Referat la ITP

Asigurarea calității în industria textilă,

privind materii prime și materiale

Profesor :

Elev : Bejenaru Gheorghe Cristian

2021
 Cuprins

1. Istoria industriei textile

2. Procese tehnologice
2.1 Naveta zburătoare
2.2 Mașină de filat hidraulică
2.3 Teaser electric
3. Primele ateliere
4. Alte progrese
5. Caracteristicile industriei textile
6. Materia primă
7. Produse pentru consum final
8. Contaminarea
8.1 Contaminarea apei
8.2 Poluarea aerului
8.3 Materiale poluante
9. Bibliografie
 Introducere

Industria textilă cuprinde sectorul industriei prelucrătoare pe scară largă, care este

responsabil pentru producția de fibre și articole legate de îmbrăcăminte și îmbrăcăminte,
utilizând materii prime de origine atât naturală, cât și sintetică.
Deși, din punct de vedere economic, este de obicei grupat cu industria încălțămintei, din
punct de vedere tehnic include procese fundamental diferite, cum ar fi filarea, smocul (înnodarea
covoarelor), tricotarea, vopsirea țesăturilor, finisarea fabricarea textilelor și confecțiilor.
În prezent, industria textilă este unul dintre cei mai mari generatori de locuri de muncă
din lume, în principal în țările în curs de dezvoltare. Este, de asemenea, considerată a doua
industrie cu cea mai mare poluare de pe planetă, deoarece necesită cantități mari de apă pentru a-
și desfășura procesele, emite gaze dăunătoare în atmosferă și generează volume mari de deșeuri
solide.
În plus, acest tip de industrie contribuie la generarea de deșeuri prin fenomene de modă
precum „moda rapidă” sau „moda rapidă”, unde ciclul de viață al articolelor de îmbrăcăminte și
al îmbrăcămintei este mai mic de un an, transformându-le rapid în deșeuri.
Industria textilã este consideratã una dintre cele mai importante ramuri industriale pentru cã se
aflã intr-o legãturã directã cu activitatea omului. Una dintre necesităţile vitale ale fiinţei umane din toate
timpurile a fost ca, pe lângă asigurarea hranei, să-şi procure şi materialele necesare confecţionării
îmbrăcămintei.
Industria textilă şi cea a confecţiilor de îmbrăcăminte, cu o tradiţie de peste 100 ani în România,
s-a dezvoltat mai accentuat în perioada 1965 –1980 cu utilaje, instalaţii şi tehnologii preponderent din ţară.
Structura de producţie a anilor 1970–1980 a fost astfel construită încât să satisfacă nevoile pieţei interne cu
textile şi îmbrăcăminte, iar surplusul de produse să se exporte preponderent în ţările ce fac parte din
Consiliul de Ajutor Economic Reciproc ( CAER) şi apoi în altetari. .
Începând cu anul 1990, cererea de produse textile şi de îmbrăcăminte pe piaţa internă a scăzut
vertiginos, piaţa Consiliului de Ajutor Economic Reciproc s-a destrămat, iar competitivitatea produselor
textile de atunci era inferioară produselor similare din ţările concurente. Sectorul industrial al confecţiilor
este unul dintre sectoarele dinamice ale economiei româneşti. Acest sector industrial a demonstrat ca este
cel mai rentabil şi cel mai viabil, dacă ne raportăm la industria uşoară în ansamblu şi pentru întreaga
perioadă 1990 până în prezent.
 În România există multe firme ( 5.743 microintreprinderi si aproape 4.000 intreprinderi mici si
mijlocii) care produc aproape toate tipurile de confecţii de îmbrăcăminte. Ponderea cea mai mare o deţin
firmele producătoare de îmbrăcăminte femei, îmbrăcăminte bărbaţi şi îmbrăcăminte copii; urmează cele
care realizează îmbrăcăminte sport precum şi confecţii tricotate. O pondere mai mică o deţin firmele care
produc lenjerie de corp, ciorapi.
Principalii producători din industria de textile sunt societăţi care funcţionează de peste 100 ani
(Carpatex - S.A. Braşov, Stofe - S.A. Buhuşi, Dorobanţul - S.A. Ploieşti, Libertatea S.A. Sibiu, Textila -
S.A. Sfântul Gheorghe), care prin performanţele lor de calitate şi preţ, au dobândit avantaj competitiv la
export. Alţi producători importanţi în acest domeniu sunt: EL-Tex S.A. Prejmer, Argeşana S.A. - Piteşti,
Trainica S.A. - Pucioasa.
 1. Istoria industriei textile

Industria textilă s-a născut odată cu Revoluția Industrială și inventarea războinicelor

mecanice, în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Înainte de invenția mașinilor dedicate în
mod special realizării filării la scară largă și a proceselor de fabricație a țesăturilor, în principal
munca feminină era responsabilă de efectuarea acestor procese manual și la scară mai mică.
Țesăturile ar putea fi derivate ulterior către un meșter specializat în îmbrăcăminte, cum ar fi
croitorul.
2. Progrese tehnologice

Revoluția industrială a adus cu sine inventarea și dezvoltarea a numeroase progrese care au

permis acestei industrii să crească rapid și să se extindă în principal în Marea Britanie, Franța și
Statele Unite. Printre aceste progrese se pot evidenția următoarele:

2.1 Naveta zburătoare

Inventat de englezul John Kay în 1733. Această navetă a făcut posibilă optimizarea
timpilor de producție și reducerea numărului de angajați necesari pentru a țese fibrele de bumbac
la jumătate.
Creată de englezul James Hargreaves în 1764. Această mașină a permis utilizarea a până la opt
bobine pentru a fila fibrele de bumbac, reducând numărul de muncitori necesari proceselor de
filare la unul.

2.2 Mașină de filat hidraulică

Dezvoltat în 1768, de englezul Richard ArkWright. Această mașină de filat folosea o roată
hidraulică și forța apei pentru a fila fibrele, prin urmare, trebuia să fie amplasată lângă râuri.

2.3 Teaser electric

Înregistrat de preotul englez Edmund Cartwright în 1785. Acest război era alimentat de motoare
cu aburi independente, permițându-i să fie instalat departe de sursele de apă.
 3. Primele ateliere

Aceste progrese tehnologice, derivate din Revoluția Industrială, au pus bazele unei dezvoltări
ulterioare a industriei textile. În acest fel, ar putea fi instalate primele ateliere, în care fibrele
puteau fi filate și țesăturile produse constant.
În ciuda faptului că introducerea unor mașini din ce în ce mai tehnice i-a scos pe mulți
meșteșugari din textile, aceste ateliere au continuat să folosească volume mari de muncă dedicate
exclusiv producției textile.

4. Alte progrese

De-a lungul anilor, industria textilă a făcut parte dintr-un proces constant de modernizare și
schimbare, care i-a permis creșterea volumelor de producție și scăderea prețurilor produselor
sale.
La fel, datorită progreselor tehnologice, economice și sociale, de la sfârșitul anilor 1800 până
în prezent, această industrie și-a putut concentra eforturile asupra tratamentului fibrelor sintetice,
dând loc dezvoltării de noi materiale textile, cu timp de elaborare avantaje mai scurte și
nenumărate pentru fabricarea bunurilor de larg consum.

5. Caracteristicile industriei textile

- Este strâns legată de lumea modei, ca materie primă necesară pentru generarea constantă de noi
produse pentru consumul în masă.
- Aparține grupului așa-numitelor industrii „ușoare”, deoarece produsele sale sunt destinate
consumatorului final.
- Are particularitatea de a utiliza în procesele sale, atât materii prime naturale (în principal
bumbac, mătase sau lână), cât și sintetice (de obicei poliester, nailon sau spandex).
- Este a doua industrie cu cea mai mare poluare la nivel mondial și una dintre cele care folosește
cea mai mare apă în procesele sale de producție.
- Este unul dintre cei mai mari generatori de locuri de muncă din țările în curs de dezvoltare,
prezentând în mod obișnuit condiții de muncă precare pentru angajații săi, dintre care majoritatea
sunt femei.
produse
6. Materie prima

Materiile prime ale industriei textile pot fi fibre naturale, din minerale, plante sau animale;
sau fibre sintetice, fabricate din procese chimice.
Câteva exemple pentru fiecare grup sunt următoarele:
- Fibre vegetale: bumbac, raion, in, ramie, cânepă și lyocell.
- Fibre animale: lână, angora, mohair, cașmir și ceda.
- Fibre minerale: azbest, sticlă și metale prețioase precum aurul.
- Fibre sintetice: poliester, nailon, spandex, acetat, acril, ingeo și polipropilenă.
Fibrele cele mai utilizate pentru fabricarea materiilor prime sunt bumbacul, poliesterul și
nailonul.

7. Produse pentru consum final

Această categorie este împărțită în patru subgrupuri, așa cum este prezentat mai jos:
- Confecții: acestea depind de lumea modei, care reprezintă cea mai semnificativă porțiune din
această industrie.
- Textile pentru casă: aici sunt incluse toate tipurile de articole de uz casnic realizate din țesături
și fire. Câteva exemple sunt lenjeria de baie, lenjeria de pat, covoarele și perdelele.
- Țesături pentru îmbrăcăminte tehnică: sunt utilizate pentru confecționarea articolelor de
îmbrăcăminte care rezistă la medii extreme sau speciale, în special pentru uz militar.
- Țesături industriale: aici sunt textile grupate a căror dezvoltare tehnologică corespunde
satisfacerii nevoilor specifice. Trei grupuri se găsesc aici:

 Țesături compozite: sunt alcătuite din fibre armate cu alte materiale, care le permit să-și
îmbunătățească proprietățile fizice și mecanice.
  Țesături nețesute: au o structură de plasă, realizată din procese chimice, termice sau
mecanice. Pot avea proprietăți bune pentru a rezista la umiditate și la temperaturi ridicate.
 Țesături cu utilizare directă: sunt utilizate în produsele finite, cum ar fi genți, pantofi și
copertine, printre altele.
8. Contaminare
8.1 Contaminarea apei

Industria textilă produce aproximativ 20% din apele uzate ale planetei. În funcție de
țesătura fabricată, consumul de apă poate ajunge la 200 de litri la 1 kg de țesătură. În plus, pentru
cultivarea bumbacului, se consumă aproximativ 3,5% din apa utilizată în producția agricolă din
lume.
Pe de altă parte, atât în crearea fibrelor sintetice, cât și în procesele de finisare a țesăturilor, se
elimină apa care conține substanțe chimice și coloranți, dintre care unele sunt cancerigene și nu
sunt biodegradabile.

8.2 Poluarea aerului

Cea mai mare cantitate de poluare a aerului are loc în etapa finală a fabricării țesăturilor, unde
diferite procese sunt utilizate pentru a elimina impuritățile și a efectua operațiuni de finisare, cum
ar fi vopsirea. Aceste procese generează emisii atmosferice nocive, cum ar fi eliberarea de praf,
fibre, vapori toxici și mirosuri neplăcute.

8.3 Materiale poluante

Deșeurile solide din industria textilă provin în principal din materii prime, resturi din bucăți de
țesături și piese respinse din cauza defectelor. În mod normal, acest tip de deșeuri nu sunt
biodegradabile, ceea ce duce la acumularea lor în gropile de gunoi.
În prezent, unele țări propun alternative pentru reutilizarea acestor deșeuri, pentru a reduce
impactul lor asupra mediului. Una dintre posibilități este producerea de biogaz din bumbac și
unele fibre de celuloză.
Cu toate acestea, până în prezent, majoritatea acestor deșeuri nu sunt utilizate și trebuie arse,
eliberând gaze poluante în timpul incinerării lor.
 9. Bibliografie

1. https://biblioteca.regielive.ro/referate/economie/industria-textila-si-a-produselor-textile-
327468.html
2. https://ro.warbletoncouncil.org/industria-textil-1170