În urmă cu mult timp, într-un tărâm îndepărtat, o bătrână stătea în balansoarul ei și

se gândea cât de multă bucurie i-ar aduce un copil.

Apoi a auzit o bataie în ușă și s-a dus să deschidă. O femeie statea în prag și i-a
spus „Dacă mă lași să dorm aici la noapte , îți voi îndeplini o dorință.”

Bătrâna i-a deschis pentru că i se făcuse mila de femeie și pentru că știa exact ce
dorința voia să-și pună: un copil.

A hrănit-o pe musafira și a lăsat-o să-si facă o baie, apoi a luat seama că era foarte
frumoasă.

Femeia a dormit bine peste noapte, iar cand s-a trezit, înainte să plece, a întrebat-o
pe gazda primitoare: – Ei, ce dorință vrei să îți îndeplinesc?

Femeia și-a amintit cum majoritatea celor pe care îi întâlnea își doreau bogății,
putere și frumusețe. Iar când i-a auzit dorința femeii, nu i-a venit a crede.

– Aș vrea să am un copil.

Femeia a pus o sămânță micuță în mâna bătranei și i-a spus:

– Plantează această sămânță, ud-o cu grijă, vegheaz-o și iubește-o din toată inima.
Dacă faci toate acestea, vei avea un copil.

Bătrâna i-a ascultat sfaturile cu sfințenie. O săptămână mai tarziu, în locul seminței
era o floare galbenă. A doua zi floarea s-a deschis, iar din floare a iesit o fetiță de
dimensiunea degetului mare al bătrânei.

Astfel, femeia a numit-o Degețica.

Bătrâna i-a cusut o rochie micuță, cu fire aurii și i-a pregătit patul într-o coajă de
nucă. Amandoua erau fericite și se bucurau una de prezența celeilalte.

Într-o bună zi, când Degețica s-a dus la culcare, o broască a sărit în camera ei, pe
geam, și a spus – Tu vei fi mireasa perfectă pentru fiul meu.

Broasca a inhatat-o pe Degețica și a dus-o pe o frunza de nufăr, apoi a plecat să-și

caute fiul.

Degețica a început să plângă atât de tare, că peștii din lac au auzit-o și au început
să roadă rădăcina nufărului, ca ea să poată pluti pe lac.
Ore întregi a plutit Degețica pe frunza de nufăr, pănă cănd a ajuns la mal. În timpul
verii, se hrănea cu fructe de padure și cu roua frunzelor.

Dar a venit iarna friguroasă și a fost nevoită să-și găsească un adăpost. Un șoricel
prietenos a lăsat-o să stea la el, însă i-a explicat că nu o poate gazdui prea mult și
că va trebui să se mărite cu un prieten de-al șoricelului.

Plecând să-și cunoasca viitorul soț, Degețica a ajuns într-un tunel unde a găsit o
pasăre ce părea fără suflare. Fetei i s-a facut milă de ea și a vrut să o ingroape, însă
și-a dat seama că pasărea era doar rănită.

A îngrijit-o până ce, la venirea primăverii, pasarea și-a revenit complet și a zburat în
văzduh.

Primavara și vara au trecut, iar Degețica, deși nu-și dorea, se pregătea de nunta cu
viitorul ei soț, soricelul. Exact înainte de nuntă, a auzit un ciripit familiar: era pasarea
pe care ea o vindecase:

– Poti veni cu mine, în țările calde, i-a spus pasărea.

Degețica a sarit pe spatele păsării și a zburat către țările calde. Oamenii de acolo,
care erau la fel de mici ca ea, au numit-o Erin. Acolo Erin a întâlnit un prinț și cei doi
au trăit fericiți împreună, până la adânci bătrâneți.