Sunteți pe pagina 1din 4

COLEGIUL NAȚIONAL “CUZA VODĂ” HUȘI

Evol
uția
Evoluția umană este
procesul evolutiv care conduce la

Umană
apariția oamenilor moderni din punct
de vedere anatomic. Procesul se
concentrează pe istoria evolutivă
a primatelor - în special pe
genul Homo, și pe apariția Homo sapiens ca o specie distinctă
de hominidae (sau "maimuțe mari") - fără a studia istoria anterioară care a
condus la primate și hominoidea (maimuțe fără coadă). Acest proces a implicat
dezvoltarea treptată a însușirilor, cum ar fi poziția bipedă umană
și limbajul, precum și încrucișări cu
alți hominizi, care indică faptul că evoluția
umană nu a fost liniară.

Studiul evoluției umane implică multe


discipline științifice: antropologie
fizică, primatologie
comparativă, arheologie, paleontologie, etologie, lingvistică, psihologie
evolutivă, embriologie și genetică. Studiile genetice arată că primatele s-au
ramificat de alte mamifere cu aproximativ 85 de milioane de ani în urmă, în
perioada Cretacicului târziu, iar cele mai vechi fosile apar în Paleocen, în urmă
cu 55 de milioane de ani.

Apariția vieții

Viața a apărut pe Pământ cu 3,5-3,8 miliarde de ani în urmă, sub forma


celulelor procariote. Toate speciile care trăiesc în prezent pe Pământ provin
dintr-un ultim strămoș comun universal (sau LUCA, o abreviere pentru "Last

COLEGIUL NAȚIONAL “CUZA VODĂ” HUȘI BLĂNARU VALERICA


COLEGIUL NAȚIONAL “CUZA VODĂ” HUȘI

Universal Common Ancestor") datând de aproximativ 2,4 miliarde de ani. După


o diversificare majoră a speciilor care trăiesc în oceane, viața colonizează
uscatul. Deși cele mai vechi dovezi despre plantele și animalele terestre datează
din perioada Ordovician (488-444 milioane de ani în urmă), și un număr de
microorganisme au ajuns pe uscat mult mai devreme, ecosistemele terestre
moderne au apărut în Devonianul târziu, de la 385 la 359 milioane de ani în
urmă.

Locomoția bipedă a omului

Există mai multe teorii cu privire la beneficiile


bipedismului. Este posibil ca poziția bipedă să fi fost
favorizată deoarece a eliberat mâinile care puteau
transporta alimente, a economisit energia în timpul
locomoției, a permis alergarea pe distanțe lungi și
vânătoarea, a îmbunătățit câmpul vizual și a ajutat
la evitarea hipertermiei prin reducerea suprafeței
expuse direct la soare. Are toate avantajele pentru
prosperarea în noul mediu de savană creat ca
urmare a creșterii Văii Riftului din Africa de Est față de habitatul forestier
închis anterior. Un nou studiu susține ipoteza că mersul pe două picioare a
evoluat deoarece folosea mai puțină energie decât mersul cvadruplu. Totuși,
studii recente sugerează că bipedismul fără capacitatea de a folosi focul nu ar
fi permis dispersarea globală.

Anatomic, evoluția bipedismului a fost însoțită de un număr mare de


modificări scheletice, nu doar la nivelul picioarelor și pelvisului, ci și la
nivelul coloanei vertebrale, a labei piciorului, gleznei și craniului. Femurul a
evoluat într-o poziție puțin mai înclinată pentru a deplasa centrul de greutate
spre centrul geometric al corpului. Articulațiile gleznei și genunchiului sunt
întărite pentru a susține acum toată greutatea corpului. Tot pentru a susține
creșterea greutății, coloana vertebrală umană a căpătat forma literei S, iar

COLEGIUL NAȚIONAL “CUZA VODĂ” HUȘI BLĂNARU VALERICA


COLEGIUL NAȚIONAL “CUZA VODĂ” HUȘI

vertebrele lombare au devenit mai scurte și mai largi. Degetul mare de la picior
se aliniază cu celelalte degete, ceea ce duce la suportarea greutății corpului în
timpul mersului și ajută la locomoție. Brațele și antebrațele se scurtează în
raport cu picioarele, ceea ce ușurează mișcarea. Bazinul uman este supus unor
cerințe contradictorii: pentru a facilita mersul pe jos, ar trebui să fie cât mai
îngust posibil, dar trebuie să rămână în același timp suficient de larg pentru a
permite trecerea fătului în timpul nașterii.

Encefalizarea

Specia umană a dezvoltat în cele din urmă un creier


mult mai mare decât cel al altor primate - o medie de 1330
cm3 la omul modern, de aproape trei ori mai mare decât
dimensiunea creierului la cimpanzeu sau gorilă. Modelul
de encefalizare a început cu Homo habilis, al cărui creier
de 600 cm3 era puțin mai mare decât al cimpanzeului.
Această evoluție a continuat la Homo erectus cu 800-1.100 cm3 și a ajuns la
un maxim la Omul de Neanderthal cu 1.200-1.900 cm3, mai mare chiar decât
la Homo sapiens modern.

Schimbările în structura creierului uman pot fi chiar mai importante


decât creșterea în mărime. Lobii temporali, care conțin centre de prelucrare a
limbajului, au crescut disproporționat, ca și cortexul prefrontal, care a fost
legat de procesul complex de luare a deciziilor și de comportamentul
social. Encephalizarea a fost legată de creșterea aportului cărnii în
alimentație, și de evoluția hranei gătite, și s-a sugerat ideea că inteligența
crescută a fost răspunsul la o necesitate crescută de a rezolva problemele
sociale, societatea umană devenind mai complexă. Modificările morfologiei
craniului, cum ar fi mandibulele mai mici și fixarea musculară mandibulară,
au permis mai mult spațiu creșterii creierului.

COLEGIUL NAȚIONAL “CUZA VODĂ” HUȘI BLĂNARU VALERICA


COLEGIUL NAȚIONAL “CUZA VODĂ” HUȘI

COLEGIUL NAȚIONAL “CUZA VODĂ” HUȘI BLĂNARU VALERICA

S-ar putea să vă placă și