Mijloace interne de îmbogatire a vocabularului:

Mijloacele interne de imbogatire a vocabularului reprezinta procedeele prin care se obtin cuvinte noi cu ajutorul
unor termeni existenti deja in limba. Acestea includ schimbarea valorii gramaticale (conversiunea), compunerea
si derivarea.

Derivarea

Derivarea este mijlocul intern de îmbogăţire a vocabularului prin care se formează cuvinte noi cu ajutorul
sufixelor şi al prefixelor.

1. Cuvantul de baza – reprezinta termenul de la care se porneste in derivare

2. Radacina – este partea comuna a tuturor cuvintelor dintr-o familie lexicala
3. Prefixele – sunt sunetele sau grupurile de sunete asezate inaintea radacinii pentru a se forma cuvinte noi
4. Sufixele – sunt sunetele sau grupurile de sunete asezate dupa radacina pentru a se forma cuvinte noi
5. Familia lexicala – cuprinde toti termenii obtinuti prin derivare, compunere si conversiune de la acelasi cuvant
de baza.
6. Derivatele parasintetice – au in componenta atat prefixe cat si sufixe

Obs: Din familia lexicala nu fac parte: formele de plural, formele de feminin ale adjectivelor, neologismele, alte
forme verbale decat infinitivul si participiul.

Sufixele

Sufixele sunt sunetele sau grupurile de sunete adăugate după rădăcină. Sufixele sunt:
– lexicale, când formează cuvinte noi
– gramaticale, când creează forme gramaticale (sufixe de timp şi de mod)
– lexico-gramaticale, când exprimă, simultan, un sens nou şi o categorie gramaticală (sufixele moţionale, de
infinitiv lung, participiale etc.).

Sufixele lexicale sunt folosite pentru denumirea:

– agentului (autor al acţiunii sau meseriaş): băutor, fierar, gornist, luntraş.
– însuşirii: auriu, fricos, fugar, iubitor, mâncăcios, purtabil, sprâncenat, vamal.
– colectivităţii: apăraie, brădet, ierbărie, gorunişte, turcime, zmeuriş.
– instrumentului: alfabetar, piperniţă, schimbător.
– noţiunilor abstracte: cerinţă, domnie, grăsime, răceală, scursură, siguranţă.
– modalităţii: bărbăteşte, pieptiş, târâş.
– locului şi originii: benzinărie, fierărie, someşean.
– obiectelor sau însuşirilor mici (sufixele diminutivale): binişor, căluţ, căscioară, cerceluş, coşuleţ, lănţuc,
mătăluţă, pantofior, singurică, vânticel.
– obiectelor sau însuşirilor mari (sufixele augmentative): băieţandru, grăsan, lădoaie, pietroi.

Sufixele formează substantive (gălbenuş), verbe (a ciocăni), adjective (vişiniu), adverbe 

(vitejeşte), numerale (doime), pronume (mătălică),  interjecţii (aolică).

Prefixele sunt sunetele sau grupurile de sunete adăugate înaintea rădăcinii pentru a forma un cuvânt nou.
Prefixele modifică sensul cuvântului de bază, fiind:

– negative (neagă sensul cuvântului care este bază): neşansă, inegalitate.

– privative (arătă o lipsă): a descreţi, a deşira.
– iterative (arătă o repetare): a răsciti, a reaminti.

Prefixele formează substantive (neregulă), verbe (a realege), adjective (nefiresc),  adverbe (negreşit).

Prefixele pot fi:

– vechi: ne-, în-, des-, răs- etc.
– noi: anti-, con- (co-), inter-, pre- etc.

Derivatele parasintetice sunt cele formate în acelaşi timp cu un sufix şi cu un prefix (a închipui).

Derivate în serie- Când baza unui cuvânt derivat este un alt derivat, se pot forma derivate în serie (ţară +
sufixul de origine -an -› ţăran + sufixul moţional -că -› ţărancă + sufixul diminutival -uţă -› ţărăncuţă).