UNIVERSITATEA DE VEST “ VASILE GOLDIŞ” ARAD

FACULTATEA DE MEDICINĂ dentara

Caria dentara

Numele si prenumele studentului :Moldovan Raul

Grupa 10 ,Md IV
Profesor coordonator : dr. stana ademir
 Caria dentară este o boală odontogenă des întâlnită în cavitatea bucală, ce
poartă denumirea de afecțiune dentară, provocată de placa bacteriană
Smalțul dentar este învelișul protector al dintelui și cea mai dură componentă
a sa. Smalțul nu are nervi sau vase de sânge, nefiind sensibil la durere. Dedesubt se
află dentina, cea mai mare parte a dintelui și care este sensibilă la durere. Dentina
acoperă pulpa dintelui, un țesut moale ce subțire și lipicioasă ce se formează pe
smalț și care este formată din diverse tipuri de bacterii și resturi alimentare.
După ce consumăm alimente cu o concentrație mare de zahăr, bacteriile
descompun zahărul în acizi ce atacă smalțul. Caria dentară apare în momentul în
care smalțul și dentina se înmoaie sub acțiunea atacului acid și se produce o
cavitate. Odată ce a trecut de smalț, caria înaintează mai rapid prin dentină și ajunge
la pulpă, producând inflamația și infecția.
Cariile reprezintă una dintre cele mai răspândite probleme dentare, afectând
aproximativ jumătate din adulți. Părțile cele mai predispuse la carii sunt suprafețele
dinților ce constituie mușcătura și zonele dintre dinți, locul în care deseori rămân
resturi alimentare.
In primele stadii cariile nu prezintă simptome, însă medicul stomatolog își
poate da seama dacă există vreo carie, examinând radiografiile dentare. Acesta este
unul dintre motivele pentru care vizitele regulate la odontologie sunt atât de
importante.
Odată ce caria ajunge la dentină, apare sensibilitatea dentară, în special la
alimentele și băuturile dulci, acidulate sau fierbinți. Pe măsură ce caria ajunge la
pulpă, apare și durerea. Dacă durerea apare la alimente dulci sau fierbinți, aceasta
durează doar câteva minute sau secunde. Cu cât ajunge mai mult în interiorul
dintelui, caria produce dureri persistente, care cedează doar cu ajutorul
medicamentelor. În acest moment, vizita la medic este esențială, doarece se poate
dezvolta abcese dentare, precum pulpita, și anume, leziunea periapicală.
Durerea este un simptom ce poate indica afectarea mai multor dinți, iar
neglijarea sa duce la complicații cum ar fi pierderea dintelui.
Cariile dentare sunt cauzate de placa bacteriană ce descompune zaharurile în
acizi, atacând dintele. Odată ce alimentele dulci au pătruns în cavitatea bucală,
sărurile din salivă încep acțiunea de reparare a smalțului. Acest proces durează in
jur de 40 de minute sau într-un anumit interval. Cariile apar datorită atacurilor acide
repetate, când saliva nu reușește să restabilească echilibrul.
Nu doar zaharurile sunt un dușman al sănătății orale, ci și mâncărurile cu
carbohidrați și băuturile acidulate produc placa bacteriană. Gustările repetate
prezintă un risc crescut, deoarece dinții se află sub atac constant și nu au timp să se
refacă.
Există un foarte mic procent de persoane care par a fi imune la carii, însă cei
mai mulți dintre cei care nu respectă igiena orală vor avea unul sau mai mulți dinți
cariați.
Din punct de vedere al tratamentului, in primele stadii ale cariei, dentistul
aplică fluor pe zona afectată, ceea ce ajută la stoparea cariei și la remineralizarea
dintelui. Însă pentru ca problema să nu evolueze este necesară menținerea unei
igiene stricte, folosind o pastă de dinți cu fluor.
 Obturațiile reprezintă cel mai comun tratament al cariei. Medicul va elimina
toată zona afectată și va umple cavitatea cu amalgam sau, dacă zona afectată este
vizibilă, va folosi un material de culoarea dintelui. O altă posibilitate este netezirea
marginiloir cavității cu acid slab și acoperirea sa cu un material de culoarea dintelui.
Dacă s-a ajuns în stadiul de infecție și abces dentar, atunci se efectuează
obturația de canal, în cazurile cele mai grave fiind necesară extracția.
O carie dentară neglijată duce la formarea abcesului. Odată ce pulpa dintelui
este infectată, aceasta moare, iar bacteriile se înmulțesc în rădăcina dintelui,
formând un abces dureros. Gingia se poate inflama sau poate fi chiar dureros.
Câteodată abcesul se sparge, rezultând într-o secreție purulentă; astfel,
durerea poate înceta, însă este foarte important ca dintele să fie tratat.
Cazurile extreme implică febră și umflarea feței, moment în care se prescriu
antibiotice pentru controlarea infecției. Tratarea infecției poate duce la înlăturarea
dintelui, pentru a se obține drenarea abcesului.
Abcesul dentar reprezintă formarea unei pungi de puroi în interiorul dintelui
sau a gingiei, cauzată de o infecție bacteriană. Bacteriile dintr-o carie se pot
răspândi la gingii, obraji, gât și limbă, formând un abces. Pe măsură ce puroiul se
acumulează, apare durerea, iar abcesul erupe și se drenează singur, formând
fistula, sau este drenat printr-o intervenție chirurgicală. În condițiile unei bune igiene
orale, apariția unui abces este puțin probabilă.
Abcesul poate fi periapical - localizat în pulpa dentară, prezent mai ales la
copii, sau periodontal - inițiat în structura osoasă de sprijin a dintelui, întâlnit mai ales
la adulți. În funcție de viteza cu care se dezvoltă, un abces poate fi acut, cu durere,
umflare și febra, sau cronic, fără durere și fără ca pacientul să-și dea seama de
prezența acestuia.