Cursul VII

Anatomia clinică a gâtului.

Limitele regiunii cervicale

Superior – linia ce trece prin marginea inferioară a mandibulei, marginea inferioară a
conductului auditiv extern, vârful procesului mastoidian şi linia nucală superioară pînă la
protuberanţa occipitală externă. Inferior –începe de la incizura jugulară, se prelungeşte pe
claviculă pînă la acromion, iar din posterior linia imaginară ce uneşte acromionul cu apofiza
spinoasă a vertebrei 7 cervicale.
Din posterior, sînt amplasaţi muşchii. Din anterior – organele cervicale: laringele, trahea,
glanda tiroidă şi paratiroide, faringele şi esofagul. Antero-lateral trec: arterele carotide, venele
jugulare interne şi nervii vagi, iar postero-lateral trec vasele sangvine profunde, trunchiul
simpatic, plexul cervical şi porţiunea incipientă a plexului brahial.
Repere şi proecţii în regiunea anterioară a gâtului
Se supune palpării marginile m. sternocleidomastoidian, marginea inferioară a mandibulei,
osul hioid şi cartilajul tiroid, între ele – membrana thiriohioidiană. Scheletotopic arcul
cartilajului cricoid se proiectează la nivelul vertebrei VI cervicale. Tuberculul carotic se
palpează la mijlocul marjinei anterioare a m. sternocleidomastoidian, scheletotopic corespunde
apofizei posterioare a vertebrei VI cervicale. Tot la nivelul vertebrei VI cervicale se proiectează
trecerea laringelui în traheie şi faringelui în esofag. Incizura jugulară a sternului corespunde
cartilajului intervertebral Th2 – 3. La nivelul cornului superior al cartilajului tiroid sau cornului
inferior al osului hioid, artera carotidă comună se bifurcă în ramura externă şi internă. În fosa
supraclaviculară mică- între locurile de inserţie a picioruşului sternal şi clavicular a m.
sternocleidomastoidian, sub fascia prevertebrală se află nervul frenic. În această fosă se
determină punctul dureros în nevralgia frenică. În fosa supraclaviculară mare reuşim să palpăm
plexul brahial şi artera subclaviculară, fiind situată sub el, aceasta poate fi comprimată de prima
coastă.

Fig. 1. Proiecţii şi repere în

regiunea gâtului. Venele şi
nervii superficiali. 1-lamela
superficială a fasciei proprii a gîtului, 2-
n.occipital mic, 3-n.auricular mare, 4-
n.transvers al gîtului, 5-nn.
Supraclaviculari, 6-m.platisma, 7-v.
jugulară externă, 8-v.jugulară internă, 9-
a.carotidă comună, 10-n.vag, 11-glanda
submandibulară.
 Cartilajul tiroid este unit de cartilajul cricoid prin membrana cricotiroidiană (lig. conioideum)-
locul unde se efectuiază conicotomia în cazuri extremale. Cel mai important reper în partea
anterioară a gâtului este muşchiul sternocleidomastoidian. Ultimul este intersectat extern de
vena jugulară externă ce are un traiect de la unghiul mandibulei spre mijlocul claviculei. La
nivelul treimii medii pe marginea posterioară a m. sternocleidomastoidian îşi fac apariţia şi se
proiectează ieşirea ramurilor cutanate ale plexului cervical, la fel şi a nervului accesor (fig. 1).

Diviziuni topografice în regiunea cervicală.

Gâtul se împarte convenţional într-o serie de regiuni ale căror limite pot fi determinate pe
suprafaţa tegumentului. Un plan frontal ce trece prin mijlocul apofizelor mastoidiene şi
acromion împarte gâtul în porţiunea anterioară şi posterioară. Regiunea posterioară se numeşte
occipitală sau nucală (regio nuchale). Ea constă din muşchi bine dezvoltaţi care acoperă
vertebrele. Porţiunea anterioară a gâtului sau gâtul propriu zis conţine organe de bază vase şi
nervi. Un plan sagital ce trece prin mijlocul vertebrelor cervicale împarte gâtul în o regiune
dreaptă şi una stîngă (regio coli dextra et sinistra). Fiecare din aceste porţiuni conţine cîte două
triunghiuri: lateral şi medial al gâtului şi regiunea sternocleidomastoidină.
Triunghiul medial este situat între marginea inferioară a mandibulei, marginea anterioară a
muşchiului sternocleidomastoidian şi linia mediană a gâtului. O regiune mică situată între
unghiul mandibulei şi apofiza mastoidiană se numeşte fosa retromandibulară. Un plan
transversal ce trece de-a lungul marginii superioare a corpului şi coarnelor mari ale osului hioid
împarte triunghiul median al gâtului în două regiuni: supra- şi infrahioidiană. În triunghiul
medial distingem triunghiuri mai mici,limitele cărora servesc muşchii profunzi , deci:

Fig.2 Diviziuni topografice în regiunea gîtului. 1-triunghiul submental, 2-triunghiul carotid, 3-

triunghiul omotraheal, 4-triunghiul omotrapezoid, 5-omoclavicular, 6-regiunea sternocleidomastoidiană

În regiunea suprahioidiană deosebim triunghiul impar submental delimitat de venterele

anterioare ale muşchilor digastrici şi corpu osulşui hioid şi triunghiul submandibular delimitat
de marginea inferioară a mandibulei şi venterele anterioare şi posterioare ale muşchilor
digastrici.
În regiunea infrahioidiană se află triunghiurile carotidian delimitat de venterul superior al
muşchiului digastric, venterul posterior al muşchiului omohioidian şi marginea anterioară a
muşchiului sternocleidomastoidian şi triunghiul omotraheal mărginit de venterul superior al
muşchiului omohioid, marginea anterioară a muşchiului sternocleidomastoidian şi linia mediană
a gâtului.
Regiunea sternocleidomastoidiană fiind localizată în limitele muşchiului cu aceeaşi
denumire, datorită semnificaţiei lui anatomotopografice se evidenţiază ca diviziune separată.
În triunghiul lateral al gâtului situat între margina posterioară a muşchiului
sternocleidomastoidian, marginea externă a muşchiului trapez şi claviculă deosebim 2
triunghiuri: triunghiul omotrapezoid limitat de marginea externă a muşchiului trapez, marginea
posterioară a m. sternocleidomastoidian şi venterul inferior al m. omohioidian şi triunghiul
omoclavicular cu următoarele limite: clavicula, venterul inferior al muşchiului omohioidian şi
marginea posterioară a muşchiului sternocleidomastoidian.

Fasciile cervicale
Raporturile topografice destul de complexe dintre organele gâtului pot fi mai uşor înţelese şi
memorizate dacă se va începe expunerea lor prin descrierea foiţelor aponevrotice care
reprezintă un fel de schelet conjunctiv al gâtului.

Fig.3 Fasciile gâtului (secţiune transversală. 1-plexul venos tiroid impar, 2-v.jugulară anterioară, 3-
m.sternohioidian, 4-m.sternotiroid, 5-a.carotidă comună, v.jugulară internă, n.vag, 6-m.platisma, 7-m.omohioid, 8-
m.sternocleidomastoidian, 9-m.scalen anterior şi n.cervical VII, 10-mm.scaleni mediu şi posterior, 11-m.trapez, 12-
corpul vertebrei cervicale VII, 13-v.jugulară externă, 14-a.v.vertebrală, 15-trunchiul simpatic cervical, 16-esofagul,
17-glanda tiroidă, 18-traheea.
După V.Şevcunenco deosebim 5 foiţe fasciale ale gâtului.
1. Fascia superficială – formează teacă pentru muşchiul platisma.
 2. Lamela superficială a fasciei cervicale proprii – începe de la apofizele spinoase ale
vertebrelor cervicale, dedublîndu-se în posterior, formează teacă pentru muşchiul trapez, iar în
anterior teacă pentru muşchiul sternocleidomastoidian şi capsula glandei submandibulare
Inferior ea se inseră pe marginea antero-superioară a manubriului sternal şi a claviculelor, iar
superior de marginea inferioară a mandibulei. Din lateral de la această fascie pornesc septuri de
ţesut conjunctiv spre apofizele transversale ale vertebrelor cervicale. Pe faţă fascia a doua a
gâtului se prelungeşte în fascia parotidomaseterică care formează capsula glandei parotide şi
acoperă muşchiul maseter.
3. Lamela profundă a fasciei cervicale proprii – fascia omoclaviculară, este situată în
profunzimea regiunii anterioare a gâtului, se fixează superior de osul hioid, lateral se întinde
până la muşchii omohioidieni, iar inferior se inseră de marginea postero-superioară a sternului
şi claviculelor. Pe linia mediană fascia omoclaviculară împreună cu lamela superficială a
fasciei cervicale proprii concresc, superior pâna la corpul osului hioid iar inferior neajungînd cu
3 cm până la manubriul sternal, formează linia albă a gâtului. Acastă fascie formează teacă
pentru muşchii pretraheali (sau infrahioidieni): tirohioid, sternohioid, sternotiroid, omohioid.

Fig.4 Fasciile şi spaţiile de ţesut adipos ale gâtului în secţiune sagitală (schemă). 1-os hioid, 2-
fa-scia superficială, 3-lamela superficială a fasciei cervicale proprii, 4-lamela profundă a fasciei cervicale proprii,
5-foiţa parietală a fasciei endocervicale, 6-foiţa viscerală a fasciei endocervicale, 7-arcada venoasă jugulară, 8-
spaţiul interaponevrotic suprasternal, 9-spaţiul suprasternal, 10-manubriul sternal, 11-spaţiul previsceral, 12-a.,v.
brahiocefalice, 13-spaţiul prevertebral, 14-spaţiul retrovisceral, 15-traheea, 16-esofagul, 17-cartilajul cricoid, 18-
plicele vocale, 19-epiglota, 20-fascia prevertebrală.
 4. Fascia endocervicală este constituită din lamela viscerală care înconjoară organele, şi
parietală care tapetează „cavitatea” gâtului din interior, formând teacă pentru pachetul
neurovascular cervical medial alcătuit din artera carotidă comună, vena jugulară internă şi
nervul vag. În interiorul acestei teci se deosebesc septuri de ţesut conjunctiv care o împarte în
camere aparte pentru arteră, venă şi nerv.
5. Fascia prevertebrală acoperă lanţul simpatic cervical şi formează teci pentru muşchii
lungi ai capului şi gâtului, muşchii scaleni, vena subclaviculară, situată în spaţiul antescalen,
artera subclavia şi plexul brahial situat în spaţiul interscalen. Superior fascia începe la baza
craniului, iar inferior coboară până la nivelul vertebrelor 3 – 4 toracice (fig.3).
Adventiţia venelor în regiunea cervicală este concrescută cu fasciile gâtului. Această
particularitate împiedică colabarea lor în inspiraţie, cînd presiunea în vene este negativă, iar în
caz de leziuni în regiunea cervicală, acest mecanism poate duce la apariţia emboliilor aeriene.

Spaţiile celulo-adipoase ale gătului (delimitarea, extinderea, conţinutul)

1. Spaţiul interaponevrotic suprasternal-supraclavicular este situat între fascia
a doua şi a treia a gâtului avînd la bază claviculele cu manubriul sternal. Acest spaţiu comunică
cu sacul cec retrosternocleido-mastoidian situat posterior de muşchiul sternocleidomastoidian.
Acest spaţiu se extinde cu 2-3 cm mai sus de manubriul sternal. Conţine: ganglioni limfatici şi
arcada venoasă jugulară.
2. Spaţiul previsceral (pretraheal). Este situat între lamela parietală şi viscerală a
fasciei endocervicale. El se extinde de la osul hioid pînă la incizura jugulară a sternului.
Conţine: ganglioni limfatici pretraheali, plexul venos tiroid impar, polul superior al timusului,
aa. tiroidiene inferioare, a. tiroida ima (în 12% cazuri), trunchiul arterial brahiocefalic (variantă
rară), vena brahiocefalică sinistra (condiţionat), nn. laringieni recurenţi (condiţionat).
3. Spaţiul retrovisceral (retrofaringean în partea superioară). Este situat între
fascia endocervicală şi fascia prevertebrală. Conţine: ganglioni limfatici şi plexul venos
retrofaringean. Superior se prelungeşte în spaţiul retrofaringian, iar inferior în mediastinul
posterior.
4. Spaţiul submandibular (sacul hiomandibular). Conţine: glanda salivară
submandibulară, ganglioni limfatici (subfasciali şi din grosimea glandei).
5. Spaţiul neurovascular (sau al pachetului neurovascular cervical principal).
Conţine: a. carotidă, v. jugulară internă, n. vag, ganglioni limfatici.
6. .Spaţiul sternocleidomastoid. Din teaca m. sternocleidomastoidian, ce are
traiect oblic de jos în sus, de la stern şi claviculă spre apofiza mastoidiană.
7. Spaţiul parafaringean. Este limitat de peretele lateral al faringelui şi fascia
faringoprevertebrală (medial), muşchiul pterigoid medial (lateral), apofizele transversale ale
vertebrelor cervicale (din posterior). Spaţiul parafaringian prin fascia stilofaringiană se împarte
în compartimentul anterior şi posterior.
Compartimentul anterior este învecinat de apofiza faringiană a glandei salivare parotide
(exterior de faringe), amigdalele palatine (din faringe).
În compartimentul posterior este situat:
 carotidă internă;
 v. jugulară internă;
 nn. glosofaringean, vag, accesor, hipoglos;
 ganglionii lifmatici.
8. Spaţiul prevertebral (cervical profund). Este situat între vertebrele cervicale şi fascia a
5-a a gâtului, inferior ajunge pînă la vertebra toracică III. Conţine: muşchii lungi ai capului şi
gâtului, trunchiul simpatic (sau în fascia prevertebrală).
9. Spaţiul antescalen. Conţine: v. subclaviculară, n. frenic, aa.cervicale ascendentă şi
superficială, a. suprascapulară, ramificările terminale ale ductul toracic (din stînga) şi ductul
limfatic drept (din dreapta).
 10. Spaţiul interscalen. Conţine: a. subclaviculară, fasciculele plexului brahial,
a.transversală cervicală.
11. Spaţiul scalenovertebral (triunghiul scalenovertebral + triunghiul scalenotraheal).
Conţine: în triunghiul scalenotraheal (situat mai anterior, în interiorul fasciei endocervicale):
 unghiul venos stîng Pirogov;
 a.carotidă comună;
 n. vag, n. frenic, n. laringian recurent.
În triunghiul scalenovertebral (situat mai posterior, sub fascia prevertebrală):
 porţiunea iniţială a arterei subclaviculare şi
ramificaţiile ei;
 ganglionii inferiori şi ansa subclaviculară
ale trunchiului simpatic;
 porţiunea terminală a ductului toracic (din
stînga) şi ductului limfatic drept.
12. Spaţiul superficial al triunghiului lateral al gâtului. Situat între fascia proprie şi
fascia prevertebrală. Conţine: ganglioni limfatici, a. cervicală superficială, a. suprascapulară,
n. accesor.
13. Spaţiul profund al triunghiului lateral al gâtului. (amplasat posterior de fascia
prevertebrală). Conţine: a. şi v. subclaviculara, plexul brahial, a. cervicală transversală,
ganglioni limfatici.

Compartimentul suprahioidian
Compartimentul este limitat din superior de marginea inferioară a mandibulei şi linia
convenţională care merge pînă la apofiza mastoidiană, inferior – de linia care trece prin corpul
osului hioid, lateral de marginile anterioare ale muşchiului sternocleidomastoidian.
Compartimentul include trei regiuni mai mici: submentală – impară şi submandibulară – pară.

Fig.5 Topografia triunghiului submandibular (straturile superficiale). 1-m.stilohioid, 2-

venterul posterior al m. digastric, 3-v.jugulară externă, 4-v.jugulară internă, 5-n. vag, 6-a.carotidă externă, 7-
n.hipoglos, 8-osul hioid, 9-a.lingvală, 10-hioglos , 11-venterul anterior al muşchiului digastric, 12-m.milohioid, 13-
glanda submandibulară, 14a.v. facială.
 În triunghiul submental impar sub fasacia a doua a gâtului sunt situaţi cîţiva ganglioni
limfatici. Muşchii situaţi sub fascia a doua a gâtului sunt aranjaţi în cîteva straturi: cel mai
superficial îl alcătuiesc venterele anterioare ale muşchilor digastrici, mai profund se află
muşchii milohioizi, sub dânşii sunt situaţi muşchii geniohioizi, şi cel mai profunzi sunt muşchii
geniogloşi. Ultimul strat îl alcătuieşte mucoasa vestibulului cavităţii bucale.
Straturile:
1. Pielea.
2. Ţesutul adipos subcutanat.
3. Fascia superficială cu muşchiul platisma.
4. Fascia proprie (lamela superficială a fasciei proprii a gâtului) ajungînd spre venterul
posterior al muşchiului digastric se împarte în 2 foiţe: superficială, care acoperă glanda din
exterior, şi profundă, care tapetează glanda din interior, şi se inseră pe linia milohioidă a
mandibulei, formând capsulă pentru glanda submandibulară (sacus hiomandibularis). Fascia
proprie înconjoară glanda liber, fără a trimite septuri în ţesutul glandei. Între glanda
submandibulară şi capsula ei este un strat de ţesut celular. Ganglionii limfatici sunt situaţi în
jurul şi în grosimea glandei.
5. Planşeul trigonului submandibular – m. milohioidean şi m hiogloss. Pe planşeul acestui
triunghi de sus în jos sunt amplasate următoarele formaţiuni anatomice: nervul lingval, ductul
glandei submandibulare, nervul hipoglos şi vena lingvală. Artera lingvală este situată sub m.
hioglos în triunghiul Pirogov care este delimitat: superior – n. hipoglos, inferior – tendonul
intermediar al m. digastric, medial – marginea m. milohioid, iar m. hioglos constitue planşeul
triunghiului Pirogov.

Regiunea triunghiului submandibular. Triunghiul este delimitat de marginea inferioară a

mandibulei şi venterul anterior şi posterior ale muşchiului digastric, împreuna cu muşchiul
stilohioid.

Fig.6 Topografia triunghiului mandibular (straturile profunde). 1-a.occipitală, 2-glanda parotidă,

3-a.facială, 4-n.lingval, 5-glanda submandibulară, 6-ductul sunbmandibular, 7-a.lingvală profundă, 8-a.sublingvală,
9,18-n.hipoglos, 10-venterul anterior al muşchiului digastric, 11-a.tiroidă superioară, 12-n.vag, 13-a.carotidă
externă, 14-a.carotidă internă, 15-a.lingvală, 16-trunchiul simpatic, 17-n.laringian superior.

Straturile:
1. pielea,
2. ţesutul adipos subcutanat,
3. fascia superficială cu muşchiul platisma,
4. fascia proprie se împarte în două foiţe: superficială – ce acoperă glanda din exterior şi
profundă – ce tapetează glanda din interior şi se inseră pe linia milohioidă a mandibulei,
formând capsulă pentru glanda submandibulară. Fascia înconjoară glanda liber, fără a trimite
septuri în ţesutul glandei. Între glanda submandibulară şi capsula ei, este un strat de ţesut
celular. Ganglionii limfatici sunt situaţi în jurul şi în grosimea ei.
5. Planşeul trigonului submandibular – m. milohioid şi m. hioglos. Între ei trece ductul
glandei submandibulare, n. hipoglos, v. lingvală, şi mai superior, n. lingval. Artera lingvală este
situată mai profund de m. hioglos în triunghiul Pirogov, care este delimitat: superior – n.
hipoglos, inferior – tendonul intermediar al m. digastric, medial – marginea m. milohioid, iar m.
hioglos constituie planşeul triunghiului Pirogov.
Artera şi vena faciale sînt situate la nivelulu polului posterior a glandei submandibulare.
Vena trece sub foiţa superficială, iar artera – sub foiţa profundă a fasciei proprie.

Compartimentul infrahioidian
Limitele:
superior – o linie orizontală ce trece la nivelul osului hioid;
inferior – incizura sternului;
lateral – marginile anterioare ale muşchiului sternocleidomastoidian.

Triunghiul carotidian al gâtului.

Este delimitată de venterul posterior al muşchiului digastric, venterul superior al muşchiului
omohioid şi marginea anterioară a muşchiului sternocleidomastoidian.
Fig. 7 Topografia triunghiului carotidian. 1 - glanda parotidă; 2 - n.. hipoglos; 3. v. facială; 4, 6 - v.
jugulară internă; 5 - a. carotidă externă; 7 - rădăcina superioară a ansei cervicale; 8 - m. sternocleidomastoidian; 9 -
glanada tiroidă; 10 - m. sternotiroid; 11 - m. omohioid; 12 - m. tirohioid; 13 - m.digastric; 14 – m. milohioidian;
15 – vv. superificiale al gâtului.
Straturile:
1. Pielea.
2. Ţesut adipos subcutanat
3. Fascia superficială cu m. platysma. Sub ea – ramura cervicală a nervului facial, nervul
transversal al gâtului din plexul cervical şi vena jugulară anterioară.
4. Fascia proprie, concreşte pe linia mediană formând linia albă.
5. Lamela parietală a fasciei endocervicale care face teacă pentru fascicolul neurovascular
principal al gâtului alcătuit din:, artera carotidă comună situată medial, vena jugulară internă
situată lateral, nervul vag între ele şi posterior, împreună cu ganglionii limfatici.
Proiecţia a. carotide comune – bisectoarea unghiului dintre muşchiul
sternocleidomastoidian şi omohioidian. Pe teaca pachetului neurovascular al gâtului este
situată ansa cervicală formată din două rădăcini: superioară (de la nervul hipoglos) şi inferioară
(de la plexul cervical). De la ansa cervicală pornesc ramuri spre grupul pretraheal de muşchi
situaţi inferior de osul hioid.
La nivelul cornului superior al cartilajului tiroid sau cornului inferior al osului hioid artera
carotidă comună se împarte în: externă şi internă.

Fig. 8 Topografia arterei carotide externe. 1 – m.strenocleidomastoid; 2 – n. facial; 3 - ventrul

posterior al m. digastric; 4 – n. accesor; 5 – a. occipitală; 6 – n. vag; 7 – a. faringiană ascendentă; 8 – a. carotidă
externă; 9 – glomul carotid şi ramura sinusului carotic de la n. glosofaringian; 10 – rădăcina superioară a ansei
cervicale; 11 – v. jugulară internă; 12 – rădăcina nferioară a ansei cervicale; 13 – a. carotidă externă; 14 – a.
carotidă comună; 15 – a. tiroidă superioară; 16 – a. laringiană superioară; 17 – a. lingvlă; 18 – osul hioid; 19 – m.
milohioid; 20 – a. facială; 21 – n. hipoglos; 22 – a. auriulară posterioară; 23 – m. stilohioid; 24 – a. maxilară; 25 –
a. temporală superficială.

Semnele distinctive dintre artera carotidă internă şi externă sunt:

a) artera carotidă internă spre deosebire de cea externă, în regiunea cervicală nu dă ramuri
 b) artera carotidă externă este situată mai medial şi exterior faţă de cea internă care este
situată mai lateral şi mai posterior
c) artera carotidă externă cu 1,5-2 cm mai sus de bifurcaţie este intersectată în mod
transversal de nervul hipoglos.
d) la aplicarea pensei hemostatice pe artera carotidă externă dispare pulsul la arterele
temporală superficială şi facială (semn subiectiv).
Spre deosebire de artera carotidă internă (ce nu dă ramuri pe gât), artera carotidă externă (se
află mai medial şi mai anterior decât cea internă) dă următoarele ramuri:
a)de la porţiunea ei anterioară pornesc:
1. artera tiroidiană superioară, de la care merge artera laringiană superioară.
2. artera linguală, trece între muşchiul hioglos şi constrictor medial al laringelui şi pătrunde
în grosimea limbii
3. artera facială, ocolind din posterior venterul posterior al muşchiului digastric se
amplasează pe planşeul triunghiului submandibular, înconjoară marginea inferioară a
mandibulei şi se prelungeşte pe faţă.
b)de la porţiunea posterioară a arterei carotide externe pornesc:
1. artera faringeană ascendentă.
2. arterele auriculare posterioare şi ramuri stylomastoidiene.
3. artera occipitală.
4. ramuri sternocleidomastoidiene spre muşchiul respectiv
Zona reflexogenă carotidiană este amplasată la nivelul bifurcaţiei arterei carotide comune.
Structural este formată din mai multe părţi componente, ce joacă un rol mare în reglarea
activităţii sistemului cardiovascular. Către această zonă se atribuie: sinus caroticus (o dilatare
care trece şi pe artera carotidă internă), glomus caroticus (pe partea posterioară a a. carotide
comune - chemoreceptori şi baroreceptori), nervii glosofaringieni, nerii vagi, nervii simpatici
Trunchiul simpatic se găseşte în grosimea fasciei prevertebrale mai profund de pachetul
neurovascular principal al gâtului.
Trunchiul simpatic este situat pe muşchii lungi ai capului şi gâtului.
Ganglionul cervical superior al trunchiului simpatic este situat anterior de fascia prevertebrală,
medial de nervul vag, la nivelul apofizelor transversale ale vertebrelor cervicale II –III. De la el
se ramifică nervul carotic, care împreună cu artera carotidă internă pătrunde în cavitatea
craniană.
Ganglionul mediu este situat la nivelul vertebrei cervicale VI. Ganglionul intermediar – la
nivelul vertebrei VII cervicale şi este situat pe suprafaţa anterioară a a. vertebrale. De la aceşti
ganglioni pornesc cele mai multe ramuri spre inimă, care pe traiectul său cedează ramuri
comunicante nervilor vagi.
Ganglionul cervical inferior de obicei se contopeşte cu primul toracic, formând ganglionul
stelat. Acest ganglion este amplasat pe muşchiul lung al gâtului, în limitele trigonului
scalenovertebral. Scheletotopic este la nivelul apofizelor transversale ale vertebrei VII
cervicale şi capului coastei I. Aproape pe tot traiectul este acoperit de aa. subclavia şi
vertebrală. Polul inferior al ganglionului cervical inferior se învecinează cu cupola pleurei.
Ganglionii trunchiului simpatic sunt legaţi cu nervii cervicali prin ramuri comunicante. De la
fiecare ganglion emerg ramuri spre inimă şi organele cervicale.

Regiunea triunghiului omotraheal

Este delimitată de muşchii omohioid, sternocleidomastoid şi linia mediană.
Straturile:
1. Pielea.
2. Ţesutul adipos subcutanat.
3. Fascia superficială cu muşchiul platisma.
4. Fascia proprie, ce concreşte cu fascia omoclaviculară pe linia mediană şi formează linia
albă cervicală.
 5. Fascia omoclaviculară cu muşchii sternohioidian, sternotiroidian, tirohioidian,
omohioidian. În triunghiurile carotid şi omotraheal sub straturile enumărate anterior, se
proiectează organe de o importanţă majoră.

Laringele
Limita supero-anterioară este rădăcina limbii de la care se ridică epiglota.
Limita posterioară – apexul cartilajelor aritenoide.
Limitele laterale – plicele aritenoepiglotice.
Toate aceste formaţiuni delimitează – intrarea în laringe (aditus laringis).
Limita inferioară este cartilajul cricoid, ce se palpează la nivelul vertebrei VI cervicale.
Între cartilajul cricoid şi cartilajul tiroid se află membrana cricotiroidiană (lig. conic), locul
unde se efectuiază conicotomia, iar între cartilajul tiroid şi osul hioid – membrana
thirohioidiană.
Muşchii laringelui îmbracă scheletul cartilaginos şi fac posibilă mobilitatea cartilajelor,
adaptîndu-le la diferitele necesităţi fiziologice. Aceştia sunt: cricotiroidian, cricoaritenoidian
posterior şi lateral, aritenoid transversal şi oblic, tiroaritenoid, tiroepiglotic, ariepiglotic.
Cavitatea laringelui
1. Vestibulul laringelui: de la epiglotă pînă la plica vestibulară.
2. Regiunea interventriculară: între plica vestibulară şi plica vocală.
3. Cavitatea infraglotica.
Plicile vestibulare delimitează rima vestibuli, mai jos de ele ligamentele vocale – rima
glotidis, între ele se află ventricolele laringiene.
Inervaţia laringelui este asigurată de nervul vag care are funcţie senzitivă şi inervează căile
respiratorii mai jos de epiglotă, de la acest nerv emerge nervul laringeu superior, ce are două
ramuri: 1, externă – motorie şi 2, internă – senzitivă, ce inervează segmentul de la epiglotă pînă
la coardele vocale. Nervul laringeu recurent (ramură a nervului vag) – inervează sectorul
inferior de coardele vocale şi traheea. Toţi muşchii laringelui sunt inervaţi de nervul laringeu
recurent, în afară de muşchiul cricotiroid ce este inervat de nervul laringeu superior, ramura
externă.
Paralizia bilaterală a nervului laringeu superior, duce la diminuarea uşoară a fonaţiei, dar actul
respirator nu v-a fi dereglat. În cazul cînd nervul laringeu superior este intact, paralizia
bilaterală a nervului laringeu recurent aduce la dereglarea actului respirator (din cauza că
muşchiul cricotiroidian, ce este inervat de nervul laringeu superior este în tensiune, iar muşchii
antagonişti sînt paralizaţi), în stările acute. În stările cronice la paralizia nervului laringian
recurent dereglările ale respiraţiei se întîlnesc mai rar, pentru că se includ mecanizmele
compensatorii.
Lateral de nazo- şi bucofaringe se găseşte spaţiul parafaringian (descris mai sus).
Posterior de partea laringiană a faringelui se găsesc muşchii lungi ai gîtului şi vertebrele
cervicale acoperite de fascia prevertebrală. Peretele posterior al faringelui este acoperit cu foiţa
viscerală a fasciei endocervicale şi este despărţită de fascia prevertebrală prin spaţiul
retrofaringian, care la rîndul său este despărţit de o membrană conjunctivă în drept şi stâng. În
partea anterioară se află laringele, din lateral – lobii superiori ai glandei tiroide şi aa.carotide
comune.
Vascularizarea: aa. faringiene ascendete, palatine ascendente, palatine descendente, tiroide
superioare şi inferioare.
Inervarea: nn. vagi, glosofaringian, simpatici cervicali, care formează plexul faringian.

Esofagul
Esofagul are trei porţiuni: cervicală, toracică şi abdominală. Lungimea este de 25cm. Prima
îngustare (strictură fiziologică) se află la nivelul porţiunii incipiente a esofagului. A doua
strictură – se află la nivelul bifurcaţiei traheei şi a treia – la trecerea prin diafragm.
Scheletotopic începutul esofagului corespunde vertebrei CVI, lungimea porţiunii cervicale este
de 4 – 5cm. Superior şi anterior de el se află cartilajul cricoid, apoi traheea. Esofagul cervical
deviază spre stînga de linia mediană. Între el şi traheie se formează şanţul traheoesofagian, în
care este amplasat – n. recurent stâng. Din dreapta nervul este situat posterior de traheie,
aderând la partea externă a esofagului. Posterior, ultimul aderă la coloana vertebrală şi la mm.
lungi ai gâtului, care sunt acoperiţi de fascia prevertebrală. Spaţiul retroesofagian este limitat
de fasciile IV şi V, superior prelungeşte în spaţiul retrofaringian, iar inferior – în spaţiul celular
lax al mediastinului posterior.
Vascularizaţia este asigurată de ramurile esofagiene din artera tiroidă inferioară, inervaţia –
de ramurele nervului laringian recurent şi trunchiului simpatic.

Glanda tiroidă
Este formată din doi lobi şi istm, capsulă de la care pornesc septuri şi o împart în lobuli mici.
Spre exterior de capsulă, se situează teacă fascială originară din foiţa viscerală a fasciei
endocervicale. În spaţiul celular limitat de capsulă şi teacă, sînt situate a.,v.,n., şi glandele
paratiroide. La acest nivel fascia endocervicală cedează nişte fibre mai groase, care au caracter
de ligamente şi trec de pe glandă spre alte organe (ligamentele median şi laterali). Istmul
glandei tiroide este situat anterior de traheie (corespunde inelelor 2 – 4). Părţile laterale aderă la
trahee, laringe, faringe, esofag şi acoperă circumferinţa medială a aa. carotide comune. La
glandă din posterior aderă n. laringeu recurent. Din anterior tiroida este acoperită de mm.
sternohioid, sternotiroid şi omohioid.
Vascularizaţia: aa. tiroidiene superioare şi inferioare şi rareori – a. thyreoidea ima. Arterele
tiroidiene formează două sisteme: intraorganică (din contul arterelor tiroidiene) şi extraorganică
(din contul arterelor organelor vecine). Venele formează plexuri pe istm şi partea laterală.
Inervaţia: trunchiurile simpatice şi nervii laringieni.

Fig. 9 Topografia glandei tiroide. 1 – a. carotidă externă; 2 – a. carotidă internă; 3 – a., v. tioridă
superioară; 4 – a. laringiană sperioară; 5 – rădăcina inferioară a ansei cervicale; 6 – rădăcina superioară a ansei
cervicale; 7 – cartilajul tiroid; 8 – m. cricotiroid; 9 – v. tiroidă medie; 10 – a. tiroidă superioară; 11 – a. transversă a
gâtului; 12 – a. suprascapulară; 13 – a., v. subclaviculară; 14 – v. jugulară internă; 15 – v. brahiocefalică dreaptă;
16 – v. cavă superioară; 17 – arcul aortei; 18 – n. laringean recurent stâng; 19 – m. scalen anetrior; 20 – n. vag;21 –
n. frenic; 22 – a.carotidă comună; 23 – noduli limfatici pretraheali; 24 – lobul stâng al glandei tioride; 25 – istmul
glandei tiroide; 26 – lobul piramidal; 27 – ramura externă a n. laringian superior; 28 – ramura internă a n. laringian
superior; 29 – n. laringian superior; 30 – osul hioid.
 Glandele paratiroide
Formaţiuni pare, (două superioare şi două inferioare) situate pe suprafaţa posterioară a lobilor
glandei tiroide între capsula proprie şi fascia endocervicală.

Regiunea sternocleidomastoidiană
Este situată în limitele muşchiului sternocleidomastoidian.
Stratigrafia:
1. Pielea.
2. Ţesutul subcutanat adipos.
3. Fascia superficială. În treimea medie – cu muşchiul platizma. Sub fascia superficială
vena jugulară externă, ganglioni limfatici superficiali, nervii cutanaţi ai plexului cervical.
Proecţia venei jugulare externe: o linie ce uneşte unghiul mandibulei cu unghiul dintre
marginea posterioară a muşchiului sternocleidomastoidian şi claviculă. În treimea inferioară
vena jugulară externă străpunge fascia proprie şi omoclaviculară şi se varsă în vena subclavie,
tot în acest strat se află nervii: auricular mare, transvers al gâtului, occipital mic.
4. Fascia proprie formează teaca pentru muşchiul sternocleidomastoidian.

Fig. 10. Nervii regiunii sternocleidomastoidiene. 1 – ventrul posterior al m. digastric; 2 – m. stilohioid;

3 – m. milohioid; 4 – osul hioid; 5 – venterul superior al m. omohioid; 6 – m. m. sternohioid; 7 – m. sternotiroid; 8
– ansa cervicală; 9 – v. jugulară internă; 10 – n. vag; 11 – v. subclaviculară; 12 – a. vertebrală; 13 – a.
subclaviculară; 14 – trunchiul tireocervical; 15 – plexul brahial; 16 – venterul inferior al m. omohioid; 17 – m.
scalen anterior; 18 – n. frenic; 19 – m. ridicator al scapulei; 20 – n.accesor; 21 – n. hipoglos; 22 – n.occipital mic;
23 – n. auricular mare; 24 – m. sternocleidomastoid.

5. Fascia omoclaviculară, în treimea inferioară.

6. Posterior de muşchi se află pachetul neurovascular cervical principal în teaca sa fascială
formată de foiţa parietală a fasciei endocervicale, care din anterior concreşte cu fasciile proprie
şi omoclaviculară, iar din posterior cu fascia prevertebrală. Superior, de sub marginea
posterioară a muschiului iese nervul accesor şi se îndreaptă în trigonul lateral spre muşchiul
trapez.
 7. Fascia prevertebrală. Medial, sub fascia prevertebrală sânt situaţi muşchii lungi ai
capului şi gâtului, iar mai lateral muşchii scalen anterior şi mediu. Tot aici, se găseşte plexul
cevical, ce este format din ramurile primelor patru nervi cervicali, care apar pe faţa anterioară a
coloanei vertebrale, la nivelul inserţiei muşchilor profunzi ai gâtului. Acest plex dă două feluri
de ramuri: ramuri profunde, ce formează plexul cervical profund şi ramuri cutanate sau
superficiale, ce formează plexul cervical superficial.
Ramurile profunde sunt ramuri motorii. Nervul frenic este format din fibre provenite din C3,
C4 şi C5. El coboară pe suprafaţa anterioară a muşchiului scalen anterior, apoi prin mediastinul
anterior şi traversează diafragmul cu ramurele frenicoabdominale.
Ramurile cutanate, sunt ramuri senzitive şi se împart în două grupuri: un grup formează trei
nervi – occipital mic, auricular mare, cutanat al gîtului şi alt grup cu trei ramuri: ramura
suprasternală, supraclaviculară şi supraacromială.
1. Spaţiul antescalen este delimitat din posterior: de muşchiul scalen anterior, din antero-
medial: – muşchii sternohioid şi sternotiroid.; antero-lateral – de muşchiul
sternocleidomastoidian (fig. 7). În acest spaţiu sînt următoarele formaţiuni: bulbul venei
jugulare interne, nervul vag; partea incipientă a arterei carotide comune, inferior se găseşte
confluienţa venelor subclavia şi jugulare interne (unghiul venos Pirogov), tot în acest unghi
venos se mai varsă v. jugulară externă, din stângă ductul toracic, iar din dreapta ductul limfatic
drept.

Fig. 11. Artera subclaviculară în triunghiul scalenovertebral. 1 – v. jugulară internă; 2 – a.

carotidă comună; 3 – n. vag; 4 – n. frenic; 5 – m. scalen anterior; 6 – a. tiroidă inferioară; 7 – a. transversală a
gâtului; 8 – plexul brahial; 9 – a. subclavicuculară; 10 – v. subclaviulară; 11 – a. suprascapulară; 12 – trunchiul
tiriocervical; 13 – n. laringian recurent; 14 – a. vertebrală.

Ductul toracic trece din mediastinul posterior pe partea stîngă a gâtului printre esofag şi
porţiunea iniţială a a. subclaviculare. La nivelul vertebrei CVII ductul toracic descrie o curbură,
ce este situată în limitele trigonului scalenovertebral, şi amplasată pe cupola pleurei, trecând
anterior de artera subclaviculară, ganglionul stelat, a. şi v. vertebrală. Pachetul neurovascular
format din a. carotidă comună, v. jugulară internă, n. vag este situat anterior de ductul toracic,
iar n. phrenicus rămâne posterior. Porţiunea terminală a ductului toracic se varsă în unghiul
venos stîng – prin unul sau mai multe trunchiuri. Pe suprafaţa anterioară a muşchiului scalen
anterior trece n. phrenic, ce se formează din nervul CIV, şi este acoperit de fascia prevertebrală.
V. jugulară internă este situată anterior de nerv, ce are un traiect oblic, din superior în inferior şi
din exterior în interior, trece în mediastinul anterior între v. şi a. subclaviculară, mai exterior de
n. vag.

Fig. 12. Ductul limfatic. 1 – glanda tiroidă (lobul stâng); 2 – a. laringiană inferioară; n. laringian recurent,
esofagul; 3 – glanda parotidă inferioară stângă; 4 – traheea; 5 – v. tiroidiană ima; 6-ramuri esofagiene a n.laringean
recurent; 7-trunciul brahiocefalic; v. brahiocefalică 9-arcul aortei şi n. laringeu recurent; 10- aorta ascendentă; 11-
plămînil stîng; 12- a.subclaviculară stîngă v. subclaviculară,coasta 1; 14- ductul toracic,a.transversală a gălului; 15
-ganglionul stelat ;16- rr.,a nn. cardiaci cervicali; 17- plexul brahial a. tiroidă inferioară ;19- a.carotidă comună,
n.vag. v.jugilaeă internă.

Trigonul scalenovertebral are la bază cupola pleurei, vârful este apofiza transversală a
vertebrei VI cervicale, lateral muşchiul scalen anterior, medial: muşchii lungi al gâtului. În acest
triunghi se localizează partea incipientă a arterei subclaviculare, cu ramurile sale, ductul toracic,
ganglionii simpatici inferior şi intermediar. Toate aceste formaţiuni sunt situate sub fascia
prevertebrală. Anterior de a. subclaviculară dreaptă este unghiul venos, între aceste vase trec
nn. vag şi diafragmal. Anterior de a. subclaviculară stîngă trece v. jugulară internă şi partea
incipientă a trunchiului brahiocefalic, între ei nn. vag şi phrenic.
Artera subclaviculară are următoarele ramuri: vertebrală, trunchiul tireocervical (arterele:
tiroidă inferioară, cervicală ascendentă, cervicală superficială, suprascapulară).
3. Spaţiul interscalen este localizat în triunghiul lateral, în care sînt situate segmentul III al
arterei subclavie şi plexul brahial, înconjurate de ţesut celular şi fascia prevertebrală, ultima
formând o lojă pentru aceste formaţiuni. Artera subclaviculară se situiază în unghiul format
dintre marginea laterală a muşchiului scalen anterior şi coasta I.