Maitreyi

Mircea Eliada

Personalitate de tip enciclopedic, Mircea Eliade a desfasurat o vasta activitate cultural, abordand
domenii de activitate variate, dintre care se remarca cel stiintific si cel literar.

“Maitreyi” este un roman erotic și exotic, precum și un roman al autenticității, în care se îmbină
mai multe specii literare: juranalul, eseul, reportajul și narațiunea la persoana I.

Scrierile literare ale lui Mircea Eliade reprezintă două tendinţe: pe de o parte "experienţa",
autenticitatea, trăirea nemijlocită, intensă a realităţii, mai ales sub aspect spiritual şi erotic, pe de
altă parte fantasticul, reflectând "experienţa sacrului".

Romanul Maitreyi de Mircea Eliade face parte din prima tendinţă, fiind un roman modern
subiectiv, de analiză psihologică, un roman al autenticităţii şi al experienţei, dar şi un roman
exotic. Apărut în 1933, romanul s-a bucurat la apariţie de un mare succes de critică şi de public,
care a trecut repede graniţele ţării.

Principala sursa de inspiratie a romanului este povestea de dragoste traita de autor alaturi de fiica
profesorului Dasgupta, gazda lui din India, tara in care Eliade petrece mai multi ani, dedicandu-
se studiilor de orientalistica, la Universitatea din Calcutta. Notele din jurnalul acestei perioade
vor sta la baza creatiei epice de fictiune, fiind modificate numele si ocupatiile unor personaje, ca
si finalul intamplarii, dupa cum marturiseste autorul in ,,Memorii’

Tema romanului este iubirea incompatibila.Povestea nefericita traita de cuplul de indragostiti

Allan si Maireyi , intr-un decor exotic. Romanul impune,dincolo de aceasta tema principala,o
multitudine de alte teme.Dintre acestea,cea care a adus interesul maxim in epoca a fost
prezentarea lumii exotice a Indiei.Din acest punct de vedere,dragostea dintre Allan si Maitreyi
poate fi pusa si pe seama unui destin tragic,al unei incompatibilitati date de diferenta de
cultura,de civilizatie.

Titlul carti coincide cu numele personajului principal feminine,considerate de critica literara cel
mai exotic personaj feminin din literature romana,”femeie si mit” in acelasi timp,simbol al
sacrificiului in iubire.

Compozitia romanului este formata din 15 capitole. Actiunea se desfasoara in India,secolul XX,
in orasul Calcutta.. Formula prin care este sintetizata problematica romanului o reprezinta
estetica autenticitatii realizata prin confesiunea personajului-narator, relatarea la persoana I,
introspectiesi autoanaliza lucida. Autenticitatea romanului modern, amestec intre jurnalul intim
si naratiunea retrospectiva, este sustinuta de utilizarea tehnicii narative moderne „punerea in
abis”, fiind introduse in naratiune secvente din jurnal.Perspectiva temporala este cronologica, iar
relatiile spatiale reflecta un spatiu real,deschis – ‘’India’’, ‘’muntii Himalaya’’ , dar mai ales un
spatiu imaginar inchis, al framantarilor,chinurilor si zbuciumului din sufletul personajelor.
Romanul prezinta un conflict exterior,intrecele doua civilizatii si conflictul interior a lui Allan.

Conflictul romanului se intemeiaza pe opozitia dintre doua lumi diferite: europeana si asiatica.
Desi uniti prin iubire, cei doi tineri raman exponenti ai acestor mentalitati diferite. Conflictul
dintre europeanul Allan si bengalezul Narendra Sen, tatal fetei, reda opozitia dintre libertatea
dragostei si constrangerile traditiei, si reprezinta incompatibilitatea sau lipsa de comunicare
dintre civilizatii si mentalitati. In sufletul lui Allan, fire autoreflexiva, se petrece un puternic
conflict interior, in care trairea iubirii este experienta definitorie. Iubind-o pe Maitreyi, Allan
descopera atat lumea tainica a Indiei, cat si forta iubirii reale.

O scena semnificativa a relatiei dintre Allan si Maitreyi este cea a reintalnirii celor doi in casa
familiei Sen, care reprezinta un prilej de ajustare a primei impresii, senzatia de respingere
generate de noutatea infatisarii lui Maytreyi fiind astfel transformata in simpatie ‘’Maitreyi mi s-
a parut atunci mult mai frumoasa..’’ Inceputul comunicarii celor doi se fundamenteaza pe
metafora privirii,care, in ciuda diferentelor majore, potenteaza intalnirea sufleteasca: ‘’Nu stiu
cat a durat privirea aceea, dar ea nu se asemana cu nicio privire intalnita si imbratisata pana
atunci.’’

O alta scena o reprezinta uniunea celor doi la lacuri, unde, ca semn al legaturii sufletesti,
Maitreyi ii daruieste un inel de logodna, care figureaza doi serpi incolaciti. Acest gest oficiaza
ceremonialul logodnei indiene, un legamant la zeitatea pamantului care sa purifice sentimentele:
‘’Ma leg de tine, pamantule, ca eu voi fi a lui Allan si a nimanui altuia.’’ Odata implinita
logodna, fata I se daruieste tanarului , fiind convinsa ca el intruchipeaza perechea ei.

Allan este personajul principal al romanului (un alter ego al autorului) si intruchipeaza
indragostitul lucid si analitic, reprezentativ pentru mitul iubirii si motivul cuplului ilustrat in
romanul romanesc modern. Romanul debuteaza cu starea de incertitudine a personajului
masculin, Allan, un englez de 24 de ani, si este scris la persoana I, pe baza insemnarilor facute de
Mircea Eliade in cei trei ani petrecuti in India, prilej cu care a consemnat in jurnalul intim
propria poveste de iubire si pe baza caruia a realizat romanul: “Am sovait atata in fata acestui
caiet, pentru ca n-am izbutit sa aflu inca ziua precisa cand am intalnit-o pe Maitreyi”. Autorul,
Mircea Eliade, in ipostaza personajului european, Allan, readuce adesea in subiectul romanului
jurnalul, care devine un pretext literar si o modalitate de confesiune si rememorare: “Totusi n-am
scris nimic in jurnalul meu, si astazi, cand caut in acele caiete orice urma care sa mi-o poata
evoca pe Maitreyi, nu gasesc nimic. E ciudat cat de incapabil sunt sa prind evenimentele
esentiale, sa ghicesc oamenii care schimba mai tarziu firul vietii mele”. Autointrospectia
constiintei si a sufletului, retrospectia, dialogul si monologul interior scot in evidenta zbuciumul
interior al personajului, cauzat de incertitudinea iubirii, aceste tehnici de analiza psihologica fiind
proprii construirii personajului modern. Originalitatea moderna a eroului masculine data de
subtilitatea analitica a propriei constiinte, de trairea dramei suferite din iubire, de identificarea
deplina a timpului subiectiv (al iubirii) cu cel obiectiv (al jurnalului), de faptul ca autorul este in
acelasi timp personaj si narator.

Autointrospecţia conştiinţei şi a sufletului, retrospecţia, dialogul şi monologul interior scot în

evidenţă zbuciumul interior al personajului, cauzat de incertitudinea iubirii, aceste tehnici de
analiză psihologică fiind proprii construirii personajului modern. Allan este într-o permanentă
derută interioară: când este un observator rece, când exaltat, când copleşit de fericire deplină,
însă principala dominantă a eroului rămâne luciditatea, percepţia raţională a propriilor trăiri şi a
celor din jur.

Asemenea personajelor lui Camil Petrescu, Allan este un pasionat lucid, observând şi
observându-se cu febrilitate, formulând ipoteze, un erou în căutare de certitudini. Dominat aşadar
de incertitudini, Allan construieşte situaţii pe baza unor argumente lucide, apoi tot el le respinge,
pentru a le înlocui cu altele care i se par mai potrivite, analizează cu meticulozitate fiecare gest,
fiecare atitudine şi fiecare cuvânt şi mereu este surprins de imprevizibila Maitreyi şi de
ospitaliera sa familie.

Începutul relaţiei dintre Allan şi Maitreyi este total lipsit fie şi de intuiţia erosului, de acea
iluminare spontană a „dragostei la prima vedere”. „Niciodată nu m-am gândit la dragoste în
primele cinci luni” - mărturiseşte Allan cercetând jurnalul şi căutând cu înfrigurare momentul
exact în care s-a aprins flacăra iubirii.

Sentimentul se instalează lent, se infiltrează în sufletul tânărului pe nesimţite, întâmplările

consemnate urmând a fi reconsiderate cu alţi ochi atunci când scrie romanul. Allan este un
personaj analitic, despică firul în patru, caută explicaţii, întoarce pe toate feţele stările prin care
trece, fapt ce argumentează trăsătura de autenticitate a romanului, gidismul evidenţiat de critica
literară.

Maitreyi, eronia romanului, simbolizeaza misterul feminitatii, portretul ei este realizat in

intregime din perspectiva subiectiva a personajului narator,Allan, care la un moment dat se
indragosteste de ea. Felul in care Allan o vede variaza in functie de starile si sentimentele
indragostitului care sunt schimbatoare. Cand o vede prima data i se pare urata, ”cu ochii ei prea
mari si prea negri…” , aceasta prima impresie se schimba in momentul in care merge impreuna
cu un prieten ziarist in casa lui Maitreyi la cina, in acea seara fata i s-a parut mai frumoasa ca
niciodata,culoarea bruna a bratului gol al fetei, comparat cu al unei zeite il impresioneaza
”Maitreyi mi s-a parut, atunci, mult mai frumoasa…”.

In concluzie, romanul experienței, ‘’Maitreyi’’ are ca elemente novatoare: ‘’intelectualizarea

conflictului epic, descoperirea Indiei cu arhetipurile ei culturale și confruntarea acestui univers
cu tradițiile și mentalitățile europene, introducerea elementelor de senzualitate în roman,
elaborarea unei mitologii a seducției’’(Gheorghe Glodeanu)