Procese congnitive senzoriale

I. Senzațiile sunt procese psihice cognitive senzoriale elementare de cunoaștere a

însușirilor concrete, luate separat, ale obiectelor și fenomenelor, când acestea stimulează
receptorul unui singur analizator sau organ de simț.
Caracteristici generale ale senzațiilor:
• sunt considerate izvorul cunoașterii pt. că ele sunt primele care apar (imediat după naștere) și pe baza
lor se formează celelalte procese
• sunt imagini primare pt că depind de contactul direct dintre stimul și organul de simț
• imaginea este fragmentată pt că fiecare analizator ne oferă imagini de un anumit gen
• nu se poate modifica voluntar

Calități ale senzației:

o Modalitatea care exprimă dependența fiecărei senzații de acțiunea unei anumite categorii de
stimuli (luminoși, sonori, mecanici etc.) și de existența unui aparat specializat de realizare (vizual,
gustativ, auditiv etc., vorbindu-se astfel despre senzații vizuale, auditive, gustative etc.).
o Intensitatea care exprimă gradul de pregnanță și încărcătura energetică a senzației. Ea este
proporțională cu intensitatea stimulului modal specific și depinde de starea organismului și de
nivelul actual al sensibilității analizatorului.
o Durata reflectă perioada de timp pe parcursul căreia acționează stimuluI. Totuși senzația nu
apare imediat după stimulare, ci cu o anumită întarziere (100- I50 miimi de secundă)- perioadă
numită latență și nu dispare imediat ce a încetat acțiunea stimulului, ci mai continuă câteva miimi
de secundă- fenomen numit efect de postacțiune.
o Tonalitatea afectivă este caracteristica senzațiilor de a fi însoțite de trăiri afective de plăcere,
tensiune, depresie, neplăcere etc. Această caracteristică depinde atât de proprietățile
obiective ale stimulilor, cât și de experiența personală în raport cu un stimul sau cu altul.

II. Percepțiile
Percepția este procesul psihic cognitiv senzorial prin care cunoaștem obiectul, în
totalitatea însușirilor concrete, când acesta acționează asupra organelor de simț.
Caracteristici generale ale percepțiilor:
• sunt procese primare pentru că necesită contactul direct dintre organele de simț și stimul
• sunt imagini complexe pentru că oferă date despre caracteristicile esențiale dar și de detaliu ale
obiectelor ce stimulează organul de simț
• sunt imagini integrale pentru că oferă o imagine completă a obiectului ce stimulează organul de simț
(nu fragmentată precum la senzație)
• percepțiile nu pot fi modificate voluntar
• apar după luna a 4a de viață, pe baza senzațiilor
Tipuri de percepție:

1. Percepția spațiului. Spațiul este infinit și nu poate fi perceput în totalitate. Noi percepem doar
însușirile spațiale ale obiectelor: formă, mărime, poziție relativă, dimensiuni, distanțe, relief etc. cu
ajutorul văzului, chinesteziei, tactului și al auzului. Vederea obiectelor tridimensional este numită
perspectivă sau percepție spațială.
2. Percepția timpului. Timpul este infinit și nu poate fi perceput ca atare. Noi putem să percepem numai
caracteristicile temporale ale elementelor: continuitate- discontinuitate, succesiune, simultaneitate și
durată. Percepția timpului presupune memoria care face posibilă axa trecut-prezent-viitor.
3. Percepția mișcării. Se referă la modificările observate la nivelul poziției obiectelor, unele față de
altele, sau a poziției subiectului față de acestea.

III. Reprezentarea
Definiția: Reprezentarea este proces cognitiv-senzorial de semnalizare în forma unor
imagini unitare, dar schematice, a însuşirilor concrete şi caracteristice ale obiectelor şi
fenomenelor, în absenţa acţiunii directe a acestora asupra analizatorilor.
Caracteristici generale:
• reprezentarea e un proces dual pentru că este clasificată în rândul proceselor psihice cognitive
senzoriale (pt. că necesită o întâlnire prealabilă cu obiectul ce urmează să fie reprezentat) ,dar se
manifestă precum un proces cognitiv superior de tip gândire (pt că imaginea unui obiect poate fi
reprezentată în lipsa obiectului si în cadrul imaginii reprezentate se regăsesc doar însușirile
schematice, esențiale ale obiectului, nu și cele de detaliu).
• Imaginea este secundară pt că nu presupune prezența obiectului ci doar o cunoaștere a sa prealabilă.
• Imaginea poate fi modificată voluntar (pt că la nivel mental noi ajungem să modificăm subiectiv
imaginile percepute cândva)
• imaginea este schematică pt. că oferă doar caracteristicile esențiale ale obiectelor reprezentate.
• apare pe la vârsta de 7- 8 luni după naștere