Sunteți pe pagina 1din 2

pentru

nt
e

p[
suplim

rin i
\
Psihologie echilibrul emo\ional
Echilibrul emoţional a fost numit diferit de-a lungul timpului, căutându-se formula cea
mai potrivită: sănătate mintală (fără nicio legătură cu patologicul), inteligenţă
emoţională, cunoaștere emoţională, dezvoltare socioemoţională, bunăstare emoţională,
ș.a.m.d. Există o prejudecată, și anume că oamenii trebuie să se conducă în viaţă cu
ajutorul raţiunii, nu al sentimentelor. Dar ideile pot fi greșite, așa cum și sentimentele
pot întuneca judecata. Ceea ce într-adevăr contează este echilibrul emoţional.
Acest concept este unul complex, cuprin- Fără îndoială, copiii au temperamente dife-
zând diferite capacităţi interdependente. rite şi există băieţei şi fetiţe cu adevărat
De exemplu, capacitatea de a iniţia relaţii năzdrăvani. Un temperament activ, exploziv,
pozitive şi de a le continua, incluzând întâi de tipul: „mai întâi face şi apoi gândeşte”,
relaţiile din familie, apoi pe cele din mediul este greu de strunit. Şi, oricum, are hazul
mai larg, mai ales relaţiile cu educatoarea/ lui. Dar nici un temperament calm, de tipul:
profesorul şi cu alţi copii; capacitatea de a-şi „e cuminte, unde-l pui acolo stă”, nu e lipsit
forma deprinderi socioemoţionale necesare de surprize. Şi, în general, un temperament
cooperării cu alţii, copii sau adulţi; energic nu presupune dezechilibru emo-
capacitatea de a-şi exprima emoţiile şi ţional, aşa cum nici un temperament calm
sentimentele în mod adecvat (nonviolent); nu înseamnă echilibru.
capacitatea de a-și consolida comportamen- Poate că soluţia se găseşte în altă parte.
tul emoţional din experienţe cotidiene.
Ce pot s[ fac, a§a este el! mediul emo\ional
Toate bune şi frumoase, dar cum anume Unicitatea oricărui copil este demon-
trebuie să fie copilul în mod strată atât în ceea ce privește datele bio-
concret? Toți copiii, indi- logice, cât și în cele referitoare la perso-
ferent că sunt mai mici sau nalitate. Dar toți copiii au posibilitatea
mai mari, tind să reac- de a învăţa şi de a se dezvolta. Şi de aici
ţioneze direct şi exploziv. lucrurile devin şi mai clare. Dacă ne
Adesea, aceste izbucniri reamintim că un copil începe să înveţe
sunt confundate cu răsfăţul încă din momentul naşterii şi se dezvoltă
şi atunci sunt blamaţi părin- pe măsură ce învaţă, este evident că
ţii sau bunicii. Dacă adulţilor le mediul familial este primul răspunzător
pasă de „opinia publică”, atunci ei pentru învăţare, iar în interiorul acestui
încearcă să își disciplineze copilul mediu relaţia umană este cea care
sau nepotul. contează cu adevărat.
În funcţie de ceea ce cred ei Înainte ca un copil să înveţe literele
despre educaţie, aceștia pot utiliza şi cifrele, înainte ca el să înveţe să meargă
metode nerecomandabile, cum ar şi să vorbească, el are nevoie de o
fi măsurile restrictive (ce pot ajun- experienţă pozitivă a interacţiunilor
ge la duritate) sau mituirea. umane. Însăşi dezvoltarea normală a
Uneori, adulții din preajma copi- creierului depinde de aceste relaţii
lului dau vina pe temperamentul pozitive ale copilului cu persoanele de
acestuia. referință.

6
să aibă o anume detaşare, un ochi obiectiv
ESTE CONSTRUIT de ADUL\I... care să privească atent copilul, o ureche
Relaţiile de referință sunt iniţiate în atentă, care să-l audă şi să-l asculte în
întregime de adult. El este cel răspunză- fiecare clipă. În acest fel, pe lângă plăcerea
tor de viaţa emoţională a copilului în reciprocă, adultul trebuie să aibă grijă de
prezent, dar şi în viitor, pe măsura confortul fizic şi emoţional al copilului.
dezvoltării sale, inclusiv în perioada Fără îndoială, toţi am asistat la scene în care
adultă. De aceea, adultul este obligat să un copilaş este sărutat, ridicat de la pământ,
promoveze aceste relaţii, să le constru- îmbrăţişat de zeci de ori în pofida protes-
iască cu dragoste şi responsabilitate. telor sale, până începe să plângă. „Pofta” de
Ce ar însemna acest lucru? De obicei, iubire a adultului a fost satisfăcută. Dar
adultul îşi îmbrăţişează, își leagănă copilul? Data viitoare când îl va zări, va
copilul pentru plăcerea sa proprie. încerca să se îndepărteze sau chiar să se
Nimic nu este mai atrăgător, mai demn ascundă de adultul „violent.” Autocontrolul
de iubit, mai important pe lume decât ar fi prima lecţie de echilibru emoţional (şi
copilul și nimic nu este greu când e nu numai) care ar putea fi oferită
vorba de a sta cu acesta cât mai mult. copilului.
Dar facem acest lucru, în principal, f[r[ exager[ri!
pentru plăcerea noastră de adult, pentru Așadar, cum am putea să ne bucurăm
a ne umple sufletul nostru de adult. Fără de relaţia părinte-copil și cum am putea să
îndoială, este foarte important acest oferim o iubire stimulativă, confor-
lucru. Dar nevoia copilului? tabilă, echilibrată cu acesta?
Lucrurile nu vor fi com-
… \in]nd cont de nevoia plicate dacă vom adopta un
de afec\iune a copilului comportament controlat atât
Desigur, e aceeaşi într-un fel: de a fi cu el, cât și cu ceilalţi membri
iubit, de a fi ţinut în braţe, legănat şi aşa ai familiei, oferindu-i astfel
mai departe. Totuşi, în mod paradoxal, este copilului un model permanent
nevoie ca în această relaţie de iubire adultul de echilibru emoţional.

Desen realizat de Ioana Fleacă,


Grădinița cu PP nr. 273, București