Răceala este un termen condiționat care se referă la procesele inflamatorii ale căilor respiratorii cauzate

de hipotermie. În Clasificarea internațională a bolilor, nu există un astfel de diagnostic, de obicei vorbim

despre infecții respiratorii acute.

Adesea, răceala este provocată de viruși cu tropism pentru epiteliul respirator (acesta este un virus
sincițial respirator, virusul gripal, parainfluenza și altele). Hipotermia, umezirea picioarelor contribuie la
acest lucru.

O infecție virală poate schimba proprietățile microflorei oportuniste care trăiește constant pe
membrana mucoasă a sistemului respirator. Acestea sunt bacterii care luptă pentru propria lor
supraviețuire în interiorul corpului nostru. Acestea includ Klebsiels, Enterobacteriaceae, stafilococ auriu
nehemolitic, streptococ, ciuperci din genul Candida și multe altele. Pot fi atât utile, cât și patogene, în
funcție de condițiile de viață.

Dacă sistemul imunitar funcționează corect, atunci aceste bacterii nu conduc la dezvoltarea bolii, adică
sunt „vecini siguri”. Dar dacă activitatea sistemului imunitar este afectată și adesea aceasta este o
consecință a introducerii virusurilor în organism, se dezvoltă complicații bacteriene (frigul continuă și are
o evoluție severă).

Primele manifestări la un copil nu prea seamănă cu ceea ce obișnuiam să numim răceală.

Comportamentul copiilor se schimbă - bebelușul este capricios, devine letargic, refuză să mănânce, nu
doarme bine și încetează să atragă jucăriile preferate. Simptome reale de răceală sub formă de nas
curbat, febră, dureri în gât apar abia după 1-2 zile.

Răceala se dezvoltă întotdeauna treptat, incremental sau neregulat. Acest curs se datorează faptului că
este nevoie de timp pentru ca virusurile și bacteriile să se înmulțească. Simptomele de frig sunt cauzate
de toxinele secretate de viruși și bacterii.

Perioada de incubație pentru răceli este diferită, cel mai adesea 1-5 zile. Durata depinde de vârsta
copilului și de puterea sistemului imunitar.

Astfel de manifestări sunt posibile:

starea de spirit, lacrimă;

roșeață a ochilor și ochi apoși;

scaune libere și alte tulburări digestive, inclusiv scăderea poftei de mâncare;

urinarea rară este un semn de deshidratare;

o durere în gât;

clicurile în ureche atunci când înghiți este un semn de edem al tuburilor auditive;

curgerea nasului, dificultăți de respirație nazală;

tuse;

mărirea ganglionilor limfatici cervicali;

stare subfebrilă - o creștere a temperaturii corpului nu mai mare de 380C;

herpes erupție pe buzele sau aripile nasului;

durere de cap.

Un copil se răcește dacă factorii externi și interni nefavorabili coincid. Cele externe sunt hipotermia,
curenții de aer, vremea umedă cu vânt, picioarele umede, purtarea prelungită a hainelor umede. Pentru
dezvoltarea bolii, factorii interni sunt mult mai importanți - slăbirea apărării și lipsa nutrienților esențiali.

Imunitatea unui copil poate scădea din cauza bolilor cronice ale organelor interne sau a anomaliilor de
dezvoltare. Copiii cu boli cronice ale rinichilor, ficatului, inimii, sistemelor endocrine, digestive,
respiratorii sau hematopoietice sunt susceptibili la răceli. Supraîncărcarea învățării și stresul cronic sunt
negative pentru răspunsul imun.

Nutriția joacă un rol special în viața unui copil. Dacă bebelușul nu primește substanțele necesare,
organele sale nu se pot dezvolta și dezvolta pe deplin. Este important ca dieta să fie echilibrată - nu doar
suficientă în calorii, ci conține norma specifică vârstei de proteine, grăsimi, carbohidrați, oligoelemente,
minerale și vitamine. Cele mai mici tulburări digestive trebuie corectate imediat, astfel încât copilul să
poată asimila tot ce a mâncat.

Diagnosticul răcelii comune

Este necesară o examinare de către un medic pediatru, care evaluează semnele de inflamație și poate
determina o leziune virală sau bacteriană. Conform situației, medicul prescrie un examen: analize clinice
ale urinei și sângelui , radiografii , ultrasunete și altele. Setul de metode de diagnostic variază în fiecare
caz.

Tratament la rece

Tratarea răcelii nu necesită mult efort. Există trei reguli de bază:

nu scade temperatura corpului dacă nu a crescut peste 380C;

dați o băutură caldă din belșug;

faceți zilnic curățare umedă și ventilați camera în care se află copilul bolnav de mai multe ori pe zi.

O creștere a temperaturii corpului este o reacție naturală (normală), care indică faptul că răspunsul imun
este suficient și că organismul luptă împotriva infecției. Când temperatura crește, se creează condiții
nefavorabile pentru reproducerea virușilor și a bacteriilor, acestea mor treptat din această cauză. Dacă
temperatura scade, atunci frigul va dura mult timp. Reducerea temperaturii la 380 ° C nu numai că nu
merită, ci și dăunătoare. Este mai bine să consultați un medic pediatru despre ce medicament să utilizați
la o temperatură mai ridicată.
Consumul de multe lichide este necesar pentru eliminarea accelerată a toxinelor. În plus, la temperaturi
ridicate, bebelușul pierde lichid (se evaporă), iar acest lucru trebuie completat, altfel funcțiile vitale
(circulația sângelui, funcția creierului etc.) încep să sufere în condiții de deshidratare.

Aerisirea și curățarea umedă elimină particulele microbiene, praful și alte substanțe agresive. Aerul curat
umidificat favorizează recuperarea rapidă.

Răceala obișnuită durează 4-5 zile și dispare fără complicații. Dacă starea copilului este alarmantă
-temperatura nu scade, tusea a devenit umedă, slăbiciunea a crescut - este necesară o consultație
urgentă cu un medic pediatru

Principalul lucru în prevenirea răcelii este o alimentație bună și întărirea. Este foarte dăunător să înfășori
un copil, să-i îmbraci „o sută de haine”. Copilul va alerga cu siguranță și va sări pe o plimbare, va
transpira, apoi va răci. Îmbrăcămintea nu trebuie să interfereze cu schimbul de căldură, să împiedice
mișcarea sau să rețină transpirația.

Vara, sunt de dorit scăldatul în mare, plimbările în pădure, băile de aer și de soare. Factorii naturali au
un efect pozitiv asupra sistemului imunitar.