UNIVERSITATEA ECOLOGICĂ DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE DREPT

Principiul precauției

Student: Aldea Alin Nicusor

Anul: II
IF

București, 2021

1
Cuprins

:
Introducere............................................................................................................................................3
Aplicarea principiului precauției.............................................................................................................4
Principiul precauţiei în luarea deciziei....................................................................................................5
Măsuri de precauție...............................................................................................................................5
Dezvoltarea principiului precauţiei de către instanţele judecătorești....................................................6
Concluzii.................................................................................................................................................7
Bibliografie.............................................................................................................................................8

2
Introducere

Principiul precauție are la bază comnicarea rapidă între toți cei interesați, care permite o
reacție rapidă în fața unui posibil pericol pentru sănătatea oamenilor, a animalelor sau a
plantelor ori pentru protecția mediului. În fapt, în cazul în care datele științifice nu permit o
evaluare completă a riscurilor, se poate recurge la principiul precauției, de exemplu, pentru a
împiedica distribuția sau chiar pentru a retrage de pe piață produsele potențial periculoase.

Principiul precauţiei vine în continuarea şi în completarea principiului prevenirii

pagubelor ecologice, al cărui conţinut se referă la măsuri de precauţie adoptate, chiar dacă nici
o pagubă nu se prefigurează în viitorul apropiat, astfel încât să fie eliminat orice risc (atât cât
este posibil) de degradare a mediului. “Expresie a răspunderii întemeiată pe incertitudine,
principiul precauţiei întruchipează o ficţiune, o răspundere fără obiect, dar care în mod
paradoxal s-a impus nu numai în doctrină, dar într-o bună măsură şi în dreptul pozitiv”. În
aplicarea acestui principiu şi în adoptarea deciziilor, factorii de răspundere trebuie să
manifeste în primul rând precauţie, prudenţă, diligenţă maximă, pentru ca în final să fie
evitate şi îndepărtate evetualele pericole ecologice. Inspirat din dreptul internaţional unde a
fost pentru prima dată consacrat (în cadrul OCDE şi într-o declaraţie ministerială din 1987),
principiul precauţiei a fost preluat şi în dreptul naţional şi european al mediului. Principiul
precauţiei a fost consacrat şi în cadrul Declaraţiei Conferinţei ONU de la Rio de Janeiro
(1992), când se afirmă că, în caz de risc de pagube grave ori inevitabile, absenţa certitudinii
ştiinţifice absolute nu poate servi drept pretext pentru a amâna adoptarea de măsuri efective
privind prevenirea degradării mediului.
Principiul precauţiei conferă o bază conceptuală pentru susţinerea argumentului conform
căruia, atunci când sunt planificate sau implementate proiecte de dezvoltare, chiar în lipsa
siguranţei știinţifice, pot fi necesare măsuri reglementative pentru a proteja mediul și
sănătatea umană. Prin principiul precauţiei se înţelege, în esenţă, necesitatea unei abordări
anticipative și prudente a procesului decizional în interesul dezvoltării durabile. Dacă are loc
o eliberare de substanţe chimice în mediul înconjurător, trebuie luată o decizie cu privire la
riscurile pe care le implică și dacă aceste riscuri sunt sau nu acceptabile.

3
Aplicarea principiului precauției

Din punctul meu de vedere, principiul trebuie, însă, aplicat într-un mod practic, adică fără
a împiedica dezvoltarea. Se pot distinge două modalităţi practice pentru acţiunile preventive
pe baza principiului precauţiei: precauţie strictă, însemnând că se încearcă evitarea sau
prevenirea dezvoltării sau eliberării oricăror poluanţi, și precauţie adaptativă - se recunoaște
existenţa incertitudii știinţifice și, permiţând procesele de dezvoltare sau emisiile de poluanţi,
sunt create proceduri pentru implementare și monitorizare în vederea evaluării oricăror
schimbări care ar putea apărea, flexibilizând posibilităţile de reacţie și răspuns.

După o lungă cercetare am aflat că există numeroase motive pentru care această nesiguraţă
sau incertitudine știinţifică poate apărea în cadrul abordării politicii de mediu și a
managementului riscului

a) lipsa de timp pentru a aduna informaţii suficiente. Adesea, deciziile trebuie luate cât mai
repede posibil și se poate ca timpul să nu permită obţinerea de date pentru reducerea
suficientă a gradul de nesiguranţă. Acest lucru este valabil în special când este vorba despre
impactul pe termen lung al unor procese sau poluanţi (boli cronice, efectele radiaţiilor de
joasă intensitate, sau schimbările minore, subtile în cadrul ecosistemelor).

b) complexitatea ecosistemelor. Unele ecosisteme sunt atât de complexe încât abilitatea

noastră de a prevedea răspunsul acestora la diferite procese sau substanţe poluante este
limitat.

c) unele aspecte ale mediului nu sunt încă pe deplin înţelese. Acest lucru este valabil în
special pentru mediul marin.

d) posibilitatea limitată de a derula studii experimentale pentru a obţine informaţiile necesare.

Aceste limite rezultă din necesitatea ca astfel de studii să manipuleze tocmai acele aspecte ale
mediului înconjurător care trebuie protejate, lucru care anulează scopul iniţial al reglementării
în materia poluării.

e) probleme practice în obţinerea informaţiilor și datelor necesare. Spre exemplu, situri

izolate, greu accesibile, aflate la mare adâncime, sau segmente ale populaţiei umane greu de
identificat.

f) costurile obţinerii de informaţii suficiente pot depăși beneficiile economice ale procesului
în cauză (poate fi vorba despre anumite emisii, eliminări, deversări de substanţe).

4
Principiul precauţiei în luarea deciziei
Acest principiu prevede luarea unor măsuri de precauţie atunci când o activitate ameninţă
să afecteze mediul sau sănătatea umană. Nu este necesar ca relaţia cauză-efect să fie pe deplin
dovedită ştiinţific, însă dacă există incertitudine ştiinţifică, trebuie implementate proceduri de
evaluare pentru realizarea acţiunilor de prevenire pentru a evita efectele negative pentru
sănătatea umană sau pentru mediu.

Având în vedere faptul că dezvoltarea economică durabilă care implică decizii tehnologice
are la bază studii de evaluare a impactului activităţilor umane asupra mediului intern şi
internaţional, precum şi proceduri specifice de autorizare conduse de autorităţile naţionale
pentru protecţia mediului, acest principiu capătă o importanţă excepţională.

Acest principiu s-a născut din necesitatea de a atenționa poluarea mediului determinată de
diferite activităţi umane şi s-a desprins din principiul prevenirii, dar în prezent are caracter de
sine stătător.

Măsuri de precauție
Autoritățile responsabile cu gestionarea riscurilor pot decide să acționeze sau să nu
acționeze, în funcție de gradul de risc. În cazul în care există un risc ridicat, se pot adopta mai
multe categorii de măsuri. Acestea pot include acte juridice proporționale, finanțarea unor
programe de cercetare, măsuri de informare a publicului etc.

Când acţiunea, fără a aștepta informaţii știinţifice suplimentare, pare să fie răspunsul
adecvat la risc, în aplicarea principiului precauţiei, o decizie trebuie totuși luată cu privire la
natura acestei acţiuni. Pe lângă instrumentele legale, supuse interpretării și controlului
justiţiei, există o mulţime de măsuri dintre care factorii decizionali pot să aleagă (finanţarea
unor programe de cercetare, informarea publicului cu privire la efectele adverse ale unui
produs sau ale unei proceduri, etc). În nici un caz, însă, măsura nu poate fi selectată pe baza
unei decizii arbitrare.

5
Dezvoltarea principiului precauţiei de către instanţele judecătorești
Controlul juridic al principiului trebuie exercitat cu grijă, întrucât acesta se aplică unor
situaţii de incertitudine, în contextul unor probleme știinţifice. Prin urmare, instanţele au fost,
iniţial, reticente în a conferi o explicaţie detaliată a principiului. Deciziile timpurii în această
materie se referă la noţiuni vagi (risc rezonabil, dovezi stiinţifice) și nu la principiul precauţiei
în sine.

Analizând jurisprudenţa recentă a instanţelor europene, se poate constata că principiul

precauţiei a devenit o regulă consacrată în dreptul comunitar.

6
Concluzii
Principiul precauţiei poate fi calificat, în primul rând, ca un principiu general al dreptului
mediului, în al doilea rând, ca un principiu important al tratatelor din domeniul protecţiei
mediului, fiind încorporat în peste cincizeci de acorduri multilaterale, și, în fine, ca ghid
indispensabil pentru acţiunea la nivel regional (în cadrul Uniunii Europene), statal și local, în
multiple domenii ale politicilor acestora. Prin urmare, principiul precauţiei este invocat și
aplicat la toate nivelurile de decizie.

Bibliografie
7
Ceterchi I., Craiovan I., Introducere în teoria generală a dreptului, Bucureşti, Editura All,
1998

Revista Română de Drept al Mediului, colecţia 2003, 2004

Eckley, Noelle, The Precautionary Principle in the 20th Century, Late Lessons From Early
Warnings, Washington, aprilie, 2003