In Cautarea Jocului Sfirsit 2010

în cãutarea jocului sfârºit...
Nr. 1 / martie 2010

ea jocului sfârºit... – nr. 1 / 2010
în cãutarea jocului sfârºit...
Revistã semestrialã a ªcolii Generale „Alexandru Mocioni” Birchiº
ISSN: 2067-659X
Birchis, 140, Arad

scoalabirchis@yahoo.com
A apãrut cu sprijinul
Domnului Director ªTEFAN LUPULESCU
ºi a cadrelor didactice din cadrul ºcolii:
Maria Lupulescu, Claudia Lupulescu, Domnica Florescu, Carmen
Mateaº, Cristina Goian, Valeriu Tamºa, Filaret Culda, Camelia
Tomºa, Adina Ignat.
cãutarea
Colectiv redactional:
în cãutar
CARINA A. IENÃªEL, profesor responsabil
Culegere text: Desene:
Ana Miculaiciuc Eduard Medre, Ana Tomoni,
Fedor Miculaiciuc Angi Pop, Marius Ardelean,
Cosmin Tanislav Iulia Pop, Claudia Mãrãºescu,
Raluca Ignuþa Florin Pop, Alina Blejan,
Maria Ardelean Mãdãlina ªtiopu, Roxana
Emanuela Gogoriþã Grecea, Gina Cristea, Denisa
Coperta: Carina A. Ienãºel Udrescu (grupa a II-a, educ.
Tehnoredactare: Cãlin Chendea Cristina Goian)
Colaboratori:
Prof. Lavinia Flueraº, coordonator al elevelor Cristina Mihai ºi
Andreea Stoecescu
Prof. Laura Peii, coordonator al elevului Rãzvan Mohai
Alfred Hamm, pictor
Voica Maria Vanu, scriitoare, membrã a Cenaclului literar-artistic „Muza”
Nataºa Roman, scriitoare, studentã a Universitãþii „Aurel Vlaicu”
Arad, membrã a Cenaclului literar-artistic „Muza”
Radu Vanu, student al Universitãþii „Aurel Vlaicu” Arad
Aurel Vodicean, scriitor 2
Geanina Iovãnescu, absolventã a ªcolii din Birchiº, membrã a
Cenaclului literar-artistic „Muza”
Ana Tomoni, absolventã a ªcolii din Birchiº
Rahela Drãgan, absolventã a ªcolii din Birchiº
Eduard Medre, absolvent al ªcolii din Birchiº
Mãlina Jivãnescu, clasa a V-a, Lipova
Andrei Jivãnescu, clasa a V-a, Lipova
Lucia Cleuþa, clasa a V-a, Lipova
Adelina Cleuþa, clasa I, Lipova
SUMAR
Sã rãmân ori sã plec? (Emanuela Georgiana Gogoriþã, clasa a VIII-a) \6
Vrãjitoarea cea rea (Ana Miculaiciuc, VII) \7
O fatã tristã (Andreea Ciulea, VII) \8
Castelul blestemat (Larisa Vãlean, VII) \9
Mama (Pop Florin, VI) \10
Dispariþia globului auriu (Vlad Stegariu, V) \11
Fata bogatului ºi fata sãracului (poveste prelucratã de Ioana
Chelaru, VII) \12
De ce nu vii? (Ana Miculaiciuc, VII) \14
Fetele de împãrat (Claudia Mãrãºescu, VII) \15
Halloween fermecat ( Ionela Tomoni, VII) \17
Jocul frunzelor (Alexandra Pãiuºan, V) \18
Vacanþã la munte (Claudia Bãlan, VII) \20
De Crãciun (Renata Toth,VII) \21
Tatãl ºi feciorul (Raluca Ignuþa, VIII) \22
Vizita la extratereºtri ºi rãzboiul intergalactic (Fedor Miculaiciuc, VIII)
Natura somnoroasã (Alexandra Pãiuºan, V) \26
O simplã poveste de iarnã creatã de imaginaþia mea
(Ionut Popa, VIII) \27
Poveste de iarnã... (Cosmin Tanislav, VIII) \28
Povestea porumbelului ºmecher (Paul Blejan, VIII) \29
Povestea unei buburuze (Cristina Ardelean, V) \30
Puiºorii de lup ºi cei patru vânãtori (Lenuþa Ordace, V) \32
Urletul sãlbãticiunilor (Marian Ardelean, VIII) \33
Sã ne amuzãm cu... I. L. CARAGIALE (text cules de
Alexandra Pãiuºan, V) \34
Toamna în imaginaþia poeþilor (Maria Ardelean, VIII) \35
Sfârºit de toamnã (Lenuþa Ordace, V) \36
O poveste de iarnã (Adelina Cleuþa, I) \37
Crãciunul (Mãlina Jivãnescu, V) \37
Iarna (Mãlina Jivãnescu, V) \38
Copilãrie pierdutã (Andrei Jivãnescu, V) \39
Minunea învierii (Andrei Jivãnescu, V) \39
Noi vestim pe Iisus (Andrei Jivãnescu, V) \39
3 Bucuriile toamnei (Lucia Cleuþa, V) \40
Iarna (Nuþa Ordace, III) \40
Sãniuþa (Cãtãlin Ciobanu, III) \41
Doamna Iarnã (Iulian Ciobanu, III) \41
Omul de zãpadã (Lenuþa Tomoni, III) \41
A trecut toamna… (Eugenia Suba, IV) \42
Iarnã… (Cristina ªioica, IV) \42
În Ajunul Crãciunului (Nicoleta Andraº, IV) \42
Toamnã (Nicoleta Andraº, IV) \43
Iarna (Roxana Pãiuºan, IV) \43
A venit toamna (Andreea Mage, IV) \43
Toamna (Cosmina Tanislav, IV) \44
Vara (Bogdan Vãlean, IV) \44
Toamna (Adriana Simona Pop, IV) \45
Toamnã (Andreea Ignuþa, IV) \45
Preafrumoasa Iarnã (Andreea Ignuþa, IV) \45
Simboluri.... (Cristina Mihai, XII) \46
Ascultã (Andreea Stoecescu, XII) \48
E iarãºi Crãciunul (Andreea Stoecescu, XII) \48
Iarna (Rãzvan Mohai, V) \49
Grãdina cu flori (Rãzvan Mohai, V) \50
Chemare cãtre primãvarã (Geanina Jecalo-Iovãnescu, IX) \58
Tãrâm de mângâiere (Geanina Jecalo-Iovãnescu, IX) \58
Ar fi frumos (Geanina Jecalo-Iovãnescu, IX) \59
Fãrã sens (Geanina Jecalo-Iovãnescu, IX) \59
cãutarea
Final (Geanina Jecalo-Iovãnescu, IX) \59
în cãutar
Gând (Geanina Jecalo-Iovãnescu, IX) \60
Suferinþa (Ana Tomoni, IX) \60
Mesaj (Ana Tomoni, IX) \61
Lumea de astãzi (Rahela Drãgan, IX) \61
Pã cãrarea cerbilor… (Voica-Maria Vanu) \62
Obiceiuri de iarnã în zona Zãrand (Radu Vanu) \63
Autoportret (Nataºa Roman) \70
Analizã succintã (Nataºa Roman) \70
Catrene (Aurel Vodicean) \71
Epitaf (Aurel Vodicean) \71
J.R.R. Tolkien ºi C.S. Lewis – o prietenie legendarã (Prof. Adina
Ignat) \72
Stiaþi cã…? (Prof. Adina Ignat) \73
Pitagora (aprox. 580 – aprox. 500 î.e.n.) (Prof. Camelia Tomºa) \73
Viaþa într-un reactor nuclear (Prof. Maria Lupulescu) \79
Ascultaþi-vã bioritmurile (Prof. Maria Lupulescu) \80
Poluarea apei (Prof. Claudia Lupulescu) \81
Chimia vieþii (Claudia Lupulescu) \86
Mioriþa de la Birchiº (Înv. Domnica Florescu) \88
Obiceiuri de Crãciun (Înv. Carmen Mateaº) \90
Un loc binecuvântat de Dumnezeu (Prof. V. Tamºa) \92 4
Importanþa educaþiei religioase în ªcoalã (Prof. Filaret Nicolae Culda) \93
Cântecul ceasornicarului (Material cules de Prof. Carina A. Ienãºel) \94
Ora de dictare (Jacques Prévert, traducere de Gellu Naum) \97
Miticul inorog (Material cules de Prof. Carina A. Ienãºel) \99
Cetatea Colþ, Castelul din Carpaþi din romanul lui Jules Verne
(Material cules de Prof. Carina A. Ienãºel) \100
Profesori arãdeni \102
„F.C. Barcelona – mai mult decât un club” (Roger Catalanu) \103
în cãutarea jocului sfârºit... se vrea o revistã
mai deosebitã decât cele pe care le gãsim astãzi pe la
chioºcuri ºi pe la librãrii. ªi este deosebitã, în primul
rând, din cauzã cã este o revistã a copiilor. Materialele
au fost strânse în decursul unui semestru ºcolar ºi
cuprind cele mai diverse teme... Tocmai din acest motiv
nu am creat nici o rubricã. Ordinea în care apare fiecare
material este întâmplãtoare... Le-am scos dintr-o
ºepcuþã albastrã, precum a scos Tristan Tzara cuvintele
din pãlãrie... unu câte unu... aºezându-le apoi pe o foaie
(în ordinea în care le-a scos!!!), ºi-a creat poeziile.
Profesorii ªcolii Generale Birchiº au participat cu entu-
ziasm la acest proiect, dar nici elevii ºcolii, de la prichin-
dei ºi pânã la cei din clasa a VIII-a, nu au fost mai prejos.
Colaboratorii – scriitori (Voica Maria Vanu, Nataºa
Roman, Aurel Vodiceanu), studenþi (Radu Vanu), foºti
elevi (Ana Tomoni Rahela Drãgan, Eduard Medre,
Geanina Iovãnescu – membrã a Cenaclului Muza),
pictori (Alfred Hamm), profesori (Lavinia Flueraº,
Laura Peii), prieteni (Mãlina ºi Andrei Jivãnescu, Lucia
ºi Adelina Cleuþa) – au rãspuns „prezent” la invitaþia
noastrã, dovedindu-ne cã mai existã oameni ce cred în
ºcoalã ºi în copii. Le mulþumim pe aceastã cale.
5 Iar vouã, dragi cititori, vã dorim o cãlãtorie fru-
moasã prin Lumea Cuvintelor ºi a Artelor... Sã nu vã
temeþi, înaintând prin aceastã misterioasã lume
strãjuitã de arbori, de fiare ori de inorogi. Nu veþi da
de ele. De dupã trunchiurile pãmântii ale copacilor vã
vor ieºi înainte doar ºtrengarii cu poftã de joacã,
îmbrãcaþi în cuvinte...
Prof. Carina A. Ienãºel
Sã rãmân ori sã plec?

Emanuela Georgiana Gogoriþã
Sã rãmân ori sã plec? este întrebarea pe care mi-o pun în

fiecare zi, deoarece viaþa îmi oferã multe lucruri dificile,
peste care pot, totuºi, sã trec; totuºi m-am gândit sã plec,
dar la ce îmi este de folos?! Dacã aº rãmâne lucrurile rele
vor continua sã se înmulþeascã..., dar greutãþile apasã din
în ce mai mult; singurul lucru pe care aº vrea sã-l fac este
sã încerc amândouã variantele, dacã ar fi posibil…
Mi-am pus în gând sã plec de acasã ºi sã încerc sã mã
descurc singurã, dar am renunþat la aceastã idée. Nu aº
cãutarea
putea sã îi fac aºa ceva mamei, nu aº putea sã o rãnesc
în cãutar
atât de tare… chiar dacã m-am obiºnuit cu greu aici…
chiar dacã multã vreme nu am avut prieteni… toþi îmi
erau acolo, în acea splendidã regiune de munte…
Apoi am început sã-mi fac alþi prieteni, aici, cu care
sã-mi petrec timpul. ªi am uitat. Am uitat pur ºi simplu.
Mai îmi amintesc uneori, în zilele de iarnã, zile în care
trebuie sã strâng zãpada din tot satul pentru un om de
zãpadã… acolo era atâta zãpadã, iarna, câtã îmi poftea
sufletul… ªi prietenii mei ºtiau sã se bucure de fiecare zi.
Îmi e dor uneori de acele locuri, magnifice în straiele aurii
ale toamnei, dar nu mai am pe nimeni acolo… Decât…
poate…
ªi totuºi aici am alþi prieteni… mulþi dintre ei loiali
prieteniei… În ei mi-am gãsit sprijinul ºi puterea de-a lupta
cu viaþa ºi de abia atunci mi-am dat seama cã dacã ai pe
cineva lângã tine care te iubeºte ºi te ajutã în tot, ceea ce 6
tu vrei sã îndeplineºti se va îndeplini, vei ajunge sã treci
cu uºurinþã peste greutãþi pe care þi le aduce viaþa ºi þi le
pune în braþe, vrei nu vrei...
Vrãjitoarea cea rea
Ana Miculaiciuc
A fost odatã un împãrat care avea douã fete. Una dintre

ele era foarte frumoasã ºi cealaltã mai micã era ºi ea
frumoasã, dar nimeni nici mãcar tatãl ei nu o iubea pentru
ca îi spunea cã e urâtã ºi multe alte vorbe dureroase.
Mariana se hotãrâse sã meargã la o vrãjitoare care sã-i
poatã face o vrajã ºi sã o transforme într-o fatã frumoasã…
Tatãl Marianei ºi Alexandrei le spuse fetelor cã le
împarte averea deoarece nu va ºti dacã se mai întoarce de
unde pleacã. Fetele erau mirate de vorbele tatãlui lor ºi
ºtiau cã ceva se va întâmpla. Dar Alexandra se hotãrî sa
îl urmeze pe tatãl ei ºi sã ajungã o buna reginã pentru ca
toatã lumea sã o placã la fel ca ºi pe tatãl ei.
Mariana se hotãrî sã meargã la o vrãjitoare ca sã îi
dea un leac spre a fi mai frumoasã decât sora ei
Alexandra. Alexandra nu era de acord cu ea, deoarece
ºtia cã vrãjitoarea o va pãcãli ºi va ieºi ceva urât. Mariana
plecã spre vrãjitoare cu un cal alb foarte frumos.
Alexandrei îi veni sã plângã pentru cã presimþea cã ceva
rãu se va întâmpla.
Când ajunse Mariana la casa vrãjitoarei a descãlecat ºi
a rãmas uimitã în faþa porþii immense, care ascundea o casã
ºi mai frumoasã. Un adevãrat castel îmbrãcat în iederã. Doar
o afurisitã de pisicã neagrã îi fãcu pãrul vâlvoi când a ieºit
cine ºtie de unde ºi i s-a furiºat la picioare. Ura pisicile. ªi
mai ales pe cele negre ca noaptea… A sunat la uºã.
Momentele de aºteptare I se pãreau secole, lungi ºi urâte,
dar într-un final a venit la uºã o femeie foarte urâtã.
Era vrãjitoarea în carne ºi oase. Vai! Nu se aºtepta la aºa
ceva. Credea cã cineva care deþine atât de multã putere ºi
7 farmec… le va folosi ºi în interes propriu. Ea aºa ar fi fãcut.
Vrãjitoarea, pe nume Bruna, o întrebã ce cautã la ea.
Mariana îi spuse cã vrea o licoare care sã o facã mai
frumoasã ca pe sora ei mai mare pe care toatã lumea o
place. Bruna îi dãduse o licoare care o fãcu foarte
frumoasã. Fãrã prea multe explicaþii. Fãrã prea multã
pierdere de timp.
Mariana când ajunse la castel era foarte bucuroasã
pentru cã era aºa de frumoasã. Sora ei mai mare,
Alexandra, se bucura foarte mult pentru sora ei mai
micã… dar Mariana a plãtit din greu pentru acele zile de
frumuseºte… din cauzã cã dupã câteva zile faþa ei se urâþi
ºi ea nu mai dorea sã iasã din casã pentru cã era foarte
urâtã ºi lumea se speria de ea când o vedea. Alexandra se
hotãrî sã meargã la Bruna ºi sã o întrebe de ce i-a dat o
licoare ca aceea, blestematã pur ºi simplu. Bruna îi spuse
cã încurcase licorile, îi spuse cã regretã foarte mult, dar
nu mai e nimic de fãcut… aproape nimic. Ar exista o
soluþie, dar numai Marianei îi stã în putinþã sã sfârºeascã
rãul ce s-a abãtut peste ea. Trebuia doar sã îºi transforme
sufletul invidios. Era destul sã se împace cu ea ºi sã nu
mai urascã pe alþii, care ei i se pãreau mai frumoºi.
cãutarea
în cãutar
O fatã tristã
Andreea Ciulea
Întru-un oraº numit Rum se afla o casã dãrãpãnatã. În ea

locuia o fatã pe nume Melisa ºi pãrinþii ei. Tatãl ei mergea
pe unde apuca sa munceascã, iar mama ei era foarte
bolnavã. Melisa, dupã ce venea de la ºcoalã, fãcea ºi ea
ce putea pentru a reuºi sã îi cumpere medicamente mamei
sale, dar erau ºi foarte sãraci.
Într-o zi, Melisa sosise de la ºcoalã ºi aflase de la niºte
vecini cã tatãl ei a murit în pãdure, iar mama ei murise ºi
ea din cauza ºocului prea mare pentru inima-i fragilã. În
ochii Melisei nu mai existau lacrimi pentru cã durerea din
sufletul ei era mai puternicã decat orice lacrimã.
Dar anii nu au stat, iar singurãtatea o cuprindea din
ce în ce mai mult ºi o datã cu singuratea a apãrut ºi tristeþea.
Melisa cânta. Cânta fãrã sã fie auzitã, fãrã sã fie admiratã,
cu toate cã vocea îi era blândã ºi liniºtitoare ca o adiere de 8
vânt primãvãratic. Ciudat însã cum lucreazã Dumnezeu
în lume. Într-o zi venise pe acele meleaguri o femeie ce
cãuta talente în cântat. A auzit-o de departe pe fatã ºi a
þinut neapãrat sã o vadã... O vrãjise pe loc cu vocea ei
caldã.
Fata a plecat cu acea doamnã în marile oraºe ale lumii...
Cânta mereu prin hanuri, prin cafenele, pe oriunde apuca...
devenise cunoscutã de oamenii sensibili, fermecaþi de
glasul ei. ªi totuºi... din când în când îºi amintea de pãrinþii
ei ºi plânsul o îmbrãca în haina fierbinte a regretelor. Nu
putea sã schimbe nimic. Nu putea sã uite. Se simþea orfanã,
singurã pe lume... dar lacrimile i se transformau în note
muzicale ce începeau sã zboare în jurul ei ºi sã o ridice
spre cer... muzica era singura salvare. Atâta timp cât va
cânta nu va înnebuni de durere. Nu! Nu va înnebuni... va
cânta mereu, pentru ea ºi pentru pãrinþii ei ºi pentru toþi
orfanii lumii ºi pentru toþi oamenii triºti... va cânta ºi va
îmblânzi prin cântec durerea...
Castelul blestemat
Larisa Vãlean
Castelul blestemat era un castel mare ºi foarte frumos pe

vremea în care avea stãpâni, dar dupã ce au murit toþi cei
care locuiau în acel castel s-a ales praful de el, nu a mai
avut nimeni grija de el, nu a mai fãcut nimeni curat...
Dar intr-o zi o batranica vrajitoare cu o bata în mana
imbracata în zdrente ºi cu o pãlãrie pe cap venea de pe
deal (se rãtãcise prin pãdure) ºi vãzuse castelul ºi se
îndrepta-se spre el. Bãtrânica ajunse la castel, dar pe când
sã intre în castel nu a putut deschide uºa ºi a fãcut o vrajã
pentru a se deschide uºa ºi de atunci castelul era blestemat.
Dar ea nu-ºi dãduse seama cã a blestemat castelul ºi
deodatã se deschide uºa cea mare, ea intrase ºi se plimba
peste tot, uimitã de ce putea sã vadã acolo, dar cum vãzu
cã e pãrãsit, profitase de ocazie, cã tot nu avea casã ºi se
hotãrî sã locuiascã acolo. Dupã câteva zile, seara, pe când
9 sã se culce se auzirã ºuºoteli în camerã… ea se duse sã
vadã ce se întãmplã ºi vãzu doi oameni, merserã la ei ºi îi
întrebase ce cautã acolo ºi ei când au vãzut-o s-au speriat
ºi au fugit cât au putut de tare. A doua searã, iar au venit
niºte oameni dupã lemne în pãdure ºi au fãcut numai
gãlãgie iar bãtrânica se trezise ºi se duse spre ei furioasã
cã nu putea sã doarmã din cauza zgomotului ºi îi întrebase
ce cautã acolo cã e propietatea ei, iar oamenii nu au zis
nimic ºi au plecat spre casele lor. Dimineaþa se trezise
nervoasã ºi obositã, pentru cã nu a dormit toatã noaptea.
Ce credeþi cã fãcu bãtrânica vrãjitoare?... a cãutat printre
cãrþile ei o vrajã pentru a nu se mai apropia nimeni de acel
castel. Dintr-o datã a vãzut cum ieºeau cinci fantome de nu
se ºtie unde ºi se împrãºteau prin tot castelul. Dupã o
sãptãmânã de la vrajã, castelul era plin de fiinþe fioroase ºi
spirite îngrozitoare… Într-o zi, o femeie ºi un om au venit
spre castel ºi, intrând pe teritoriul acelei bãtrânici, dintr-o
datã vãzurã la picioarele lor ºobolanii care se învârteau pe
lângã ei. ªi ºerpii. ªi fantomele spãrgeau paharele de cristal
din vitrine ºi miºcau candelabrele… Uºile se inchiserã toate
deodatã, ei s-au speriat ºi au vrut sã fugã, dar pe când sã
fugã apãruse în faþa lor bãtrânica.
Aceasta, înainte sã îi lase sã plece îi sperie ºi le inter-
cãutarea
zise sã mai calce pe acolo. Ei au fugit spre casele lor ºi
în cãutar
spuneau la toatã lumea sã nu meargã niciodatã acolo, la
acel castel, pentru cã este blestemat... ºi de atunci bãtrânica
vrãjitoare a avut liniºte în acel castel ºi nu a mai avut nevoie
de fantome, ºerpi ºi alte fiare ca sã o apere...
Mama
Florin Pop
Nu întâmplãtor, acest anotimp plin de optimism, de

dragoste de viaþã ºi de frumuseþe, cuprinde în el sãrbãtoarea
celei mai dragi fiinþe – mama.
De ziua ei, o asigur de toatã dragostea mea, pe care o
exprim printr-o sãrutare pe obraz ºi pe mana care mã
îngrijeºte cu drag. În ochii mei, mama rãmâne tânãrã,
frumoasã ca o floare de primãvarã, ca un ciripit zglobiu de
rândunicã, ca o razã de soare care ar putea topi toþi gheþarii 10
din lume.
Frumuseþea sufleteascã a mamei mele, vorba ei dulce
se contopesc cu raza ei de soare care binecuvânteazã, cu
cãldura ei, întreg pãmântul. Pãrul ei castaniu îi
înfrumuseþeazã chipul. Ochii sclipesc ca stelele ºi trimit
în sufletul meu luminã. Buzele ei, ca petalele de trandafir,
se miºcã sfioase la rostirea cuvintelor de mângâiere. În
glasul ei cald se simte rãcoarea adierii de primãvarã,
foºnetul frunzelor, susurul izvoarelor.
Mama întruchipeazã cãldura sufleteascã, povaþa ºi
exemplul. Pentru tot ce înseamnã,,mama’’, milioane de
suflete aduc flori ºi gânduri bune într-un uriaº buchet al
iubirii, respectului ºi preþuirii fãrã seamã.
Mã alatur ºi eu cu o floare, pentru a-i arãta mamei
mele cât de mult înseamnã ea pentru mine.
Dispariþia globului auriu

Vlad Stegariu
Era o zi frumoasã de toamnã. Ea ºi-a fãcut apariþia pe

aceste meleaguri, luând copacilor frunzele arãmii ºi
ruginii. Copacii pierd din ce în ce mai multe frunze, dar
rãmân plini cu fructe mari ºi coapte.
Rândunelele care ne-au umplut vara cu ciripitul lor
încântãtor au plecat în þãrile calde, unde vor locui timp de
trei luni, dar se vor întoarce la primãvarã pentru cã ei sunt
vestitorii noºtri ºi tot la primãvarã vor înflori ºi ghioceii ºi
brânduºele, care ies de sub zãpadã ca niºte boboci de
gâscã.
Razele soarelui se odihneau într-un lac în care pluteau
niºte raþe sãlbatice care se pregãteau de cãlãtoria cea lungã.
Frunzele de pe pãmânt strãlucesc de la razele soarelui
ca niºte monezi foarte valoroase de aur.
Animalele îºi adunã hranã ºi îºi pregãtesc bârlogurile
în care vor locui toatã iarna. Urºii, iarna hiberneazã.
Picãturile rãcoroase de argint stropesc pãmântul.
Oamenii se odihnesc privind apusul de soare, iar alþi
11 oameni de la þarã au de cules roadele ce le-au semãnat în
primãvarã, adicã îºi culeg recoltele coapte. Bruma argintie
a împodobit grãdina. Un vânt potolit aduce miresme de
toamnã. Culorile toamnei sunt fãrã egal: de la galben
strãlucitor la galben pal, de la roºul de foc la maro închis.
Bruma apleacã florile gingaºe spre iarba ofilitã. Pe jumãtate
adormite viseazã iernile albe ºi nesfârºite…
Fata bogatului ºi fata sãracului

Era odatã ca niciodatã un prinþ care ºi-a gãsit o fatã de împãrat
ºi-a hotãrât sã se însoare.
Într-una din zile prinþul s-a dus sã-i facã o vizitã. Fata
împãratului avea o slugã care stãtea în permanenþã cu ea,
care fãcea tot ce spunea prinþesa, fata de împãrat alegea
boabe de fasole ca sã facã mâncare, mai mult dãdea pe
jos boabele bune decât le punea în farfurie.
Fata sãracului s-a apucat sã le culeagã de pe jos ºi
fata bogatului a spus:
– Lasã cã avem destule, ce trebuie sã le culegi de pe
jos?
cãutarea
Iar fata sãracului i-a rãspuns:
în cãutar
– Nu-i mult sã nu s-ajungã ºi puþin sã nu se întreacã.
Prinþul a spus:
– Cum vine asta?
Slujnica a spus:
– Cã tot plinul se goleºte ºi tot golul se umple, dacã
ºtii sã chibzuieºti.
Sãraca se îndrãgosti de prinþ ºi-a spus:
– Mãrite prinþ nu vreþi sã vã deschidem fereastra, cã
prinþesa are o florãrie foarte frumoasã? Când o sã des-
chidem fereastra vine un miros de flori care vã adoarme.
Prinþul a spus cã vrea.
Fata deschise fereastra, iar prinþul se duse sã miroase
florile ºi-a spus:
– Unde sunt florile? cã de aici a venit un miros urât ºi
sunt numai buruieni.
– Mãria ta, prinþesa noastrã este o fatã agerã, frumoasã
ºi face la oliþã ºi azvârle în grãdinuþã. 12
Prinþul plecã dezamãgit ºi dupã un timp se duse acasã
la fata sãracului.
Acolo gãseºte o curãþenie impecabilã ºi-o florãrie
foarte frumoasã, dar numai o singurã gãinã.
Fata sãracului îl invitã pe prinþ sã ia cina cu ei.
A tãiat gãina ºi-a fãcut mâncare pe care a împãrþit-o:
prinþului i-a pus þâmpii, ei ºi surorii ºi-au pus aripile, o
aripã la una ºi una la cealaltã ºi lui taicã-sãu i-a pus coºul
pieptului gainii ºi la maicã-sa i-a pus picioarele.
ªi prinþul a întrebat:
– De ce mi-ai pus mie þâmpii? cãci eu am multã carne
la împãrãþie. ªi vouã de ce v-aþi pus câte o aripã, de ce ai
împãrþit gãina aºa?
Fata i-a rãspuns:
– Dumneavoastrã v-am pus þâmpi sã puteþi alerga prin
moºie, mie ºi la sora mea ne-am pus aripile sã putem zbura
de la casa pãrinteascã, adicã sã se mãrite, lui tata i-am pus
coºul pieptului sã poatã aduna hranã pentru ceilalþi, ºi
mamei picioarele sã poatã sã meragã sã câstige.
Prinþul a rãmas uimit de aceastã împãrãþie ºi de aceste
vorbe.
Prinþul a dus-o la curte ºi a fãcut-o prinþesa lui, dar cu
o condiþie, sã nu judece în locul lui.
Într-una din zile prinþul a plecat la moºie.
ªi-atunci veneau douã femei cu un copil în braþe la
prinþ sã le judece, prinþesa s-a apucat sã le judece ea. ªi
le-a întrbat:
– Care este problema?
Dar uneia dintre ele îi murise copilul ºi îl luase pe
copilul celeilalte.
Prinþesa le-a ascultat pe rând pe fiecare ºi-a spus:
– Luaþi copilul ºi-i tãiaþi capul.
Iar mama copilului plângând a spus:
– Nu, nu, decât sã-i tãiaþi capul mai bine daþi copilul
acestei femei!
Iar cealaltã a spus.
– Sã-i tãiaþi capul, sã nu aibã nici ea ºi nici eu.
Atunci prinþesa a spus:
– Daþi copilul la acea mamã care a spus sã nu i se taie
capul copilului.
13 În acest timp a venit prinþul ºi-a prins-o cum a judecat
în locul lui. ªi-a spus:
– Þi-am spus sã nu judeci niciodatã în locul meu ºi tu
ce-ai fãcut? Acum trebuie sã te întorci la casa pãrinteascã.
Prinþesa a spus:
– Da, dar te-aº ruga sã-mi mai îndeplineºti o dorinþã.
– Da. Ce dorinþã?
– Sã-mi dai un sac ºi sã-mi iau ce-mi este mie mai
drag.
Prinþul a spus da, gândindu-se ce poate sã încapã intr-
un sac: galbeni, bijuterii... are destule ºi poate sã-i dea ºi
ei. A spus cã-i mai face ºi-o petrecere pentru despãrþire.
Prinþul de supãrare s-a îmbãtat la petrecere, iar fata l-
a bãgat în sac ºi l-a dus acasã la ea, ºi l-a pus pe cuptor, ea
a luat un scaun ºi ºi-a pus capul pe cuptor lângã prinþ.
De dimineaþã se trezeºte prinþul ºi nu ºtia unde se aflã
ºi nici nu putea sã se miºte de durerile pe care le prinse
când a fost târât de fatã ca sã-l poatã duce acasã la ea.
ªi prinþul întrebã:
– Unde mã aflu?
Iar fata i-a rãspuns:
– La mine acasã.
– Dar ce caut eu aici?
Atunci fata i-a spus:
cãutarea
în cãutar
– Nu mi-ai dat voie sã-mi iau de la împãrãþie tot ce
vreau ºi ce-mi este mai drag? eu te-am ales pe tine.
Atunci prinþul a dus-o la împãrãþie ºi i-a dat voie sã
judece în locul lui.
ªi-au trãit fericiþi pânã la adânci bãtrâneþi.
(poveste prelucratã de Ioana Chelaru)
De ce nu vii?
Ana Miculaiciuc
De ce nu vii, de ce nu vii?
Te aºtept în seri,
te aºtept în zi
Te aºtept de-amar de timp
aºa cum 14
te-aºteptam ºi altcândva
Când norii se adunã suri
pe aceastã lume
ºi în suflet
ºi ploile când sunt ascunse
în frunze moarte pe cãrare
Fetele de împãrat
Claudia Mãrãºescu
A fost odatã ca niciodata un împãrat ce avea trei fete

frumoase ºi deºtepte ºi la fel de modeste ºi iubitoare.
Împãratul era foarte fericit cã avea asemenea fiice, încât
nimeni nu a mai avut trei fiice care ar cumpãra haine pentru
oamenii sãraci. Erau cele mai deosebite fete de Împãrat.
La fel era ºi numele lor: pe fata cea mare o chema Alissa,
pe cea mijlocie o chema Luiza, iar pe cea micã o chema
Lili. Erau surori ºi se respectau una pe cealaltã. Deºi erau
bogate, fetele aveau haine nu din cristale sau aur, ci haine
obiºnuite. Desigur, pentru cã erau fete de Împãrat mulþi
prinþi vroiau sã se cãsãtoreascã cu ele. Dar fetele au spus
cã nu se vor cãsãtori decât cu trei fraþi cu inima purã.
Inimile peþitorilor erau însã rele ºi întunecate. Dupã câteva
zile, fetele au primit o scrisoare. În scrisoare scria cã dupã
cele trei pãduri magice exista trei castele în care trãiesc
trei feciori de Împãrat. Fetele doreau sã meargã acolo, dar
Împãratul nu le-a dat voie sã meargã prin pãdurile cele
periculoase. Fetele vroiau sã meargã ºi s-au rugat mult de
Împãrat, aºa cã atunci le-a dat drumul, însã le-a dat ºi trei
cai albi ca zãpada, puternici ºi rapizi. Fetele au plecat, ºi-
au luat rãmas bun cu lacrimi în ochi... dar ºtiau cã destinul
lor se împlinea ºi erau foarte sigure de acest lucru. Dupã
un drum lung, fetele de Împãrat au ajuns la prima pãdure.
Ochii lor strãluceau. Era o superbã pãdure din aur. ªi când
au intrat în faþa lor a apãrut primul sfinx de aur. Sfinxul
le-a spus cã nu pot trece fãrã a rãspunde la ghicitoarea
lui. Nimeni nu a putut rãspunde la ghicitoarea sa. ªi dacã
15 ele vor rãspunde, vor putea trece cãtre cealaltã pãdure ºi,
ca sã întâlneascã destinele lor, vor primi ºi o panã de aur
din aripile sale.
Ghicitoarea era aºa:
"Primãvara te-nveseleºte,
Vara te umbreºte
Toamna te-mbogãþeºte
Iarna te-ncãlzeºte."
Fetele s-au gândit ºi atunci Alissei i-a venit rãspunsul.
Alissa a spus cã acel copac este rãspunsul. Sfinxul se gân-
deºte ºi îºi aminteºte, iar apoi spune cã într-adevar, copacul
este rãspunsul corect. Le-a lãsat sã treacã ºi le-a dat ºi
pana din aripile sale. Fetele de Împãrat au plecat mai
departe spre cealaltã pãdure. Cealaltã pãdure era de argint
ºi era mult mai mare decât prima. Desigur, cum le lãsa
sfinxul sã treaca prin pãdure, puteau lua orice doreau din
pãdurile de aur ºi argint. Dar ele nu voiau, iar atunci ºtiau
cã aceste fete de Împãrat sunt cu adevãrat cu inima purã.
Drumul a fost ºi mai lung ºi cum se fãcea searã s-au
oprit pe drum lângã un copac bãtrân cu fructe proaspete aºa
cã Alissa, Luiza ºi Lili puteau mânca ºi se puteau odihni
toatã seara. A doua zi s-au trezit când a început sã rãsarã
cãutarea
în cãutar
soarele ºi au pornit mai departe pe drumul lor cel lung. Au
mai fãcut jumãtate de drum ºi în faþa lor au rãsãrit copacii
înalþi ai pãdurii de argint. Au ajuns la intrarea din pãdure ºi
când au mai fãcut un pas, în faþa lor a apãrut al doilea sfinx.
Sfinxul a spus acelaºi lucru ca ºi primul, dar ghicitoarea lui
este mai usoara. Fetele erau pregãtite ºi sfinxul a început:
"Merge dar nu-i vietate
N-are inimã, dar bate
Stând pe loc înainteazã
ªi aratã ce marcheazã."
S-au gândit ºi Lili avea rãspunsul. Este ceasul. El este
singurul care nu-i vietate, dar bate. A fost uºoarã a mai
spus Lili. Aºa cã sfinxul le-a lãsat sã treacã ºi le-a dãruit ºi
pana din aripile sale de argint.
Fetele au plecat mai departe ºi ultima pãdure era cea
mai mare, dar ºi foarte departe. Fetele au ajuns peste douã
zile. Au mers pânã când au vãzut un pom mare ºi înalt,
dar cu multe mere coapte ºi roºii. Au trecut douã zile ºi 16
fetele erau foarte obosite, de aceea se mai puteau uita în
sus. Privirea lui Lili a vãzut pãdurea. Aceastã pãdure era
una normalã ºi când au ajuns la intrare aºteptau pe al treilea
sfinx. Au aºteptat, au aºteptat, pânã când a alunecat Alissa
ºi atunci a apãrut ºi sfinxul. Acest sfinx avea aripi de înger
ca ºi zãpada cea pufoasã. Sfinxul a spus cã dupã ce le va
da pana ºi le va lãsa sã treacã, vor ajunge la castel. La
castel trebuie sã batã de trei ori ºi sã atingã cu penele iala
uºii. Dar fetele trebuie sã potriveascã penele la castelul
potrivit. Cele trei castele, unul de aur, unul de argint ºi
ultimul de cãrãmizi normale. Dar mai întâi trebuie sã
rãspundã la ghicitoare.
Sfinxul a început aºa:
"Ce creaturã merge dimineaþa în 4 picioare,
La amiazã merge în douã picioare
Iar seara merge în trei picioare."
Lili trebuia sã ghiceasca. Ea s-a gândit la câine, dar
nu era rãspunsul corect, iar apoi la om. Omul este cel care
dimineaþa, adicã atunci când este mic, merge în patru
picioare, la amiazã merge în douã, adicã atunci când este
tânãr, ºi seara în trei picioare, adicã atunci când este bãtrân
ºi merge cu o cârjã. Atunci Lili a spus "omul". Sfinxul le-
a lãsat sã meargã mai departe. Dupã un timp, toate au
ajuns la trei castele aºa cum a spus sfinxul. Alissa a mers
la cel de aur, Luiza la cel de argint ºi Lili la cel care era
obiºnuit, iar atunci au fãcut ce le-a spus sfinxul sã facã cu
penele. Dupã ce au fãcut asta uºile s-au deschis ºi în faþa
lor au apãrut trei feciori de Împãrat. Dupã multe zile în
care Împãratul nu a auzit nimic de fiicele sale, a primit o
scrisoare ºi o invitaþie la cele trei nunþi mari ale fiicelor
sale. Împãratul era cel mai fericit ºi au chemat foarte mulþi
oameni ºi când treceau prin pãdure chiar ºi cei trei sfincºi
au împãrþit invitaþii. Nunþile cele trei au þinut fiecare câte
trei zile ºi trei nopþi. ªi au trãit toþi fericiþi ºi cu inima purã
pânã la batrâneþe.
Halloween fermecat
Ionela Tomoni
17
Acum mult timp locuiam într-un oraº numit
Halloween. Eu locuiam acolo împreunã cu mama
mea, Corina, cu sora mea mai micã, Cami, dar ºi cu
bunica mea, Angela.
Noi locuiam într-un apartament mare ºi frumos cu
douã camere. Intr-o sâmbãtã, cu o zi înainte de Haloween,
mama s-a dus la cumpãrãturi. Trebuia sã ne ia costume pe
care le vom purta a doua zi. Eu mi-am ales un costum de
vrajitoare, iar sora mea un costum de prinþesã.
Nouã ne plãceau foarte mult costumele ºi aºteptam
tot mai mult sã le îmbrãcãm. Dimineaþa noi am luat micul
dejun ºi am ieºit afarã. Toatã lumea era deghizatã în
costume haioase sau înspãimântãtoare.
Ceva ciudat se întâmplase în acea zi. Costumele
oamenilor se transformasera, se lipisera atat de tare de
purtatori, incat personajele pe care le interpretau în glumã,
au devenit reale. Ciudat era cã eu ºi cu sora mea nu ne-
am transformat în prinþesã ºi în vrãjitoare.
Bunica mi-a zis cã noi nu am suferit de pe urma
costumelor din cauzã cã mai demult în locul casei noastre a
fost o veche bisericã. Biserica aceea îi proteja încã pe cei
cãutarea
în cãutar
care stãteau în apropiere de locul sfânt pe care a fost
construitã...
Jocul frunzelor
Alexandra Pãiuºan
Într-un an se succed patru anotimpuri. Iarna albã,

primãvara parfumatã, vara cãlduroasã ºi, în sfârºit, toamna
cu alaiul ei de frunze ºi flori galbene.
Dimineþile de toamnã sunt magnifice! Când rãsare
soarele ºi-mi bate în geam, deschid larg fereastra ºi inspir
aerul rece. Îmi place frigul acesta liniºititor, sã plec spre
pãdure, sã culeg ghindã ºi sã adun frunze galbene, maro,
verzi, arãmii, uscate...
Este o zi de noiembrie. Afarã totul pare coborât dintr-
un tablou celebru. Toamna mã farmecã prin ninsoarea de
frunze galben-ruginii, verzi-aurii ºi roºii, care cad cu 18
miºcãri de aripi moi.
Odatã ajunse pe pãmânt, formeazã un covor foºnitor
în care ni se afundã paºii. Pe dealuri, pe câmpii, în pãdure
ºi în livezi totul capãtã o nuanþã ruginie. Strãlucitoare.
Rãspândind tristeþe, vântul cu a lui suflare mãturã
funzele pe aleile pustii. Serenada greierilor din timpul verii
a amorþit. Din când în când câte o veveriþã jucãuºã sare
dintr-un copac într-altul adunând ghindã pentru a-ºi face
provizii pentru iarnã.
Dar totuºi pãdurile nu au rãmas pustii, fiindcã copacii
sunt înconjuraþi de-o mulþime de frunze multicolore, iar
în depãrtare se mai aude murmurul izvorului.
Unele animale se pregãtesc pentru iarnã ca sã
hiberneze, iar altele adunã hranã pentru întreagã iarna.
Printre ramurile goale, împodobite doar de luminã, crivãþul
cântã la xilofon. La început notele sunt interpretate cu
uºurinþã, apoi rafalele de vânt perturbã întreaga simfonie,
copacii ofteazã, iar lacrimile de promoroacã pieirã una
câte una peste frunzele moarte. Vreau sã aud cântecul
pãsãrelelor, dar degeaba! În aer miresmele de toamnã
plutesc ca într-un vis.
Iarba, crizantemele ºi pãmântul par trase într-o foiþã
de staniol argintiu. Norii triºti îºi varsã lacrimile pe întregul
sat care pare, acum, pustiu.
Nici un om nu îºi face apariþia pe uliþele lungi, pe-o
vreme figuroasã. Dar oare de ce plâng norii?
Poate dupã pãsãrile cãlãtoare care le þineau de urât în
timpul verii sau poate dupã încântãtorul soare din timpul
care acum apuse? Sau, poate, plâng din cauza farmecului
pe care-l are toamna?
Dintr-odatã cerul devine plumburiu! Soarele încearcã
din toate puterile sã-ºi facã simþitã prezenþa, dar norii groºi
ca o draperie de fum îi îngreuneazã efortul.
Iarna bate la uºã! Rugina lasã loc de acum albului
cenuºiu, iar tristeþea se transformã în cântec ºi în joc...
„ªi-ºi pune toamna pãlãria
În lumina zilei linã,
S-a lãsat pe gânduri dusã
19 ªi-a uitat în urma sa
Raze mici vreo câteva
Aurirã frunzele
Iatã jucãuºele -
Aur mult stãlucitor
În grãdina tuturor...”
Vacanþã la munte

Claudia Bãlan
Iatã cã veni vacanþa de iarnã. Este bucuria tuturor copiilor.

Afarã a nins mult cu fulgi mari de zãpadã ºi pufoºi ca
spuma laptelui. O familie formatã din patru persoane au
hotãrât de mult timp sã meargã într-o vacanþã la munte.
Este formatã din doi copii pe nume Denisa ºi Ovidiu, iar
pe pãrinþi îi cheamã Eva ºi Manuel. De mult timp ºi-au
dorit sã meargã în aceea vacanþã, iar acum au ocazia de a
se bucura de aceasta.
Fiecare ºi-a fãcut bagajul ºi plecaserã dimineaþa la
prima oarã. Ei au vrut sã meargã în Munþii Alpi, unde
cãutarea
sunt o mulþime de oameni interesanþi. Ajunseserã, iar
în cãutar
atunci s-au dus la hotel pentru a gãsi o camerã unde sã
stea. Au luat prânzul dupã care au plecat sã se joace cu
zãpadã. Acolo erau o mulþime de oameni care se distrau de
minune. Munþii erau înalþi, acoperiþi cu o hainã albã ºi aveau
brazi înalþi care erau încãrcaþi cu zãpadã. Cerul era alb, plin
cu zãpadã ce cãdea noaptea. Pârtiile erau foarte alunecoase,
iar oamenii ºi copiii se dãdeau cu sania.
Când a venit noaptea erau foarte obosiþi... dupã ce au
luat cina s-au culcat. În pãdure se auzeau lupii. Cei patru nu
ºtiau ce îi aºteptã în urmãtoarea zi. Când veni dimineaþa abia
aºteptau sã ia micul dejun ºi sã înceapã o nouã zi de distracþie
pe pârtie.
Au plecat, de îndatã ce au luat micul dejun, pe pârtie
ºi s-au dat mai mult cu sania. Copiii se jucau cu bulgãri,
iar cei mari mai mult schiau. Mai târziu un om de la hotel
a împãrþit oamenii în mai multe echipe pentru a cãuta o
comoarã în munþi. Ce se aflã în cutie va rãmâne de vãzut.
A venit un elicopter sã meargã în munþi sã ascundã 20
comoara. Din cauza zãpezii, oamenii abia mergeau prin
omãt.
Au tot mers pânã când echipa formatã din acea familie
cu încã câteva persoane au gãsit comoara, atunci elicopterul
a venit dupã ei sã-i ducã la hotel. Din cauza zgomotului
elicopterului s-a declanºat o avalanºã mare ºi cutremurãtoare,
care a afectat hotelul. Repede oamenii au intrat în el, dupã
care avalanºa a acoperit totul. Totul era alb, în jur nu se mai
vedea nimic. Oamenii erau înspãimântaþi ºi unii dintre ei
ziceau cã sunt pierduþi. Au încercat sã se calmeze ºi fiecare
sã caute o ieºire. Emanuel s-a dus la etaj unde a gãsit o
fereastrã pe unde puteau ieºi. El a dat vestea, iar oamenii
înghemuiþi sãreau sã se salveze. Erau înspãimântaþi, flãmânzi
ºi înfriguraþi. Noroc cã au venit salvamontiºtii ºi le-au dat
haine groase ºi ceaiuri fierbinþi... Noroc cã i-a dus departe
de acel loc atât e periculos.
De Crãciun
Renata Toth
E iarnã. Totul este o întindere tãcutã ºi albã. Casele sunt

îmbrãcate cu steluþe argintii. Astãzi, în Ajunul Crãciunului,
Luana, Teodora ºi mama lor împodobesc bradul.
De-abia aºteaptã sosirea Moºului. Mama a spus:
– Copii, haideþi sã ne îmbrãcãm pentru a pleca cu
colinda!
S-au îmbrãcat ºi au mers prin tot satul, cu „Steaua”,
pentru a vesti Naºterea Mântuitorului. Un fulg alunecã
uºor pe obrazul Luanei.
– Mamã, a spus ea, începe sã ningã!
– Da, Luana, aºa este!
Teodora, fiind mai micuþã ºi nevãzând niciodatã
ninsoare spuse:
– Mamã cum se numeºte aceasta?
– Ce, draga mea?
– Chestia acesta albã.
– Zãpadã!
21 Dupã ce Teodora s-a lãmurit, a pornit-o mai departe.
Se fãcuse searã. Mama le citea copiilor o poveste de iarnã
înainte culcare. Dupã ce toatã lumea a adormit, Moº
Crãciun s-a urcat în sanie ºi a zburat la fiecare casã. El a
lãsat în urma lui jucãrii, dulciuri ºi multe altele, dar ºi câte
un sac de cãrbuni copiilor rãi.
Dimineaþa, când s-au trezit, copiii au fost foarte
încântaþi.
– Mamã, uite ce mi-a adus Moºul! Un trenuleþ! Se
auzi Ionuþ.
– Mamã, mie mi-a adus o rãþuºcã! Spuse Teodora
– Mamã, pentru mine a luat o pãpuºã! Zise Luana.
– Da, dragii mamei, toate sunt frumoase!
Tatãl ºi feciorul
Raluca Ignuþa
Toamna se lungea, cu vreme caldã ºi ploi cernute prin

ceaþã. Lumea, bucuroasã cã ºi-a putut face munca, aºteaptã
iarna cu încredere. Boierul cel bun stã în cerdacul casei
cãutarea
ºi-ºi soarbe liniºtit cafeaua. Semnãturile de toamnã erau o
în cãutar
minune, mai ales grâul începuse a face chiar coamã, în
adierea vântului costiºe.
În vremea asta s-apropie în goanã calul feciorului cel
mare al boierului. Tânãrul voinic ºi înfierat, descãlecã
sprinten ºi dând calul unui argat, se urcã surâzând la tatãl
sãu în cerdac. Bãtrânul îl vede în teme bune ºi atunci îl
întreabã iscoditor:
– De ce-þi surâde mustaþa, bãiete? Nu-i fi gãsit vreo
comoarã în drum?
– Ba încã ce comoarã…
– Cât de mare?
– Cât þine lanul nostru de grâu, tot e numai comoarã.
Sã ne pregãtim pungile. Cã la anul ne vede Dumnezeu.
– De ce lan vorbeºti tu?
– Semãnãturile noastre de grâu.
Bãtrânul clãtinã neîncrezãtor din cap:
– Lanul care te-a încântat atât de mult pe tine, e un
lan de iarbã, nu de grâu. 22
– Cum aºa?
– Toamna se numãrã bobocii.
– Tatã, grâul nostru e …
– Sss… nu vorbi acum, ci aºteaptã… Cât n-am aºteptat
eu în viaþã ºi tot se poate întâmpla sã vãd ce n-am vãzut
pânã acum! D-apoi tu, care abia ieºi în lume!
– Bine, tatã, vom vedea noi cine a vãzut mai bine!
Bãiatul, înfrânt în credinþele lui, s-a îndreptat dupã alte
nevoi, convins cã bãtrânii sunt îndârnici. În locul iernii
cu zãpadã ºi viforniþã, se lasã, aºa, prin postul Crãciunului,
niºte geruri din acelea iuþi ºi seci, care cum a apucat
pãmântul dezgolit ºi plin de apã. Pânã la primãvarã, a
þinut-o numai într-un îngheþ ºi dezgheþ. Acum se fãcea
frumos de þinea câteva zile cald, acum îngheþa pãmântul
de sã scaperi în el.
Grâul cel rãsãrit ºi crescut din toamnã aºa de frumos,
a ajuns în primãvarã, de pãrea opãrit cu leºie. Toate
lanurile ale verzi, se arãtau acum vestejite, aburoase.
Boierul cel bãtrân se întâlneºte la o rãscruce de hotar cu
feciorul. Cum îl vede de departe, opreºte trãsura ºi-l
aºteaptã sã se apropie. Nici n-a apucat feciorul sã descalece,
cã tatãl sãu îl întâmpinã cu vorbe:
– Ei, ce-þi fac lanurile tale de grâu?
– Ai avut dreptate, tatã, dar mare-i pedeapsa lui
Dumnezeu! Prea ne-a lovit.
– Mare, micã, aºa a fost sã fie. Am avut dreptate cã
lanul acela de grâu era iarbã pe atunci?
– Aºa a fost.
– Îl vezi, s-a topit?
– Parcã nici n-a fost semãnat.
– Sã þii minte atunci, norocul e ca ºi calul cel sãlbatic;
numai dupã ce-l încaleci, zici c-ai scãpat de nevoi. Dacã-
l apuci numai de coadã degeaba, nu eºti cãlãreþ. Îl al doilea
an, au scãpat foarte bine, semãnãturile din iarnã. Grâul,
mai ales, crescuse de parcã fusese plouat cu lapte. Când a
ajuns sã bage secara în el, a început a ploua zi ºi noapte
ca la potop. În primele zile nu s-a îngrijorat nimeni, cãci
ploaia mai ajutã la bob pentru bucatele mai târzii.
23 De la un timp, grâul a început sã cadã ºi sã se risipeascã
de parcã era jaf ºi o tãvãleascã pe lanuri. Ploaia a bãtut
înainte, încât toate lanurile au ajuns la pãmânt, totul s-a
împrãºtiat ºi nimic nu s-a ales. Dupã ce s-a limpezit
vremea, oamenii vânau secera în paiele cãzute, ca niºte
maldãre prãfuite. Din toate, se ridica un praf... un praf de
mucegai.
Bãtrânul ºi feciorul s-au privit lung ºi au dat amândoi
triºti din cap. În al treilea an, au ajuns sã strângã grâul în
ºire ºi sã înceapã treieratul. Când grâul curgea de la batozã,
ca un izvor gros de aur, bãiatul îl întrebã pe tatãl sãu:
– Nici acum nu avem grâu, tatã?
– Nici acum..
– Dar ce sunt toate grãmezile acestea?
– Cenuºã.
– Cum aºa?
– O scânteie numai, sau sãnãtatea unui om ºi tot ce
vezi aici se poate transforma în cenuºã.
– Când e sã putem spune atunci, cã avem ºi noi grâu?
– Las, c-am sã-þi arãt eu, aºteaptã… Totul e sã ai
rãbdare, sã nu te pripeºti la nimic. Agricultorul trebuie sã
aºtepte. E drept cã dupã ce s-a isprãvit cu trieratul, a venit
la boier un negustor mare, care a cumpãrat ºi a plãtit marfa.
cãutarea
Dupã ce s-au pornit carele încãrcate cu saci, duse din
în cãutar
urmã de negustori boierul ºi-a chemat bãiatul sus ºi
deschizând casa de bani, i-a arãtat movila de aur ºi hârtii
spunându-i:
– Vezi anul acesta am fãcut grâu. Uite grâul nostru!
Acum putem sã ne bucurãm.
Vizita la extratereºtri ºi rãzboiul

intergalactic
Fedor Miculaiciuc
Într-o zi de iarnã a nins foarte mult ºi zãpada era foarte

mare, pãmântul era acoperit cu o plapumã albã. Doi copii
se jucau în zãpadã, zãpada era mai mare ca ºi ei, deodatã
ºi-au zis: Hai sã construim o navã spaþialã din zãpadã. În
navã totul trebuie sã fie alb, imaculat pur ºi simplu. S-au 24
dus acasã ºi s-au îmbrãcat în costume albe ca ºi astronauþii.
Deodatã totul se transformã în realitate ºi cei doi copii
se speriarã. Ricã ºi Cristi au plecat de pe pãmânt cu nava
din zãpadã. Au mers cam trei zile prin spaþiu ºi au vãzut
tot universul. Erau fascinaþi de stele, de asteroizi, de
planete, de sateliþi, de negrul nesfârºit strãfulgerat de câte
o stea cãzãtoare... Cristi se îngrijorase pentru câteva
momente, dar Ricã îl înveseleºte prin glumele lui. Uite,
Cristi, planeta Marte ce frumoasã este, dar este roºie, au
avut dreptate oamenii de ºtiinþã când au spus cã Marte se
mai numeºte ºi Planete Roºie.
Hai sã aterizãm (de fapt copiii trebuiau sã... amarti-
zeze... dar nu ºtiu chiar toþi termenii ºtiinþifici pe care îi
foloseau astronauþii... pentru cã aterizarea se face pe
Pãmânt, amerizarea se face pe... mare, iar amartizarea se
face pe... Marte) sã vedem cum este Planeta Marte sã
vedem cum este Planeta Roºie. Înainte sã coboare din navã
cei doi s-au echipat cu echipamente ultra moderne. Când
au coborât din navã erau aºteptaþi de niºte roboþi uriaºi,
care au început sã tragã în ei cu lasere. Cei doi copii au
început sã fugã cât îi þineau picioarele prin oraºul ciudat
al marþienilor ºi roboþii dupã ei.
Roboþii nu erau de pe Marte, ci de pe Venus. Dar copiii
nu erau speriaþi pânã când au vãzut cã roboþii nu îi înving.
S-au cazat la un hotel de pe Marte, dar cei doi copii nu au
dormit prea mult. S-au trezit ºi au vrut sã plece.
Totul a fost o glumã cu roboþii, o momealã pentru a le
lua nava (care numai Dumnezeu ºtie cum a scãpat de la
topire în momentul în care aproape cã se ciocnise cu un
soare). Cei doi copii erau foarte speriaþi, dar datoritã
armelor au reuºit sã evadeze. Aveau o praºtie cu laser ºi
douã sãbii cu senzori, care se învârteau singure în aer,
mereu în direcþia atacatorilor. Au fost urmãriþi prin galaxie
cu nava de luptã a marþienilor. Au dorit sã se întoarcã
acasã, dar au fost înconjuraþi de nave. Întreg Universul
era înspãimântat de nava din zãpadã a omuleþilor cu ochi
negri. Au vãzut o planetã, ghinion, era planeta Venus, de
unde erau roboþii. Dar au reuºit sã se ascundã printre
ierburile înalte, amenajate ca un soi de junglã artificialã. Dar
cum era de aºteptat, a început rãzboiul între cei doi bãieþi ºi
25 roboþii care cunoºteau planeta ca pe propria lor ghearã de
fier.
Un locuitor curajos a vãzut nava lor ºi a ieºit din casã
ºi le-a spus:
– Vã rog frumos sã ne ajutaþi cã roboþii au preluat
conducerea planetei Venus.
– De ce a pornit rãzboiul?
– Din cauza oamenilor de ºtiinþã ºi a savanþilor rãi. Ei
au vrut sã inventeze roboþii, ca în acest fel sã fie scutitþi
de munca cotidianã, precum gãtitul, spãlatul, dormitul ºi...
privitul la TV.
Dar totul a ieºit pe dos. Locuitorii i-au dotat cu arme
ultra performante ca sã poate lupta contra roboþilor. Roboþii
umblau pe Venus ºi patrulau ca sã nu fie luaþi prin
surprindere de cãtre cei doi umanoizi atât de periculoºi.
Cei doi bãieþi nu erau speriaþi ºi abia aºteptau sã intre în
luptã. Când se pregãteau de luptã i-au gãsit roboþii ºi i-au
luat ca ostatici.
Au anunþat pe cei de pe Pãmânt ºi au cerut o recom-
pensã pentru cei doi bãieþi. Dar nu au primit. Umanoizii
erau foarte, dar foarte zgârciþi. Noroc cã printr-un noroc
chior au reuºit sã scape ºi sã o ia cu viteza luminii spre
Terra. Numai cã din cauza excesului de cãldurã nava lor
cãutarea
în cãutar
de zãpadã s-a topit ºi ei s-au trezit fix la 6 am, când trebuiau
sã se ridice din pat ºi sã se pregãteascã pentru o altã zi de
ºcoalã...
Natura somnoroasã
Alexandra Pãiuºan
Pe dealuri se lasã toamna

O umbrã ruginitã
ªi aduce în urmã iarba
Toatã veºtejitã.
Pãdurea pare singurã

Pustie ºi amãrâtã
Lãsând în urmã frig
ªi vreme mohorâtã.
26
Frunzele covor aºtern
Roºu, galben, auriu
Aur mult strãlucitor
Pe coroana pomilor.
O simplã poveste de iarnã creatã de
imaginaþia mea
Ionut Popa
Am ieºit în grãdina casei ºi, privind în jur, simþeam aerul

tare pe care îl expirau norii încãrcaþi cu zãpadã, aºteptând
semnalul de la Crãiasã pentru a descãtuºa un spectacol de
zãpadã care sã însemne cu alb venirea iernii. Totul în jur
a început sã devinã un teatru de marionete în care
marionetele erau vise ºi fulgi. ªi primii fulgi veneau ca
niºte cãlãreþi într-o luptã crâncenã.
Primii fulgi sunt doar o mângâiere ºi preþuire a
Crãiesei pentru oameni ºi Pãmânt, dar dupã ei veneau o
avalanºã de nervi ai Crãiesei care a aºteptat multã vreme
închisã în grãdinile minunatului Gondor, regatul
primãverii, anotimp care în fiecare an are grijã ca sora ei
mai batrânã sã se întoarcã pe Pãmânt.
Imaginaþia Crãiesei în timpul iernii este ca ºi pictarea
unui tablou minunat. În mintea ei totul este o joacã, dar ºi
o alinare profundã.
Deci, dupã primii fulgi, am privit spre cer ºi am vãzut
o fetiþã care se ascundea printre norii pufoºi. Era o fetiþã
frumuºicã, cu obrajii îmbujoraþi ºi cu pãr asemenea crista-
lului. Imaginaþia mea ºi dorinþa de a cunoaºte mai multe
despre anotimpul meu preferat, dar ºi despre fetiþã, mi-au
dat aripi ºi am urcat pânã la ea. Când m-am apropiat de
ea, s-a speriat ºi mi-a spus sã nu mã apropii de ea. Afarã
era un frig de crãpau brazii în pãdure ºi sãrmana de ea
umbla numai într-o rochie toatã îngheþatã. Dintr-o datã a
început sã plângã ºi fie-o floare de gheaþã, mai deosebitã
27 decât cele pe care le vedeam eu în ferestre, mai închise
ºi… cãprui. Era pentru prima datã când am vãzut flori de
gheaþã cãprui. Mi-a fost tare milã de acea fetiþã ºi am
întrebat-o de ce plânge. La aceastã întrebare mi-a rãspuns:
„Surorile mele mã cred o tiranã, o fatã cãreia îi place sã-ºi
batã joc de oameni ºi sã le facã necazuri, dar eu nu sunt
aºa. Când tatãl nostru ne-a creat, eu am rãmas ultima ºi
cea cãruia tata nu i-a putut da decât urã, nenorociri ºi frig.
Chiar dacã aº putea face ceva, nu am cum. ªi de fiecare
datã când le explic asta surorilor mele, ele… nu mã cred ºi
dupã ce îmi trece vremea, una dintre ele mã închide în turnul
palatului ei. De aceea plâng ºi cu cât plâng mai mult cu atât
cade zãpada mai multã pe pãmânt. Acum nu voi mai plânge.
Ai fost foarte bun cu mine ºi pentru asta îþi mulþumesc! Acum
trezeºte-te pentru cã tot ceea ce ai vãzut a fost doar un vis pe
care tu þi l-ai dorit de mult ºi eu þi l-am împlinit. Tot ceea ce
ai auzit de la mine a fost adevãrat, dar tu mâine nu-þi vei mai
aduce aminte nimic. Întotdeauna te voi respecta pentru cã ºi
tu faci asta acum, în acest moment în care oamenii mã înjurã
ºi mã afurisesc. În acest moment în care sunt singurã… ºtii,
se mai bucurã prichindeii de prezenþa mea, dar ei acum îºi
dorm somnul de amiazã…”
cãutarea
în cãutar
Dimineaþa m-am trezit ºi mi-am simþit sufletul curat
ºi împlinit. Am privit pe geam ºi am vãzut cã a venit iarna!
Am zâmbit ºi am ieºit afarã. De sus mi se pãrea cã mã
priveºte o fatã cu ochii triºti.
Poveste de iarnã...
Cosmin Tanislav
Iarna s-a aºternut peste parcul din apropierea casei mele.

Totul pare încremenit într-un alb fãrã de sfârºit. Marea de
alb ce mã înconjoarã îmi trezeºte emoþie ºi bucurie în
acelaºi timp. Dupã câteva luni în care natura pãrea cã se
zbate sã supravieþuiascã, chinuitã de vânturi nãpraznice
ºi ploi nesfârºite, acum este liniºtitã ºi resemnatã sub
greutatea stratului de zãpadã. Ninsoarea care a cãzut toatã
noaptea a ascuns orice urmã de tristeþe, lãsatã de toamnã
aiurea, pe strãzi ºi prin parcuri: frunze cãzute la pãmânt ºi 28
îngãlbenite, iarbã uscatã, noroi, bãlþi. Natura ºi-a schimbat
hainele ruginii de toamnã cu unele de galã, albe ºi curate.
Nici o adiere de vânt nu atinge peisajul ce mã înconjoarã,
nici o vietate nu miºcã prin apropiere, totul este nemiºcât,
astfel încât îmi pare cã privesc un tablou bine realizat.
Singurul care mã anunþã cã totul este real ºi cã sunt în mijlocul
naturii este temperatura scãzutã, care mi-a adus roºeaþã în
obraji. A nins mult, toatã noaptea,
motiv pentru care zãpada cãzutã din
înaltul cerului a acoperit totul în parc.
Aleile ºi bãncile sunt acoperite în
totalitate de zãpadã, copacii golaºi ºi
triºti, rãmaºi fãrã nici o frunzã, par
acum acum bucuroºi sã fie încãrcaþi
cu zãpada albã ºi strãlucitoare.
Crengile copacilor atârnã sub greutatea
zãpezii. ªi felinarele de pe marginea
aleii par cã se resimt de pe urma
stratului gros de zãpadã, le scârþâie
încheieturile bãtrâne. Cãrãrile din parc,
neumblate încã, sublineazã adormirea
naturii, parcã veºnicã, dar cu siguranþã
îmbietoare pentru copii.
Dupã câteva luni în care nu a
avut nimic de oferit oamenilor, acum, parcul aºteaptã glasul
vesel al copiilor care aleargã prin nãmeþi, primul om de
zãpadã ºi plimbãrile lungi prin zãpada care scârþie sub
greutatea paºilor. ªi desigur: bãtaia cu bulgãri!...
Povestea porumbelului ºmecher

Paul Blejan
A fost odatã ºi mai este ºi în ziua de astãzi, un porumbel

foarte ºmecher. Dar ºmecheria porumbelului îi era foarte
de folos deoarece scãpa mereu din orice încurcãturã. ªi
acele încurcãturi el le avea din pricina unui uliu cãruia îi
era foarte ciudã pe porumbel cã nu-l poate prinde ori de
29 câte ori ar fi încercat. Dar porumbelul nu avea probleme
doar din pricina uliului. ci ºi din pricina câtorva bãieþi care
încercau cu disperare sã îl captureze, deoarece porumbelul
era frumos ºi foarte deºtept.
Dar acest porumbel aparþinea cândva unui copil, care
avea mai mulþi porumbei frumoºi. Frumoºi, dar chinuiþi.
Porumbelul îºi pãrãsise atât stâpânul, cât ºi pe tovarãºii
de chin. Bãiatul îi hrãnea o datã la douã zile, tot aceeaºi
hranã le dãdea ºi apã, îi lua în mâini ºi îi strângea cu putere
ºi acum, din cauzã cã a fugit, dorea sã îl prindã ºi sã-l ucidã.
Porumbelul, pentru a nu fi prins, ºi-a gãsit adãpost în
podul primãriei, dar ºi acolo porumbelul era foarte atent
când intra, sã nu-l urmãreascã ºi sã nu-i fie viaþa în pericol.
Oamenii îl lãsau sã ciuguleascã de prin curþile lor, dar
din când în când le trecea prin cap sã îl prindã ºi sã facã o
supã de pe el... dar nu reuºeau sã punã mâna pe el. Cum
simþea acest pericol, porumbelul hoinar îºi ridica aripile,
pregãtindu-se de zbor. Zbura frumos. Liniºtit. De parcã
zborul era o artã.
Într-o zi primarul s-a urcat în pod ca sã punã niºte
lãzi cu hârtii ºi a avut marea mirare de a vedea porumbelul,
Primarului i s-a fãcut milã de el ºi a început sã meargã în
cãutarea
fiecare zi în pod cu apã ºi grâu. De la un timp a reuºit sã
în cãutar
se apropie foate mult de el ºi porumbelul vãzând cã nu îi
face rãu se apropia de primar, ºi nu se mai speria. Primarul
ºi-a fãcut o cuºcã mare ºi a dus porumbelul acasã.
Porumbelul, trist, îºi dãdu seama cã a fost încã o datã
pãcãlit... de data aceasta de un om care habar nu avea cã
important e pentru o pasãre zborul... important e cerul sub
care plonja ca într-un vis... lacrimi îi curgeau din ochii de
mãrgele negre... atât de multe, atât de fierbinþi, atât de
neînþelese...
Povestea unei buburuze

Cristina Ardelean
Era o dimineaþã frumoasã, cu aer îmbãtãtor, plin de

parfumul florilor de primãvarã ºi rãcorit cu roua purã.
Din puful unei pãpãdii apãru somnoroasã o micã 30
buburuzã. Se frecã uºor la ochiºori ºi îºi spuse: „Ce
dimineaþã frumoasã! abia aºtept sã cobor din floare ca sã
mã joc cu gândãcelul Buzu ºi cu bondãrelul Dodo”
– Bibi!... o strigã mama ei, ce bine cã te-ai trezit! ieºi
afarã sã te mângâie razele soarelui ºi sã te speli în roua
dimineþii.
Mama-buburuzã o dezmierdã uºor ºi o luã protector
lângã ea.
– Poþi sã te duci sã te joci, dar sã nu te îndepãrtezi.
Poate sã treacã vreo pasãre ºi sã te ia în cuibul ei ca
mâncare pentru puiºori, spuse ea grijulie, aºa cum ºtim
cu toþii cum sunt mãmicile.
Mica buburuzã coborî de pe pãpãdie, nu înainte de a
fãgãdui cã nu se va duce departe. Dupã tulpina unei lalele
îl gãsi pe Buzu, un gânãcel tare nãzdrãvan, care toatã
ziulica, cât era ea de mare, umbla de colo pânã colo cãu-
tând sã intre în fel ºi fel de încurcãturi, pentru cã, serios
vorbind, la cât de des se întâmpla sã facã nãzbâtii,
înseamnã cã le ºi cautã înadins.
– Bunã ziua, Buzu! spuse Bibi veselã.
– Bunã Bibi! vrei sã mergem sã ne jucãm la malul
râului? O întebã gândãcelul începând sã se agite în jurul
buburuzei.
Vrei? Vrei? Spune, vrei?
Bibi, a stat puþin pe gânduri ºi-i spuse:
– Nnnn... nu cred cã pot. ªtii, nu am voie sã mã
îndepartez de casã, zise Bibi, uitând-se temãtor în spate.
– Dar nu va vedea nimeni cã ai plecat, pe cuvânt de
gândãcel, dacã se va întâmpla ceva, spuse Buzu, uitându-
se la buburuzã cu nãzdrãvãnie în privire. Tocmai când
vorbeau ei, pe acolo trecu ºi bondãrelul Dodo.
– Bunã! spuse el.
– Bunã! Noi mergem la râu sã vedem frunzele cum
plutesc pe apã, zise Buzu. Nu vrei sã ni te alãturi?
– Eu nu merg pentru cã mama a spus sã stau prin
apropierea casei sã mã joc, afirmã bondãrelul vãzându-ºi
mai departe de drum. Eu mã duc sã mã joc lângã lanul de
pãpãdii. Spunând aceasta, se îndepãrtã de ei.
Gândãcelul o convinse pe Bibi sã meargã cu el la râu
ºi când ajunserã acolo, începurã sã se joace. Nu dupã mult
timp, începu un vânt nãprasnic, de apleca tulpinile florilor
de mac din apropierea râului. Apa începu sã se agite ºi sã
31 arunce stropi reci care încotro.
Gândãcelul ºi buburuza se adãpostirã sub o frunzã.
– Trebuia sã o ascult pe mãmica, spuse buburuza.
Cum o sã ajung acum acasã? Bibi începu sã plângã ºi sã o
strige pe mama ei. Vântul începu sã sufle puternic ºi mai
puternic, pânã când desprinse frunza de pe pâmânt.
– Ajuuuutorrr! strigarã amândoi speriaþi, stând agitaþi
de marginile frunzei.
În timpul acesta, mama buburuzei, o cãutã disperatã
pe Bibi. Aflã de la bondãrel cã se dusese la râu cu
gândãcelul ºi plecã în cãutarea lor.
Vântul dusese frunza departe ºi mai departe cu cei
doi agãþaþi de ea, ca într-un final sã o aºeze pe valurile
învolburate ale râului. Printre ºuvoaiele de apã, gândãcelul
ºi buburuza cereau ajutor.
În cele din urmã fuseserã traºi la mal de mama
buburuzã, care apucã marginea frunzei ºi îi scoase afarã
pe nãzdrãvani.
Ajunserã acasã, Bibi se aruncã în braþele protectoare
ale mamei ºi-i spuse:
– Nu am sã-þi mai ies din cuvânt niciodatã, mamã!
Iartã-mã! începu a plânge în hohote.
cãutarea
– Fata mamei, toate mamele îºi învaþã copiii numai bine
în cãutar
ºi îi ajutã atunci când au nevoie. Ai greºit ºi þi se putea întâmpla
ceva rãu, dar cred cã þi-a prins bine sã înveþi ºi sã asculþi
povaþa mea, cãci te învãþ de bine, pentru cã te iubesc, spuse
mama buburuzã ºi o mângâie uºor pe cãpºor.
Vântul se potolise ºi sorele ieºi din nori, rãzând de
bucuie cã poate sã mângâie din nou petalele florilor, dând
sãnãtate ºi luminã pe pãmânt. ªi i-am lãsat pe buburuzã,
bondãrel ºi gândãcel jucându-se pe lângã casã.
Puiºorii de lup ºi cei patru vânãtori

Lenuþa Ordace
A fost odatã ca niciodatã o lupoaicã însãrcinatã. Ea a

nãscut trei pui de lup, extraordinar de frumoºi.
Lupoaica i-a nãscut pe acei pui de lup, în dealul
târgului. Ea neavând pereche într-o zi s-a dus sã le ducã
de mâncare. Ea i-a lãsat în grija celui mai mare pui de lup, 32
pe nume Samson. El a avut grijã un timp de ei. Mama lui
Samson, cam pe la capãtul celãlalt a fost zãritã de patru
pãdurari, care au vrut s-o împuºte. Doar cã nu au putut, din
cauzã cã lupoaica a fugit. Dar pânã la urmã au prins-o ºi au
dus-o la grãdina zoologicã. Acolo a fost vãzutã de turiºti.
Samson dupã o sãptãmânã, vãzând cã mama lor nu
mai vine ºi-a pus în gând ca pe fraþii lui sã-i ducã la o
mãtuºã de a lor. Zis ºi fãcut. Dupã ce i-a dus pe fraþii lui,
a cãutat-o pe mama lui.
A cãutat-o peste tot, dar nici urmã de ea. Anii trecurã
ºi Samson era din ce în ce mai frumos ºi se dezvolta din
ce în ce mai mult.
Samson, într-o zi, s-a dus la fraþii lui sã îi viziteze.
Doar cã mãtuºa lui s-a fãcut rea ºi nu l-a lãsat sã îi vadã.
Samson era foate trist deoarece nu ºi-a gãsit mama ºi fraþii
nu îi mai poate vedea, deoarece mãtuºa lui nu îl lasã.
Într-o zi, Samson a întâlnit un pui de lup cu pãrinþii
lui. El s-a împrietenit cu acel pui de lup. Samson ºi cu
prietenul lui au mai cãutat-o pe mama lui. Dar nici urmã
de ea.
Doar cã înt-o zi, mama lui Samson a fugit de la grãdina
zoologicã. A fugit cât au þinut-o puterile. Când s-a oprit,
s-a aºezat pe o buturugã. Samson, cãutând-o, a dat peste
o lupoaicã care plângea ºi a întrebat-o :
–De ce plângi?
–Plâng cãci mi-am pierdut puiul, pe nume Samson.
Samson auzind vorbele acelea, a spus :
–Eu sunt fiul tãu, pe mine mã cheamã Samson. Ei s-
au îmbrãþiºat ºi au recuperat ºi pe fraþii lui Samson ºi au
trãit fericiþi pânã la adânci bãtrâneþi.
Urletul sãlbãticiunilor
Marian Ardelean
Ne aflãm în junglã, departe de oameni, vreo 15 oameni

înarmaþi pânã-n dinþi. Aveam în grupa mea, un doborâtor
de urºi, o carabinã, douã cuþite ºi tomahawkul. Eram la
33 vânãtoare de vreo zece sãptãmâni, împuºcarã doi urºi, o
panterã ºi un rinocer. Ne îndreptam spre apus. Jungla era
deasã ca o perie. Un vânãtor a murit zgâriat de o panterã
cãreia i-a tãiat venele de la gât, pe un altul de al nostru.
Un glonþ bine þintit l-a omorât, spãrgându-i capul. Blana
lungã de vreo doi metri, puternic omndulatã, costa cel
mult 200 de lire. Calul meu, negru ca pana corbului, era
obosit. Cãlãream de trei zile fãrã oprire. Am fãcut popasul
de noapte, un vânãtor a fãcut de strajã. Pe la miezul nopþii
mi s-a pãrut cã aud ceva foºnind în spatele meu. Am luat
carabina între ochi, alþii sclipeau într-una înaintea mea; deºi
trebuia sã trag din ºold tot lucru greu era, am încercat sã mã
fac cã dorm adânc, cu mâna stãngã am prins ce-am apucat:
o puºcã ºi am apropiat-o de genunchi. Ochii aveau o sclipire
nefireascã, am ochit liniºtit fãrã sã tremur. Le-am spus: priviþi
în tufiº:
– Ce-i acolo?
– Du-te sã vezi.
– Este un cadavru de tuareg puºcât drept între ochi,
glonþul i-a gãurit scãfârlia.
– Strângeþi tabãra, trebuie sã ne mutãm.
cãutarea
– De ce?
în cãutar
– Eºti un boboc ºi asta ai sã rãmâi în veci, un boboc.
– Strânge.
– Mai încet cã nu eºti pe bulevard. Ne-am strâns tabãra
ºi am înaintat vreo 500 de metri la deal. Ne-am fãcut tabãrã
între niºte copaci uriaºi. Iscoada era moartã. Trimisã de
ºeful de trib, ne urmãrea din Nigeria ºi vroia sã ne ucidã
fãrã zarvã. Dupã ce ne-am instalat tabãra în noul loc în
care am poposit, am auzit rãgetul de panterã hãituitã, era
semnalui tribului care dorea sã ne ucidã. Am plecat în
recunoaºtere, înspre locul indicat, am gãsit urmele a
douãzeci de cai nepotcoviþi. Au luat-o în direcþie opusã
din cauzã cã era întuneic.
Sã ne amuzãm cu...
I. L. CARAGIALE 34
1. Care sunt, dupã dv., calitãþile favorite ale unui bãrbat?
RÃSPUNS: De! Eu gândesc cã pentru asta ar fi mai bine
sã vã adresaþi la o damã.
2. Care sunt, dupã dv., calitãþile favorite ale unei femei?
RÃSPUNS: Adesea… defectele aceleia pe care o iubeºti.
3. Care sunt ocupaþiunile dv. favorite?
RÃSPUNS: Sã nu fac nimic.
4. Ce idée aveþi asupra fericirei?
RÃSPUNS: Asta e prea veche ºi eu prea bãtrân ca sã mai
am naivitatea de a rãspunde.
5. În ce epocã v-ar plãcea sã trãiþi?
RÃSPUNS: Pentru trecut în nici una; pentru viitor… într-
una cât s-ar putea mai îndepãrtatã.
6. Ce defecte aþi scuza mai uºor?
RÃSPUNS: Acelea pe care le am ºi eu.
7. Care vã sunt aversiunile invincibile?
RÃSPUNS: Prostia!
8. Ce iubiþi mai mult?
RÃSPUNS: Cãlãtoria cu tovarãºi deºtepþi ºi veseli.
9. De ce vã e fricã?
RÃSPUNS: De proºtii rãi.
10.Care vã este ºtiinþa ºi arta favorite?
RÃSPUNS: Tocmai acelea pe care nu le cunosc deloc:
Matematica ºi Muzica.
11.Ce virtute preferaþi, ce viciu urâþi mai mult?
RÃSPUNS: Sãnãtatea / Vitium cordi.
12.Care vã este vinul favorit?
RÃSPUNS: Toate… care sunt bine nãscute ºi bine crescute.
(text cules de Alexandra Pãiuºan)
35 Toamna în imaginaþia poeþilor

Maria Ardelean
A venit toamna. Amurgul de toamnã violet cuprinde

inimile pãrãsite de fericire ale pãsãrilor cãlãtoare ce
îngenuncheazã în faþa toamnei cu o fricã îngrozitoare.
Îmi amintesc de o mulþime de scriitori care au scris
despre toamnã. De pildã, Vasile Alecsandri a dedicat
poezia „Sfârºit de toamnã” acestui anotimp frumos ºi urât,
trist ºi nostalgic, aproape mort ºi totuºi… plin de viaþã.
Tudor Arghezi de asemenea îi scrie toamnei, Octavian
Goga la fel. Eminescu, Nichita Stãnescu, Bacovia… scriu
despre toamnã… de ce îi fascineazã atât de mult toamna?
De ce se lasã hipnotizaþi de râsul ei molcom, de degetele
ei aurii, ude, de zilele ei gri?…
ªtiu cã Bacovia a rãmas închis într-un turn de bisericã
de s-a gândit sã scrie „Amurg violet”... a stat o noapte
întreagã închis în frig ºi în întuneric?!? Ciudaþi mai pot sã
fie scriitorii aceºtia... Mãcar... toamna lui Nichita Stãnescu
e, aparent, mai blândã.
Eu cred cã fiecare autor vede în felul lui TOAMNA,
cãutarea
iarna, lumea... totul... da, scriitorii vãd altfel lucrurile. Cu
în cãutar
siguranþã din acest motiv reuºesc sã ne fascineze ºi sã ne
convingã sã le citim cãrþile.
Sfârºit de toamnã
Lenuþa Ordace
Este toamnã ºi frumos

Frunza, vântul o adie jos
Plugurile toate arã
Sã puie grâul de toamnã.
Ziua scade, noaptea creºte

Gospodarul tot munceºte
Ciobanii cu turma lor
Se adunã-n curtea lor
36
Când toamna e spre sfârºit
Gospodarul se trudeºte
Sã se-adune-n curtea lui
Sã se adune cu sudoare
O poveste de iarnã
Adelina Cleuþa
I) O plapumã albã ºi groasã acoperise strãzile,

mãºinile ºi copacii. Era seara de dinaintea Crãciunului,
când Moºul blând ºi bun aleargã, cu renii ºi sania sa, sã
aducã copiilor cuminþi cadourile aºteptate, mari ºi
frumoase.
C) În casa noastrã totul era pregãtit.
Mama terminase de copt cozonacii, iar eu ºi tatãl meu
am terminat de împodobit bradul. Din difuzoare, Hannah
Montana ne încãlzea inimile cu vocea sa melodioasã.
Deodatã, un sunet cristalin de clopoþel se auzi la uºã. Când
am deschis-o, un bãtrânel cu plete ºi barbã albã, îmbrãcat
în hainã roºie, cu un sac mare în spate mi-a zâmbit ºi m-a
întrebat dacã mã numesc Cleuþa Adelina Maria.
I-am rãspuns „Da, acesta e numele meu” ºi l-am invitat
sã intre ºi sã se aºeze pe scaun, lângã brad. ªtia cã
obþinusem la ºcoalã calificative foarte bune ºi era fericit.
Î) Dupã ce i-am cântat ºi i-am recitat douã poezii, Moº
Crãciun m-a sãrutat pe obraz, ºi-a golit sacul ºi mi-a spus cã
se grãbeºte sã ajungã ºi la alþi copii. L-am condus pânã la uºã ºi
i-am promis cã ºi în urmãtorul an voi obþine rezultate la fel de
bune.
Crãciunul
Mãlina Jivãnescu
Aproape cã vine seara de Crãciun. Copiii nerãbdãtori

aºteaptã sã vinã Moºul. Erau din ce în ce mai neastâmpãraþi.
37 Deja au început sã împodobeascã bradul cu multe
steluþe aurii, betea coloratã ºi multe globuri roºii ºi
galbene. În vârf au pus un vârf foarte mare ºi strãlucitor.
Mai târziu au fãcut colaci ºi multe fursecuri delicioase,
pentru oaspeþii ce vor veni în seara aceasta. Afarã tot
ningea cu fulgi ca niºte globuleþe mici strãlucitoare albe.
Nu dupã mult timp oaspeþii au venit cu multe cadouri
pentru copii. Maria a primit o pãpuºã foarte mare, Ionela
a primit ºi ea o pãpuºã, iar Victor a primit o mãºinã de
curse. Mai târziu toþi s-au aºezat la masã ºi au cântat
colinde de Crãciun cu tot dragul.
Era miezul nopþii ºi copiii erau deja obosiþi ºi au mers
sã se culce aºteptând ca Moº Crãciun sa vinã în zori ºi sã
le aducã cadouri de tot feluri.
Iarna
Mãlina Jivãnescu
A venit iarna,
Cu glas de sãrbãtoare
cãutarea
Asprã ca întotdeauna
în cãutar
ªi strãlucitoare.
Fulg de nea, fulg de nea

Ai ieºit în calea mea
Lângã mine-ai coborât
ªi din zbor tu ai cãzut.
E iarnã, e iarnã,
Flori de gheaþã bat în geamuri
E iarnã, e iarnã,
De colinde ºi joacã sunt vremuri.
38
Copilãrie pierdutã
Andrei Jivãnescu
Unde te duci copilãrie?

Nu pleca, nu pleca!
Nu pleca azi de la mine...
Nu pleca, nu pleca!
Unde vrei sa mergi cu mine?

Unde vrei, unde vrei?
Lasã-mã sã stau cu tine
Lasã-mã, lasã-mã!
Minunea învierii
Andrei Jivãnescu
Fumul hornurilor a încetat sã se joace deasupra caselor,

zãpada s-a topit, urmând sã se aºtearnã lin un covor frumos
de iarbã, verde, strãlucitor.
A înviat primãvara.
Florile dãdeau un aspect frumos naturii, iar copiii
umpleau câmpul de larmã. Cãldura era bine venitã, razele
soarelui îndemnau copiii sã se joace, cãldura, tot mai mare,
pãrea cã ºi-a transformat razele în niºte sãgeþi care aterizau cu
cãldurã pe pãmânt. Cerul era de un albastru frumos. De la o
vreme ºi tractoarele cu pluguri de fier fãceau larmã, ca sã le þinã
companie copiilor.... Grãdinile, spre searã, erau arate, pregãtite
pentru a fi cultivate, iar copiii obosiþi ºi înfometaþi.
Soarele îºi stinse focul de pe cer, lãsând copiii sã
meargã acasã bucuroºi de învierea unui nou anotimp.
39 Noi vestim pe Iisus

Andrei Jivãnescu
Colindãtorii dau startul vestirii Crãciunului; uliþele sunt

umplute de colinde rostite cu glasuri blânde ori puternice,
clare, frumoase. Brazii de Crãciun erau plini cu globuri ºi
steluþe. Copiii sunt nerãbdãtori sã îl primeascã pe Moº
Crãciun, iar alþii doresc sã intre în nãmeþii îngheþaþi.
Gospodarii pregãtesc friptura cu un vin roºu. Se înnop-

teazã, iar o stea lumineazã cerul cu lumina ce vesteºte
naºterea lui Iisus. Magii cei de atunci se transformarã în
colindãtorii care parcã mai cu mare drag vestesc pe Iisus.
Din casã-n casã parcã tot mai tare se aude minunata veste...
Bucuriile toamnei
Lucia Cleuþa
Stau în parcul de la marginea oraºului ºi mã bucur de

frumuseþea ultimelor zile de toamnã. Din când în când
cade o frunzã ca o pasãre de aur plutind în aer îmbrãcatã
în mantia cu miros de fructe coapte. Ciripitul pãsãrelelor
cãutarea
este mai puþin auzit, deoarece o parte din ele ºi-au luat
în cãutar
zborul spre þinuturi mai calde.
Razele soarelui sunt mai palide ºi de abia se zãresc de
dupã umerii copacilor. Globul aurit al acestuia se întristeazã
cu fiecare clipã ce trece ºi parcã i-ar pãrea rãu din cauzã cã
în curând nu va mai putea sã ne bucure ºi sã ne aline sufletele.
Covorul de frunze moarte este cãlcat în picioarele
trecãtorilor tot mai rari. Serenada greieraºilor din timpul
verii a amuþit. Ei se adãpostesc sub covorul multicolor de
frunze. Din când în când câte o veveriþã jucãuºã sare
dintr-un copac într-altul adunând ghinde pentru a-ºi face
provizii pentru iarnã. La orizont un nor pufos încearcã sã
acopere discul solar, dar încã nu reuºeºte. Copacii,
dezgoliþi de frunze, dau intregii naturi o stare dezolantã.
Gândul cã nu peste mult timp zilele friguroase vor
sosi, mã neliniºteºte. Încerc sã petrec cât mai multe clipe
în mijlocul naturii atât de deosebite, de frumoase ºi de
interesante.
40
Iarna
Nuþa Ordace
Stau în casã ºi privesc

Fulgii albi cum strãlucesc.
Cad ºi se-nmulþesc uºor
Þesând albul lor covor.
Lângã bradul sclipitor
Toþi copiii cântã-n cor:
„Bradul nostru-mpodobit
Îþi ureazã bun venit!”
Sãniuþa
Cãtãlin Ciobanu
Uite sãniuþa mea:
Zboarã ca un fulg de nea.
Când o duc pe deal în sus
Fuge spre alunecuº.
Când se vede sus e bine,
Fuge ºi fãrã de mine,
Dar n-o las:
Pe gheaþã bunã
– Lunecãm doar împreunã!
Doamna Iarnã
Iulian Ciobanu
A sosit iarna, bucuria tuturor copiilor. Ninge ca în
poveºti. Totul este alb ºi atât de frumos.
Derdeluºul este plin de copii, iar pe feþele lor
îmbujorate cad fulgi cu sclipirea de argint.
Fulgii de zãpadã plutesc prin aer.
– Ce frumoºi sunt!
– Sã-i prindem ºi sã ne jucãm cu ei, spuserã copiii.
Peste tot s-a aºternut un covor de zãpadã. Copacii par
poleiþi cu argint.
Natura s-a îmbrãcat de sãrbãtoare.
41
Omul de zãpadã
Lenuþa Tomoni
Iarna a acoperit totul cu o mantie albã, strãlucitoare. Din

înãlþimile cerului, ea priveºte copiii care nu se mai saturã
de joaca cu zãpada.
Loredana ºi Nuþa au fãcut un imens om de zãpadã:
– Ce frumos este! exclamã Loredana.
– Da! Este frumos! Nu îþi este frig? întrebã Nuþa.
– Nu, dar nu mi-ar strica un fular la gât, a rãspuns
Omul de zãpadã.
– Eu te-aº lua la mine acasã, dar mã tem cã te topeºti,
adãugã Loredana.
– Nu pot sã vin, eu trebuie sã rãmân aici, înconjurat
de zãpadã ºi de copii. Îmi place sã îi vãd pe copii jucându-
se pe lângã mine!
A trecut toamna…
Eugenia Suba
cãutarea
în cãutar
A trecut toamna cea lungã ºi bogatã. Câmpul este ruginiu.
Se apropie iarna geroasã ºi o sã se facã frig ca sã ne dãm cu
sania ºi sã ne jucãm lin prin zãpada cea rece ºi pufoasã…
Iarnã…
Cristina ªioica
Iarnã, tu eºti aici,

Vara e departe.
Varã, eºti frumoasã!
Iarnã, tu eºti friguroasã!
Iarnã, noi, copiii, ne bucurãm,
Cu fulgii tãi ne jucãm.
Pe Moº Crãciun îl aºteptãm.
Moº de zãpadã facem,
Pe derdeluº ne dãm,
Ce mult ne bucurãm !
42
În Ajunul Crãciunului
Nicoleta Andraº
A venit iarna geroasã,
Vin bulgãrii la fereastrã
Unul câte unul
Sã aparã Ajunul.
În Ajun, în prag de searã
A venit pe sãnioarã
Moº Crãciun cu daruri multe.
Toamnã
Nicoleta Andraº
Toamnã…
Toamnã cu noroc
Hai la noi
Nu sta în loc
Scoalã
Sus
Cã nu e bine
Uite
Frigul vine.
Iarna
Roxana Pãiuºan
Iarnã dulce ºi frumoasã

Ai venit cu geruri grele,
Cu troiene de zãpadã
Pe ferestre flori ºi stele.
Noi, copiii jucãuºi,
Sãniuþa o luãm
ªi la deal urcãm încet
Prin zãpada albã, moale.
A venit toamna
43 Andreea Mage
A venit, copii, ºi toamna

ªi toþi muncitorii harnici
Râd de-atâta bucurie.
Mândrã-i toamna ºi bogatã
În legume ºi-n poiatã
Are fructe câte vrei
ªi must bun din strugurei.
Toamna

Cosmina Tanislav
Este o zi de noiembrie. Afarã, peisajul pare coborât dintr-un

tablou al unui pictor celebru care a pus roºu aprins pe frunzele
de viþã sãlbaticã ºi galben ruginiu pe cele de nuc. Iarba încã
verde contrasteazã puternic cu galbenul roºcât al crãiþelor
înflorite.
Frunzele cad cu miºcãri de aripi moi. Odatã ajunse
pe pãmânt formeazã un covor foºnitor în care mi se afundã
paºii. Printre ramurile goale împodobite doar cu luminã,
crivãþul cîntã la xilofon. La început notele sunt interpretate
cu uºurinþã, apoi rafalele perturbã întreaga simfonie.
Copacii ofteazã, iar lacrimile de promoroacã picurã una
cãutarea
câte una peste frunzele moarte.
în cãutar
Vreau sã aud cântecul pãsãrilor, dar degeaba. Dupã
un timp în care totul era încremenit se aude: cioc! cioc!...
este ciocãnitoarea care îºi cautã hranã sub scoarþa copacilor.
În aer miresmele de toamnã plutesc, fiind accentuate
de parfumul fin al gutuilor pufoase. A cãzut bruma! Iarba,
crizantemele ºi pãmântul par trase într-o foiþã de staniol
argintiu. Pânzele de pãianjen s-au transformat în fire de
mohair pufos în care natura împleteºte haine pentru
crizanteme.
Dintr-o datã cerul devine plumburiu. Soarele încearcã
din toate puterile sã-ºi facã simþitã prezenþa, dar norii groºi
ca o mantie de fum îi îngenuncheazã efortul.
Oare iarna bate la uºã???
Vara
Bogdan Vãlean
Vara a venit! 44
Pãsãri, fluturi, flori gãseºti
Unde cauþi
Te înveseleºti!
Flori pe câmpii
Soare, bucurii
La marginea satului
Veselia copiilor!
Toamna
Adriana Simona Pop
– Cine eºti tu, fatã dragã?
– Eu sunt fata cea bogatã!
– Spune-ne, ce ne-ai adus?
– Struguri, mere, prune, nuci,
Varzã,ceapã ºi ardei
Vinete ºi morcovei.
Toamnã
Andreea Ignuþa
Pãrinþi, copii, bunici

Toamna e aici
Cu roade bogate
De mulþi aºteptate.
Preafrumoasa Iarnã
Andreea Ignuþa
Dealurile toate-s albe
De omãtul mult cãzut
A venit geroasa iarnã
Iar eu moºul l-am fãcut.
Din înaltul cerului

Norii-ncep sa cearnã
45 Bine-ai venit, draga mea,
Preafrumoasã iarnã!
Sãniuþa am coborât
De demult din pod
ªi tocmai m-am pregãtit
De al iernii rod.
Simboluri....

Cristina Mihai
Diriginte/Coordonator: Lavinia Flueraº
Iubirea lui Narcis. Narcis– Narcissus– era un tânãr

frumos, care dispreþuia dragostea, deºi era iubit de multe
fete. Zeii l-au pedepsit sã se indrãgosteascã de propria-i
imagine reflectatã în oglindã. Cucerit de imaginea tânãrului
frumos pe care îl vedea, dar nu-l putea ajunge, ºi chinuit
de o astfel de iubire, Narcis se stinge de durere. Pe locul
unde a murit a rãsãrit o splendidã floare– narcisa– pentru
antici un simbol funerar.
Pedeapsa lui Sisif. Sisif– Sisyphus– fiul lui Aeolus, a
fost regele cetãþii Corinthus. Deoarece a dat în vileag rãpirea
cãutarea
de cãtre Zeus a Eginei, fiica foarte frumoasã a zeului– fluviu
în cãutar
Asopos, Sisif ºi-a atras mânia zeului, fiind supus la o caznã
veºnicã: sã ridice din Infern o stâncã uriaºã pânã în vârful
unui munte foarte înalt. Odatã ajuns în vãrf, stânca se
rostogolea la poalele muntelui ºi cazna trebuia reluatã.
Cornul abundenþei. Abundenþa (lat. Ops), divinitatea
alegoricã în mitologia romanã, era personificatã de o
femeie tânãrã ºi frumoasã. A fost identificatã cu Amaltheea,
din mitologia greacã, capra care l-a alãptat pe Zeus-copil,
în insula Creta, ºi al cãrei corn, rupt din joacã, a fost umplut
cu toate bunãtãþile dorite de nimfele care l-au crescut;
cornul avea darul sã ofere posesorului orice lucru ºi-ar fi
dorit acesta ºi sã se umple la loc. Grecii ºi, mai târziu,
romanii îºi pictau sau sculptau uneori pe un perete al
casei acest simbol, socotindu-l aducãtor de noroc.
Mãrul discordiei. Discordia– Eris, în mitologie greacã,
zeiþa vrajbei, a fost alungatã de la nunta lui Iupiter din Olymp;
izgonitã, nu a putut participa la nunta zeiþei Thetis cu regele
Peleu. Pentru a se rãzbuna, a aruncat pe masa de nuntã un
mãr de aur pe care era scris „Celei mai frumoase zeiþe ”,
stârnind cearta între Afrodita, Hera ºi Pallas Athena, zeiþele 46
prezente care îºi revendicau mãrul. Luat ca arbtitru, Paris a
oferit mãrul Afroditei, aceasta fãgãnduindu-i drept soþie pe
cea mai frumoasã dintre muritoare. La vremea aceea, Helena
(rom. Elena), soþia lui Menelau, regele Spartei, era cea mai
frumoasã muritoare. Paris o rãpeºte ºi o duce cu el la Troia.
Rãpirea Helenei de cãtre Paris a constituit motivul legendar
al izbucnirii rãzboiului troian.
Calul troian. Asediind zadarnic Troia timp de zece
ani, grecii au recurs la o stratagemã pentru a o putea cuceri:
sub pretextul unui dar în cinstea Minervei ºi la îndemnul
lui Ulisse, au construit un cal uriaº de lemn, înãuntrul
cãruia au fost închiºi cinci sute de oºteni. Restul armatei
s-a prefãcut cã se retrage. Troienii, încrezãtori ºi
neascultându-l pe Laocoon, aduc în cetate calul,
sãrbãtorind victoria ºi înºelãtorul trofeu. În timpul nopþii,
oºtenii au ieºit din ascunzãtoare ºi au deschis porþile cetãþii,
care în felul acesta a fost cuceritã.
Cãlcâiul lui Ahile. Ahile– Achilles– fiul zeiþei Thetis
ºi al muritorului Peleus, a fost scufundat în apele Styxului,
râul din Infern, pentru a-l face invulnerabil. Însã, pentru
cã acesta fusese þinut de cãlcâi, aceastã parte a corpului i-
a rãmas neudatã ºi, deci, vulnerabilã. Ursita îi hãrãzise lui
Ahile o glorie nepieritoare: el avea sã fie cel mai mare
dintre eroii care vor lupta sub zidurile Troiei. Faptele lui
de arme vor fi inegalabile, dar el nu se va întoarce viu de
la Troia. O sãgeatã a lui Paris, îndreptatã de zeul Apollo, îl
va lovi în cãlcâi, singurul sãu punct vulnerabil, ºi îi va
aduce moartea. Apollo l-a pedepsit astfel pentru
îndrãzneala de a i se fi împotrivit.
Sabia lui Damocles. Damocles (secolul al IV-lea a.
Chr), curtean al tiranului Siracuzei, Dionysos II, considera
cã nu existã fericire mai mare decât sã fii tiran. Spre a i se
da o lecþie, invitat la un ospãþ, a fost aºezat în locul tiranului
ºi i s-au acordat toate onorurile. La un moment dat, i s-a
cerut sã se uite în sus: deasupra capului sãu atârna din
tavan o sabie fãrã teacã, legatã doar cu un fir foarte subþire;
acesta simboliza primejdiile care îl pândesc în orice
moment pe tiran.
Pânza Penelopei. Penelopa, soþia lui Odysseus –
Ulisse, regele Ithacãi, i-a rãmas credincioasã acestuia timp
de zece ani, cât a durat rãzboiul troian ºi apoi, alþi zece,
47 pânã la reîntoarcerea lui acasã. De-a lungul acestor ani a
fost asaltatã de numeroºi peþitori, care i-au înconjurat casa
ºi au urmãrit sã o ruineze. Pentru a scãpa de insistenþele
lor, Penelopa a recurs la un vicleºug, spunându-le cã va fi
dispusã sã se cãsãtoreascã cu unul dintre aceºtia când va
termina de cusut o pânzã la care lucra. Ca sã amâne cât
mai mult termenul, ceea ce lucra ziua, desfãcea noaptea.
Stratagema a durat pânã la sosirea lui Odysseus, care i-a
ucis pe toþi peþitorii.
Ascultã
Andreea Stoecescu
Prof. coordonator: Lavinia Flueraº
Un vid lãuntric amar mã pãtrunde,

Deºarte priviri ºi ele ursuze,
Ascultã departe ºi vezi înde-aproape
Minciuni ireale zadarnic în noapte.
Priveºte ºi taci, cãci nu ai ce face,

Demenþa te-ndeamnã prin dorinþe tenace
Un sfat profund mânat de-o avântare
Îþi scapãrã-n vânt plin de uitare.
cãutarea
în cãutar
Ocheºte-þi ºi trupul adânc mãcinat
De-un intim fior sãlbatic, încleºtat,
ªi-un ultim elan de þi s-ar ivi
Eliberat, în tine iar ai putea privi.
Un nou început în suflet s-aºterne

Descãtuºate priviri încep ºi ele a geme
Ascultã din nou ºi vezi ce te paºte
Cãci numai prin tine salvarea se naºte.
E iarãºi Crãciunul
Andreea Stoecescu
Prof. coordonator: Lavinia Flueraº
Iarna nu este doar anotimpul zãpezii, al frigului ºi al

sãniuºului, ci aduce ºi bucuria sãrbãtorilor Crãciunului ºi
a Anului Nou, bucurie prilejuitã în special de datinile ºi 48
obiceiurile de veacuri ale poporului nostru.
Astfel, dupã ce s-au terminat lucrãrile agricole, o datã
cu intrarea în Postul Crãciunului, incep pregãtirile pentru
aceastã sãrbãtoare. Pare de necrezut, dar sunt locuri în þara
noastrã unde se mai pãstreazã tradiþia ºezãtorilor în cadrul
cãrora se cântã colinde vechi sau se învaþã unele noi.
Aºadar, cu paºi înceþi se apropie sãrbãtorile de iarnã.
Primul semn cã se apropie sãrbãtorile este dat de Sfântul
Nicolae. În toate casele, copiii, dar ºi unii adulþi, îºi
pregãtesc ghetele lustruindu-le, le aºeazã lângã uºã pentru
a fi încãrcate cu cadouri pentru cei cuminþi sau câte o
nuia pentru cei rãi ºi neascultãtori. Apoi pe 20 decembrie
este sãrbãtoarea ignatului, sãrbãtoare care are ca obicei
tãierea porcului ºi pregãtirea preparatelor tradiþionale
„pomanã a porcului”, în care se ospãteazã cei care au
ajutat la acest sacrificiu, dar ºi prieteni sau vecinii gospo-
darului. Dupã aceastã zi încep pregãtirile de curãþenie ºi
împodobire a casei, precum ºi a hainelor pentru sãrbãtori.
Din toate bucatele preparate se duce o parte într-un
coº la bisericã în seara de ajun pentru sfinþire.
ªi iatã a sosit marea sãrbãtoare a Crãciunului, în data
de 25 decembrie a fiecãrui an, sarbãtorindu-se Naºterea
Domnului. În ajun încep sã soseascã primii colindãtori
pentru a ura gazdelor fericire ºi prosperitate ºi pentru a
vesti Naºterea lui Isus. Colindãtorii primesc în dar pentru
urãri: cozonac, covrigi, mere, iar, mai nou, ºi bãnuþi. Sã
nu uitãm cel mai frumos obicei, iubit de copii: bradul de
Crãciun, care simbolizeazã „pomul vieþii”. Acest pom de
Crãciun, aºa cum îl cunoaºtem noi în zilele noastre,
împodobit cu globuri ºi instalaþii electrice, nu a fost
întotdeauna aºa... În vechime era împodobit cu mere roºii
ºi ghirlande.
La români aceste sãrbãtori de iarnã sunt adevãrate
sãrbãtori de suflet, care creeazã în sânul familiei o
atmosferã de poveste, liniºte sufleteascã ºi iubire,
Crãciunul fiind numit pe bunã dreptate sãrbãtoarea focului,
ocazie de reuniune în care toþi îºi fac daruri, se bucurã în
jurul mesei festive în credinþa cã anul viitor va fi unul mai
bun, deoarece se apropie Anul Nou, care aduce cu el altã
sãrbãtoare a înnoirii ºi a bucuriei, a timpului renãscut!
49
Iarna
Rãzvan Mohai, prof. Laura Peii
Iarna rece a sosit,

Norii ninsorii au venit
Eu sunt tare fericit
C-afarã ninge liniºtit.
Frigul aspru a venit
Cu îngheþ ºi ger cumplit
Omãtul s-a aºternut
Darã vântul l-a bãtut.
Copiii sunt fericiþi

Cãci Crãciunul a venit
La toatã lumea aducând
Pe Moº Crãciun în gând.
Crãciunul a trecut
Revelionul a venit
Noi l-am sãrbãtorit
cãutarea
ªi Anul Nou a ºi sosit.
în cãutar
Grãdina cu flori
Rãzvan Mohai, prof. Laura Peii
Margareta este o floare

Care seamãnã cu-n soare
ªi-n grãdina mea mai are
Înc-o sutã de surioare.
Lãcrimioara este o floare

Gingaºã ºi primitoare
ªi frumos mirositoare
În grãdinã ea mai are
ªaptezeci de surioare.
Trandafirul este o floare 50

Caldã ºi îmbietoare
Are spini, multe petale
ªi-n grãdinã ea mai are
Zeci de mii de surioare.
Înger cântând
51
Poveste
Trandafiri
în cãutarea jocului sfârºit... – nr. 1 / 2010
cãutarea
52
53
Ghidul veveriþoi
Vaza cu flori
Pisicuþa aristocratã
cãutarea
54
Castel
55
Om de zãpadã
Furie
Prichindei ºi cãprioare
cãutarea
56
Copacul cu cãrþi
57
Chemare cãtre primãvarã

Geanina Jecalo-Iovãnescu
I
Glasuri de copii strigã în cor:
Revino la viaþã dulce-mpãrãteasã
Nãscutã din forþe verzi de viaþã
Ridicã-te din nou
Distruge tãcerea
Ce domneºte în grabnic frunza moartã.
II
Dragi copii,
cãutarea
S-au aºternut peste þinut
în cãutar
Covoare de blãniþã verde
Iar albul ce pãza tãcerea
A dispãrut
III
În þinutul chinurilor de gheaþã
Lumina s-a aprins...
Printre ºoapte fericite
Mirosul de frunze fragede...
Verdeaþa a prins în braþe
Lunile vii ale primãverii...
Tãrâm de mângâiere
Muguri, lacrimi mari ºi roz,

unde fermecate, 58
boabe cãrnoase...
cântã-n crengi
pãsãrile,
peste verzi hotare
se aºterne tainic
ºoapta
florilor
Ar fi frumos
Ar fi frumos
o lume liniºtitã
sã am în jur
uºor parfurmatã
puþin melancolicã –
cãlãtorind prin nori
cu paºi uºori...
Fãrã sens
Privind, mã tem, suspin ºi plec

E o noapte fãrã sens
Cobor, mã uit, dar în zadar
Mi-aduc aminte cã eºti tu
Eºti tu, o, viaþã fãrã zâmbet
Destin amar, miºcât de gând
Mã duc, pornec pe-acelaºi drum
E în zadar sã cer, sã cred
Aº mai putea trãi aici oricum
Aº mai putea chiar de nu sunt culmi?
Final
59 mi-ar plãcea sã rãmân veºnic
plutind în acelaºi peisaj rustic
departe de faþada realistã
a unei lumi îndepãrtate
Gând

Cãlãtorim
Uitãm
Vorbim
Greºim
Te pãrãsim
Nãdãjduim la mântuire
Plecãm cu gânduri grele
Te dãm uitãrii
Cãlãtorim prin lume
cãutarea
Cãlãtorim prin vise
în cãutar
Suferinþa
Ana Tomoni
E greu sã îþi exprimi amarul

Când sufletul plânge
Durerea imensã ce lasã
O umbrã pustie.
E întuneric afarã
ªi în sufletul meu
Cuvintele reci ale furiei
Îmi lasã în inimã urme.
E greu de înþeles 60
Taina cea mare a vieþii
ªi-n fiecare zi ne trezim
Pentru încã o luptã...
Mesaj
Ana Tomoni
Cuvinte
ªi lacrimi
Pierdute
Prin suflet
Tainã
ªi vis
Iubire
Eres
Amintesc
Cã trãim...
Lumea de astãzi
Rahela Drãgan
Se spune cã în viaþã totul este trecãtor, omul este asemeni

unei frunze în bãtaia vântului. Cu trecerea anilor câmpiile
vaste se transformã în ziduri, ziduri ale maturitãþii numite
ºi „probleme”...
Chiar dacã zilele ne aduc lacrimi sau surâsuri, vânãtãi
din urma cãzãturilor, ori cucuie din pricina stelelor la care
ne uitãm, trebuie sã avem încredere în Dumnezeu. El le
ºtie pe toate, el este izvorul a tot ce avem (bun) în viaþã. E
greºitã expresia „pot sã fac tot ce vreau pentru cã este
viaþa mea” din cauzã cã viaþa nu ne aparþine. E un mare
pãcat sã rostim aceste cuvinte.
Niciodatã nu trebuie sã ne bucurãm de suferinþa ºi
61 necazurile altora, pentru cã nu avem de unde sã ºtim ce
se va întâmpla cu noi peste câþiva ani.
Trãim, din pãcate, într-o lume plinã de urã, de invidie,
oamenii sunt lacomi ºi rãi ºi nimeni nu se gândeºte cã
moartea nu întreabã nimic, ci pur ºi simplu te ia, indiferentã
la sãrãcia sau la bogãþia ta, ba mai mult, indiferentã la anii
mulþi sau puþini pe care îi cari în spate.
Pã cãrarea cerbilor…

Voica-Maria Vanu
Codrule, precinu’ meu

Nu ce treci, da’ mã trec eu
Tu eºti frace cu vecia
Pã mine mã trage glia.
Codrule-mpãrat vestit,
Umbra ta m-o ocrocit.
Când veneam la vânãtoare
Mi-ai fãcut loc pe cãrare
Ge-am vânat, ge n-am vânat,
cãutarea
Mulce nopþ am colindat,
în cãutar
Luam urma cerbilor
Pe calea izvoarelor.
Da’ acuma m-am muiat

Nu mai mi-s ce-am fost odat’
Fac ce fac ºî hoginesc
Nici nu mor, nici nu trãiesc.
Ortacii s-or cam rãrit,

Mi greu gealu’ la suit.
Mi-or trecut anii ca vântu’,
M-o chema acuº pãmântu’
Cãputu’ mi rupt în coace,

Cãmeaºa mi ruptã-n space,
Pãlãria mi o pearcã,
Bocancii mi-s rupþi în talpã.
Cânele mi ºloguit, 62
ªi ge-un oci mi betegit,
Puºca nu-mi dã ascultare,
Tremurã când ia cãtare.
Codrule cu frunza latã,

Nu mai mi-s ce-am fost odatã
Mi-or trecut anii în zbor
Pã cãrarea cerbilor.
Obiceiuri de iarnã în zona Zãrand
(sat Lunca Moþilor)
Radu Vanu
ªezãtoarea, Colindul cu dubele ºi Craii, sunt cele mai

importante datini care preced sãrbãtorile de iarnã în zona
Zãrandului (sat Lunca Moþilor).
La 15 noiembrie începe Postul Crãciunului. Locui-
torii satului cu o zi înainte organizeazã ultima horã.
Participanþii la horã joacã ºi cântã, pregãtindu-se pentru
o perioadã de 6 sãptãmâni de post. Trupul ºi sufletul
intrã într-o perioadã de purificare, pentru a cinsti cum
se cuvine naºterea lui Iisus.
Roadele toamnei au fost strânse ºi în sfârºit sãtenii se
aºeazã pe la casele lor. Femeile se ocupã cu þesutul,
cãrmãnatul lânii ºi a penelor, torsul ºi împletitul.
ªezãtoarea
Gospodinele sunt negreºit harnice, dar pentru a efectua
anumite munci au nevoie de prea mult timp, astfel se
organizeazã ºezãtoarea cu clacã. ªezãtorile sunt organizate
numai în zilele de miercuri sau luni. De cu dimineaþã gazda
începe sã facã pregãtirile necesare pentru a-ºi primi cum
se cuvine lucrãtoarele. De cum se însereazã încep sã vinã
clãcaºele. Fiecare dintre femeile invitate bate la uºã ºi
întreabã – Bucuroasã-i gazda de oaspeþi? – Bucuroasã,
bucuroasã, cã-i mult de lucru-n casã. Dupã ce s-au strâns
toate clãcaºele invitate, gazda aduce de lucru, de obicei
lânã ºi pene pentru cãrmãnat.
Pentru cã ºezãtorile cu clacã se fac în Postul
Crãciunului, nu se cântã ºi nu se joacã, dar în schimb se
63 colindã, se spun poveºti cu tâlc, poveºti cu strigoi, ghicitori.
Pentru fetele tinere, claca este o iniþiere în arta lucrului de
mânã, femeile mai în vârstã le spun acestora care sunt
ierburile de leac, care sunt ierburile cu puteri diavoleºti,
le învaþã cum sã descânte de deochi ºi de sperieturã, cum
sã goneascã pe necuratul, care sunt zilele de peste an cu
semnificaþie specialã ºi ritualurile care se sãvârºesc cu
aceste ocazii.
Poveºtile spuse de clãcaºe sunt scurte, povestite
simplu. Pentru fetele care nu-ºi îngrijesc casa se spune
urmãtoarea poveste:
Dumnezãu ºi Sfântu’ Pãtru s-or gângit: ia sã meargã
ei prin lume sã vadã cât îs de harnice muierile. Or ajuns
într-un sat º-or dat ge veste cã fiecare fatã din satu’ ãla
sã strângã tãt gunoiu’ gin casã ºî sã-l aducã ca sã vadã
ei care dintre ele îi mai harnicã. No amu în sat o-nceput
zoalã, tãte fecele mãturau, pã su’ paturi, pân’ târnaþe, pe
tot locu’ ge sã cliciuisãrã ge atâta lucru. N-o trecut mult
º-or apucat sã vinã în faþa lu’ Dumnezo ºi Sfântu’ Pãtru,
care cu cocia plinã, care cu cocia pã jumãtate, care cu
coºãrile ºi tãce erau fãloasã ge cât gunoi or strâns.
Dumnezãu ºi Sfântu’ Pãtru sã uitau cruciº la atâta
cãutarea
adunãturã ge gunoi ºi dãgeau nãcãjâþ’ din cap.
în cãutar
Iacãtã la urmã o vinit o fatã cu un pumn ge gunoi
într-o nãfrãmuþã. ªi zîce fata: – Amu io atâta am avut, sã
mã iertaþ’ da’ am strâns tãt gunoiu’ ºî numa atâta o fost.
S-or luminat la faþa Dumnezãu ºî Sfântu’ Pãtru º-or zîs:
Apoi tu eºti cea mai harnicã fatã pãntru cã tu ai avut cel
mai puþân gunoi. ªi aºa or rãmas alea ge or venit cu
cocia ºi coºãrile ge ruºânea satului.
În poveºtile clãcaºelor, mitul ºarpelui deþine un statut
aparte, ºarpele este considerat fie aducãtor de noroc ºi
prosperitate, în cazul ºarpelui de casã, fie un slujitor al
diavolului în cazul ºerpilor veninoºi. Amu fecelor, voi sã
sciþi când o-þi fi la casa voastã, cã fiecare casã are ºarpele
ei, care stã sub subtoaia caºii ºi nu-i bine sã-l omori c-
atunci asupra întregii familii s-abat bolile ºi sãrãcia.
ªarpele ge casã îi un ºarpe mare, negru ºi blând, el nu-i
veninos, ºãrpii veninoºi, nãpârcile, astea îs a lu’ Dracu.
Nãpârca dacã n-o vede ochi ge om timp ge doiºpe ani sã
trage în locuri ascunsã ºî sã face balaur, apoi atunci nime
nu-i mai poate sta în cale, cã aºa-i ge mare încât poate
64
îngiþî omu’. Tot fetele tinere sunt atenþionate sã nu lucreze
în serile de marþi ºi vineri, Cele care lucreazã, se spalã pe
cap sau se piaptãnã într-una din aceste seri intrã sub
puterile lui Marsara ºi Vinerisara, ºi apoi sunt posedate de
spirite malefice.
În casã se aduce apã înainte de apusul soarelui.
Conform tradiþiei populare dupã asfinþit la fântânã vin
Ielele se scaldã în apã ºi o spurcã. Numai dupã rãsãritul
soarelui apa este bunã pentru cã soarele o purificã. Sunt
amintite plantele cu puteri vindecãtoare, povestea
mãtrãgunei însã atrage atenþia clãcaºelor tinere sau
vârstnice. Amu sã vã spun. Mãtrãguna creºte numai în
vârful Caraciului; n-o cunoaºte fiecare ºi nu fiecine ºtie
cum s-o culeagã ºi s-o folosascã. Poate fi culeasã numa’
în nopþile cu lunã plinã ºi nu partea care creºte pe pãmânt
îi bunã, îi bunã partea din pãmânt. Rãdãcina când îi
scoasã din pãmânt strigã ºi sã vaitã aºa cã fata care-o
culeje trãbã sã aibã câlþ în urechi, altfel o nãpãdeºte fricã.
Dacã îi culeasã cu gând de dragoste atunci leagã oamenii,
dacã îi culeasã cu urã atunci îi învrãjbeºte. Odatã
atmosfera misticã declanºatã încep poveºtile cu strigoi,
povestea Rusulesei este una dinte preferinþe: Rusuleasa o
murit neîmpãcatã, dupã ce o fost îngropatã o început sã
bântuie satu’ ºi sã ducã sufletele feciorilor tineri cu ea. O
murit tãtã florea satului. Amu s-or gângit s-o desgroape
ºi când or gezgropat-o or gãsât-o vie cu mânã su’ cap,
era roºie la faþã, avea pãru lung unghiile mari ºi ascuþâte
ºi rânja cãtã ei. Unul dinte gropaºi o bãgat suliþa în ea ºi
toatã groapa s-o umplut dã sanje negru ºî urât la miros.
Gropaºii or þâpat var în groapã ºî or astupat-o. Ge mâne
zî n-o mai murit nici un fecior. În tot acest timp cât se
spun poveºtile clacaºele lucreazã. Mâinile nu stau precum
nu le stã nici gura. Pe la ora 11 noaptea încep sã vinã
feciorii. Feciorii nu vin oricum, vin mascaþi sã le sperie
pe clãcaºe. Alþii se îmbracã femei ºi le imitã pe acestea
fãcând mare haz. Încep jocurile celor tineri, jocul fusului,
ineluº învârtecuº ºi bâza, jocuri exclusive pentru bãieþi.
Atmosfera se destinde, clãcaºele dupã ce au servit din
bucatele gazdei încep iarãºi lucrul pe care îl continuã pânã
65 noapte târziu.
Craii
Din timpuri strãvechi în ziua de 25 decembrie satul este
colindat de cãtre ceata crailor. Tinerii vestesc naºterea fiului
Lui Dumnezeu, Iisus Hristos.
Încã din data de 15 noiembrie când începe Postul
Crãciunului, tinerii cu vârste cuprinse între 12 ºi 14 ani se
adunã ºi încep pregãtirea pentru colindatul cu craii.
Adunarea are loc la unul dintre cei care au fost la colind
ºi în anul precedent. Aici se face legãmântul de ortãcie ºi
sunt distribuite rolurile. Cel mai în vârstã ºi cu voce mai
puternicã va fi Irod, iar cel mai mic din toatã ceata va fi
Îngerul. În timpul repetiþiilor cei care fac parte din ceatã
trebuie sã-ºi înveþe replicile, sã înveþe mimica ºi gesturile
personajelor. Repetiþiile se fac în ascuns, nimeni nu are
voie sã asiste pânã în ziua de Crãciun.
„Craii” este o adevãratã piesã de teatru cu temã
religioasã. Este inspiratã din binecunoscuta relatare
biblicã din noul testament (Evanghelia dupã Matei 2
magii la Ierusalim – Irod) unde cei trei magi de la rãsãrit
au pornit spre Betlehem cãlãuziþi de steaua care vestea
naºterea lui Iisus. Ajunºi la Betlehem magii se prezintã
cãutarea
în faþa împãratului Irod ºi au cu acesta un schimb de
în cãutar
replici.
Textul „Craii” este transmis din generaþie în generaþie,
este un text specific zonei Zarandului (sat Lunca Moþilor)
conþine regionalisme ºi expresii specifice zonei. Textul
nu a suferit modificãri de-a lungul timpului ºi este
prezentat aºa ca la începuturi.
Piesa are 6 personaje

Îngerul – îmbrãcat în alb poartã în mânã o stea, are prima
ºi ultima replicã în piesã, iar pe tot parcursul desfãºurãrii
piesei el vegheazã ca binele sã triumfe.
Irod – îl reprezintã pe împãratul Irod, poartã costum
roºu, mantie ºi coif ºi este înarmat cu o sabie.
Soldatul – poartã costum de soldat roman, are scut ºi
sabie
Valtezar – este unul dintre cei trei magi, poartã costum
galben, coif ºi sabie
Melchior – este mag, poartã costum verde, coif ºi 66
sabie;
Gaspar – este mag, poartã costum albastru, coif ºi
sabie.
În ziua de 25 decembrie, ceata crailor se strânge
dimineaþa în faþa bisericii, toþi membrii cetei de crai sunt
costumaþi ºi pregãtiþi sã înceapã colindul cu craii. În
bisericã are loc prima reprezentaþie ºi dupã ce ceata este
sfinþitã de cãtre preot începe colindul pe la casele
gospodarilor. Colindul crailor începe la prima casã din
sat. În ziua de Crãciun toate porþile caselor sunt deschise.
Primul care intrã în case este îngerul, ºi zice: Pentru
ce-am îndrãznit/ De cu Craii am venit?/ Sã ºtim de la
dumneavoastrã/ Suferine-þi ceata noastrã/ Sã facem o
pomenire/ Despre-a lui Hristos venire.” Apoi întreabã
gazda: „Aveþi nevoie de primit? Dupã ce gazda îºi dã
acordul, în casã intrã Irod ºi soldatul. Melchior bate la
uºã, Irod îºi trimite soldatul sã vadã cine bate, soldatul
deschide, îl întreabã pe Melchior ce pofteºte iar acesta îi
spune cã vrea sã vorbeascã cu Irod. Irod îi permite lui
Melchior sã intre, iar acesta îi spune cã sunt plecaþi din
Nazaret din porunca cezarului ºi nu au unde înnopta. Irod
rãspunde: Ha! Ce îndrãznealã orbeascã/ mã mir cã pot
sã-ndrãzneascã/ Tocmai la al meu palat/ Strãinul sã cearã
pat. ªi îi pofteºte sã plece.
Cei trei magi se retrag ºi au un schimb de cuvinte cu
privire la scopul cãlãtoriei lor. De aici aflãm cã ei urmãreau
steaua cãlãuzitoare, iar aici la Betlehem steaua dispãruse,
magii sunt în impas cu privire la demascare scopului
cãlãtoriei. Melcior intrã la Irod ºi îl întreabã: Înãlþate
împãrate/ Vin la a tale palate/ ªi la a ta împãrãþie/ Pentru
o mare bucurie, apoi îi relateazã lui Irod prorocirea care
pare-se a fost împlinitã ºi cã pruncul Iisus s-a nãscut la
Betlehem. Irod îi rãspunde Ce vorbeºti, poate eºti beat/
Aºa cãtre un împãrat/ Ce fiinþã Dumnezeiascã/ Poate aicia
sã se nascã? Melcior încearcã sã îi spunã cã în zadar se
mânie, pentru cã domnul ceresc s-a nãscut. Irod îi dã
replica O! Crai fãrã de minte/ Du-te-acuma dinainte/ Cã
de iau sabia-n mânã/ pe loc mi te fac þãrânã/ Te-oi cionti
odatã-n grai/ Amãrâtule de crai.
Valtezar îºi dã seama cã Irod este duºmanul lui Iisus
67 iar Gaspar încearcã sã vorbeascã el cu Irod. Irod este din
ce în ce mai furios însã Gaspar îl întreabã dacã ºtie unde
s-a nãscut Iisus. Irod îi rãspunde: Ce tu de Hristos vorbeºti/
Ce mi te tot linguºeºti?/ Ce domn mare ar îndrãzni/ Aici
la mine a veni?/ Sã spunã cã s-a nãscut/ Iisus în acest
þinut/ Nu ºtiu nu s-a auzit/ Nu ºtiu nu s-a pomenit/ Ca
aicia sã se nascã/ Un domn de viþã cereascã. Apoi Irod îl
întreabã pe soldat dacã ºtie el ceva. Soldatul îi spune cã
ºtie despre aceastã prorocire. Irod este viclean ºi le spune
magilor sã-l caute pe Iisus, iar apoi sã vinã sã-i dezvãluie
ºi lui locul naºterii. Gaspar îºi dã seama de viclenia lui ºi
pe loc îi dã replicã. O!Iroade, viclean mare/ Zici cã vei
face închinare?/ Dar dacã aºa vorbeºti/ De ce mi te
scocorãºti?/ ªi te arãþi mânios/ Când vorbeºti despre
Hristos?.
Irod îi spune magului cã el conduce împãrãþia ºi
vorbeºte cum vrea supuºilor. Valtezar îi rãspunde: Te ºtim
noi destul de bine/ Cã tu eºti la maþe câne. Irod se înfurie,
scoate sabia din teacã ºi-i ameninþã pe magi cã o sã le taie
capul. Cei trei magi îl înfruntã pe Irod ºi-i spun cã Iisus
este cel mai mare împãrat ºi va stãpâni lumea. Irod este
din ce în ce mai furios, Melchior îl jigneºte ºi îi spune cã
nu se teme de el. Irod îi porunceºte ostaºului sã-i scoatã
cãutarea
afarã ape cei trei magi ºi între timp scoate sabia din teacã
în cãutar
ºi se dueleazã cu cei trei. În aceastã încãierare toþi strigã:
Tãiere! Tãiere! Groaznicã tãiere! Îngerul care în tot acest
timp a vegheat asupra tuturor ºi a stat deoparte acum ridicã
steaua ºi spune: Nu va fi o tãiere/ Ci doar o pãrere! Odatã
sfârºit ceremonialul ceata de crai se închinã în faþa gazdei,
aceasta dinainte pregãtitã le oferã nuci, mere, colaci ºi
bani ºi le mulþumeºte cã i-a cinstit casa. Pânã seara târziu
ceata crailor colindã întregul sat.
Colindul cu dubele.
Colindele constituie un capitol important al folclorului
românesc; transmise prin viu grai au ajuns pânã la noi din
cele mai vechi timpuri. Colindul în Zona Zãrand se face
prin intermediul unui grup de feciori numit ceatã. Fiecare
fecior din ceatã are o dubã, de obicei moºtenitã din
generaþie în generaþie. Duba este fãcutã din piele ºi prin
bãtãi ritmice se obþine o poliritmie deosebitã. Imediat dupã
15 noiembrie, ceata feciorilor cu vârsta obligatorie între 68
16 ºi 25 de ani se adunã la casa unuia dintre ei pentru a
începe repetiþiile pentru colindul cu dubele. Cu aceastã
ocazie cei tineri îºi fac intrarea în rândul oamenilor maturi.
Odatã ceata constituitã feciorii îºi aleg vãtaful, condu-
cãtorul cetei. Vãtaful trebuie sã întruneascã mai multe
calitãþi: sã fie cel mai vârstnic din ceaþã, sã aibã talent
oratoric, sã cânte bine, sã cunoascã colindele zonei ºiº a
aibã o conduitã moralã perfectã. În fiecare searã de
sâmbãtã ºi duminicã din Postul Crãciunului ceata se adunã
la repetiþii. Unul dintre dubaºi trece prin sat, bate duba,
acesta fiind semnalul de adunare a dubaºilor. În timpul
repetiþiilor, dubaºii învaþã colinde, cei tineri intraþi în ceatã
învaþã sã batã duba. În acest timp al pregãtirilor dubaºii
îºi pregãtesc straiele ºi accesoriile: cioareci albi, ºubã albã
ornamentatã cu aplicaþii de piele neagrã, cãciulã neagrã,
cizme tot din piele neagrã ºi neapãrat tricolorul aplicat în
diagonalã peste piept.
În dimineaþa zilei de Crãciun ceata de dubaºi pleacã
la bisericã. Aici în faþa tuturor enoriaºilor dubaºii colindã,
iar la terminarea colindului preotul sfinþeºte ceata ºi le dã
dezlegare de colind.
Ceata de dublaºi se opreºte la fiecare casã. Vãtaful
merge în faþã, bate la uºã ºi întreabã. Gazdã, gazdã vege-
roasa!/ Ne primeºti cu dubã-n casã? Gazda rãspunde:
Ceata de feciori frumoasã/ Vã rugãm poftiþi în casã!
Dubaºii încep sã batã dubele pe un anumit ritm ºi sã
colinde Uneori sunt puºi la încercare, gazda cere o anumitã
colindã ºi este mare ruºine dacã ceata nu-ºi poate onora
cererea. Cele mai iubite colinde sunt „Dimineaþa de
Crãciun”, Trei crai de la rãsãrit” „O ce veste minunatã”.
La casa cu douã fete se colindã colindul surorilor. Colo-n
vale ‘ntre vâlcele/ Ler meler ler meler/ Plângeau douã
surorele/ Cea mai mare-aºa zicea/ De ce plângi tu sora
mea/ Plâng cã nu ne-om mai vegeau/ Cã mama ne-o
despãrþâtu/ Una-n sus spre rãsãritu/ Alta-n jios spre
asfinþâtu/ S-atuncea ne-m întâlniu/ Când o face plopu
pere/ ªi rãchitã micºunele. Dupã colind începe jocul.
Dubaºii alcãtuiesc un cerc, bat dubele aritmic ºi joacã ºi
cântã Sub stejar la rãdãcinã/ Unde Horea-pus luminã/ S-
au strâns moþii lui Horea/ Ca sã joace þarina/ Þarina jucãm
cu toþii/ ªi bãtrânii ºi nepoþii/ S-o jucãm ºi noi cu spor?
69 Cã suntem urmaºii lor. Stejãrelul este un joc care semnificã
plecarea la lupta a moþilor, iar paºii sunt fãcuþi în contratimp
cu bãtãile dubei, apoi fiecare dubaº invitã la joc fetele
care aºteaptã cu nerãbdare acest moment. Dacã unul dintre
dubaºi joacã fata de douã ori este semn de nuntã apropiatã.
Gazda pregãtitã din timp îi serveºte pe dubaºi cu þuicã vin
cârnaþi colaci ºi bani. Întreaga zi dubasii colindã pe la
toate casele. Colindul lor ºi ritmul dubelor se aud pe uliþele
satului pânã noaptea târziu.
Autoportret

Nataºa Roman
Îþi privesc timpul din zâmbet
ºi
am impresia
cã
inocenþa ta
e
safirul infantil
cu o mie de feþe
pentru o mie de evenimente.
Uneori
poveºtile par mai reale
când
îngerii
cãutarea
în cãutar
îþi sãrutã visele.
probabil aºteaptã
sã-þi spun
cine sunt
eu...
Analizã succintã
Nataºa Roman
Poveºtile perfecte se spun
dupã ora 25
cu lumina aprinsã
pentru Asheley Wilkes
ºi ceilalþi...
Lucrurile perfecte se nasc
din
iluzii vitale
þinute sub cheie.
Oamenii perfecþi 70
spun
poveºti perfecte
despre lucruri perfecte
într-o lume perfectã.
În concluzie
perfecþiunea existã
pentru cei
care
îºi permit...
Catrene
Aurel Vodicean
Domnului profesor doctor chirurg Ioan Ioiart de la

Spitalul Judeþean Arad
Finalul tristului amurg

Ce bate-n uºã vrând sã vinã
Maestre doctore chirurg
Tu îl transformi în ani luminã.
Domnului doctor Marius Luca de la Dispensarul Medical

al comunei Birchiº
Þi-ai scris numele-n albumul

Vieþii aºa cum se cage,
Întorci oamenii din drumul
Care duce la pogage.
Epitaf
Aurel Vodicean
Unui ºofer vitezoman
Bolid pe strada aglomeratã

Sãgeatã-n zbor pe patru roate
Acum dai pentru prima datã
Pietonilor întâietate.
71
J.R.R. Tolkien ºi C.S. Lewis
– o prietenie legendarã –
Prof. Adina Ignat
Lumea în care trãim ar fi mai sãracã dacã n-ar exista în ea

alte douã lumi: Narnia ºi Pãmântul de mijloc. Ele existã
datoritã întâlnirii cu adevãrat providenþiale dintre doi tineri
profesori de literaturã la Oxford în 1926. Doi oameni
geniali care, descoperindu-ºi pasiunea comunã pentru
literaturã ºi basm, conspirã pentru a transmite legende,
mituri dar ºi Adevãr cititorilor moderni de toate vârstele.
Cei doi împãrtãºesc aceeaºi credinþã, ºi anume cã timp de
secole ºi milenii adevãrurile cele mai profunde ale oricãrei
cãutarea
civilizaþii au fost transmise mai departe prin legende ºi mituri,
în cãutar
ºi scopul lor a devenit acela de a ajuta cititorul contemporan
sã îºi redescopere plãcerea de a citi poveºti, mai ales pentru
cã, în acest caz, povestea nu este niciodatã o simplã poveste
ci are un înþeles adânc.
Iatã o listã de lecturã pentru amatorii de poveºti cu
adevãrat nemuritoare, câteva cãrþi cu care puteþi începe
aventura în lumea lor:
J.R.R. Tolkien:
– The Silmarillion
– The Hobbit
– The Lord of the Rings (este pe locul 9 în lume în
topul bestseller-urilor ºi cea mai iubitã carte în Marea
Britanie).
C.S. Lewis:
– The Chronicles of Narnia (The Magician’s Nephew,
The Lion, the Witch and the Wardrobe, The Horse and his
Boy, Prince Caspian, The Voyage of the Dawn Treader,
The Silver Chair, The Last Battle)
ªi acum câteva lucruri pe care ei le-au spus despre 72
literaturã:
„Literatura îmbogãþeºte realitatea, nu o descrie pur ºi
simplu, literatura irigã deºerturile care au devenit vieþile
noastre” C.S. Lewis
„O poveste pentru copii care le place doar copiilor
nu este deloc o poveste bunã. Nu meritã sã citeºti o carte
la 10 ani care nu îþi va produce o plãcere ºi mai mare
când o vei citi la 50 de ani.” C.S. Lewis
Stiaþi cã…?
Prof. Adina Ignat
limba englezã
… este limba nativã a peste 300 milioane
de oameni?
… este a doua limbã vorbitã pentru
aproximativ 150 milioane de oameni?
… în total, limba englezã are aproximativ
500 milioane de vorbitori, conform
opiniei majoritãþii specialiºtilor?
… este limba dominantã în domenii ca: ºtiinþã, aviaþie,
business, entertaiment, radio, diplomatie sau internet?
... se estimeaza cã cel puþin un miliard de oameni cunosc
limba englezã cel puþin la nivel de bazã?
... aproximativ 89 % dintre elevii din statele membre
ale UE studiazã limba englezã ca limbã strainã, la mare
distanþã de limba francezã (32%), a doua clasatã?
... aproximativ 25.000 de noi cuvinte sunt incluse în
vocabularul limbii engleze în fiecare an?
... niciun cuvânt din limba englezã nu rimeazã cu
„month”?
... limba englezã conþine, conform dicþionarului Oxford,
peste 600.000 de cuvinte?
Pitagora
(aprox. 580 – aprox. 500 î.e.n.)
Prof. Camelia Tomºa
73 „Într-o searã oarecare
O patrulã oarecare
A plecat în patrulare
Chiar ºi domnul ofiþer
Deveni patrulater
Însã vai ce ghinion
A fost prins de pentagon...”
Pitagora a avut mai mult noroc decât alþi savanþi ai lumii
antice. Despre el s-au pãstrat o mulþime de legende ºi
mituri, adevãrate sau ba. De numele lui se leagã mari
descoperiri din domeniul matematicii, ºi în primul rând –
teorema care poartã numele lui. Însã aceastã teoremã n-a
fost descoperitã de Pitagora. Ea a fost cunoscutã în China
Anticã, Babilonia, Egipt. Unii considerã cã Pitagora a fost
primul care a dat o demonstraþie riguroasã a acestei
teoreme, alþii nu recunosc nici meritul acesta.
Probabil însã, nu existã o altã teoremã care ar avea
atâtea comparaþii. În Franþa ºi în unele regiuni ale
Germaniei, în evul mediu, teorema lui Pitagora se numea
„puntea mãgarilor”. La matematicienii Orientului ea era
cunoscutã sub denumirea de „teorema miresei”. Istoria
cãutarea
este urmãtoarea: în unele texte aceastã teoremã se numea
în cãutar
„teorema nimfei” pentru asemãnarea desenului cu albinã
sau fluture, ceea ce în limba greacã se numea „nimfa”.
Dar unele zeiþe ºi în general femeile tinere ºi miresele erau
cunoscute, la greci, ca nimfe. La traducerea din limba greacã
în cea arabã însã nu s-a atras atenþia la desen, ºi „nimfa” s-a
transformat din „fluture” în „mireasã”.
Se spune, desigur, fiind numai legendã, cã Pitagora,
dupã ce a demonstrat celebra teoremã, a mulþumit zeii,
sacrificând 100 de boi. Dar existã ºi anumite contradicþii,
deoarece Pythagoras a fost un vegetarian ºi adversar
neîmpãcat al tãierii animalelor ºi vãrsãrii de sânge.
Pentru noi Pythagoras este un matematician, iar în
antichitate n-a fost la fel. Herodot îl numeºte pe Pythagoras
„învãþãtorul înþelepciunii”, dar indicã cã adepþii lui nu
înmormântau morþii în îmbrãcãminte de lânã. Aceasta
seamãnã mai mult cu religia, decât cu matematica.
Pentru contemporanii sãi, Pythagoras a fost în primul
rând un profet religios despre care spuneau, cã are o coastã 74
de aur sau apare simultan în douã localitãþi diferite. Unele
texte îl prezintã ca semizeu, aºa cum el însuºi s-ar fi
imaginat: fiul lui Hermes. Pythagoras a considerat cã existã
trei feluri de fiinþe – divinitãþi, oameni obiºnuiþi ºi „fiinþe
în felul lui Pythagoras”. În literaturã pythagorienii se
reprezentau mai mult ca vegetarieni pretenþioºi ºi
superstiþioºi, decât ca matematicienii.
Despre viaþa lui Pythagoras multã vreme informaþiile
au fost contradictorii, fiind considerat când un personaj
legendar, când istoric.
ªcoala lui Pythagoras a devenit un „ordin” cu cicluri de
iniþiere, reguli ºi norme de comportare, în care intrarea era
tot atât de dificilã ca ºi ieºirea. Erau trei reguli forte ale acestui
„ordin” – ascultarea, tãcerea ºi supunerea. Sã observãm, cã
nici un text nu vorbeºte despre suprimarea gândirii novicelui,
ci doar de supunere, tãcere ºi ascultare, iar aceasta pentru o
perioadã de 2-5 ani. Abia dupã ce învãþau „lucrurile cele
mai grele – tãcerea ºi ascultarea” – abia atunci unii puteau
sã vorbeascã, sã întrebe ºi sã-ºi spunã pãrerile lor. O altã
regulã a ºcolii era pãstrarea secretului. Aceastã regulã era cu
mult mai asprã decât cele dinainte...
Pythagorienii se trezeau împreunã cu rãsãritul de soare,
cântau poeziile, acompaniind la lirã, apoi fãceau
gimnasticã, se ocupau de teoria muzicii, filosofie,
matematicã, astronomie ºi alte ºtiinþe. Deseori studiile se
petreceau în naturã sub formã de discuþie. Între primii
ucenici ai ºcolii au fost ºi femei, inclusiv Teano – soþia lui
Pythagoras.
Ocupându-se de armonie, pythagorienii au observat
cã deosebirile calitative ale sunetelor sunt cauzate de
deosebiri cantitative ale coardelor sau flautelor. Astfel un
acord armonic în sunetul a 3 coarde se obþine în cazul,
când lungimile lor se raportã ca 3:4:6. Acelaºi raport a
fost observat ºi în multe alte cazuri, de exemplu, raportul
între feþe, vârfuri ºi muchii ai unui cub este 6:8:12.
Ocupându-se de întrebarea despre acoperirea
suprafeþei plane cu poligoane regulate de acelaºi fel,
pythagorienii au aflat, cã sunt posibile numai trei cazuri
de aºa acoperiri: în jurul unui punct al planului pot fi
75 aranjate sau 6 triunghiuri regulate, sau 4 pãtrate, sau 3
hexagoane regulate.
Numerele de poligoane în aceste trei cazuri se aflã în
raport de 6:4:3, iar raportul numerelor de muchii ale
poligoanelor este 3:4:6.
Pe baza unor observaþii de aºa naturã în ºcoala lui
Pythagoras a apãrut credinþa, cã toate fenomenele
universului sunt supuse numerelor întregi ºi relaþiilor între
acestea. De fapt, nu atât matematicul capãtã transfigurare
filosoficã în pythagorism, ci geometricul. Punctul, fiind scos
din situaþia lui de construcþie geometricã, se transformã în
numãr, iar numai apoi în marea realitate a lumii.
Pentru Pythagoras principiul lumii este numãrul, având
punctul ca expresia corporalã a lui. Tot ceea ce este, este
numãr. Indiferent de este vorba de un corp oarecare, de
un lucru, de o structurã a universului ori de o melodie, de
suflet, de iubire, de minte... toate vin din numãr ºi toate
sunt numere. Numãr este, deci, esenþa lumii ºi realitatea
ei actualã, originea ºi cauza ei, dar nu este o „idee” sau o
„abstracþie”. Universul e rezultatul „devenirii” numãrului.
Studiind proprietãþile numerelor, pythagorienii au atras
cãutarea
atenþia asupra legilor de divizibilitate. Ei le-au împãrþit pe
în cãutar
toate în pare ºi impare, în simple ºi compuse. Numerele
compuse, ce se descompun în produs de doi factori,
pythagorienii le numeau „numerele plane” ºi le reprezentau
sub formã de dreptunghiuri. Iar numerele compuse, ce se
descompun în produs de trei factori, – „numerele
corporale”, ºi le reprezentau sub formã de paralelipipede.
Numerele simple, ce nu se descompun în produs de factori,
au fost numite „numere liniare”. Pythagorienii au creat o
învãþãturã despre numerele pare ºi impare, care din
poziþiile contemporane poate fi consideratã ca teoria
devizibilitãþii prin 2.
Magia numerelor cu fascinaþia ei a generat
speculaþii frumoase. Corpul este numãrul 210, focul
numãrul 11, aerul numãrul 13, apa numãrul 9. Calitatea
ºi culoarea ar fi exprimate cu cifra 5; 6 este potenþa
creatoare de viaþã; 7 semnificã inteligenþa, lumina
primordialã, principiul vieþii, sãnãtatea, ciclurile sau 76
bioritmurile; 8 (octava) semnificã dragostea, prietenia,
chibzuinþa, gândirea. Universul este analogat cu
numãrul 10, iar 10 reprezintã perfecþiunea, echivalenþã
cu tetraktys-ul (1+2+3+4). Tetraktys-ul a fost gândit
ca „numãr ce cuprinde izvorul ºi rãdãcina veºnic
curgãtoarei naturi”. Pentru a demonstra cã 10 este
perfecþiunea ºi cã exprimã universul, Pythagoras avea
sã adauge celor nouã cercuri (Cer, Soare, Luna, Pãmânt,
Mercur, Venus, Marte, Jupiter ºi Saturn) cel al zecelea
– al Anti-Pãmântului (o invenþie arbitrarã).
Problemele dificile, precum construirea poligoanelor ºi
poliedrelor regulate i-a impresionat foarte mult pe cei, care
au gãsit soluþia, deoarece aceste figuri se considerau
„cosmice”. Fiecãreia i se atribuia denumirea unei stihii,
incluse dupã pãrerea grecilor, în bazele existenþei: tetraedrul
se chema foc, octaedrul – aer, icosaedrul – apã, hexaedrul –
pãmânt, dodecaedrul – univers. Din toate corpurile
geometrice cea mai perfectã a fost sfera. Pythagoras a ajuns
primul la concluzia cã Pãmântul are formã sfericã, a stabilit
un foc, însã nu Soarele, se aflã în centrul Universului, iar
Pãmântul se roteºte în jurul lui pe o circumferinþã.
Un loc important în doctrina pythagorismului a fost
acordat sufletului ºi, fireºte, comportãrii omului. „Pythagoras,
– informeazã Diogene Laërtios, – mai spune cã sufletul
omului se împarte în trei: raþiune (nous), minte (phrenes) ºi
pasiune (thymos)”. Sufletul este o existenþã în trei, o armonie
a funcþiilor sale, o triadã, cum se vede, complexã. Sufletul
este nemuritor prin minte, celelalte douã (raþiune ºi pasiune)
fiind comune omului ºi animalului. A fost adept frecvent al
metempsihozei: sufletul cãlãtoreºte dupã moartea omului,
trece prin alte fiinþe, plante, etc, pânã sã revinã în om, aceasta
þinând, cumva, de practicile sale pãmânteºti. Conservând
tradiþia ºi chiar amplificând dimensiunea religioasã a acesteia,
pythagorienii au vãzut sufletul peste tot, pãrându-li-se chiar,
cã tot vãzduhul este plin de suflete, care trimit oamenilor
visele, semnele de boalã ºi sãnãtate.
În „regulile” educaþiei fundamentate pe ideea despre
suflet, intrau ca obligatorii: respectul zeului, respectul
77 pãrinþilor, cultivarea prieteniei, a curajului, supunerea faþã
de vârstnic ºi superior. Au conceput un sistem diferenþial
al educaþiei, luând în consideraþie vârsta: copiii sã înveþe
literele ºi alte discipline; tinerii sã deprindã rânduiala ºi
legile cetãþii, datine; bãrbaþii sã se consacre treburilor
practice ºi slujbelor cetãþeneºti; bãtrânii sã cugete cum ar
fi mai bine, sã þinã sfat ºi sã judece. Au dispreþuit
disproporþia, dezordinea, anarhia.
Pythagorismul, astfel, este un aliaj între ºtiinþific ºi
magic, raþional ºi mistic.
Cu numele lui Pythagoras a fost numit un crater de
pe partea vizibilã a Lunii.
Teorema lui Pitagora
Numai dreptunghic dacã este

Un biet triunghi, nu e poveste,
Ci-ntotdeauna este adevãrat:
Ipotenuza la pãtrat
Egala este, neapãrat,

Cu o catetã la pãtrat
cãutarea
în cãutar
Ce adunatã trebuie-ndat
Cu cealalaltã la pãtrat
78
Viaþa într-un reactor nuclear
Prof. Maria Lupulescu
În urmã cu patru ani, microbiologii unguri au comunicat

cã în apa iradiatã a reactorului experimental de 2,5
megawaþi de la Csillibere au fost descoperite
microorganismele Cinehocistis minuscula, Romeria
gracilis ºi Aneistrosdesmus faleatus.
Aceste microorganisme reuºiserã sã se adapteze la
condiþiile neobiºnuite din reactorul nuclear.
Uluitoare a fost descoperirea în apa circulatorului
primar a unei alge verzi-albãstrui.
Mulþi oameni de ºtiinþã apreciazã în prezent cã radiaþia
ca factor al mediului înconjurãtor s-a aflat într-o
neînreruptã interacþiune cu structurile biologice iniþiale ale
planetei noastre.
Ea a schimbat condiþiile de viaþã ale organismelor
creând noi direcþii în evoluþia lor.
Rãmâne de lãmurit care este rezistenþa oamenilor ºi a
celorlalte organisme la radiaþiile radioactive.
Pentru om doza mortalã este de 600 de razi, iar pentru
ºoareci 900 de razi.
Unele specii de bacterii suportã radiaþii de sute de mii
de razi fãrã ca în dezvoltarea lor sã aparã anomalii. La
Laboratorul Naþional de la Brookhaven (SUA) au fost
supuse iradierii diverse specii de plante.
Majoritatea speciilor lemnoase nu rezistã la o dozã
mai mare de 360 de razi pe zi. În schimb, Senecia a rezistat
la câteva mii de razi.
79 Seminþele iradiate au rãmas în proporþie de 95 %
neatinse în timp ce plantele supuse aceleiaºi doze au pierit.
Cei mai rezistenþi s-au dovedit a fi lichenii ºi muºchii,
care la 200.000 razi nu au avut de suferit. În concluzie,
s-a dovedit cã viaþa este posibilã pentru multe
microorganisme ºi în reactorul nuclear.
Ascultaþi-vã bioritmurile

Prof. Maria Lupulescu
Întregul univers este guvernat de ritmuri naturale:

miºcarea de rotaþie a pãmântului în jurul soarelui, a lunii
în jurul pãmântului, alternanþa zi/noapte.
ªi corpul nostru are un anumit ritm, celulele, þesuturile,
organele îºi planificã funcþionarea pe rând, conform unei
periodicitãþi înscrise în codul nostru genetic.
Noi funcþionãm ºi sub influenþa unor factori externi:
lumina, întunericul, zgomotul, liniºtea, frigul, cãldura, care
ajutã ceasul nostru biologic sã se adapteze la mediu.
Dacã perturbãm aceste ritmuri riscãm sã dãm totul
peste cap.
cãutarea
Cronobiologia este ºtiinþa care studiazã ritmurile
în cãutar
corpului uman. Într-un interval de 24 ore, se pare cã în
jurul orei 10,00 a.m. ºi 10,00 p.m., facultãþile noastre
intelectuale dau cel mai bun randament, iar între orele
3,00 a.m ºi 3,00 p.m cel mai slab. Anumite medicamente
sunt mai eficiente în anumite momente, antiinflamatoarele
sunt mai bine tolerate de stomac seara. Anestezia este
idealã la ora 15,00 ºi mai slabã la ora 7,00 a.m sau 7,00
p.m.
În oncologie celulele maligne sunt tratate când au
sensibilitate maximã, iar cele sãnãtoase atunci când sunt
mai puþin vulnerabile.
Fiecare dintre noi are propriile bioritmuri care ne
influenþeazã performanþele ºi mentalul.
Suiºuri ºi coborâºuri:
- Primul bioritm, care þine 23 zile, se referã la fizic;
- Al doilea bioritm, de 28 zile, acþioneazã asupra
funcþiilor emotive;
- Al treilea bioritm, de 33 zile, ne influenþeazã
intelectual.
80
În primele zile ale acestor cicluri suntem în vârful
valului, apoi în partea cea mai de jos.
Bioritmurile se calculeazã în funcþie de data naºterii
ºi prezintã o serie de curbe pe care unii le consultã zilnic,
alþii nu þin seama de ele.
Aºadar, fiecare lucru trebuie fãcut la momentul potrivit
întrucât organismul nostru este reglat ºi dupã un ceasornic
interior, programat genetic.
Poluarea apei
Prof. Claudia Lupulescu
Poluarea apelor afecteazã calitatea vieþii la scarã planetarã.

Apa reprezintã sursa de viaþã pentru organismele din toate
mediile. Fãrã apã nu poate exista viaþã. Calitatea ei a început
din ce în ce mai mult sã se degradeze ca urmare a
modificãrilor de ordin fizic, chimic ºi bacteriologic.
Dacã toatã apa de pe pãmânt ar fi turnatã în 16 pahare
cu apã, 15 ºi jumãtate dintre ele ar conþine apa sãratã a
oceanelor ºi mãrilor. Din jumãtate de pahar rãmasã, mare
parte este înglobatã fie în gheþurile polare, fie este prea
poluatã pentru a fi folositã drept apã potabilã ºi astfel ceea
ce mai rãmâne pentru consumul omenirii reprezintã
conþinutul unei linguriþe. Din consumul mondial de apã, 69%
este repartizat agriculturii ºi numai 8% în domeniul clasic.
1.Cauzele poluãrii apei:
– scurgeri accidentale de reziduuri de la diverse
fabrici, dar ºi diverse deliberate a unor poluanþi;
– scurgeri de la rezervoare de depozitare ºi conducte
de transport subterane, mai ales produse petroliere;
– pesticidele ºi erbicidele administrate în lucrãrile
agricole care se deplaseazã prin sol fiind transportate de
apã de ploaie sau de la irigaþii pânã la pânza freaticã;
– îngrãºãmintele chimice ºi scurgerile provenite de la
combinatele zootehnice;
– sarea presãratã în timpul iernii pe ºosele care este
purtatã prin sol de apã prin ploaie ºi zãpada topitã;
– depunerile de poluanþi din atmosferã, ploi acide.
Poluanþii apei sunt produsele de orice naturã care
conþin substanþe în stare solidã, lichidã sau gazoasã, în
condiþii ºi în concentraþii ce pot schimba caracteristicile
81 apei, fãcând-o dãunãtoare sãnãtãþii.
2. Clasificarea poluanþilor
2.1.Poluanþi de natura fizicã:
– depunerile radioactive;
– ape folosite în uzine atomice;
– deºeuri radioactive;
– ape termale;
– lichide calde provenite de la rãcirea instalaþiilor
industriale sau a centrelor termocentrale ºi atomo-electrice.
2.1 Poluanþi de naturã chimicã
Mercurul provenit din:
– deºeuri industriale;
– inhalarea vaporilor ca urmare a unor scãpãri
accidentale determinate de deteriorarea unor termometre
sau tuburi fluorescente;
– ingerarea accidentalã de compuºi anorganici;
– deversãrile unor uzine fungide organomercurice.
Azotaþii proveniþi din:
– îngrãºãminte chimice;
– detergent;
– pesticide organofosforice.
Cadmiul provenit din:
– ape în care s-au deversat reziduuri de cadminiu;
– aerosoli;
cãutarea
în cãutar
Plumbul provenit din:
– evacuãrile uzinelor industriale;
– gazele de eºapament ale autovehiculelor;
– manipularea greºitã a tetraetilplumbului folosit ca
activ antidetonant la benzinã.
Zincul provenit din:
– apa sau bãuturi cu conþinut de zinc;
– ingerarea accidentalã a unor sãruri sau oxizi ai
acestuia (vopsele);
– dizolvarea de cãtre soluþii acidã a zincului din vase,
din deºeuri sau scãpãri industriale.
Hidrocarburile provenite din:
– gazele de eºapament ale autovehiculelor;
– scurgerile de þiþei;
– arderea incompletã a combustibililor fosili (cãrbuni,
petrol ºi gaze naturale);
– arderea incompletã a biomasei (lemnul, tutunul);
– fumul de þigarã.
Pesticidele, insecticidele, fungicidele provenite din: 82
– apele reziduale de la fabricile de produse
antiparazitare;
– pulverizãrile aeriene;
– spãlarea acestor substanþe de cãtre apa de ploaie de
pe terenurile agricole tratate;
– detergenþi
2.2.Poluanþi de naturã biologicã:
– microorganismele patogene;
– substanþele organice fermentescibile.
3. Consecinþele poluãrii:
3.1. Asupra mediului:
– posibilitatea contaminãrii sau poluãrii chimice a
animalelor acvatice;
– contaminarea bacteriologicã sau poluarea chimicã
ºi radioactivã a legumelor, fructelor sau a zarzavaturilor;
– distrugerea florei microbiene proprii apei ceea ce
determinã micºorarea capacitãþii de debarasare faþã de
diverºii poluanþi prezenþi la un moment dat;
3.2.Asupra sãnãtãþii:
Majoritatea bolilor din organism sunt cauzate de
faptul cã oamenii nu beau suficientã apã sau apa bãutã nu
are cele mai bune calitãþi.
I Boli infecþioase:
– boli microbiene: febrã tifoidã, dizenteria, holera;
– boli virotice: poliomielita, hepatita epidemica;
– boli parazitare: dizenteria, giardiaza.
II. Boli neinfecþioase:determinate de contaminarea
apei cu substanþe chimice cu potenþial toxic:
• intoxicaþia cu plumb (saturnism), se manifestã prin:
– obosealã nejustificatã;
– afecteazã globulele roºii, vasele sanguine;
– afecteazã sistemul nervos central, provocând
encefalopatia saturnina ºi cel periferic cu dereglãri motorii.
• intoxicaþia cu mercur:
– dureri de cap, ameþeli, insomnie, obosealã;
– tulburãri vizuale;
– afecþiuni ale sistemului nervos;
– afecþiuni ale rinichilor;
– malformaþii congenitale ale fãtului în cazul femeilor
însãrcinate.
• intoxicaþia cu zinc:
83 – dureri epigastrice, diaree, tremurãturi, pareze;
– afecþiuni ale sistemului nervos central, muºchilor ºi
sistemului cardiovascular.
• intoxicaþia cu cadminiu:
– cefalee;
– scãderea tensiunii arteriale;
– afecþiuni hepato-renale.
– intoxicaþia cu azotaþi ºi fosfaþi:
– învineþirea buzelor, nãrilor, feþei;
– agitaþia pânã la convulsii;
– cefalee, greaþã:
• intoxicaþia cu pesticide:
– alterarea funcþiilor ficatului pânã la formarea
hepatitei cronice;
– encefalopatii:
– malformaþii congenitale.
3.3. Asupra calitãþii apelor;
În viaþa colectivitãþilor umane, apele sunt utilizate
zilnic atât ca aliment cât ºi în asigurarea igienei personale.
În medie, 24 de ore, un om adult consumã în scopuri
alimentare 2-10L de apã.
cãutarea
Mirosul apei provine de la substanþele volatile pe care
în cãutar
le conþine ca rezultat al încãrcãrii cu substanþe organice
în descompunere, al poluãrii cu substanþe chimice sau ape
reziduale. Cu cât apa conþine mai multe substanþe organice,
chimice sau ape reziduale cu atât mirosul este mai uºor
de perceput.
Culoarea apei poate da indicaþii asupra modificãrii
calitãþii astfel:
– apele de culoarea aramei sau brunã provin de la
distilãrile de cãrbune amestecate cu ape industriale care
conþin fier;
– apele de culoare brun închis sunt apele de la fabricile
de celulozã;
– apele bogate în fier sunt cele provenite de la
tãbãcarii ºi au culoare verde închis sau neagrã;
– ionii de fier dau apelor o culoare galbenã;
– ionii de cupru conferã apei o culoare albastrã;
– apele care conþin argilã coloidalã au o culoare
galben-brun. 84
4. Protecþia apelor :
I. Autopurificarea apelor:
Se realizeazã prin procese fizice ºi fizico-chimice
precum ºi prin procese biologice ºi biochimice. Acestea
constau în:
– sedimentarea materiilor mai grele, care este influ-
enþatã de temperatura, viteza de scurgere a apei etc.;
– prin acþiunea radiaþiilor solare (ultraviolete) cu efecte
antibacteriene;
– prin reacþii chimice de oxidare, reducere,
neutralizare care au loc între substanþele chimice din apã
ºi cele din apã poluatã;
– prin reacþii chiar numai între substanþele din apã
poluatã.
Procesele biologice ºi biochimice constau în primul
rând în concurenþa dintre flora propriei ape ºi flora poluatã
pãtrunsã în apã. Astfel, germenii proprii apei elibereazã
în apã o serie de metaboliþi cu o acþiune faþã de poluanþi,
ducând în cele din urmã la dispariþia suportului nutritiv
de hranã al germenilor patogeni pãtrunºi prin poluare.
II. Protecþia apelor ºi a ecosistemelor acvatice:
Protecþia apelor de suprafaþã ºi subterane ºi a
ecosistemelor acvatice are ca obiect, menþinerea ºi
ameliorarea calitãþii ºi productivitãþii naturale ale acestora
în scopul evitãrii unor efecte negative mediului, sãnãtãþi
umane ºi bunurilor materiale:
– interzicerea evacuãrii la întâmplare a reziduurilor
deoarece este un fel care ar putea polua apa ºi, în primul
rând, a apelor reziduale, comunale ºi industriale. Acestea
trebuie colectate ºi îndepãrtate prin sisteme de canalizare
sau instalaþii locale de colectare;
– construirea de staþii de epurare pentru reþinerea ºi
degradarea substanþelor organice poluante conþinute în
apele reziduale ale localitãþilor ºi unitãþilor zootehnice
înainte de eliminarea lor în apã;
– distrugerea prin dezinfecþie a gemenilor patogeni
conþinuþi în ape reziduale ale unor instituþii (spitale,
abatoare, unitãþile industriei cãrnii);
– înzestrarea cu sisteme de reþinere ºi colectare a
substanþelor radioactive din ape reziduale;
85 – construirea de staþii sau sisteme de epurare pentru
apele reziduale ale unitãþii industriale în vederea reþinerii
ºi neutralizãrii substanþelor chimice potenþial toxice;
– controlul depozitãrii deºeurilor solide, astfel încât
acestea sã nu fie antrenate sau purtate în sursele de apã de
suprafaþã sau subterane.
Chimia vieþii
Claudia Lupulescu
Chimia vieþii, sau biochimia studiazã reacþiile chimice care au loc

în organismele vii. Acestea respectã aceleaºi legi ca ºi celelalte
reacþii chimice, dar sunt mai complexe. Chimia vieþii studiazã
ansamblul reacþiilor care au loc în organismele vii, mai ales unitãþile
lor de bazã, celulele. Fiinþele vii au nevoie de energie.
Oamenii ºi animalele îºi iau energia din alimentele pe
care le consumã (energie chimicã). Alimentele sunt
transformate printr-un ansamblu de reacþii chimice, care
au loc mai întâi la nivelul aparatului digestiv (digestie) ºi
apoi la nivelul celulelor (respiraþia celularã).
cãutarea
Anumite plante ºi microorganisme (fiinþe vii micros-
în cãutar
copice) îºi gãsesc altfel energia de care au nevoie. Pentru a
se hrãni, ele transformã energia luminii solare printr-un
proces complex de reacþii chimice numit fotosintezã.
O reacþie chimicã: digestia.
Digestia este un proces chimicã. În aparatul digestiv,
alimentele sunt descompuse în mici molecule numite
substanþe nutritive. Aceste substanþe nutritive sunt apoi
transportate de sânge pânã la celule, unde suferã alte
transformãri.
Principalele substanþe nutritive sunt lipidele ºi glucidele.
Lipidele, numite ºi „ grãsimi”, provin din materiile grase
cum ar fi uleiurile vegetale sau untul. Ele aduc organismului
carbon ºi hidrogen. Glucidele, numite ºi „zaharuri”, se
divizeazã în zaharuri rapide ºi zaharuri lente. Primele sunt
conþinute în miere, fructe, dulceþuri ºi ciocolatã.
Asimilate direct de organism (adicã transformate în
energie), ele aduc organismului energia necesarã unui efort
fizic solicitant ºi rapid. Cel de-al doilea tip se gãseºte în cereale
(grâu, orez, porumb). Ele nu sunt direct asimilate de organism
86
ºi constituie o sursã de energie de mai lungã duratã. Toate
glucidele sunt bogate în carbon, hidrogen ºi oxigen.
Respiraþia celularã
Vegetale sau animale, toate celulele respirã: aceasta
este respiraþia celularã. Ele absorb oxigen (O2) ºi eliminã
dioxid de carbon (CO2). Oxigenul serveºte la „arderea”
alimentelor printr-o reacþie de oxidare.
Aceastã reacþie se deruleazã în mai multe etape.
Glucoza (zahãrul ), de pildã, este mai întâi transformatã
într-o moleculã mai simplã, acid piruvic. Mitocondriile,
elementele celulei responsabile de respiraþia celularã,
descompun acest acid în dioxid de carbon ºi hidrogen.
Dioxidul de carbon este eliminat de celulã ºi hidrogenul
se combinã cu oxigenul care intrã în organism atunci când
respirãm, dând apã.
Ansamblul acestor reacþii degajã o mare cantitate de
energie. Aceasta este stocatã în mici molecule specializate,
care o elibereazã în funcþie de nevoile celulei.
Fotosinteza
Plantele cu clorofilã se hrãnesc absorbind apã ºi dioxid
de carbon din aer. Pentru aceasta, ele folosesc energia
luminii solare: acest proces se numeºte fotosintezã. În
timpul lui, se degajã dioxigen.
Fotosinteza se deruleazã în douã faze principale. Ziua,
plantele capteazã energia solarã. Cu ajutorul clorofilei ºi
a altor pigmenþi prezenþi în frunzele lor, ele folosesc
aceastã energie pentru a descompune apa pe care o absorb
în hidrogen ºi oxigen. Noaptea, hidrogenul ajutã la
reducerea dioxidului de carbon ºi la producerea de glucide,
care vor hrãni planta.
Funcþionarea acestei mici „uzine chimice vii” depinde
de condiþiile exterioare, în special de cantitatea de luminã
solarã ºi de temperaturã.
Termeni bio-chimici:
*celulã = cel mai mic element constitutiv al unei fiinþe
vii. O celulã este în general înconjuratã de o membranã.
În interior se gãseºte nucleul ºi citoplasma conþinând
diferite organite (mitocondrii).
*clorofilã = pigmentul verde din plante care capteazã
87 energia razelor solare, necesarã fotosintezei.
*efect secundar = efect nedorit al unui medicament,
care se manifestã la dozele recomandate.
*fotosintezã = proces în timpul cãruia plantele,
datoritã clorofilei, fabricã (sintetizeazã) glucide, folosindu-
se de apã, dioxid de carbon ºi energia razelor solare.
*glucid = denumire datã de chimiºti unei substanþe
organice numitã în mod curent zahãr.
*lipid = denumire datã de chimiºti unei substanþe
organice numitã în mod curent grãsime.
*principiu activ = substanþã activã conþinutã într-un
medicament care acþioneazã împotriva unei anumite boli.
*substanþã nutritivã = substanþã conþinutã în alimente,
care poate fi utilizatã direct de organism, fãrã a mai fi
transformatã.
Mioriþa de la Birchiº
Înv. Domnica Florescu
"Umblatul cu dubele" sau "Dubaºii" este o datinã

strãveche, care se pãstreazã pânã în zilele noastre ºi o
cãutarea
gãsim în mai multe zone folclorice de pe Valea Mureºului,
în cãutar
diferind de la sat la sat. Echipa de dubaºi colindãtori are
în componenþa ei pe cei ce cântã ºi bat dubele totodatã ºi
taraful. Feciorii, îmbrãcaþi cu ºube ºi cioareci, cu cãciuli
împodobite cu flori, tricolor ºi panã de fazan, þinând în
mânã dubele, la fel de frumos împodobite ca ºi cãciulile,
se adunã la gazda unde au învãþat colindele în postul
Crãciunului. De aici, încolonaþi cu cãprarul în frunte ºi
muzicanþii (taraful) în urmã, dubaºii pornesc cu colinda
pe la casele oamenilor. De obicei, dubaºii mergeau mai
întâi la bisericã, unde colindau preotului ºi familiei sale,
apoi la primar, la dascãl, iar apoi la fete ºi feciori. La Ostrov,
în faþa dubaºilor, juca "þurca" (capra) – un joc specific,
bãtând ritmic din botul de lemn. O altã persoanã are rolul
de a aduna darurile primite de la gospodarii satului,
dubaºilor: tradiþionalul colac de grâu curat / Cum
Dumnezeu l-a dat / cârnaþi, þuicã, bani. Persoana se
numeºte "iapã", denumire care vine de la faptul cã aceasta
duce sacul în spate.
La Cãpâlnaº dubaºii sunt însoþiþi de "cerb", care are 88
ºi o baladã a sa.”Cerbul”executã figurile de joc
concomitent cu marºurile dubaºilor pe uliþele satului sau
la casa gazdei împreunã cu „A dubii”. Oriunde ar avea
loc aceastã datinã ea este legatã de sãrbãtorile de iarnã ºi
se desfãºoarã sub formã de colind pe texte de baladã
pãstoreascã, vânãtoreascã, de muncã, de dragoste, pentru
fatã de mãritat ºi fecior de însurat.
Umblatul cu dubele se transcrie, ca modalitate de
exprimare ºi în categoria teatrului folcloric. Baladele
cântate sau recitate, melodiile ce le însoþesc au un
rafinament artistic unic, iar costumaþia, recuzita ºi ºubele
sunt elemente de decor ce dau spectacolului o notã de
originalitate de necontestat.
Din dorinþa conservãrii ºi perpetuãrii acestor datini,
de care, aºa cum spunea Ion Creangã "se leagã tot trecutul
unui popor, cu datinele strãbune, jocurile, cimiliturile,
proverbele, legendele ºi cântecele populare, cele pline de
dulceaþã", am adunat împreunã cu elevii mei toate
colindele dubaºilor, printre care se numãrã ºi "D'întorcu
sã-ntorcu"(culeasã de la Dumitru Ignuþa) care este o
variantã a baladei "Mioriþa.
D'întorcu sã-ntorcu – Auzi, stãpâne, auzi
Cum sã vorovescu
D'întorcu sã-ntorcu ªî sã gomonescu
Tri vulturi pã susu Ceia doi mai mari
ªî nu-s vulturi mari Ce-s ca viespi ãi mari
Cã-s tri pãcurari. Pã cin' sã ce-omoarã
Doi îs cei mai mari ªî sã ce coboarã
Ce-s ca viespi ãi mari
D 'unuþu-i mai micu
Strienel voinicu. Pã sarã la þarã,
Da 'ceia mai mari La nouã hotarã.
Ce-s ca viespi ai mari Da cela mai micu,
Ei sã vorovirã Strienel, voinicu,
ªî sã gomonirã Din cearuri grãiare:
Ca sã mi-l omoarã – D'omoarã, m-omoarã,
Pã cela mai micu, ªî sã mã coboarã
Strienel voinicu. Pã sarã la þarã
ªî sã mi-l coboarã La nouã hotarã.
89 Pã sarã la þarã Ge-o fi sã m-omoarã
La nouã hotarã. Tu lor cã le spune
Da' cela mai micu Pã min'sã mã-ngroape
Strienel, voinicu, În staulul oilor
El cã mi-s d'aveare În zbierul mieilor
O oaie bãloºare, ªi mie sã-mi punã
Ea lui gi-i spuneare Toporu' la capu,
ªî din cear grãiare: Fluiera la brâu,
Lancea la picioare. Pe mine m-or plânge
Când soare-o lucire, Cu lacrimi gi sânge.
Toporu-o sclipire,
Lancea-o strãlucire, ªî te vesãleºte
Când vântul o bace 'Dalbu-i pãcurari
Fluiera o zice Cã noi þ-o-nchinãm
ªi-oile s-or strânge Dalba-i sãnãtate.
(Colindã culeasã de la
Ignuþa Dumitru, Birchiº)
Obiceiuri de Crãciun
Înv. Carmen Mateaº
cãutarea
în cãutar
Ultima parte a lunii decembrie este o perioadã de odihnã,
cu multe sãrbãtori ºi obiceiuri specifice.
De sute de ani în preajma zilei de 25 decembrie, ne
adunãm cu toþii, cu mic cu mare, în jurul bradului, în
aºteptarea Moºului. Aceasta, cred eu cã este cea mai fericitã
perioadã din an, cãci în casã pluteºte aroma îmbietoare de
cozonaci, brad ºi sunetul duios de colindã. Chiar aºa trebuie
sã fie, pentru cã astfel a fost lãsatã rânduiala din strãbuni.
În aceastã zi mare, Fecioara Maria l-a nãscut pe Fiul
Domnului, pruncul Iisus.
Dar cine este Moº Crãciun ºi ce legãturã are el cu
Pruncul Sfânt?
Legenda spune cã Moºul nostru era pe vremuri pãstor!
La vremea aceea, Fecioara Maria împreunã cu Sfântul
Iosif, aflându-se în cãutarea unui adãpost, au nimerit
tocmai la curtea lui Crãciun. Acesta nu-i primi, dar soþia
lui, Crãciuniþa, mai miloasã, i-a ascuns în staulul vitelor.
Crãciun s-a mâniat ºi a pedepsit-o pe Crãciuniþã, tãindu-i
mâinile, însã Maica Domnului i le lipi la loc. Crãciun
vãzând aceastã minune ºi-a dat seama cã a greºit ºi a fost
90
bucuros ã i s-a îndreptat fapta cea rea, drept pentru care s-
a convertit la creºtinism.
Ca mulþumire, Crãciun a împãrþit sfintei familii daruri
pãstoreºti: lapte, caº, urdã ºi smântânã. Astfel, în timp, el a
devenit sfântul care împarte daruri copiilor cuminþi, în fiecare
an, în ajunul Naºterii Domnului, aºa cum magii au oferit
daruri pruncului Iisus. Ca mãrturie pentru fapta sa, hainele i-
au rãmas roºii.
Împodobirea bradului de Crãciun îºi are originea în
vestul Germaniei. În tradiþia popularã, bradul, de ale cãrui
ramuri se agaþã mere, este asociat cu Pomul Vieþii din
Grãdina Raiului.
În fiecare þarã Crãciunul este sãrbãtorit cu legende ºi
tradiþii proprii. ªi nu toþi copiii primesc darurile sub brad.
În Peru, se trezesc dimineaþa ºi descoperã cadourile... la
piciorul patului. În Filipine brazii sunt înlocuiþi de palmieri,
aºa cã pentru ei este ceva obiºnuit sã vadã palmieri
împodobiþi cu multe daruri. ªi pentru cã în Australia
Crãciunul picã în mijlocul verii, lumea merge pe plajã la
picnic, iar Moºul nu vine cu sania trasã de reni, ci pe
spatele unui cangur.
Cântecele de bucurie, cântate cândva în curtea lui
Crãciun sunt astãzi colinde care ne amintesc de cele
întâmplate în vremuri strãvechi.
Crâmpeie de bucurie pe care Iisus le-a simþit în
cuvintele Mamei Sale le simþim ºi noi, an de an, în dulcele
cântec al colindelor.
Colindatul este un obicei strãvechi. Cei dintâi
colindãtori au fost pãstorii care au venit la peºtera luminatã,
unde s-a nãscut pruncul Iisus. Bucurându-se de acest semn
ceresc ºi de glasul îngerilor, ei au vestit degrabã în cetatea
Betleemului minunea la care au fost martori.
Colindele sunt o comoarã nepreþuitã pe care am
moºtenit-o din moºi strãmoºi. Ele sunt sfinte pentru cã
transmit un mesaj ceresc, o veste de la Dumnezeu.
Colindele ne fac sã fim mai buni, mai iertãtori, mai
credincioºi ºi sã trãim în bunã înþelegere. Adevãratul
„colindat” se desfãºoarã în Ajunul Crãciunului.
Colindãtorii se adunã în cete conduse de un „vãtaf”
sau un „jude”. Dupã ce intrã în curtea casei, ei cântã mai
multe colinde, un adevãrat repertoriu, în faþa tuturor
membrilor familiei, aflaþi în prag. Cântecele sunt însoþite
de dansuri. Apoi gazda îi invitã în casã ºi îi aºeazã la masã.
91
„Bunã dimineaþa la Moº Ajun!
Am venit ºi noi o datã
La un an cu sãnãtate
ªi la anul sã venim
Sãnãtoºi sã vã gãsim!
Bunã dimineaþa,
La Moº Ajun!”
Un loc binecuvântat de Dumnezeu

Prof. V. Tamºa
Sunt multe locuri pitoreºti în România, în care, de-a lungul

timpului, au fost ridicate numeroase lãcaºuri sfinte. Dar
parcã unul dintre ele are pentru mine o semnificaþie aparte.
Am avut fericita ocazie sã-l vizitez de douã ori în anii
2007-2008.
Este vorba despre Sfânta Mãnãstire „Acoperãmântul
Maicii Domnului” din satul Luncanii de Sus, comuna
Tomeºti, judeþul Timiº.
Aºezatã într-un loc de un pitoresc aparte, înconjuratã
fiind de pãdurile ce acoperã Munþii Poiana Ruscã,
cãutarea
Mãnãstirea de la Luncanii de Sus este ziditã pe unul din
în cãutar
versanþii acestor munþi, versant strãbãtut de râul Bega la
aproximativ un kilometru de drumul ce face legãtura
dintre localitatea Româneºti cu satul Luncanii de Sus. Este
un loc care prin liniºtea ºi frumuseþea lui odihneºte ºi înalþã
spiritual, pelerinului aducându-i parcã aminte de pãdurile
ºi vãile Athosului.
Acest aºezãmânt de rugãciune a fost întemeiat în anul
2001, cu binecuvântarea Înalt Prea Sfinþitului Pãrinte
Mitropolit al Banatului Nicolae Corneanu, piatra de temelie
fiind pusã de cãtre Prea Sfinþitul
Episcop vicar Lucian Lugojanul la
12 august 2001.
Ridicatã prin grija câtorva
mãicuþe evlavioase ºi cu sprijinul
unor oameni de bunã credinþã, care
au fãcut donaþii în bani ºi nu numai,
acest loc sfânt ºi binecuvântat de
Dumnezeu atrage mulþi pelerini din
zonã ºi de mai departe. Te atrage 92
arhitectura lãcaºului care încearcã
sã îmbine armonios tradiþia localã
ºi în general româneascã cu cea
eclesialã ortodoxã, fiind expresia
experienþei ºi râvnei comunitãþii
monahale de înãlþare ºi comuniune
spiritualã cu celestul.
Având un turn cu înãlþimea de
46 m, mãnãstirea adãposteºte în
interior câteva obiecte deosebite:
Sfânta Cruce apãrutã în mijlocul
unui copac tãiat în apropierea
mãnãstirii, chipul unui haiduc cu
cuºmã aflat pe una din laturile
aceleiaºi buturugi, o sticlã din
secolul al XIX-lea fabricatã la
Timiºoara în care sunt montate obiectele în miniaturã ce
simbolizeazã patima Domnului Nostru Iisus Hristos.
Existã, de asemenea, douã chilii care pot gãzdui
persoanele care viziteazã lãcaºul sfânt ºi unde pot
beneficia de masã. Comunitatea monahalã este formatã
din cãlugãriþe, având în frunte pe Maica Stareþã, Stavrofora
Filothea Nistor, care slujesc lui Dumnezeu ºi oamenilor,
cãutând prin tot ceea ce fac sã dea lãcaºului de cult un
accentuat caracter ascetic.
Aici te simþi mai aproape de Dumnezeu.
Prin cele arãtate mai sus sper cã am reuºit sã trezesc
interesul ºi curiozitatea cititorilor revistei de a organiza o
excursie pentru vizitarea acestei minunate mãnãstiri, aflatã
destul de aproape de localitatea Birchiº, judeþul Arad.
Importanþa educaþiei religioase în ªcoalã

Prof. Filaret Nicolae Culda
Problema educaþiei religioase în ºcoalã a provocat de-a lungul

timpului numeroase discuþii ºi a generat reacþii adverse din
partea unor persoane pe care îndrãznesc sã le numesc fãrã
93 de minte. Nu poate fi pus la îndoialã faptul cã educaþia
religioasã contribuie decisiv la formarea unei personalitãþi
de marcã. Nu putem scoate religia din planul educaþiei de
astãzi la fel cum nu putem separa Biserica de ªcoalã.
Aceste douã instituþii s-au aflat de-a lungul timpului
într-o strânsã legãturã. Dacã cercetãm istoria bisericeascã
vom vedea cã primele ºcoli sau primele centre ale educaþiei
au apãrut în sânul bisericii.
Astfel, la ºcoalã, profesorul trebuie sã continue
educaþia începutã în sânul familiei. Dar nu toate familiile
sunt stãpânite de duh religios ºi de convingere în puterea
educaþiei creºtine. Aici intervine profesorul de religie care
îi poate întoarce pe aceºti copii pe drumul cel bun.
Astãzi mai mult în mediul rural se conºtientizeazã
faptul cã educaþia religioasã ajutã la formarea unor
caractere cu adevãrat deosebite. În schimb, în mediul
urban puþini copii prezintã interes pentru cele religioase.
Elementul de bazã în educaþia religioasã este dragostea
creºtineascã, dragostea pentru ºcoalã, dragostea faþã de colegi,
profesori, dragostea faþã de aproapele nostru.
Rezultatul educaþiei religioase se va vedea peste ani,
când tinerii de astãzi vor ajunge oameni cu un caracter
cãutarea
în cãutar
moral deosebit.
Cântecul ceasornicarului
Muzica: Mircea Baniciu
Versuri: Dan Verona
Refren:
Vara se duce lãsând amintiri
Repezi ca niºte ploi
Veºnicã este secunda din noi
Prin care exiºti ºi respiri
ªi-am plecat la drum în zori spre cel ceasornicar

Ce mãsoarã vieþile cu-n ceas de buzunar
I-am cerut secunda mea sa mã-nsor cu ea
Inima bãtând de zor în piept neîncetat 94
A primit-o ca pe-un ceas cu mult prea complicat
ªi mi-a spus cã-i dã de leac poate peste-un veac
Refren...
Ca ºi cum n-ar fi avut de viaþa mea habar

Meºteru-ºi privea avar imensul sãu bazar
Numai veºnicul tic tac îi era pe plac
Dar eu n-am mers în zadar la cel ceasornicar
Timpul mãcina afar’ ºi l-am legat de par
ªi-am luat secunda mea care m-aºtepta
Refren...
Munþii ºi ei se trezesc într-o zi

Simple ºi verzi câmpii
Tu ia-þi secunda, fii veºnic prin ea
Secunda-i mireasa ta....
Dan Verona
– S-a nãscut la Bacãu la data de 1 iulie 1947.
– Este poet, prozator, traducãtor român.
– Absolvent al Facultãþii de Filologie ºi al Facultãþii
de Teologie Ortodoxã – Universitatea Bucureºti.
– În anul 1972 este repartizat redactor la
Radiodifuziunea Românã.
– Premiul revistei Luceafãrul pentru poezie (1972).
– Douã premii ale Uniunii Scriitorilor (1972 ºi 1982).
– Membru al Uniunii Scriitorilor din România (din
anul 1974).
– Iniþiere în „teatrul umbrelor” la Universitatea de varã
Marly-le-Roi (1984, Franþa).
– Semneazã volume de poezie, prozã ºi traduceri.
(Nopþile migratoare, Zodia mãslinului, Cartea runelor,
Daþi ordin sã înfloreascã magnolia, Îngerii chilugi).
– Poemele sale sunt traduse în Anglia, Franþa,
Germania, SUA, Iugoslavia, Polonia, Ungaria, Egipt.
– Apariþie recentã – în volumul Eclats, cinq poètes
roumains: Emil Botta, Nichita Stãnescu, Virgil Mazilescu,
Dan Verona, Dinu Flãmând (Editura Comp’Act, 2005,
95 Franþa).
– Realizator responsabil – Radio România Cultural:
realizeazã emisiunile „Poezie universalã” ºi „Meridianele
poeziei.” ( http://cultural.srr.ro )
Mircea Baniciu
– S-a nãscut la Timiºoara la data de 31 iulie 1949,
într-o duminicã cu soare.
– S-a apucat de ºcoalã la 7 ani ºi n-ar putea spune cã
i-a prea plãcut.
– Un tip perseverent totuºi, a reuºit sã termine primele
7 clase, apoi la îndemnul mamei sale, care-i promisese o
chitarã, dacã intra la liceu, a fãcut-o! Cu mari eforturi, dar
iubit foarte mult de colege, dar ºi provocat, a terminat
liceul ºi ca din întâmplare... hop! la facultate.
– Muzica a intrat în viaþa lui pe la 7 ani, când
proprietara casei în care locuia i-a sfãtuit mama sã-l dea
sã înveþe pian sau un alt instrument, pentru cã puºtiul era
realmente talentat. Lucru care s-a ºi întâmplat, a studiat
pianul pânã la 14 ani, atunci când a vãzut filmul „Tinerii”,
un film în care cântau Cliff Richard ºi trupa Shadows.
Atunci, Mircea a ajuns la concluzia cã este mai aproape
cãutarea
în cãutar
de chitarã decât de pian ºi s-a apucat serios sã înveþe sã
cânte la chitarã.
– În primul an de facultate este cooptat în trupa
Phoenix ca solist vocal.
– În aprilie 2002, Mircea Baniciu apare în spectacolul
„Tandreþuri mici pentru doamne ºi gagici” împreunã cu
câþiva prieteni dragi – Mircea Vintilã, Alexandru Andrieº
ºi Nicu Alifantis.
– Mircea Baniciu se pregãteºte pentru lansarea unui
dublu album „Best Of”.
– În paralel, continuã activitatea concertisticã ºi cântã
în continuare despre viaþa la þarã, dragoste, soare, haiduci,
þigani ºi vremuri ce se schimbã.
– Discografie: Încã 2000 de ani, Cântece de bivuac,
Ciripituri, În cãutarea cuibului pierdut, Tristeþi provinciale,
Cantafabule, Cei ce ne-au dat nume etc.
– (http://www.mirceabaniciu.ro)
96
(Material cules de Prof. Carina A. Ienãºel)
Ora de dictare
Jacques Prévert (1900-1977)
traducere de Gellu Naum
Doi ºi cu doi fac patru

patru ºi cu patru opt
opt ºi cu opt fac ºaisprezece...
Repetaþi! spune profesorul
Doi ºi cu doi fac patru
patru ºi cu patru opt
opt ºi cu opt fac ºaisprezece...
Dar iatã pe cer
pasãrea-lirã
copilul o vede
copilul o aude
copilul o roagã:
pasãre scapã-mã,
pasãre dragã,
joacã-te cu mine!
Atunci pasãrea coboarã ºi se joacã
cu copilul…
Doi ºi cu doi fac patru…
Repetaþi! spune profesorul…
ªi copilul se joacã,
pasãrea se joacã cu el...
patru ºi cu patru fac opt
opt ºi cu opt fac ºaisprezece
dar ºaisprezece ºi cu ºaisprezece ce-or fi fãcând?
ªaisprezece ºi cu ºaisprezece nu fac nimic
ºi-n primul rînd
n-au niciun chef sã facã treizeciºidoi
97 ºi o ºterg afarã cât pot mai curând.
ªi copilul a ascuns pasãrea
în pupitru
ºi toþi copiii
o aud cântând
ºi toþi copiii
aud muzica
ºi opt cu opt se carã biniºor
patru cu patru doi cu doi
o ºterg frumos la rândul lor
ºi unu ºi cu unu nu fac nici unu ºi nici doi
ci fug ºi nu se uitã niciunul înapoi…
ªi pasãrea lirã cântã,
ºi copilul cântã,
ºi profesorul strigã:
Terminã secãturã! Nu trãncãni în gol!
Dar toþi ceilalþi copii
ascultã muzica
pe cînd pereþii clasei
se prãbuºesc domol
ªi geamurile redevin nisip
cerneala redevine apã
cãutarea
în cãutar
ºi creta stâncã lîngã mare
pupitrele în arbori se prefac
peniþele în pãsãri cãlãtoare
98
Pencil Art
Miticul inorog
Inorogul (unicornul, licornul) este un animal fabulos al
cãrui corn divin neutralizeazã acþiunile malefice ºi otrava,
separã apele poluate ºi are misterioasa putere de a detecta
ceea ce este impur, chiar ºi
cea mai micã alterare a strã-
lucirii diamantului.
Un dicton popular îi
subliniazã valoarea de talis-
man: când se aratã inorogul
diavolul dispare. Denumirea
de Inorog a fost impusã în
literatura noastrã de Dimitrie
Cantemir prin opera sa „Istorie Ieroglificã”. Inorogul este
o denumire slavã. Alte sinonime cunoscute sunt: unicorn,
licorn (din latinescul unicornis). Prin influenþa francezã a
intrat în vocabularul nostru ºi un feminin: licorna.
Mitul european al „Inorogului” a fost susþinut mai ales
de credinþa evului mediu. Acest mit a atins apogeul în
romanele cavalereºti ale evului mediu.
În mitologie „Inorogul” are înfãþiºarea unui cal alb ca
zãpada purtând în mijlocul frunþii un corn lung, subþire ºi
spiralat alb împletit cu negru. Pãdurea în care trãieºte el se
bucurã de vara veºnicã. Doar o fecioarã îl poate prinde ºi
îmblânzi. Alegoria învãluie un ceremonial care se desfã-
ºoarã în pãdure, fãrã îndoialã în preajma monumentelor
megalitice : capturarea unei forþe cosmice aflatã sub semnul
sãgetãtorului care se încorpora într-o fecioarã-medium.
Aceasta devenea sufletul unui ordin cavaleresc. O tapiserie
din secolul XV „Dama a la lincorn” relateazã, prin imagini,
reîncarnarea într-o fecioarã a acestei forþe invincibile.
99 Simbolul calului celest este asociat cu cel al leului
„inima cerului”. Licorna trebuie înþeleasã ca o forþã emisã
de constelaþia leului ºi reflectatã de cea a sãgetãtorului.
Jeanne D’Arc este consideratã a fi una din încarnãrile
acestei forþe. Inorogul medieval este un simbol al puterii
dar ºi al evenimentelor faste, al puritãþii. În China veche
este emblema împãrãteascã ºi simbolizeazã virtuþile
împãrãteºti. De bun augur ºi justiþiar totodatã, inorogul îi
pedepseºte pe cei vinovaþi lovindu-i cu cornul. Inorogul
prin cornul din frunte simbolizeazã ºi sãgeata spiritualã,
raza solarã, sabia lui Dumnezeu, revelaþia divinã,
pãtrunderea luminii divine în fiinþe.
În iconografia creºtinã, inorogul reprezintã fecioara
asupra cãreia pogoarã Sfântul Duh. În Evul Mediu devine
chiar simbolul încarnãrii verbului divin în sânul Fecioarei
Maria. Alchimiºtii vãd în Inorog o imagine a hermafroditului.
Se spune cã primul care ar fi vãzut un inorog ar fi fost
chiar Adam, în grãdina Edenului. Deºi nimeni nu a mai
vãzut unicorni de câteva secole încoace, totuºi credinþa
lor este larg rãspânditã în lume. Pentru unii, faptul cã nu
au mai fost vãzuþi nu face decât sã le sporeascã misterul,
în timp ce alþii cred cã inorogii încã mai existã în regiuni
extrem de îndepãrtate, putând fi vãzuþi numai de cãtre
oamenii de o virtute ºi curãþenie a sufletului excepþionale.
cãutarea
în cãutar
Cetatea Colþ, Castelul din Carpaþi din
romanul lui Jules Verne
Cetatea Colþ se aflã la poalele Munþilor Retezat, mai sus
de satul Râul de Mori.
Numele Cetãþii Colþ, de la marginea Munþilor Retezat, a
ajuns în toatã lumea, în paginile unei cãrþi. Jules Verne a
scris despre ea în „Castelul din Carpaþi’’. ªi nu numai titlul
romanului are legãturã cu România. Cine ºi-ar fi închipuit
cã Jules Verne a iubit o
româncã din Homorod, de
dragul cãreia a scris aceastã
carte de succes!
De la Haþeg, drumul
duce spre Parcul Naþional 100
Retezat. Undeva, la vreo 20
de kilometri, apare indica-
torul spre Cetatea Colþ. E
destul de mers, pe cãrãri
înguste, e destul de greu,
dar te poþi opri sã te bucuri
în liniºte de munte. Cetatea se afla pe teritoriul satului
Suseni, Hunedoara, pe drumul judeþean DJ 686, la intrarea
pe valea Râuºorului ºi la 3
km distanþã de satul Râu de
Mori.
Cetatea Colþ nu a fost
niciodatã un punct strategic
pentru voievozii de demult.
Poate ºi de aceea a ajuns
într-un roman de Jules
Verne. A fost ridicatã în
secolul al XIV-lea, de
cneazul Cândea. Timpul ºi-
a spus cuvântul. Acum nu
au mai rãmas decât ruinele.
Stau departe, pe o culme,
ascunse dupã un pâlc de
copaci, parcã sãrutând cerul ºi anunþând povestea atât de
misterioasã care s-a ascuns aici. Cei care au studiat viaþa
ºi opera lui Jules Verne sunt siguri cã cetatea este Castelul
din Carpaþi ºi au destule argumente.
Criticii care au studiat opera lui Jules Verne au ajuns la
concluzia cã scriitorul a fãcut o cãlãtorie în Transilvania ºi a
fost însoþit de o femeie frumoasã din Homorod. Se presu-
pune cã aceasta a fost ultima mare iubire a lui Jules Verne.
Jules Verne (1828-1905) este, probabil, cel mai
popular dintre scriitorii francezi. Dintre numeroasele sale
romane, de un mare succes este Castelul din Carpaþi,
publicat în 1892, care are o semnificatie cu totul deosebitã
pentru cititorii români... Aproape de satul Werst, undeva
în Transilvania, se înalþã Castelul din Carpati, pãrãsit dupã
plecarea ultimului sãu stãpân, baronul Radu de Gorj. Într-
o zi, o dârã de fum se vede ieºind din castel ºi o voce
misterioasã se aude la hanul La Regele Matei. Tânãrul
pãdurar Nicu Deac ºi doctorul Patac, cu toatã teama lor,
101 se îndreaptã spre castel, ca sã vadã ce se întâmplã, dar
expediþia lor da greº. La puþin timp dupã aceea, soseste în
Werst contele Francisc de Telec, care hoinãreºte prin lume
pentru a uita de moartea tragicã, pe scenã, a iubitei lui,
cântareaþa de operã, Stilla. Aflând de misteriosul Castel
din Carpaþi, se hotãrãºte sã porneascã într-acolo....

Profesori arãdeni

Florica R. Cândea este profesoarã de Limba ºi Literatura
Românã la ªcoala Generalã Nr. 5 Arad. Îºi face meseria
cu pasiune ºi din când în când publicã frumoase cãrþi
pentru copiii pe care îi are ca elevi.
cãutarea
în cãutar
102
“F.C. Barcelona – mai mult decât un club”
Roger Catalanu
Dacã privim tricourile marilor echipe de fotbal din lume

vom observa sigla unui sponsor principal, care de regulã
e un mare concern, o mare firmã. Pentru aceastã mega-
reclamã, fiecare mare club primeºte anual o sumã
substanþialã. Totuºi, jucãtorii unei singure echipe de club
din lume n-au purtat niciodatã pe piept însemnele vreunui
sponsor. N-au fãcut-o, deºi de-a lungul timpului au curs
oferte deosebit de tentante. Acest unic club este FC
Barcelona din Catalonia – provincie a Spaniei în care se
vorbeºte limba catalanã.
Dacã Barcelona a refuzat sume uriaºe pentru a pãstra
„intacte” tricourile blau-grana (roº’-albastre), a iniþiat în
schimb un proiect pentru a dona anual o sumã mare de
bani ºi a face un cu totul alt gen de reclamã unei
organizaþii. Astfel, din 2006 încoace, jucãtorii „Barçei”
cum o alintã suporterii, poartã pe tricouri emblema Fon-
dului Internaþional pentru Urgenþe ale Copiilor al Naþiu-
nilor Unite, pe scurt UNICEF. În urma realizãrii acestui
contract s-a lansat sloganul „Barcelona - more than a club”.
„Mai mult decât un club” datoritã ajutorului de 1,5
milioane de euro anual acordat copiilor nevoiaºi din lumea
103 întreagã.
Acest minunat gest a fost dublat ºi de performanþe
sportive fabuloase. F.C. Barcelona reuºind în 2009 sã
obþinã, în premierã mondialã, toate trofeele posibile
câºtigând toate cele ºase competiþii la care a luat parte. În
Spania – Campionatul, Cupa ºi Supercupa. În Europa –
Liga Campionilor ºi Supercupa Europei. La acestea s-a
mai adãugat ºi Campionatul Mondial al Cluburilor. Victo-
riile în sine, cât ºi modul în care au fost obþinute, le-au
adus foarte mulþi fani noi de pe toate meridianele. Jocul
combinativ al „Barçei” parcã curge spre poarta adversã

ca o simfonie de Mozart. Un fotbal spectacol, deschis,
lãsând frâu liber imaginaþiei unor jucãtori de geniu,
adevãraþi artiºti, avându-l ca prim solist pe argentinianul
Messi, care de altfel a ºi primit în 2009 „Balonul de aur”
– distincþie acordatã de revista „France Footbal” pentru
cel mai bun jucãtor din Europa. Deasemenea, a fost
desemnat ºi cel mai bun jucãtor din lume pe 2009 de cãtre
Federaþia Internaþionalã de Fotbal Amator (FIFA).
Messi a fost adus la Barcelona copil fiind, de la vârsta
de 13 ani, împreunã cu pãrinþii sãi cãrora oficialii catalani
le-au oferit casã ºi slujbe. ªi nu s-au înºelat. Puºtiul Lionel,
dupã ce a fost integrat în ºcoala de fotbal a Barcelonei, a
reuºit sã joace în prima echipã încã de la 17 ani.
ªi pentru cã am ajuns la aceastã academie de fotbal a
„Barçei” trebuie sã subliniem un alt record absolut. În
cãutarea
zilele noastre globalizarea ºi-a fãcut un loc pregnant ºi în
în cãutar
fotbal. Astfel, majoritatea marilor cluburi investesc anual
sute milioane de euro pentru a cumpãra jucãtori consacraþi
„strãini”. Cel mai cunoscut este chiar marele rival al
Barcelonei, Real Madrid. Supranumiþi „galacticii” tocmai
datoritã acestei politici de cumpãrare a marilor vedete.
Alt exemplu important ar fi clubul londonez Arsenal, care
de foarte multe ori evolueazã neavând nici mãcar un
jucãtor englez pe teren. În aceste condiþii, sã câºtigi finala
Ligii Campionilor având în teren 7 jucãtori (din 11) care
provin din propria pepinierã, e în sine o performanþã
indiscutabilã (finala din 2009, cu Manchester United). Între
timp, în lotul lãrgit ºi-au mai fãcut apariþia 3-4 jucãtori
foarte tineri, proveniþi de la pomenitul centru de copii.
Aici au investit catalanii ºi iatã ce roade au cules. Un
exemplu demn de urmat. ªi nu numai în fotbal!
Citind aceste rânduri vã veþi întreba probabil, sunt
catalanii ãºtia invincibili? Mi-aduc aminte de o discuþie
avutã imediat dupã finala Campionatului Mondial al
Cluburilor cu un fan al unei mari echipe engleze care îmi
spunea cã ºi Barça va pierde, chiar cu aceastã echipã a ei
de vis. Da, e adevãrat. Încã nu s-a inventat acea echipã 104
care sã le batã la nesfârºit pe toate celelalte. Cu toate astea,
Barcelona va încânta în continuare prin fotbalul spectacol,
realizat de tot mai mulþi jucãtori de mare valoare proveniþi
din propria academie de fotbal. FC Barcelona va fi în
continuare „mai mult decât un club” pentru cã în paralel
cu acest fotbal de vis iubeºte ºi ajutã copiii din lumea
întreagã.

In Cautarea Jocului Sfirsit 2010

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

In Cautarea Jocului Sfirsit 2010

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

în cãutarea jocului sfârºit...

Nr. 1 / martie 2010

Birchis, 140, Arad

ea jocului sfârºit... – nr. 1 / 2010

Sã rãmân ori sã plec? este întrebarea pe care mi-o pun în

A fost odatã un împãrat care avea douã fete. Una dintre

Întru-un oraº numit Rum se afla o casã dãrãpãnatã. În ea

Castelul blestemat era un castel mare ºi foarte frumos pe

Nu întâmplãtor, acest anotimp plin de optimism, de

Dispariþia globului auriu

Era o zi frumoasã de toamnã. Ea ºi-a fãcut apariþia pe

ea jocului sfârºit... – nr. 1 / 2010

A fost odatã ca niciodata un împãrat ce avea trei fete

Într-un an se succed patru anotimpuri. Iarna albã,

ea jocului sfârºit... – nr. 1 / 2010

Iatã cã veni vacanþa de iarnã. Este bucuria tuturor copiilor.

E iarnã. Totul este o întindere tãcutã ºi albã. Casele sunt

Toamna se lungea, cu vreme caldã ºi ploi cernute prin

Vizita la extratereºtri ºi rãzboiul

Într-o zi de iarnã a nins foarte mult ºi zãpada era foarte

Pe dealuri se lasã toamna

Pãdurea pare singurã

Am ieºit în grãdina casei ºi, privind în jur, simþeam aerul

Iarna s-a aºternut peste parcul din apropierea casei mele.

Povestea porumbelului ºmecher

A fost odatã ºi mai este ºi în ziua de astãzi, un porumbel

Povestea unei buburuze

Era o dimineaþã frumoasã, cu aer îmbãtãtor, plin de

Puiºorii de lup ºi cei patru vânãtori

A fost odatã ca niciodatã o lupoaicã însãrcinatã. Ea a

Ne aflãm în junglã, departe de oameni, vreo 15 oameni

(text cules de Alexandra Pãiuºan)

35 Toamna în imaginaþia poeþilor

A venit toamna. Amurgul de toamnã violet cuprinde

Este toamnã ºi frumos

Ziua scade, noaptea creºte

I) O plapumã albã ºi groasã acoperise strãzile,

Aproape cã vine seara de Crãciun. Copiii nerãbdãtori

Fulg de nea, fulg de nea

Unde te duci copilãrie?

Unde vrei sa mergi cu mine?

Fumul hornurilor a încetat sã se joace deasupra caselor,

39 Noi vestim pe Iisus

Colindãtorii dau startul vestirii Crãciunului; uliþele sunt

ea jocului sfârºit... – nr. 1 / 2010

Stau în parcul de la marginea oraºului ºi mã bucur de

Stau în casã ºi privesc

Iarna a acoperit totul cu o mantie albã, strãlucitoare. Din

Iarnã, tu eºti aici,

Iarnã dulce ºi frumoasã

A venit, copii, ºi toamna

ea jocului sfârºit... – nr. 1 / 2010

Este o zi de noiembrie. Afarã, peisajul pare coborât dintr-un

Pãrinþi, copii, bunici

Din înaltul cerului

ea jocului sfârºit... – nr. 1 / 2010

Iubirea lui Narcis. Narcis– Narcissus– era un tânãr

Un vid lãuntric amar mã pãtrunde,

Priveºte ºi taci, cãci nu ai ce face,

Un nou început în suflet s-aºterne

Iarna nu este doar anotimpul zãpezii, al frigului ºi al

Iarna rece a sosit,

Copiii sunt fericiþi

Margareta este o floare