MINISTЕRUL АРĂRĂRII АL RЕРUBLIСII MOLDOVА

АСАDЕMIА MILITАRĂ А FORŢЕLOR АRMАTЕ

FАСULTАTЕА ŞTIINŢЕ MILITАRЕ
САTЕDRА АRTILЕRIЕ

ANALIZA GEOGRAFICO-MILITARĂ A
ZONEI RAIONULUI FALEȘTI
Teza de an

Autor:
Sold.cl. III. Mariana POPA
Conducător:
lt.col.Vladimir RAEȚCHI

Chişinău,2020

ACADEMIA MILITARĂ A FORȚELOR ARMATE

 NESECRET
Exemplar nr.___
APROB
Decan facultatea științe militare
locotenent-colonel Petru MIHALCEA
“____” ____________________2019
FIȘA TEZEI DE AN
TEMA: ANALIZA GEOGRAFICO-MILITARĂ A RAIONULUI FĂLEȘTI
AUTOR: student Mariana POPA Pl.22
CONDUCĂTOR: locotenent-colonel Vladimir RAEȚCHI,
șef catedră artilerie
DETALII ASUPRA TEMEI
Introducere
CAPITOLUL 1 Aspectul geografico-militar a raionului Fălești
1.1 Generalități privind poziția geografică a raionului Fălești;
1.2 Factorii geografici;
1.3 Factorii climaterici;
1.4 Fluviile;
1.5 Factorul uman.
CAPITOLUL 2 Analiza militară a raionului Fălești și impactul acesteia asupra
acțiunilor de luptă
2.1 Acțiunile de apărare a raionului Fălești;
2.2 Acțiunile de ofensivă a raionului Fălești;
2.3 Particularitățile ducerii luptei de apărare a raionului Fălești.
Concluzii generale
Bibliografie

PRECIZĂRI ORGANIZATORICE

2
 Planificat Real
Data primirii temei lucrării 20 septembrie 2019 ________________
Stabilirea structurii lucrării 21 octombrie 2019 ________________
Prezentarea lucrării 20-21 februarie 2020 ________________
Discutarea tezei în formă finală cu 06-08 februarie 2020 ________________
îndrumătorul
Redactarea lucrării de către student 26-28 februarie 2020 _________________
Întocmirea referatului de către îndrumător 29-30 martie 2020 _________________
Susținerea prealabilă 02-04 aprilie 2020 _________________

Conducător la teza de an:

locotenent-colonel Vladimir RAEȚCHI
Prezenta fișă a fost examinată și aprobată la ședința catedrei de artilerie din __________, procesul-verbal
nr.___.

Șef catedră artilerie

locotenent-colonel Vladimir RAEȚCHI

3
 Cuprins
Introducere.................................................................................................5
CAPITOLUL 1 Aspectul geografico-militar a raionului Fălești
1.1 Generalități privind poziția geografică a raionului Fălești…………....................6-8
1.2 Factorii geografici..................................................................................................8-11
1.3 Factorii climaterici..................................................................................................12
1.4 Fluviile....................................................................................................................13-14
1.5 Factorul uman..........................................................................................................14-15
CAPITOLUL 2 Analiza militară a raionului Fălești și impactul acesteia asupra
acțiunilor
2.1 Acțiunile de apărare a raionului Fălești.............................................................15-20
2.2 Acțiunile de ofensivă a raionului Fălești..........................................................21-23
2.3 Particularitățile ducerii luptei de apărare a raionului Fălești..............................23-24
Concluzii generale………………………………………………………………………24-25
Bibliografie

INTRODUCERE

4
 Pe parcursul istoriei conflictele armate au suportat o gamă largă de modificări considerabile
cum ar fii echipamentul, armamentul și tehnica, deasemenea modalitatea ducerii luptei.
Cunoaștem că în trecut se duceau lupte pentru cetăți, pentru localității și pentru teritoriu.
Orice cetate era una fortificată din punct de vedere militar.
În acest context, zona localității Fălești reprezintă o zonă geostrategică cu multe nuanțe de
specificitate, dispunînd de un potențial geografico-militar deosebit de variat și cu o pondere
majoră în spectrul acțiunilor militare probabile.
Scopul lucrării date este de analizat acțiunile de luptă ce se organizează și se desfășoară nu
doar în condiții clasice ci și în condiții speciale impuse de dieriți factori, de a analiza apărarea
localității și particularitățile acesteia.
Acţiunile de luptă în contextul condiţiilor actuale au un caracter diferit de cele din conflictele
militare anterioare, motiv din care metodele şi mijloacele implicate trebuie să ţină pasul cu
noile condiţii, pentru a da randament maxim necătînd la intemperiile vremii şi la
neuniformicitatea reliefului pe care sunt desfăşurate acţiunile militare.
Rolul artileriei terestre este să contribuie la înfrângerea inamicului. Artileria terestră asigură
sprijin prin foc nemijlocit, neutralizarea artileriei, interzicerea acţiunilor artileriei antiaeriene
inamice şi sprijin de foc în adâncime pentru forţele combatante, atunci când este solicitat, şi
este din ce în ce mai mult capabilă să aplice o putere de foc decisivă asupra inamicului.
În această lucrare s-a abordat analiza geografică-militară a zonei raionului Fălești. S-a analizat
amplasarea cîmpiei vazînd importanța ei cît pe plan militar atît și pe plan economico-social. În
această lucrare au fost descrise factorii geografice care influențează asupra ducerii luptei
moderne . În acțiunile militare, terenul este înțeles ca o parte a suprafeței pământului, unde
trebuie desfășurate operații militare. Neuniformitatea suprafeței pământului se numește relief
de teren și toate obiectele aflate pe acesta, create de natură sau de munca umană (râuri,
așezări, drumuri etc.), sunt obiecte locale.

CAPITOLUL 1
Aspectul geografico-militar a raionului Fălești

1.1 Generalități privind poziția geografică a raionului Fălești

5
 Studiul spațiului geografic, din punct de vedere militar, înseamnă a determina
influența factorilor naturali geografici asupra acțiunilor militare, precum și evaluarea
potențialului de război al țării sau grupului de țări din spațiul geografic studiat.

Din definiția de mai sus rezultă că geografia militară cuprinde ca obiect de studiu:
spațiul geografic cu toate elementele sale naturale, precum și cele create de mâna omului, care
într-un fel sau altul influențează pregătirea și ducerea acțiunilor militare; potențialul de război
al țării sau grupului de țări din spațiul geografic studiat, spațiu ce poate să devină teatru de
acțiuni militare. Cele două direcții în care se orientează cercetările geografiei militare au o
strânsă legătură între ele și se influențează reciproc.

Ca știința particulară, geografia militara își are deci obiectul propriu de studiu, precum
și o metodă proprie de cercetare a acestui obiect. Metoda folosită de geografia militară este
cea a analizei relațiilor și interacțiunii factorilor geografici cu cei artificiali, pentru a scoate în
evidență influența acestora asupra acțiunilor militare pe un teatru de acțiuni militare
determinat.

Raionul Făleşti este situat în partea de Sud-Est la scară de continent şi în partea de

Nord Vest a Republicii Moldovei, la 126 km distanţă de municipiul Chişinău. Este centrul
administrativ al raionului Făleşti. Raionul se află la 2 km de Calea Ferată a Moldovei, la o
distanţă de 50 m de drumul naţional R-16 şi la o distanţă de 100 m de drumul naţional R-17.
Partea de Nord-Est a oraşului se mărgineşte cu localitatea Făleştii Noi, la Sud oraşul Făleşti se
mărgineşte cu localităţile Călugări şi Albineţ, la Vest cu localitatea. Pînzăreni. Din Făleşti,
aidoma unor raze, pornesc trasee spre or Bălţi, Chişinău şi spre vama Sculeni. Conform
datelor Biroului Naţional de Statistică, la data de 01.01.2014 populaţia oraşului Făleşti
constituia 17600 locuitori, ceea ce constituie 18% din populaţia totală a raionului Făleşti şi
0.5% din totalul populaţiei pe ţară. În regiunea de dezvoltare Nord oraşul Făleşti se clasează
pe locul 5 după numărul de locuitori comparativ cu celelelalte 12 oraşe din această
regiune.Creşterea continuă a zonelor urbanizate şi schimbările făcute de om asupra terenului
afectează semnificativ conducerea acţiunilor într-un viitor conflict. Evitarea acestor zone pe
timpul conflictului este aproape imposibilă. De aceea, comandanţii de artilerie la toate
eşaloanele trebuie să fie conştienţi de avantajele şi dezavantajele desfăşurării acţiunilor din şi
în jurul localităţilor şi platformelor industriale. Tragerile directe vor fi folosite mult mai des în
localităţi decât în alt fel de teren. În localităţi tragerea verticală este cea mai eficientă pentru
lovirea spaţiilor dintre clădiri. . Creşterea continuă a zonelor urbanizate şi schimbările făcute
de om asupra terenului afectează semnificativ conducerea acţiunilor într-un viitor conflict.
6
Evitarea acestor zone pe timpul conflictului este aproape imposibilă. De aceea, comandanţii
de artilerie la toate eşaloanele trebuie să fie conştienţi de avantajele şi dezavantajele
desfăşurării acţiunilor din şi în jurul localităţilor şi platformelor industriale. Tragerile directe
vor fi folosite mult mai des în localităţi decât în alt fel de teren. În localităţi tragerea verticală
este cea mai eficientă pentru lovirea spaţiilor dintre clădiri.

Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească raioanele poziţiilor de tragere în localităţi sunt:

a. personalul civil să nu fie prezent;

b. să fie depărtate de centrul localităţilor;
c. să asigure condiţii de mascare;
d. să aibă câteva căi de acces;
e. să fie în afara arterelor principale (autostrăzilor);
f. să nu aibă acoperiri prea înalte.

Folosirea construcţiilor existente (cum ar fi hambare, autoateliere, depozite), ca poziţii

de tragere sau de ascundere, măreşte protecţia şi micşorează nevoile de
camuflare;Recunoaşterea poziţiei de tragere necesită un timp mai îndelungat. În funcţie de
densitatea clădirilor din zonă, grupul de recunoaştere poate folosi procedeele infanteriei
pentru lupta din “casă în casă” pentru a elibera şi verifica clădirile din raionul poziţiei de
tragere;Tehnici speciale pentru amplasarea pieselor sunt necesare dacă terenul nu este potrivit
pentru ocuparea unei poziţii de tragere normale. Poate fi luată în considerare posibilitatea plasării
sapelor pieselor lângă borduri sau zidurile clădirilor. De asemenea suprafeţele de beton sau asfalt
pot afecta stabilitatea pieselor pe timpul tragerii; Din cauza spaţiului mare de dispunere necesar
în localităţi, părăsirea poziţiei de tragere cu plutonul poate fi greoaie. În acest caz, părăsirea
poziţiei de tragere se poate face pe piese.Personalul trebuie să fie pregătit să folosească tehnici
expeditive de legare topogeodezică pentru a determina coordonatele poziţiei şi un gisment de
orientare. La stabilirea directiilor strategice si operative probabile de pe teatrul de actiuni
militare de sud-vest s-a tinut seama de un numar de factori dintre care cei care prezinta mai
mare importanta sunt: compartimentarea spatiului geografic pe teatrul de actiuni militare;
configuratia politico-militara de pe continent; orientarea si caracteristicile sistemului de
comunicatii; existenta obiectivelor si aliniamentelor de insemnatate strategica si operativa;
posibilitatile de concentrare a fortelor si mijloacelor in vederea desfasurarii unor actiuni de
importanta strategica si operativa. Zona administrativă este amplasată în partea de centru a
oraşului şi ocupă o suprafaţă de 20 ha, sau 3,6% din intravilan. Zonele de agrement se află în
partea de Nord-vest a oraşului şi ocupă o suprafaţă de 28 ha sau 5% din intravilan. Zonele
7
rezidenţiale sunt amplasate în Centru, Cartierul Victoriei, Cartierul Dacia, Cartierul Băltului şi
ocupă o suprafaţă de 322 ha sau 56% din intravilan. Zona industrială este amplasată în partea
de Nord a oraşului şi ocupă o suprafaţă de 172 ha sau 30% din intravilan.

1.2 Factorii geografici

Așezarea geografică a unei țări sau grupuri de țări influențează în mare măsură situația
politico-militară a acestora, ea putând avantaja sau dezavantaja țara respectivă. Așezarea unei
tari într-o zona de mare interes strategic, sau într-o zonă de confluența a diferitelor interese
economice și politice ale unor state mai mari sau mai mici, influențează negativ sau pozitiv
asupra situației politice militare a țării.Așezarea geografică a unei țări privește și alte aspecte:
elementele fizico-geografice, care predomină pe teritoriul țării; vecinii și caracterul relațiilor
cu acești; forma ce o are frontiera de stat (circulară sau alungită); apartenența sau
neapartenența la grupările militare etc. În prezent, așezarea geografică în cadrul unor hotare
naturale greu accesibile (lanțuri muntoase, fluvii, poziție insulară) nu mai constituie o pavăza

8
contra invaziilor, deoarece tehnica racheto-nucleară și mijloacele moderne de dirijare permit
executarea unor puternice lovituri asupra oricăror obiective situate în orice punct de pe globul
pământesc. Totuși, unele frontiere ce se sprijină pe obstacolele naturale de valoare strategică
(cursuri de apă mari), lanțuri muntoase, țărmuri maritime), favorizează pregătirea unor
aliniamente de apărare puternice, nemijlocit pe frontiera de stat, capabile sa zădărnicească
ofensiva agresorului. Învățămintele istoriei demonstrează că așezarea geografică chiar
neavantajoasă a unei țări poate fi compensată printr-o politică realistă de colaborare și bună
vecinătate, iar pe plan militar prin alianțe trainice, în măsura să asigure independența,
suveranitatea și integritatea teritorială a țării.

Sistemul orografic.Regiunile de câmpie, dealurile si podișurile, regiunile muntoase .

Sistemul orografic (relieful) și studiul geomorfologic al acestuia prezintă mare importanță
pentru ducerea acțiunilor militare. Formele înalte ale reliefului, marile cursuri de apă, definesc
compartimente geografice, în care, de regulă, se înscriu direcțiile strategice și operative,
zonele de operații, obiectivele și aliniamentele de importanță strategică, operativă sau
tactică.Regiunile de cîmpie favorizează și polarizează acțiunile militare de amploare, cu
folosirea în masă a mijloacelor blindate și a oricăror categorii de tehnică din dotarea
armatelor. Câmpiile, caracterizate prin suprafețe plane sau cu ușoare ondulații, cu acoperiri și
obstacole naturale puține, cuprind de regulă, o bună rețea de comunicații și permit deplasarea
în afara lor. Ele avantajează observarea aeriană, manevra de forțe și mijloace pe spațiu și
adâncimii mari, asigurând un ritm de ofensivă înalt, dar, prin absența în general a acoperirilor,
mascarea, precum și protecția împotriva focului și armelor de nimicire în masă sunt
îngreunate.

Apărarea este dezavantajată de lipsă obstacolelor naturale și a formelor de teren

dominante, ca și a acoperirilor. Scopurile apărării pot fi însă atinse prin imprimarea unui
caracter dinamic bazat pe riposte ofensive energice, cât și prin întrebuințarea unor sisteme de
armament moderne .Acțiunile pe timp de noapte sau în condiții de vizibilitate redusă pot
deveni procedee de bază în desfășurarea unor acțiuni ofensive sau de apărare, în câmpie, în
cadrul războiului de apărare.

Câmpiile favorizează desfășurarea acțiunilor militare și prin varietatea resurselor materiale

de care dispun, îndeosebi alimentare, unele din aceste regiuni constituind adevărate frânare
ale unor țări, precum și locul de dispunere a unor importante obiective industriale, de extracție
și prelucrare a petrolului etc.

9
 În măsurile de pregătire a teritoriului pentru apărare, zonele de câmpii trebuie să ocupe
un loc important, urmărindu-se îmbinarea judicioasă a nevoilor economice cu cele de apărare,
îndeosebi în executarea lucrărilor de hidroameliorații, irigații etc.

Regiunile de deal și podiș ocupă suprafețe importante pe teatrele de acțiuni militare.

Prin varietatea și complexitatea formelor de relief ce le prezintă și a numeroaselor acoperiri,
ele avantajează într-o oarecare măsura apărarea și creează anumite greutăți ofensivei. Pentru
ambele forme de lupta acestei regiuni pun probleme mai complexe și mai variate decât cele de
câmpie. Cu toate acestea, în primul și al doilea război mondial, regiunile de deal și podiș au
constituit teatrul unor confruntări de forțe și mijloace importante (podișurile: Volino-Polodic,
Transilvaniei, Boemiei etc.).De regulă, regiunile de deal și podiș se caracterizează printr-o
compartimentare mai pronunțată, iar orientarea compartimentelor favorizează sau
dezavantajează anumite forme de luptă. Observarea terestră este mai avantajată decât
observarea aeriană, iar efectul diferitelor categorii de mijloace de foc este în parte diminuat de
posibilitățile de protecție ce le oferă terenul frământat.

Ofensiva este îngreunată îndeosebi când compartimentele de teren se află perpendicular

pe direcția de ofensivă și avantajată când aceste compartimente sunt orientate paralel cu
direcția de ofensivă. Apărării i se oferă posibilități multiple și variate de a se opune ofensivei:
aliniamente favorabile organizării unor poziții puternice; organizarea pungilor de foc și
ambuscadelor; dispunerea și manevrarea în ascuns a F.A.U. și a rezervelor; condiții mai bune
de mascare. Regiunile de deal și podiș, după câmpii, dispun de importante resurse materiale,
densitatea localităților este mai mare, iar căile de comunicații pot fi bine întreținute prin
existența unor variate materiale de constructii.

Regiunile muntoase, prin particularitățile lor fizico-geografice, îngreuiază ducerea

acțiunilor militare. În trecut, operațiile de mare amploare, duse cu grupări importante de forțe,
evitau aceste regiuni. Regiunile muntoase nu au putut fi evitate în cele două războaie
mondiale; spre sfârșitul celui de-al doilea război mondial, pe teatrul de acțiuni militare est-
european și central-european, în regiunile muntoase au fost angajate forțe importante (câteva
armate de arme întrunite în zona muntoasa a Cehoslovaciei, a Iugoslaviei si Italiei). Lanțurile
muntoase, funcție de dezvoltarea lor, constituie aliniamente de importanță strategică,
operativă sau tactică.

Regiunile muntoase prezintă unele avantaje pentru desfășurarea acțiunilor de luptă:

condiții bune de protecție împotriva focului și armelor de nimicire in masa ca și de mascare;

10
dispunerea mascată a F.A.U. și rezervelor; posibilitatea de a executa manevra în ascuns,
atacuri și contraatacuri prin surprindere etc. În același timp, regiunile muntoase îngreuiază
acțiunile de lupta prin: servituțile ce le impun folosirii armamentului; lipsa unei rețele dense
de comunicații, fapt ce influențează asupra manevrei cu forțe și mijloace , precum si asupra
logisticii; resursele de hrana și chiar de apă sunt foarte limitate, iar raioanele împădurite
prezintă pericol de incendii. Terenul muntos-împădurit favorizează lupta de apărare.
Obstacolele naturale și artificiale combinate cu sistemul de foc și baraje permit organizarea
unei apărări puternice cu forțe și mijloace mai puține ca în teren obișnuit .În condițiile
războiului de apărare, regiunile muntoase oferă condiții deosebite pentru desfășurarea
acțiunilor de apărare de lungă durată, precum și pentru formațiunile de rezistență. De
asemenea, depresiunile intramontane pot constitui raioane de concentrare a unor importante
forțe destinate acțiunilor de amploare în afara zonei muntoase.

Regiunile împădurite exercită și ele o influență însemnată asupra acțiunilor militare,

avantajând apărarea, pe când ofensivă este serios îngreuiată prin limitarea în folosirea
blindatelor și tuturor categoriilor de armament. Pădurile oferă condiții bune de mascare a
apărătorului, permițându-i să nimicească forțe puține un atacator superior ca număr și
înzestrare. În același timp, prin folosirea mijloacelor de nimicire în masa, a mijloacelor
incendiare și a defoliatelor, regiunile devin improprii dispunerii unor forțe importante și altor
elemente de dispozitiv, îndeosebi când regiunea împădurită este puțin întinsă. Marile regiuni
împădurite, îndeosebi cele din regiunile muntoase, rămân însă și în continuare bune baze ale
formațiunilor de rezistență.Regiunile mlăștinoase nu permit desfășurarea unor acțiuni militare
de amploare, fapt pentru care, de regula, se ocolesc. Accesul în aceste zone este posibil numai
pe comunicații, care, de regula, sunt înguste, majoritatea în umplutură, iar porțiunile de teren
uscat sunt puține. Pe timpul iernii, în condițiile de îngheț puternic, mlaștinile devin accesibile
și permit acțiunea inclusiv și blindatelor. Regiunile mlăștinoase favorizează lupta
formațiunilor de rezistență, îndeosebi a celor din zona, care cunosc amănunțit caracteristicile
regiunii mlăștinoase. Lipsa vegetației înalte, în unele regiuni mlăștinoase, le fac însă improprii
unor astfel de acțiuni, agresorul deținând supremația aeriana poate sa controleze o astfel de
zonă din aer .

1.3 Factorii climaterici

Climatul este temperat continental, cele patru anotimpuri fiind bine evidențiate. Clima
din regiune este favorabilă pentru dezvoltarea agriculturii, industriei, turismului, producerea
resurselor energetice regenerabile. Analiza manifestării factorilor climaterici nefavorabil din

11
 ultimii 10 ani demonstrează că pe teritoriul oraşului în fiecare an cade de la 1 până la 4 ploi
cu grindină, inclusiv în 3 din cei 10 ani au căzut câte 3 ploi cu grindină, şi în 2 ani-4 ploi cu
grindină. Pe teritoriul oraşului sunt înregistrate şi îngheţuri de primăvară care variază de la 1
la 4 îngheţuri pe an. În 4 din ultimii 10 ani au fost înregistrate câte 2 îngheţuri de primăvară
pe an. Menţionăm faptul că frecvenţa variază de la an la an dar nu se reliefează nici o
tendinţă de creştere sau scădere. În perioada analizată au fost înregistrate şi 2 secete severe
în anii 2007 şi 20 11. Oraşul Făleşti nu este ocolit şi de inundaţii. Astfel în perioada 2004-
2010 au fost înregistrate câte o inundaţi e pe an, iar în 2011 şi 2013 nu a fost înregistrată nici
oinundaţie. În rezultatul manifestării factorilor climaterici nefavorabili pierderile estimative
de producţie agricolă au variat de la 0,3 mil. lei la 1.2 mil. lei. Ploile cu grindină şi
inundaţiile deteriorează infrastructura localităţii şi generează cheltuieli suplimentare a
autorităţilor publice locale pentru reabilitarea acesteea. Factorii climaterici nefavorabili
influenţează negativ şi asupra agenţilor economici a oaşului care activează în domeniul
agricol provocându-le pierderi de milioane de lei. Aceste pierderi sunt în creştere înc epînd
cu anul 2011 de la 0,6 mil.lei pînă la 1,2 mil.lei în 2013. Prevenirea şi estomparea
problemelor cauzate de factorii climaterici nefavorabili ar pute a fi realizată prin colaborarea
cu Serviciul Hidrometeorologic şi instalarea utilajului antigrindină.Clima influențează
acțiunile militare prin variațiile de temperatura, regimul precipitațiilor atmosferice și al
curenților de aer. Variațiile de temperatură influențează asupra echipării si hrănirii trupelor,
exploatării tehnicii de lupta, funcționarii armamentului. În zonele temperate de pe glob, cele
patru anotimpuri pun fiecare probleme deosebite desfășurării acțiunilor de lupta. Umiditatea
și îndeosebi regimul precipitațiilor influențează asupra accesibilității terenului, asupra
vizibilitatii, folosirii diferitelor categorii de tehnica .Variațiile presiunii atmosferice, a
timpului de lumină și întuneric, în diferite perioade ale anului sau în diferite regiuni ale
globului, regimul vânturilor, influențează acțiunile aviației, tragerile de artilerie și cu rachete.

1.4 Fluviile
Cursurile de apă, lacurile naturale și artificiale, sistemele hidrotehnice, influențează
considerabil acțiunile militare. Marile cursuri de apă (fluviile) pot constitui chiar aliniamente
de importanța strategică. Deși armatele au fost dotate cu variate și eficace mijloace de trecere,
12
cursurile de apă, asociate cu caracteristicile malurilor și zonelor adiacente (lunci, mlaștini)
rămân și în continuare obstacole importante ce permit organizarea de aliniamente de apărare,
puternice, iar atacatorului i se pun probleme complexe de rezolvat. Valoarea ca obstacol a
unui curs de apă, chiar neînsemnat, poate crește foarte mult prin amenajări hidroenergetice
(salbă de hidrocentrale și lacuri de acumulare), fapt ce determină modificări serioase în
procedeele și metodele de forțare.

De asemenea, o rețea densă hidrografică, orientată perpendicular pe direcția de

ofensivă, creează greutăți atacatorului, necesitând mijloace numeroase de trecere și o manevră
complicată a acestora, ceea constituie un avantaj pentru apărător. Pe de alta parte, într-o astfel
de situație, atacatorul va folosi pe larg manevra pe verticala, punând probleme apărătorului.

Datorită schimbărilor numeroase și în timp scurt, ce le suferă rețeaua hidrografică,

spațiul geografic ce poate deveni teatru de acțiuni militare trebuie studiat atent sub acest
aspect, iar studiile întocmite să fie actualizate continuu. Apele de suprafaţă. În oraşul Făleşti
sunt bazine acvatice pentru agrement 2 cu o suprafaţă de 16 ha şi 3 bazine acvatice pentru
pescuit şi agricultură ce ocupă o suprafaţă de 3,6 ha. În fond bazinele acvatice sunt utilizate
pentru agrement şi piscicultură. Starea digurilor este satisfăcătoare, actual bazinele nu sunt
utilizate pentru necesităţi agricole. Nivelul scăzut de conştientizare a populaţiei cu privire la
utilizarea bazinelor acvatice (cunoştinţe şi informaţie insuficientă a cadrului normativ în
domeniu) este una din problemele cu care se confruntă în prezent localitatea. Autorităţile
locale se confruntă, de asemenea cu lipsa resurselor financiare pentru întreţinerea şi utilizarea
apelor de suprafaţă.2 O soluţie pentru întreţinerea bazinelor acvatice precum şi a utilizării
acestora în calitate de capital natural ar fi crearea de parteneriate public – privat, în vederea
întreţinerii şi dezvoltării terenurilor din apropierea bazinelor acvatice. Apele subterane. Pe
teritoriul oraşului Făleşti apele subterane sunt la o adîncime de 120-180 m. În ultimii 10 ani
această adîncime este stabilă şi nu se observă tendinţe de schimbare. Apele subterane au un
conţinut mărit de fluor şi amoniu şi sunt folosite numai în scop menager. Probleme: Populația
folosește apa tehnică în alimentație. Rețelele sunt uzate. Sursele de apă potabilă. Oraşul
Făleşti este aprovizionat cu apă în proporţie de 100% şi livrarea apei potabile pentu locuitorii
oraşului se realizează nonstop . În prezent oraşul îşi îndestulează necesităţile în apă potabilă
din surse subterane şi din 9 sonde arteziene fun/ionale. Capacitatea anuală a surselor de apă
folosite pentru îndestularea necesităilor oraşului constituie 400-450 mii m3 Pe parcursul
ultimilor 5 ani a crescut volumul de apă consumat în scopuri menagere de la 176,5 m3/an în
2009 la 235, 4 m3/an sau cu 74,8%.Râul Răuțel este un curs de apă, afluent al râului Răut.

13
Râul Răuțel nu a fost supus amenajărilor hidrotehnice și ihtiofauna lor se poate completa pe
baza r. Răut. Ihtiofauna Răuțelului (în preajma or. Bălți) este săracă, reprezentată de
următoarele specii: porcușor, moacă de brădiș, caras argintiu . În bazinul Răuțelului sunt
numeroase izvoare ascendente și fântâni arteziene. Apa râului conține o cantitate sporită
de săruri.

1.5 Factorul uman

Resursele naturale de orice fel sunt luate in considerare când se studiază spațiul geografic
ca posibil teatru de acțiuni militare. Nu rareori, existența pe un anumit teritoriu a unor
importante bogății naturale, constituie obiectul unor conflicte între state, determinate de
tendințele de acaparare, pe de o parte, și de reacția legitimă de autoapărare a statelor care
dețin aceste bogății, pe de altă parte.

Existența bogățiilor naturale variate, asociată cu o puternică industrie prelucrătoare,

favorizează o susținere pentru activitatea economică, fapt ce asigură importante resurse
materiale armatelor ce desfășoară acțiuni în aceste zone. De aceea ele, pot deveni oricând
teatre de acțiuni militare.

Resursele umane sub raport numeric și calitativ, prezintă de asemenea, o mare

importanță în ducerea acțiunilor militare de către diferitele state. O populație numeroasă poate
furniza contingente importante de combatanți, favorizând constituirea unor armate cu efective
mari. De regula, țările cu populație numeroasă au putut și pot mobiliza armate de ordinul
sutelor de mii și milioanelor de oameni .

14
 Calitatea factorului uman, sub aspect militar, constă în gradul de cultură ca și în
nivelul de pregătire a populației unei țări. Exemplele din istorie sunt destul de elocvente, când
armate mici, dar bine instruite și animate de un fierbinte patriotism, au înfrânt armate de
câteva ori mai numeroase dar calitativ slabe.

Pentru țările mici și mijlocii, întreținerea unor armate numeroase ar fi o grea povara și
ar duce la stagnarea dezvoltării economice. De aceea, ele se orientează spre aspectele
calitative ale factorului militar, în care profesionalizarea ocupa un loc central, în sistemul de
pregătire a populației pentru apărare .

Sistemul de comunicații și îndeosebi orientarea lui față de direcțiile operative și

strategice probabile, influențează considerabil acțiunile militare. Cu toate ca armatele au fost
dotate cu o tehnică de luptă capabilă de a acționa și în afară comunicațiilor, majoritatea
acestor mijloace rămân totuși legate de comunicații, iar pe timpul unor precipitații abundente
(ploaie, zăpadă) sau în perioade de dezgheț, totalitatea tehnicii care rulează pe sol este legata
de comunicații.

O rețea densă de comunicații, de toate felurile și de calitate, favorizează desfășurarea

în ritm rapid a acțiunilor de luptă, cu folosirea în masă a tehnicii blindate, iar asigurarea
tehnico-materială se poate realiza in bune condițiuni.

Distrugerile masive ce se pot executa în sistemul de comunicații, folosirea unui sistem

eficace de baraje de toate felurile, inundații, lucrări ale terenului, executate îndeosebi pe timp
nefavorabil, pot zadarnici total sau temporar ofensiva pe anumite direcții. Ca urmare,
asigurarea viabilității căilor de comunicații constituie una din cerințele de bază, atât pentru
ofensivă cât și pentru apărare.

În condițiile războiului de apărare, dezorganizarea sistemului logistic al agresorului face parte

din metodele ce se aplică de către apărător, îndeosebi de către forțele speciale, pentru crearea
condițiilor de nimicire a inamicului pătruns pe teritoriul național. Acest lucru se poate realiza
în primul rând prin așa-zisul “război al comunicațiilor” care și-a dovedit eficacitatea atât în
cel de-al doilea război mondial cât și în conflictele armate ce i-au urmat.

CAPITOLUL 2
Analiza militară a raionului Fălești și impactul asupra acțiunilor militare
2.1 Acțiunile de apărare a raionului Fălești

15
 Acţiunile în teren împădurit ridică probleme din cauza vegetaţiei dese şi uneori a
umidităţii. Umiditatea poate influenţa proprietăţile pulberii şi astfel se micşorează distanţele
de tragere. De asemenea, poate reduce capacitatea de funcţionare a echipamentului şi tehnicii.
Trebuie luate măsuri pentru menţinerea uscată a pulberii, iar pentru a obţine efectul dorit în
zone unde vegetaţia este deasă, focoasele pot fi reglate cu întârziere.Proiectilele cu submuniţii
sunt ineficiente în zone împădurite. Posibilităţile echipamentului de comunicaţii sunt limitate
din cauza vegetaţiei dese, umidităţii şi formelor de relief care nu permit propagarea directă a
undelor. În unele situaţii, pentru realizarea legăturilor radio, antenele trebuie montate la o
înălţime mai mare decât cea normală. Construcţia liniilor din cablu necesită mult
timp.Ocuparea poziţiei de tragere şi manevra. Pentru a depăşi eventualele probleme cauzate
de crestele acoperitoare, se execută trageri cu traiectorie verticală. Alegerea poziţiei de tragere
este împiedicată de vegetaţia deasă şi de terenul moale. Plutonul trebuie să fie pregătit să
cureţe câmpurile de tragere. Mobilitatea este diminuată din cauză că terenul pe drumurile
disponibile poate fi moale, iar posibilitatea de deplasare în afara acestora este
limitată.Aprovizionarea logistică este împiedicată de posibilităţile de deplasare reduse.
Controlul legării topogeodezice este mult mai dificil de realizat, iar grupele de recunoaştere
au nevoie de mai mult timp pentru a-şi îndeplini misiunile. Precizia mijloacelor de
descoperire este diminuată din cauza frunzişului des. Piesele trebuie amplasate mai
aproape unele de altele pentru a se asigura condiţii de apărare apropiată a poziţiei de
tragere.Acţiunile pe timp de iarnă sunt influenţate de terenul îngheţat şi acoperit cu zăpadă,
lumina puternică a soarelui şi întuneric prelungit. Fumul produs la spargerea proiectilelor
fumigene durează mai mult şi se împrăştie pe o suprafaţă mai mare pe timp de iarnă; totuşi
zăpada reduce durata de ardere a proiectilelor fumigene. Proiectilele incendiare dau
rezultatele dorite, dar particulele rămân active mai mult timp şi limitează folosirea
terenului.Creşterea continuă a zonelor urbanizate şi schimbările făcute de om asupra terenului
afectează semnificativ conducerea acţiunilor într-un viitor conflict. Evitarea acestor zone pe
timpul conflictului este aproape imposibilă. De aceea, comandanţii de artilerie la toate
eşaloanele trebuie să fie conştienţi de avantajele şi dezavantajele desfăşurării acţiunilor din şi
în jurul localităţilor şi platformelor industriale. Tragerile directe vor fi folosite mult mai des în
localităţi decât în alt fel de teren. În localităţi tragerea verticală este cea mai eficientă pentru
lovirea spaţiilor dintre clădiri.În localităţi se impune desfăşurarea acţiunilor pe plutoane.
Posibilităţile reduse de comunicare şi distanţele mari dintre plutoane impun ordine şi
proceduri standard detaliate. Clădirile înalte reduc posibilităţile mijloacelor radio, dar
legăturile radio capătă mai multă importanţă. Liniile fir sunt mai puţin vulnerabile dacă sunt

16
construite pe stâlpi de telefon sau prin clădiri şi canale. Semnalele audio, vizuale şi curierii
pot fi mijloace de comunicare mai sigure. Montarea antenelor în vârfurile copacilor sau pe
clădiri poate mări distanţa de transmisie. Reţelele de comunicaţii civile trebuie căutate şi
folosite pentru a suplimenta mijloacele subunităţii. Subunităţile de tragere sunt deplasate pe
calea aerului pentru a sprijini prin foc acţiunile într-o zonă de luptă, pentru a lovi ţintele
speciale, pentru a ocoli concentrările de forţe ale inamicului sau terenul impracticabil şi a
facilita acţiunile ulterioare. Acţiunile de sprijin vor fi executate din poziţii de tragere dispuse
în raionul în care subunităţile de artilerie execută deplasarea. Pentru ca acţiunea să aibă
succes, trebuie executată agresiv şi cu rapiditate.Mijloacele de transport aerian. Este foarte
important să se folosească mijlocul de transport aerian adecvat în cazul acţiunilor aeromobile.
Pot fi folosite avioane şi elicoptere de transport cu caracteristici corespunzătoare volumului şi
greutăţii armamentului de artilerie.

Planificarea misiunii

a. în procesul de planificare a unei astfel de misiuni, comandantul trebuie să ia în

considerare următoarele: misiunea; inamicul; terenul şi vremea; trupele disponibile; avioane/
elicoptere disponibile; echipamentul care va fi încărcat;
b. acţiunile de transport aerian a mijloacelor de foc cuprind patru faze: planificarea şi
pregătirea acţiunii; pregătirea materialelor pentru îmbarcare şi îmbarcarea; deplasarea;
ocuparea poziţiei de tragere;
c. planificarea în detaliu a acţiunii aeromobile este esenţială pentru obţinerea
succesului misiunii;

d. comandantul planifică acţiunea folosind metoda de planificare inversă.

Succesiunea activităţilor de planificare a unei acţiuni aeromobile este următoarea: întocmirea
planului de acţiune; aterizarea; deplasarea prin aer; îmbarcarea personalului şi încărcarea
materialelor; adunarea în raionul pentru îmbarcare;
e. coordonarea acţiunilor este făcută prin ofiţerul de legătură al aviaţiei (din
compartimentul operaţii), iar coordonarea finală se realizează în cadrul cooperării.
Cooperarea şi coordonarea acţiunilor. În cadrul întâlnirii de coordonare, participă
comandanţii forţelor terestre şi un reprezentant al aviaţiei. Paşii stabiliţi în paragraful următor
sunt pentru situaţia în care se dispune de timp suficient. În funcţie de situaţie şi misiune, o
astfel de întâlnire poate să nu aibă loc. În acest caz, activitatea se va rezuma la un schimb de
informaţii între comandantul forţelor terestre şi comandanţii care execută aeropurtarea în

17
raionul de îmbarcare. Pentru cooperare şi coordonare se recomandă parcurgerea următorilor
paşi:

a. informare asupra misiunii;

b. informare asupra posibilelor ameninţări, starea vremii şi condiţiile de vizibilitate;
c. informarea privind execuţia:
d. coordonarea activităţilor.
În cadrul informării privind execuţia se precizează:

a. dispunerea raioanelor de îmbarcare de bază şi de rezervă şi a raionului de aterizare,

timpul, configuraţia, marcajele;
b. focurile planificate (surprinderea artileriei antiaeriene inamice / şi focul în sprijinul
acţiunii);
c. echipament şi personalul care va fi transportat; aviaţia de însoţire, elicopterele de
atac şi angajarea aerian-tactică;
d. criteriile de abandonare a misiunii;
e. codul de semnale.
(5) Pentru coordonarea activităţilor se precizează:
a. punctele de infiltrare a aeronavelor;
b. punctele de control aerian;
c. punctele de recunoaştere a aviatorilor doborâţi;
d. direcţia de deplasare şi acţiune;
e. itinerare de bază şi secundare precum şi marşuri de inducere în eroare;
f. formaţiile de zbor, altitudine şi viteză;
g. armamentul aeronavelor;
h. schimbul de indicative, frecvenţe, parole şi răspunsuri;
i. sincronizarea ceasurilor.
Executarea misiunii presupune:

a. alegerea raioanelor de îmbarcare; raionul de îmbarcare trebuie să fie la cel puţin

500 m depărtare de poziţia de tragere a bateriei, deoarece aceasta poate fi deja descoperită de
mijloacele inamicului şi trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe: să nu conţină obstacole
care ar împiedica aterizarea şi decolarea, terenul să fie practicabil şi să asigure mascarea
echipamentului şi personalului în timp ce aşteaptă aeronavele;
b. recunoaşterea şi alegerea raionului de aterizare; când este posibil, se face o

18
recunoaştere pe timp de zi a raionului de aterizare printr-un zbor oblic faţă de acest raion;
dacă aceasta nu este posibilă, comandantul va face o recunoaştere pe hartă şi va folosi toate
mijloacele de cercetare, electronice şi fotografiile aeriene. De asemenea, trebuie stabilite
următoarele probleme: dimensiunile terenului necesar pentru aterizare, locul poziţiilor de
tragere în apropierea raionului, observarea căilor de înaintare a inamicului faţă de raionul de
aterizare şi activitatea acestuia, aducerea la cunoştinţa personalului asupra dispunerii forţelor
proprii şi a raioanelor de aterizare de rezervă;

c. pregătirea şi ocuparea raionului de îmbarcare, care presupune deplasarea în raion a

comandantului împreună cu grupul de recunoaştere, luarea măsurilor de siguranţă nemijlocită
şi familiarizarea militarilor care vor dirija amplasarea echipamentului cu locurile destinate
pentru aceasta, părăsirea poziţia de tragere şi ocuparea raionului de îmbarcare de către
plutonul de trageri; timpul la dispoziţie este folosit pentru pregătirea echipamentului înainte
de sosirea aeronavei;
d. organizarea activităţii în raionul de îmbarcare presupune: amplasarea
echipamentului în raionul de îmbarcare astfel încât după ce încărcătura din primul transport
este ridicată, următoarele să poată fi ridicate secvenţial (fie de la stânga la dreapta sau din faţă
către înapoi de-a lungul direcţiei de zbor), asigurarea siguranţei nemijlocite a raionului, în
timp ce echipamentul este pregătit pentru ridicare;
e. organizarea raionului de aterizare; acesta trebuie să fie verificat din punct de
vedere al securităţii, la sosire, de către grupul de recunoaştere; comandantul de pluton alege
raionul de aterizare pe baza recunoaşterilor;
f. activitatea în raionul de aterizare; militarii încadrează punctele de aterizare cu
ajutorul unui panou portocaliu; când aeronava identifică marcajul ea aterizează şi este
direcţionată în punctul unde încărcătura este descărcată; după plecarea aeronavei, subunitatea
despachetează materialele şi se deplasează la locul specificat stabilit în planul de acţiune;
după ce tot echipamentul a fost transportat, bateria reia contactul cu subunitatea pe care o
sprijină.
Responsabilităţile personalului în raionul de îmbarcare:

a. comandantul de pluton conduce activitatea în raionul de îmbarcare;

b. în mod normal, grupul de recunoaştere pentru raionul de aterizare este acelaşi cu
cel din raionul de îmbarcare;
c. compunerea echipei de ancorare depinde de numărul aeronavelor disponibile
pentru ridicarea materialelor. Pentru a facilita deplasarea echipei către raionul de aterizare,

19
ultima încărcătură trebuie să fie dispusă numai în interiorul aeronavei;
d. ceilalţi membri ai subunităţii formează echipa de împachetare şi grupul principal,
ei pregătind echipamentul pentru deplasare şi asigurând siguranţa nemijlocită a raionului.

Pentru a determima care sunt forţele necesare pentru apărarea Republicii Moldova am
recurs la analiza unei singure direcţii operative şi anume direcţiei sud-ucrainene. După cum
am stabilit anterior această direcţie operativă va avea o capacitate de 2-3 corpuri de armată.
Pentru apărarea acestei direcţii vor fi necesar de forţe pentru acoperirea unui front de
aproximativ 200 km. Conducându-ne de normele tactice existente precum şi pe una din
legile luptei armate şi anume legea raportului de forţe am constatat că pentru apărarea acestei
direcţii va fi necesar de forţe în valoare 2-3 divizii. Pentru a determina mijloacele necesarea
pentru apărarea direcţiei date am calculat care sunt forţele şi mijloacele acestor divizii, pe
materialele cele mai importante. Astfel o divizie mecanizată dispune de aproximativ 20000
militari, armament de infanterie de aproximativ 20000 bucăţi, tancuri-100 unităţi, MLI sau
TAB – 300 unităţi. Dacă pentru apărarea acestei direcţii este necesar de 3 divizii este clar că
numărul se va tripla şi vom ajunge la un număr de armament de infanterie de aproximativ
60000 bucăţi, tancuri-300 unităţi, MLI sau TAB – 600 unităţi. Pentru a determina costul
acestor materiale am luat în calcul numai materialele de care astăzi Moldova nu dispune şi
anume tancuri şi maşini de luptă, având ca rezultat o sumă în marime de aproximativ
150000000$, pentru a organiza o apărare stabilă pe direcţia operativă sud-ucraineană. Luând
în calcul şi apărarea celorlalte direcţii operative, în cazul atacului pe toate direcţiile,
Republica Moldova va avea nevoie de un preţ triplu.

Pentru a analiza posibilităţile de ducere a unui război clasic am comparat necesarul şi

existentul de forţe şi mijloace. Cunoscând aproximativ situaţia de astăzi a ţarii am ajuns la

20
concluzia că Republica Moldova nu dispune de forţele şi mijloacele necesare pentru a duce
un asemenea război, urmând ca la etapa actuală să-şi găsească alte forme de ducere a
razboiului, pentru aşi apăra suveranitatea şi integritatea teritorială.

REZERVEI ANTITANC ÎN ACŢIUNILE APĂRARE ÎN DIFERITE

LOCALITĂȚI

2-4
km

Nr3/Bg11I. Nr4/Bg11I. 3k
m9
Mo. Mo. '

Nr1/Bg11I.
Mo. 7k
m
2
1
' 5
km
1
7k 4k
5
m m
1
2 '
1
Nr2/BG11I.1' '
Mo.2.2 Acțiunile de ofensivă a raionului Fălești
Ofensiva este principala formă de luptă armată prin care se urmăreşte capturarea,
izgonirea sau nimicirea inamicului; scopul general al ofensivei este înfrângerea inamicului şi
crearea condiţiilor pentru succesul acţiunilor ulterioare sau pentru încetarea ostilităţilor şi
trecerea la acţiuni postconflict.
Ofensiva din contact nemijlocit cu inamicul este procedeul prin care se realizează
atacul asupra inamicului aflat în apărare, plecând la acţiune din poziţiile deţinute în faţa
acestuia.

Ofensiva din mişcare este procedeul prin care se realizează atacul asupra inamicului
aflat în apărare, după un marş pe o distanţă variabilă.

Ofensiva combinată este procedeul prin care se realizează atacul asupra inamicului aflat
în apărare, cu o parte din forţe din mişcare, iar cu alta din contact.

Urmărirea este procedeul ofensiv prin care se realizează menţinerea contactului cu

inamicul care îşi părăseşte poziţiile de luptă şi încearcă să se sustragă acţiunii forţelor
atacatoare.

Lupta de întâlnire este procedeul prin care două grupări de forţe adverse, în mişcare pe
acelaşi itinerar, din sensuri opuse, angajează lupta urmărind realizarea scopurilor propuse prin
acţiuni ofensive.

21
 Ieşirea din încercuire este procedeul ofensiv prin care se realizează scoaterea prin luptă
a forţelor încercuite de sub loviturile inamicului.

Cercetarea prin luptă este un atac cu obiectiv limitat executat pentru a-l sili pe inamic
să-şi demaşte dispozitivul, valoarea sau intenţia forţei sale, prin determinarea acestuia să
răspundă la acţiunea ofensivă, dezvăluindu-şi astfel punctele slabe ale sistemului defensiv.

Raidul este un atac de scurtă durată, cu obiectiv limitat desfăşurat într-un spaţiu redus în
teritoriul inamicului, urmărind nimicirea, distrugerea ori capturarea unuia sau a mai multor
elemente cu scopul de a-i dezorganiza acţiunile acestuia.

Atacul demonstrativ se execută în scopul de a distrage atenţia inamicului fără a încerca

angajarea sa în luptă.

Atacul fals - “fenta” se execută în scopul de a distrage atenţia inamicului de la direcţia

principală de efort; el trebuie să fie suficient de puternic şi credibil pentru a obţine reacţia
dorită din partea inamicului; de regulă, atacul fals executat de către o unitate (subunitate ) face
parte din planul de acţiune al eşalonului superior. Lupta de ofensivă este una din misiunile
de bază pe care un pluton o poate îndeplini. Avînd la dotare tehnică, armament şi echipament
trebuie cu orice preţ să elibereze teritoriul ocupat de adversar.
Ofensiva în localităţi (mediul urban) pregătită şi desfăşurată de către plutonul de infanterie
necesită o cunoaştere amănunţită a particularităţilor de teren şi o planificare riguroasă a
acţiunilor până la nivelul celei mai mici subunităţi.
Când se trece la ofensiva din contact, plutonul primeşte ca obiectiv de atac să cucerească 1-3
clădiri
Pe timpul ducerii actiunilor de lupta Pl. poate intilni , pe directia sa de atac ,localitatii care se
deosebesc intre ele prin importanta economica ,marimea (ca suprafata si populatie),felul si
caracteristicile constructilor, terenului pe care sint dispuse si a celui din imprejurimi.

REZERVEI ANTITANC ÎN ACŢIUNILE OFENSIVĂ

ÎN DIFERITE LOCALITĂȚI

22
 2.3 Particularitățile ducerii luptei de apărare a raionului Fălești
În acțiunile militare, terenul este înțeles ca o parte a suprafeței pământului, unde trebuie
desfășurate operații militare. Neuniformitatea suprafeței pământului se numește relief de teren
și toate obiectele aflate pe acesta, create de natură sau de munca umană (râuri, așezări,
drumuri etc.), sunt obiecte locale. Terenul și obiectele locale sunt elemente de bază ale
terenului topografic care afectează organizarea și desfășurarea de luptă, utilizarea de
echipamente militare în luptă, condițiile de observare, orientare, mascare și permeabilitatea,
adică determinarea caracteristicilor sale tactice.
Gradul de influență a terenului privind organizarea și desfășurarea luptei nu este constantă, ea
variază în funcție în timpul luptei de apărare, dezvoltarea de noi arme și apariția unor noi
echipamente militare în cadrul forțelor armate.
În același timp, natura terenului, în special elementele terenului, precum și obiecte locale
artificiale și naturale vor avea o anumită influență asupra eficienței de distrugere în masă,
deteriorarea factorilor de arme, în cazul adversarului sau slăbirea sau consolidarea impactului
acestora asupra personalului și a echipamentelor. Apărarea localităţilor şi zonelor/platformelor
industriale se organizează circular, de regulă, cu limita dinainte în afara localităţilor, pe căile
de acces către acestea, folosind formele tari de teren şi amenajările genistice.

23
Folosirea construcţiilor existente ( autoateliere, depozite), ca poziţii de tragere sau de
ascundere, măreşte protecţia şi micşorează nevoile de camuflare a subunitatilor armelor
intrunite.

Concluzii

Regiunile de cîmpie favorizează şi polarizează acţiunile militare de amploare, cu folosirea în

masă a mijloacelor blindate şi a oricăror categorii de tehnică din dotarea armatelor. Cîmpiile,
caracterizate prin suprafeţe plane sau cu uşoare ondulaţii, cu acoperiri şi obstacole naturale
puţine, cuprind, de regulă, o bună reţea de comunicaţii şi permit deplasarea în afara lor. Ele
avantajează observarea aeriană, manevra de forţe şi mijloace pe spaţii şi în adîncimi mari,
asigurînd un ritm de ofensivă înalt, dar, prin absenţa în general a acoperirilor, mascarea,
precum şi protecţia împotriva focului şi armelor N.B.C. sunt îngreunate. Apărarea este
dezavantajată de lipsa obstacolelor naturale şi a formelor de teren dominante, ca şi a
acoperirilor. Scopurile apărării pot fi însă atinse prin imprimarea unui caracter 30 dinamic
bazat pe riposte ofensive energice, cît şi prin întrebuinţarea unor sisteme de armament
moderne. Acţiunile pe timp de noapte sau în condiţii de vizibilitate redusă pot deveni
procedee de bază în desfăşurarea unor acţiuni ofensive sau de apărare, în cîmpie, în cadrul
războiului de apărare. Cîmpiile favorizează desfăşurarea acţiunilor militare şi prin varietatea
resurselor materiale de care dispun, îndeosebi alimentare, unele dintre aceste regiuni

24
constituind adevărate grînare ale unor ţări, precum şi locul de dispunere a unor importante
obiecte industriale, de extracţie şi prelucrare a resurselor etc. În măsurile de pregătire a
teritoriului pentru apărare zonele de cîmpie trebuie să ocupe un loc important, urmărindu-se
îmbinarea judicioasă a nevoilor economice cu cele de apărare, îndeosebi în executarea
lucrărilor de irigaţie. Pe parcursul perioadelor istorice sa observat o importanță deosebită se
acordă trupelor de asalt rapid pentru susținerea celorlante genurii de arme, susținînd la nivel
cel mai înalt o acțiune de luptă prin planificare, organizare, desfășurare și evoluarea luptei.

Lupta trupelor întrunite produce inamicului pierderi cît mai mari, de aceea este necesar de
instruit toate trupele de uscat ca să poata folosi cu iscusință procedeile de luptă. Dupa cum a și
spus celebrul General Chinez și autorul lucrării "Arta razboiului "

„Scopul trebuie să fie de a cuceri intact. "Tot ceea ce este sub cer". În acest mod,
trupele vor rămâne neatinse şi victoria va fi totală. Aceasta este arta strategiei ofensive”.

Fiecare soldat trebuie să fie în stare să ducă acțiuni de luptă în diferite condiții și stării a
vremii, să cunoasca care sunt punctele tari și slabe ale adversarului.

Este necesar de dotat trupele de infanterie cu toate mijloacele existente, pentru a putea acționa
ferm și eficace în ori ce situație critică a luptei, precum și scoaterea inamicului mai ușor din
luptă.

Utilizarea corectă a forțelor si mijloacelor dă o mare posibilitate ca inamicul să nu-și poată

întrebuința la maximum capacitățile de luptă.
Folosirea și instruirea corectă a efectivului, la nivelul necesar începînd cu procesul de
integrare a tînărului ostaș și terminînd cu integrarea subunitaților și unitaților, precum și
educarea lor în spiritul patriotismului și dragostei față de țară,dă posibilitatea de a avea
succese mari în timpul ducerii luptei. Analizînd cele discutate mai sus putem sa spunem că
procesul de pregătire informaţională a cîmpului de luptă este un proces continuu şi complex,
iar în procesul de planificare a acţiunilor de luptă subunităţile de artilerie devin parte
componentă şi indispensabilă a acestui proces.
Un alt punct important ar fi revizuirea procesului analitic de planificare şi pregătire a
subunităţii în vederea îndeplinirii misiunii.
Este necesar de pus accentul pe analiza profundă a zonei de operaţii în determinarea factorilor
ce influenţează îndeplinirea misiunii cum ar fi localităţile, populaţia locală, reţeaua de
infrastructură, comunicaţii.

25
26