Putin a distrus succesiunea URSS: Articolul sau despre unitatea

istorica a rusilor si ucrainenilor a aruncat in aer Acordurile de la Alma

Ata

Iulian Chifu,

Articolul fluviu al lui Putin despre natiunea rusa care ar contine si belarusii si mai ales
pe ucraineni a facut inconjurul lumii si al internetului. Cu evident iz propagandistic si
nenumarate decupaje, acest articol publicat pe site-ul Kremlinului, inclusiv in limba
engleza, merita insa mult mai multa atentie prin prisma numeroaselor nivele de lectura
si a relevantei lui care depaseste litera scrisa si sensul imediat.

E motivul pentru care am petrecut mult timp pe text, care nu e trivial nici superficial
sau cu unica destinatie. Prin numarul de publicuri vizate - rusi, ucraineni, spatiul post-
sovietic, vecinatate, cancelariile occidentale (cu precadere europene si americana) -
deja necesita mai mult decat banala lectura sau adnotare. El indica o incercare -
temerara si profund nereusita, as spune eu - de a crea o naratiune unitara ancorata
profund in istorie pentru a demonstra ca anexarea Crimeei si agresiunea militara din
Estul Ucrainei sunt gesturi de prietenie si fratietate si ca agresiunea si amenintarea
continua cu forta militara a Ucrainei este expresia apararii si eliberarii ucrainenilor de
jugul Occidentului rau. Cu separarea nefasta a elitei ucrainene de cetatenii ucraineni si
contrapunerea lor, in imaginarul desenat de Putin ca ultima sansa a demersului pe care-
l vizeaza: recreerea Imperiului Sovietic sub falduri ruse!

Batalia pentru Ucraina si neo-imperialismul rus - principalele linii directoare ale ratiunii
articolului lui Putin
Dar si aici combinatia de amenintari, rasuciri inexplicabile ale istoriei, interpretari
unilaterale si decupate nu acopera pe deplin spatiul de intelesuri al articolului lui Putin.
E si un avertisment al Occidentului asupra faptului ca Rusia nu renunta la Ucraina si e
gata sa lupte cu multiple arme pentru a o acapara si mentine, si o invitatie indirecta la
pertractari si negociere in favoarea sa, si un text care sa justifice masivul razboi
informational in favoarea Moscovei, menit sa vanda ucraineanului credul faptul ca
suveranitatea statului sau nu se poate rezolva decat daca accepta, de fapt,
suveranitatea limitata oferita de Moscova. Sau sa plateasca, spasit, pentru grandoarea
Rusiei lui Putin pentru promisiunea ca, de data aceasta, nu va fi considerat un cetatean
de rang doi al Imperiului nou, ci unul egal ca frate rus (nici macar slav!!!), parte a
nationalitatii fondatoare.

Spuneam ca textul lui Putin nu e trivial, ci lucrat cu atentie. Nu o colectie de

propaganda, revenirea periodica la istorie si instrumentalizarea istoriei, desi acuza pe
altii, chiar pe prietenii/elitele ucrainene de modificarea istoriei pe care o face el insusi,
mai ales in sens propagandistic, dar cu efecte secundare majore si periculoase chiar
pentru proiectul lui Putin. Asta pentru ca istoria nu e in favoarea presedintelui rus. Iar
prin diatriba propusa si modul de interpretare curent, Putin insusi distruge si ideea de
neo-imperialism rus, si pe cea de succesiune a URSS. Adica temeiurile pentru a atrage,
in continuare, nu numai popoarele din statele independente, cat masa de etnii multiple
din Federatia Rusa insasi, careia nu-i explica de ce trebuie sa faca parte din Rusia sa si
sa nu isi castige independenta de stat.

Sigur, in primul rand, textul subliniaza, recunosc - cu Putin insusi in frunte - abordarea
geopolitica a Rusiei si, in acest sens, relevanta indiscutabila a  Ucrainei, pe care o
transforma intr-o miza globala, macar americano-rusa (stiut fiind ca geopolitica globala
dezavantajeaza proiectul coeziunii germano-ruse), daca nu si ruso-europeana (natural,
daca UE are ambitii globale, nu poate face saltul fara sa dovedeasca control si impact in
vecinatatea sa imediata, in conflicte si democratizarea vecinilor, angrenati pe directie
pro-occidentala). Deci Ucraina este reconfirmata ca piatra de temelie a disputei globale,
a rupturii lumilor, si miza suprema intre imperialismul regasit al Rusiei si consolidarea
Europei Centrale si de Est in fata unui inamic istoric, lasat fara posibilitatea de acces
direct pentru ofensiva occidentala. Sau, daca vreti, mutarea granitei Europei si
Occidentului la frontierele de facto, ale Rusiei, pe linia de contact din Donbas.

FOTO

Shutterstock

Confruntarea Rusiei cu sine: nationalism si centralism statal rus versus neo-imperialism

In al doilea rand, textul releva fara drept de apel si fara tagada aspiratiile imperialiste
si neo-imperiale ale Rusiei lui Putin, care nu se poate multumi cu frontierele sale
recunoscute international. Adica o Rusie care isi doreste sa aiba de jur imprejur nu atat
cordonul sanitar de protectie, cat un spatiu care sa fie tot un fel de Rusie Imperiala mai
mare. Deci dualitatea gandirii statale ruse ramane impartita intre nationalism rus de
consolidare a statului centralizat cu capitala la Moscova si neo-imperialismul si dorinta
de colonii si subordonari de jur imprejurul teritoriului sau, principiu fundamental opus
primei abordari.

Aceasta formula face ca, desi isi doreste o abordare neo-imperialista moderna -
eventual imprumutata din proiectul UE atat de atractiv - Rusia sa conteste CSI si
angajamentele de la Alma Ata care garanteaza exact integritatea teritoriala,
suveranitatea si independenta statelor independente desprinse din URSS. Or aceste
garantii si angajamente care constituie fundamentul proiectului de integrare in spatiul
estic vin flagrant in contradictie cu confruntarile din zona conflictelor inghetate, cu
razboaiele ruso-georgian din august 2008 si ruso-ucrainean din 2014, cu anexarea
Crimeei si agresiunea rusa din Estul Ucrainei si cu sustinerile privind negarea
identitatii nationale ucrainene, ultima fiind cel mai mare afront la adresa nu numai a
elitei, dar si a spiritului de autodeterminare al ucrainenilor de rand.

Deci Rusia lui Putin, pe baza textului sau, arunca in aer garantiile acordate noilor state
independente, distruge principiile integratoare din spatiul rus (chiar daca face, in mod
fals, referire la modelul UE, care nu are nimic de a face cu impunerea regulilor, ci cu
atractivitatea modelului, nimic de a face cu un imperialism de deasupra al unei natiuni
asupra vecinilor sai, ci cu punerea in comun, in varianta post-moderna, a statalitatilor in
raport cu proiectul major comunitar conceput). Raportul dominatie/consens si
abandonarea intereselor individuale sunt determinante si definitorii in proiectul
European - acolo unde doar Germania cu Nord Stream mai pastreaza ambitii de a
impune UE propriile pozitii, si acestea profund nuantate si cu nenumarate concesii -
statueaza diferenta fundamentala a celor doua modele, cel european comunitar fiind
incomparabil cu proiectul stato-centric, neoimperial si neo colonialist al Rusiei.

Abordarea selectiva a dreptului international: fara principiul nationalitatilor,

autodeterminarea natiunilor si fara drepturile omului
Dar marea problema a intregului text al lui Putin, atat la nivel istoric cat si la nivelul
intelegerii proceselor si determinismului post-1989, o reprezinta abordarea selectiva a
dreptului international si negarea documentelor si angajamentelor semnate de catre
Rusia insasi, ca si de toate statele lumii. Pare rizibila referirea - e adevarat in trecere -
la ONU si la documentele sale, cand Rusia neaga doua principii fundamentale: cel al
libertatii popoarelor/natiunilor, reflectat in principiul nationalitatilor, si cel al
autodeterminarii natiunilor, din profunzimea principiilor wilsoniene, reflectat in cadrul
ONU. Daca imperiile europene au cazut in 1918, iar principiul decolonizarii a intervenit
in perioada Razboiului Rece, Rusia a considerat ca nu i se aplica nici unul dintre aceste
principii universale, la care a achiesat, nici Imperiului tarist, Imperiului bolsevic,
Imperiului sovietic sau Imperiului rus de astazi.

Deci marea problema structurala a naratiunii lui Putin rezida in Principiul

nationalitatilor, dreptul international si desfiintarea imperiilor. La care putem sa
adaugam fara nici o problema declaratia universala a Drepturilor Omului din cadrul
ONU, la care URSS si Rusia sunt parte. Putin si mentioneaza in treacat - relevand ca e
constient, el sau autorii reali ai articolului, de slabiciunea sustinerilor - faptul ca a fost
vorba despre desfiintarea numai a Imperiilor Europene - fara a explica de ce acest
principiu nu i se aplica si Imperiului tarist, celui bolsevic sau URSS. Fireste, exista niste
treceri rapide in revista a unor referiri la libera aderare la URSS si la dreptul oricarui
stat sa se retraga din Uniune, dar nu se explica in acest context de ce Ucrainei trebuie
sa i se refuze acest drept astazi, in baza propriei vointe si a celei a cetatenilor sai, in
favoarea fratiei ruse triptice (nici macar slave, ci cu simbolul trinitatii crestine ortodoxe
implantat in simbolistica imagologica nou regasita a Moscovei) ruso-ucraineano-belaruse
.

Decolonizarea postbelica a reprezentat asumarea de catre Occident a principiilor

autodeterminarii chiar si de catre invingatorii Celui de-al Doilea Razboi Mondial. Din
nou, nu si de catre URSS. Doar partial si vremelnic in 1991, fara a discuta despre
,,inchisoarea popoarelor" din interiorul Federatiei Ruse. De ce ar fi Rusia speciala De ce
ar trebui sa accepte lumea acest exceptionalism rus<</strong> Sigur, in 1991, am avut
abordarea pragmatica, fiind supra-utilizatmitul armei atomice sub control: cum sa
scapam arma nucleara de sub control. Asta ar justifica mentinerea Federatiei Ruse.
Nimeni nu a explicat principial, insa, de ce ar fi negatdreptul republicilor autonome
etnice, ocupate si constranse sa fiinteze in interiorul Federatiei Ruse, de a nu
accede la independenta prin autodeterminare. Astazi, explozia Federatiei Ruse nu mai
este o linie rosie a Occidentului! Si mitul controlului armei atomice este deja depasit, cu
iesirea nuclearului din spatiul de influenta si amenintare a lumii de azi.

Deci o mare problema a Rusiei lui Putin este, de asemenea, revizionismul si atitudinea
revansarda, chestionarea desfiintarii URSS, declarata de liderul de la Kremlin drept
cea mai mare napasta a Rusiei in secolul 20! Pentru ca revizionismul in raport cu
granitele convenite, cu suma acordurilor CSCE/OSCE, Carta pentru o Noua Europa sau
actul fondator Rusia - NATO si documentele Rusia-UE inseamna revenirea naturala la
principiul nationalitatilor si respectarea vointei de autodeterminare a popoarelor si
natiunilor, de unde dispar natural nu atat ambitiile neo-imperiale ruse pe spatiul post-
sovietic, cat insasi unitatea si frontierele Federatiei Ruse intra in discutie. Iata unde
duce dualitatea stat national-imperiu si de unde porneste forcingul lui Putin de a
exprima in termeni nationalisti ideea imperiala rusa, care nu se poate face decat pe
baza similaritatii sau coincidentei nationale a rusilor cu ucrainenii si belarusii, cel putin.
 FOTO

Shutterstock

Razboiul cu doi vinovati egali, dar cu Rusia ascunsa mai in penumbra textului lui Putin
Interesanta este rotirea pe calcaie si modul in care Putin discuta despre anexarea
Crimeei si razboiul ruso-ucrainean - pe care aproape nu-l mai neaga, doar il explica.
Desi are, mai in a doua parte, cateva explicatii traditionale pentru fiecare dintre cele
doua componente ale razboiului din Ucraina - Crimeea si Donbasul - de fapt evita
explicatiile directe si ascunde totul in spatele unei formulari echivoce, a unei
vini comune, cu doi responsabili. Nenumiti. Vinovati impreuna, deopotriva. Insa
naratiunea e astfel scrisa prin juxtapunerea de texte incat doar elita ucraineana,
conducatorii ucraineni, nationalistii si nazistii sunt vinovati, in final. Nu Rusia, nu Putin
i-a alienat pe ucraineni. Rusia ramane ascunsa in penumbra, la capitolul
responsabilitatii, in naratiunea lui Putin. In schimb ocupa centrul scenei binecunoscutul
dusman extern. Fortele care au stiut sa dezbine. Europa. Occidentul. America nici
macar nu e numita in aceasta oculta structura a dusmanului extern ce strabate intreaga
naratiune din textul Presedintelui rus.

Pe fond, Putin afirma ca intreaga problematica legata de chestiunea nationala

ucraineana dezbina. Pentru Putin, identitatea ucraineana distincta dezbina. Optiunea de
autodeterminare la indemana ucrainenilor, pomenita atunci cand evoca formarea URSS,
dezbina poporul rus, cu componenta sa ucraineana - in fapt tot o subordonare identitara
egala cu cea de tip colonial sau a ocupatiei Ucrainei. Ucraina ramane, in toata
naratiunea, o parte a unui intreg, o parte a poporului rus, i se recunosc anumite
elemente, dar ramane inferioara si in cel mai bun caz parte a poporului rus. Iar dorinta
de libertate fata de rusi e prezentata drept rezultatul actiunii dusmanului exterior
impotriva Rusiei si a poporului rus in triada (cu rusi, ucraineni, belarusi, inventia lui
Putin prin glisarea de la fratia slava la unitatea popoarelor) prin actiunea de tip divide
et impera: impinge o parte a poporului impotriva alteia.

Fundamentul sustinerilor lui Putin e profund istoric si istoricist, cu propaganda de tip

clasic, comunistoid: o mie de ani comuni reinterpretati propagandistic si prezentati
istoric, unitate tribala slava si unitate lingvistica, limba veche rusa. Plus ortodoxia
comuna care apare dupa crestinare. Fragmentarea feudala ar explica diferentele. Motiv
pentru un atac si la Lituania si Polonia, fireste, baietii rai din epoca medievala a
diviziunilor ruso-ucrainene.

In plus, textul abunda, cum era de asteptat, in naratiuni simbolice si secvente

imagologice care se doresc cu impact asupra populatiei si publicurilor tinta: numele de
Ucraina ar proveni din rusescul ,,okraina" (periferie) - o varianta injositoare, cu rol de
marginalizare imagologica. Putin chiar noteaza ca ,,ucrainean", provine din rolul de
paznici ai frontierei sau graniceri care protejeaza granitele externe ale Marelui imperiu
rus. Iata rolul pe care-l aloca Rusia Ucrainei! Se succed numele teritoriale si geopolitice
ruse de pe parcursul secolelor de ,,Malorossia" (Rusia mica) pentru teritorii medievale
la Est de Nipru, din nou formule de sustinere a ideii identitatii ruse a ucrainenilor dar
prin diminuarea relevantei, prin desconsiderare, nicidecum prin tratarea macar ca
egali, in textul lui Putin. El mai mentioneaza ca absolventii Academiei Kiev Mohyla au
jucat un rol important in viata Bisericii (ruse) fara a face nici o referire la crestinarea de
catre Petru Movila, un roman moldovean. Putin il ignora, ca sa nu-l declare de-a dreptul
rus!

Fireste ca istoria lui Putin nu discuta despre Rusia Kievleana ca fundament si leagan in
primul rand al Ucrainei, pentru ca Rusia sa se desprinda spre stepele estice ulterior,
ajungand la granita Europei de Est abia dupa Selimbar, in 1711. Totul e cu emblema
rusa iar ucrainenii nici nu existau, altfel, daca nu puteau sa nu apara de nicaieri pe
aceste teritorii. Apoi pe malul drept al Niprului aveam comunitatea polonezo-lituaniana
rea, care discrimina social si religios, oprimandu-i pe ucrainenii (rusi) in timp ce Rusia
era cea buna, care ii dezvolta in stanga Niprului si ii gazduia pe cei care fugeau.
Populatia se considera rusa si ortodoxa, in acele vremuri, ne mai spune Putin, care
considera Hatmanatul ucrainean ca o forma de protostat autonom format in structura
interna a viitorului Imperiu Rus
!

Istoria dupa Putin: Rusia Imperiala uber ales!

Fireste ca e interesanta si interpretarea torsionata a istoriei lui Putin pe tot parcursul
epocii medievale si moderne, pana la Primul Razboi Mondial. Propaganda rusa clasica
este reinterpretata, dovada unui document deloc intamplator si cu un lucru asiduu de
ani de zile pentru a putea fi servit cat de cat unitar si conform actualei ideologii neo-
imperiale a unicului popor rus cu trei ramuri, a lui Putin. Discursul liderului de la
Kremlin mentioneaza ca abia in secolul 18 Rusia a ajuns ,,sa incorporeze" Crimeea si
taramurile Marii Negre in Novorosia - un alt principiu si concept geopolitic rus utilizat
impotriva Ucrainei in 2014 si de atunci inainte. Fireste ca toate aceste teritorii au fost
populate cu ,,oameni din toate provinciile ruse" - continua Putin diatriba sa istoricisto-
revizionista, pentru a fundamenta existenta poporului unic rus oriunde vrea el. Rusia
Imperiala uber ales!

Rusia ,,a recastigat" - nu ocupa, evident, doar recastiga teritorii care nu i-au apartinut
niciodata in istorie, asta e retorica lui Putin - ,,dupa impartirea regatului comun polono-
lituanian". Imperiul Rus a castigat ,,vechile teritorii ruse" - cum altfel, desi nu sunt
niciodata mentionate ca atare in istorie pana atunci - cu exceptia Galitiei si
Transcarpatiei, care apartin Austriei, ulterior Imperiului austro-ungar.  Deci istoria
cuceririlor imperiale ale statelor si popoarelor Europei Centrale si de Est este eludata si
pusa exclusiv pe seama imperiilor europene (polono-lituanian si austriac, respectiv
austro-ungar), fiind evitata tocmai situatia Imperiului rus, mentionat, insa, ca atare aici.
Coeziunea a fost explicata peste tot facand referire, fara a le numi, tot la bazele
principiului nationalitatilor, la care Putin aduaga din plin elemente de drept istoric -
credinta comuna, traditii culturale comune si ,,similitudinea lingvistica" - aici referirea
la limba comuna - vechea limba rusa - a disparut! Asa se justifica revizionismul teritorial
rus.
Dar Putin nu uita sa mentioneze ca atat Malorusia, Novorusia si Crimeea s-au dezvoltat
ca entitati diverse etno-religioase, deci mentionand elementul rus impreuna cu celelalte
si respingand orice dominanta ucraineana, care dispare din naratiune in acest punct,
pentru a reveni din spuma marii ulterior, la Revolutia Bolsevica. Daca anterior batalia
dintre bine si rau  pentru Putin era una ruso-lituaniano-poloneza, acum, dupa
absorbirea in Imperiu, Ucraina nu mai exista! Si de aici incepe din nou contorsionarea
istorica si de interpretare care descalifica istoric si vadeste interventia propagandistica
a Rusiei lui Putin in aceasta naratiune contradictorie, incompleta si contra-indicata
chiar propriilor scopuri ale Kremlinului de astazi.

FOTO

EPA-EFE

Ucraina e produsul bolsevicilor, sustine Putin

Batalia dintre adevar istoric si nascocire propagandistica prin torsionarea extrema de
interpretare si decupajul faptelor de catre autorii articolului semnat de Putin sunt cele
mai evidente in dezbaterea privind Primul Razboi Mondial si perioada interbelica. Putin
tace in privinta colapsului imperiilor, vorbind doar despre Prabusirea Imperiilor
Europene - dar fara a discuta principiul nationalitatilor, autodeterminarea popoarelor si
aspiratiile de eliberare a natiunilor la inceput de secol 20. Fostul imperiu rus a fost
prada razboiului civil si ,,interventiilor straine", cum altfel, iar Ucraina e produsul
bolsevicilor
. Asta desi Republica populara Ucraineana ar fi declarata ca atare ,,ca parte a Rusiei"!!!

Nu exista ucraineni si Ucraina in naratiunea lui Putin, intre secolul 18 si inceputul

secolului 20, nici aspiratii si lupta anti-imperiala, nici interzicerea limbii ucrainene si
discriminarea prin decrete si edicte a ucrainenilor ,,frati" si ,,parte a poporului rus".
Nimic. Doar fratietate si armonie. Totusi, in 1917, la Brest Litovsk, apare reprezentarea
ucraineana a Republicii Populare, pentru ca la 10 ianuarie 1918, un sef al delegatiei
ucrainene sa declare independenta Ucrainei. Din neant, fara mecanisme si evolutii
politico-nationale, si mai ales tacandu-se constant asupra principiului autodeterminarii
popoarelor si natiunilor din fostele imperii. Putin declara Ucraina moderna pe de-
antregul un produs al Erei Sovietice - bolsevice, desi ea preexista in forma nationala si
avea radacini istorice distincte din Evul Mediu pomenit in naratiunea anterioara.

Aceste rupturi de ritm si taceri asupra unor momente istorice si legitati fac din
textul lui Putin un act propagandistic, o naratiune de perceptie si dezvoltare a politicilor
viitoare ale Kremlinului, dar fara nici o valoare istorica reala! Nu principiile wilsoniene,
nu principiul nationalitatilor, nu iesirea din Imperii a facut ca sa nasca Ucraina
independenta, cu un popor si natiune ce exista pe aceste teritorii, ci principiile de mai
sus se aplicau, dupa Putin, prin referire indirecta si subliminala, doar la imperiile
europene!

Fireste ca toata sustinerea lui Putin aduce in prim plan Rusia legitima in a clama o
succesiune, dominatie sau faptul ca ucrainenii, fara sa-si doresca, sunt declarati
parte a poporului rus pentru ca asa se potriveste naratiunii sale politic, propagandistic
si ideologic croite peste istoria reala. Ceilalti, toti ceilalti care recunosc Ucraina
independenta, existenta poporului ucrainean si neaga naratiunea putinista - de care au
auzit prima oara acum doua saptamani - sunt forte externe nefaste. Iar naratiunea sa
arata astfel pentru ca scopul sau este de a sustine interventionismul rus ca legitimitate
prin referirea la acelasi popor!

Strainii, amenintarea externa si temeiurile fragile ale Rusiei pentru interventionismul

actual
Legitimitatea pe care-si intemeiaza Rusia interventinismul in Ucraina s-ar traduce
astfel: eu ma apar pe mine, iar voi inventati o alta identitate care nu exista ca sa divizati
poporul meu! Asta e gaselnita lui Putin de astazi! Altfel rusii nu ar mai putea intra in
propria poveste: ar fi si ei tot straini si forte externe, din Est, de data aceasta.
Existenta Ucrainei independente si a identitatii ucrainene reprezinta o condamnare a
interventionismului rus, a incalcarii dreptului international, si prabusirea aspiratiilor
neo-imperialiste ruse pentru ca permit ca Ucraina si ucrainenii sa decida singuri incotro
doresc sa o apuce. Or asta Rusia lui Putin nu poate permite Kievului, de aceea isi ascute
vocea ca Lupul cel rau care pacaleste cei trei iezi din povestea lui Creanga sau
porcusorii din fabula lui James Halliwell Phillipps.

Fireste ca Rusia nu discuta aici angajamentele sale si invariabilitatea frontierelor in

Europa la care a achiesat. Si in spatiul post-sovietic de asemenea, prin nenumarate
acorduri si tratate. Acest fapt si absenta acestei componente in naratiunea istoricista si
propagandistica a lui Putin e la fel de relevanta, pentru ca ea subliniaza incapacitatea
de a crea o varianta acceptabila si compatibila cu tonul anterior. In schimb Putin nu
uita si nu iarta dusmanul extern, care e singurul care justifica situatia de astazi - pe
langa elita si conducatorii ucraineni care vand tara strainilor.

De aici incepe delirul liderului de la Kremlin cu toata suma de teme de tip ,,nu ne
vindem tara" si ,,vanzatorii de tara", peste care se adauga temele de frustrare si psihoza
colectiva ale Kremlinului in proiectul anti-Rusia. Pe scurt, pentru Ucraina si
independenta sa, orice alta varianta decat subordonarea fata de Moscova e o tradare si
expresia unei porniri anti-ruse! Putin nu realizeaza el insusi ca aceasta echivalare in
constiinta publica, facuta prin mii de guri de tun ale propagandei imagologice si
razboiului informational rus in Ucraina, Rusia si in lume creaza, per a contrario,
imaginea faptului ca independenta Ucrainei nu este posibila decat astfel, prin crearea
unei porniri anti-ruse. Ai grija de ceea ce iti doresti, ca s-ar putea chiar sa obtii, spune o
zicere universala. Sau profetiile false risca sa se indeplineasca!
 FOTO

Shutterstock

Radicali, neonazisti si independenta Ucrainei inacceptabila pentru Rusia!

Textul lui Putin face referire la ,,cei care au dat deplinul control al Ucrainei fortelor
externe", pe care ii cadoriseste si cu etichetele traditionale simbolice negative: radicali
si neonazisti. Toti sunt de vina - inclusiv UE, Rusia e buna, toti ceilalti sunt rai, in baza
naratiunii lui Putin. Rusia nu a facut nimic. 2014, anexarea Crimeei si agresiunea
militara din Estul Ucrainei nu exista pentru Putin! Desi asta face distanta reala intre
Moscova si Kiev: rapturi teritoriale, nerespectarea tratatelor, angajamentelor, chiar de
la fondarea CSI (vezi Pactul de la Budapesta). Despre astea Putin nu vorbeste. Nici un
cuvant! Asta demonstreaza falsul propagandistic versus explicarea partii sale de adevar
si temeiurile sustinerilor sale, pe care le asteptam mult mai solide!

Radicalii si neo-nazistii sunt din ce in ce mai deschisi si apar public cu insolenta, sustine
Putin, clamandu-si ambitiile, autoritatile ucrainene fiind blanzi cu ei. SUA si UE au
impins, chiar inainte de 2014, Ucraina sa se separe si sa se delimiteze economic de
Rusia. Ucraina a imbratisat un joc gepolitic periculos, care o transforma in bariera
dintre Europa si Rusia, trambulina impotriva Rusiei, sustine Putin in articol. Iar lozinca
faptului ca ,,Ucraina nu este Rusia" nu mai este o optiune pentru Putin, pentru ca asta
ar fi expresia conceptului aplicat de ,,anti-Russia", pe care nu-l va accepta niciodata!
Temele loviturii de stat de la Kiev, nazisti si bau-baul NATO care vrea sa puna baze pe
teritoriul ucrainean, nu aparand Ucraina ci amenintand Rusia, plus controlul extern
sunt temele dezvoltate de Putin, in consonanta cu naratiunea clasica din razboiul
informational rus. Fireste ca, si aici, Rusia a facut totul ca sa opreasca fratricidul, si nu
ea e cea care a declansat raptul Crimeei si razboiul ruso-ucrainean!

Masacrul virtual ce ar fi urmat in Estul Ucrainei, Malorusia si Novorosia sunt

explicatia interventionismului rus. Aici contorsionarea adevarului si abuzul de
interpretare conduce de-a dreptul la aberatii, greu acceptabile oricarui om
independent, neimplicat si cu logica formala bine invatata. Pentru ca suma aberatiilor
Rusiei lui Putin nu incape intr-o naratiune legitima si unitara. Intre altele, referirea la
drenarea resurselor Ucrainei de catre conducatorii si oligarhii sai prin coruptie - tema
occidentala - suna de-a dreptul penibil in gura lui Putin. Ca sa explice ca nu e vina
poporului ucrainean si ca sa rupa poporul de elite si lideri, Putin forteaza si argumentul
caderii la un PIB/capita sub Albania si Republica Moldova. Ipocrizie absoluta cand in
Rusia lucrurile sunt exact asa, dar mult mai amplificate iar PIB-ul per capita in Rusia lui
Putin este mult inferior celui din Romania.

Putin incheie apoteotic, marcand o noua veleitate si nivel de lectura al operei sale
magna: comunicarea cu Occidentul, anuntul luptei deschise pentru Ucraina,
negarea Ucrainei ca stat independent si a dreptului ucrainenilor de a fi un popor
distinct. Se adauga si invitatia la o pertractare, dar doar in termenii sai, cu
recunoasterea dominatiei ruse in Ucraina. Putin vorbeste despre o singura natiune
mare, ,,tri-unita", facuta din rusi, ucraineni si belarusi. Ucraina ar fi altfel astazi doar
prin schimbarea fortata de identitate, iar amenintarea Ucrainei independente este
echivalenta cu lovitura nucleara impotriva Rusiei - ceea ce da dreptul la retaliere cu
toate capabilitatile inclusiv nucleare - pentru ca practica asimilarea fortata, formarea
unui stat ucrainean pur din punct de vedere etnic, agresiv impotriva Rusiei cu o
diviziune artificiala intre rusi si ucraineni care ar putea face ca poporul rus sa piarda
sute de mii sau milioane de indivizi! Iata rezultatul bombei nucleare pe care a declansat-
o independenta Ucrainei si dorinta de a merge catre Occident! O amenintare
existentiala la adresa Rusiei, lasa sa se inteleaga Putin (in fapt doar o amenintate la
adresa proiectului sau neoimperial!)

De aceea, Rusia lui Putin propune, prin articolul sau fluviu, Ucrainei si ucrainenilor sa
accepte ,,suveranitatea reala" care este doar suveranitatea limitata de Rusia si de
interesele sale, care mentin Ucraina sub controlul Rusiei. Doar astfel va fi recunoscuta
de Rusia. Si asa arata si componenta de comunicare a textului lui Putin cu Occidentul:
Rusia a trecut la razboi pe Ucraina, cu toate mijloacele, nu vrea sa o piarda, cu riscul de
a nivela totul ca o fasie enorma de pamant arat si un haos de nedescris, care sa
blocheze integrarea Ucrainei in Occident. Daca nu cumva chiar Rusia va cuceri Ucraina
si o va integra cu forta, bucata cu bucata, in Imperiul sau de tip nou. Ca vrea sau nu
vrea Occidentul. Pacea inseamna cedarea directa, fara nuante, a Ucrainei inapoi catre
Rusia si poporul rus.