Curs 1 / Aspecte introductive / Psihologia Educatiei

Toti suntem facuti ca sa exploram: suntem facuti sa asimilam cat mai multa informatie si sa
o distilam la interior pentru a ne simti superiori noua insine prin crestere.
Cat de important este sa intelegem propriul fel de a invata? Vine descoperirea pe masura ce
invatam? Sau trebuie sa descoperim anterior invatarii?

Este mai importanta memorarea, cu toate cele 3 tipuri de memorii (lunga, medie, scurta
durata) sau este mult mai importanta capacitatea de reproducere a informatiei? Pentru ca
aceasta capacitate denota ca am inteles-o si am si memorat-o?

Este invatarea un proces dificil? Da, unul dintre cele mai dificile. Organismul consuma cele
mai pure si cele mai bune resurse atunci cand noi invatam. O sa vedeti in sesiune cand o sa
fiti pusi sub presiune cu o cantitate enorma de info de invatat, veti prefera sa va
concentrate pe orice alta activitate in afara de invatare. Fugim de acest proces.

Inclusiv mintea noastra incearca sa ne manipuleze supunandu-ne la alte prioritati mai

stringente in momentul respectiv, desi, obiectiv vorbind, nu sunt stringente.

Unele studii arata ca absolventii de facultate si master din US au mai citit maxim 5 carti pana
la pensionare.

Ne pozitionam in antiteza cu profesorii, interactiunile sunt percepute ca fiind negative.

Profesorii te pun in situatii penibile – ca nu stii, ca nu gandesti sufficient, ca nu ai gandire
logica, te mai si umileste. E greu sa nu adopti aceasta pozitionare, chiar daca efectul benefic
ne vizeaza pe noi.
Sunt mai importanti factori psihici sau biologici in procesul invatarii? Ambele tipuri de
factori.
Cat de mult poate determina profesorul calitatea si eficienta invatarii? Fiecare avem un
trecut incarcat de eroi si dusmani personali. Printre eroi sunt si profesori care ne-au
influentat.

In cadrul procesului de invatare sunt cel putin 3 entitati implicate:

studentul/elevul/invatacelul, cadrul didactic/profesorul/transmitatorul informatiei, mediul
in care se face transmiterea informatiei. A treia entitate e mai putin relevanta pentru
discutia de astazi, ne vom concentra mai mult pe primele 2 entitati.

Cat de bune sunt metodele pedagogiei sau psihologiei educationale?

Salt de la invatamant centrat pe professor la invatamant centrat pe elev.

Cu un pic de empatie se face saltul sis a umblam la acele mecanisme personale fine pentru a
cizela metoda de predare si pentru a o adapta la alte stiluri de intelegere/asimilare
informationala.

Batalia de o viata – cum se transmite informatia?

Entitatea 1: Elevul
Curs 1 / Aspecte introductive / Psihologia Educatiei

Atitudinea pasiva in procesul de invatare vs. autoprogramare catre learning, pozitionare

constructiva, win-win, pregatire pentru depunerea de efort maximal.
Efectele acestei pozitionari asumate sunt pozitive la sfarsitul programului de invatare.
Inclusiv sinergia cunostintelor si a experientelor personale cu pozitionarea mai sus
mentionata ajuta semnificativ la o integrare net superioara a informatiei, precum si la o mai
usoara aplicare a informatiei absorbate.

Atitudine de burete uscat vs. burete deja imbibat care nu mai poate absorbi nimic.

Entitatea 2: Profesorul

El este o expunere a propriilor capacitati si profunzimi, care incearca sa va prezinte o parte a

realitatii asa cum o percepe el. Din aceasta perspectiva, incearca sa grefeze ideile cursului
respectiv.
Voi percepeti mai bine structura personalitatii lui decat informatia pe care vrea sa o
transmita si va lasati influentati de aceasta structura decat de calitatea informationala, de
exemplu.
Zugraveste o parte a realitatii la care el se raporteaza de multe ori cu maxima seriozitate si
considera ca aia e toata realitatea.
Voi trebuie sa nu va lasati influentati de aspectul personologic (inclusiv dpdv al fizionomiei
sau al stilului personal de a se imbraca), putem face fixatii in aceasta directii.
Tonul vocii, monotonia lui, pierderea in detalii: aspecte de natura interna, tolerabile sau nu.
Incercati sa le constientizati si sa le transformati in niste avantaje personale.
Niciun profesor nu va corespunde asteptarilor tuturor. Incercati sa empatizati. Va va arunca
intr-o zona de binevointa care va va deschide mintea.

Creierul uman nu este facut pentru un effort continuu. Putem depune un effort muscular
masiv, dar avem nevoie de pauza. Acelasi model se aplica si creierului.
Dupa un bombardament informational acerb si dupa cateva concept grele ce trebuie
procesate, e bine sa ne dam seama ca auditorul are nevoie de o anumita pauza. Oamenii
trebuie sa mai intre in zona lor de reverie.

Sunt procese naturale in care creierul lucreaza – effort maximal urmat de o zona de
destindere, de reculegere. Ulterior, va relua engagementul in eforturi asidue pentru a
intelege ce le transmitem. Daca nu oferim acest respiro, recurg la alte mijloace: fac pe
prostii, fac de obositii, pe bolnavii. E o retragere agresiva.
Ramanem cu dileme existentiale si framantari nervoase inutile.
Printr-o mica metaanaliza de substrat a problemelor ce se intampla in mod normal pe
partea entitatii numita professor, se pot rezolva toate aceste probleme.

In sinteza, pregatiti-va psihic inainte de fiecare curs, sugestionati-va pozitiv, faceti un

exercitiu de vizualizare fabuloasa si cand intrati in curs sa aveti toate armele creierului
pregatite.
In calitate de professor, incercati sa vorbiti cat mai variat, sa nu va fie frica sa gresiti, nu
panicati daca ati gresit, daca ati facut cacofonii, daca va blocati si nu mai stiti sa iesiti dintr-
Curs 1 / Aspecte introductive / Psihologia Educatiei

un rationament, prezentati-va vulnerabilitatile, nu le ascundeti, nu aveti pretentia

cunoasterii absolute. Audienta va va ajuta. Ultimul geniu a fost Isaac Newton.

In medicina, cantitatea de informatie se dubleaza la fiecare 10 zile. Cate vieti iti trebuie
pentru a asimila toate aceste informatii?

Asadar, o doza de naturalitate va fi arma noastra cheie, precum si o expunere care

angreneaza cat mai multe moduri de invatare.

Daca 90% din informatii sunt vizuale, aceeasi cantitate de informatii despre altii o
transmitem tot pe cale vizuala.
In acest ping-pong dintre cele 2 entitati, professor-cursant, factorul cheie este atitudinea
profesorului fata de cursanti.
Daca eu cred despre cursantii mei ca sunt incapabili, nepriceputi samd, cum o sa ma
raportez la ei? Exact cum ii percep, vor deduce aceasta atitudine, o vor citi/descifra din
primele secunde, iar raspunsurile vor fi pe masura.
Daca eu cred despre audienta mea ca sunt niste oameni fantastici, genii in devenire,
maresali cu bastonasi in rucsac, oameni foarte responsabili care vor sa transforme cu ceva
lumea in care traiesc si continua sa se specializeze si au o abordare de continuous learning,
depun un efort sa se trezeasca dimineata pentru a putea sa fie atentie, sa nu fie bruiaje –
vor citi ei aceasta atitudine a mea fata de ei? Se vor raporta in consecinta? Bineinteles.