IV.

Libertate și responsabilitate

Conceptul de libertate poate fi definit ca fiind lipsa constrângerilor. Adică, a nu fi

împiedicat să faci ceea ce îți dorești.
Distingem două tipuri de libertate: libertate negativă și libertate pozitivă (Isaiah Berlin,
T.H. Green)
1) Libertatea negativă presupune lipsa constrângerii (a statului, de exemplu). Conform
lui Berlin, se referă la dreptul individului de a acționa fără să fie îngrădit de forțe exterioare lui,
incluzând aici instituțiile statului sau mecanismele de condiționare ale națiunii. Cooperarea cu
ceilalți.
2) Libertatea pozitivă presupune capacitatea de a putea face ceva (presupunând și
ajutorul oferit de stat). Cooperarea cu statul. Astfel că, filozoful T.H. Green propune ca pentru
alte obstacole în calea libertății, precum boala, sărăcia, paguba, neștiința s.a., să fie
implicată puterea statului.
Ideea este că, dacă cetățeanul nu ar avea acces la anumite facilități (educație, sănătate,
proprietate), libertatea lui negativă nu ar fi decât o libertate formală.
Afirmația pe care Berlin o asociază cu acest tip de libertate este „sunt propriul meu
stăpân”, adică am posibilitatea reală de a face ce îmi doresc, dincolo de faptul că nu sunt obligat
să mă supun dorințelor altcuiva.
Pentru ca o persoană să se poată considera liberă, are nevoie de ambele tipuri de libertăți.
Însă un exces de libertate negativă ar putea duce la îngrădirea libertății altcuiva, în timp
ce un exces de libertate pozitivă ar conferi statului o putere prea mare, care ar putea conduce la
abuz.

Concepții privind libertatea

1. Jean-Jacques Rousseau (filosof contractualist): considera că a fi liber nu înseamnă a face ce

vrei, a nu respecta nicio regulă, ci a nu supune voința ta voinței altuia. Prin urmare un om este
liber dacă nu se supune unui alt om, ci se supune doar legilor. Legea este cadrul legal la care
orice om trebuie să se raporteze, pentru că nu există libertate acolo unde nu sunt legi. Libertatea
trebuie reglementată.

2. John Stuart Mill: Scopul statului este acela de a asigura apărarea drepturilor și libertăților
individuale. Prin urmare, singurele constrângeri pe care le poate exercita statul sunt cele
destinate apărării acestor drepturi și libertăți.
Altfel spus, o restrângere a libertății este legitimă doar dacă prin intermediul ei se previn alte
încălcări, mai mari ale libertății altor oameni. Puterea constrângătoare a autorității se poate
manifesta împotriva cetățeanului doar atunci când are ca scop apărarea libertății celorlați.

Noțiunea de responsabilitate se referă la faptul că o persoană răspunde de acțiunile

sale. Responsabilitatea reprezintă un subiect potrivit pentru a discuta dacă acea persoană
merită recunoștință sau trebuie învinuită.
 Jean Paul Sarte considera, după cum știți, că esența naturii umane este libertatea.
Aceasta întrucât omul este obligat în întreaga lui existență să aleagă, să opteze între multitudinea
variante/alternative care i se oferă. Mai mult de atât, el a afirmat că „OMUL ESTE
CONDAMNAT SĂ FIE LIBER”. Aceasta întrucât nu putem trăi în afara alegerilor. Doar că,
aceasta stare absolută de libertate, aduce cu sine și o responsabilitate absolută. Adică alegerile
noastre ne angajează în privința consencințelor lor. Potrivit concepției lui Sartre,
responsabilitatea absolută este revendicarea logică a consecințelor libertății noastre.

Viziunea lui John Stuart Mill: Conform lui Mill, omul poate fi tras la răspundere de către
societate numai în condițiile în care acțiunile sale îi privesc pe ceilalți. În situațiile în care
acțiunile unui om nu îi afectează pe ceilalți oameni, independența lui este absolută. De aceea,
Mill consideră că indivizii nu trebuie să fie răspunzători în fața societății pentru acțiunile care i-
au afectat doar pe ei și nu și pe ceilalți indivizi.