci când vine vorba
de sistemul de învățământ românesc, unde lucrurile par a se dezvolta cu încetinitorul.
 Acum că încerc să mă gândesc la asta, îmi dau seama că imaginația îmi zboară la o
școală perfectă, în care profesorul intră în clasă cu zâmbetul pe buze, în care birocrația ce îi
ocupă cea mai mare parte a timpului liber nu mai este atât de importantă și se pune accentul
atât pe bunăstarea sa, cât și a elevilor. Elevii vin cu drag la școală și nu există diferențe sociale
între ei, fiecare are aceleași șanse și aceleași avantaje, aceleași instrumente de învățare. Nu
există bullying, conflicte sau neînțelegeri. Tot ceea ce se poate găsi în sala de clasă este
înțelegere, bunăvoință, comunicare și respect.
Însă această descriere este cea a unei școli perfecte, parcă scoase din basme, ceea ce nu
se poate întâmpla în realitate, pentru că fiecare lucru are defectul lui. Așa că voi încerca să
rămân cu picioarele pe pământ și să mă gândesc cum cred eu că va arăta școala viitorului.
În primul rând, aș vrea să cred că viitorul ne va aduce școli mult mai curate. Deși asta
ar trebui să fie esențial, fiecare s-a izbit la un moment dat de lipsa săpunului de la baie, ca să
nu mai spun de lipsa totală a igienei și nimeni nu s-a plâns niciodată de asta, pentru că se pare
că în școlile din România asta este o normalitate. Copiii de la clasele I-IV sunt foarte expuși
microbilor, iar foarte mulți dintre ei nu știu cum să se ferească de ei în mod eficient, deși sunt
sigură că încearcă să urmeze sfaturile părinților și ale învățătorilor. Ei sunt cei mai expuși
riscului. Apoi, pe măsură ce cresc, își dau seama că trebuie să atingă cât mai puține lucruri
pentru a evita să contacteze vreun microb, și chiar evită să folosească baia din incinta școlii pe
cât posibil. Cred ca acesta ar fi primul pas către o școală mai bună. Progresul începe cu lucruri
mărunte, dar destul de importante.
De asemenea, mi-ar plăcea ca viitorul să vină cu niște săli de clasă mult mai dotate, cu
laptopuri, videoproiectoare, tablă ecologică, pentru ca nici profesorul nici elevii să nu fie
nevoiți să inhaleze praf de cretă. Aceste lucruri ar face munca profesorului mult mai ușoară,
dar, cel mai important, mult mai eficientă. Ne plângem mereu că orele de curs nu sunt
interactive și că elevii se plictisec pe parcursul acestora. Toată vina este a profesorului, în
opinia unora, care nu știe să capteze atenția elevilor săi. Acest lucru este adevărat uneori,
recunosc, dar trebuie luat în considerare și faptul că acel profesor nu dispune de materialele
necesare susținerii orelor de curs. Ba mai mult, de cele mai multe ori scoate bani din buzunar
pentru a cunpăra lucrurile de care are nevoie și pe care statul nu i le pune la dispoziție.
Pe de altă parte, ar fi ideal ca toate școlile să le ofere elevilor dulăpioare proprii, în
care să își țină cărțile și să nu fie nevoiți să le care în fiecare zi de acasă la școală și de la
școală acasă, pentru că țin minte foarte bine cum veneam cu ghiozdanl plin de cărți, iar într-o
zi, din curiozitate, bunica mea l-a cântărit și avea 6kg. Ceea ce mi se pare enorm de mult. Să
nu uităm faptul că o mulțime de copii suferă de scolioză, ba din cauza băncilor inconfortabile,
ba din cauza greutății mult prea mari pe care sunt nevoiți să o ducă în fiecare zi.
În plus, mi-ar plăcea ca școala viitorului să le ofere elevilor acces gratuit la biblioteci
sau la materiale disponibile online, dar cu plată. Foarte mulți copii provin din familii sărace,
care nu au bani nici pentru hăinuțe. A le da acestor copii șanse egale cu cei care au posibilăți
financiare mai bune înseamnă a le oferi acces la toate sursele de informație la care au acces și
ceilalți. De aceea cred că ridicarea taxelor pentru accesul în biblioteci ar fi cea mai bună idee.
O altă problemă care ar trebui analizată este starea manualelor, care este deplorabilă. Aici este
vina atât a copiilor, care nu au grijă de ele, dar și a sistemului de învățământ. Manuelele sunt
extrem de vechi și neactualizate, textele și exercițiile sunt depășite de inteligența copiilor. Se
poate observa foarte ușor cum de la generație la generație, aceștia devin tot mai curioși, mai
inteligenți, mai informați. Atât de informați încât de foarte multe ori profesorul este pus în
fața unor ăntrebări la care nu are răspuns și trebuie să se informeze suplimentar pentr a-și
lămuri elevul.
De asemenea, mi-ar plăcea ca sistemul de notare să fie scos pentru clasele I-IV pentru
că mi se pare că dă naștere unui fel de concurență inutilă între elevi. Consider că în acești ani
ar trebui să se pună mai mult accent pe dezvoltarea lor socială și pe formarea
comportamentului. Oricum, notele nu arată întotdeauna adevăratul potențial al unui elev, ci
sunt doar o convenție, care de multe ori face mai mult rău decât bine.
Apoi trecând la ținută, consider că uniforma este o idee bună pentru școlile românești,
unde părinții cred că trebuie să își îmbrace copiii cu cele mai bune și scumpe haine pentru a fi
apreciați, concepție care mi se pare total greșită. Îmbrăcămintea nu arată caracterul elevilor,
așa cum se susținea acum ceva timp în lupta împotriva uniformei, si mai ales cea scumpă, care
iese în evidență și strigă cu toate puterile „Eu am și tu nu ai!”. Caracterul este cel pe care ni-l
formăm într-o perioadă îndelungată de timp și ne definește pe noi, ca oameni, în funcție de
calitățile noastre morale și de comportament. Așadar, nu poate fi exprimat prin îmbrăcăminte.
Uniforma aduce egalitate între elevi și arată respectul pe care aceștia îl au pentru
instituția de învățământ din care fac parte. Deci, mi-aș dori o „școală a viitorului” în care să
existe uniforme. Ar fi ideal ca acestea să fie însoțite de un limbaj și un comportament adecvat,
respectuos, demn al elevului.
Pe de altă parte, îmi imaginez „școala viitorului” cu profesori implicați și înțelegători,
profesori care sunt fericiți că ajută la formarea și dezvoltarea unei ființe umane și care
realizează cât de importantă este slujba lor pentru societate. Se spune că nu putem trăi fără
doctori, ingineri, piloți etc. dar aceștia nu ar fi existat fără profesori.
 Așa că, acum sau în viitor, trebuie să le mulțumim si să le fim recunoscători acestor
oameni minunați pentru că dau în fiecare zi o bucățică din ei celorlalți!