SURSSE DE ENERGIE

Surse de energie
Energia reprezinta capacitatea unui corp sau a unui sistem fizic de a efectua un lucru
mecanic, la trecerea dintr-o stare in alta stare data. Se masoara in jouli (J).

Energia primara este energia bruta, netransformata, continua, de purtatorii naturali de

energie. Energia primara poate fi captata, transformata si utilizata de catre om prin folosirea
unor instalatii si dispozitive.

 În sens comun, prin surse de energie se înţeleg materialele şi tehnologiile folosite pentru

obţinerea diferitelor forme de energie necesare dezvoltării societăţii. Aceste surse trebuie să
se găsească în cantităţi corespunzătoare şi să fie exploatabile convenabil din punct de
vedere tehnic, economic şi al unei perspective durabile.

Energiile alternative
 Energiile alternative folosesc puterea inerentă a unor surse naturale ca
vântul, mareele, soarele. Unele sunt epuizabile, altele regenerabile.
 
Energia solară
 
 Căldura solară poate fi folosită pentru a produce energie. Cea mai simplă formată e
un geam îndreptat spre Sud.
 Panourile solare montate pe acoperiş sunt folosite pentru căldură şi apă. În Israel,
panourile solare asigură apa caldă în peste 80% din case.
 La o scară mai mare, un şir de oglinzi care urmăresc soarele îi reflectă lumina spre
un turn în care încălzeşte apă sau abur care pune în mişcare turbinele electrice.
 Altă metodă foloseşte celule fotovoltaice montate pe acoperiş care absorb lumina
solară şi o transformă direct în electricitate. Ţări în curs de dezvoltare precum Republica
Dominicană, Sri Lanka şi Zimbabwe sunt printre primele care folosesc această tehnică.        
Energia hidroelectrică
 
Forţa apei în cădere pune în mişcare turbinele care produc electricitate. Apa este
adunată într-un lac de acumulare şi canalizează printr-un baraj. Condiţiile pentru
energie hidroelectrică este un curent puternic şi rapid de apă şi o înălţime
semnificativă de la care sa cadă apa.
E o sursă inepuizabilă, dar barajele au o viaţă limitată. Principalii utilizatori
sunt Norvegia şi Brazilia, unde hidroenergia depăşeşte 90% din consumul de energie
electrică, SUA, Canada, China şi Rusia                                  

Energia eoliană
Puterea vântului acţionează asupra morilor de vănt şi turbinelor care generează
energie.
O fermă eoliană are nevoie de un loc cu vânt constant dintr-o direcţie stabilă, cum ar
fi trecătorile din munţi, coastele şi insulele. Cei mai importanţi utilizatori
sunt SUA, Germania, Danemarca şi India.
 Surse de energie primară

              În categoria surselor de energie primară  intră toate formele  de energie care

pot fi preluate şi valorificate în mod direct: chimică, nucleară, luminoasă, energia
apelor şi a vântului.

 Energia înmagazinată în combustibili fosili (sub formă de energie chimică). Aceast
a se pune în libertate prin reacţii chimice de oxidare care au loc
cu degajare de  căldură (energie termică).
După starea de agregare, combustibilii pot fi:

 Solizi: lemn, cărbuni fosili;

 Lichizi: petrol;
 Gazoşi: gaze naturale,
          Cărbunii constituie o sursă importantă de energie deoarece se găsesc în cantităţi foart
e mari, zăcămintele sunt răspândite uniform pe întreaga planetă.  
Ca dezavantaje amintim instalaţiile necesare complicate, sulful conţinut de cărbune  este put
ernic poluant.
          Petrolul este cea mai importantă sursă energetică mondială, are putere calorică foarte
mare, poate fi desulfurat înainte de ardere. Inconvenientul constă în faptul că zăcămintele de
petrol sunt plasate doar în câteva zone ale globului, iar rezervele sunt mai mici decât cele de
cărbune.

          Gazele naturale necesită instalaţii simple de ardere, au putere calorică bună, dar sunt
mai dificil de transportat şi depozitat, iar rezervele sunt limitate. Gazul metan nu dă reziduuri
la combustie şi nu prezintă impurităţi, iar GPL –ul este utilizat drept combustibil în zonele în
care nu există reţea de gaz.

2. Energia nucleară  conţinută în combustibilii nucleari poate fi transformată în energie

termic prin reacţii de fisiune sau de fuziune nucleară. Energia termică astfel obţinută poate fi
folosită doar după transformarea în energie electrică.

3. Energia  solară   poate fi captată,şi folosita sub formă
de caldură în aplicaţii termo-solare (prin panouri
solare), sau poate fi transformată direct în electricitate cu ajutorul celulelor f
otovoltaice (CF). Tehnologiile "termo-solare" folosesc căldura razelor de soare pentru a p
roduce apă caldă, energie electrică şi pentru a încălzii unele locuinţe. Aplicaţiile termo-solare 
se întind de la un simplu sistem rezidenţial de încălzire a apei până la staţii foarte mari
de generare a energie electrice. Panourile fotovoltaice sunt în ziua de azi din ce în ce
mai folosite, mai ales în zonele izolate, în care nu
se poate  produce energie electrică prin metode convenţionale. Sistemele fotovoltaice sunt u
şor de mânuit, au nevoie rar de întreţinere şi nu poluează mediul înconjurator. 

4. Energia eoliană  este produsă prin captarea energiei cinetice a deplasăării unor mase de

aer sub formă de vânt datorită diferenţelor de presiune. Deşi energia eoliană reprezintă una
dintre alternativele la utilizarea combustibilior fosili, prezintă o serie de dezavantaje legate de
faptul că vântul nu bate în permanenţă, cele mai multe instalaţii produc zgomot, poluarea
fonică putând constitui o problemă şi uneori se poate produce accidentarea păsărilor.

Harta potenţialului solar  Harta potenţialului eolian 

5. Energia hidraulică  este o formă de energie utilizată din cele mai vechi timpuri
la morle de apă şi alte tehnologii tradiţionale, iar în prezent este exploatată pentru
producerea energiei electrice cu ajutorul turbinelor hidraulice. Este considerată o formă de
energie regenerabilă, datorită circuitului continuu al apei în natură întreţinut de energia
Soarelui. Tot forme de energie hidrauliccă sunt considerate energia valurilor şi cea a
mareelor.

Cădere de apă

6.  Energia mareo motrică  este datorată fluxului şi refluxului marin şi rezulta din fortele

gravitationale ale Soarelui şi Lunii, precum şi ca urmare a rotatiei terestre.  Mareele se
produc cu regularitate în anumite zone de litoral de pe glob, cu amplitudini care pot ajunge
uneori la 14 -18 m, determinând oscilaţii lente de nivel ale apelor marine. Principiul de
utilizare a energiei mareelor în centrale mareomotrice, de altfel singura sursă folosită în
prezent din cele enumerate mai sus, constă în amenajarea unor bazine îndiguite care să
facă posibilă captarea energiei apei, declanşată de aceste oscilaţii, atât la umplere (la flux),
cât şi la golire (la reflux).

7. Energia valurilor constă din mişcarea de suprafaţă a valurilor şi din fluctuaţiile de presiun
e de
sub suprafata apei. Dispozitivele pentru captarea energiei valurilor se instaleaza linga mal,
in depărtare sau în larg. Pe lângă avantajele evidente captarea energiei valurilor are şi unele 
dezavantaje precum impactul vizual şi fizic asupra habitatului marin, scurgerile toxice ale lichi
delor folosite in constructia dispozitivelor de captare si conflictul cu navele comerciale.

8. Energia geotermală e o categorie particulară a energiei termice pe care o conţine scoarţa

terestră. Cu cât se coboară mai adânc în interiorul scoarţei terestre, temperatura creşte şi
teoretic energia geotermală poate fi utilizată tot mai eficient. Energia geotermala este
utilizata la scara comerciala, incepand din jurul anilor 1920, cand a inceput sa fie utilizata in
special caldura apelor geotermale, sau cea provenita din gheizere
pentru incalzirea locuintelor sau a unor spatii comerciale. Este nepoluantă şi  regenerabilă si
poate fi folosita in scopuri diverse: incalzirea locuintelor, industrial sau pentru producerea de
electricitate  

Resursele alternative  de energie sunt hidrogennul, biomasa şi metanolul.

             Hidrogenul este cheia obţinerii în viitor a unei energii având cel mai înalt conţinut
energetic pe unitatea de greutate dintre toţi combustibilii cunoscuţi. Cu unele excepţi (de
exemplu, motoarele rachetă hidrogenul nu poate fi folosit direct pentru a produce energie. El
trebuie să fie convertit în energie electrică. Se poate stoca şi transporta uşor şi este
nepoluant.

            Biomasa este
partea biodegradabilă a produselor, deşeurilor şi
reziduurilor din agricultură, inclusiv substanţele vegetale şi animale,
silvicultură şi industriile conexe, precum şi partea biodegradabilă a
deşeurilor industriale şi urbane. Biomasa reprezintă resursa regenerabilă cea mai
abundentă de pe planetă. Aceasta include absolut toată materia organică produsă prin
procesele metabolice ale organismelor vii. Biomasa este prima formă de energie utilizată de
om, odată cu descoperirea focului. Energia înglobată în biomasă se eliberează prin metode
variate, care însă, în cele din urmă, reprezintă procesul chimic de ardere (transformare
chimică în prezenţa oxigenului molecular, proces prin excelentă exergonic). Biomasa poate fi
prelucrată în brichete sau peleţi.
 Peleti

         

 Mai jos este prezentată structura unui cazan folosit pentru arderea rumeguşului de lemn,
care poate fi folosit la centrale termice:

1-rezervor cu rumegus; 2-alimentator cu combustibil; 3-camera de alimentare cu aer; 4-focar

de ardere; 5-camera de racire; 6-tevi de evacuare a fumului

            Metanolul este cel  mai simplu alcool, care conţine un singur atom de carbon. este
un lichid incolor, insipid, cu un miros foarte slab şi este cunoscut sub denumirea de "alcool
de lemn". Metanolul este unul dintre combustibilii care ar putea înlocui benzina sau 
motorina, folosit drept combustibil pentru autoturisme. Este mai puţin inflamabil decât
benzina dar mai puţin poluant.
 Metanol

            Unul din dezavantajele energiilor alternative
regenerative este costul procesului continuu de cercetare cu scop de
a creste eficienta sistemelor de captare si convertire a energiei in electricitat
e.
              Hidrogenul. Înainte de descoperirea sa, hidrogenul a fost confundat cu alte gaze. În
1766, chimistul englez Henry Cavendish a arătat că hidrogenul se formează la aplicarea
acidului sulfuric pe metale si astfel este considerat descoperitorul hidrogenului. Ulterior, a
arătat că, apa este rezultatul reacţiei dintre hidrogen si oxigen. În 1781, Joseph Priestley a
numit acest gaz “aerul inflamabil”. Chimistul francez Antoine Laurent Lavoisier a dat acestui
gaz denumirea de hydrogenium (formează apa). Hidrogenul lichid a fost produs prima data
în 1898 de James Dewar. Hidrogenul este cel mai frecvent element din Univers. În spaţiu
este prezent în trei forme: ioni (protoni), atomi si molecule biatomice. Pe Terra apare doar în
molecule. În combinaţie cu alte elemente hidrogenul este foarte raspândit, iar cea mai
frecventă şi importantă formă este apa (H2O). Apa este baza vieţii.             Hidrogenul are
proprietăţile unui gaz si se ridică, datorită densităţii sale mai mici decât cea a aerului. Atenţie
la folosirea hidrogenului în spatii închise, unde poate avea loc periculosul amestec de
hidrogen şi aer şi care explodeaza. În figura de mai jos sunt prezentate valorile energetice la
diferite tipuri de combustibil. Din grafic se poate observa diferenţa mare dintre hidrogen şi
alte tipuri de