MAI 158/2017

Articolul 4Direcția generală are în structura organizatorică aparatul propriu și structurile

subordonate, compuse din direcții, servicii, birouri și compartimente specializate, conform
organigramelor prevăzute în anexele nr. 1 și 2.

Articolul 11Activitatea de control se execută de o comisie formată din personalul structurii de control
din cadrul direcției generale, precum și, după caz, din specialiști ai altor structuri, a cărei componență
se stabilește prin dispoziție a directorului general.

Articolul 16În scopul descoperirii faptelor, identificării făptuitorilor și obținerii mijloacelor de probă,
direcția generală poate folosi investigatori sub acoperire sau cu identitate reală și colaboratori, în
baza autorizării date de procurorul care efectuează urmărirea penală, în condițiile legii.

Articolul 22Direcția generală este condusă de directorul general, ajutat de 2 directori generali
adjuncți.

Articolul 24(1) Directorul general răspunde în fața ministrului afacerilor interne de întreaga activitate
pe care o desfășoară direcția generală.(2) În lipsa directorului general, atribuțiile acestuia sunt
îndeplinite de către unul dintre directorii generali adjuncți desemnat prin dispoziție a directorului
general.

Articolul 28

(1) În cadrul direcției generale se organizează și funcționează Consiliul de conducere, ca organism cu

rol deliberativ, de analiză și de decizie, din care fac parte: personalul cu funcții de conducere din
aparatul propriu al unității, directorul Direcției Anticorupție pentru Municipiul București și Județul
Ilfov, respectiv doi șefi ai structurilor subordonate desemnați semestrial prin dispoziție a directorului
general.

(3) În cadrul acestui organism se analizează activitățile specifice din competența direcției generale,
problemele identificate și modalitățile de rezolvare a acestora.

(4) Activitatea Consiliului de conducere este reglementată prin dispoziție a directorului general.

Articolul 29

(1) La nivelul direcției generale funcționează Comitetul strategic pentru sprijinirea și evaluarea
activității Direcției Generale Anticorupție, denumit în continuare Comitetul strategic, organism
consultativ fără personalitate juridică, având rolul de a formula recomandări cu privire la direcțiile de
acțiune și de dezvoltare ale activității acestei unități.

(2) Regulamentul privind organizarea, funcționarea și componența Comitetului strategic se aprobă

prin ordin al ministrului afacerilor interne.
Articolul 52

Serviciul de interceptare a comunicațiilor este condus de un șef de serviciu, se subordonează

conducerii Direcției anchete și desfășoară, potrivit competențelor legale, următoarele atribuții
principale:

a) desfășoară activități de punere în executare a măsurii de supraveghere tehnică constând în

interceptarea comunicațiilor ori a oricărui alt tip de comunicare la distanță, dispusă prin mandat de
supraveghere tehnică/ordonanță, la solicitarea structurilor de parchet;

b) obține datele de trafic și de localizare prelucrate de către furnizorii de rețele publice de

comunicații electronice ori furnizorii de comunicații electronice destinate publicului în condițiile legii;

c) asigură utilizarea eficientă, păstrarea, întreținerea și gestionarea dispozitivelor, mijloacelor și

sistemelor tehnice speciale din dotarea serviciului.

Articolul 79

Organizarea și desfășurarea activității investigative la nivelul direcției generale se desfășoară în baza

instrucțiunilor emise de ministrul afacerilor interne, potrivit legii.

LEGEA 360

Articolul 4

(1) Polițistul este obligat să respecte drepturile și libertățile fundamentale ale omului,
Constituția și legile tarii, jurământul de credința față de România, prevederile regulamentelor
de serviciu și să îndeplinească ordinele și dispozițiile legale ale șefilor ierarhici privind
activitatea sa profesională.

Articolul 29
(1) Pentru activitatea desfășurata polițiștilor li se conferă ordine și medalii, potrivit legii.
(3) Polițiștii decorați cu Ordinul Meritul Militar și Semnul onorific În Serviciul Armatei își
păstrează toate drepturile dobândite anterior intrării în vigoare a prezentei legi.

Articolul 42

Polițistul este obligat:

a) să păstreze secretul profesional, precum și confidențialitatea datelor dobândite în timpul

desfășurării activității, în condițiile legii, cu excepția cazurilor în care îndeplinirea sarcinilor de
serviciu, nevoile justiției sau legea impun dezvăluirea acestora;

b) să manifeste corectitudine în rezolvarea problemelor personale, în așa fel încât să nu beneficieze și

nici să nu lase impresia că beneficiază de datele confidențiale obținute în calitatea să oficială;

c) să asigure informarea corecta a cetățenilor asupra treburilor publice și asupra problemelor de

interes personal ale acestora, potrivit competențelor legal stabilite;

d) să aibă o conduita corecta, să nu abuzeze de calitatea oficială și să nu compromită, prin activitatea

să publică ori privată, prestigiul funcției sau al instituției din care face parte.
e) să informeze de îndată structura de resurse umane a unității din care face parte despre
dobândirea calității procesuale de învinuit sau inculpat, precum și despre măsurile procesuale penale
dispuse ori hotărârile penale pronunțate împotriva sa.

Articolul 43

Polițistului ii este interzis, în orice împrejurare:

a) să primească, sa solicite, să accepte, direct sau indirect, ori să facă să i se promită, pentru sine sau
pentru alții, în considerarea calității sale oficiale, daruri sau alte avantaje;

b) să rezolve cereri care nu sunt de competența sa ori care nu i-au fost repartizate de șefii ierarhici
sau să intervină pentru soluționarea unor asemenea cereri, în scopurile prevăzute la lit. a);

c) să folosească forța, altfel decât în condițiile legii;

d) să provoace unei persoane suferințe fizice ori psihice cu scopul de a obține de la aceasta persoana
sau de la o terță persoana informații sau mărturisiri, de a o pedepsi pentru un act pe care aceasta sau
o terță persoana l-a comis ori este bănuită că l-a comis, de a o intimida sau de a face presiuni asupra
ei ori asupra unei terțe persoane;

e) să colecteze sume de bani de la persoane fizice sau juridice;

f) să redacteze, să imprime sau să difuzeze materiale ori publicații cu caracter politic, imoral sau care
instiga la indisciplină;

g) să aibă, direct sau prin intermediari, într-o unitate supusă controlului unității de poliție din care
face parte, interese de natura să compromită imparțialitatea și independenta acestuia.

(3) Datele și informațiile clasificate, potrivit legii, obținute de polițist în timpul exercitării atribuțiilor
profesionale nu pot fi făcute publice pe o perioada de 5 ani de la încetarea raporturilor sale de
serviciu, dacă legea nu prevede altfel.

Articolul 34

Activitatea Consiliului

(1) Lucrările fiecărei ședințe a Consiliului se consemnează într-un proces-verbal semnat de

președinte, de membri și de secretarul acestuia, precum și de către polițistul cercetat și polițistul
asistent/reprezentantul desemnat/avocat, atunci când aceștia sunt prezenți.

(2) În cazul în care polițistul cercetat sau polițistul asistent/reprezentantul desemnat/avocatul nu

poate sau refuză semnarea procesului-verbal ori nu este prezent, se face mențiune despre acest fapt
în procesul-verbal, activitatea desfășurându-se în continuare.

Articolul 38

Aplicarea sancțiunilor disciplinare

(1) Sancțiunea disciplinară se stabilește și se dispune numai după cercetarea prealabilă și după
consultarea Consiliului, cu excepția mustrării scrise și a diminuării salariului funcției de bază
cu 5-20% pe o perioadă de 1-3 luni, când persoana în drept poate decide aplicarea sancțiunii
fără consultarea Consiliului.
Articolul 39
Termenul de prescripție a faptei
 (1) Termenul de 6 luni prevăzut la art. 60 alin. (1) din Statut se calculează de la data la care
persoana în drept a luat la cunoștință, în scris, de comiterea faptei.

Articolul 42

Soluționarea contestației

(1) Șeful unității ierarhic superioare soluționează contestația, în termen de 20 de zile lucrătoare de la
data înregistrării la secretariatul acestei unități, prin decizie motivată.

HG.991/2005
Articolul 3

Funcțiile principale ale poliției

(1) În societatea românească, guvernată de principiile statului de drept, principalele atribuții ale
poliției sunt: apărarea drepturilor și libertăților persoanei, a proprietății private și publice,
prevenirea, descoperirea și combaterea actelor și faptelor infracționale, asigurarea ordinii și
siguranței publice. Prin îndeplinirea acestora se promovează încrederea reciprocă, respectul și
dezvoltarea democratică a societății.

(2) Activitatea poliției constituie serviciu public specializat care se realizează în interesul persoanei și
comunității, precum și în sprijinul instituțiilor statului, în conformitate cu legislația internă și
internațională aplicabilă în domeniu.

Articolul 9

Utilizarea forței

(1) Polițistul execută acțiuni în forță ca măsură excepțională, în strictă conformitate cu prevederile
legale și numai în situații de absolută necesitate, pentru îndeplinirea unui obiectiv legitim.

(2) Acțiunile în forță desfășurate de poliție trebuie subordonate principiilor necesității, gradualității și
proporționalității.

(3) Mijloacele din dotare ce pot fi utilizate în timpul acțiunilor în forță, inclusiv armele de foc, vor fi
folosite numai în caz de necesitate absolută, cu respectarea strictă a prevederilor legale.

(4) În momentul realizării obiectivului legitim încetează și exercitarea acțiunii în forță.

(5) În executarea acțiunilor în forță polițistul va avea în permanență în vedere respectarea demnității
umane.

(6) Când este confruntat cu violența fizică ori cu amenințări reale de folosire a forței fizice împotriva
sa ori împotriva altor persoane, polițistul are obligația de a interveni cu fermitate, în limitele legale,
pentru restabilirea ordinii.

Articolul 10

Deontologia măsurilor polițienești

(1) Măsurile care pot fi luate de poliție în condițiile legii și care presupun privarea de libertate a
unei persoane se realizează numai în cazurile în care sunt cel puțin indicii cu privire la
existența sau iminența producerii unei infracțiuni, cu respectarea procedurii prevăzute de
lege, și nu trebuie să depășească perioada de timp strict necesară îndeplinirii scopului
acestora.

Articolul 14
Declinarea calității
(1) Polițistul în uniformă trebuie să poarte însemnele distinctive și echipamentul prevăzute
de lege, pentru a fi protejat și recunoscut cu ușurință pe timpul misiunilor.
(2) Polițistul are obligația de a-și face cunoscută identitatea în legătură cu îndatoririle
profesionale ce îi revin, contribuind astfel la realizarea interesului public, asigurarea
protecției proprii și crearea premiselor necesare angajării răspunderii personale pentru
acțiunile sau inacțiunile sale.

Articolul 18
Respectarea demnității umane
(1) Polițistului îi este interzis să aplice, să încurajeze și să tolereze, în nici o împrejurare, acte
de tortură, tratamente și pedepse inumane sau degradante, constrângeri fizice ori psihice.
(2) În cazul în care polițistul ia cunoștință, prin orice mijloace, despre săvârșirea de către alt
polițist a faptelor prevăzute la alin. (1), ia măsurile care se impun, după caz, pentru
determinarea încetării acestui comportament și pentru informarea superiorilor cu privire la
situația sesizată.

Articolul 19
Atitudinea față de corupție
(1) Polițistului îi este interzis să tolereze actele de corupție și să utilizeze abuziv autoritatea
publică pe care i-o conferă statutul său.
(2) Polițistului îi este interzis să pretindă sau să accepte bani, bunuri ori valori în scopul de a
îndeplini sau de a nu îndeplini atribuțiile profesionale și să primească sarcini, misiuni sau
lucrări care excedează competențelor stabilite prin fișa postului.
(3) Polițistul ia atitudine față de actele de corupție manifestate în cadrul instituției, având
obligația de a informa superiorii și alte organe competente cu privire la cazurile de corupție
despre care a luat cunoștință.
(4) Polițistului îi este interzis să uzeze de calitatea sau de funcția îndeplinită pentru
rezolvarea unor interese de ordin personal.

Articolul 21
Statutul și drepturile polițiștilor
(1) Polițistul este funcționarul public civil cu statut special, care exercită atribuțiile stabilite de
lege pentru poliția română și celelalte structuri polițienești din Ministerul Administrației și
Internelor.
(3) Polițiștii se pot asocia pe criterii profesionale, umanitare, tehnico-științifice, culturale,
religioase și sportiv-recreative, potrivit prevederilor legale.
(4) Pentru a-și apăra drepturile și a-și promova interesele, polițiștii pot deveni membri ai
Corpului Național al Polițiștilor.

Articolul 23

Răspunderea polițiștilor
(1) Polițistul răspunde personal pentru acțiunile, inacțiunile și omisiunile sale, în condițiile
legii. El are datoria să se abțină de la executarea ordinelor și misiunilor vădit ilegale, având
obligația de a-și informa de îndată șefii despre aceasta, pe cale ierarhică, atât verbal, cât și
prin raport scris.
(2) Abținerea de la executarea ordinelor și misiunilor în condițiile alin. (1) nu atrage
răspunderea disciplinară a polițistului.
(3) Polițistul care deține o funcție de conducere răspunde pentru dispozițiile date
subordonaților în temeiul autorității pe care o exercită potrivit prevederilor legale.
(5) Măsurile disciplinare se stabilesc și se aplică numai după efectuarea cercetării prealabile.
În cazurile în care prin aplicarea sancțiunilor disciplinare se dispune amânarea promovării în
grade profesionale sau funcții superioare ori se aduce atingere raporturilor de serviciu ale
polițistului, cercetarea prealabilă este urmată în mod obligatoriu de consultarea consiliilor de
disciplină special constituite.

HG 781

Articolul 2
(1) Pentru identificarea documentelor cu caracter secret de serviciu numărul de înregistrare
al acestora va fi precedat de litera S, iar pe fiecare pagina se va înscrie "secret de serviciu".
(2) Informaţiile secrete de serviciu constituite în dosare, precum şi cele legate în volume
distincte se marcheaza pe coperta şi pe pagina de titlu.

Articolul 3
Evidenta documentelor secrete de serviciu se tine separat de cea a documentelor secrete de
stat şi nesecrete, în registrul special destinat acestui scop, conform modelului prezentat în
anexa nr. 1.

Articolul 4
Este interzisă scoaterea din incinta unităţii deţinătoare a informaţiilor secrete de serviciu fără
aprobarea conducătorului acesteia.

Articolul 5
Funcţiile care presupun accesul la informaţii secrete de serviciu se stabilesc de către
conducătorii unităţilor deţinătoare.

Articolul 6
(1) Accesul personalului la informaţiile secrete de serviciu este permis numai în baza
autorizaţiei scrise, conform modelului prezentat în anexa nr. 2, emisă de conducătorul
unităţii.

Articolul 8
(1) Retragerea autorizaţiei de acces la informaţii secrete de serviciu se face de către
conducătorul unităţii deţinătoare,
Articolul 10
Transportul informaţiilor secrete de serviciu se efectuează conform reglementărilor
în materie, stabilite prin hotărâre a Guvernului.

Articolul 14
Nerespectarea prevederilor art. 4 şi ale art. 6 alin. (1) constituie contravenţie şi se
sancţionează cu avertisment sau cu amendă de la 500.000 lei la 10.000.000 lei.

HG 585

Articolul 2
(1) Prezentele standarde instituie sistemul național de protecție a informațiilor
clasificate, în concordanță cu interesul național, cu criteriile și recomandările NATO și
sunt obligatorii pentru toate persoanele juridice sau fizice care gestionează astfel de
informații.
(2) Echivalența informațiilor naționale clasificate, pe niveluri de secretizare, cu
informațiile NATO clasificate este:
a) Strict secret de importanță deosebită - NATO top secret
b) Strict secret - NATO secret
c) Secret - NATO confidential
d) Secret de serviciu - NATO restricted

Articolul 4
(1) Potrivit legii, informațiile sunt clasificate secrete de stat sau secrete de serviciu, în
raport de importanța pe care o au pentru securitatea națională și de consecințele ce
s-ar produce ca urmare a dezvăluirii sau diseminării lor neautorizate.
(2) Informațiile secrete de stat sunt informațiile a căror divulgare poate prejudicia
siguranța națională și apărarea țării și care, în funcție de importanța valorilor
protejate, se includ în urmatoarele niveluri de secretizare prevăzute de lege:
a) strict secret de importanță deosebită;
b) strict secret;
c) secret.
(3) Informațiile a căror divulgare este de natură să determine prejudicii unei
persoane juridice de drept public sau privat se clasifică secrete de serviciu.

Articolul 6
Autoritățile și instituțiile publice întocmesc liste proprii cuprinzând categoriile de
informații secrete de stat în domeniile lor de activitate, care se aprobă și se
actualizează prin hotărâre a Guvernului.
Articolul 7
Listele cu informații secrete de serviciu se stabilesc de conducătorii unităților
deținatoare de astfel de informații.
 Articolul 10
Atribuirea clasei și nivelului de secretizare a informațiilor se realizează prin
consultarea ghidului de clasificare, a listelor cu informații secrete de stat și a listelor
cu informații secrete de serviciu, elaborate potrivit legii.

Articolul 12
(1) Termenele de clasificare a informațiilor secrete de stat vor fi stabilite de emitent,
în funcție de importanța acestora și de consecințele care s-ar produce ca urmare a
dezvăluirii sau diseminării lor neautorizate.
(2) Termenele de clasificare a informațiilor secrete de stat, pe niveluri de secretizare,
cu excepția cazului când acestea necesită o protecție mai îndelungată, sunt de până
la:
– 100 de ani pentru informațiile clasificate strict secret de importanță deosebită;
– 50 de ani pentru informațiile clasificate strict secret;
– 30 de ani pentru informațiile clasificate secret.
(2) Termenele prevăzute la alin. (2) pot fi prelungite prin hotărâre a Guvernului, pe baza
unei motivații temeinice, la solicitarea conducătorilor unităților deținătoare de
informații clasificate sau, după caz, a împuterniciților și funcționarilor superiori
abilitați să atribuie nivelurile de secretizare.

Articolul 24
(3) Informațiile secrete de serviciu se declasifică de conducătorii unităților care le-au
emis, prin scoaterea de pe listele prevăzute la art. 8, care vor fi reanalizate ori de
câte ori este necesar.

Articolul 26
Transmiterea informațiilor clasificate către alți utilizatori se va efectua numai dacă
aceștia dețin certificate de securitate sau autorizații de acces corespunzător nivelului
de secretizare.

Articolul 30
Șeful structurii de securitate, respectiv funcționarul de securitate, deține certificat de
securitate corespunzător celui mai înalt nivel de clasificare a informațiilor secrete de
stat gestionate de unitate.

Articolul 33
Accesul la informații clasificate este permis cu respectarea principiului necesității de
a cunoaște numai persoanelor care dețin certificat de securitate sau autorizație de
acces, valabile pentru nivelul de secretizare al informațiilor necesare îndeplinirii
atribuțiilor de serviciu.

Articolul 36
(1) În cazuri excepționale, determinate de situații de criză, calamități sau
evenimente imprevizibile, conducătorul unității poate acorda acces temporar la
informații clasificate anumitor persoane care nu dețin certificat de securitate sau
autorizație de acces, cu condiția asigurării unui sistem corespunzător de
evidență.
Articolul 38

(1) Transmiterea informațiilor clasificate între unități se va efectua cu aprobarea

emitentului și cu respectarea principiului necesității de a cunoaște.

Articolul 41
La redactarea documentelor ce conțin informații clasificate se vor respecta
următoarele reguli:
a) menționarea, în antet, a unității emitente, a numărului și datei înregistrării, a
clasei sau nivelului de secretizare, a numărului de exemplare și, după caz, a
destinatarului;
b) numerele de înregistrare se înscriu pe toate exemplarele documentului și pe
anexele acestora, fiind precedate de un zero (0) pentru documentele secrete, de
două zerouri (00) pentru cele strict secrete, de trei zerouri (000) pentru cele
strict secrete de importanță deosebită și de litera "S" pentru secrete de serviciu;
c) la sfârșitul documentului se înscriu în clar, după caz, rangul, funcția, numele și
prenumele conducătorului unității emitente, precum și ale celui care îl
întocmește, urmate de semnăturile acestora și ștampila unității;
d) înscrierea, pe fiecare pagină a documentului, a clasei sau nivelului de
secretizare atribuit acestuia;
e) pe fiecare pagină a documentelor ce conțin informații clasificate se înscriu
numărul curent al paginii, urmat de numărul total al acestora.
Articolul 42
(1) În situația în care documentul de bază este însoțit de anexe, la sfârșitul
textului se indică, pentru fiecare anexă, numărul de înregistrare, numărul de file
al acesteia și clasa sau nivelul de secretizare.
(2) Anexele se clasifică în funcție de conținutul lor și nu de cel al documentelor
pe care le însoțesc.

Articolul 43
(1) Când documentele ce conțin informații clasificate se semnează de o singură
persoană, datele privind rangul, funcția, numele și prenumele acesteia se înscriu
sub text, în centrul paginii.
(2) Când semneaza două sau mai multe persoane, rangul, funcția, numele și
prenumele conducătorului unității se înscriu în partea stângă, iar ale celorlalți
semnatari în partea dreaptă, în ordinea rangurilor și funcțiilor.

Articolul 44
Când documentele care conțin informații clasificate se emit în comun de două
sau mai multe unități, denumirile acestora se înscriu separat în antet, iar la
sfârșit se semnează de către conducătorii unităților respective, de la stanga la
dreapta, aplicându-se ștampilele corespunzătoare.

Articolul 45
Informațiile clasificate vor fi marcate, inscriptionate și gestionate numai de către
persoane care au autorizație sau certificat de securitate corespunzător nivelului
de clasificare a acestora.
 Articolul 46
(1) Toate documentele, indiferent de formă, care conțin informații clasificate au
înscrise, pe fiecare pagină, nivelul de secretizare.
(2) Nivelul de secretizare se marchează prin ștampilare, dactilografiere, tipărire
sau olograf, astfel:
a) în partea dreaptă sus și jos, pe exteriorul copertelor, pe pagina cu titlul și pe
prima pagină a documentului;
b) în partea de jos și de sus, la mijlocul paginii, pe toate celelalte pagini ale
documentului;
c) sub legendă, titlu sau scara de reprezentare și în exterior - pe verso - atunci
când acestea sunt pliate, pe toate schemele, diagramele, hărțile, desenele și alte
asemenea documente.

Articolul 50
Documentele sau materialele care conțin informații clasificate și sunt destinate
unei persoane strict determinate vor fi inscripționate, sub destinatar, cu
mențiunea "Personal".

(2) Numerele de înregistrare sunt precedate de numărul de zerouri corespunzător

nivelului de secretizare atribuit sau de litera "S" pentru secrete de serviciu.

Articolul 62
(1) Informațiile strict secrete de importanță deosebită vor fi compartimentate
fizic și înregistrate separat de celelalte informații.
(2) Evidența documentelor strict secrete și secrete poate fi operată în același
registru.

Articolul 76
(1) Informațiile clasificate iesite din termenul de clasificare se arhivează sau se
distrug.
(2) Arhivarea sau distrugerea unui document clasificat se menționează în
registrul de evidență principal, prin consemnarea cotei arhivistice de regaăsire
sau, după caz, a numărului de înregistrare a procesului-verbal de distrugere.
(3) Distrugerea informațiilor clasificate înlocuite sau perimate se face numai cu
avizul emitentului.

Articolul 78
(1) Informațiile strict secrete de importanță deosebită destinate distrugerii vor fi
înapoiate unității emitente cu adresa de restituire.
(2) Fiecare asemenea informație va fi trecută pe un proces-verbal de distrugere,
care va fi aprobat de conducerea unității și semnat de șeful
structurii/funcționarul de securitate și de persoana care asistă la distrugere,
autorizată să aibă acces la informații strict secrete de importanță deosebită.
(4) Procesele-verbale de distrugere și documentele de evidență ale acestora vor
fi arhivate și păstrate cel puțin 10 ani.
Articolul 79
(1) Distrugerea informațiilor strict secrete, secrete și secrete de serviciu va fi
evidențiată într-un proces-verbal semnat de două persoane asistente autorizate
să aibă acces la informații de acest nivel, avizat de structura/funcționarul de
securitate și aprobat de conducătorul unității.
(2) Procesele-verbale de distrugere și documentele de evidență a informațiilor
strict secrete, secrete și secrete de serviciu vor fi păstrate de compartimentul
care a executat distrugerea, o perioadă de cel puțin trei ani, după care vor fi
arhivate și păstrate cel puțin 10 ani.

Articolul 81
(1) Documentele și materialele ce conțin informații clasificate se transportă, pe
teritoriul României, prin intermediul unității specializate a Serviciului Român de
Informații, potrivit normelor stabilite prin hotărâre a Guvernului.
(2) Documentele și materialele care conțin informații clasificate se transportă în
străinătate prin valiza diplomatică, de către curierii diplomatici selecționați și
pregătiți de Serviciul de Informații Externe.
(3) Este interzisă expedierea documentelor și materialelor ce conțin informații
clasificate prin S.N. "Poșta Română" ori prin alte societăți comerciale de
transport.

Articolul 98
a) zona de securitate clasa I, care presupune ca orice persoană aflată în interiorul
acesteia are acces la informații secrete de stat, de nivel strict secret de
importanță deosebită și strict secret,
b) zona de securitate clasa a II-a, care presupune ca gestionarea informațiilor de
nivel secret se realizează prin aplicarea unor măsuri specifice de protecție
împotriva accesului persoanelor neautorizate

Articolul 183
(1) Este interzisă fotografierea, filmarea, cartografierea sau executarea de lucrări
de arte plastice pe teritoriul României, în obiective, zone sau locuri de
importanță deosebită pentru protecția informațiilor secrete de stat, fără
autorizație specială eliberată de către ORNISS, care va ține evidența acestora,
conform anexei nr. 23.
(2) Autorizația specială va fi eliberată de către ORNISS în baza avizului dat de
ADS, precum și de autoritățile sau instituțiile care au obiective, zone și locuri de
importanță pentru protecția informațiilor clasificate în arealul în care urmează să
se desfășoare activități de această natură.

Articolul 185
Fotografierea, filmarea, cartografierea sau executarea de lucrări de arte plastice
în zonele de securitate și administrative ale unităților deținătoare de secrete de
stat este permisă numai cu aprobarea scrisă a împuterniciților abilitați să atribuie
niveluri de secretizare
 Articolul 190
(1) Activitatea de aerofotografiere cu camere fotogrammetrice digitale sau
analogice a teritoriului României, la o scară de zbor mai mare de 1:20.000, se
efectuează pe baza autorizației speciale eliberate de ORNISS și în prezența
reprezentantului Ministerului Apărării Naționale.

COMSEC reprezintă ansamblul de proceduri, incluzând :

a) măsuri de securitate a transmisiilor;

b) măsuri de securitate împotriva radiațiilor - TEMPEST;
c) măsuri de acoperire criptologică;
d) măsuri de securitate fizică, procedurală, de personal și a documentelor;
e) măsuri COMPUSEC;
– TEMPEST - ansamblul măsurilor de testare și de realizare a securității
împotriva scurgerii de informații, prin intermediul emisiilor electromagnetice
parazite;

LEGEA 190
Articolul 3

(1) Prelucrarea datelor genetice, biometrice sau a datelor privind sănătatea, în scopul realizării
unui proces decizional automatizat sau pentru crearea de profiluri, este permisă cu
consimțământul explicit al persoanei vizate sau dacă prelucrarea este efectuată în temeiul
unor dispoziții legale exprese, cu instituirea unor măsuri corespunzătoare pentru protejarea
drepturilor, libertăților și intereselor legitime ale persoanei vizate.

Articolul 5
În cazul în care sunt utilizate sisteme de monitorizare prin mijloace de comunicații
electronice și/sau prin mijloace de supraveghere video la locul de muncă, prelucrarea datelor
cu caracter personal ale angajaților, în scopul realizării intereselor legitime urmărite de
angajator, este permisă numai dacă:
a) interesele legitime urmărite de angajator sunt temeinic justificate și prevalează asupra
intereselor sau drepturilor și libertăților persoanelor vizate;
b) angajatorul a realizat informarea prealabilă obligatorie, completă și în mod explicit a
angajaților;
c) angajatorul a consultat sindicatul sau, după caz, reprezentanții angajaților înainte de
introducerea sistemelor de monitorizare;
d) alte forme și modalități mai puțin intruzive pentru atingerea scopului urmărit de angajator
nu și-au dovedit anterior eficiența; și
e) durata de stocare a datelor cu caracter personal este proporțională cu scopul prelucrării,
dar nu mai mare de 30 de zile, cu excepția situațiilor expres reglementate de lege sau a
cazurilor temeinic justificate.

(2) Prelucrarea datelor cu caracter personal și special este permisă partidelor politice și
organizațiilor cetățenilor aparținând minorităților naționale, organizațiilor
neguvernamentale, în vederea realizării obiectivelor acestora, fără consimțământul expres al
 persoanei vizate, dar cu condiția să se prevadă garanțiile corespunzătoare, menționate la
alineatul precedent.

LEGEA 544

Articolul 3

Asigurarea de către autoritățile și instituțiile publice a accesului la informațiile de interes public se

face din oficiu sau la cerere, prin intermediul compartimentului pentru relații publice sau al persoanei
desemnate în acest scop.

Articolul 6

(1) Orice persoană are dreptul să solicite și să obțină de la autoritățile și instituțiile publice, în
condițiile prezentei legi, informațiile de interes public.

(2) Autoritățile și instituțiile publice sunt obligate să asigure persoanelor, la cererea acestora,
informațiile de interes public solicitate în scris sau verbal.

Articolul 7

(1) Autoritățile și instituțiile publice au obligația să răspundă în scris la solicitarea informațiilor de

interes public în termen de 10 zile sau, după caz, în cel mult 30 de zile de la înregistrarea solicitării, în
funcție de dificultatea, complexitatea, volumul lucrărilor documentare și de urgența solicitării. În
cazul în care durata necesara pentru identificarea și difuzarea informației solicitate depășește 10 zile,
răspunsul va fi comunicat solicitantului în maximum 30 de zile, cu condiția înștiințării acestuia în scris
despre acest fapt în termen de 10 zile.

(2) Refuzul comunicării informațiilor solicitate se motivează și se comunica în termen de 5 zile de la

primirea petițiilor.

(5) Informațiile de interes public solicitate verbal de către mijloacele de informare în masă vor fi
comunicate, de regulă, imediat sau în cel mult 24 de ore.

Articolul 13

Informațiile care favorizează sau ascund încălcarea legii de către o autoritate sau o instituție publică
nu pot fi incluse în categoria informațiilor clasificate și constituie informații de interes public.