ATRIBUTUL

A. DEFINIŢIE

Partea secundara de propoziţie care determina un substantiv

sau un substitut al acestuia (pronume sau numeral):
 Elevul harnic învaţă.
Noi, elevii, mergem în excursie.
Doi dintre ei au plecat.
- Răspunde la întrebările: care? ce fel de? cât? câtă? câţi? câte? al
(a, ai, ale) cui? al (a) câtelea (câta)?
- Atributul se recunoaşte după întrebări şi după termenul regent,
iar felul lui se stabileşte după partea de vorbire prin care se exprimă.

B. CLASIFICAREA ATRIBUTELOR

1. Atributul substantival se exprima printr-un substantiv propriu-

zis sau provenit din alte părţi de vorbire ori prin numeral cu valoare
substantivală şi se împarte în:
a) atribut substantival genitival care stă în cazul G, fără
prepoziţie sau locuţiune prepoziţională şi se exprimă prin:
- substantiv comun sau propriu:
 Cartea elevului este îngrijită.
Meritul lui Mihai este apreciat.
- numeral cardinal ordinal, colectiv, distributiv şi fracţionar:
 Meritele celor trei sunt de necontestat.
b) atribut substantival prepoziţional, care stă în cazurile Ac,
G şi D, precedate de prepoziţii sau locuţiuni prepoziţionale şi se
exprimă prin:
- substantiv comun sau propriu:
 Cartea de citire este pe banca.
Măsurile împotriva lui Mihai au fost nedrepte.
Oameni asemenea părinţilor lui, rar găseşti.
- numeral cardinal, ordinal, colectiv, fracţionar, distributiv
 Cărţile de la cei doi au fost interesante.
Mergem în grupuri de câte doi.
 Sancţiunile împotriva celor doi au fost aspre.
Succesul datorită celor doi a fost impresionant.
c) atribut substantival apoziţional, care aduce o explicaţie,
face o precizare ş stă în toate cele cinci cazuri, exprimându-se prin:
- substantiv comun sau propriu:
 Elevul Popescu învaţă.
Pe elevul Popescu l-am văzut în oraş.
Pe colegul meu, pe Mihai, l-am văzut în parc.
I-am dat vecinului meu, lui Gigel, o minge.
Cartea băiatului său, a studentului, mi-a folosit.
Băiete, elevule, vino la mine!
- numeral cardinal, ordinal, colectiv, fracţionar:
 Colegii mei, doi dintre ei, au fost la meci.
Se ia această parte, o doime, din întreg.
Nu eliminăm decât o parte, o treime.
Îi dau copilului, celui de-al doilea, o minge.
Cărţile lor, ale amândurora, mi-au fost de folos.
d) atribut substantival în Ac. şi D. fără prepoziţie:
 Satisfacerea un timp a doleanţelor este o necesitate.
El este nepot Mariei.
Am asistat la înmânarea de medalii unor sportivi.

2. Atributul pronominal se exprimă prin pronume de diverse feluri

şi are aceleaşi feluri ca şi atributul substantival:
a) atributul pronominal genitival
 Cărţile lor se află pe bancă.
b) atribut pronominal prepoziţional:
 Cărţile de la el sunt interesante.
Lauda de sine nu miroase a bine.
De care carte citeşti?
c) atribut pronominal apoziţional:
 Colegii, ei, n-au fost de acord cu propunerea făcută.
Pe fratele meu, pe el, nu îl vorbeşte nimeni de rău.
Băiete, tu de acolo, vino repede!
d) atribut pronominal în dativ fără prepoziţie:
 Păru-i atingea pământul.
Atribuirea de premii acestora le-a stârnit invidia.
- atributul pronominal, cu excepţia celui apoziţional, nu se acordă cu
termenul regent.

3. Atributul adjectival se exprima prin adjective propriu-zise, prin

adjective pronominale şi prin părţi de vorbire cu valoare adjectivală:
- adjective propriu-zise, la orice grad de comparaţie:
 Elevul harnic învaţă.
- adjective pronominale posesive, de întărire, demonstrative,
nehotărâte, interogative, relative, negative:
 Cărţile mele sunt noi.
El însuşi a fost acolo.
Toţi copiii sunt acolo.
- numerale cardinale, ordinale, colective, distributive,
multiplicative:
 Doi elevi învaţă.
Al treilea elev citeşte.
Amândoi copiii au plecat.
- verbele la participiu şi gerunziu acordat:
 Cartea citită mi-a plăcut.
Coşuri fumegânde poluează atmosfera.
- atributul adjectival se acordă întotdeauna în gen, număr şi caz cu
termenul regent.
4. Atributul verbal se exprimă prin verbe la modurile infinitiv supin
şi gerunziu neacordat:
 Elevii au datoria de a chiuli.
Problema de rezolvat n-a fost dificilă.
Pomi gemând de rod străjuiesc şoseaua.
5. Atributul adverbial se exprimă prin adverbe cu sau fără
prepoziţii şi prin locuţiuni adverbiale:
 Sportivii exersează mersul înapoi.
Băiatul de acolo este prietenul meu.
Staţionarea în faţă este interzisă.
6. Atributul interjecţional se exprimă prin interjecţie:
 Strigătul bravo! se auzea pe tot stadionul.