Textul 1
După ce am ajuns acasă, am fugit în pod, pentru că aveam vreo 2 ore libere, cât
era dus frate-mio cu mama la cumpărături, să-i ia nu știu ce jucărie pentru care se
scâncește de ceva vreme.
Mă gândeam că ar trebui să văd cum s-a încheiat chestia cu otomanii și Mihai
Viteazul, dar nu prea știam cum să o apuc, de frică să nu nimeresc în toiul luptei sub
copitele vreunui cal!(...) Zis și făcut, m-am gândit la momentul de după încheierea
luptei și, râcâind rana de la deget, trecând cu ea peste scrisul bunicului...m-am trezit
dintr-odată lângă un ins întins pe jos, de parcă am fi fost amici și stăteam la taclale. S-a
uitat la mine LUUUNG, nedumerit, dar nu părea speriat de apariția mea acolo. Cred că
nu l-ar fi speriat în momentul ăla NIMIC!
- Domnule, nu vă supărați, sunteți soldat în armata lui Mihai? Ați venit să
luptați pentru apărarea patriei și alungarea otomanilor!
Căci așa mă gândeam eu că trebuie să fie, Sergiule!
- Sunt soldat în armata lui Mihai, dar am venit să lupt mai ales pentru bani,
aceasta nu e patria mea, deși n-aș spune că mi-e indiferentă alungarea cât mai departe
a otomanilor!
Mă băgase iar în ceață, cum adică lupta pentru bani și ce era cu dezinteresul
acela pentru patrie, când eu mă așteptam, după cum înțelesesem din caietele Bunicului,
ca toate luptele astea să fie duse mai ales pentru țară, din patriotism. Cred că mi-a
simțit nedumerirea, aveam probabil o privire zăpăcită, așa că a continuat:
- Sunt lefegiu, soldat mercenar, cum sunt mulți de-aici, aduși din toate țările,
pe bani, pentru luptă. Eu sunt din Toscana. Suntem soldați antrenați, care știm mânui
armele. Nu mai e ca pe vremuri, copile, când armata era formată din țărani! Acum, cu
armele astea noi și cu toate strategiile de luptă, e nevoie de oameni antrenați special. De
unde să știe țăranii, care se ocupă cu munca pământului, bieții de ei?
M-am distrat în gândul meu auzind de armele noi, dar mi-am zis că probabil avea
dreptate, erau noi pentru acele vremuri.(...)
- Dar tu de ce mă întrebi toate astea , copile? Și, la urma urmei, cine ești tu,
de unde vii, ce cauți aici?
M-am gândit să risc un răspuns adevărat, pentru a vedea ce reacție o să aibă.
Precaut de această dată, aveam la mine un pulverizator cu apă, îl țineam la îndemână
în buzunar, să-mi pot curăța repede înțepătura de la deget, pentru orice eventualitate,
să o pot tuli repede acasă:
- Domnule, eu sunt din viitor, din viitorul îndepărtat și am venit să văd cum s-
au petrecut lucrurile pe-aici.
Nu părea deloc surprins, cum îți spuneam, după luptă cred că nu îl mai putea
surprinde nimic.
Istoria lui Răzvan, Horia Corcheș
Textul 2
-Sisoe se suie seara sus să sară scara singur, spuse Cass, atentă să pronunțe
fiecare consoană. Sisoe se suie seara sus să sară scara singur.
Josie ridică privirea din volumul unu al „Cursurilor de istorie naturală de la
Brown University”.
-Chiar trebuie să repeți aceeași frază de atâtea ori?
-Trebuie să repet fiecare rând de douăsprezece ori înainte de a trece la
următorul, răspunse Cass foarte serioasă. Doamna Gubbins zice să nu îmi fac probleme
dacă te enervez acum, pentru că, într-o zi, o să fii extrem de mândră de mine.
Josie își dădu ochii peste cap înainte de a face, nu foarte convinsă, încă o
încercare de a înțelege textul foarte dens din fața ei. Își prinse bărbia în palmă,
întrebându-se dacă ar fi zis cineva ceva în caz că s-ar fi băgat înapoi în pat la trei după-
amiaza. Apoi, prin hârșâitul ritmic produs de acul care ajunsese la capătul
înregistrării, peste recitările plictisitoare ale surorii ei, i se păru că aude o voce.
Josie?
Dădu din cap într-o parte și în cealaltă, ca o pasăre.
Cass?
-Șșșș, spuse Josie. Taci o secundă. Auzi?
Cass se opri din vorbit și ochii i se făcură cât cepele când auzi vocea care venea
din pâlnia fonografului.
Josie, ești acolo?
- Nu înregistrezi pe acel cilindru, spuse Josie rar.
Fetele se opriră, așteptând.
Te aud! se auzi atunci o voce de băiat. Prin pâlnia fonografului!
-E Alec! strigă Cass.
-Nu se poate!(...)Cum ai ...?începu Josie, aproape în șoaptă. Am crezut că nu o să
mai vorbesc niciodată cu tine. Și să vorbesc- să vorbesc de-adevăratelea! Cum ai reușit?
Mi-ai lăsat o scrisoare, în care îmi spuneai ce să fac.
Josie se încruntă.
-Dar eu...
Încă nu mi-ai scris-o , dar o vei scrie. Înțelegi? Tu cea din viitor mi-a scris mie celui
din trecut. Nu că e ceva care te dă pe spate?
-Te dă pe spate, murmură ea. Da, bănuiesc că așa e. (...)
Le povesti cum o găsise pe doamna Gubbins și despre cutia cu „capsula
timpului”, din fostul dulap al lui Emily. Am găsit și cilindrii ăștia de ceară, i-ai pus tu
într-o cutie pentru noi, iar tatăl lui Danny ne-a dat voie să împrumutăm un fonograf
vechi.(...)
-M-ai vedea? spuse Josie ezitând. În epoca ta?
Ți-ar plăcea foarte tare aici, Josie. Femeile pot face tot ce vor.
-Desigur , știi că noi nu putem vota. Este singurul aspect asupra căruia sunt de
acord cu mama.
O să votați, spuse el. Am căutat. Femeile din New York primesc drept de vot în 1917.
Asta e anul viitor. Și în 1920 va exista un amendament la Constituție. Apoi, vor putea vota
toate femeile din America.
-Anul 1920 pare peste o veșnicie, spuse ea. Aș vrea să trăiesc în viitor. Viața
trebuie să fie mult mai ușoară și mai corectă.
6. Menționează, în câte un enunț, tiparul textual din fiecare dintre fragmentele de mai
jos:
a) „ - Domnule, nu vă supărați, sunteți soldat în armata lui Mihai? Ați venit să
luptați pentru apărarea patriei și alungarea otomanilor! (...)
- Sunt soldat în armata lui Mihai, dar am venit să lupt mai ales pentru bani,
aceasta nu e patria mea, deși n-aș spune că mi-e indiferentă alungarea cât mai departe
a otomanilor!”
b) „Josie își dădu ochii peste cap înainte de a face, nu foarte convinsă, încă o
încercare de a înțelege textul foarte dens din fața ei. Își prinse bărbia în palmă,
întrebându-se dacă ar fi zis cineva ceva în caz că s-ar fi băgat înapoi în pat la trei după-
amiaza. Apoi, prin hârșâitul ritmic produs de acul care ajunsese la capătul
înregistrării, peste recitările plictisitoare ale surorii ei, i se păru că aude o voce.”
6
puncte
7. Prezintă, în cel puțin 30 de cuvinte, o legătură care se poate stabili, la nivelul
conținutului, între fragmentul din romanul Istoria lui Răzvan de Horia Corcheș și
fragmentul extras din romanul Prietenul din viitor de Camille DeAngelis .
6 puncte
8. Crezi că oamenii pot călători în timp prin cărțile pe care le citesc ? Justifică-ți
răspunsul, în 50 – 80 de cuvinte, valorificând textul 1.
6 puncte
9. Asociază fragmentul din Istoria lui Răzvan de Horia Corcheș cu un alt text
literar studiat sau citit ca lectură suplimentară, în 50 – 80 de cuvinte, prezentând o
asemănare și o deosebire dintre ele.
6 puncte
B. Scrie răspunsul pentru fiecare dintre cerințele de mai jos.
4. Transcrie din fragmentul de mai jos trei verbe aflate timpuri diferite
ale modului indicativ, pe care le vei preciza.
6 puncte
” Își prinse bărbia în palmă, întrebându-se dacă ar fi zis cineva ceva în caz
că s-ar fi băgat înapoi în pat la trei după-amiaza. Apoi, prin hârșâitul ritmic
produs de acul care ajunsese la capătul înregistrării, peste recitările plictisitoare
ale surorii ei, i se păru că aude o voce. ”