Simona Ilea Pop,

Știri����������������������������������������������������������������������������������������������������� 3
Arhim. Andrei Coroian,
Bucură-te, bucuria tuturor... (II)����������������������������������������������������������� 4
Pr. Petru Both,
Călăuză pentru suflet���������������������������������������������������������������������������� 7
Pr. Decebal Gorea,
Credința: Simbolul de credință (I)��������������������������������������������������������� 8
Pr. Dr. Bogdan Ivanov,
Reforma în căutarea păcii������������������������������������������������������������������� 10
Cosmina Matei,
Sfântul Nectarie din Eghina���������������������������������������������������������������� 12
Fotograf Ovidiu Muraru,
Din viața parohiei������������������������������������������������������������������������������ 14
Pr. Dr. Călin Ficior,
„Născut să fie un om al duhului,
hărăzit de Domnul să-i slujească pe oameni”���������������������������������������� 16
Dr. Eugenia Bîrlea,
Dionysos Farasiotis, Marii inițiați ai Indiei și Părintele Paisie��������������� 19
Adrian Mărginean,
Munți ai credinței. Banatul montan. Mănăstirea „Mraconia”������������������ 21
Psiholog Marcela Farcaș,
Molima���������������������������������������������������������������������������������������������� 23
Instit. Graţiela Agrişan,
Aripi de îngeraş���������������������������������������������������������������������������������� 25

Ötiri
Simona Ilea Pop
• Seri duhovnicești cu invitați, la bi-
serica din Cetatea Fetei. În duminicile
din postul Crăciunului, Parohia Tuturor
Sfinților din Florești va organiza o serie de
conferințe duhovnicești. Acestea au ca scop
familiarizarea credincioșilor cu modelul
teologic și patristic, atât de necesar în fața
provocărilor contemporane. În fiecare du-
minică, după slujba de seară de la ora 1700,
cei interesați vor avea ocazia să se bucure de
învățăturile și sfaturile slujitorilor Bisericii:
preoți, duhovnici și profesori de teologie,
ce vor fi prezenți în mijlocul credincioșilor
din parohia floreșteană, pe parcursul celor
cinci duminici ale postului.
• Concert de Crăciun la Biserica Tu-
turor Sfinţilor din Florești. După un an
în care marile sărbători creștine au stat sub
semnul restricțiilor impuse de pandemie,
speranțele credincioșilor de pretutindeni
se îndreaptă acum spre o cât mai curândă
revenire la normalitate. În condițiile actuale,
sfintele slujbe de sărbători se vor putea des-
fășură din nou, în toate bisericile din țară, cu
respectarea normelor sanitare în vigoare, iar
postul Crăciunului va reaprinde în sufletele
credincioșilor candela bucuriei odată cu
ascultarea primelor colinde creștine. Mesajul
Nașterii Domnului va putea răsuna din nou,
sub cupola bisericii din Cetatea Fetei, prin
glasurile colindătorilor Coralei Diaconia și
ale corului de copii al parohiei, dirijat de
pr. Decebal Gorea și prof. Uliana Jurcan,
spre încântarea și bucuria celor prezenți.
Concertul de colinde va avea loc în biserica
parohială, duminică 19 decembrie, după
sfânta Liturghie.
Stiri
• Patriarhul Ecumenic Bartolomeu a
condamnat transformarea Catedralei Sfân-
ta Sofia din Constantinopol (Istanbul).
El a declarat decizia ca fiind „nedreaptă” și
„nefericită”. Afirmația a fost făcută într-un
discurs susținut la sfârșitul lunii octombrie,
în milocul comunității ortodoxe grecești din
Virginia de Vest, SUA. Patriarhul Ecumenic
a subliniat cu emoție, că nu există biserici
mici și mari, ci că prin menirea lor, și cea
mai mică biserică dintr-un sat este la fel
de mare ca Sf. Sofia din Constantinopol,
devenită de anul trecut, moschee. Această
celebră Catedrală a Creștinismului era „un
muzeu deschis tuturor oamenilor care ve-
neau să admire Orașul Orașelor și Sfânta
Sofia. Acum acest monument nemuritor,
care dăinuie de secole, a fost transformat
în moschee, fiind deschis doar pentru frații
musulmani, o decizie nedreaptă și nefericită
a guvernului Republicii Turce”, a conchis
Patriarhul ecumenic Bartolomeu.
• Două noi locuri de joacă au fost des-
chise în Florești: parcul de pe str. Porii,
în suprafață de 426 mp, recent reamenajat
și dotat cu un ansamblu de joacă pentru
copiii între 2 și 12 ani, cățărătoare pentru
copiii între 3 și 12 ani, hintă dublă, groapă
cu nisip și 10 bănci și spațiul de joacă din
zona Cetatea Fetei în suprafață de 584 mp,
dotat cu 8 echipamente de joacă interactive,
balansoare simple și pe arcuri, leagăne și
tobogane, bănci și coșuri selective de gunoi.
Pentru siguranța celor mici, parcurile sunt
pavate cu pavele de cauciuc și beneficiază de
camere de supraveghere, a precizat primarul
comunei Florești, Bogdan Pivariu.
🖋
3
Editorial
Bucur[-te, bucuria tuturor... (II)
Andrei Coroian
ragi cititori, unul dintre canoanele
de rugăciune mult iubite de creș-
tini, care aduce sufletului multă
alinare și bucurie, este Paraclisul Maicii
Domnului. În numărul anterior am pre-
zentat comoara de învățături cuprinsă în
prima parte a Slavei Paraclisului, iar acum
ne vom opri asupra celei de-a doua părți:
„bucură-te, scăpare; bucură-te, ceea ce ești
sfeșnic de aur; bucură-te Preacurată, care
ești slava creștinilor; bucură-te, Marie,
Maica lui Hristos Dumnezeu; bucură-te,
rai; bucură-te, masa cea dumnezeiască;
bucură-te, biserică; bucură-te, năstrapă
de aur; bucură-te, bucuria tuturor!” Vom
explica fiecare din aceste numiri aduse
Maicii Domnului.
Bucură-te, scăpare
Această numire dată Preacuratei Fecioa-
re are un înțeles pe care îl putem exempli-
fica duhovnicește, în două feluri:
Mai întâi Maica Domnului ne este
scăpare prin înălțimea și puterea ei duhov-
nicească, în care noi ne putem ascunde,
ca într-un munte înalt, umbros (simbolul
plinătății darului Duhului Sfânt). Muntele
a fost dintotdeauna un loc de refugiu pen-
tru autohtoni. Pentru cei care îl cunosc.
Cei care îl iubesc, îl prețuiesc, îl cercetează,
pe timp de pace se bucură de umbra, de
răcoarea și verdeața lui. Străinii sau duș-
manii, care vin să jefuiască, nu fac acest
lucru. În înțeles duhovnicesc, umbra și
verdeața simbolizează bucuria, frumusețea
și pacea cerească a Duhului Sfânt. Pentru
dușmani, muntele este inaccesibil. În pacea
lui Dumnezeu, dușmanii spirituali nu pot
să intre. Chiar și fizic, pentru noi, români
4
creștini, muntele a fost loc de scăpare de-a
lungul secolelor, în fața năvălirilor barbare.
Un al doilea înțeles este acela de turn
de scăpare. La vechile mânăstiri din Egipt
sau la cele din Sfântul Munte, există un
turn de scăpare, un loc în care călugării
se ascundeau când erau atacați de barbari.
Acest turn este construit din ziduri foarte
groase, prevăzut cu o biserică, o trapeză,
cămară, chilii, toate la o scară mai mică, dar
suficiente pentru a se putea trăi acolo timp
de un an de zile. Era o asceză binecuvâtată,
rânduită până ce pericolul trecea. În acest
fel ne este și nouă Maica Domnului, turn
de scăpare, inaccesibil ispitelor și atacurilor
drăcești. Iată așadar al patrulea motiv de
a-i mulțumi Maicii Domnului, acela că
ea ne este cetate sau turn de scăpare, în
vremuri de grea ispită.
Bucură-te, ceea ce ești sfeșnic de aur
Noi oamenii nu putem trăi fără lumi-
nă, căci lumina este viață pentru om, atât
din punct de vedere fizic, cât și spiritual.
Material, odată cu animalele și plante-
le, avem lumina de la soare, creată de
Dumnezeu. Pentru suflete, avem nevoie
de lumină duhovnicească care vine de la
Soarele spiritual Hristos, Care în postura
de Dumnezeu întrupat S-a făcut vizibil
pe pământ. Hristos se definește pe Sine ca
Lumina lumii (Ioan 8, 12), pentru că din
Persoana Sa izvorăște lumina duhovniceas-
că, în fapte și cuvinte. Sfeșnicul este locul
unde punem lumina. Sfeșnicul unde a fost
pusă lumina-Hristos a fost Maica Domnu-
lui. A fost pus de Dumnezeu prin Duhul
Sfânt; ea L-a purtat și apoi L-a născut. De
aceea avem noi în slujba Utreniei minunata

expresie: „Pe Născătoarea de Dumnezeu și
Maica Luminii, întru cântări cinstindu-o,
să o mărim!” În acest context Preacurata
Fecioară Maria a primit numirea de sfeșnic.
Numirea de Sfeșnic de aur arată calitatea
umană desăvârșită a Maicii Domnului.
Aurul reprezintă adevărul în religiile antice.
Ca metal este cel mai valoros prin calitatea,
strălucirea și raritatea sa. Este momentul
să amintim că numirile nu acoperă nici pe
departe calitatea duhovniceacă a Maicii
Domnului. Ea este în realitate mult mai
valoroasă decât aurul, după cum Fiul ei,
este mai luminos decât lumina pe care
noi o putem percepe. Aceasta o arată și
axionul Botezului Domnului, în care cân-
tăm: „Nu se pricepe nicio limbă a te lăuda
după vrednicie.” Cerem iertare Preacuratei
Fecioare Maria, pentru neștiința, neinspi-
rația și neputința noastră de a vorbi despre
vrednicia ei după cuviință.
Bucură-te, Preacurată, care ești slava
creștinilor
Preacurata Fecioară Maria este crinul cel
ales, înflorit din tulpina neamului omenesc.
Tot ce a avut neamul omenesc mai curat,
mai cinstit, mai demn, mai bun și mai sfânt
a fost persoana Preasfintei Fecioare Maria.
Una ca ea nu va mai fi, căci o asemenea
ființă chiar și pentru Dumnezeu este ire-
petabilă, zice Fericitul Augustin. Ea este
slava creștinilor. În vedenia pe care Sfântul
Andrei cel nebun pentru Hristos și uceni-
cul său Epifanie au văzut-o în biserica din
Vlaherne, vedenia în baza căreia s-a instituit
sărbătoarea Sfântului Acoperământ, Fecioara
era înconjurată de cetele arhanghelilor și
îngerilor, de cele ale apostolilor și proro-
cilor, ierarhilor și cuvioșilor, mijlocind în
fața Stăpânului Hristos, acoperind poporul
binecredincios cu omoforul ei.
Editorial
Bucură-te, Marie, Maica lui Hristos
Dumnezeu
Această numire este într-un fel cea
mai importantă, căci statutul de Maică a
lui Dumnezeu este unic. Acest statut nici
îngerii, nici sfinții nu-l au; este numai al
ei. Pornind de la împlinirea poruncii a
V-a și de la faptul că la Nunta din Cana
Galilei (Ioan 2, 1-11), Maica Domnului
L-a determinat pe Hristos să facă o minune
când nu avea încă plănuit, Sfinții Părinții
afirmă că Preacuratei Sale Maici, Hristos
nu-i poate refuza nicio rugăciune. Biserica
a înțeles că mult poate rugăciunea Maicii
spre îmblânzirea Stăpânului, de aceea i
se cere totdeauna încredere și nădejde.
Această postură de Maică mijlocitoare
face din Preacurata Fecioară nădejdea ce-
lor deznădăjduiți, ridicarea celor căzuți,
iubirea celor pe care nu-i iubește nimeni.
Ne rugăm cu credință Maicii Domnului,
convinși că ne poate conduce prin puterea
și înțelepciunea ei printre stânci și valuri,
scoțându-ne la limanul mântuirii, adică
împărăția Fiului Său iubit.
Bucură-te, rai
Numirea de rai se datorează faptului că
Maica Domnului nu a păcătuit nici măcar
cu gândul, iar gândurile, sentimentele,
cuvintele și faptele sale erau închinate lui
Dumnezeu. Totul era în ființa ei o neîn-
cetată slavă a lui Dumnezeu. Începutul,
mijlocul și sfârșitul gândurilor, cuvintelor
și faptelor Maicii Domnului erau atât de
curate, încât și îngerii se minunau. Sufletul,
trupul, mintea, inima și întreaga ei viață
erau stăpânite numai de iubire, bucurie,
pace, îndelungă răbdare, blândețe, curăție,
credință și milostenie (cf. Galateni 5, 22).
În ființa ei erau sălășluite mireasma și toate
darurile Duhului Sfânt.
5
Editorial
Bucură-te, masa cea dumnezeiască
Numirea de masă dumnezeiască este
legată de Taina Sfintei Împărtășanii. Îna-
inte de răstignire și de moarte, Hristos a
instituit această Taină la Cina cea de Taină
din Joia Mare. După Pogorârea Sfântului
Duh și întemeierea Bisericii, El ne dă în
Sfânta Liturghie Trupul Său și Sângele
Său spre împărtășire euharistică, sub chi-
pul pâinii și al vinului. Maica Domnului
este numită spicul cel nearat din care S-a
născut pâinea cea adevărată Hristos. Este
numită masă a pâinii vieții, potirul nesecat
și masă dumnezeiască. Trupul și Sângele
lui Hristos au fost luate din ea. De aceea
ne rugăm în rugăciunile Sfintei Împărtă-
șanii, ca ea să mijlocească fără de osândă
împărtășirea noastră.
Bucură-te, biserică
Numirea de biserică vine de la faptul
că Maica Domnului este icoana prin ex-
celență a Bisericii. Ea poartă întru sine
toate harismele Duhului Sfânt, adică toată
armonia și sfințenia Bisericii. Preacurata
Fecioară Maria este biserică înainte de în-
temeirea propriu-zisă a Bisericii, prin harul
și sfințenia ei. Ea rămâne biserică pentru
vecie, căci este cel mai desăvâșit membru și
inima Bisericii Fiului ei. Așa cum numim
Biserica izvor al sfințeniei, pentru harul pe
care-l primim prin sfintele Taine instituite
de Hristos în Duhul Sfânt, așa o numim
cu bucurie și pe Maica Domnului biserică,
căci ea este izvorul harului și al sfințeniei.
Bucură-te, năstrapă de aur
Cuvântul năstrapă înseamnă cupă,
potir sau vas mare, în care se păstrează o
băutură scumpă. Când o numim pe Maica
Domnului năstrapă de aur înțelegem că
ea este potirul care poartă Sângele cel
6
Preacurat și Preascump al lui Hristos.
Sângele este viață, iar Sângele lui Hristos
este viața noastră. O numim pe Preasfânta
Fecioară Maria năstrapă de aur, cu aceeași
recunoștință cu care o numim sfeșnic de
aur și masă dumnezeiască.
Bucură-te, bucuria tuturor
Maica Domnului este bucuria tutu-
ror oamenilor, cu osebire a creștinilor. În
cartea Minunile Maicii Domnului, avem
nenumărate întâmplări în care Preacurata
Fecioară Maria ajută multora care nu sunt
creștini. Este de ajuns să amintim cazul
preotului evreu zelotist Aftonie, care vrând
să profaneze sicriul Maicii Domnului la
Adormirea ei, o sabie de foc nevăzută i-a
tăiat mâinile. La îndemnul Sfântului Apos-
tol Petru s-a rugat Preasfintei, fiind iertat
și vindecat. Părintele Nicolae Steinhardt
în cartea Dăruind vei dobândi relatează o
întâmplare în care Maica Domnului aco-
peră pe un trădător care și-a trădat prietenii
fără să fie torturat. Numirea de bucuria
tuturor este poate cea mai cuprinzătoare
numire, Preacurata Maică a lui Hristos,
fiind într-adevăr bucurie pentru îngeri și
pentru oameni. Este bucurie pentru cei ce
se bucură și pentru cei întristați; bucurie
fecioarelor curate și bucuria maicilor năs-
cătoare de prunci; bucurie călugărilor și
celor căsătoriți; bucurie conducătorilor și
bucurie supușilor; bucurie creștinilor as-
cultători și bucurie păgânilor care o iubesc.
Cu adevărat noi, nevrednicii și păcătoșii
săi robi, nu putem decât să-i cântăm și-i
zicem: Bucură-te, mijlocitorea noastră!
Bucură-te, izvorul milostivirii lui Hristos!
Bucură-te, bucuria tuturor!
🖋

Care sunt bazele unei căsnicii durabile?1
Socotesc că la temelia unei căsnicii
durabile trebuie să stea în primul rând
legătura permanentă a celor doi soți cu
Dumnezeu, știind că „toată darea cea bună
și tot darul desăvârșit de sus este” (Iacob
2,17). Pe lângă aceasta e neapărată nevoie
ca legătura celor doi soți să fie bazată pe
adevăr, încredere, respect reciproc, toate
izvorând din dragostea jertfelnică, așa
cum o prezintă Sfântul Pavel în prima
Epistolă către Corinteni cap. 13. E vorba
de dragostea care îndelung rabdă, este
binevoitoare, nu pizmuiește, nu se laudă,
nu se trufește, nu se poartă cu necuviință,
nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie,
nu gândește răul, nu se bucură de nedrep-
tate, ci se bucură de adevăr, toate le suferă,
1
Rubrică în care răspundem întrebărilor duhov-
nicești ale cititorilor noștri. Întrebările pot fi adresate
prin intermediul cutiei aflate în biserică în acest scop
sau pe adresa de e-mail: cetateafetei@yahoo.com.
C[l[uza pentru suflet
C[l[uz[ pentru suflet
Petru Both
toate le crede, toate le nădăjduiește, toate
le rabdă (v. 4-7).
Iubirea adevărată înseamnă a încerca
să îl întorci pe celălalt de la păcat, sau să-l
lași în voia lui?
Păcatul este o rană, o boală a sufletului.
Păcatul săvârșit repetat devine patimă, iar
această boală a sufletului se cronicizează și
se manifestă cu violență în viața celui ce
o are. Atunci când iubești cu adevărat pe
cineva, nu poți să fii indiferent la suferință
lui și încerci să-l ajuți să se vindece.Trebuie
să ținem seama de faptul că la fel ca în
cazul procesului de vindecare a bolilor
trupești care poate fi unul îndelungat, și
pentru vindecarea bolilor sufletești e nevoie
de multă răbdare și susținere din partea
celor apropiați.
Dacă în urma unei căințe adevărate
facem spovedanie curată și împărtășirea
cu Sfintele Taine, iar Dumnezeu ne iartă
păcatele, de ce primim mai devreme sau
mai târziu plata păcatului, cu toate că ele
sunt „albite” prin spovedanie?
Trebuie să ținem seama că nu toate
necazurile din viață noastră (suferințe,
boli...) sunt îngăduite de Dumnezeu ca
plată a păcatelor noastre. Ele au uneori
scopul de a ne încerca credința, de a ne
întoarce de pe căile rătăcite și de a ne
apropia de El, de a ne face sensibili la
suferința și încercările altora.
🖋
7
Catehism
Credinüa: Simbolul de credinüä (I)
Decebal Gorea
ragi cititori, în numerele anterioare
am prezentat modul în care Dum-
nezeu S-a descoperit oamenilor,
precum și cele două tezaure care păstrează
această descoperire: Sfânta Scriptură și
Sfânta Tradiție. Reușind să-L cunoaștem
pe Dumnezeu, ne împlinim scopul pentru
care am fost creați – acela de a dobândi
viața de veci (cf. In. 17,3) sau altfel spus,
de a ne mântui. Însă această cunoaștere
nu înseamnă doar a primi informația pe
care o găsim în Scriptură și în Tradiție,
adică a ști despre Dumnezeu, ci e nevoie
să ajungi să trăiești în Dumnezeu, ceea ce
presupune să dobândim credință, har și
fapte bune. Acestea trei sunt numite în
teologie condițiile mântuirii subiective,
adică ceea ce are nevoie omul pentru a-și
însuși mântuirea câștigată obiectiv, o dată
pentru totdeauna de Hristos, prin Jertfa sa
de pe Cruce. Începând cu acest număr vom
structura incursiunea noastră în tainele
învățăturii creștine pornind de la cele trei
condiții ale mântuirii. Ne vom opri așadar
mai întâi asupra credinței. Ea e cuprinsă
în primul rând în ceea ce noi cunoaștem
sub numele de „Crez”.
Simbolul credinței sau „Crezul”
Crezul este o sinteză a învățăturii pe
care creștinul trebuie s-o cunoască, s-o
primească și s-o mărturisească. El se nu-
mește Niceo-Constantinopolitan pentru
că a fost alcătuit la primele două Sinoa-
de ecumenice, cel de la Niceea (325), la
care au participat 318 Sfinți Părinți și cel
de la Constantinopol (381), având 150
de Părinți participanți. E împărțit în 12
articole de credință, primele 7 cuprin-
8
zând învățătura despre Dumnezeu-Tatăl
și despre Dumnezeu-Fiul întrupat pentru
a noastră mântuire, adică despre Domnul
Iisus Hristos Mântuitorul, iar ultimele 5
despre Dumnezeu-Duhul Sfânt, Sfânta
Biserică, Sfintele Taine, învierea morților
și viața veșnică. Crezul a fost recunoscut
drept cea mai înaltă autoritate și normă
de credință în Biserică de toate Sinoadele
ecumenice următoare.
Ce înseamnă cuvântul „cred”?
Simbolul de credință începe cu cuvân-
tul „cred” (persoana I, singular), referin-
du-se la faptul că eu primesc și mărturisesc
ceea ce învață Biserica despre Dumnezeu.
Acest cuvânt are același sens ca și cuvân-
tul „credință”. E nevoie însă și aici de o
explicație: există o credință care se bazează
pe legăturile dintre oameni și una care
întreține legătura omului cu Dumnezeu.
Dacă prima e o încredere a unui om în
ceea ce îi spune un alt om, încredere ce-și
poate găsi dovedirea prin arătarea văzută
a lucrului susținut, cea de-a doua nu-și
poate găsi în viața pământească o astfel de
dovedire sau arătare văzută. Credința în
Dumnezeu are o întărire doar printr-un fel
de arătare tainică, nevăzută, în fața ochilor
sufletului. Deci credința în Dumnezeu e
primirea de către noi ca adevărate, pe bază
de încredere în Dumnezeu și pe baza unei
vederi sufletești, a tuturor adevărurilor pe
care le-am primit prin descoperirea Sa mai
presus de fire, în vederea mântuirii noastre.
Aș mai face două precizări: credința
e și premisă a cunoașterii lui Dumnezeu.
Iată ce spune prorocul Isaia în acest sens:
„Dacă nu credeți, nici nu veți fi în stare să

înțelegeți” (Is. 7,9). Nu poți să-L cunoști
pe Dumnezeu, adică să te mântuiești, fără
credință. Și a doua: ea este o virtute care,
pe măsură ce te străduiești să o dezvolți,
crește prin puterea lui Dumnezeu care
intervine și o sporește până într-atât, încât
e capabilă să facă minuni în viața noastră.
„Cred întru unul Dumnezeu...”
Simplul fapt că Dumnezeu există poate
fi dedus prin observarea naturii. Ordinea,
frumusețea ei desăvârșită, legile nescri-
se ale universului ne arată lucrarea unui
Creator Atotputernic. Este ceea ce aflăm
prin revelația naturală. Însă Dumnezeu
ni S-a descoperit și pe cale supranatura-
lă, descoperire pe care o găsim în Sfânta
Scriptură și în Sfânta Tradiție. Această
descoperire ne spune mult mai multe și
ea a fost sintetizată în Crez.
Primul articol al Crezului, „cred întru
unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcă-
torul cerului și al pământului, văzutelor
tuturor și nevăzutelor” ne spune mai întâi
că Dumnezeu este unul – aceasta pentru
a risipi credința celor care spun că sunt
mai mulți dumnezei. Sfântul Pavel le scria
corintenilor: „Totuși, pentru noi este un
singur Dumnezeu” (I Cor. 8,6). Aflăm
în continuare că Dumnezeu este „Tatăl
Atotțiitorul...”, iar în articolele următoare
vom vedea că El este și Fiul, și Duhul Sfânt.
Prin aceasta suntem introduși în dogma
esențială a creștinismului, cea a Sfintei
Treimi. E o dogmă ce depăşeşte puterea
noastră de înţelegere, întemeindu-se numai
pe revelaţia dumnezeiască şi însuşindu-se
prin credinţă. Ea afirmă că Dumnezeu este
unul în Ființă și întreit în Persoane: Tatăl,
Fiul și Duhul Sfânt. Toate cele trei Persoane
sunt Dumnezeu adevărat și împărtășesc
aceeași Ființă dumnezeiască întreagă și
Catehism
deodată din veșnicie. Din economie de
spațiu nu vom detalia aici învățătura despre
Sfânta Treime, o dogmă fundamentată
pe numeroase argumente scripturistice și
patristice, ci vom rămâne la Crezul nostru
care, după ce afirmă unitatea Ființei lui
Dumnezeu, ne vorbește pe rând despre
Persoanele divine.
Tatăl Atotțiitorul
Cuvântul „Tatăl” indicând prima Per-
soană a Sfintei Treimi ne arată legătura
firească pe care noi, credincioșii, ar trebui
să o avem cu Cel pe care Îl numim „Tatăl
nostru”. Un tată în primul rând te iubește,
iar tu îl iubești și îl asculți, chiar și atunci
când ai vrea să faci altfel, pentru că nu-ți
dorești să-l superi. E frica curată, frumoa-
să, pe care ar trebui să o simțim față de
Dumnezeu, aceea de a nu-L supăra, nu
teama robului care va fi pedepsit de stăpân.
Tatăl este numit „Atotţiitorul”, pentru
că El susţine întreaga existenţă și în primul
rând viața noastră. Fără ajutorul Lui nu am
putea realiza nimic bun în viața noastră și
nici măcar nu am putea trăi.
Făcătorul cerului și al pământului,
văzutelor tuturor și nevăzutelor.
Dumnezeu a făcut totul din nimic. Prin
urmare, lumea are un început care coincide
și cu începutul timpului. Doar Dumnezeu
există din veșnicie și prin Sine, fără a fi creat,
tot ceea ce există în afara Lui există în timp
și e creat de Dumnezeu. Lumea a fost creată
după o anumită ordine, cu scopul de a fi
fericită și de a-L slăvi pe El. Mai întâi a fost
creată lumea nevăzută, a îngerilor, numită
în acest articol: „cerul”, respectiv „nevăzu-
tul” – o lume despre care ne propunem să
vă vorbim în numărul viitor.
🖋
9
Historia ecclesiastica

Reforma în cäutarea päcii

Bogdan Ivanov

a data de 25 septembrie 2005, în biserica Sfân-

ta Ana din Augsburg, episcopul evanghelic
Wolfgang Huber rostea o predică festivă în
cadrul slujbei ecumenice care marca împlinirea a 450
de ani de la proclamarea păcii religioase din orașul
omonim. În cuvântul său, episcopul spunea unei largi
audiențe că „a învăța ceva din momentul Augsburg
înseamnă să înveți să învingi, să înveți despre pace”.
În mod evident, momentul Augsburg este privit ca o
victorie a părții protestante, care a reușit să își consoli-
deze un statut recunoscut în termenii unei constituții
religioase, dar cu prețul unei divizări confesionale care
a devenit o stare permanentă pe continentul nostru.
Ca orice drum al păcii, el este unul lung, plin de
multe momente de descurajare, dar mai presus de
toate marchează întotdeauna un început și nu un
sfârșit, așa cum vom vedea în continuare.
Perioada anilor 1518-1525 a marcat o vie răspân-
dire a luteranismului în întreaga Europă Centrală şi
de Nord, iar Universitatea din Wittenberg, unde toţi
colegii lui Luther au acceptat poziţia lui teologică, a
devenit centrul principal de iradiere al noii doctrine
evanghelice. „Revelaţia luterană” a răspuns perfect
dispoziţiei spirituale ce exista în Germania, dând ex-
presie patriotismului, dar şi aversiunii lumii germane
faţă de civilizaţia latină, italiană. Această afirmaţie i-a
condus pe unii istorici la avansarea ipotezei potrivit
căreia Reforma ar reprezenta de fapt revolta naţiuni-
lor teutonice împotriva naţiunilor latine, împotriva
culturii lor mediteraneene şi a conceptului lor de
organizare multinaţională, al cărui model absolut în
Europa a fost Imperiul romano-german. La aceasta
a contribuit şi personalitatea puternică a lui Luther,
precum şi discursul său religios, care răspundea aş-
teptărilor creştinilor. Teologia epuizată şi pierdută în
subtilităţile logice ale scolasticii, ori închisă în sisteme
rigide a fost înlocuită de cuvântul viu, simplu, apropiat
de Hristos, simţit ca un ecou al Evangheliei.

10

La răspândirea cu repeziciune în spaţiul
german a luteranismului au contribuit
câţiva factori sociali activi, cum au fost:
oraşele, clerul, nobilimea şi umaniştii. O
facţiune importantă a clerului, în special
tânăra generaţie care îmbrăţişase cu entu-
ziasm ideile lui Luther, inspirată şi formată
în spiritul umanismului a reprezentat un
factor activ în răspândirea noilor idei te-
ologice, mai întâi în arealul geografic şi
politic al Sfântului Imperiu şi, mai apoi,
în spaţiul nordic şi central al Europei.
Cu tot acest entuziasm, Reforma nu a
fost dintru început percepută ca o diviziu-
ne, ci mai mult ca expresia unor schimbări
intempestive în climatul religios tradiţio-
nal. După faza primilor ani, în care ea s-a
manifestat mai mult ca o mişcare religioasă
haotică, Reforma s-a definit tot mai mult
ca fiind purtătoarea unor revendicări de
natură socială şi politică.
După relativa pace a Reformei din
anul 1526, când s-a distanţat definitiv de
perspectivele unei revoluţii sociale radicale,
ea a fost preluată tot mai mult de prinţii
seculari care au formulat în numele ei
revendicări de natură politică şi religioasă,
fapt ce a transformat-o definitiv într-un
element al diviziunii în sânul creştinătăţii
occidentale, care nu de puţine ori a dus la
conflicte dureroase.
Momentul Augsburg 1555 a fost doar
preludiul unei păci şi, practic, al unui răz-
boi rece confesional, de aproape jumătate
de secol, al cărui punct culminant a fost
Războiul de 30 de ani, iar deznodământul,
Historia ecclesiastica
Pacea westfalică. Acum au început să se
afirme noi actori pe scena confesională,
precum iezuiţii sau purtătorii noilor idei
teologice de la Geneva, cu argumente şi
hotărâţi să schimbe această stare de lucruri,
zguduind încă o dată fragilul edificiu reli-
gios al continentului.
Între cele două păci, Europa şi lumea
creştină şi-a jucat cartea propriei mize
politice şi religioase, optând, convinsă sau
mai puţin, pentru a rămâne fidelă Bisericii
Catolice sau pentru a intra în tânăra familie
a Bisericilor născute din Reformă.
Un cinic ar putea spune că Pacea de
la Augsburg a întârziat doar rezolvarea
violentă a conflictului confesional, până
în secolul următor şi, prin urmare, a per-
petuat fragmentarea Germaniei, în pofida
faptului că puterile care o înconjurau se
afirmau tot mai mult ca monarhii puter-
nice, tinere și centralizate. Pe de altă parte,
un idealist ar putea spune că la Augsburg
s-a întrezărit un orizont în care autoritatea
religioasă şi civilă medievală au lăsat locul
unui secularism raţional în politică, ce a
dus la o mai largă toleranţă și acceptare
a convingerilor disparate ale oamenilor.
Şi, în final, un realist ar putea spune că
momentul Augsburg a fost un armistiţiu
pe termen scurt și util în conflictul dur
dintre două tabere confesionale epuizate,
care a putut fi realizat la intersecţia dintre
imaginaţia religioasă şi realităţile confesi-
onale dure cotidiene.
🖋
11
Florilegium patristicum
Sfântul Nectarie din Eghina
Cosmina Matei
Repere biografice
Acest sfânt, unul dintre cei mai noi ai
Bisericii Greciei, s-a născut la 1 octombrie
1846, în Silivria, un orășel din nordul Gre-
ciei, de pe malul mării Marmara. La Botez a
primit numele de Anastasie, bucurându-se
din pruncie de o aleasă educație creștină.
După primii ani de școală, Anastasie este
trimis să învețe la Constantinopol, unde
studiază teologia și scrierile Sfinților Pă-
rinți. Aici, sufletul său începe să-L descope-
re pe Hristos prin rugăciune, meditație și
citirea cărților sfinte. La 20 de ani, tânărul
Anastasie se stabilește în insula Hios, unde
predă religia în școală. Apoi, fiind chemat
de Hristos, intră în nevoința monahală
în vestita chinovie „Noua Mănăstire”,
unde e tuns în monahism la 7 noiembrie
1876, sub numele de Lazăr. Mai târziu,
la tunderea în sihastru (pustnic), avea să
primească numele de Nectarie, pe care-l
va purta tot restul vieții.
Trăind ca un înger în trup și iubind
neîncetata rugăciune, tăcerea, smerenia,
postul și milostenia, Sfântul Nectarie trăgea
pe mulți la Hristos, revărsând în jurul său
multă pace. Câțiva ani mai târziu, în 1889,
este hirotonit episcop și numit mitropolit
al Pentapolei (Libia superioară) de către
patriarhul Sofronie. Dar după doar un an
este alungat din Egipt în urma calomniilor
unor clerici invidioși. A trebuit să se în-
toarcă la Atena, singur, nebăgat în seamă,
disprețuit și în mari lipsuri materiale. A
rămas câțiva ani predicator (1891-1894),
iar apoi a fost numit director al școlii teo-
logice Rizarios, care forma viitori preoți.
Aici va preda 15 ani.
12
În 1904, la cererea mai multor fiice
duhovnicești care-și doreau să devină călu-
gărițe, a ctitorit mănăstirea „Sfânta Treime”
de pe insula Eghina, devenită azi unul
din marile locuri de pelerinaj ortodoxe.
În decembrie 1908, la vârsta de 62 de
ani, sfântul Nectarie și-a dat demisia din
postul de director al școlii teologice și s-a
retras în mănăstirea sa din Eghina, unde a
rămas până la sfârșitul vieții. A murit la 9
noiembrie 1920, în urma unui cancer de
prostată care l-a chinuit un an și jumătate.
După 20 de ani, trupul său s-a aflat în
mormânt întreg și neputrezit. La 3 sep-
tembrie 1953, sfintele sale moaște au fost
scoase din mormânt și așezate în biserica
mănăstirii din Eghina, pentru cinstire și
binecuvântare, iar în anul 1961, Sinodul
Bisericii din Grecia, constatând numeroa-
sele minuni care se făceau la moaștele sale,
îndeosebi vindecări de cancer, l-a declarat
sfânt, cu zi de prăznuire la 9 noiembrie.1
1
Surse: https://doxologia.ro/viata-sfant/via-
ta-sfantului-ierarh-nectarie-taumaturgul-de-la-eghi-
na, https://ro.wikipedia.org/wiki/Nectarie_din_
Eghina, data accesării: 10 noiembrie 2021.

Aforisme ale Sfântului
„Cei care nu cred în minuni neagă
faptul că Dumnezeu se poate descoperi
lumii, fiindcă nu este altceva decât revelația
lui Dumnezeu în lume.”
*
„Sufletul care a fost atins de Dumne-
zeu mereu se bucură, este vesel, saltă și
dansează fiindcă se odihnește în iubirea
Domnului, precum se odihnește călătorul
lângă izvor. Nimic din necazurile lumii
nu poate tulbura liniștea și pacea lui și
nici nu-i poate lua bucuria și fericirea în
care se află.”
*
„Încredințați-vă lui Dumnezeu Cel
bun, Cel tare, Cel viu și El vă va povățui
la odihnă. După încercări urmează bucuria
duhovnicească. Domnul ia aminte la cei
ce rabdă încercările și întristările pentru
dragostea Sa. Așadar, nu vă împuținați cu
sufletul și nu vă temeți!”
*
„Rugăciunea este soarele ochilor nema-
terialnici ai sufletului. După cum soarele
este lumina pentru trup, rugăciunea este
lumină pentru suflet.”
*
„Preotul sfânt odihnește inimile cre-
dincioșilor, aduce pace conștiinței lor, se
face pildă și model al vieții creștinești și
întruchipează icoana vie și perceptibilă a
cultului creștin.”
*
„Să auzi zilnic «Te iubesc mama!» este
cea mai pură și divină formă de fericire.”
*
„Cel ce voiește să fie iubit de Dumne-
zeu, trebuie să îl iubească pe aproapele său.”
* 2
„Spovedania este doctoria de-su-
flet-mântuitoare pentru societate, deoarece
Florilegium patristicum
este capabilă să salveze de la distrugere o
mulțime de suflete pierdute prin dezamă-
giri, prin amintiri spurcate și gânduri rele.”
*
„N-am să pedepsesc pe niciunul dintre
voi. Am să mă pedepsesc în schimb pe
mine. Timp de trei zile voi posti, nu voi
mânca nimic şi mă voi ruga, pentru ca ura
dintre voi să ia sfârşit”.
*
„Înainte de a-ţi trimite crucea pe care
o duci, Dumnezeu a privit-o cu ochii Săi
cei preafrumoşi, a examinat-o cu raţiunea
Sa dumnezeiască, a verificat-o cu dreapta
Sa neajunsă, a încălzit-o în inima Sa cea
plină de iubire, a cântărit-o cu mâinile
Sale pline de afecţiune, ca nu cumva să
fie mai grea decât o poţi duce. Şi după ce
a măsurat curajul tău, a binecuvântat-o
şi ţi-a pus-o pe umeri. Deci o poţi duce!
Ţine-o bine şi urcă Golgota spre Înviere!”
*
„O mărturie a unei maici despre vizita
unui soldat de seamă la sfântul Nectarie,
pe care ea l-a zărit pe geamul chiliei:
«- Cine a fost oaspetele dumneavoastră
în această seară?
– Care oaspete? răspunse părintele
Nectarie.
– Acel soldat strălucitor cu care stăteaţi
mai devreme de vorbă.
– L-ai văzut şi tu, copila mea?
– Da, l-am văzut.
– Ei bine, să ştii că era sfântul Mina.»”2
*
Cu rugăciunile Sfântului Ierarh Ne-
catrie, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui
Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin.
🖋
Surse: https://citateortodoxe.ro/autor/
sfantul-nectarie, https://ortodox.md/aforis-
me-duhovnicesti-de-la-sfantul-ierarh-necta-
rie-din-eghina, data accesării: 12 august 2021.
13
 ecclesiastica
Din viata
Historia parohiei

24 septembrie 2021 – Pelerinaj la mănăstirile din Oltenia

30 octombrie 2021 – Sâmbăta morților, Moșii de toamnă

14
 Din viata parohiei
octombrie 2021

Școala parohială
Mitropolitul Bartolomeu
semestrul I

15
Marturia credintei traite

„Näscut sä fie un om al duhului,

häräzit de Domnul sä-i slujeascä pe oameni”
Călin Ficior
timați cititori, dorit să fiți în preajma lui? Cum ați ajuns
Puține zile au trecut de când să fiți în preajma lui?
s-a mutat la Domnul cel care a Pr. C.F.: Așa a rânduit Dumnezeu. Eu
fost Preasfințitul Vasile Someșanul. Foarte fiind din orașul Gherla aveam obiceiul ca
puțini oameni reușesc să fie atât de apreciați în fiecare an, praznicul Adormirii Maicii
și de iubiți precum Preasfințitul. Credin- Domnului să mă găsească la Nicula. În anul
cioși sau nu, ortodocși sau aparținând altor 1998 era atât de multă lume încât am fost
culte, oameni simpli sau universitari au fost găzduit în chilia unui părinte călugăr. Din
fascinați de bunătatea, harul și blândețea chilia lui se vedea perfect altarul de vară și
ierarhului nostru. Am considerat potrivit de acolo am asistat la toată Liturghia. Ce
ca în acest număr să găzduim un interviu pot să vă spun cu toată tăria este că acea
cu un apropiat al părintelui episcop care Liturghie mi-a rămas întipărită pentru
i-a fost alături în ultimii 19 ani, Părintele totdeauna în minte și în inimă, mai ales
Călin Ficior. Evocarea caldă, plină de res- momentul hirotonirii Preasfințitului Vasile
pect și admirație pe care părintele Călin a întru episcop. Imaginea acelei scene era
făcut-o, de multe ori cu emoție și lacrimi atât de solemnă, degaja o așa lumină, încât
în ochi, e impresionantă. E încă o mărturie nici până astăzi nu-mi pot explica ceea ce
trăită, autentică și vibrantă despre cel care a fost acolo. Cert e că acea imagine nu o
a fost și va rămâne în conștiința noastră voi uita niciodată.
ca Episcopul Clujului. În anii următori activam ca profesor de
C.T.:Părinte Calin ați fost 19 ani un religie în Cluj. Mi-am dorit să fiu aproape
apropiat al Preasfințitului Vasile. De ce ați de Preasfințitul și am venit la el cerându-i

16

un loc de muncă. Era liber postul de șofer
și l-am rugat să mă primească. Am înde-
plinit criteriile cerute și am fost acceptat
așa că, din decembrie 2002 am fost sub
ascultarea Preasfințitului Vasile. De atunci
și până la sfârșitul vieții l-am slujit cât mi-a
stat în putere.
Nu aveai cum să nu rămâi lângă el
văzându-i sufletul blând și permanenta
iubire față de oameni, dragostea față de cei
aflați în suferință și nevoiași. În fiecare gest,
vorbă sau lucrare a lui găseai mângâiere și
speranță. Chiar și prezența și felul în care se
mișca degajau o finețe și o delicatețe aparte.
Totul la el îți transmitea o anumită stare.
Citeam mult în acei ani Patericul Egiptean
și vedeam acolo tot felul de modele... Am
realizat că multe din aceste modele le aveam
chiar în persoana Preasfințitului, care era
un corolar de virtuți ca cele ale părinților
din Pateric.
C.T.: Acești părinți ai pustiei erau re-
trași din lume, dar totuși trăiau în lume...
cum a reușit Preasfințitul Vasile să aibă
această trăire, această aură duhovnicească
atât de specială și intensă în mijlocul unui
oraș atât de vibrant și într-o poziție, cea
de episcop, în care a fost pur și simplu
„trimis în lume”?
Pr. C.F.: Cu siguranță Preasfințitul
Vasile s-a născut așa, cu acest fel de a fi. Să
știți că am discutat de-a lungul timpului
cu multe persoane care l-au cunoscut în
diferite momente ale vieții: colegi de școa-
lă, gazde la care a stat, colegi de serviciu,
colegi de facultate. Toți, fără excepție, au
remarcat personalitatea lui atât de specială.
Nu s-a format pe parcurs, el era născut
și dăruit în acest fel, un om al duhului,
hărăzit de Dumnezeu să slujească oamenii.
Mai recent, a fost foarte apreciat și iubit de
către preoți și episcopi, iar aici aș vrea doar
Marturia credintei traite
să-i menționez pe doi arhierei deosebiți
IPS Bartolomeu și PF Teoctist. Amândoi
aveau un respect deosebit față de el. L-am
auzit odată pe PF Teoctist spunând despre
Preasfințitul Vasile „Părintele cel bun și
blând, pe care toți îl respectăm.”
C.T.: Acesta a fost darul lui Dumnezeu
în el și pentru noi. Cum te influențează
prezența unui astfel de om?
Preasfințitul avea o artă de a zugrăvi,
de a proiecta în inima fiecăruia blândețea
și iubirea lui. Cred că a reușit să sădească
și în sufletul meu valorile lui duhovnicești.
El a fost pentru mine ca un tată, mai ales
pentru că îmi pierdusem părintele încă din
timpul Facultății. Preasfințitul Vasile m-a
primit ca pe un copil al lui. Cu dragostea
care îl caracterizează a fost nu numai ca un
tată pentru mine, ci și ca un bunic pentru
copiii mei. Să știți că nu am fost singurul
astfel de „copil”. Toți cei care erau în preaj-
ma lui sau erau fiii lui duhovnicești sau
se apropiau de el în vreun fel, îi deveneau
„copii” iar copiii lor, „nepoții” lui. Avea
obiceiul ca, de fiecare dată când mergea în
vizită la o familie, să ducă o icoană sau o
carte, iar pentru copii, dulciuri. Glumea,
spunându-mi că i-ar trebui o tipografie
pentru cărți, o fabrică de ciocolată pentru
copii și o tiparniță de bani pentru cei ne-
voiași. Avea dorința și bucuria de a-i face
fericiți pe toți din jurul lui.
O vorbă din bătrâni spune că „vorba
sună, fapta tună”. La Preasfințitul și vorba,
dar și fapta tunau pur și simplu... vedeam
în el modelele din Pateric sau Scriptură și
dragostea lui Dumnezeu întipărită în tot ce
făcea. Nu are cum să nu te schimbe sau să
nu-ți imprime și ție o atitudine similară, un
anumit fel de a te manifesta, un alt fel de
a gândi. Eu mă consider nevrednic pentru
ce am primit de la el. Sunt recunoscător
17
Marturia credintei traite
Celui de Sus pentru toate aceste daruri
primite, dintre care cele mai importante
sunt harul diaconiei și al preoției.
La spovedanie nu certa, nu apostrofa și
nu judeca pe nimeni. Avea și aici un duh
al blândeței, în spiritul Sfintei Scripturi
și a gândirii Mântuitorului. Un preot i-a
cerut odată un sfat legat de cineva care ar
fi trebuit să primească mai mulți ani de
canon datorită păcatelor. Preasfințitul i-a
spus că „nu contează anii, ci dorința de
a se schimba și de a se întoarce la starea
de normalitate”. Pentru el, cel mai mare
canon pe care îl putea da, era ceea ce a
spus Mântuitorul: „De azi înainte să nu
mai păcătuiești.” Pentru Preasfințitul Vasile
acesta era canonul: dorința autentică și
puternică de a te schimba, de a nu mai
păcătui și de a-L întâlni pe Hristos. Blân-
dețea lui, smerenia și dragostea pe care
le arăta tuturor îmi aduc aminte de ceea
ce spunea Sf. Ap. Pavel în Epistola către
Galateni (5,22) acolo unde vorbește despre
darurile Duhului Sfânt. Toate aceste daruri
le vedeam în permanență în Preasfințitul.
Preasfințitul aducea pacea în jurul lui.
De altfel, el spunea deseori „E mai bună
pacea, decât dreptatea”. Iar în aceste vre-
muri grele realizăm cât de importantă e
pentru noi, familia, țara și lumea aceasta
pacea, ca stare de spirit.
C.T.: Spuneați că cei din jurul lui sim-
țeau acea bunătate care radia pur și sim-
plu din felul lui de a fi. Cum se raportau
la el alte persoane, care nu erau atât de
apropriate și pentru care nu era părinte
sau duhovnic?
El impresiona pe toată lumea. Îmi
vin în minte în mod special situații din
ultima parte a vieții lui când a intrat în
contact mai mult cu medicii și personalul
medical din spitale datorită provocărilor
18
de sănătate care au apărut. Majoritatea
erau fie reticenți, fie mai reci în raport cu
pacientul Vasile. Dar cunoscându-l și-au
schimbat total atitudinea. Să vă dau niște
exemple...
Chiar fiind în starea de comă indusă,
nefiind conștient, personalul medical a
observat că își lua în mână un tub de drenaj
și își mișca degetele pe el ca pe o metanie.
Asta i-a impresionat foarte mult pe cei din
jur: inconștient fiind, el se ruga permanent.
Medicii însuși au remarcat faptul că boala
lui și ceea ce s-a întâmplat după, au fost
ieșite din comun. Spun asta pentru că, cei
care l-au îngrijit ne-au spus că nu mai are
vreo șansă de recuperare. Însă toate acestea
au fost date peste cap de ceea ce s-a întâm-
plat, Preasfințitul revenindu-și și reușind
să umble, să vorbească. Cu admirație, l-au
catalogat ca fiind un caz „atipic”, pentru
că niciodată nu au văzut un bolnav să-și
revină dintr-o situație atât de gravă, un
accident vascular masiv.
Odată i-am dus o carte unui medic
care s-a îngrijit de el, cartea având un
mesaj personal din partea Preasfințitului,
scris pe prima pagină. Acel medic este o
personalitate în plan profesional, având în
permanență o ținută severă, sobră, perso-
nalul medical din spital raportându-se la
el cu respect, admirație, dar și teamă. Ei
bine, în momentul în care i-am dat cartea
și a citit mesajul, l-am văzut lăcrimând. A
fost rândul meu să fiu foarte impresionat.
Preasfințitul a fost un caz atipic pentru
medici, dar și pentru lumea în care trăim.
El trăia într-o normalitate a duhului, a
duhovniciei și a bunătății, în care ar trebui
să trăim și noi.
🖋
 Recenzie
Dionysos Farasiotis, „Marii iniüiaüi ai Indiei öi Pärintele Paisie”
Eugenia Bîrlea

ărintele Paisie Aghioritul, mare- la creștinism, de ideile mișcării hippie, dar

le ascet de la Muntele Athos, a și de întrebări legate de sensul vieții. În anii
murit în 1994 și a fost trecut în studenției, căutările autorului s-au îndreptat
rândul sfinților în 2015. Învățăturile sale spre hipnoză, Mind Control, Francmasone-
sunt bine cunoscute publicului românesc rie, Yoga. Frecventând asemenea cercuri, o
prin cărțile sale traduse în românește. Mai prezență înfricoșătoare intră în viața lui. Are
cunoscute sunt cele cinci volume cu titlul vise care-l înspăimântă, în casă aude zgo-
comun Cuvinte duhovnicești: Cu durere și mote stranii, ba chiar este lovit cu putere de
dragoste pentru omul con- acea prezență invizibilă și
temporan (vol. 1), Trezire rea. În aceeași perioadă de
duhovnicească (vol. 2), confuzie spirituală face și
Nevoință duhovnicească prima călătorie la Athos,
(vol. 3), Viața de familie în 1982, și se se întâlnește
(vol. 4) și Patimi și virtuți cu părintele Paisie.
(vol. 5). De asemenea, Deși se convinge că
mai există alte scrieri ale are în față un om de o
părintelui: o biografie de- copleșitoare sfințenie,
dicată sfântului Arsenie atracția sa pentru spiritua-
Capadocianul, volume litatea orientală este foarte
de epistole, un volum de puternică și nu încetea-
mărturii ale celor care ză după acest moment.
l-au cunoscut etc. Frecventează un ashram
Personalitatea sa, ca- din Salonic, merge la un
litățile sale de sfânt au seminar de Mind Con-
fost făcute cunoscute lu- trol, dar mereu îl are în
mii mai ales prin cărțile minte pe părintele Paisie
și interviurile lui Athanasie Rakovalis. Cea ca reper. Deși are experiențe mai degrabă
mai importantă carte este Marii inițiați neplăcute în aceste cercuri, decide să se
ai Indiei și Părintele Paisie1, semnată cu ducă în India pentru a se convinge care
pseudonimul Dionysos Farasiotis2, tradusă este credința cea adevărată.
și în limba română. Peste 100 de pagini din carte sunt
Autorul, născut în 1957, scrie cu mare dedicate șederii în India, ashramurilor în
sinceritate despre căutările și rătăcirile gene- care a stat, gurușilor pe care i-a cunoscut,
rației sale marcate de prejudecăți referitoare dar și adepților lor europeni, unii căutători
sinceri și naivi, alții doar puși pe căpătuială.
1
Dionysos Farasiotis, Marii inițiați ai Indiei și Deosebit de important este episodul șederii
Părintele Paisie, traducere: Ierom. Evloghie Mun-
teanu, Egumenița, Galați, 2005, 469 pp.
lui într-un ashram din Himalaya, condus
2
https://doxologia.ro/athanasie-rakovalis, de Babaji, considerat de adepții săi un zeu
data accesării: 4 octombrie 2021. întrupat. Se simte contrariat de porunca
19
Recenzie
de a se închina în fața gurului și refuză să o
facă, motiv pentru care, după puțină vreme,
este dat afară fără menajamente. Aici are
ocazia să observe spaima unui copil aflat
acolo cu părinții lui „Mi-am amintit din
Evanghelie cu câtă bucurie și încredere îl
îmbrățișau copiii pe Hristos” (p. 191). Iată
cum descrie momentul în care se afla la
câțiva pași de Babaji și acesta îl privește:
„Întreaga lui prezență părea un eveniment
supranatural. Privirea lui avea o asemenea
intensitate, o asemenea putere, o asemenea
energie, încât eram mai degrabă terifiat.
[...] Mă stăpânea un amestec de spaimă,
încordare și confuzie.” (p. 181)
Rugăciunea părintelui l-a însoțit tot
timpul șederii lui în India, perioadă în
care a fost de multe ori atacat de duhuri
necurate. Era suficient să se gândească la
acesta pentru a simți o iubire copleșitoare
„Simțeam fulgerător o iubire umplându-mi
inima și revărsându-se în întreaga mea
ființă. O delicatețe îmbrățisându-mă, o
pace sprijinindu-mă. [...] Față de iubirea
părintelui Paisie, iubirea mamei mele este
precum lumânarea față de soare.” (p. 159)
Chiar dacă atitudinea sa devenise tot
mai rezervată, în urma șederii în India
dobândise puteri oculte, încât la întoar-
cerea sa acasă, oamenii se purtau cu el cu
maximă grijă, cu un amestec de atracție și
frică. Revelatoare este reacția monahilor pe
care îi întâlnea în drumul lui către chilia
părintelui Paisie: „Mă vedeau de departe
și veneau bucuroși să mă întâlnească. Însă
imediat ce se apropiau de mine, rămâneau
năuciți și încetau să-și mai manifeste căl-
dura sufletească. Nu deveneau glaciali, ci
doar precauți. Schimbau în grabă câteva
cuvinte cu mine și se îndepărtau” (p. 274).
Un călugăr la care voia să rămână ca ucenic
20
i-a spus direct: „Ce să-ți fac, copilul meu,
cu atâția demoni câți ai asupra ta?” (p. 277)
După ce l-a vizitat pe părintele Paisie a
scăpat de aceste duhuri și fața lui a căpătat
o asemenea lumină, încât toți monahii ghi-
ceau de unde vine. Autorul s-a convins de
multele aspecte ale sfințeniei pe care acesta
le poseda. Părintele l-a exorcizat aproape în
joacă, inventând o poveste despre pățaniile
sale în India. Momentele următoare sunt
și mai impresionante prin apariția Maicii
Domnului pe care o vede și autorul. Ul-
terior, părintele Paisie îi confirmă faptul
că avea o strânsă relație cu Născătoarea de
Dumnezeu. Tot cu ocazia acestei vizite a
cunoscut acolo un bărbat vindecat prin
semnul crucii făcut pe piept de un cancer
de plămâni în fază terminală.
Părțile cele mai impresionante sunt cele
în care figura părintelui Paisie se află în prim
plan, mai degrabă decât cele despre căutările
sale spirituale marcate de atâtea poticniri
și rătăciri în lumea credințelor orientale.
Părintele care nu era preot și duhovnic, ci
doar un simplu monah, a schimbat viețile a
mii de oameni, iar din această carte rezultă
că a făcut acest lucru prin uriașa lui dragoste
față de om. Se comporta la fel ca tatăl din
pilda fiului risipitor. „De fiecare dată când
mă întorceam cu căință mă apuca, mă ri-
dica, mă curăța, mă tămăduia, mă îmbrăca
iarăși boierește în pietre scumpe (v. Luca
15,22) și astfel mă trimitea înapoi în lume.
De câte ori nu s-a întâmplat aceeași tristă
istorie? De câte ori! Mă purtam atât de des
ca un lipsit de minte și nemulțumitor... Dar
niciodată bătrânul nu și-a împuținat sau
mărginit darurile duhovnicești... Aceasta
era dărnicia sa!” (p. 99)
Cartea se adresează mai ales tinerilor
aflați la vârsta căutărilor, dar și celor care
cunosc Calea, dar se poticnesc mereu.
🖋
 Pelerin in tara ta
Munüi ai credinüei. Banatul montan
Mänästirea „Mraconia”
Adrian Mărginean
ragii noștri cititori! Nu întâmplă- cu soția sa Ana, fiica lor Irina și verișoara
tor, acum când se apropie sfârșitul acesteia, Nasta, se hotărăsc să închine către
acestui an care din punct de vedere Hristos acest sfânt lăcaș. Mai bine de o
social nu ne-a adus bucurii, ci dimpotrivă, sută de ani mai târziu, la 1628, episcopul
însă ne-a înmulțit clipele de cugetare și Iosif de Mehadia, care era și nepotul Nastei
rugăciune datorită pandemiei pe care o totodată, se retrage la ctitoria bunicii sale
traversăm și care, iată, culminează deosebit unde va fi și ingropat mai târziu alături de
de agresiv acum, an pe care l-am înce- ctitori. După ce episcopul a trecut la cele
put călătorind virtual spre Mănăstirea Sf. veșnice mănăstirea ajunge o ruină. Primul
Ana, ne întoarcem la malul Dunării din care se îngrijește de restaurarea mănăstirii
nou îndreptându-ne privirea către celălalt este călugarul Teofil care încearcă de unul
străjer al defileului Dunării, Mănăstirea singur, cu bani strânși de la credincioși,
Mraconia. restaurarea bisericii la 1658.
Din păcate, istoria acestui lăcaș este Un articol foarte bine documentat scris
una deosebit de zbuciumată. Nu îmi este de Mihaela Păunescu, apare la 28 august
cunoscută o altă mănăstire din câte am 2018 în ziarul Banatul Azi unde autoarea
colindat care să fi fost atât de des distrusă, sintetizează clar și cronologic întregul cal-
arsă, dărâmată și jefuită decât Mraconia. O var la care a fost supusă mănăstirea de-a
fi o soartă legată de numele ei? Cuvântul lungul timpului.
„mraconia” e de sorginte slavă și înseamnă „Trec şapte ani de zile, şi, în 1665,
„întunecat” sau „ascuns”. Iată ce scrie azi, egumenul Isaia reuşeşte să termine chi-
după ultima reconstrucție a lăcașului, pe liile, sfânta biserică, zidurile mănăstirii,
geamul de la intrarea în mănăstire: „Năs- toate puse la punct de către zugravul Ilie,
cută și ucisa de mai multe ori, mănăstirea adus de la Sfântul Munte Athos. Întreaga
se înfățișează astăzi, de dincolo de moarte, pictură şi zugrăveală, înnoite, iconostasul,
ca o certitudine a credinței, nădejde a Învi- poleit în aur. Mănăstirea strălucește ca un
erii şi temelie a dragostei”. Maicile care se luceafăr și, de aceea, e numită „Luceafărul
îngrijesc astăzi de acest loc știu prea bine din Mrăcunea” (din locul întunecat).
câtă suferință a trecut pe aici. În 1682, peste mănăstire dă un alt
Istoria mănăstirii o putem deduce din prăpăd: este arsă din temelii de către turci,
mai multe surse. Spre exemplu protopopul pentru că nu avea bani să plătească tribut
din Mehadia, Nicolae Stoica, ne amintește Porţii Otomane, şi e prădată de sfintele
în Cronica sa de la 1829 că mănăstirea odoare bisericeşti, astfel încât călugării ce
era părăsită de călugări din cauza deselor se aflau în mănăstire rămân sub cerul liber.
atacuri ale turcilor. Există totuși unii is- Din nou s-au strâns fonduri de la cre-
torici care localizează temporal ctitorirea dincioşi, iar în 1690 mănăstirea a renăscut.
mănăstirii în anul 1523, an în care Banul Însă această renaştere nu a durat mult,
Severinului, Nicolae Gârlișteanu, împreună pentru că, în 1715, întunericul coboară

21
Pelerin in tara ta
iarăşi asupra obştii de la Mraconia, mănăs-
tirea fiind din nou atacată şi toţi călugării
omorâţi. Doar fratele Ilie se ascunde și
scăpă de dușmani. Prădătorii iau comorile
mănăstirii, după care îi dau foc. Dar nici
de astă dată sfântul lăcaș nu a apus defi-
nitiv, călugărul Ilie ducând în continuare
făclia aprinsă. Însă, undeva prin 1723,
mănăstirea este din nou distrusă, urmând
a fi refăcută după 200 ani, în 1935, la
iniţiativa episcopului de Caransebeş, Vasile
Lăzărescu, şi a protopului de Orşova, Iosif
Câmpianu.”
Cu toate acestea ziua nefastă definitivă
se abătea din nou asupra Sfintei Mănăstiri
Mracuna, în anul 1967 când prin Auto-
rizaţia nr. 505 din 12 septembrie, Sfatul
popular al Regiunii Banat, Comitetul
executiv, solicita demolarea urgentă a mă-
năstirii. Direcția Monumentelor Istorice
prin adresa nr. 9116/1967 preciza că ni-
meni nu a respectat valorile istoriei noastre
milenare, imortalizate în acele ziduri din
piatră, astfel trecând cu buldozerul pur
și simplu peste ele. Cei de la Direcţia
Monumentelor Istorice, văzând dezastrul,
au hotărât să toarne simbolic circa 10
cm șapă de beton pe vechiul contur al
temeliilor bisericii mănăstirești care astăzi
își au continuitatea pe fundul lacului de
acumulare de la Porțile de Fier I.
După anul 1989, Mitropolia Olteniei
a avut inițiativa reînființării Mănăstirii
Mraconia. În anul 1993 se pune piatra de
temelie a noii biserici, iar în anul 1995, cu
22
binecuvântarea PS Nestor Vornicescu și cu
aprobarea Sfântului Sinod, se reînființează
acest așezământ. Persoana desemnată să
se ocupe de zidirea bisericii a fost preotul
Cristian Tartea, transferat de la parohia
Dubova. Lucrările au fost terminate în
1999-2000. Pictura noului lăcaș a fost rea-
lizată de artiștii severineni Eugen şi Florica
Papici, sfințirea noii biserici făcându-se
pe 18 august 2013, de către IPS Irineu,
Mitropolitul Olteniei. Actuala biserică
poartă hramul Sfinții Arhangheli Mihail și
Gavriil și Sfânta Treime. Biserica este din
zid de cărămidă, în formă de cruce. Este
compartimentată în altar, naos, pronaos
și pridvor deschis. De la biserica inițială,
care acum se află sub apele Dunării, se
mai păstrează doar ușile împărătești și o
candelă în muzeul parohial de la Eselnița.
Mănăstirea a fost sfințită ca mănăstire
de maici, actualmente aflându-se aici șapte
măicuțe care împreună cu maica stareță
Teodora au înființat și câte un atelier de
pictură și croitorie.1
Iată deci, iubiți credicioși, și aici există
nenumărate motive spre a vizita acest loc.
Și, fie vorba între noi, soarele toamnei târzii
împrăștie o lumină tulburătoare peste cu-
lorile acestui anotimp care aici, la Cazanele
Dunării, se arată în toată splendoarea sa.
Drum bun!
🖋
1
Sursa: https://www.banatulazi.ro/manasti-
rea-mraconia-de-straja-de-secole-in-coasta-dunarii/
data accesării: 1 noiembrie 2021.

Molima
Marcela Farcaș
răim o pandemie. Trăim prin pan-
demie și trecem prin ea, după pri-
ceperea noastră. Ca toate pande-
miile și aceasta are victimele ei, bolnavii
ei, morții ei, salvații ei... E o pandemie
care mușcă din trupurile noastre și cu
care fiecare luptă în funcție de resursele
sale de tot felul, în funcție de limitele și
constrângerile lui. Nu o să vorbesc acum
despre nicio alegere pentru trupurile noas-
tre. Las să fie aceasta grija fiecărui om în
parte și a medicilor fiecăruia.
Molima despre care vreau să vorbesc
este un efect secundar al bolii fizice și ne
atinge mințile și, uneori, sufletele. Boala
și confruntarea cu boala trezește în cei ce
o trăiesc, dar și în cei din apropierea lor
teama cea mai profundă a oamenilor, teama
de moarte. Unul dintre marii terapeuți
existențialiști, Irvin Yalom, spune că a privi
moartea în față e pentru noi ca și cum am
privi soarele în față: putem face acest lucru
doar pentru o perioadă scurtă de timp fără
ca ochii noștri să doară. Trăim zi de zi cu
riscul ca totul să se termine, dar faptul că
majoritatea timpului avem iluzia că acest
eveniment unic despre care știm relativ
puține lucruri se întâmplă mai ales altora,
familiilor altora și nu nouă ne permite
să trăim ca și cum moartea nu există. În
fața bolnavilor prinși între viață și moarte,
a gropilor săpate cu excavatoare, a unei
lumi întrerupte din mersul ei previzibil e
aproape imposibil să negăm că viața are un
final. În fața amenințării și sub imperiul
fricii oamenii își pierd măștile și cele mai
ascunse și surprinzătoare reacții și atitudini
ies la iveală. Cumva, atunci când alegerile
implică riscul morții potențiale oamenii
Dezvoltare personala
devin capabili de lucruri îngrozitoare și cei
care până ieri erau vecini buni, prieteni
buni ajung dușmani de moarte ce își neagă
unul altuia dreptul de a trăi.
Această pornire nu ne este naturală. Ca
orice altă specie suntem construiți astfel
încât să favorizăm supraviețuirea speciei.
Prin urmare, avem în construcția noastră o
„piedică”, empatia, ce nu ne lasă să facem
rău semenilor noștri. Și atunci? Cum ex-
plicăm atâtea ocazii în care totuși, grupuri
întregi de oameni, populații întregi au fost
capabile să facă atrocități inimaginabile
altor oameni?
Pentru a antrena soldați eficienți armata
avea nevoie ca acea „piedică” să fie ridicată.
Sociologia a propus o soluție – dezumani-
zarea inamicului. Interesant este că, pentru
ca tehnica să funcționeze, ea trebuie să
apeleze la păcatul esențial – mândria.
Tehnica dezumanizării individului
implică doi pași:
• Delimitarea clară între două gru-
puri: „noi”, cei mândri că însumăm toate
caracteristicile demne de admirație și de
atributul umanității și „ei”, cei care întru-
nesc toate atributele ce îi fac mai puțin
decât oameni.
• „Ei” sunt asemănați în mod repetat
unor ființe inferioare, dezgustătoare, li se
atribuie lipsa inteligenței, a educației, li
se neagă orice variație sau abatere de la
portretul creionat pentru grupul inferior.
Atributele portretului general se aplică
tuturor categoriilor acelui grup: copii,
femei, bătrâni. Toți devin „mai puțin decât
oameni” și, prin urmare, nedemni de a trăi.
Așa cum am afirmat anterior, tehnica
a fost aplicată sistematic în armată pentru
23
Dezvoltare personala
a preveni stresul post-traumatic. După ce
înainte de războiul din Irak, soldaților ame-
ricani li s-au aplicat astfel de tehnici, s-au
observat schimbări neurologice profunde.
De exemplu, atunci când, concomitent
cu vizualizarea creierului prin RMN, li se
arătau soldaților poze cu persoane calificate
drept irakieni, zonele responsabile de em-
patie rămâneau inactive, indiferent dacă
imaginile erau cu femei, copii, bătrâni,
dar se activau acele zone din creier care
semnalează prezența dezgustului. Tehnicile
de dezumanizare au ca scop justificarea
agresivității și a discriminărilor realizate de
grupul „noi” asupra
grupului „ei”, fără
consecințe morale și
psihoemoționale de
tipul sentimentului
de vinovăție sau
stresului posttrau-
matic. Tehnicile au
fost atât de eficien-
te, încât din toată
armata trimisă în-
tre 1990 și 1991 în
Golful Persic doar 8
soldați au suferit de
stres posttraumatic și aceia au avut astfel
de simptome pentru că au deschis focul
din greșeală asupra trupelor lor.
Vă recomand pentru mai multe cla-
rificări pe tema discriminării două expe-
rimente celebre despre care puteți căuta
detalii pe internet: experimentul „Ochi
Albaștri-Ochi Căprui” al lui Jane Elliott
și experimentul „Efectul Lucifer” al lui
Philip Zimbardo din cadrul Universității
Stanford.
Care e scopul acestei incursiuni? Sco-
pul este de a deveni conștienți de dorința
noastră de a ne distribui pe noi înșine
24
prin unul sau mai multe atribute într-un
grup „superior” celorlalți. În momente
de criză, cum este și pandemia, frica ne
stimulează instinctul de supraviețuire.
Încercăm, cu disperare și uneori chiar cu
prețul umanității noastre, să ne creștem
șansele de supraviețuire căutând motive
pentru care am merita să trăim mai mult
decât ceilalți, motive pentru care moartea
ar trebui să facă o excepție în ceea ce ne
privește.
Alegerile noastre ne definesc și ne repre-
zintă. Valorile în care credem și structura
noastră morală devin vizibile în relația
noastră cu ceilalți și
se reflectă mai de-
grabă în comporta-
mente decât în de-
clarații. În momente
de mare criză unii
oameni găsesc în ei
bunătate, gentilețe
și delicatețe în felul
în care se ating de
viețile celorlalți, iar
alții revarsă ură, ran-
chiună și venin. În
fața pandemiei ce ne
amenință trupurile, vă îndemn să fiți atenți
la molima ce stă să amenințe umanitatea
noastră. Nu renunțați la empatie, la grija
pentru aproapele, la toleranță, la omenia
voastră. Putem alege să fim omenoși, buni
și solidari în orice moment al vieții noastre
și, mai ales, în momente de criză pentru
că „totul îi poate fi luat omului, mai puțin
ultima dintre libertăți – aceea de a-și alege
atitudinea într-un anumit set de circum-
stanțe, de a-și alege propriul mod de a fi”
(Viktor Frankl, În căutarea sensului vieții).
🖋

Aripi de îngeraö
Graţiela Agrişan
Și blândețea se învață
- Povestire terapeutică -
„Era odată un șoricel, pe nume Fred,
care locuia într-o gaură din peretele unei
case de la marginea pădurii.
Într-o dimineață rece de toamnă târ-
zie, Fred își mânca liniștit în culcușul lui
sandviciul cu pâine prăjită și brânză de la
micul-dejun, când deodată auzi o bătaie
în ușă.
- Putem să intrăm? spuse o voce sub-
țirică și prin gaura de la intrare se strecură
un năsuc lung și rozaliu; Fred îl recunoscu
de îndată pe Ernie Echidna, prietenul său.
- Desigur, intră! răspunse Fred, încer-
când să nu pară prea speriat. Bineînțeles
că îl îndrăgea pe Ernie, dar era totodată
și înspăimântat de el, deoarece echidnele,
asemeni aricilor, au pe corp o mulțime de
ace ascuțite, iar ale lui Ernie erau întot-
deauna pregătite să împungă.
Fred era un șoricel foarte prietenos,
care ar fi dorit să-i ofere prietenului său
o îmbrățișare caldă de bun-venit, însă,
de teama acelor burzuluite, se dădu un
pas înapoi.
- Pot să intru și eu? și un alt nas lungu-
ieț și moale se vârî pe gaura de la intrare.
- Bineînțeles, spuse Fred.
Emma, prietena lui Ernie, intră și ea,
scuturându-și acele zgribulită.
- Ce s-a întâmplat? întrebă Fred în-
grijorat.
- E atât de frig! adăugă Ernie. Azi noap-
te a înghețat totul și sus, spre munte, unde
locuim noi, chiar a nins! Așa că în dimi-
neața asta ne-am hotărât să ne încovoiem
ca niște biluțe și să ne rostogolim la vale,
Aripi de ingeras
să ne mai încălzim puțin. Ne-am gândit să
trecem pe la tine și să te vizităm în căsuța
ta călduroasă și confortabilă.
Fred și-i imagină pe Ernie și Emma
rostogolindu-se pe deal în jos... vedeți voi,
dacă echidnele se simt în pericol, au două
moduri de a se apăra: mai întâi, dacă un
alt animal le atacă, ele își ridică țepii de pe
corp, ca pe niște ace sau spini, ca nimeni
să nu se poată apropia de ele, să le facă
rău... asemeni copiilor care se supără și
cer arțăgoși să fie lăsați în pace.
Al doilea lucru pe care-l fac echidnele,
atunci când sunt speriate, poate părea ceva
amuzant: se rulează sub forma unor min-
giuțe și se rostogolesc departe de pericol,
așa cum au făcut Emma și Ernie.
- Și la noi în culcuș era un frig ce-ți
pătrundea până la oase, continuă Ernie.
- Am încercat să mă apropii de el, să
ne încălzim, adăugă Emma, dar e mereu
îmbufnat, cu acele gata să mă împungă!
Și pentru că tu, Fred, ești un prieten atât
de bun, ne-am gândit să te vizităm și să
te rugăm să ne ajuți să rezolvăm această
problemă!
Era dimineața devreme și Fred avea
nevoie de puțin timp de gândire așa că
le oferi și prietenilor săi câte o ceașcă de
ciocolată fierbinte.
- Primul lucru care-mi trece prin minte,
spuse șoricelul sorbind cu nesaț din cana
cu ciocolată aburindă, este acela că țepii
voștri vă sunt de un real folos atunci când
vă aflați într-un pericol iminent – de exem-
plu când sunteți atacați de un câine agresiv
sau de vreun vultur nemilos. Chiar că vă
sunt folositori și vă ajută să supraviețuiți,
dar cât de des vă aflați în astfel de situații?
25
Aripi de ingeras

- Nu foarte des, șopti Ernie. 1. Ce face maica Maria în fața bisericii?

-Așa este, întări Fred. E important Dar maica Marta în bucătăria mănăstirii?
să aveți țepii pregătiți de apărare, însă în Amândouă fac pentru toată obștea. Ce
marea majoritate a timpului nu aveți nevoie fac ele?
de ei! Uite, Ernie, încearcă să te relaxezi
puțin, să lași garda jos. Ești în siguranță în
căsuța mea și nimeni nu te va ataca! Nu sta
mereu îmbufnat și gata de atac! Încearcă 2. Orice biserică ortodoxă
să-ți contolezi acele, să le relaxezi și să le are una; orice om din lume
aduni pe lângă corp, ca să ne putem apropia are două. Ce e?
de tine și să te îmbrățișăm, deoarece ești
prietenul nostru și te iubim foarte mult!
Ernie închise ochii și se concentră; își
imagină că stă în culcușul lui cald și moale, 3. La o Sfântă Taină sau
ferit de orice pericol. Spinii i se înmuiară, când ești uimit!
rând pe rând, coborându-se și lipindu-se
de corpul lui plăpând. Un zâmbet blând
îi curbă boticul umed.
- Într-adevăr, între prieteni ești în sigu- 4. Ce element comun au
ranță și te simți foarte bine! spuse el fericit. următoareletrei lucruri: om,
Cei trei prieteni se îmbrățișară și niciun neam, clopot?
spin nu le mai stătu în cale.
- De-acum va fi călduț și în culcușul
nostru, deoarece ne vom putea cuibări
unul în altul, adăugă Emma bucuroasă.”1 5. La biserică
Uneori e bine să lăsăm „spinii” de- și în familie.
oparte, să ne bucurăm de noi înșine, de
prieteni și de tot ce ne-nconjoară...
6. La biserică
și la școală.

Jocuri pentru copilași isteți

Omonimele sunt cuvintele diferite ca 🖋
sens, dar identice ca formă. De exemplu: Răspunsuri
lac (apă) și lac (soluție aplicată pentru 6. Dascăl
luciu și protecție). Scrieți în spațiul liber 5. Părinte
omonimele potrivite descrierilor. 4. Limbă
3. Miri
1
Burns George William, 101 Healing Stories for 2. Tâmplă
Kids and Teens: Using Metaphors in Therapy, tradu- 1. Toacă
cere de Grațiela Agrișan, USA, 2005, pp. 112-114.

26