Curs 6- 31.01.2021 Drept Civil.

Succesiuni — Seria 2

Începem cu definiția pe care o oferă contractului de donație art. 985 din Codul Civil.
Acest articol defineste donatia ca fiind contractul prin care cu intenția de a gratifica o parte
numita donator, dispune în mod irevocabil de un bun în favoarea celeilalte părți numită donatar.
Dacă ne uităm pe aceasta definiție putem deduce cateva elemente care țin de contractul de
donație. În primul rand, donatia este un contract(unilateral). Uneori la examen am neplacuta
surpriza sa aud că donația este un act unilateral. Evident ca nu. Faptul ca doar o parte își asumă
obligații în contractul de donație, adică donatorul, nu schimba natura de act juridic bilateral al
unui asemenea act juridic. Ci, avem de a face cu un contract unilateral. Ea este un acord de
voință, un contract, chiar dacă numai o poarte își asumă obligații.
Aceasta, spre deosebire de cazul legatelor, unde nu putem vorbi de un acord de voință
între testator și gratificat chiar dacă intervine și aici un act de acceptare a legatului respectiv,
până la urmă mecanismul de transmitere a bunului se găsește în succesiune, în transmiterea de la
momentul la care intervine decesul testatorului, și nu din momentul în care intervine actul de
acceptare a calității de legatar. Deci, acolo nu avem contract, legatul care cuprins într-un
testament nu îl transforma într-un act bilateral, ci își pastreaza caracterul de act unilateral, acela
de manifestare de voință a dispunatorului, cuprinsa in testament. Spre deosebire de aceasta deci,
donatia este un contract.
Donatia este un contract prin care trebuie sa existe cele 2 elemente despre care am
vorbit cu ocazia liberalitatilor și anume:
1. Sa existe o insaracire a unui patrimoniu pe seama sporirii altuia, asta este
reflectată în definiție prin ceea ce legiuitorul spune ca transmite un bun în
favoarea celeilalte părți, deci donatorul transmite în favoarea celeilalte parti.
2. Transmiterea se realizeaza cu intenția de gratificare în absența lui animus
donandi,
Mai conține această definiție un element, și anume ca dispune în mod irevocabil. Oare de
ce s-a simțit nevoia de subliniere ca e vorba de o transmitere care e realizată în mod irevocabil?
Pană la urma orice contract care se încheie are caracter irevocabil, nu poți reveni asupra
manifestării de voință prin care ti-ai asumat obligații, nu poți să te dezici de un contract în afară
de situația în care ti-ai rezervat un asemenea drept, sau poți denunța uneori în mod excepțional
un contract cand este pe perioada nedeterminată acordand un preaviz, dar în principiu
irevocabilitatea vizează orice contract manifestată odata voința, nu poți reveni asupra ei numai
cand si cealalta parte achieseaza la acest lucru. Cu toate acestea legiuitorul a subliniat ca în
definiția data donatiei ca se dispune în mod irevocabil, și acest fapt este explicat prin caracterul
special al acestei irevocabilitati, în sensul ca în art. 1015 vine legiuitorul și indică situații în care
s-ar aduce atingere principiului irevocabilitatii contractului de donație. Astfel art. 1015 dispune
că nu e valabila donatia atunci cand conține clauze care permit donatorului sa o revoce prin
voința sa. Ideea este practic exprimată prin aceea ca nu ar putea donatorul sa caute să găsească
prin formule prin care sa revină asupra donatiei odată făcute. Sigur ca aici va ganditi: de ce ne

1
vorbiți despre principiul irevocabilitatii donatiilor cand noi știm că este posibilă revocarea unei
donații pentru ingratitudine, neexecutarea sarcinilor..? Nu asta înseamnă irevocabilitatea
donatiilor. Practic, irevocabilitatea donatiilor semnifica împrejurarea ca donatorul nu își
poate rezerva dreptul de a reveni asupra deciziei, nu poate goli de conținut contractul de
donație.
Revenind asupra intenției manifestate de gratificare..Sigur.. E posibila revocarea pentru
ingratitudine sau pentru neîndeplinirea sarcinilor în condițiile în care fără sa dea naștere vreunei
obligații în sens juridic sarcina donatarului, obliga totuși un contract de donație la o obligație de
recunostinta care mai degrabă se traduce în abtinerea de la o conduită de natura a prezuma că
donatorul nu ar face un contract de donație având cunoștințe de o astfel de conduită a
donatarului, sau în cazul in care donatia este cu sarcini, acolo o sa vedem, practic funcționează în
buna masura regulile de la contractele sinalagmatice în limita sarcinii.
Să vedem care sunt situațiile avute în vedere de legiuitor atunci când face referire la
principiul irevocabilitatii donatiilor.
Este lovită de nulitate absolută donația care..(Deci vedeți, sancțiunea este una foarte
puternică, nu este vorba doar de nulitate relativa aici, legiuitorul consacra sancțiunea nulității
absolute care ar lovi un contract de donație),.. care este afectată de o condiție a cărei realizare
depinde exclusiv de voința donatorului. Aici vreau sa va spun că și sub imperiul vechii
reglementări am avut o dispoziție similară în care s-ar vorbi de nulitatea donatiei care ar contine
o condiție a cărei realizare sa depinda exclusiv de dorinta donatorului. Practica judiciara a
considerat insă ca nu este vorba doar de situațiile in care ar fi stipulata o condiție pur potestativă
din partea debitorului și care practic afectează orice contract, nu doar cele cu titlu gratuit, ci
atrage nulitatea oricărui contract, și a celor cu titlu oneros, dacă obligația debitorului este afectată
de o condiție pur potestativă, în cazul liberalitatilor, donațiilor, sub imperiul vechiului cod,
practica judiciară a admis ca se au in vedere inclusiv donațiile în care nu vorbim de o condiție
pur potestativă, ci o condiție a cărei realizare depinde și de voința donatorului. Chiar dacă nu ar
fi o condiție pur potestativă ci una potestativă simplă, atata timp cat depinde și de voința
donatorului alături de alte împrejurări externe, contractul ar trebui considerat lovit de nulitate. In
pofida acestor orientari a practicii, doctrina nu a actionat negativ in sensul de a nu recunoaște
justețea acestor soluții, legiuitorul a reiterat ideea de a depinde realizarea condiției de voința de a
depinde exclusiv de voința donatorului, si atunci ne putem ridica întrebarea în ce masura aceasta
reiterare nu cumva ar sugera sau ar cere ca sa fie vizate doar contractele in care chiar am de a
face cu o condiție pur potestativă nu si cu o condiție potestativa simpla. Cred totuși că soluția din
moment ce se consacra in terminis in cazul donatiilor se face referire la existența condiției
potestative vizata de art, 1015 tocmai ca să diferențiem de contractul cu titlu oneros, unde
obligatia asumata sub condiție pur potestativă este oricum lovită de nulitate, atunci nu vad de ce
ar fi reiterat legiuitorul dacă s-ar fi referit doar sau dacă m interpreta doar in sensul condiției pur
potestative ca aici avem în vedere principiul irevocabilitatii, cred ca ar trebui sa admitem și
varianta în care realizarea condiției este dependentă de voința donatorului, practic sa considerăm
și de voința donatorului, sa admitem ca ar opera nulitatea contractului de donație.

2
 Apoi, a doua Ipoteză consacrată de articolul 1015 care atrage nulitatea absoluta a donatiei
vizează situația în care i-ar fi impus donatarului sa plateasca datorii pe care donatorul le-ar
contracta in viitor dacă valoarea maximă a acestora nu este determinată in donație. Rațiunea
pentru care apare acest motiv de nulitate este aceea de a nu impune donatarului plata unei datorii
nedeterminate, prin care sa fie golit eventual de conținut contractul de donație, (ce dai cu o mana
sa reiei cu cealalta..). Însă în măsura în care este vorba de datorii determinate, de datorii care
exista la momentul la care se încheie contractul de donație, aceste contracte sunt valide, pana la
urma e o donatie cu sarcina, ceea ce prevede aceasta ipoteza vizează situația prețului pasiv
nedeterminat, care ca să nu ducă la golirea de conținut a donației, legiuitorul a prevăzut o astfel
de situație. De observat ca este sancționată cu nulitatea nu doar sarcina care eventual este
prevăzută (deci nu doar clauza contractuală care ar prevedea plata unui asemenea pasiv
nedeterminat) ci chiar contractul de donație în întregime. Apoi se consacra nulitatea in ipoteza
in care s-ar conferi donatorului dreptul de a denunța unilateral contractul, acel drept de
dezicere care în materia contractelor cu titlu oneros poate fi stipulat în contract pana la momentul
la care începe executarea contractului, dacă părțile nu prevăd altfel. Pană la urma un drept de
dezicere poate fi exercitat în contractele cu titlu oneros, nu și în cazul unei donații. În
contractele cu titlu oneros am văzut ca acest drept poate fi exercitat indiferent dacă dezicerea e
fie în schimbul unei contraprestatii a celui care se dezice sau ar fi cu titlu gratuit. Sunt valabile
aceste clauze de dezicere tocmai că o forma de manifestare a principiului forței obligatorii a
contractelor pentru că acest drept trebuie prevăzut în contract, sau in unele situații apare în
lege(vanzarile la distanta, in online, etc, avem prevăzut în legislație dreptul de renuntare, dreptul
consumatorului de a se dezice de contract intr o anumita perioada de timp) Aici aceasta ipoteza
consacrată de litera C pană la urma nu putem spune ca e o prelungire a ceea ce este prevăzut la
litera A, pentru ca am văzut ca nu se considera acest drept de dezicere, este totuși diferit de o
condiție. În primul rand, condiția operează automat, dreptul de dezicere operează doar ca urmare
a exercitării lui. Am văzut cu acea ocazie la contracte(cries in seria 2) că nu este de fapt vorba de
o condiție pur potestativă, ci tocmai am spus ca e o formă de consacrare si manifestare a forței
obligatorii a contractelor.
Apoi litera D vizează situația în care donatorul și-a rezervat dreptul de a dispune in
continuare de bunul donat chiar dacă nu a dispus de acel bun, și textul consacra în a doua parte
situația unei nulități parțiale, în măsura în care acest drept e rezervat numai la anumite bunuri,
donatia este lovita de nulitatea parțială doar cu privire la bunurile fata de care s-a păstrat acest
drept. Bunaoara, o situație în care îți rezervi dreptul de a dispune parțial de bunuri practic fie
total fie parțial iti rezervi acest drept de a dispune in continuare de bunul donat, atunci contractul
de donație e sancționat cu nulitatea. In schimb nu sunt sancționate cu nulitatea donatiei situațiile
de la 1016, în care se referă la ipoteza in care in contractul de donație ar fi stipulata o clauza de
reintoarcere a bunului donat, in ipoteza in care ar avea loc predecesul donatarului, deci stipulezi
ca in contractul de donație că acea donație rămâne in ființă atat timp cat donatarul ar fi in viața,
sau fie in ipoteza predecesului donatarului in raport cu donatorul, fie poate fi inscrisa si o clauza
care sa vizeze situația in care ar deceda atat donatarul cat și eventualii descendenți pe care acesta

3
i-ar avea si ar predeceda donatorului, si bunul sa se intoarca practic la donator,. Aici avem o
conditie cauzala legată de predecesul donatarului sau si al donatarilor, si al descendentilor sai
daca s-a prevăzut sa treaca donatia de la donatar a descendenți, nu este nicio problema în ceea ce
privește validitatea unui asemenea contract, nici din perspectiva conditiei stipulate, nici din
perspectiva donației ca atare. Evident dacă e vorba de un bun imobil, ca sa se poată invoca
aceasta cauza de reintoarcere conventionala in favoarea donatorului, trebuie sa fie
indeplinita formalitatea de publicitate cu privire la aceasta clauză, altfel nu o sa o poți opune,
in măsura in care bunul ar fi transmis de donatar, pentru ca donatarul poate transmite mai departe
dreptul pe care îl dobândește Fără îndeplinirea acestei formalități clauza de reintoarcere
conventionala nu ar fi putut fi opusă celui in raport cu care o astfel de clauza eventual ar fi
inopozabila, de aceea e nevoie sa indeplinesti formalitatile de publicitate pt aceasta clauza de
reintoarcere, tocmai ca sa poti sa o opui tertilor dobanditori al bunului o astfel de clauza în
măsura in care ar fi realizata respectiva condiție.
Întrebare coleg: Constituirea unui uzufruct cu titlu gratuit ar putea fi considerat donație?
Răspuns profesor: Evident că este o donație un uzufruct constituit cu titlu gratuit. Poți să
donezi doar uzufructul bunului pentru că te lipsești de atributul de posesie, de folosință, deci
fructele bunului respectiv sunt culese de o altă persoană. Interesantă este, legat de uzufruct,
situația pe care o prezintă profesorul Chirică în tratat, legat de în ce măsură poți să realizezi o
donație în uzufruct a unui bun sub forma darului manual. Negreșit, dacă printr-un contract
autentic poți face o donație directă care să aibă ca obiect uzufructul, întrebarea este dacă poți
dona uzufructul sub forma darului manual. Vom vedea imediat, când vom vorbi de condițiile de
formă, că darul manual care este un contract real…
Coleg: Atunci pe 1015 alin. (2) lit. d) ar fi nul contractul prin care s-ar constitui
uzufructul? Pentru că, teoretic, donatorul încă poate dispune de bun, dacă a constituit doar
uzufructul.
Profesor: El poate să dispună de nuda proprietate. Deci el nu poate reveni asupra
uzufructului constituit în favoarea donatarului.
Am făcut, iată, trecerea spre un alt caracter al contractului de donație și anume
caracterul solemn care implică, de principiu, încheierea contractului în formă autentică, în
conformitate cu art. 1011, tot așa sub sancțiunea nulității absolute, cu excepțiile aferente
prevăzute la alin. (2), în cazul darului manual, a donațiilor indirecte și a donațiilor deghizate.
Ideea contractului încheiat în formă autentică este o donație directă.
Darul manual. Reglementarea o avem la art. 1011 alin. (4), text care spune că:
„Bunurile mobile corporale cu o valoare de până la 25.000 lei pot face obiectul unui dar
manual, cu excepția cazurilor prevăzute de lege. Darul manual se încheie valabil prin acordul
de voințe al părților, însoțit de tradițiunea bunului.”. Tradițiunea semnifică chiar încheierea
contractului. Din moment ce este nevoie de realizarea tradițiunii, înseamnă că această tradițiune
nu poate viza, ca regulă, decât bunurile mobile corporale, însă, așa cum vom vedea în exemplele
pe care le vom discuta, pot exista și situații care să fie considerate a fi daruri manuale deși

4
bunurile asupra cărora poartă transmiterea, transferul de proprietate, nu sunt neapărat bunuri
mobile corporale.
Se ridică întrebarea dacă transferul unei dintr-un cont în altul poate să fie considerat un
dar manual. Soluția jurisprudențială este în sens favorabil, nu că ar avea loc aici o transmitere a
dreptului de creanță pe care l-ar avea titularul asupra băncii, pentru că drepturile de creanță nu
sunt transmisibile sub forma darului manual. Pot exista anumite instrumente în care se
materializează aceste drepturi de creanță care, îmbrăcând o formă concretă, vezi cazul unor
cecuri la purtător sau cazul unor acțiunii la purtător, și chiar și nu doar a acțiunilor la purtător, ci
chiar și în cazul acțiunilor nominative se admite că acestea pot constitui obiectul tradițiunii
pentru că se fac mențiuni în Registrul acționarilor, Registrul asociațiilor.
Revenind la exemplul pe care l-am dat, în cazul transmiterii unei sume de bani printr-un
virament bancar, aceasta poate fi considerată un dar manual, evident dacă nu este depășită limita
valorii a acelor 25.000 de lei. În vechea reglementare nu aveam o asemenea limitare valorică.
Problema este în ce măsură acest transfer va putea fi considerat un dar manual în ipoteza în care
transferul este realizat în executarea unei obligații asumate printr-un înscris sub semnătură
privată. În doctrină se face practic o diferență între situația în care tradițiunea bunului este o
acțiune autonomă, distinctă a transmițătorului și beneficiarului, sau situația în care are loc în
executarea unei obligații. În măsura în care eu aș privi această transmitere în executarea unei
obligații, și este valabil nu doar în cazul sumelor de bani ci în orice situație în care s-ar reclama
încheierea unui dar manual, nu putem privi un contract valabil format într-o astfel de situație. În
măsura în care ați dori să faceți un dar manual, printr-un virament bancar de exemplu, este
recomandat să aveți un înscris care să constate faptul că ați făcut, ați efectuat un virament cu titlu
de donație, de dar manual etc., și nu să încheiați în prealabil un înscris pe care apoi să îl puneți în
executare, deci să aveți un înscris și să apară transferul, transmiterea bunului, executarea
obligației asumate prin convenția anterior încheiată. De ce? Pentru că din moment ce darul
manual este o convenție reală, ea abia atunci se încheie în mod valabil. Nu poți să aduci la
împlinire o obligație în temeiul unui contract lovit de nulitate absolută, pentru că nu ar fi
respectată cerința de formă, ipoteza unui înscris sub semnătură privată. Este vorba de un înscris
recognitiv care ar trebui întocmit pentru constatarea unui dar manual.
Întrebare profesor: Cine ar avea interes să dovedească că a intervenit un dar manual?
Evident că ar fi o sferă de persoane: de la donator însuși, care ar putea la un moment dat să
reclame o eventuală ingratitudine sau neîndeplinirea unor sarcini care ar însoți chiar și un dar
manual, după cum poate moștenitorii ar interesați să reclame în ideea încălcării rezervei lor,
creditorii donatorului ar putea să fie interesați, și nu doar în ipoteza darului manual, să invoce
faptul că există un contract de donație. Sfera persoanelor interesate, la fel ca în ipoteza oricărei
donații, fie că e vorba de directă, dar manual, donație indirectă sau deghizată, este destul de
variată.
Nu se pot transmite, evident, sub forma darului manual drepturi de creanță, drepturi de
autor (patrimoniale + morale, care sunt intransmisibile). Am văzut că sub forma darului manual
ar fi posibil ca aceasta să poarte inclusiv doar asupra nudei proprietăți sau doar asupra

5
uzufrucutului, soluție explicabilă, și recunoscută în doctrina și jurisprudența franceză, prin
acceptarea ideii că pot fi adăugate pacte cu privire la aceste tradițiuni, cu privire la darurile
manuale, prin care să se rezerve nuda proprietate, respectiv uzufrucutul, sau am văzut pot fi
prevăzute sarcini în favoarea donatarului și mi-am notat inclusiv ideea că ar putea fi prevăzută
într-un astfel de pact, care ar însoți un dar manual, chiar și o dispensă de obligația de raport a
donației, pentru că și darurile manuale vor fi luate în considerație la stabilirea masei succesorale,
vor putea fi supuse raportului chiar dacă nu îmbracă forma donației autentice.
Cum se dovedește darul manual? În fond, am evocat categorii de persoane interesate să
facă dovada aceasta. Sigur, posesorul bunului mobil poate invoca în favoarea sa incidența lui 937
din Codul Civil, a posesiei de bună-credință, tocmai de aceea un înscris recognitiv a contractului
de donație este binevenit în favoarea donatorului sau a altor categorii de persoane interesate care
ar acționa din postura donatorului.
Întrebare coleg: Prezumția de la 937 nu vizează doar un pact cu titlu oneros?
Răspuns profesor: Ideea este că din moment ce tu deții un bun cu bună-credință…
Posesia de bună-credință valorează titlu de proprietate, cumva instant asupra bunurilor mobile,
e cam admis, recunoscut că ar opera. Evident că împotriva unei apărări formulate de către
posesorului bunului, nu are decât să demonstreze donatorul, că până la urmă în cazul lui apare
acest conflict între 937 și interesul lui, să demonstreze faptul că nu ar fi întrunite condițiile de la
937 sau că nu ar fi existat intenție de gratificare din partea lui, nu existau motive care să
justifice o eventuală intenție de gratificare. Deci de acord cu dumneavoastră că luat ad literam
937 vizează doar situația dobânditorului unui bun mobil printr-un act cu titlu oneros cu
bună-credință. Ideea că ar trebui să demonstreze donatorul, sau creditorul donatorului sau cine
ar fi moștenitorul interesat, să încerce să demonstreze faptul că nu a avut loc o gratificare.
Uneori să știți că se poate întâmpla să realizeze un transfer al dreptului de proprietate și nu se
știe cu ce titlu. Și atunci încerci să demonstrezi existența sau inexistența donației și a faptului că
el deține bunul cu un alt titlu, încerci până la urmă să demonstrezi natura relației contractuale
pe care o ai cu cel care reclamă că eventual a dobândit cu titlu de dar manual, dacă e cazul, sau
dimpotrivă neagă, pentru că putem fi în ambele ipoteze. În orice caz, iată avantajul înscrisului
recognitiv, în măsura în care nu există acest înscris pot apărea dificultăți. Posesia bunului
prezumă proprietar pe cel care il detine si din acest moment va trebui sa demonstreze natura
actului juridic in temeiul caruia bunul a ajuns la detinator.
Mai degrabă prezum că e cu titlu oneros transmiterea sau mai degrabă prezum că e cu
titlu gratuit transmiterea? Spuneam, actele cu titlu gratuit sunt acte excepționale, deci, în măsura
în care nu pot face dovada intenției de gratificare atunci mai degrabă merg pe ideea că a ajuns să
dobândească bunul respectiv printr-un act cu titlu oneros care obligă la restituire. Putem discuta
și aici, poate și în cazul unei alte categorii de donații- ce fel de donație ar fi aceea în care o
persoană remite cumpărătorului unui bun o sumă de bani ca acesta să achiziționeze un autoturism
sau un imobil și dacă ar fi vreo diferență dacă suma de bani ar fi remisă dobânditorului bunului
sau ar fi remisă aceluia care transmite proprietatea bunului în favoarea dobânditorului. Deci,
finanțezi (cu alte cuvinte) dobândirea unui bun- nu pe numele tău, pe numele unui terț- dai o

6
sumă de bani cumpărătorului, faci eventual un transfer al unei sume de bani în contul
transmițătorului buunului. Vom începe ora a doua cu această analiza a situațiilor.
Ce părere aveți, avem o donație- și dacă da, ce fel de donație?
Răspuns student: Prima ipoteză mă duce cu gândul la o donație cu sarcină, în sensul că eu îi
donez copilului meu o sumă de bani cu care să-și cumpere mașina- și asta să facă cu banii aceia.
Domnul profesor: Poate, da să vă ducă cu gândul la chestia asta. Dar s-ar putea să nu fie o
donație cu sarcină și să fie o situație de genul: Tată, nu-mi dai bani să-mi cumpar mașina? E
vreo diferență între situația în car i-ați remite banii lui direct sau ați face o plată direct către
vânzător?
Student: Da, poate cu privire la obiectul donației, în sensul că în primul caz i-aș dona banii, iar
în cel de-al doilea i-aș da direct mașina.
Alt student: Nu ar fi o stipulație pentru altul?
Practic, ar fi aici o diferență între situația unui dar manual, dacă e să fie până în 25.000,
dacă nu, asta e, nu am decât să consider donație pentru 25.000 și să-l iert de datorie pentru rest
dacă nu am contract de donație în formă autentică. Deci, în prima ipoteză, în care îi dau suma e o
donație directă care, dacă am contract autentic- bine, dacă nu- repet, se consideră un dar manual
până la și în rest îi fac o iertare de datorie să fiu sigur că rămâne cu titlu de donație. În ce-a de-a
doua ipoteză am o donație indirectă, al cărei specific este că, sigur, poate să fie această sumă
pplătită terțului fie ca urmare a unei convenții care poate să fie cu titlu oneros, iar eu să fiu
obligat să fac plata către X-ulescu. Poate avea o datorie cel în locul căruia plătesc, ci nu-i fac
plata lui, ci plata terțului pe care-l desemnează - deci aici poate să fie consecința unui act cu titlu
oneros, dar desigur, poate să fie și o liberalitate- plata aceasta, în cazul donației indirecte putând
întâlni situații în care actul juridic care se încheie să fie și act cu titlu oneros și cu titlu gratuit.
Deci, exemplul pe care l-am dat, practic permite o diferență între un dar manual( mergând pe
varianta sub limita valorică) sau, eventual o donație indirectă în măsura în care aș face plata
direct către transmițător.
Bun, trecem la cea de-a doua formă a contractului de donație, aceea în care este vorba
despre o donație deghizată. Pentru aceasta nu se cere forma autentică. Aici, ceea ce e specific
donației deghizate e simularea actului real printr-unul aparent. Prezint în mod mincinos situația
dintre părți. Simulația nu are nimic ilicit în sine, tocmai de aceea, în măsura în care am de-a face
cu o donație deghizată- ea este supusă reducțiunii. În ceea ce privește raportul, măsura în care
există o deghizare a donației sub forma unui act cu titlu oneros în aparență- se prezumă scutirea
de raport, dar, din perspectiva reducțiunii, dacă se demonstrează că există o donație în spatele
actului oneros- este supusă reducțiunii. Aici, plata unui bun cumpărat pe numele altuia nu poate
fi considerată o donație deghizată, am văzut că ar putea fi considerată ca o donație indirectă, în
timp ce remiterea sumei către beneficiar înseamnă de fapt o donație urmând ca el să-și facă plată.
În ceea ce privește condițiile pe care trebuie să le îndeplinească un astfel de act. Deci, o donație
pentru a putea fi considerată deghizată- și aici nu avem în vedere situația unei donații prin
interpunerea de persoane, ci doar situația în care e deghizată natura actului juridic care se
încheie. De ce? Pentru că la o donație prin interpunerea între persoane ceea ce simulezi este

7
persoana beneficiară a liberalității, dar știu că este vorba despre o liberalitate, în timp ce la
donația deghizată în aparență am un act cu titlu oneros și în realitate un act cu titlu gratuit. În
ceea ce privește condițiile pentru ca un act să poată fi considerat o donație deghizată- aici sunt
câteva condiții care țin fie de actul aparent, fie de liberalitatea ca atare. În ceea ce privește
condițiile ce vizează actul aparent, donația trebuie să fie perfect ascunsă de actul aparent. Dacă
din conținutul actului aparent ar reieși că de fapt părțile încheie de fapt o liberalitate nu mai
vorbesc despre o donație deghizată, chiar dacă îi spun eu contract de vânzare, dar în contractul de
vânzare scriu că prețul e fictiv și nu se datorează sau dacă recunosc o datorie care nu există și din
conținutul actului respectiv rezultă că nu există. Din această perspectivă, acest act aparent trebuie
să întrunească condițiile actului public, de fond, cât și cele de formă, indiferent că aceste cerințe
de formă s-ar referi la cerințele de validitate sau la aspecte ad probationem. În schimb, din
perspectiva liberalității, trebuie spus că trebuie să fie întrunite cerințele de fond ale liberalității,
dar nu și cele de formă. Pentru că de aceea, donația deghizată e așa cum prevede 1011(2) Cod
civil de la regula formei autentice. Aș vrea să vă întreb următorul lucru. Am o promisiune de
vânzare în care prețul la care se încheie contractul e unul derizoriu. Acuma, atunci când am
vorbit de validitatea actului public, aparent și spuneam că trebuie să fie întrunite toate cerințele
de fond ale actului aparent, în cazul contractelor de vânzare, tocmai datorită faptului că e posibil
să se încheie vânzări chiar pe un preț simbolic- se consideră că această cerință e îndeplinită chiar
și când ai un preț simbolic stabilit acolo.
Deci, aspectul la care vreau să vă provoc la dialog este următorul. Am un act sub semnătură
privată, am un preț de 10 ori mai mic decât valoarea bunului care se transmite, dacă o astfel de
convenție ar putea fi calificată ca fiind o liberalitate, o donație. Ce părere aveți? Pot privi o astfel
de convenție ca fiind o liberalitate?
Student: Păi, din moment ce nu e necesar să fie îndepplinite condițiile și nu e nececesar să fie
îndeplinite condițiile de formă și e un act sub semnătură privată, cred că am putea să considerăm
asta o donație deghizată.
Domnul profesor: Cine ar avea interesul aici să invoce faptul că e vorba de o donație?
Eu am avut o speță concretă în care aveam o promisiune de vânzare cumpărare încheiat de o
nevăzătoare cu unul dintre copii, prin care se obliga sî transmită proprietatea, inclusiv a unui
teren( prețul trecut în convenția sub semnătură privată era de 9,6 ori mai mic decât prețurile
practicate pentru terenuri la acel moment). Sigur, am atacat respectivul act, inclusiv din
perspectiva consimțământului, actul fusese semnat de către nevăzător, în condițiile în care cu
ceva perioadă înainte pusese degetul pe niște înscrisuri la notar necesare pentru obținerea
certificatului de handicap de gradul întâi. Repete, a semnat un antecontract, acel antecontract
purta și ștampila unui avocat. Nu era o legalizare a semnăturii făcută de avocat, deci, ca și cum a
participat la încheierea actului. Eu am invocat lipsa consimțământului pentru că semnătura de pe
un înscris a unui nevăzător nu e forma prin care un nevăzător își poate exprima forma la
încheierea contractului. Am invocat inclusiv prețul neserios- pornind de la discrepanța esențială
dintre prețul prevăzut și valoare. Instanța de judecată spune că prețul este serios, dacă s-ar fi
cerut să se constate că acolo există o donație deghizată, probabil alta ar fi fost soarta procesului,

8
indiferent din perspectiva faptului dacă prețul este serios sau neserios. Nu v-am citit eu din speță
pentru că am vrut să vedeți dumneavoastră, in terminis că, evident, dacă ar fi fost dedus judecății
o cerere privind constatarea existenței unui donații deghizate- alta ar fi putut fi soluția instanței
cu privire la seriozitatea prețului. Este o anomalie pentru că seriozitatea prețului nu poate
depinde de conduita procesuală ulterioară pe care poate să o aibă o parte. Neseriozitatea prețului,
sigur că implică aspecte subiective dintre vânzător și cumpărător, însă o dicrepanță atât de mare-
de 10 ori valoarea bunuluieste un exemplu în acest sens. Se poate presupune că aici a existat o
intenție de gratificare din partea transmițătorului față de beneficiarul promisiunii. Problema care
se ridică este dacă acea legație a instanței judecătorești stă încă în picioare. Așa cum deja m-am
pronunțat, acest raționament al instanței este total greșit, pentru că - seriozitatea ori neseriozitatea
prețului trebuie apreciat în raport de momentul la care s-a încheiat contractu. Donația deghizată
nu presupune forma, ne spune (1011), dar să nu uităm că avem și prevederile lui 1244 (ptr că aici
obiectul nostru e un imobil, ori pentru un imobil eu nu pot să iau în considerație un înscris care
nu are formă autentică.
Evident, dacă ar fi fost vorba despre o donație care nu ar fi vizat un imobil, sigur, în cazul
bunurilor mobile, chiar și peste 25.000 puteam să spun că acolo e o donație deghizată, dar din
moment ce e un imobil și drepturile reale se constituie sau se strămută conform lui 1244 îmi
trebuia această formă, nu pentru donație, ci pentru a se realiza transmiterea dreptului de
proprietate cu privire la imobil, deci nu am donație. Cel care pretindea dobândirea dreptului avea
interesului, nu eu, străin de contract. Deci, iată, acest raționament al instanței este din punctul
meu de vedere este total deplasat și nu am reușit să modific această decizie nici măcar în căile de
atac. Acum, rămâne la latitudinea voastră să apreciați dacă un preț de 10 ori mai mic decât
valoarea reprezintă o vânzare valabilă pentru încheierea unui contract. Deci, vă rog să rețineți că
într-adevăr donația deghizată nu trebuie să întrunească cerința formei autentice, dar, în măsura în
care se referă la un imobil, nu pot să consider un act sub semnătură privată că ar reprezenta o
donație deghizată pentru că nu se pot constitui sau transmite drepturi reale decât în temeiul unui
înscris autentic. Vă spuneam că nici măcar o promisiune de donație, de fapt, aici, nu am. De ce?
Pentru că promisiunea de donație, așa cum ne spune art. 1014 Cod civil implică la rândul ei
forma autentică. 1014 reglementează forma promisiunii, iar mai apoi vorbește despre ce drepturi
conferă beneficiarului atunci când aceasta nu este respectată. Astfel, se pot pretinde doar daune
interese, iar u și executarea silită, ceea ce este firesc. Aceste daune sunt consituite atât din
cheltuielile făcute, cât și din avantajele care au fost acordate terților în acordarea promisiunii.
Această ultimă parte a daunelor e criticată în mod firesc de domnul Chirică. Avatanjele acordate
terțului lasă de dorit pentru că ele nu sunt cheltuieli legate de bunul respectiv, ci de relațiile
contractuale pe care beneficiarul promisiunii, în considerea executării promisiunii le-a încheiat,
condițiile în care acest text vorbea despre obligația promitentului de a-l dezdăuna pe beneficiarul
promisiunii de avantajele pe care beneficiarul le-a concedat promitentului. În materialul
explicativ dat de Ministerul Justiției din Quebec legat de art. 1112 este indicată situația în care
beneficiarul promisiunii ar fi executat anumite lucrări în favoarea promitentului și atunci are
dreptul să pretindă de la acesta inclusiv aceste avantaje în considerarea faptului că beneficarul

9
urmează să beneficieze de o donație care s-ar încheia. Deci, în niciun caz nu este vorba despre
daune provocate ca urmare a unor convenții cu terțe persoane, prin urmare- ai încheiat o
convenție cu privire la un bun pe care nu l-ai avut. Cu alte cuvinte, textul este destul de ctiticabil
din perspectiva faptului că obligă la acordarea avantajelor pe care acesta le-a acordat terților în
considerarea promisiunii, când, de fapt, textul legii din Quebec se referă la anumite avantaje care
au fost acordate tocmai promitentului in considerarea promisiunii.

De asemenea despre promisiunea de donație ar mai trebui reținut că revocarea promisiunii de

donație intervine de drept în anumite condiții spre deosebire de revocarea obișnuită a donației
care implică anumite formalități.

Art. 1022 care reglementează revocarea promisiuni de donație vorbește despre revocarea de
drept a promisiunii de donație în diferite ipoteze. Atunci când anterior executării ar interveni un
caz care ar atrage revocarea de drept a donației pentru ingratitudine.

În timp ce revocarea donației trebuie cerută, revocarea promisiunii de donație operează automat.
Și în ipoteza în care anterior executării situația materială a promitentului s-ar deteriora în
asemenea măsură încât executarea promisiunii ar deveni excesiv de oneroasă pentru acesta ori
promitentul ar fi devenit insolvabil anterior executării promisiunii.

Deci, în ceea ce privește donația deghizată rețineți într-adevăr că să fie o donație deghizată nu
trebuie cerință de formă, dar atunci când e vorba de imobile în opinia mea fără cerință de formă
nu pot să vorbesc nici măcar de o promisiune de donație. Pentru că obiectul impune formă nu
donația o face. Indiferent de formă pe care o îmbracă donația. Sigur, proba donației deghizate
trebuie să fie realizată de părți prin contraînscris. Uneori în favoarea moștenitorilor [art 1089 al
(4)] legea prezumă cu titlu gratuit al unor acte în aparență cu titlu oneros. În situația în care este
vorba despre o înstrăinare cu titlu oneros către un descendent/ascendent privilegiat sau soț
supraviețuitor (deci sfera persoanelor este mult mai largă ca și sfera avută în vedere de fostul cod
civ). Pentru că acolo se referea doar la raporturile cu descendentul.

Deci dacă există o astfel de înstrăinare cu titlu oneros către una dintre persoanele menționate,
această înstrăinare este făcută cu rezervă fructului, uzului ori abitație sau în schimbul întreținerii
pe viață ori a unei rente viagere, operează în favoarea acelorași categorii de persoane o
prezumpție relativă de gratuitate a actului. Altfel, moștenitorul trebuie să facă dovadă și poate
recurge la orice mijloc de probă pentru că aici el acționează atunci când își reclamă rezervă

10
succesorală, reclamă un drept care s-a născut direct în patrimoniul lui, care nu mai este privit ca
un continuator al donatorului și reclamând un drept propriu născut direct din patrimoniul lui.
Poate recurge la orice mijloc de probă pentru a demonstra existența unei donații deghizate.

Cealaltă formă la care face referire textul legal este donația indirectă. În cazul ei nu mai avem
de-a face cu o simulație, avem un act vector prin intermediul căruia care se realizează donația
respectivă. Este un act sincer prin care s-ar realiza transferul bunului de la donator la donatar, dar
un astfel de act pe lângă faptul că poate să conțină chiar un act cu titlu oneros. Deci acest act
vector poate să fie un act ambivalent (care ar putea să fie privit fie act cu titlu gratuit, fie act cu
titlu oneros), fie chiar dacă este act cu titlu oneros poate conține în parte chiar și o liberalitate. Și
mergând pe situația exemplului pe care l-am dat, bine, acolo nu aveam nicio donație, nici măcar
indirectă pentru că actul nu îndeplinea condițiile de valabilitate nici măcar că și act oneros. Dar
dacă de imaginăm situația unei vânzări, iar prețul la care se face vânzarea să fie un preț serios,
dar vinzi bunul la 50% din valoare. Păi s-ar putea că pentru celălalt 50% să fii intervenit o
intenție de gratificare. Și atunci se ridică întrebarea dacă moștenitorul gratificatorului nu s-ar
putea să invoce că acolo este vorba de o donație indirectă care să fie supusă reducțiunii ori
raportului.

Situațiile în care ar putea să intervină o astfel de donație indirectă, v-am dat exemplu unei
vânzări realizată sub valoare, ori în situația în care ar interveni, și aici ar fi un exemplu în care
am un act juridic oneros și o componentă gratuită, dar pot fii și în situația unor acte juridice zise
neutre care joacă rolul actului vector și care nu știu dacă e act cu titlu oneros sau gratuit. Spre
exemplu plății pe care l-am evocat la finalul primei or. Plata făcută către transmițătorul unui bun
s-ar putea să fie consecința unei donații pe care doresc să o realizez în favoarea beneficiarului
autoturismului dar în același timp s-ar putea să fie consecința unei tranzacții ori prin a unei
convectii prin care m-am obligat să plătesc suma respectivei persoane. În sine actul respectiv
nu-mi spune că este un act cu titlu gratuit. Tocmai pentru că este vorba de un act juridic neutru
care poate juca atât rolul unei donații indirecte, dar în același timp poate să fie parte dintr-o
convecție cu tiltu oneros care prevedea să facă o plata către acel transmițător.

Din persepectivă condițiilor de valabilitate a unei asemenea donații indirecte, trebuie să fie
întrunite cerințele de fond atât ale actului vector cât și ale donației, mai puțîn condițiile de formă
în cazul donației. Dar trebuie îndeplinită cerința de formă în ceea ce privește actul vector. Cu
alte cuvinte, acel act care conține și actul cu titlu gratuit sau care reprezintă actul cu titlu gratuit
trebuie să îndeplinească cerință de formă a actului încheiat. În schimb nu se cere cerință formală
pentru acest act. Dacă am da exemplu contractului de vânzare care ar viza un imobil și o vânzare

11
sub preț (cu intenția de a efectua și o liberalitate) trebuie să am cerință formei autentice potrivit
imobilului și atunci voi putea reclamă și existența unei donații indirecte eventual acolo.

Condiții de valabilitate:

1013 din cod ne spune că este posibil să fie revocată oferta atât timp cât nu a luat la cunoștință de
acceptarea destinatarului. Se face diferența între oferta revocabila și irevocabilă din dreptul
comun al contractelor unde în cazul în care o oferta este irevocabilă această oferta nu mai poate
fi revocată din momentul în care a ajuns la destinatar. Revocarea nu afectează formarea
contractului în măsură în care intervine actul de acceptare din partea destinatarului. Aici, oferta
de donație permite donatorului să revoce oferta la momentul la care ar ajunge la el actul de
acceptare a destinatarului. Tot în 1013 avem că incapacitatea și decesul ofertantului atrage
caducitatea ofertării. În dreptul comun noi știm că doar în mod excepțional se întâmplă acest
lucru, dacă natură împrejurărilor o impune intervine lipsa de eficacitate a unei oferte. În 1013
iată că se prevede că în măsură în care ofertantul devine incapabil ori decedează înainte de
formarea contractului de donație, intervine caducitatea acceptării.

Al(2) spune oferta nu mai poate fi acceptată după decesul destinatarului ei, același lucru că în
dreptul comun. Doar în mod excepțional atunci când s-a legat oferta de calitățile destinatarului se
încetează oferta, altfel pot beneficia și moștenitorii. Această prevedere consacră caducitatea
ofertei ca urmare decesului beneficiarului însă moștenitorii decedatului să comunice un act de
acceptarea a donației în timpul vieții de către donatar.

Mai avem o situație de excepție la art 999 care reglementează acceptarea donației după decesul
dispunatorului. Este ipoteza în care este făcută o donație care conține o subtitutie fideicomisar și
atunci s-ar putea ca substituitul la momentul la care ar ajunge să poată să-și exercite opțiunea
pentru acceptarea ofertei de donație și ofertantul să fie decedat, inclusiv destinatarul ofertei
inițiale. Astfel, substituitorul poate să accepte donația și după decesul dispunatorului.

În materie de liberalități ce ați învățat în materie de consimțământ rămâne valabil. Trebuie să fie
cu discernământ cel ce încheie contractul. Viciile de consimțământ pot să conțină anumite
particularități în cazul liberalităților. O donație poate să provină nu doar de la cocontractant ci și
de la de un terț chiar dacă partenerul contractual nu a cunoscut despre existența elementului care

12
duce la vicierea și dolul consimtamântului. Dolul îmbracă 2 forme tipice liberalitatilor: sugestia
și captatia, care nu au un regim derogator față de dreptul comun. Fie că îi sădește în mintea
dispunatorului ideea să facă o liberalitate sau pur și simplu îi captezi benevolență pentru
efectuarea unei liberalitati, e irelevant ambele duc la anularea pentru dol a liberalitatii.

Ora viitoare discutam despre celelalte condiții de valabilitate si anume:

● Capacitatea părților
● Efectele contractului(donație de bunuri viitoare, si daca este posibil sa donam un bun
viitor si la donatia bunului altuia dacă sunt conventii valabile)

+testamentul

13