Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Complement simplu
1. S. saprophyticus mai frecvent cauzează:
A. Cistită la femei de vărstă înaintată
B. Cistită la femei tinere active sexual
C. Intoxicaţii alimentare
D. Foliculite
E. Impetigo
2. Pentru izolarea S. aureus este necesar următorul mediu de cultură:
A. Geloză hepatică
B. Geloză hiperclorurată cu lapte şi ou
C. Mediul lichid cu glicerină şi cartof
D. Mediul Wilson-Blair
E. Bulionul biliat
3. Habitat natural al S. aureus este:
A. Cavitatea nazală
B. Orofaringele
C. Laringele
D. Jejunul
E. Toate de mai sus
4. Posedă proteina A :
A. S. aureus
B. S. agalactiae
C. S.epidermidis
D. S. saprophyticus
E S. pneumoniae
5. Formează colonii S, medii, bombate, opace, pigmentate pe medii speciale:
A. S. aureus
B. N. meningitidis
C. Y. pestis
D. B. anthracis
E S. pneumoniae
6. Posedă toxină exfoliativă
A. S. epidermidis
B. S. aureus
C. S. pyogenes
D. S. pneumoniae
E S. saprophyticus
7. Este un important indicator microbiologic al contaminării aerului cu secreţii rinofaringiene:
A. S. aureus
B. S. pneumoniae
C. C. diphtheriae
D. M. tuberculosis
E. E. coli
8. Streptolizinele, ca factor de patogenitate al S. pyogenes, realizează următoarea acţiune:
A. Determină eritemul tegumentelor
B. Posedă efect antifagocitar
C. Funcţionează ca liganzi la receptorii celulari
D. Deteriorează membranele celulare
E. Posedă acţiune fibrinolitică
9. Fimbriile, ca factor de patogenitate al S. pyogenes, realizează următoarea acţiune:
A. Determină eritemul tegumentelor
B. Posedă efect antifagocitar
C. Funcţionează ca liganzi la receptorii celulari
D. Deteriorează membranele celulare
E. Posedă acţiune fibrinolitică
10. Streptokinaza, ca factor de patogenitate al S. pyogenes, realizează următoarea acţiune:
A. Determină eritemul tegumentelor
B. Posedă efect antifagocitar
C. Funcţionează ca liganzi la receptorii celulari
D. Deteriorează membranele celulare
E. Posedă acţiune fibrinolitică
2
C Enterocite
D Nazo-faringian
E Conjunctival
22. N. meningitidis posedă următorul factor de patogenitate:
A. Hemolizine
B. Citotoxina traheala
C. Fimbrii
D. ADN-aza
E. Lecitinaza
23. N. meningitidis posedă următorul factor de patogenitate:
A. Endotoxina lipopolizaharidică
B. Ureaza
C. Hemolizine
D. ADN-aza
E. Lecitinaza
24. Este fragil în mediul ambiant şi pretenţios la mediile de cultură:
D A. S. pyogenes
B C. burneti
C. Y. pestis
D. S. aureus
E. N. gonorrhoeae
25. N. meningitidis posedă următorul factor de patogenitate:
A. Ureaza
B. Hemolizinele
C. ADN-aza
D. Capsula polizaharidică
E. Lecitinaza
26. Manifestă tropism pronunţat faţă de epiteliul cilindric:
A. N. meningitidis
B. B. catarrhalis
C. N. gonorrhoeae
D. S. pyogenes
E. S. Pneumoniae
E. McCoy
36. Pentru cultivarea F. tularensis se utilizează următorul mediul de cultură electiv:
A. Bulion hepatic
B. Bulion biliat
C. Bulion glucozat
D. Geloză-sânge
E. Francis
37. Metoda de preferinţă în diagnosticul tularemiei pentru majoritatea laboratoarelor este:
A. Microscopică
B. Bacteriologică
C. Biologică
D. Serologică
E. Alergică
38. În serodiagnosticul tularemiei se foloseşte reacţia:
A. Widal
B. De aglutinare
C. De tip Huddleson
D. Hemaglutinare
E. Inhibare a hemaglutinării
39. În diagnosticul tularemiei titrul semnificativ diagnostic al anticorpilor în RA este:
A. 1 : 10
B. 1 : 80
C. 1 : 160
D. 1 : 640
E. 1 : 1280
40. Manifestările clinice variază în dependenţă de poarta de intrare. Predomină forma ulcero-ganglionară. De
numit infecţia.
A. Bruceloza
B. Tularemia
C. Antraxul
D. Leptospirozele
E. Infecţii stafilococice
41. Formează spori în mediul exterior şi capsulă în organismul infectat:
A. S. pyogenes
B. B. anthracis
C. M. tuberculosis
D. B. abortus
E. Y. pestis
42. B. anthracis face parte din familia:
A. Clostridiaceae
B. Bacillaceae
C. Enterobacteriaceae
D. Bacteroidaceae
E. Streptobacillaceae
43. Toxina B. anthracis posedă efect:
A. Antifagocitar
B. Anticomplement
C. Eritrogen
D. Edematogen
E. Exfoliativ
44. Toxina B. anthracis posedă efect:
A. Antifagocitar
B. Anticomplement
C. Eritrogen
D. Exfoliativ
E. Letal
45. Fixarea toxinei B. anthracis de celulele eucariote se realizează prin:
A. Antigenul protector
B. Antigenul polizaharidic
C. Fimbrii
D. Glicocalix
E. Antigenul O somatic
5
46. Fenomenul “colierului de perle” este obţinut prin cultivarea B. anthracis pe mediu de cultură cu:
A. Ristomicină
B. Nistatină
C. Polimixină
D. Penicilină
E. Vancomicină
47. Cea mai frecventă formă clinică a antraxului este:
A. Antraxul pulmonar
B. Antraxul cutanat
C. Antraxul digestiv
D. Meningoencefalita cărbunoasă
E. Forma bubonică
48. În frotiuri preparate din prelevate de la pacient şi colorate Gram, pentru B. anthracis este caracteristic:
A. Streptobacterii nesporulate, acapsulate, gramnegative
B. Streptobacterii nesporulate, capsulate, gramnegative
C. Streptobacili nesporulaţi, capsulaţi, grampozitivi
D. Streptobacili sporulați, grampozitivi
E Streptobacili sporulați, gramnegativi
49. În frotiuri preparate din cultură pură şi colorate Gram, pentru B. anthracis este caracteristic:
A. Streptobacterii nesporulate, acapsulate, gramnegative
B. Streptobacterii nesporulate, capsulate, gramnegative
C. Streptobacili nesporulaţi, capsulaţi, grampozitivi
D. Streptobacili sporulați, grampozitivi
E. Streptobacili sporulați, gramnegativi
50. Parazitează la diverse specii de rozătoare în focare naturale şi se cultivă la temperaturi joase (26 – 28 0):
A. B. anthracis
B. Y. pestis
C. B. pertussis
D. B. melitensis
E F. tularensis
51. Se manifestă preponderent forma bubonică sau pulmonară în:
A. Bruceloză
B. Tularemie
C. Antrax
D. Pestă
E. Infecţii stafilococice
52. Sporogeneza este caracteristică pentru:
A. N. meningitidis
B. B. anthracis
C. B. melitensis
D. F. tularensis
E. C. diphtheriae
53. Formează colonii mari, rugoase, nehemolitice, cu margini neregulate (cap de meduză):
A. S. aureus
B. B. anthracis
C. N. meningitidis
D. Y. pestis
E. S. pneumoniae
54. Reacţia de precipitare inelară se efectuează în diagnosticul:
A. Brucelozei
B. Pestei
C. Antraxului
D. Scarlatinei
E. Febrei recurente
55. Y. pestis aparţine familiei:
A. Clostridiaceae
B. Bacillaceae
C. Enterobacteriaceae
D. Bacteroidaceae
E. Streptobacillaceae
56. Agentul pestei aparţine genului:
A. Escherichia
B. Bacillus
6
C. Francisella
D. Yersinia
E Fusobacterium
57. Y. pestis în frotiuri-amprente colorate Gram reprezintă:
A. Streptococi gramnegativi
B. Streptobacili grampozitivi
C. Bastonaşe scurte, aranjate solitar, gramnegative
D. Bastonașe ovoide, gramnegative, colorate bipolar
E. Bastonaşe cu granulaţii de volutină bipolare, grampozitive
58. Temperatura optimală de creştere a Y. pestis este:
A. 10 – 120C
B. Temperatura camerei
C. 26 – 280C
D. 370C
E. 430C
59. Formează colonii mari, cu centrul opac, periferia transparentă şi margini ondulate:
A. S. aureus
B. N. meningitidis
C. Y. pestis
D. B. pertussis
E. S. pneumoniae
60.Pe medii de cultură speciale corinebacteriile patogene, biovar gravis, formează colonii caracteristice:
A. Negre, mici, lucioase, cu halou brun
B. Negre, mari, rugoase, cu halou brun
C. De dimensiuni medii, lucioase, roze
D. De dimensiuni medii, lucioase verzui
E. Surii, mari, lucioase
61. Pe medii de cultură speciale corinebacteriile patogene, biovar mitis, formează colonii caracteristice:
A. Negre, mici, lucioase, cu halou brun
B. Negre, mari, rugoase, cu halou brun
C. De dimensiuni medii, lucioase, roze
D. De dimensiuni medii, lucioase verzui
E. Surii, mari, lucioase
62. Despre C. diphtheriae se poate afirma:
A. Produce o enterotoxină
B. Determină enterocolite hemoragice
C. In evoluţia bolii poate fi afectat miocardul
D. Este izolat uzual în hemoculturi
E. Sursa infecţiei o constituie animalele
63.Agentul cauzal al difteriei are următorul factor de patogenitate:
A. Capsula
B. Endotoxina
C. Exotoxina
D. Pilii
E. Hemolizina
64. C. diphtheriae:
A. Creşte lent pe medii uzuale
B. Provoacă o toxiinfecţie gravă cu sindrom intestinal
C. Produce o exotoxină cu acţiune asupra miocardului şi suprarenalelor
D. Formează spori situaţi central, care nu deformează celula
E. Sunt mobili cu flageli peritrichi
65. Intradermoreacţia Schick pozitivă depistează receptivitatea la:
A. Difterie
B. Tuberculoză
C. Bruceloză
D. Tusea convulsivă
E. Scarlatină
66. Profilaxia specifică a difteriei la 5 – 7 ani se efectuează cu:
A. ADTP
B. ADT
C. AD
D. Ser antitoxic antidifteric
E. Vacinul TABTe
7
C. Sputa
D. Materii fecale
E. Lavaj bronşic
78. Agentul tusei convulsive se transmite:
A. Pe cale alimentară
B. Prin insecte-vectori
C. Aerogen prin picături Pflugge
D. Prin contact indirect
E. Vertical de la mamă la făt
79. Pentru diagnosticul bacteriologic al tusei convulsive se recoltează:
A. Lavaj bronşic
B. Sânge din vena cubitală
C. Sputa
D. Materii fecale
E. Picături Pflugge pe “plăci tuşite”
80.Pentru testarea sensibilităţii micobacteriilor la antibiotice este indicată metoda:
A. Diluţiilor succesive în medii lichide
B. Diluţiilor succesive în medii solide
C. Difuzimetrică
D. Diluţiilor zecimale Appelmann
E. Difuzimetrică pe geloză-sînge
81. În diagnosticul tuberculozei este indicată intradermoreacţia:
A. Dick
B. Schultz - Charlton
C. Schick
D. Burnet
E. Mantoux
82. Intradermoreacţia Mantoux depistează starea de hipersensibilitate de tip întârziat în:
A. Scarlatină
B. Tusea convulsivă
C. Tularemie
D. Tuberculoză
E. Difterie
83. M. tuberculosis este un microorganism:
A. Facultativ anaerob
B. Strict aerob
C. Strict anaerob
D. Microaerofil
E Facultativ aerob
C. C. histolyticum
D. C. septicum
E. C. tetani
110. Posedă spori aranjaţi terminal, inerte faţă de glucide, determină contractură spastică generalizată:
A. C. perfringens
B. C. novyi
C. C. histolyticum
D. C. septicum
E. C. tetani
111. Cauzează toxiinfecţii alimentare:
A. C. perfringens tip C
B. C. perfringens tip A
C. C. novyi
D. C. septicum
E. C. botulinum
112. Cauzează intoxicaţii alimentare:
C. perfringens tip A
B. C. perfringens tip C
C. C. novyi
D. C. septicum
E. C. botulinum
113. Posedă spori aranjaţi subterminal, inhibă secreţia acetilcolinei la nivelul sinapselor:
A. C. perfringens
B. C. novyi
C. C. histolyticum
D. C. botulinum
E. C. tetani
114. Sindromul clinic caracteristic în botulism:
A. Risus sardonicus
B. Opistotonus
C. Contracţii spastice ale musculaturii
D. Paralizii flasce
E. Convulsii clonice
A. !Berbec
B. Maimuţă
C. Cobai
D. Găină
E. Iepure
A. Bacteriofagul El Tor
B. Bacteriofagul A
C. Bacteriofagul B
D. !Bacteriofagul C
E. Bacteriofagul D
A. Penicilină
B. Ristomicină
C. Eritromicină
D. !Polimixină
E. Clandomicină
A. Endo
B. Levin
C. !Ploskirev
D. Kligller
E. Geloză peptonată
11
A. Adenozintrifosfatul
B. Adenozindifosfatul
C. Oxidoreductazele celulare
D. !Adenilatciclaza
E. Hidrolazele
A. Glucoza
B. !Manoza
C. Manitolul
D. !Zaharoza
E. !Arabinoza
A. !Hafnia
B. !Proteus
C. !Enterobacter
D. Salmonella
12
E. Shigella
107. În locul multiplicării ţesutul muscular devine intens roşu însoţit de edem hemoragic în gangrenă cauzată de:
A. C. perfringens
B. C. novyi
C. C. histolyticum
D. C. septicum
E. C. tetani
Complement multiplu
B. ADN-aza
C. Lipaza
D. Factor edematogen
E. Fosfataza
9. Caracteristici pentru S. aureus sunt factorii de patogenitate:
A. Leucocidina
B. Hemolizinele
C. Exfoliatina
D. Enterotoxina
E. Toxina eritrogenă
10. Factori de patogenitate care caracterizează S. aureus:
A. Neurotoxine
B. Cord – factorul
C. Toxina sindromului şocului toxic
D. Enterotoxinele
E. Proteina A
11. S. aureus posedă următoarele caractere de cultură:
A. Pe geloză salină cu lapte şi ou formează colonii S pigmentate, bombate, lucioase, cu halou
opac
B. Pe geloză-sânge formează colonii S, opace, cu zonă de hemoliză
C. În bulion peptonat cauzează turbiditate
D. În bulion glucozat mediul rămâne transparent şi formează un sediment granular
E. Pe geloză sânge formează colonii R, plate, cu margini festonate şi zonă de hemoliză
11. În identificarea tulpinilor de stafilococi sunt utile următoarele teste:
A. Determinarea coagulazei libere
B. Determinarea coagulazei legate
C. Determinarea lecitinazei
D. Determinarea hemolizinei
E. Proba biologică
12. S. pyogenes posedă următorii factori de patogenitate:
A. Capsula
B. Proteina M
C. Streptolipidele
D. Fimbriile
E. Sporii
14. După habitat şi patogenitate streptococii se împart în:
A. Streptococi piogeni
B. Streptococi orali
C. Streptococi dermali
D. Streptococi fecali
E. Streptococi lactici
15. Antigenele streptococice se identifică în următoarele reacţii:
A. De fixare a complementului
B. De precipitare
C. De inhibare a hemaglutinării
D. De aglutinare
E. De neutralizare
16. În structura antigenică a streptococilor se deosebesc antigenele:
A. Polizaharidice cu specificitate de grup
B. Proteice cu specificitate de serovariantă
C. Plasmocoagulaza
D. Streptolizina – S
E. Enterotoxina
17. Pentru diagnosticul scarlatinei sunt utile următoarele reacţii imunologice:
A. Reacţia Mantoux
B. Reacţia Dick
C. Reacţia Schick
D. Reacţia Schultz-Charlton
E. Reacţia Burnet
18. Aspectul hemolizei pe geloză sânge divizează streptococii în următoarele grupe:
A. α – hemolitici
B. β – hemolitici
C. γ – hemolitici
15
D. ε – hemolitici
E. δ – hemolitici
19. În diagnosticul reumatismului se utilizează următoarele teste:
A. Determinarea antiplasmocoagulazei
B. Determinarea fosfatazei alcaline
C. Determinarea antihialuronidazei
D. Determinarea antistreptolizinei O (ASLO)
20. S. pneumoniae cauzează:
A. Scarlatina
B. Pneumonii lobare acute
C. Meningite la copii
D. Enterocolite
E. Ulcer serpiginos al corneei
21. Streptococii posedă următoarele particularităţi:
A. Sunt coci sferici
B. Coci grampozitivi
C. Diplococi cu aspectul boabelor de cafea
D. În frotiuri se aranjează în lanţuri
E. În frotiuri se aranjează în grămezi
22. Maladii poststreptococice sunt:
A. Otite
B. Meningite
C. Sinuzite
D. Reumatismul cardioarticular
E. Glomerulonefrita acută
23. Infecţii streptococice cu poarta de intrare respiratorie:
A. Faringite
B. Angine
C. Scarlatina
D. Pleurite
E. Encefalite
24. Infecţii streptococice cu poarta de intrare cutanată:
A. Piodermita streptococică
B. Hidrosadenita
C. Furunculoza
D. Erizipelul
E. Infecţii ale plăgilor cu celulite şi fasciite
25. Factori de patogenitate caracteristici pentru S. pyogenes:
A. Plasmocoagulaza
B. Fosfataza
C. Hialuronidaza
D. Streptokinaza
E. Streptodornaza
26.Pentru S. pyogenes sunt caracteristici următorii factori de patogenitate:
A. Streptolizina S
B. Streptolizina O
C. Enterotoxina
D. Toxina exfoliativă
E. Eritrotoxina
27. Pentru N. meningitidis sunt caracteristice următoarele caractere de cultură:
A. Formează colonii S, mici, transparente, nepigmentate
B. Formează colonii S, mici, opace, pigmentate
C. Cresc pe geloză ser la 370C
D. Cresc pe geloză ser la 220C
E. Cresc pe geloză la 370C
28. În raport cu localizarea şi forma clinică pentru diagnosticul gonoreei se prelevă:
A. Spălături gastrice
B. Exsudat endocervical
C. Exsudat conjunctival
D. Raclat din erupţiile cutanate
E. Puroi uretral
29. N. meningitidis posedă următoarele particularităţi:
A. Cauzează o infecţie zooantroponoză
16
A. Endo
B. Geloză-sânge
C. Geloză alcalină
D. Geloză ser
E. Geloză semilichidă
52. Pe cale sexuală preponderent se transmit:
A. Treponema pallidum
B. Borrelia burgdorferi
C. Clostridium perfringens
D. Neisseria gonorrhoeae
E. Leptospira pomona
53. În diagnosticul serologic al brucelozei se utilizează reacţiile:
A. De precipitare
B. De neutralizare
C. Wright
D. Huddleson
E. De hemaglutinare directă
55. Genul Brucella reuneşte următoarele specii:
A. B. melitensis
B. B. pertussis
C. B. abortus
D. B. bronhiseptica
E. B. suis
56. Sursa infecţiei în bruceloză:
A. Persoanele bolnave
B. Caprinele
C. Bovinele
D. Suinele
E. Ecvinele
57. Sursa infecţiei în bruceloză poate fi:
A. Persoanele bolnave
B. Caprinele şi ovinele
C. Porcinele
D. Artropodele infectate
E. Bovinele
58. Contractarea brucelozei se poate realiza prin următoarele căi:
A. Prin intermediul acarienilor
B. Aerogen
C. Consum de lapte contaminat
D. Contact cu animalele bolnave
E. Prin înțepătura ţânţarilor
59. În evoluţia brucelozei se pot constata diverse sindroame clinice:
A. Septicemie
B. Afectarea sistemului reticuloendotelial (limfadenite) cu febră ondulantă
C. Afectarea sistemului locomotor (artrite, bursite, artralgii)
D. Afectarea tegumentelor cu exantem maculo-papulos
E Pneumonii interstiţiale
60. Prelevatele recoltate pentru izolarea brucelelor:
A. Sânge
B. Exsudat articular
C. Urină
D. Conținutul rozeolelor
E. Biopsii ganglionare
62. Pentru izolarea brucelelor se pot utiliza următoarele medii ce cultură:
A. Geloză hepatică
B. Mediul Sabouraud
C. Bulion hepatic
D. Geloză salină cu gălbenuş de ou
E. Geloză sânge
63. Izolarea şi cultivarea F. tularensis se realizează prin:
A. Însămânţarea produsului patologic pe mediul Klauberg
B. Inocularea cu material de examint a şoarecilor albi
C. Însămânţarea pe mediul Francis
19
D. M. marinum
E . M. fortuitum
88. Ca factori ce stimulează creşterea şi multiplicarea micobacteriilor patogene pe medii de cultură se
utilizează:
A. Cisteina
B. Asparagina
C. Glutaminatul de sodiu
D. Acidul glutamic
E. Acidul piruvic
89. Pentru B. pertussis sunt caracteristice următoarele caractere cultural – biochimice:
A. Este un microb stric aerob
B. Este strict anaerob
C. Se cultivă pe medii speciale
D. Se cultivă pe medii uzuale
E. Nu fermentează glucidele
90. Factorii de patogenitate caracteristici pentru B. pertussis:
A. Hemaglutinina filamentoasă
B. Flagelii
C. Adenilat-ciclaza
D. Capsula
E. Exotoxina
Streptococii patogeni şi condiţionat patogeni pentru om aparţin serogrupelor:
A. K
B. T
C. A
D. B
E. C
83. În tratamentul specific al difteriei se utilizează:
A. Imunoglobuline omoloage
B. Ser antitoxic heterolog
C. Toxină difterică purificată
D. Anatoxinele difterică+tetanică
E. Bacteriofagi polivalenţi
79. În profilaxia şi tratamentul specific al pestei se utilizează:
A. Vaccin viu atenuat
B. Vaccin inactivat
C. Bacteriofag antipestos
D. Imunoglobulina antipestoasă
E. Ser antitoxic antipestos
78. În diagnosticul de laborator al pestei se utilizează metodele:
A. Bacterioscopică
B. Contraimunoelectroforeza
C. Biologică
D. Reacţia de hemaglutinare directă cu eritrocite de berbec
E. Bacteriologică
54. În structura antigenică a brucelelor se conţin următoarele complexe antigenice:
A. Vi
B. M
C. K
D. A
E. H
36. În diagnosticul rapid al meningitei meningococice se aplică metodele:
A. Depistarea antigenelor prin contraimunoelectroforeză
B. Depistarea anticorpilor prin contraimunoelectroforeză
C. Co- aglutinarea
D. Latex-aglutinarea
E. Reacţia de neutralizare a substanţei toxice