Simbolismul

-curent literar manifestat la sf. sec. al XIX-lea;

- apare ca reacție la adresa romantismului și a impersonalității reci a parnasianismului
(descria natura obiectivă, exotică, o poezie impersonală, întoarcerea către valorile clasice);
- curent originar din Franța, are drept manifest articolulul „Le Symbolisme” al lui
Jean Moreas, publicat în revista „Le Figaro” (în acest articol se vorbea despre o poezie
care să sugereze, nu să descrie ); ulterior a fost promovat de poeții francezi: Charles
Baudelaire ( poezia „Corespondențe”), Stephane Mallarme, Paul Verlaine, Arthur
Rimbaud ( poezia „Vocalele”), Maurice Rollinat sau Edgar Poe ( autorul celebrului poem
Corbul
https://poetii-nostri.ro/edgar-allan-poe-corbul-poezie-id-4182/ );
-la noi, curentul a fost promovat de Al. Macedonski ( desi susține simbolismul, este un poet
romantic cu accente simboliste), prin cenaclul și revista „Literatorul”: „Poezia viitorului
nu va fi decât muzică și imagină…”; atinge apogeul la începutul sec. al XX-lea, prin
poeziile lui G. Bacovia;
- reprezentanți simboliști: G. Bacovia, Ion Minulescu ( Acuarelă, Romanța celor trei
cărăbii), Dimitrie Anghel ( În grădină), Ștefan Petică;
-deschide calea către poezia modernă;
Trăsături:
1. -o poezie a sensibilității pure;
2. -obiectul poeziei simboliste: stările, sentimentele nedefinite, stranii, care nu pot fi
exprimate, ci doar sugerate;
3. -predispoziția spre visare și reverie;
4. - importanța sugestiei care presupune corespondențe, legături ascunse între lucruri;
toate elementele care compun un poem simbolist ( motive, versificație, sentimente) au
putere de sugestie;
Mallarme evidențiază importanța sugestiei, ideea sa devenind principiu al liricii
simboliste: „a numi un obiect înseamnă a suprima trei sferturi din plăcerea pe care ți-o dă
un poem, plăcere care constă în bucuria de a ghici încetul cu încetul; să sugerezi, iată visul
nostru”);
5. – cultivarea simbolului ( implicit=cel care sugerează)- constă în utilizarea numelui unui
obiect concret pentru a ascunde o idee abstractă;
6. -prezența sinesteziilor- reprezintă niște asocieri realizate pe baza culorilor, a sunetelor, a
mirosurilor, sugerându-se anumite trăiri; ( corespondențe între sentiment și muzică, între
sentiment și culoare- Bacovia afirma: „Fiecărui sentiment îi corespunde o culoare”);
7. – muzicalitatea versurilor- în plan exterior redată prin rimă, ritm, vers liber, refren,
laitmotiv, în plan interior prin repetarea obsesivă a unor vocale sau consoane sau prin
tehnica repetițiilor;
8. – teme specific: condiția poetului și a poeziei,tema stărilor angoasante, confuze,
melancolice, citadinismul ( târgul provincial), tema morții , a nimicului existential, iubirea
cu starea de nevroză , dar și ca refugiu, poezia obiectelor, a culorilor, a naturii deprimante
sau a muzicii;
Motive: spleenul, plictisul, motivul ploii și al apei distrugătoare de materie, motivul
toamnei, al râsului și al plânsului absurd, motivul singurătății;