Legile sensibilității

Materiale: Bibliografia de specialitate recomandată:

1. Aniței, M. (2010). Fundamentele psihologiei. Ed. Unibersitară, București;
2. Atkinson, R.C., Atkinson, R.L., Smith, E., Bem, D., Nolen-Hoeksema (2002).
Introducere în psihologie. Ed. Tehnică, București;
3. Zlate, M. (1999). Psihologia mecanismelor cognitive. Ed. Polirom, Iași.

Scop: Aprofundarea specificului legilor sensibilității, comunicare, cooperare în cadrul

grupului pentru soluționarea sarcinii.

Grup: Trei - cinci studenți. Pe foaia de rezolvare se vor trece numele participanților din
grup.

Metodologie:
1. Lecturarea bibliografiei privind legile sensibilității: legea intensității (legea pragurilor
senzoriale), legea adaptării, legea contrastului senzorial, legea sensibilizării și depresiei (legea
interacțiunii analizorilor), legea sinesteziei, legea semnificației forței de semnalizare a stimulului,
legea compensării, legea condiționării social-istorice.
2. Discuții argumentate pentru extragerea semnificației fiecărei legi și alegerea metaforei
corespunzătoare pentru exemplificarea sensului acesteia.
Metaforă = orice modalitate simbolică de exprimare a sensului și semnificației
informației științifice. Metafora se poate exprima prin: imagine, desen, proverb, versuri (poezie
cunoscută sau versuri proprii), melodie, mimă, scenetă etc..
3. Rezultatele se vor prezenta la semninar, în prezența tuturor participanților din grup, iar
foaia cu rezultate (însoțită de anexe dacă este cazul) se va trimite pe adresa de e-mail:
danvasiliu@danvasiliu.ro.

Lucrările vor fi evaluate și vor primi un punctaj în funcție de: relevanța metaforei,
originalitate, modalitatea de prezentare etc.
 Tema 1: Legile sensibilității
Participanți din grup:
1. ........................................................
2. ........................................................
3. ........................................................

Legea Metaforă Argument

sensibilită
ții
1. Legea
• intensitatea senzației se
intensității referă la puterea pe care
(legea o are senzația pe care o
resimt.
pragurilor • cantitatea minimă de
senzoriale intensitate a stimulului,
capabilă sa producă o
) senzație poartă
denumirea de prag
absolut minimal;
• cantitatea maximă a
stimulului care nu mai
produce o senzație în
cadrul aceleiași
modalități senzoriale, ci
ca urmare asupra
solictitării
analizatorului,
declanșează fie durerea,
fie neutralitatea
aparatului în raport cu
stimulul poartă
denumirea de prag
absolut maximal
• pragul diferențial
reprezintă cantitatea
minimă de stimul, care
adăgată la o senzație
anterioară dă naștere
unei noi senzații
 • pragul operațional se
aplică o cantitate de
cțteva ori mai mare ca
în cazult pragului
diferențial pentru a
produce diferența mai
rapid
2. Legea Sensibilitatea analizatorului scade: sa presupunem  legea adaptarii
ca suntem intr-o zi de iarna cu zapada si soare, cand contribuie la
adaptării iesim afara din casa avem privirea afectata si modificarea
vederea slaba. La inceput nu vom reusi sa ne sensibilitatii unui
mentinem ochii deschisi datorita luminii prea analizator in functie
puternice, apoi, dupa cateva zeci de secunde, cu de intensitatea
ochii inlacrimati si pupilele micsorate foarte mult stimulilor receptati
vom reusi sa zarim cate ceva. Peste alte cateva (sunt incluse aici 2
situatii: sensibilitatea
minute insa, chiar daca lumina ramane la fel de
analizatorului scade
deranjanta, vom putea sa ne orientam destul de
sub actiunea unui
bine. Ce s-a intamplat de fapt? Analizatorul nostru stimul prea puternic
fiind setat pentru mediul obscur din interior, in si sensibilitatea
momentul in care trecem la lumina, stimularea analizatorului creste
senzoriala vizuala este prea puternica; in cateva in conditiile receptiei
minute insa, sensibilitatea analizatorului scade pana unor stimuli prea
la nivelul care ne permite sa avem senzatii adecvate slabi).
(adaptare senzoriala). Acest proces presupune o  Este modificarea
serie de modificari la nivelul receptorului sensibilitatii
(micsorarea diametrului pupilei pentru a permite analizatorilor sub
trecerea unei cantitati de lumina mai mici) si influenta actiunii
modificari la nivelul zonei de proiectie corticala a repetate a stimulului.
analizatorului vizual. Are 2 sensuri:
Sensibilitatea analizatorului creste: atunci cand ascendent si
trecem brusc de la lumina la intuneric, fenomenul se descendent.
desfasoara invers, in sensul cresterii sensibilitatii  Daca se repeta un
analizatorului vizual. Ex. Stam intr-o camera stimul de intensitate
luminoasa si apoi intram intr-o camera intunecata. mica, sensibilitatea
Initial nu vedem nimic dar cu timpul sensibilitatea analizatorului creste.
analizatorului vizual creste si incepem sa zarim cate  Daca se repeta un
ceva. stimul de intensitate
Dintre toate formele de adaptare, adaptarea vizuala mare sensibilitatea
si cea olfactiva se produc cel mai usor si mai repede analizatorului scade.
iar la polul opus adaptarea auditiva se produce cel
mai greu sau deloc, explicatia fiind data de gradul de
flexibilitate sau rigiditate a analizatorilor implicati.
3. Legea Negru pe galben, verde pe alb, verde pe rosu  legea contrastului
(contrast simultan) senzorial se refera la
contrastul O persoana cu inaltimea medie ne va parea scunda scoaterea reciproca in
ui atunci cand este inconjurata de oameni foarte inalti evidenta a doi stimuli
si viceversa (contrast simultan). cu caracteristici opuse.
senzorial Un pahar cu apa la temperatura camerei ni se va Ex. Alb/negru,
 parea rece daca anterior tocmai am baut un ceai dulce/acru. Putem
fierbinte si respectiv cald atunci cand anterior am distinge aici intre
baut o limonada rece cu cuburi de gheata. contrastul senzorial
simultan (in care cei
Sunetele inalte ce urmeaza dupa sunete joase doi stimuli actioneaza
(contrast succesiv). asupra analizatorului in
acelasi timp, alb-negru)
si contrastul senzorial
succesiv, in care cele
doua stimulari
senzoriale intervin una
dupa cealalta (sunete,
gusturi). Contrastul
simultan nu apare
decat atunci cand
stimulii se diferentiaza
intre ei dupa o serie de
parametrii (intensitate,
saturatie, tonalitate).
4. Legea • legea sensibilizării
presupune creșterea
sensibiliză sensibilității unor
rii și porțiuni ale unui
analizator prin
depresiei stimularea specifică a
altor segmente,
(legea învecinate sau
interacțiun îndepărtate, ale
aceluiași analizator. De
ii exemplu, excitarea
porțiunii periferice a
analizorilo
retinei unui ochi duce
r) la creșterea
sensibilității porțiunii
centrale a celuilalt ochi.
Sensibilizarea
presupune și creșterea
sensibilității unui
analizator ca urmare a
excitării adecvate a
altui analizator.
Stimularea
analizatorului auditiv
cu sunete de o anumită
frecvență duce la
creșterea sensibilității
bastonașelor din retină.
• legea depresiei
presupune scăderea
 sensibilității prin
intermediul acelorași
mecanisme ca și la
sensibilizare. Frigul
reduce sensibilitatea
tactilă, durerea reduce
orice alte senzații.
• legea sinesteziei se
referă la unele efecte de
5. Legea intermodelare
sinesteziei informațională, la
apariția unei imagini
într-o modalitate
senzorială ca urmare a
excitării altei modalități
• stimularea unui
analizator produce
efecte specifice intr-un
alt analizator
• bineînțeles, sunt mai
multe soiuri de
sinstezie: ''grapheme-
colour'' este cea mai
comună sinestezie și
implică o conexiune in
mintea individului
dintre litere, numere,
culori; ''cromesthesia''
sau ''audiția in culori''
auzi sunete și vezi
instant culori; ''numb3r
f0rm'' 5ine5tezia
presupune o hartă
mentală care e
declanșată automat, în
mintea individului,
imediat ce numerele
intră, sub orice formă,
în discuție. ''auditory-
''putem mirosi cerul'' tactile'' sinestezia
înseamnă că anumite
''legea talentului artistic" sunete pot induce
senzații în anumite
părți ale corpului.
''misophonia'' arată că
unele senzații
considerate negative, ca
ura, mânia, furia, pot fi
induse de anumite
sunete; ''mirror-touch''
sinestezia, oglindește
 ceea ce simte o
persoană, adică un fel
de doză zdravană de
empatie, adică dacă
individul in cauză vede
că cineva este atins pe
umăr va simți și el o
atingere ireală pe
propriul său umăr;
''lexical gustatory'' este
ceea ce au oamenii ce
experimentează diferite
de exemplu, stimulii acustici produc efecte vizuale gusturi atunci când aud
și invers; auzul unor cuvinte poate declanșa gustul cuvinte.Fiecare cuvânt
(spre exemplu, la sinestezia lexico-gustativă fiecare are propriul gust. 0,2%
cuvânt are propriul gust) din populație are acestă
sinestezie.

6. Legea ''mirosul de mare a peștelui proaspăt" • legea semnificației sau

• în această scenă bucătrul șef sesizează instant forței de semnalizare a
semnificaț cea mai mică modificare a mirosului stimulului o contrazice
iei forței peșteleui și consistența lui întrucât aceasta pe cea a intensității:
are pentru el o valoare diagnostică, pe când stimulii slabi, dar foarte
de ucenicul său este șovăielnic, fiind semnificativi sunt
nesemnificativi pentru el, nu poate recepționați mai bine
semnaliza recepționa acești stimuli slabi cu aceeași decât cei puternici, dar
re a ușurință în comparație cu bucătarul și nesemnificativi;
''specialitatea sa''. • adică stimulii
stimulului semnificativi sunt mult
mai bine recepționați
chiar dacă au o
intensitate mai scăzută
decât cei
nesemnificativi, în
ciuda faptului că cei din
urmă dispun de o
intensitate crescută.

7. Legea
• insuficienta dezvoltare
compensă a unei modalități
rii senzoriale sau chiar
lipsa ei conduce la
perfecționarea alteia
atât de mult, încât
aceasta din urmă preia
pe seama ei funcțiile
 primei;
• De exemplu, la orbi și
la surzi se dezvoltă
sensibilitatea tactilă,
vibratorie, olfactivă.

" a vedea cu mâinile"

• în pofida faptului că la finele filmului și-au
pierdut și cel din urmă simț, adică văzul, și
"orbecăiesc prin întuneric" se (re)găsesc unul
pe celălalt, deoarece simțul tactil preia
"cârma"

8. Legea • deși senzațiile sunt

comune pentru om și
condiționă animale, la om ele sunt
rii social- superioare deoarece
suportă influența
istorice. factorilor socio-istorici
si socio-culturali.
Aceștia adâncesc,
cizelează,
perfecționează unele
modalități senzoriale.
• de exemplu, vulturul
vede de la distanțe
foarte mari, dar omul
 distinge sute de nuanțe
de griuri datorită
perefecționării
profesionale;
• schimbă ponderea
acestora (evită
ponderea senzațiilor
vizuale obiective, în
dauna celor olfactive)
• conduce la apariția
unor modalități noi,
specific umane
(pipăitul, auzul verbal)