Plumb

De George Bacovia

Simbolismul este curentul literar si artistic care presupune folosirea simbolului , renuntarea la explicit in
valoarea sugestiei exprimarea unor stari vagi precum angoasa, nevroza, depresia , corespondentele
dintre elementele din natura si starea eului , prezenta sinesteziilor si muzicalitatea versurilor “Muzica
inainte de toate”.

Bacovia este recunoscut poetul care a dat intreaga dimensiune a simbolismului romanesc, adoptand
simbolismul francez la spiritual poeziei autohtone, dar depasind modelul catre deschiderea catre absurd
si paradox.Teme si motive precum : teama,boala , plansul, nevroza, nebunia , orasul, singuratatea ,
targul ,anotimpurile configureaza un eu poetic izolat si inadaptat.

Blazon al intrigii creatiei bacoviene , poezia “Plumb” deschide volomul omonim din 1916 care a fost
perceput drept o arta datorita strategiei poetului de a aborda lumea exterioara in favoarea privirii in
sine.

Poezia ilustreaza estitica simbolista asupra lumii si viziunea tragic asupra existentei , avand ca tema
moartea si conditia individului intr-un univers care ilustreaza si costrange ,sustine de motive precum :
sicriul ,cavoul ,somnul, iar ca symbol principal “plumbul”.

Titlul este reprezentat chiar de simbolul textului si sugereaza apasarea , greutatea sufleteasca , cenusiul
vietii , universal monoton si inchiderea spatiului existential.

Din punct de vedere structural , discursul lyric este organizat in doua catrene , corespunzatoare celor
doua planuri poetice: eul exterior , al naturii si cel exterior , al eului poetic.

Lirismul acestei creatii este de natura subiectiva , pus in evident de verbele si adjectivele predominante
la persona 1, precum : “am inceput” , “meu”, ‘stam’.

Primul catren sta sub semnul funebrului si debuteaza cu versul : “Dormeau adanc siciriele de plumb”
care accentueza ideea somnului vesnic. Spatiul este incremenit in timp si inchis, ca imagine a unei
singuratati totale si eterne :”Stam singur in cavou”. Singurul element de miscare este reprezentat de
vant , dar si acesta este resimtit ca rece si ostil.Toate elementele acestui décor sunt associate cu
“plumbul” , a caruin repetivitate obsedenta sugereaza monotonia ,anunta dezamagirea si desperarea
din al doilea catren :”scartaiau coroanele de plumb”.

A doua secventa strofica vizeaza un plan poetic orientat inspre straturile mai adanci ale eului,sugerate
prin tema iubirii : “Dormea intors amorul meu de plumb”. Strigatul din versul :”Pe flori de plumb,si-am
inceeput sa-l strig” exprima deznajdea la modul absolute a omului care nu si-a implicat afectiv fiinta , dar
si a omului instrainat de sine.

Imposibilitatea de a atinge idealul , stoparea oricarei posibilitati de a aspira spre absolute sunt sugerate
de metafore “aripile de plumb” care creioneaza un zbor intens, o cadere, prabusirea fizica si psihica.
Timpul verbal determinant in textul lyric este imperfectul care are valoare durative , evidentiind ideea
prelungirii acestei trairi funebre spre infinit si accentuand tot odata starea de tristete existential
sugerata de versurile : “dormeu”,”scartaiau”, “atarnau”.

Din punct de vedere al versificatiei , poezia se incadreaza in estetica simbolista , intrucat este present
paralelismul sintatic al versurilor 1 si 3 din fiecare strofa.In plus, masura metrica este fixa,incremenita ca
si atmosfera poeziei, avand 10 silaven , ritmul este iambic , sobru, iar rima sugerand inchiderea , este
imbratisata.

In concluzie , ‘Plumb’ ilustreaza poezia pura , nonreferentiala a simbolismului autentitc , in care isi
gaseste locul atat corespondentele, simbolurile , sugestiile si muzicalitatea , cat si ambiguitatea si
ermetisumul, ca semen ale progresului poetic.