ISTORICUL BRÂULUI MAICII DOMNULUI

Conform Tradiţiei, Cinstitul Brâu a fost ţesut de însăşi Maica Domnului.

După Adormirea sa, aceasta l-a dăruit Sfântului Apostol Toma, în timp ce era adus
prin văzduh în locul unde ea fusese îngropată.
Până în secolul al IV-lea, Brâul s-a păstrat la Ierusalim.
După un scurt transfer în Capadochia, Brâul a fost adus iar în Oraşul Sfânt de către
împăratul Teodosie cel Mare (379-395).
Fiul acestuia, Arcadie, salvat în mod miraculos de la înec, în anul 380, de însăşi
Maica Domnului, l-a adus la Constantinopol în 395.
Aici a fost păstrat pe rând în mai multe biserici, printre care şi cea numită Vlaherne,
de care se leagă praznicul Acoperământul Maicii Domnului (1 octombrie).
Din biserica Vlaherne Brâul a fost dus în bazilica "Sf. Sofia" din Constantinopol.
Împărăteasa Zoe, soţia lui Leon cel Înţelept (886-912), vindecată de duh necurat cu
puterea Cinstitului Brâu, l-a cusut cu fir de aur, formă în care se păstrează şi astăzi, şi l-a
reaşezat în racla dăruită cu mult timp în urmă de împăratul Arcadie.
În calendarul ortodox, evenimentul reaşezării Brâului în raclă este pomenit la 31
august.
În secolul al XIII-lea, trimişii regelui bulgar Ioniţă Caloian iau Brâul de la
Constantinopol ; un secol mai târziu, susţine L. Uspenski, cneazul sârb Lazăr I (1372-1389)
dăruieşte Brâul mânăstirii Vatoped din Muntele Athos.
După alte surse Brâul a fost dăruit acestei mânăstiri de împăratul bizantin Ioan
Cantacuzino (1347-1355), care mai târziu va intra în obştea monahală de aici.
Există mărturii istorice referitoare la evlavia românilor pentru Brâul Maicii Domnului
încă din evul mediu.
Astfel, între anii 1512 şi 1520, domnitorul Ţării Româneşti, Neagoe Basarab, a înnoit
incinta mânăstirii Vatoped şi a construit un paraclis cu hramul "Brâul Maicii Domnului".
Acesta a fost reparat în 1794 tot cu ajutoare româneşti, iar în secolul al XIX-lea
România a dăruit paraclisului o nouă catapeteasmă, remarcabilă prin realizarea artistică.
De asemenea, racla de argint în care se păstrează Brâul la mânăstirea Vatoped a fost
confecţionată în secolul al XVIII-lea în Ţara Românească.
Este vorba de fapt numai despre o parte din Brâu, pentru că alte două părţi ale
acestuia au fost dăruite în anul 1522 mânăstirii de maici Kato Xenias, situată la 50 km de
Volos (Grecia).
Această mânăstire a fost întemeiată, conform tradiţiei, în timpul împăratului bizantin
Andronic II Paleologul (1282-1321), ca metoc cu hramul "Sf. Nicolae" al mânăstirii Ano
Xenias.
Numele mânăstirii Kato Xenias (Străina de Jos) provine de la icoana făcătoare de
minuni a Maicii Domnului ajunsă în mod miraculos aici.
Icoana a fost numită Xenia (Străina) deoarece venea dintr-un loc străin.
De-a lungul vremii, Brâul Maicii Domnului a vindecat nenumăraţi bolnavi, în special
de cancer, şi a ajutat să nască femei care nu puteau avea copii.
Tămăduirea acestora s-a produs prin purtarea în jurul brâului a unei panglici care a
fost atinsă de racla în care se păstrează Brâul Maicii Domnului.
De asemenea, Cinstitul Brâu a făcut să înceteze diferite epidemii :
în 1813, Brâul Maicii Domnului de la Vatoped a fost adus în Ţara Românească pentru
îndepărtarea ciumei ; în 1871 sultanul turc sub a cărui protecţie se găsea Muntele Athos
1
după căderea Constantinopolului, a dus Brâul în ţara sa pentru îndepărtarea holerei ; în 1894
Brâul a fost dus la Kios, pentru a înlătura epidemia care lovise plantaţiile de lămâi şi
portocali.
http://www.manastirea-saharna.md/page.php?link=materiale&num=25

AŞEZAREA ÎN RACLĂ
A CINSTITULUI BRÂU AL PREASFINTEI FECIOARE MARIA
Cinstitul şi plin de har Brâu al Preasfintei Fecioare Maria, care se găseşte la
Mănăstirea Vatoped de la Muntele Athos, este singura amintire preţioasă care se păstrează
din viaţa ei pământească.
Potrivit Tradiţiei sacre şi istoriei Bisericii, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, la
trei zile după adormirea ei, a înviat din morţi şi a fost înălţată cu trupul la cer.
În timp ce se înălţa, ea i-a dat Sfântul său Brâu apostolului Toma.
Toma şi ceilalţi sfinţi apostoli au deschis mormântul ei şi nu au aflat trupul
Născătoarei de Dumnezeu.
Astfel Brâul său este dovada pentru Biserică a învierii şi a înălţării ei cu trupul la cer.
Sfântul Brâu, conform tradiţiei, a fost făcut de însăşi Preasfânta Fecioară din păr de
cămilă. Iniţial a fost păstrat la Ierusalim, şi mai apoi a fost dus la Constantinopol într-o raclă
de aur, şi aşezat în biserica pe care împăratul Teodosie cel Tânăr o zidise în numele
Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.
În secolul al XII-lea, Împărăteasa Zoe, soţia împăratului Leon al VI-lea cel Înţelept,
din recunoştinţă pentru vindecarea ei miraculoasă după ce a pus pe ea cinstitul Brâu al
Preacuratei Maici a lui Dumnezeu, a brodat Brâul cu fir de aur, aşa cum se găseşte şi astăzi,
dar împărţit în trei bucăţi.
În urma vindecării împărătesei, Leon al VI-lea a pus cinstitul Brâu în aceeaşi raclă de
aur, l-a pecetluit cu pecetea împărătească, şi a aşezat prăznuire, pentru ziua de 31 august,
întru cinstea Preasfintei Fecioare Născătoare de Dumnezeu, în amintirea minunii săvârşite
cu sfântul ei Brâu, prin darul şi prin milostivirea şi iubirea de oameni a Aceluia ce S-a
născut dintr-însa, adică a lui Hristos Dumnezeu.
Împăratul Ioan al VI-lea Katakouzinos (1347-1355), care avea o iubire specială
pentru Mănăstirea Vatoped de la Muntele Athos, a donat Brâul Mănăstirii.
De atunci Sfântul Brâu este păstrat aici, într-o raclă de argint pe care este înfăţişată
Mănăstirea.
Jos, în partea dreaptă a imaginii Mănăstirii, artistul l-a înfăţişat pe împăratul
Katakouzinos.
Sunt numeroase miracolele care s-au întâmplat până în ziua de astăzi cu Sfântul Brâu.
Valoarea lui este inestimabilă deoarece este legat de Preasfânta Fecioară Maria.
Acelaşi fenomen este menţionat în Sfânta Scriptură când obiecte purtate de profetul
Ilie şi de sfinţii apostoli au înfăptuit minuni, pentru că păstrau harul acestor sfinţi.
De aceea, Biserica acordă cult Brâului, aşa cum o face şi cu Preasfântul Lemn din
Crucea Domnului.