Pe Urmele Ciresarilor 2009

Pe urmele cireºarilor
culegere de creaþii literare

ale copiilor din Birchiº
Selecþia textelor: profesor Carina Anca Ienãºel
2009
Coperta: Carina A. Ienãºel
Desene: Cãtãlin Gheju, Marian Ardelean, Marius Bold, Ana Tomoni,
Carina A. Ienãºel
Culegere text: Fedor Miculaiciuc, Cosmin Tanislav
Tehnoredactare: Cãlin Chendea
Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României
IENÃªEL, CARINA ANCA

Pe urmele cireºarilor : culegere de creaþii literare ale
copiilor din Birchiº / Carina Anca Ienãºel. - Lipova : Caractere,
2009
ISBN 978-606-92165-0-7
821.135.1-93-1
821.135.1-93-32
Editura CARACTERE
ISBN 978-606-92165-0-7
ÎN LOC DE PREFAÞÃ
Muze Lipovane
4
Secolul XXI
Nataºa Roman*
În lumea în care trãim

Respirãm ipocrizie –
Grotescul e mai plãcut
Decât
Sã ascultãm clopotele adevãrului
ªi zâmbetul e otrãvit,
Doar nebunii mai râd
(Din neºtiinþã).
Îngerii au refuzat sã mai coboare
Probabil
Cã ne-am pierdut umanitatea
Idolizând absurdul.
Despre
Lumea în care trãim
S-ar putea spune multe
Dar cine ar vrea
Sã le asculte,
Sã le accepte,
Sã le schimbe?
* Studentã, membrã a Cenaclului „Muza” din Lipova.

5
ÎN LOC DE PREFAÞÃ – Muze lipovane
Impresii
Nataºa Roman
Cred cã de când ne naºtem ºi pânã sunã ultimul clopoþel al

vieþii noastre învãþãm. Învãþãm sã umblãm, sã vorbim, sã iubim,
sã iertãm, sã zâmbim lumii, atunci când suferim. În zilele noastre,
a ºti sã trãieºti e o artã.
Se spune despre facultate cã este cea mai frumoasã perioadã
din viaþã ºi, sincerã sã fiu, pentru mine aºa ºi este! Nimic nu se
comparã cu ceea ce trãieºti în perioada studenþiei: speranþe,
emoþii, descoperiri, cãldura unui zâmbet, teama dea nu fii ,,picat’’
un examen ºi bucuria aceea de nedescris când afli cã de fapt l-ai
luat. Studenþii ºtiu ce vreau sã spun cu asta.
Acum sunt studentã în anul doi la românã - englezã dar îmi
aduc aminte cu drag de primele zile. Eram atât de emoþionatã ºi
de speriatã pentru cã în afarã de Laura, Radu ºi Bianca cu care am
fost colegã ºi în liceu, nu cunoºteam nici un alt coleg de le secþia
mea. Apoi când am privit în jur ºi am vãzut cã ºi ceilalþi colegi se
simt la fel am zâmbit ºi am început sã mã împrietenesc cu ei. ªi cã
veni vorba de colegii mei, vreau sã le fac o micã descriere acelora
care m–au impresionat mai mult. Nico e colega pe care o admir ºi
o îndrãgesc cel mai mult ºi nu doar pentru cã la cei 30 de ani ai ei
ne-a întrecut pe toþi la învãþãturã, deci ia notele cele mai mari, ci
ºi pentru cã ea este persoana cea mai prietenoasã pe care o
cunosc, gata oricând sã te ajute. Robert este colegul lângã care nu
te poþi plictisi, totdeauna cu o glumã bunã la îndemânã ºi la cerere
cântându-þi cele mai sãltãreþe cântece de joc. Se poate spune
6
despre Nico ºi Robert cã sunt un fel de lideri ai clasei care

întotdeauna fac atmosferã. Drãgãlaºa Lumi ºi roºcata Florina sunt
printre primii studenþi atât la secþia aceasta de românã – englezã
cât ºi la o facultate de psihologie la care studiazã în paralel. Marco
e colegul nostru venit din Serbia, deºtept foc, simpatic ºi cu un
accent adorabil. Raluca ºi Diana sunt colegele mele gemene,
simpatice, inteligente ºi binevoitoare care întotdeauna m-au ajutat
atunci când am avut nevoie, iar aºa le pot descrie ºi pe Oana, pe
Lorena ºi pe Ana Maria. Nebunatica Ioana este pusã tot timpul pe
glume, iar Denisa este cea mai adorabilã colegã atunci când o aud
spunând cu accentul ei de Ineu cuvântul betieºig. Sunt foarte mulþi
colegi de care nu am pomenit pentru cã povestirea ar deveni
monotonã, dar asta nu înseamnã cã nu-i îndrãgesc. Totuºi, Laura,
cu care sunt colegã încã din liceu, îmi este cea mai simpaticã, iar
în timpul examenelor colaborez cel mai bine cu ea.
Dacã în liceu conteazã sã fi îmbrãcatã cât mai trendy, sã te
afiºezi cu iubitul / iubita, care are bineînþeles ºi o maºinã cât mai
stilatã în cluburile cele mai în vogã, la facultate lucrurile se schimbã
ºi aceste mentalitãþi adolescentine dispar. Tinerii de la facultate
sunt mult mai maturi ºi aceste idei expirã. Ei devin mai comunicativi,
mai prietenoºi, însã am observat cã spre deosebire de liceu, unde
maxim o sãptãmânã eºti best friend cu colegul de bancã, la facultate
prieteniile se leagã mai greu - poate pentru cã fiecare este
preocupat de viaþa lui, unii dintre ei lucreazã pentru a-ºi plãti
studiile, dar sunt sigurã cã prieteniile din aceastã perioadã sunt
de duratã.
La facultate intru în contact cu cele mai variate tipuri de
profesori, important e sã ºtii sã-i deosebeºti ºi mai ales sã nu te
laºi înºelat de aparenþe atunci când vrei sã-i lauzi sã-i critici.
Profesorul de psiho este foarte inteligent, iar materia sa mi s-a
pãrut interesantã încã de când am participat la primul curs ºi chiar
îmi pare rãu cã am studiat-o doar în primul semestru. Profesoara
ce ne predã istoria civilizaþiei engleze a fost foarte severã cu noi
în primul semestru, iar în al doilea ne-am schimbat radical pãrerea
7
despre ea când am vãzut cât de surprinzãtoare, de bine voitoare a

devenit faþã de noi. Profesoara de foneticã ºi fonologie ne–a repetat
atât de des fiecare definiþie ºi noþiune pânã am înþeles-o, iar
profesoara de literaturã universalã comparatã ne–a îmbogãþit
vocabularul cu cuvinte precum cronotop, topoi ºi nu numai, dar
ne-a fãcut ºi sã pãtrundem în spiritul cãrþilor, ne-a reînvãþat sã citim...
Un alt profesor m–a surprins prin faptul cã, dacã în timpul cursurilor
sale ne–a criticat în toate felurile posibile fãrã ca mãcar sã aibã un
motiv real, atunci când am dat examen am fost uimiþi pentru
purtarea sa. Dar, dintre toate cursurile, ne distram cel mai bine la
lingvisticã. Era un curs de patru ore, în fiecare joi din primul
semestru la care scriam pagini întregi, diferenþa dintre curs ºi
seminar aproape cã nu exista, iar la sfârºitul celei de–a doua ore
ajungeam pe culmile plictiselii. Asta este nimic pe lângã efectul
pe care îl avea asupra noastrã rostirea numelui marelui lingvist,
Friedrich Saussure. Da, auzi o datã, de douã ori numele lui, dar
când îl auzi la fiecare curs începi sã te saturi de el. Reacþia noastrã
a fost cã de cum auzeam numele marelui Saussure, noi izbucneam
în râs, iar din bancã în bancã circulau pamflete pe seama lui...
Dacã un strãin ar fi asistat la cursurile de lingvisticã ºi ne-ar fi
auzit izbucnind în hohote de râs, precis ar fi jurat cã nu existã
nimic mai amuzant decât rostirea cuvântului Saussure.
N-am sã uit niciodatã emoþia ºi teama de dinaintea aflãrii
rezultatelor la examene, mai ales cã aproape tot timpul aveam
senzaþia cã am ,, picat’’ unul din ele. Din fericire am luat absolut
toate examenele cu note destul de bune ºi pot spune cã mã numãr
printre cei mai ambiþioºi ºi mai conºtiincioºi de la secþia mea. Dar,
în acelaºi timp, sufleteºte sunt ºi eu alãturi de colegii mei atunci
când ei dau vreo restanþã pentru mã gândesc cã ºi eu aº fi putut fi
în situaþia lor.
Cred cã fiecare zâmbet, fiecare bucurie trãitã... chiar trebuie
ascunse într–un colþ al sufletului, iar la momentul potrivit sã ne
ajute sã trecem peste problemele cotidiene. Acesta e secretul.
8
Din trecut
Nicoleta Alina Dumitrache*
Mai ºtii
Cum ne zâmbeam
prin pagini scrise
ºi când dormeam
eram ºi noi doar vise?...
Pe-atunci
purtam în pãr
fundiþe mici
ºi-n drum
spre ºcoalã
ne credeam
pisici...
* Studentã a Universitãþii „Aurel Vlaicu”, Arad.

9
Pe drumul credinþei
Voica Vanu *
Lângã o cruce de piatrã aplecatã într-o parte de trecerea anilor,

se ghemuiserã douã fetiþe, sã nu le fie cu pãcat, dar în bisericã nu-
i aºa frumos ca afarã. Aici se simþeau mai aproape de Dumnezeu.
În bisericã se adunaserã o grãmadã de babe ce se închinau la
icoane, bãteau mãtãnii, dar nu-l prea deosebeau pe dracu de Iuda
ºi de Irod. Pentru ele ãºtia trei erau tot un drac, un Batãltoaca, un
Ducãsepustii. Îºi fãceau cruce ºi rosteau „În numele Tatãlui ºi al
Fiului Ducamin.” Dacã în nemãsurata ta neºtiinþã, copil fiind ºi
curios din fire, întreabai ce înseamnã acel Ducamin... nu ºtiau sã-
þi rãspundã: „Ce sã însemne?” Ducamin ºi gata, aºa zice ºi popa.”
Rãmâneai cu întrebarea pe buze ºi nedumerit de aºa formulã
nedescifratã, auzi, Ducamin ºi nimeni nu ºtie sã-þi rãspundã.
Fetele vorbesc în ºoaptã sã nu se supere cumva liniºtea
aºternutã peste întreaga fire. Una dintre ele povesteºte celeilalte
o poveste incredibilã „cã multe mai pãþise de când venise în lumea
asta mare ºi tainicã. Mai anul trecut, buna o pregãtise sã meargã
la bisericã la „Mir” ce-o fi fost „mirul” cã nu ºtia ºi nu înþelegea,
aºa cã l-a întrebat pe moºu Pãtru. Moºu Pãtru ºtia multe ºi i-a
spus ºi ce înseamnã „Ducaminul”: „Îi bunicã-ta surdã ºi
neºtiutoare. Se zice... în numele Tatãlui, al Fiului ºi al Sfântului
Duh. Amin!” Uite aºa m-a luminat la minte moºu Pãtru. Acuma,
tot numai zâmbet ºi bunãvoinþã, i-a spus cã ce sã fie... iaca popa
cu un bãþ anume pregãtit avea sã-i facã o gaurã în mijlocul frunþii.
Mersese la bisericã mai mult târâº în urma bãtrânei care nu
ºtia ce are fata de se „contreazã” aºa. În bisericã a dat sã scape
din mâna bãtrânei, dar n-a fost chip ºi pânã la uºã nu erau decât doi
* Poetã, membrã a Cenaclului „Muza” din Lipova.
10
paºi, mare nãcaz ºi uite cã popa se apropie cu „Mirul” ºi în mânã þine

un bãþ aºa cum o zis moºu Pãtru ºi o atinge cu bãþul în mijlocul frunþii...
A fost prea mult! Un þipãt sfâºietor a spart liniºtea sfinþilor de
pe pereþi. A fugit afarã cu mâinile la frunte, dar nu mai era nimic
de fãcut, fruntea era gãuritã ºi gata. De atunci nu-l prea iubeºte pe
popa, îl iubeºte pe Dumnezeu, dar cu popa are ea de lãmurit multe...
Surata ei o priveºte uimitã ºi o compãtimeºte. Hei!!! Multe
mai au ele de învãþat, multe mai au de trãit în lumea asta neînþeleasã.
ªi ea are o fricã a ei... o sperie balaurul pictat pe bolta bisericii.
Balaurul ãsta stã acolo pe boltã, legat cu lanþuri grele. Da, dar aici,
în bisericã, este numai închipuirea lui, pe când în Iad stã cu
adevãratelea... tot aºa, legat cu ºapte lanþuri ºi dacã la Paºti nu
sunt destule ouã vopsite în roºu, acesta se dezleagã ºi vine cu foc
ºi pucioasã din înaltul cerului sã-i pedepseascã pe oameni.
Aºa cã, întotdeauna de Paºti, fetele stau ºi vegheazã sã fie cât
mai multe ouã roºii, nu verzi, nu albastre - sã fie roºii, sã nu vinã
balaurul peste sat. Sunt credincioase cele douã fetiþe, au atâta
credinþã câtã poate sã ducã cei ºapte ani pe care-i au. Acasã au o
icoanã a Sfântului Anton, icoanã cumpãratã de la niºte þigani pe
câteva ouã. Sfântul este înfãþiºat þeapãn. Te priveºte drept în ochi,
are faþa galbenã, într-o mânã þine o floare de crin mai înaltã decât
el ºi o cruce, iar în cealaltã mânã are o biblie...
Sfântul ãsta are loc de mare cinste în viaþa celor douã fete. Când
adunã prea multe pãcate, îl coboarã pe Sfântul Anton de pe perete, îºi
cautã un loc ascuns pentru rugãciune, neapãrat cu faþa spre rãsãrit
pentru cã acolo cred ele cã vegheazã Dumnezeu asupra tuturor...
Mâþu
Voica Vanu
N-a mai plouat de dinainte de Sfântul Ilie. Soarele stãpâneºte

peste satul adormit, parcã ascuns în propria-i umbrã.
Pã maica mare a rãzbit-o cãldura. Pân acuma a umblat pân ocol,
o dat la oarã, o adãpat marvele, o tãiat ludaie pântru porci, s-o
sfãgit cu cinerele care s-o ascuns ºî el sãracu în podrum sã steie la
11
rãcoare. Acuma o prins-o obosala, dã mãrunt din buzã ºî zâce: „Dã-

le-n supãrare, cã-i prea cald!” ºi porneºte spre sobã abia târându-ºi
picioarele. Acuma stã în pat ºi pufãie, o adormit, dar dacã o întrebi
ceva îþi rãspunge de parcã ar fi treazã.
Io ce sã fac! Nu-mi gãsesc locul. Dau sã ies afarã încet, sã nu
sã trezascã maica mare ºi deodatã un „Miau” înfiorãtor sparge
liniºtea amiezii ºi Mâþu fuge ºi sã ascunde undeva în ºurã sub fân.
Îl cãlcasem pã coadã, da cine l-o pus sã se tolãneascã la soare
chiar pã pragul uºii. Îi cam prost Mâþu. Putea sã nu urle aºa tare,
sã fie recunoscãtor cã acu câteva zile, când m-am suit în pod, am
împãrþit amândoi un cârnaþ întreg.
E adevãrat cã fãrã Mâþu n-aº fi putut lua cârnaþul de pã coalnã,
cã eram prea micã ºi aºa cã l-am ridicat pe Mâþ deasupra capului,
el o prins cu ghearele cârnaþul ºi l-a tras jos.
Am mâncat pã sãturate, pã din douã am împãrþit. Bietul Mâþ o
fãcut o burtã aºa de mare de am crezut cã pocneºte. L-aº fi cinstit
ºi cu rachie, ca sã fie bine omenit, dar nu am putut sã scot cepul
de la butoi. La butoi urcã moºu Pãtru pã ascuns sã nu-l vadã maica
mare, trage câte o duºcã ºi coboarã vesel ca un copil.
Slabã nãdejde ca Mâþu sã vinã sã se mai joace cu mine. Mare
plictisealã. Îmi vâr degetele prin gãurile cãmãºuþei, pentru cã port o
cãmaºã împuºcatã ºi e toatã numai gãuri, mai mult gãuri decât pânzã.
Zilele trecute o descuiat moºu Pãtru magazia, a luat puºca din
cui, a curãþat-o bine, apoi a topit plumb ºi a fãcut o grãmadã de bile
mici. Eu, umbrã lipitã de moºu Pãtru, mi-am umplut buzunarele cu
bile ºi erau aºa de grele cã mã trãgeau spre rãbdãtorul pãmânt.
Moºu Pãtru a vãzut ce fac eu, dar nu a zis nimic.
Pe sârmã se usca la soare cãmaºa mea, în uºa magaziei moºu
Pãtru a îndesat plumbi ºi câlþi în puºcã, eu... napoia lui, aplecatã de
greutatea plumbilor furaþi ºi cu Mâþu în braþe. Când o bubuit puºca,
eu am dat cu dosu de pãmânt, Mâþu speriat ºi împãroºat a trecut
gardu ca o sãgeatã, iar rochiþa mea atârna pe sârmã gãuritã ºi afumatã.
Mare cãldurã. Îmi rotesc ochii roatã prin curte ºi lângã fântânã
stã pintecos ºi plin cu apã butoiul în care astã toamnã maica mare
o pus varzã la murat.
În apã plutesc un fel de goange negre ºi miroase urât, dar nu
are importanþã. Pun un scãunel ºi zdup! În apã pânã la gât... Uºa
12
casei se deschide ºi în prag apare moºu Pãtru cu ochii þintã la

butoi. Eu dau sã ies ºi nu pot. Þopãi anapoda într-o parte ºi alta,
butoiul începe sã se clatine ºi dintr-o datã se rãstoarnã aruncându-
mã cât colo în pragul pãmântului.
Mã ridic ºi fug, în spatele meu rãmâne o bãltoacã de apã, un
morman de doage, aþa miratã a lui moº Pãtru ºi amintirea a ceea
ce a fost cândva copilãria mea...
Poveste
Voica Vanu
Dupã cum îi o zicalã: „Cu muierea nici dracu nu-ºi pune mincea!”
Da vezi bine cã dracu n-o ºtiut zicala, aºa cã în nemãrginita lui prostie
ce s-o gângit: sã se punã el la întrecere cu muierea ºi care o sã câºtige,
sã-l ia slugã pã ãl ge perge. Acu ce lucru sã aleagã? Cã era ºi cam leneº
din fire... La sapã nu, cã-l arge soarele; nici la fãcut mânare cã prea
asudã; ºi stând aºa ºi socotind s-o gângit cã la cusut îi cel mai uºor. Ia
acolo, împungi cu acu ºi cât ai clipi, cusãtura-i gata!
Fãlos ºi cu coada fãcutã cârlig s-o înfãþiºat înaintea muierii ºi i-
o spus ce are ge gând. Muierea ce sã zicã, s-o uitat o datã la el urât
ca la un gunoi ºi o zis scurt: „Mã prind, da dacã oi câºtiga io, ai sã-
mi fii slugã toatã viaþa!”
Nici c-or mai pierdut vremea, or luat fiecare câce o bucatã de
pânzã ºi s-or apucat ge cusut. Muierea o bãgat aþã în ac cât o putut
încinge mâna ºi cosea repege – repege... Dracu, mai cu coarne, o
bãgat o aþã lungã, lungã în ac. Împungea o datã în cusãturã ºi ca sã
încindã aþa ieºea pã fereastã, intra pã uºã, aþa sã înnoda ºi sã
încâlcea, sã grãbea s-o deznoade ºi nu pucea. Uitã aºa sã zolea ºi
sã trugea fãrã nici un spor la cusãturã.
Pânã ce el s-o trugit aºa, muierea o ºi gãtat ge cusut.
Dracu obosât, ruºânat, împãroºat ºi cu coada între picioare n-
o mai avut ce face ºi o rãmas slugã la muiere....
Culeasã de la Lolis Valeria, Lunca Moþilor

13
CAPITOLUL I
Jocul de-a poezia...
14
15
CAPITOLUL I – Jocul de-a poezia
Vara
Gianina Adomnicãi, clasa a VI-a
Sãlbaticã splendoare
Adie peste câmp
ªi-i cântã macii-ntr-una
Doamnei Varã!
Cu trandafiri în pãru-i de abanos

ªi ochii ca cerul lunii iulie
Vrãjeºte orice om
Aceeaºi Doamnã Varã!
Sfatul fructelor
Într-un coº frumos

Stau cuminþi la soare
Patru mere ºi opt pere
Douã caise ºi trei prune.
Zice mãrul cãtre parã:

– Ce-ar fi de-aº cânta, surioarã?
– Bine-ai face de-ai tãcea,
Ai o voce aºa urâtã c-ai speria!
Zice pruna cãtre caisã:

16
– Vreau sã joc, surioarã dragã

N-ai decât, dar sã n-ai bazã
C-o sã joc o sârbã, dragã!
ªeful merelor ºi ºefa

Celor opt pere zemoase
Stau ursuzi ca urºii grizzly
Într-un coº, frumos, la soare.
ªi isonul parcã-l þine

ªefa caiselor ºi ºefa
Celor trei prune gustoase
– E prea cald ºi ar fi vremea
Sã le acopere cu ceva
Umed - cineva ce-ar trece
Pe acolo cu vreo treabã.
Culorile
Fiecare anotimp are o culoare,

Fiecare copac are o culoare,
Fiecare zi are o culoare,
Fiecare om are o culoare.
Vara e roºie ca focul,

Iarna e albã ca purul neatins,
Galbenã – verde e primãvara dragã
Iar toamna-i amarã ºi aramã-i în pãrul prea rar.
Ziua în care m-am nãscut era albastrã

Cer de mai senin, ca un suflet naiv,
17
Iar astãzi e gri în juru-mi ºi vântul

Mi-aduce gând trist cã n-aº mai fi copil.
Iarna
Andreea Ciulea, clasa a VI-a
Iarna misterioasã
‘Ncãrcatã cu gheaþã
Ne-aduce zãpadã
În palma-i prea albã...
În amurg rãsare
O stea strãlucitoare
Dintr-o constelaþie
Ruptu-s-a ea oare?...
18
Dacã
Alexandru Dascãlu
Dacã ai avea
O ºansã
Sã vezi iadul
ªi apoi sã te întorci
Pe pãmânt
Ai rata-o?
Întoarcerea de acolo
Ar creºte gravitatea
Tuturor lucrurilor
ªi timpul
Glumelor
S-ar sfârºi...
Pierdere
Alexandru Dascãlu
Mã pierd încet...
Alunec spre o lume
Ce pare
A fi
Haoticã.
Totul e pe dos
Doar peisajele mirifice
Cufundã în vis...
Se prãbuºeºte lumea
Sub trecerea necruþãtoare
A timpului.
* Absolvent al ªcolii Generale din Birchiº.

19
Iarnã din nou
Rahela Drãgan, clasa a VIII-a
Fulgii-mi bat în geamuri

Pânã-n zori
Trec prin gându-mi cald
Mii de fiori...
Unde-s florile?
Pe unde le-ai ascuns?
Vreau culorile
ªi parfumurile
Înapoi!...
Aproape iarnã
Gianina Jecalo Iovãnescu, clasa a VIII-a
Într-o toamnã de mãtase

Plângea ploaia pe potecã,
Florile mureau în vaze,
Mureau pomii în grãdinã!
Satul a-mbrãcat rugina,

Soarele trage oblonul,
Adorm norii suri ca seara
Ce mai vorbã – vine iarna!
Cu flori albe, dar de gheaþã

Ia rugina ºi-o aruncã
Iarna-i albã, dalb colindul
Un copil cânt-o colindã!
20
Copilãria
Sã fii copil?
Minune!
Frumos
ªi inocent
Ca luna ce apare
De dupã norii grei de ploi!
Sã fii copil?
Ce bine...
Cã poþi sã scapi
De gânduri
ªi de griji!
Viaþa
Zidul de care te loveºti

Zi de zi
E viaþa!
Izvorul din care bei

Zi de zi
E viaþa!
Blestemul care te leagã
21
În fiecare zi
E viaþa
ªi iubirea ce aripi îþi pune pe umeri

Liber sã zbori
E tot viaþã!
Început ºi sfârºit
Zilele trec,
Sãptãmânile curg,
Prea repede zbor
Spre un alt început!
Secundele-mi ºterg
Înc-o zi, înc-un an...
Prin lume mai trec
Ca un simplu hoinar!
El viaþã ne-a dat

ªi-ntr-o zi ne-o va lua;
Sã priveascã de pe Alpi
Toatã lumea aº vrea!
Înc-un punct pe o coalã,

Înc-un drum de parcurs!
N-am sã mor niciodatã
Mã prefac în copil!
22
Cuvânt înainte
Trãieºti în lumi fantastice

Respirând gânduri
Ori visuri cãlãtoare
ªi e atât de frumos!
Trãieºti aproape de ai tãi

Ai tãi pãrinþi, fraþi
Ori prieteni
Trãieºti în clipe atât de rare

În care îndrãzneºti a rosti:
Rãmâi!
Trãieºti bucurându-te de darul lui Dumnezeu

Minunat
Gãsit cu trudã în sinele tãu
Trãieºte cãlãtorind prin toate tunelele

Imaginaþiei tale
Strãlucitoare ori întunecate
ªi va fi nemaipomenit de frumos!
23
Trandafirii
Claudia Mãrãºescu, clasa a VI-a
Frumoºii trandafiri pe care-i creºte

Într-un parc, bãtrânul grãdinar,
Rãsar la soare din pãmânt murdar
Precum din simþuri dorul se iveºte.
Dar care om mai stã de socoteºte

Din ce sãmânþã florile rãsar
Când e sã-ºi piardã vremea în zadar
Cu atâtea nimicuri cât trãieºte?!...
Crinul
L-am vãzut
Cum se stinge
Petalã cu petalã...
De-atâtea ori
Suspin profund
Ce-aºteaptã trist
Apusul negru
Peste deal cãzând!
Taina mãrii
Ziua plinã s-a aºternut peste mare,

Sufletul meu departe ºi izolat
Ca un vapor de mult scufundat
Aºteaptã o amintire sã-i iasã în cale
Prefãcutã-n sirenã!
24
Raza de lunã
– Cine vine ºi-mi tulburã liniºtea, spune-mi?

– Somnul serii þi-l furã o razã de lunã!
– Cine-mi adunã tristeþea în palmã, spune-mi?
– Nu e decât copilãria-þi pierdutã!
Floriile vin sã adune

Bucuria, zâmbetul ºi mierea;
Pãrul ca spicul împletit cu luminã
Mi-l furã o razã,
Mi-l dã înapoi copilãria!
Înviere
Fedor Miculaiciuc, clasa a VII-a
Sâmbãtã seara se-ntâmplã ceva:

Neclar mi-e în minte, dar sufletul vrea
Sã creadã ºi ºtie prea bine ce vrea...
Hristos va-nvia!
Sâmbãtã seara vom merge cu toþii

Lãcaºul cel sfânt ne-aºteaptã deja -
Luminã sã luãm ºi Paºti sã mâncãm...
Hristos a-nviat!
Sâmbãtã seara vom merge spre viaþã,

Vom crede în El cum strãbunii-au crezut,
Vom merge acasã cu luminã în mâini,
Cu Luminã în suflet vom dormi liniºtiþi...
Hristos a învins!
25
Mama
Ioana Miculaiciuc, clasa a VI-a
Zâmbetul mamei
Mã-nsoþeºte într-una
Aducându-mi aminte
De-o poveste cu Iisus!
Mama
Ana Maria Tomoni, clasa a VIII-a
Înger cu chip drag

Mã îngrijeºti mereu,
Când mâna-þi dalbã vrea
Apune plânsul meu!
Îmi cânþi ºi-mi spui poveºti

De cred din când în când
Cã-mi eºti frumoasã zânã
Venitã dintr-un gând!
Mustrarea ta dulce,
Greºeala mea amarã,
Promit – mã cuminþesc
ªi-am sã te-ascult, o, mamã!
26
Omul
Emanuel Tomoni, clasa a VI-a
Omul,
Fiinþã ciudatã
ªi fãrã minte
De vreme ce uitã
Cã Domnul l-ascultã
Când spune
Când tace
ªi viaþa în pace
I-o poartã
Prin lume...
Noaptea
Daciana Trif, clasa a VIII-a
Noaptea - prin beznã am vãzut

Cum purta Mercur în palme
Steaua far’ de-asemãnare
Ce vesteºte doar minuni...
Noaptea am vãzut în beznã

Zeul alergând prin cer!
Primãvara
Vãlean Larisa, clasa a VI-a
Primãvarã, dacã vii

Sã ne aduci ºi pãpãdii
ªi alte flori
ªi iarbã verde
Sã ne bucurãm de ele!
27
CAPITOLUL II
Sã fie (de) poveste?
28
29
CAPITOLUL II – Sã fie (de) poveste?
Fata morarului
Geanina Adomnicãi, clasa a VI-a
A fost odatã ca niciodatã un morar.

Acest morar a avut o fatã cuminte, frumoasã care avea un pãr
lung, lung, lung ca un râu.
Într-o zi fata se duse la morar ºi-l întrebã:
– Tatã, unde îmi este mama?
– Mama ta a plecat de multã vreme... Vino, stai jos! Mama ta
a plecat de mult timp deoarece trebuia sã lupte pentru bine. Ea
trebuie sã lupte cu o vrãjitoare pe nume Jegalia. Tu trebuie sã
gãseºti cele trei inele: inel-floare, inel-lunã, inel-piatrã.
Dupã toate cele spuse de tatãl ei, fata plecã sã caute cele trei
inele ºi pe mama ei.
Ea a mers, a mers peste vãi ºi dealuri, peste oraºe ºi þãri pânã a
dat de un castel bântuit, intrase în toate încãperile în care erau monºtri,
zombi, fantome ºi multe-multe capcane. Fata din greºealã puse mâna
pe o piatrã care activã o capcanã: cãzu într-o pivniþã întunecatã ºi
umedã, Lina, ºi vãzu acolo mai multe fantome capturate. Le ajutã ºi le
arãtã calea, ele ieºirã. Nu ºtia de ce, dar simþea cã trebuie sã facã aºa.
Fata crezu cã fantomele sunt rele, cei trei Zmei – fraþii diavolului erau
cele mai rele fiinþe împreunã cu Jegalia. Pânã sã ajungã la fiinþele
ciudate ale iadului, Lina ajutase mii ºi mii de monºtri torturaþi de
Jegalia. Ajunse la ultimele douã camere. Un zombi era pe masa de
torturã, trebuia sã stea pe ace. Îl ajutã fãrã sã ºtie cã cel care va ajuta
un zombi va trebui sã stea în locul lui.
Fata nu ºtia ce sã mai facã, cum sã reziste... se simþea ca în
jarurile iadului. Gãsise un buton, îl apãsase ºi, ce noroc, se
30
deschise o poartã în mijlocul acelor ºi fata a cãzut într-un alt subsol.

Se gândi cum sã iasã. Dãdu peste niºte scãri de lemn, pe care le
urcã ºi nimeri tocmai în casele celor trei zmei.
Intrase în casa primului zmeu. Se folosise de propriul pãr în
lupta cu zmeul, ºtia ea de la tatãl ei cã pãrul ei lung ca un râu o va
ajuta când va avea nevoie... Dar pãrul nu poate lupta mult timp.
A luptat timp de trei ani, trei luni ºi trei zile. Dar la acest
zmeu nu era inelul.
Intrase în camera a doua: nimic ce sã poatã ajuta la
îndepãrtarea vrãjii.
A luptat tot trei ani, trei luni ºi trei zile. Dar nu era la acest
zmeu inelul.
Intrase în a treia camerã: aici era zmeul cel mai mare, cu acest
zmeu s-a bãtut zece ani, cinci luni, patru sãptãmâni ºi trei zile. Dar
nici acesta nu avuse inelul.
Fata era foarte obositã ºi tristã cã nu putea gãsi cele trei inele...
începuse sã plângã. Atunci lacrimile ei formarã un lanþ care se
ondulã în cãderea pe pãmânt ºi în loc sã disparã se transformarã
în inele. Inelul floare era fragil ºi mirosea ca un crin regal. Inelul
lunã era luminos, iar inelul piatrã era cel mai greu inel pe care îl
vãzuse vreodatã.
Se grãbi sã plece ºi sã îºi gãseascã mama. Dar în acel moment
apãru de nicãieri Jegalia. Avea la gât un inel ciudat, în formã de
pãtrat. Fata morarului nu mai vãzuse aºa ceva pânã atunci. Jegalia
i-a spus, râzând sardonic, cã acel inel este cu totul special, deoarece
are puterea de a aduce lumea la porþile iadului.
Fata se temea de Jegalia, dar nu putea sã o lase sã scape. Iar
Jegalia se temea de fatã din cauza celor trei inele pe care le-a
dobândit fata...
Jina, aºa o chema, a luptat cu ultimele ei puteri... plângea ºi se
temea ºi cerea ajutor unor fiinþe nevãzute... ºi a învins... fie din cauzã
cã binele învinge totdeauna rãul, fie din cauzã cã fiinþele nu trebuie sã
fie vizibile pentru a oferi ajutor, fie din cauzã cã mama ei se gândea la
ea ºi lupta deodatã cu ea... cine ºtie din ce colþ al lumii...
31
Peripeþiile lui Melody

Geanina Adomnicãi, clasa a VI-a
A fost odatã ca niciodatã, dacã n-ar fi nu s-ar mai povesti, a

fost odatã un împãrat pe nume împãratul Verde care avea trei fete
frumoase, dar deosebite la sentimente.
Fata cea mare, Lisa, era foarte îngâmfatã, fata cea mijlocie,
Eliza, era rea, iar cea mai micã, Melody, era modestã ºi iubitoare.
Într-o zi împãratul o cheamã pe fata cea mare.
Fata cea mare întreabã:
– Da, tatã, ce doreºti sã-mi spui?
– Fata mea, ai dori sã mergi în partea cealaltã a lumii, la unchiul
tãu?
– Da, tatã, dar de ce eu trebuie sã merg?
– Fiindcã tu eºti fata potrivitã pentru a se cãsãtori cu feciorul
fratelui meu.
– Tatã, tatã, ce trebuie sã fac?! rãspunde ea agitatã...
– Tu, fata mea, trebuie sã mergi ºi trebuie sã rãspunzi corect
la ghicitorile sãtenilor, iar când ai cei trei galbeni v-a trebui sã îi
pui într-un loc, ºi vei gãsi prinþul. Dar pe drum vor apãrea tot felul
de creaturi...
– Dar dacã nu rãspund corect, ce se va întâmpla?
– Vei veni înapoi acasã. Hai, du-te ca ai mult drum de fãcut sã
îi pui într-un loc ºi vei gãsi prinþul. Dar pe drum vor apãrea tot
feluri de creaturi.
Fata îºi luase rãmas bun de la cele douã surori ale ei ºi de la
tatãl ei, apoi îºi luase cel mai bun cal din împãrãþie.
Pe drum fata întâlnise un balaur cu trei capete. Fata era
îngrozitã ºi fugise cât putu ea de repede ca balaurul sã nu o prindã
din urmã.
Fiind ajunsã acasã fata se ascunse unde ºtiu ea mai bine
pentru a nu o gãsi balaurul.
32
Tatãl fetei veni sã îºi vadã fata, deoarece auzi tot ce se

întâmplase de la sãteni. El veni ºi o întrebã:
– Fata mea, de ce ai venit acasã?
– Tatã, am venit din cauza balaurului cu trei capete.
– Eu þi-am spus cã vei întâlni creaturi înfricoºãtoare.
– Da, tatã. ªtiu.
A doua zi împãratul o chemã pe fata cea mijlocie.
Fata cea mare întrebã:
– Da, tatã, ce doreºti sã îmi grãieºti?
– Fata mea ai dori sã mergi în partea cealaltã a lumii, la unchiul
tãu.
– Da, tatã. Dar de ce eu trebuie sã merg?
– Fiindcã tu eºti fata potrivitã pentru a se cãsãtori cu feciorul
fratelui meu.
– Tatã, tatã, ce trebuie sã fac? întreabã ea agitatã.
– Tu, fata mea, trebuie sã mergi ºi trebuie sã rãspunzi la
ghicitorile sãtenilor, iar când ai trei galbeni va trebui sã îi pui într-
un loc ºi vei gãsi prinþul. Dar pe drum vor apãrea tot feluri de
creaturi înfricoºãtoare.
– Dar, dacã nu rãspund corect, ce se va întâmpla?
– Vei veni înapoi acasã. Hai, du-te, cã ai mult drum de fãcut...
Fata îºi luase rãmas bun de la cele douã surori ale ei ºi de la tatãl
ei, apoi îºi luase cel mai bun cal din împãrãþie.
Pe drum îi apãruse balaurul cu trei capete care apãruse ºi la
sora ei. Fata era copleºitã de o fricã imensã. Ea pleacã acasã în
fugã de fricã sã nu o prindã balaurul din urmã.
Fiind ajunsã acasã fata se ascunse unde ºtiu ea mai bine pentru
a nu o gãsi balaurul cu trei capete.
Tatãl fetei veni sã îºi vadã fata, sã îºi vadã fata, care auzi tot ce
se întâmplã de la sãteni. El veni ºi o întreabã:
– Fata mea, de ce ai venit acasã?
– Tatã, am venit din cauza balaurului cu trei capete.
– Eu þi-am spus cã vei întâlni creaturi înfricoºãtoare.
– Da, tatã ºtiu.
33
Melody se întrebã de ce nu o cheamã ºi pe ea sã meargã la unchiul

ei sã îºi gãseascã prinþul. Fata se duse la tatãl ei sã îl întreabã:
– Tatã, de ce nu m-ai chemat ºi pe mine ca ºi pe cele douã
surori ale mele?
– Fiindcã tu nu eºti pregãtitã sã mergi în capãtul celãlalt al
lumii ºi sã îþi gãseºti alesul.
– Te rog, tatã, lasã-mã sã încerc!
– Bine, fata mea, eu îþi dau binecuvântarea mea.
Fata porni la drum, dar înainte îºi luase rãmas bun de la tatãl
ei ºi de la cele douã surori. Melody luase cel mai bãtrân cal ºi
mâncare fiindcã va dura multã vreme pânã va termina cãlãtoria.
Pe drum fata întâlnise balaurul cu trei capete. Ea nu se sperie
aºa de tare cum au fãcut surorile ei. Fata nu a ºtiut ce sã facã, dar
la un moment dat a auzit vocea unui om.
– Maiestate, v-aº propune sã luaþi sabia din spatele meu ºi sã
i-o îndreptaþi spre ochi.
– Calule, tu poþi sã vorbeºti?
– Da, pot sã vorbesc de când m-am nãscut. ªi ºtiu ce fac fiindcã
aºa a înfrânt tatãl tãu balaurul. Pune sabia în dreptul ochilor! Fata
fãcu aºa cum îi spuse calul. Aºa ºi reuºise. Balaurul era doborât.
Ei îºi continuau drumul spre sate, iar la intrarea în primul sat
gãsi un cerºetor. Fata fiind miloasã îi spuse:
– Ia mâncarea mea. Tu ai mai multã nevoie decât mine.
– Sã fiþi binecuvântatã. Dar trebuie sã vã dau ceva în schimb.
Cerºetorul îi dãduse un lãnþiºor care avea trei ochiuri.
Fata îi mulþumise pentru lãnþiºor ºi îºi continuase drumul. În
drumul lor se opri o bãtrânã care îi spuse:
– Dragã fatã, ai vrea sã-mi ghiceºti la ghicitoare?
– Desigur. Ea se gândi la ce i-au spus surorile ei dupã ce au
plecat de la tatãl lor.
– Eºti pregãtitã?
– Da.
– Cine sunt? „Sunt douã surori în lume. Neasemãnãtoare la
nume:
34
Una albã, luminatã,

ªi alta neagrã întunecatã,
ªi gonesc prin lumea lungã
ªi nu pot sã se ajungã”?!?...
Fata se gândi bine la ziuã ºi la noapte, pentru cã ziua e luminã
ºi noptea întuneric, iar ele sunt surori ºi umblã lumea toatã.
Melody spuse :
– Ziua ºi noaptea.
– Ai rãspuns corect, ºi îþi voi da un galben rãsplatã.
Ea era foarte bucuroasã cã a gãsit primul galben.
Pe drum, calul îi spuse fetei:
– Pune galbenul în lãnþiºorul ce þi l-a dat cerºetorul!
– Desigur.
Fata luase galbenul, dar nu ºtiuse care îi este locul. Se uitase
pe spate ºi scria cifra unu , iar pe lãnþiºor în fiecare loc gol însemna
câte o cifrã. Pe primul loc era cifra unu. Ea pune banul în spaþiul. O
vrajã a lipit cele douã fãrã sã se mai poate dezlipi.
Cei doi tovarãºi ajunserã la un alt sat. Pe drum se întâlniserã
cu o altã bãtrânã.
Femeia îi spuse:
– Draga mea, vrei sã îmi ghiceºti la ghicitoare?
– Desigur. Melody se gândi la cea de-a douã ghicitoare despre
care îi spuse cele douã surori ale ei.
– Da.
– Ce este?
„Dacã n-ar fi, lumea ar pierii,
Iar, dacã multã este, lumea
Prãpãdeºte. ”
Fata se gândi la excursia cu vaporul acolo a vãzut multã apã ºi

lumea murea, pe o insulã unde nu era apã oamenii mureau.
Spuse:
– Apa.
35
– Da. Drept rãsplatã îþi voi da eu un galben.

Pe drum calul îi spuse sã punã al doilea ban în al doilea loc. O
vrajã cuprinse banul ºi spaþiu. Cele douã nu mai pot fi dezlipite.
La intrarea în al treilea sat, se întâlni cu un copil care murea
de foame. Fiind miloasã îi dãduse copilului restul de mâncare care
i-a rãmas. Copilul drept rãsplatã îi dãduse o agrafã înfloratã pentru
pãr.
În sat fata se întâlni cu o altã femeie.
Femeia îi spuse :
– Draga mea, vrei sã îmi rãspunzi la ghicitoare?
– Desigur. Ea sã gândi la cea de a treia ghicitoare despre care
îi spuse surorile ei.
– Da.
– Ce este?
“Sub pãdure grãmãditã
ªade lumea învelitã
Ziua de soare fugitã
Noaptea de lunã pititã
Fata se gândi cã ar fi casã fiindcã lumea locuieºte în ea.
Ea spune:
– Casa.
– Da, ai rãspuns corect. Drept rãsplatã îþi voi da un galben.
Pe drum, fata îndrumatã de cal, puse ºi al treilea ban în al
treilea loc. O forþã puternicã o îndrumase pe fatã într-un loc pãrãsit
de lume. Ajunse într-o pãdure întunecatã.
Fata spuse calului.
– Unde poate sã fie acel loc?
– Pãi, poate sã fie la stejarul cel bãtrân.
– ªi unde este stejarul?
– Stejarul este chiar lângã acest râu.
Merserã ei ce merserã ºi se întâlniserã au o femeie bãtrânã.
Fata îi spuse:
– Nu aþi vãzut stejarul cel bãtrân?
36
– Ba da, de acolo vin.

– ªi, îmi puteþi spune unde este?
– Lângã acel rãu.
Ajunserã la stejar, fata a înconjurat copacul ºi nu gãsise nimic.

Îl întreabã pe cal:
– Calule, unde este acel lac?
– Pune degetul în ramurile copacului.
Când puse fata degetul ºi lãnþiºorul cu trei cei galbeni, apãruse
un prinþ chipeº. Cei doi se privirã îndelung...
Ei merseserã înapoi la regatul împãratului Verde. Pe drum
toþi sãtenii se bucurau pentru prinþesa cea isteaþã ºi pentru prinþul
cel chipeº.
Nunta lor a þinut cel puþin trei zile ºi trei nopþi...
37
Bunicul
Maria Ardelean, clasa a VII-a
Trãia odatã bunicul meu...

Se numea Nicorici Ioan ºi era din Moisei, judeþul Maramureº.
Era un om foarte harnic, care avea zece copii. El locuia cu bunica
în Parva. Bunicul a avut o viaþã plinã de aventuri. A trecut prin
rãzboi, dar s-a luptat ades ºi cu urºii care coborau prea des in
gospodãriile maramureºenilor.
Unul dintre copiii lui a murit la vârsta de paisprezece ani din
cauza unui infarct. Bunicul a suferit mult. Era un om sãrac care
împreunã cu bunica ºi copiii stãteau într-o casã din Parva. Avea
ºapte vaci, multe oi ºi multe capre. Dar era mai puþin decât aveau
ceilalþi oameni din acele locuri. Vacile, oile ºi caprele erau sus la
munte. Bunicul stãtea cu ele în fiecare zi. Când copiii au mai crescut
au mers ºi ei la munte dupã ce veneau de la ºcoalã. Temele ºi le
fãceau de multe ori acolo... Casa bunicilor era pe un deal. Aºa cum
erau ºi celelalte case. Fiecare casã a unui om ocupa câte un deal.
Am aflat la ºcoalã cã acest fel de sat, cu casele atât de rare, se
numesc sate risipite. Dar era foarte frumos...
Unde þinea bunicul oile, în munte, mai erau ºi alþi oameni cu
vacile, caprele ºi oile. Noaptea animalele erau adãpostite în grajd.
Rãmânea cu ele doar un om. În uºã bãteau cuie ca sã nu intre
ursul. Alþi oameni bãteau cuiele din grajd ºi cuiele ieºeau cu vârful
afarã. Într-o noapte de iarnã a venit ursul. Nea Pavel de pe vale
care rãmãsese sã aibã grijã, aude niºte bubuituri în grajdul lui Vasile
a Mãriucãi. Era ursul. Mare ºi maro – o imensã blanã ce imita
pãmântul. Când ursul încercã sã intre în grajd se înþepã în labã în
cuiele pe care le-a bãtut Nea Pavel. Gospodarul se sperie. Ursul,
38
foarte nervos, urla cât putea de tare, deoarece durerea era

cumplitã. Nea Pavel nu cutezã sã iasã afarã. Ursul l-ar fi putut ucide.
La un om care nu a închis uºa foarte bine, ursul a intrat ºi i-a omorât
toate animalele. Dimineaþa când bunicul se dusese în munte a vãzut
numai oase de animale. Nu-i venea sã creadã. Alerga spre grajdul
lui sã vadã dacã ursul a dat iama ºi acolo. Din fericire animalele
din grajdul lui au scãpat.
Bunicul mersese ºi în cel de-al doilea rãzboi mondial. Dupã
doi ani se întoarse de la rãzboi rãnit grav la mâna dreaptã. Nimeni
nu mai spera cã se va întoarce. Bunica când l-a vãzut s-a bucurat
foarte tare. Fratele lui, George, a murit împuºcat pe front. Dar nu
era singura victimã a rãzboiului. Toþi l-au urât... toþi au avut de
suferit de pe urma lui.
Bunica era o femeie harnicã, a crescut zece copii. Într-o zi,
când s-a întors de la Nãsãud, ca sã ajungã acasã, trebuia sã treacã
printr-o pãdure. Era o cãrare îngustã ºi întunecatã. Deodatã bunica
simþi cã e cineva pe aproape, se uitã ºi... ursul mergea alãturi cu
ea. A încremenit. Lucru care a ºi salvat-o...
Mama bunicii avea grijã de mama. Era foarte bãtrânã dar cu ºlog.
Toatã ziua o lua pe mama în braþe ºi mergea pe coclaus. Într-o zi,
bunica mamei se împiedicã de o piatrã ºi a cãzut. Mama a cãzut ºi a
dat cu mâna de-o piatrã ºi ºi-a rupt-o. Bunica era furioasã pe mama ei.
De atunci nu a mai lãsat-o sã plece de acasã cu vreun copil...
Într-o dimineaþã, uica Grigore a plecat la vaci. Mergând la vaci
se întâlni cu ursul. Oamenii s-au strâns. Minerii s-au strâns la minã,
au nãvãlit spre urs cu pietre ºi bâte. Ursul rãnit a ieºit la drum, din
pãcate naºul Grigore a trecut pe drum cu cãruþa. Între el ºi urs era
un gard. ªi drumul îngust... Ursul s-a întins peste gard ºi i-a dat o
labã peste faþã de l-a desfigurat. Oamenii l-au prins ºi l-au omorât.
Bunicul a participat ºi el la bãtaie. Dar au mai fost ºi alte bãtãi cu
urºi. Uneori intrau în casele oamenilor, alteori oamenii se trezeau
cu stupii goi: ºi fãrã miere ºi fãrã albine... Hoþii erau tot urºi. Dar
bunicul nu se speria de ei.
Aº fi dorit sã îl cunosc. Sã-mi povesteascã el însuºi întâmplãrile
pe care le-a trãit. Dar nu întotdeauna putem avea ceea ce ne dorim...
39
Tudor Jianu
Marian Ardelean, clasa a VII-a
În anul 1819, Þara Româneascã a fost stoarsã de orice putere

pe care o mai avea...
Povestea începe astfel: În vara acelui an, tânãrul Tudor era în
slujba de scanciu al boierului. Aurul pentru tributul turcilor a fost
furat de oamenii haiducului Badea Scrâncescu, aurul trebuia dus
la domnul care conducea þara în acea vreme. Aurul constã în
300.000 de galbeni daþi bir de þãranii din regiune, de fiecare
persoanã – 30 de galbeni. Într-o dupã amiazã, Scrâncescu a fost
prins de scanciul Tudor la o întâlnire cu Vladimirescu, a fost rãnit
în braþ de Tudor, Scrâncescu a fugit în apã ºi s-a ascuns dupã o
stâncã în care era un tunel sãpat de apã. Tudor a intrat în apa roºie
ºi s-a bãgat dupã el gãsindu-l dupã o piatrã ºi îi spuse:
– Nu miºca, cã altfel trag!
– Ei, încãrcãtura îþi este udã!
– De ce îþi pui viaþa la cântar pentru un pumn de galbeni?
– De când eºti aºa bun, scanciule?
A fost luat ºi dus la boier, unde a fost legat de mâini ºi de
picioare. În timp ce Vladimirescu a cumpãrat arme de la negustorii
greci din Sibiu ºi urmau sã se întâlneascã la popasul lui ªtefan,
Scrâncescu a stat în temniþã o sãptãmânã ºi a venit la el Tudor
spunându-i:
– Deschide! Ia zi unde-s ascunºi galbenii, haiducule?
– Niciodatã, scanciule!
– Vei fi biciuit ºi ars cu fierul roºu.
40
– Nu-mi pasã.
– Nu þi-e milã de atâþia oameni care vor fi spânzuraþi de picioare
ºi vor fi afumaþi cu ardei? Atunci luaþi-l!
Scrâncescu a fost luat ºi dus într-un ºopron unde a fost
spânzurat de mâini ºi biciuit de panduri. În ºopron a venit ºi boierul,
zicând:
– Unde-s galbenii, haiducule?
– Nu spun!
– Dã-mi biciul! – spuse el cãtre cel care þinea biciul în mânã.
Scrâncescu fusese lovit de atâtea ori cã aproape a leºinat de
durerea pe care i-o provocau loviturile biciului.
Atunci intrã în ºopron Tudor:
– Acesta nu este suficient... ºi pleacã mâhnit sã se întâlneascã
cu neica ªtefan.
– Ce este scanciule?
– Pe unde trec, aduc pui de pupãuã.
Boierul puse sã se adune birul. Tudor în frunte. Cei care nu
aveau bani urmau sã fie spânzuraþi de picioare ºi afumaþi cu ardei,
unora li s-a turnat apã fierbinte pe piept. Alþii au fost arºi cu fierul
roºu pe spate. Scanciul a fost la o întâlnire cu Tudor Vladimirescu.
Jianu a fost urmat de o iscoadã a boierului. Iscoada a dus veste
boierului cã scanciul se întâlneºte cu Tudor la popasul ªtefan unde
aveau sã primeascã armele de la negustorii greci. Boierul, la auzul
acestei veºti, fãcuse infarct.
Soþia boierului a trimis sã-l prindã pe Jianu ºi sã-l spânzure. A
doua zi, Jianu era cu haiducul Scrâncescu. Scrâncescu era prins
de panduri ºi înscris la incinerarea feudalã. A doua zi Scrâncescu
a fost scos sã fie spânzurat, dar chiar în acel moment o turmã de
vaci cu ciomagele cozilor aprinse au nãvãlit peste boier ºi peste
panduri, cãlcându-i în picioare.
Scrâncescu a fost luat de neica ªtefan ºi dus la marginea moºiei,
unde îl aºtepta un cal. Boierul cel nou a pus pe pandurii bãneºti sã
tortureze tot satul pentru a afla cine a pus foc vacilor care au ucis
13 panduri, un vizitiu ºi fiica boierului fiind cãlcatã în picioare.
41
În noaptea acelei zile de varã, Jianu s-a dus la închisoarea unde

a bãtut la uºã, când gardianul i-a rãspuns, l-a înjunghiat în inimã.
Pandurii erau beþi ºi cântau. Jianu a mai ucis un pandur de la bazã
la uºa temniþei. Altul a fost ucis în închisoare unde era patrulã.
Jianu a eliberat haiducii lui Scrâncescu. S-au întâlnit la popasul
ªtefan unde au adus negustorii armele, au început sã le descarce
împreunã cu Tudor, haiducul lui Scrâncescu. Jianu a descãrcat arme
ca de pildã: pistoale, sãbii ºi un tun rusesc al armatelor care
cutreierau zona aceea în timpul acela.
42
Cavalerul fantomã
Claudia Bãlan, clasa a VI-a
Într–o zi, la ferma Ralu au venit douã fete pe nume Tina ºi

Azura care tocmai au ajuns dintr-o expediþie la munte.
Acolo erau mai mulþi copii, mai mici ºi mai mari, care au fost
învãþaþi sã cãlãreascã. Erau foarte mulþi ponei, dar ºi cai suri ºi
negri la ferma de acolo.
Printre copiii care cãlãreau cu plãcere se numãra ºi ALex.
Dar Alex era mai special. El se îmbrãca mereu în negru. ªi îi plãcea
sã meargã în galop, doar el ºi calul lui, tot negru, pe câmpiile întinse
ale fermei.
Alex era un nãzdrãvan. Întotdeauna avea câte o farsã pregãtitã
pentru amici. În seara aceea s-a gândit la ceva mai serios. O farsã
care sã îi sperie, nu o glumã de copii de grãdiniþã...
Toþi de la fermã s-au dus la culcare.
Alex doar se plimba de colo-colo concentrat la planul lui... îi va
ieºi cu siguranþã. Dupã asta nimeni nu îl va mai uita... chiar dacã
nu îºi vor aminti cu plãcere de el... Ce mai conta?
ªi–a pus, deci, pe el un cearceaf alb pentru a semãna cu o
fantomã, a urcat pe cal ºi a plecat la fermã, în galop nebun pentru
a-i trezi ºi speria pe copii.
A strigat cu toatã forþa:
– Bau, bau, bau!
O fatã s-a trezit din somn ºi l-a vãzut. A început sã þipe. S-a
trezit toatã lumea... toþi alergau pe coridoare neºtiind ce se
întâmplã. Dar vãzuserã cu toþii o fantomã!!! O fantomã pe un cal
negru ca al lui Alex...
43
Cu greu s-au liniºtit copiii. Aºteptau dimineaþa pentru a vedea

ce s-a întâmplat cu Alex... cum de a pus Fantoma mâna pe calul
lui... Dar, Tinei îi trecu un gând... ca o stea cãzãtoare... dispãru cât
ai pocni din degete, lãsând însã pe chipul ei un zâmbet... Înþelegea!!!
Cum de nu se gândise pânã acum?! ªi, cunoscându-l pe Alex, era
sigurã cã va repeta figura cât de repede... iar ea va fi pregãtitã...
Noaptea, Alex îºi puse din nou în gând sã îi sperie pe copiii de
la fermã. Dar surprizã: în timp ce alerga el prin curtea luminatã de
stele ºi de luna plinã, în timp ce striga el ca un bun actor ori mai
bine zis ca o bufniþã... s-a ivit înaintea lui o adevãratã fantomã...
cum era posibil? A încremenit, a alunecat de pe cal ºi ºi-a dat jos
cearceaful.... ca sã poatã alerga cât mai repede al adãpost... ca sã
poatã preveni pe toþi ca la fermã vieþuieºte o adevãratã
FANTOMÃÃÃÃÃÃÃÃÃÃÃÃÃÃÃÃÃÃÃ!!!
44
Elina
Claudia Bãlan, clasa a VI-a
Era o dimineaþã foarte plãcutã în care o fatã, Elina, alerga fãrã

oprire. În dimineaþa aceea chiar avea de ce fugi... bunica ei alerga
dupã ea cu un cârlig pentru cã a spart multe farfurii din cauzã cã s-
a jucat cu mingea în casã. Bunica þinuse foarte mult la farfuriile de
porþelan care acum nu mai erau decât cioburi.
Bunica a prins-o pe Elina ºi a pedepsit-o, dar prietena ei, Azura,
a venit la ea ºi fata a plecat iar la joacã uitând cu desãvârºire cã
este pedepsitã. Elina, fiindcã o ura pe bunica ei, îi spunea de ciudã
baborniþã urâtã s-au babã.
Bãtrâna s-a îngrijorat când a observat lipsa fetei ºi s-a dus sã o
caute în aproape tot satul. Elina era la baseball, fugea de-i sãreau
fulgii, uitase cã orele erau târzii, cã trebuia sã stea acasã în ca-
mera ei, uitase cã bunica ar fi putut-o pedepsi ºi mai rãu, dacã ar fi
aflat, uitase de tot ºi juca baseball...
Dintr-o datã bunica a cãzut... nu mai miºca ºi oamenii se
strânseserã în jurul ei. Nu era bunã atât de multã îngrijorare pentru
o biatã bãtrânã. Cu greu ºi-a revenit. ªi cu greu se putea opri Elina
din plâns. Era cât pe ce sã îºi piardã bunica. Era cât pe ce sã
rãmânã singurã pe lume... Era numai vina ei. A plecat fãrã sã spunã
unde se duce, a dat atât de multã bãtaie de cap bunicii... cine ºtie
dacã o va ierta vreodatã...
Dar a iertat-o! ªi ea a þinut minte cã nu e bine sã pui pe griji o
bunicã atât de bunã... atât de blândã... ºi totodatã atât de exigentã...
45
O zi prin pãdure
Paul Blejan, clasa a VII-a
Într-o zi de varã, însoritã, câþiva copii au hotãrât sã facã o

plimbare prin pãdure.
Copiii s-au adunat la un alt copil care stãtea mai aproape de
pãdure ºi-au luat de mâncare, aparate de fotografiat ºi au plecat.
Când s-au apropiat de pãdure au vãzut câteva cãprioare cu pui
pãscând în margine. Cristi a scos aparatul foto din rucsac sã
fotografieze cãprioarele ºi mai ales puiºorii care zburdau pe lângã
mamele lor. Dorea el sã facã un proiect special la Literaturã, cu
poze, informaþii, poveºti despre ºi cu animale... Cu atât mai mult
cu cât se credea un viitor Emil Gârleanu... Apoi au mers mai
departe, intrând în pãdure au vãzut animale ºi pãsãri de toate
felurile. Dupã vreo douã ore de mers, copiii au dat de un pârâu
albastru precum cerul. Ei s-au oprit ºi acolo ce sã vadã! rãþuºtele
care se scãldau ºi prindeau peºtii cei mici.
Stând ei sã priveascã rãþuºtele au vãzut pe partea cealaltã a
pârâului un iepuraº care venise sã bea apã. Iepuraºul era aºa de
frumos, sur ºi pufos, ca de pluº, cã a atras atenþia tuturor copiilor.
Mai ales a fetelor care erau cu ei. Ei s-au apropiat tot mai mult de
iepuraº pentru a-l vedea de aproape ºi pentru a-l putea fotografia.
Iepuraºul a bãut apã, a mai stat acolo ºi se uita uimit la copii. Nu
ºi-au dat seama dacã se temea de ei sau dacã se distra pe seama
lor... putea sã creadã: „Ia, uite la ãºtia... parcã nu au mai vãzut
niciodatã un iepure...”. Copiii au plecat mai departe ºi dupã câtva
timp li se fãcuse foame. Ei s-au oprit sã mãnânce. ªi-au întins o
pãturã pe frunzele arãmii, ºi-au înºirat mâncarea ºi au început
46
festinul. Dintr-o datã au auzit un zgomot într-o tufã de spini din

apropiere. S-au apropiat cu teamã, dar doi dintre bãieþi ºi-au luat
inima în dinþi ºi au pornit cu paºi mãrunþi spre tufa de spini. Nu
era nimic altceva decât un pui de cãprioarã rãnit la un picior. Vãzând
copiii rana urâtã care sângera ºi fãcea puiul sã schiopãteze, au
alergat ºi i-au vorbit în ºoaptã. Nu aveau voie sã îl sperie... puiul ar
fi fugit, iar ei nu l-ar mai fi putut pansa. Nu aveau trusã medicalã la
ei, nu aveau dezinfectant, nu aveau nimic din ce le spuse doctorul
cã le trebuie în asemenea cazuri, dar s-au gândit sã renunþe la un
tricou... ºi la apã... sã spele rana ºi sã opreascã sângerarea... ºi
apoi sã meargã cu puiul cãprioarei la pãdurar, care era destul de
aproape.
În sfârºit au ajuns la pãdurar, la cabanã. Au intrat in curtea
cabanei ºi au bãtut la uºã. Când a ieºit pãdurarul, copiii i-au povestit
cum au gãsit puiul. ªi l-au rugat pe pãdurar sã ajute puiul sã se
vindece la picior... Copiii au plecat, dar pe drum au gãsit capcana
în care se rãnise puiul cãprioarei ºi s-au întors la pãdurar sã îi
spunã... Nu peste mult timp s-au gãsit ºi braconierii care îºi bãteau
joc în asemenea hal de animale. Pe cãpriorul salvat l-au mai vizitat
ei din când în când. Îl omeneau totdeauna cu ciocolatã. Dar la un
moment dat, pãdurarul trebuia sã îi dea drumul. Locul lui era în
pãdure...
Iar locul copiilor era acasã, lângã pãrinþii lor. ªtiau atât de bine
asta, deoarece când se înnopta, umbrele pãdurii scriau poveºti de
groazã...
47
Cãlãtoria
Andreea Ciulea, clasa a VI-a
Este mijlocul verii ºi am hotãrât ca eu ºi familia mea sã mergem

într-o excursie cu vaporul. Pentru cã eram atât de bunã prietenã
cu Claudia, am luat-o ºi pe ea. Era superb pentru cã soarele îºi
arãta mai tare ca niciodatã razele strãlucitoare. Claudia a fost
încântatã cã vine.
Ne-am luat hainele ºi toate cele ne trebuiau. Toþi am ajuns ºi
vaporul mi s-a pãrut atât de mare încât atingea norii. Acolo era o
scarã mare de pe care se intra. Când am ajuns pe vapor ni se
pãrea extraordinar de frumos. Familiei mele i-a fost rezervatã o
camerã, iar nouã altã camerã – lângã cea a pãrinþilor mei. Ne-am
lãsat bagajele în cabinã ºi am pornit împreunã cu cãþelul meu Spaki.
I-am pus lesa pe gât ºi am plecat sã vizitãm vaporul. Când am ieºit
afarã, am vãzut cum valurile zburdã în lumina soarelui ca niºte pui
de cai albaºtri... Toþi oamenii se distrau ºi înotau. Tocmai atunci
câinele meu vãzuse alt câine ºi fugii repede, eu dupã el ºi Claudia
dupã mine. Când am încetat sã fugim ºi ne-am uitat în jur, nu ºtiam,
chiar nu ºtiam ce sã facem... ne pierduserãm pe un vapor nesfârºit.
Am fost în stânga-n dreapta, dar nimic altceva decât un restaurant
unde am mers sã mâncãm. Totul era încântãtor.
Spaki s-a întors, dar era neliniºtit ºi asta mã îngrijora ºi pe
mine.
Am reuºit sã ne întoarcem la cabina noastrã, dar abia am ajuns
cã am ºi început sã simþim cum vaporul danseazã prea puternic
pe suprafaþa albastrã a mãrii... Înþelesesem. Se apropia o furtunã
ºi asta nu îi convenea deloc câinelui meu hipersensibil. Îl speria.
48
Dar ne speria ºi pe noi, trebuie sã recunoaºtem. Norii negri

ameninþau cu o ploaie nãprasnicã, însoþitã de tunete ºi fulgere, iar
Neptun riposta din adâncul mãrii cu mugetul lui sinistru...
Furtuna s-a oprit de dimineaþã. Iar noi am acostat pentru câteva
ore pe o insulã pustie. Era plin de copaci, de plante uriaºe, de
insecte ºi parcã am vãzut ºi niºte vipere prin pãmântul arãmiu ºi
umed...
Poate de asta, ºi eu ºi Claudia, ne-am suit în copac ºi am stat
acolo. Dar plictisindu-ne, am hotãrât sã ne facem o casã în copac.
Eu aduceam frunze chiar mai mari decât mine, iar Claudia aducea
lemne de bambus. Am adus banane, nuci de cocos ºi ananas,
portocale ºi kiwi. Trebuia sã ne facem provizii serioase, dacã
doream sã stãm în copac... singura problemã a fost cã cineva ne-a
jefuit... am fost jefuite pe o insulã pustie... trebuia sã gãsim hoþul...
ºi l-am gãsit. Adicã, am gãsit-o... hoaþa era o maimuþicã... era
frumoasã ºi de aceea am graþiat-o.
Din pãcate timpul a trecut prea repede ºi a trebuit sã ne
întoarcem. Întotdeauna trebuie sã ne întoarcem... am lãsat cu
pãrere de rãu cãsuþa din copac, maimuþica, fructele pe care le-am
strâns destul de anevoios ºi am pornit spre casã...
49
Prinþul ºi gãina
Rahela Drãgan, clasa a VIII-a
A fost odatã un prinþ care a cãlãtorit prin lume. Acest prinþ

avea foarte multe planuri. Unul dintre aceste planuri era sã
cãlãtoreascã prin þãrile tropicale.
Când a sosit momentul sã plece, mama lui l-a rugat sã aibã
foarte mare grijã de el. Prinþul a plecat. Când a ajuns în insulele
calde a gãsit o gãinã. El a îngrijit-o, a hrãnit-o timp de o sãptãmânã
pânã când ºi-a revenit din starea în care se afla deoarece era rãnitã,
sãraca de ea...
Dupã ce ºi-a revenit, i-a zis prinþului cã vrãjitoarea rea a
transformat-o într-o gãinã, dar de fapt ea era o prinþesã. Nimeni nu
a reuºit sã rupã vraja, deoarece vrãjitoarea cea rea pusese niºte
condiþii foarte-foarte grele. Dar prinþesa cu chip de gãinã încã nu
ºi-a pierdut speranþa.
Prinþul a întrebat-o care sunt acele lucruri pe care ar trebui sã
le facã. Prinþesa-gãinã a zis cã una din ele este ca el sã se lupte cu
trei zmei. Prinþul a luptat cu zmeii, dar la ultimul zmeu a început
sã sângereze puþin. Apoi trebuia sã mãnânce douã zile pietre. El a
mâncat ºi în acest timp, rumegând pietrele tari ºi amare, prinþul a
simþit cã inima îi sare din piept, a simþit cã s-a îndrãgostit de gãinã.
Ultima condiþie prinþul nu a mai putut sã o îndeplineascã. Dar
rãmas la mijlocul drumului... a avut parte de o surprizã extrem de
neplãcutã. Simþi cã i-a crescut coadã, cã dinþii lui albi i se
transformaserã în colþi... cã mâinile i se acoperã cu blanã, îi creºtea
din piele blanã albã de câine. ªi cuvintele i s-au transformat pe
negândite în schelãituri...
50
Prinþul s-a transformat într-un câine, iar prinþesa a rãmas tot

cu forma unei gãini. Vrãjitoarea era mai rea decât o diavoliþã...
Stãteau amândoi ºi plângeau. Lacrimile lor ciudate de câine ºi de
gãinã cãdeau peste tot. Aproape cã îi acoperise cu totul ca o apã
sãratã... Dar ce surprizã avurã când observarã cã apa sãratã care
le curgea din ochi îi transforma din nou în oameni.
Trecurã ore întregi pânã când transformarea era completã.
Amândoi erau obosiþi ºi speriaþi. Doreau sã plece cât mai repede
din þinutul blestemat al vrãjitoarei cele rele... Nu apucarã sã fugã,
aºa cum plãnuiserã, cã vrãjitoarea veni ca un fulger... Râdea sar-
donic privindu-le chipurile de var ºi le spuse cu glasul ei clar, de
cristal:
– Doar voi sunteþi vinovaþi pentru ce a trebuit sã înduraþi... sã
vã fie învãþãturã de minte acum ca niciodatã sã nu faceþi lucrurile
pe jumãtate... Dacã tu, prinþe, ai fi îndeplinit cele trei condiþii ai fi
pus capãt blestemului... Dar nu ai avut curaj sã faci totul pentru
prinþesa care a suferit tot din pricina laºitãþii... Lacrimile v-au
salvat... pentru cã ºi lacrimile pot sã fie o armã... Sã o folosiþi de
acum înainte ºi o sã vã meargã bine....
Prinþesa ºi prinþul au privit înmãrmuriþi în urma bãtrânei care
pãºea pe vârful picioarelor pe calea ce ducea spre pãdure...
Pesemne nu dorea sã o audã cãprioarele...
51
Regele Pisicã
Emanuela Gogoriþã, clasa a VII-a
A fost odatã ca niciodatã într-un regat foarte îndepãrtat un rege

pe nume Regele Pisicã.
Regele Pisicã era vãduv deoarece soþia sa murise de un an ºi
jumãtate din cauzã cã se îmbolnãvise.
Regele avea douã fete foarte frumoase ºi gingaºe aºa cã a
hotãrât sã se recãsãtoreascã pentru a le putea oferi o creºtere
corectã.
Nu trecu mult timp ºi regatul avu o nouã reginã foarte
frumoasã, cu un suflet nu tocmai bun, cum pãrea pe dinafarã. Noua
reginã avea un secret... era o mare, mare vrãjitoare. Primii ani au
fost buni ºi frumoºi, dar regina prefãcutã începu sã-ºi arate forþa
cu adevãrat numai bine pe când fetele împãratului erau deja de
mãritat. Regina era în primul rând invidioasã pe fetele împãratului
deoarece ele se fãceau mai frumoase pe zi ce trece, iar lumea pe
ea o ignora, iar pe ele le sorbea din ochi în fiecare zi ca pe o cafea
de calitate.
Regina vãzând toate acestea se umflã de mânie ºi urã, aºa cã
se hotãrî sã se ocupe ea singurã de ele ducându-se în pivniþã, unde
nu avea drept sã intre absolut nimeni, nici mãcar regele, pentru a
face o licoare cu care sã le otrãveascã pe fetele împãratului...
Întâmplarea era de partea ei, deoarece regele trebuia sã plece
într-un rãzboi... Aºa cã regina putea sã îºi punã planul diabolic în
aplicare, dar norocul i se schimbã, regele venind mult prea repede
înapoi. O surprinse tocmai când încercã sã îi otrãveascã fetele ºi
se gândi, negru de tristeþe ºi de furie, sã o pedepseascã pe mãsura
52
faptei ei. S-a gândit cã, potrivit legii talionului, trebuie sã îi dea ei
otrava ºi aºa ºi fãcu. Zadarnice erau lacrimile reginei, zadarnice
erau implorãrile fetelor... regele nu putea da înapoi.
Regina muri ºi deodatã cu ea dispãrurã toate farmecele pe
care le fãcuse atâþia ani în secret... ºi poate cã cea mai gravã vrajã
era aceea prin care îºi schimbã înfãþiºarea... frumuseþea ei se
transformã dupã ce îºi dãdu sufletul într-o urâþenie care parcã îi
oglindea sufletul...
53
Împãratul ºi cei 10 copii

Raluca Ignuþa, clasa a VII-a
Se spune cã a fost odatã un împãrat care avea 10 copii. El se

despãrþise de soþia sa cu cinci ani înainte. Avea cinci fete ºi cinci
bãieþi, frumoºi toþi ca ºi mama lor.
Trecuse un an ºi împãratul decise sã se cãsãtoreascã. Întreabã
ºi pe copiii sãi ce pãrere ar avea dacã el s-ar cãsãtori din nou pentru
a avea ºi ei o mamã care sã îi îngrijeascã.
Copiii erau de acord, dar i-au zis tatãlui lor cã nu o sã îi poatã
spunã mamã femeii cu care se va recãsãtori el pentru cã mamã nu
îi poþi spune oricãrui, fiindcã „mamã” este un nume sfânt. Vestea
aceasta a cãsãtoriei ajunse ºi la casele oamenilor ºi la o femeie cu
inimã rea. Se duse a doua zi la palat ºi îi spuse împãratului ce
auzise. Împãratului, când o vãzuse, i s-a oprit inima în loc , fascinat
de frumuseþea ei, pe când sufletul ei era plin de urã.
Aceastã femeie nu dorea decât averea împãratului ºi nimic
altceva. Dupã câteva sãptãmâni, împãratul dãdu veste cã se
cãsãtoreºte cu viitoarea împãrãteasã. Merseserã la bisericã se
cãsãtoriserã, iar seara se fãcu o micã petrecere la care erau invitaþi
câþiva împãraþi din alte regiuni ºi câþiva curteni ce locuiau acolo.
Dupã ce se terminase petrecerea împãrãteasa le zise
copiilor cã tatãl lor îi goneºte din palat ºi sã plece sã nu-i mai
vadã. Copiii nu înþeleserã prea bine de ce tatãl lor ar face una
ca asta. Când au vrut sã vorbeascã cu tatãl lor, împãrãteasa
aceasta foarte rea nu le-a dat voie ºi le-a spus sã îºi ia hainele ºi
ce mai au pe acolo ºi se plece de la palat. Copiii plecarã ºi îi
fãcuse pe plac vrãjitoarei.
Erau zece fraþi ºi nu aveau unde sta. Gãsiserã o casã pãrãsitã
ºi s-au aºezat acolo, erau doar trei paturi aºa cã se înghesuiserã
54
cum puturã pânã a doua zi dimineaþa. A doua zi, când merse împãratul
sã vadã de fiii ºi fetele lui vãzuse cã în camerã nu era nimeni. Merse la
împãrãteasã ºi o întrebã, iar ea îi spuse cã nu ºtie nimic.
Împãratul dãdu ordin sã fie cãutaþi prin toatã împãrãþia ºi sã
nu se opreascã pânã nu îi gãsesc.
Dupã ceva timp, intraserã slujitorii împãratului la casa unde
erau ei ºi îi gãsirã. Copiii spuserã tatãlui lor ce s-a întâmplat.
Împãrãteasa a fost izgonitã de împãrat, iar împãratului nu i-a mai
venit niciodatã ideea de a se cãsãtori ºi de a o înlocui pe adevãrata
împãrãteasã cu una care i-ar fi rãnit copiii...
55
Copilãria
Geanina Iovãnescu, clasa a VIII-a
Sã fii copil e-un lucru sfânt...
Pentru fiecare dintre noi - copii, adolescenþi, adulþi ºi chiar

bãtrâni – copilãria are o semnificaþie purã.
Copilãria nu þine cont de opreliºti, ea trece mai uºor peste
dureri, ea este un joc... un joc care te învaþã cum sã trãieºti, un
joc care te ajutã sã crezi, un joc care te inspirã... sã poþi plãmãdi
ceva neapãrat frumos, neapãrat nostalgic...
Trãia un sculptor, cândva, care a spus cã cei care uitã sã fie
copii sunt ca ºi morþi. Se pare cã timpul ne transformã, ne
maturizeazã, dar e esenþial sã rãmânã în noi acea sãmânþã a
copilãriei, a mirãrii, a curiozitãþii si a bunãtãþii...
ªi nu trebuie sã uitãm cã înþelepciunea ºi iubirea copiilor
constã în joc! De aceea implor: lãsaþi copiilor jocul! Lãsaþi copiii
sã râdã, bucuroºi cã au înverzit pãdurile, bucuroºi cã apele poartã
peºte ce aºteaptã a fi pescuit, bucuroºi cã pot sã alerge, sã cânte,
sã viseze, sã fie asemeni îngerilor lor, cu sufletele imaculate ca
petalele crinilor...
56
Toamna a sosit...
Afarã plouã , plouã torenþial, toþi stropii cad în bãlþile ca niºte

ochiuri mari ºi lucioase în bãtaia razelor de soare.
Casele par cã au niºte feþe triste pentru cã vara a trecut, pentru
cã se duc pãsãrile, se duc florile, se duce cãldura blândã a soarelui...
pentru cã a venit toamna. Copacii sunt triºti, toamna hoþomanã le-
a furat hainele lor pastelate, ploile ºi frigul îi va face sã rãceascã....
Animale se pregãtesc pentru toamnã, pentru iarnã... de urs nu
e problemã: va hiberna, nici de furnicã nu e vai de vreme ce a
muncit toatã vara... nici mãcar de greiere... furnica a învãþat sã fie
darnicã... de fapt greierele a devenit un bun orator... nu-i mai spune
furnicii cã a cântat... îi spune fie cã a fost voluntar în cine ºtie ce
þarã strãinã ajutând mulþime de copii, fie cã a stat toatã vara, bolnav,
din cauza unei alergii la soare... ºi furnica îl crede... ori se preface
cã îl crede, dar ce mai conteazã de vreme ce îi dã hranã...
Pentru copii a început ºcoala ºi trebuie sã aibã grijã la bãltoace.
ªi la învãþat, desigur. Plouã liniºtit, nesfârºit, mocãneºte... s-a dus
cu fotbalul, s-a dus cu handbalul... de acum e mult mai dificil sã iasã
pe teren ºi sã alerge bucuroºi ca niºte miei...
Totul este trist. Copacii sunt triºti. ªi florile. ªi drumul. ªi
casele. ªi ºcoala. ªi copiii... totul e îmbibat în tristeþe, de parcã
toamna ar fi un anotimp în doliu... de fapt ºi... pãmântul îºi pierde
recolta... vremea îºi pierde cãldura... gâºtele îºi pierd bobocii...
norii îºi pierd lacrimile...
57
Bestia din pãdure

Eduard Sebastian Medre, clasa a VIII-a
Era duminicã dimineaþa, iar Andrei sã hotãrâse sã meargã în

pãdure sã facã cercetãri pentru proiectul primit la ºcoalã pentru
ora de biologie.
A mâncat bine de dimineaþã, apoi a mers la mama lui ºi i-a
spus cã va merge în pãdure, dar îi era fricã sã meargã singur aºa
cã l-a luat pe câinele lui, Leton, sã-i þinã de urât.
Au plecat, pe drum, aproape de pãdure, au ieºit înaintea lor doi
câini ai unui cioban care stãtea aproape de pãdure. Cum i-a vãzut
Leton, a sãrit la bãtaie cu ei ºi cu chiu cu vai a reuºit sã-i batã.
Ajunºi aproape de locul unde trebuia sã facã cercetãrile a
început sã facã tot ce trebuia pentru proiect. Pe le amiazã a
terminat cercetãrile ºi a plecat înapoi cãtre casã ºi au mers pe
altã cãrare, dar la un moment cãrarea sã bifurca ºi o lua în douã
pãrþi. Andrei l-a întrebat pe Leton pe unde sã o ia, iar el a lãtrat ºi
a arãtat cu capul cãtre dreapta, dar Andrei a spus cã nu pe acolo
trebuie sã meargã, ci pe cãrarea din stânga. ªi au plecat pe cãrarea
din stânga... Au mers ºi au tot mers, dar parcã se învârteau în
cerc. Înfometaþi ºi însetaþi, au hotãrât sã opreascã lângã un tufiº
ºi sã doarmã puþin.
Nu au apucat sã punã capul jos cã au auzit pe cineva vorbind
ºi au spus cã acel om care vorbeºte ar putea sã-i ajute sã le spunã
calea pe unde sã o ia cãtre casã. Au început sã îl caute peste tot,
dar nici urmã de el, s-au dat bãtuþi ºi au mers înapoi la tufiºul unde
au auzit cã vorbeºte cineva. ªi au auzit din nou aceea voce. ªi din
nou...
58
S-au uitat prin tufiº ºi au vãzut o mulþime de animale stând în

ºir indian, fiecare cu o mulþime de mâncare în mâini. Toate
animalele mergeau câtre o peºterã mare iar la intrare în peºterã
mai era de mâncare.
Andrei a numit-o „Peºtera bunãtãþilor’’. Animalele tot vorbeau
între ele, dar vorbeau limba oamenilor, Andrei se tot mira cum de
animalele pot vorbi, atunci el l-a întrebat pe Leton dacã el poate
vorbi, iar el a spus cã, dacã tot a aflat cã animalele pot vorbi, o sã
vorbeascã ºi el. ªi i-a mai spus ºi de ce pânã acum nu a vorbit cu el:
pentru cã bestia, regele animalelor din acea zonã nu le dãdea voie.
I-a mai spus de ce animalele vin de acolo cu atâta mâncare: pentru
cã o dau bestiei, ca sã nu le ucidã...
Atunci Andrei, hotãrât, a ieºit din tufiº în faþa animalelor. Toate
au început sã se ascundã pe dupã copaci, dar Leton le-a explicat
cã nu le va face rãu. Dupã ce au ieºit toate de dupã copaci, Andrei
le-a propus ceva: sã porneascã o rãscoalã împotriva bestiei ºi a
întrebat cine îl ajutã. Toate animalele au fost de acord. Atunci
Andrei a început sã le spunã planul. Toate veveriþele se sã urce în
copac, sã strângã o mulþime de ghinde ºi sã le arunce în bestie,
toate pãsãrile sã ia câte o piatrã în ghearã ºi sã arunce cu ele în
bestie, toate vulpile sã înceapã sã muºte de picioare acea fiinþã
fioroasã, toþi cerbii sã dea cu coarnele în ea, iar urºii sã ia câte un
roi de albine ºi sã-l arunce în capul bestiei, pentru ca albinele sã îl
înþepe peste tot, apoi urºii îl vor zgâria cu labele peste ochi, ca sã
nu mai vadã nimic. Lupta va începe fireºte la semnalul „acum” pe
care-l va da Andrei.
Andrei începe aºadar sã strige în gura mare cã vrea sã meargã
acasã, ºtiind cã, dacã îl va auzi, bestia va ieºi afarã la el sã îl
mãnânce. Când a auzit bestia strigãturile a ieºit afarã, iar când a
fost în faþa lui Andrei, copilul a strigat tare: ,,Acummmm!!!’’, când
au auzit animalele au ieºit toate de dupã copaci ºi au fãcut ce le-a
spus Andrei, veveriþele aruncau cu ghinde, pãsãrile cu pietre,
vulpile o muºcau de picioare, cerbii dãdeau cu coarnele in ea,
urºii cu labele dãdeau peste ochii fiarei, iar albinele înþepau peste
59
tot. Vãzând bestia cã este înconjuratã din toate pãrþile ºi bãtutã

din toate pãrþile, a cãzut jos ºi s-a lãsat bãtutã.
Dupã ce au ucis acea grozãvie, pãdurea era liberã. Toate
animalele se bucurau, nu au uitat sã îi cearã o favoare lui Andrei:
sã nu spunã nimãnui cã pot vorbi, pentru cã dacã oamenii vor afla,
le vor lua ºi le vor duce la circ...
Andrei le-a promis cã nu va spune nimic.
60
Nunta în Maramureº
Ana Miculaiciuc, clasa a VI-a
În zona Maramureºului ºi mai ales în zona Nordului este

obiceiul ca atunci când doi tineri vor sã se cãsãtoreascã bãiatul sã
cheme pe rudele lui ºi pe cei mai buni prieteni ºi împreunã cu
pãrinþii lui sã meargã la fata cu care vrea sã se cãsãtoreascã ºi pe
care deja au peþit-o. Fata, de asemenea, îºi cheamã prietenele,
rudele, vecinii ºi se pregãteºte cu mâncãruri ºi bãuturã în
aºteptarea peþitorilor. Când ajunge bãiatul cu peþitorii, gãseºte în
casa fetei o altã suitã pregãtitã pentru „sãrbãtoare”...
Vin, intrã, dau „bunã seara” ºi... dau mâna cu toþi cei aflaþi în
casã, mai puþin cu mireasa care este în altã încãpere. Dupã ce se
aºeazã pe locurile rezervate încep sã discute ºi din vorbã în vorbã
se ajunge la adevãratul motiv al vizitei bãiatului.
... ªi bãiatul dezvãluie secretul: a venit sã-ºi caute perechea.
Mai multe femei în vârstã, în batjocurã, zic cãtre el cã... ele sunt
miresele... Dar bãiatul nu renunþã pânã nu ajunge cu vorba la mireasa
pe care o vrea el... spre „ciuda” mireselor de vârsta a treia...
Intrã ºi fata în camerã. Tinerii dau mâna unul cu altul, se sãrutã ºi
încep discuþiile, destul de serioase, despre... zestre. Zestrea constã
în animale, pãmânt ºi alte bunuri. Tot în acest moment se pune ºi
problema viitoarei locuinþe. Merge ea norã sau rãmâne el ginere?
Când se terminã discuþiile acestea delicate, oamenii se pun
pe bãute ºi pe mâncate. În urmãtoarele zile încep pregãtirile de
nuntã. Unele mai frumoase, altele mai urâte... de, nu poate sã fie
totul roz... Importanþi sunt... domniºorii de onoare ºi domniºoarele
de onoare. În general cam trei –patru din fiecare.
În timpul acesta amândoi îºi cautã naºii. E important de spus
cã în Maramureº atât mirele, cât ºi mireasa îºi pun naºi. Câteodatã
61
se adunã ºi opt perechi, dacã au norocul sã aibã multe mãtuºi ºi

mulþi unchi... În ziua nunþii, nuntaºii se întâlnesc la casa miresei,
vin ºi muzicanþii, pleacã la primãrie, apoi la bisericã, apoi se duc la
cãmin unde are loc în general petrecerea...
Se mãnâncã, se bea, se joacã... toatã noaptea... dupã miezul
nopþii se aduce un tort uriaº din care trebuie sã guste toþi nuntaºii.
Cam aºa sunt în general nunþile românilor. Maramureºenii aveau
însã ºi ceva deosebit la petrecerea de nuntã. ªi se mai practicã
obiceiul ãsta! E vorba de bucãtãresele care vin cu gãini gãtite la
naºi ºi încearcã sã vândã acele gãini naºilor... într-un mod foarte
amuzant... ºi anume cu ajutorul strigãturilor. Naºii, de aceea, e
bine sã aibã simþul umorului ºi sã fie prompþi în rãspunsuri... altfel
bucãtãresele ar putea sã-i facã de tot râsul. ªi dacã mai sunt ºi
puþin bãuþi... nuntaºii îi vor þine pentru multã vreme minte...
62
Maºina timpului
Fedor Miculaiciuc, clasa a VII-a
A fost odatã un savant care a vrut sã construiascã o maºinã a

timpului ºi sã vadã de unde a apãrut Universul...
A început aºadar sã construiascã maºina timpului, dar mai
înainte de asta a întrebat preotul dacã este bine ce face ºi sã-l
binecuvânteze. Preotul i-a spus cã nu este bine sã se punã cu
Dumnezeu, dar el nu a vrut sã-l asculte. Gândul lui era bun. Nu se
punea cu Dumnezeu, din contrã dorea sã arate lumii câte minunãþii
a fãcut Dumnezeu pentru omenire. Da, gândul lui era bun. Nici
mãcar nu dorea sã câºtige bani sau faimã de pe urma miraculosului
aparat... dar ce bine ar fi dacã, mergând în viitor, ar putea aduce
leacuri pentru bolile ce nimicesc fãrã milã oamenii. Într-adevãr,
explica savantul preotului ce îºi ridica mult prea des ochelarii de
pe nas... am intenþii bune, e felul meu de a-mi lucra talanþii...
Preotul a fost nevoit sã tacã.
Savantul nostru a început treaba. I s-a dus totuºi vestea ºi
mare i-a fost bucuria când i-au bãtut la poartã amicii lui din tinereþe.
Împreunã fãceau o echipã pe cinste. Nu degeaba erau porecliþi
cei patru magnifici... Ehehe ce vremuri!... ªi acum au venit sã îl
ajute! Evrika! Dumnezeu i-a binecuvântat planul, chiar dacã preotul
ãla bãtrân ºi uscat nu era de acord cu invenþia lui.
Munca a mers bine. Doar dupã ce au construit 6 km de tunel
a intervenit o problemã. Nu s-au asigurat cã tunelul construit va
rezista la temperaturã. Totuºi cu tehnologia pe care o aveau, au
putut sã monitorizeze situaþia.
Pentru o vreme s-au oprit. Nu mai aveau nici fonduri. Nu mai
aveau nici soluþii. Pur ºi simplu lucrarea lor grandioasã s-a oprit brusc.
Trist a fost savantul! Triºti au fost ºi prietenii lui... dar ºtiau cã
lucrarea lor va continua... Dumnezeu, în realitate, îi protejase...
63
nu era cazul sã facã ei o muncã atât de mare. Ar fi uitat cã sunt

oameni. S-ar fi rãzvrãtit împotriva lui Dumnezeu... Mda! Era mai
bine cã s-au oprit... Va continua lucrarea fiul lui.... fiul care în acel
moment avea doar 10 ani... va creºte... ei îl vor instrui... el va duce
lucrarea la sfârºit... încã 6 km de tunel, la 110 m sub pãmânt. Apoi
liftul, aparatura... totul trebuia transportat acolo... ºi cineva, cu
siguranþã piciul care atunci va fi un tânãr curajos... va îndrãzni sã
urce în maºina timpului ºi dupã strãbaterea a 12 km de tunel
întunecat ºi îngust... sã pãtrundã într-o altã lume, într-o altã
civilizaþie, de preferinþã în viitorul necunoscut ºi înfricoºãtor... sã
descopere cum ºi de ce a apãrut Universul...
64
Bunica mea
Ioana Miculaiciuc, clasa a VI-a
Cuvântul bunica este un cuvânt miraculos. Bunica mea este

fermecãtoare pentru cã ea niciodatã nu m-a lãsat greu.
Bunica mea mergea cu mine în codru ºi mã învãþa sã ascult
cântecele pãsãrelelor. Dupã ce ne întorceam, bunica mã ducea la
râu sã mã scald în apa cea frumos curgãtoare ºi sclipitoare. Noaptea
înainte de a adormi ea îmi spunea poveºti cu fantome ºi zâne.
Dimineaþa, bunica îmi pregãtea cele mai bune mâncãruri. ªi
mã lãsa, spre necazul pãrinþilor, sã mãnânc câte prãjituri vreau eu.
Când venea de la cumpãrãturi, mã punea sã ghicesc ce are
ascuns în mâinile-i albe pentru mine... avea ba ciocolatã, ba stafide,
ba câte o minunãþie de jucãrie...
Când mã plimbam prin munþii din Maramureº, bunica avea grijã
sã nu mã atace ursul. Pentru cã acolo urºii circulã în voie, de parcã
ar fi la ei acasã...
Bunica e blândã cu mine, dar vrea ca sã învãþ... sã ajung departe
în viaþã, sã nu muncesc atât de mult ca ea... vrea asta în aºa mãsurã
încât singurul motiv pentru care se înfurie pe mine e... neînvãþatul.
Mã verificã mereu, ca nu cumva sã o pãcãlesc, îmi cumpãrã mereu
cãrþi ºi îmi spune sã citesc, pentru cã bine e sã fii om ºcolit...
Se apropie ziua bunicii... oare ce sã îi dãruiesc? Cadouri
scumpe nu va vrea... poate cã cel mai potrivit dar ar fi un zâmbet
în care sã încapã toatã dragostea ce i-o port... La mulþi ani, draga
mea bunicã!...
65
Cu flori pe parchet
Mãdãlina Ioana Petreuº
S-a întâmplat de mult, pe vremea când eram la ºcoalã la Birchiº,

comuna în care mi-am petrecut o mare parte din copilãrie. Elevã
în clasa a VII a ºi ºefã a clasei, o aveam dirigintã pe distinsa
Lupulescu Maria, fie iertatã de Dumnezeu, cãci acum este moartã.
Era profesoarã de matematicã, o femeie deosebitã care a predat
zeci de ani, trecând prin mâna ei multe generaþii ºi oameni mari ai
vremii. Sincerã, durã uneori, vroia sã parã, dar sufletu-i era blând,
plin de dragoste, colegilor le era fricã, ºi mie uneori, recunosc,
dar ea nu se comporta aºa din rãutate, ea încerca sã ne formeze,
sã ne cãlãuzeascã paºii pentru a ajunge undeva, în viaþã.
Clasa noastrã era cum ziceau toþi „ce mai disciplinatã, cei mai
cuminþi copii” asta se întâmpla bineînþeles tot din pricina dirigintei.
Dar, normal, numai la profesorii mai duri, la cei care ne permiteau
mai aveam scãpãri, în special la muzicã ºi Doamne iartã-ne!... la
religie. Îl aveam profesor pe domnul Romeo, aºa îi ziceam noi, un
tânãr care ne mai lãsa din când în când sã ne facem de cap la orã.
ªi aºa, într-o zi, aºteptându-l pe domnul profesor, la ora de
religie, doi colegi mai zburdalnici, Cosmin ºi Silviu, alergau pe dupã
bãnci ºi colegii fãceau un zgomot infernal.
Clasa noastrã era plinã de flori, deoarece diriginta noastrã le purta
o dragoste enormã, certându-ne de nenumãrate ori din pricina
neatenþiei, a uitatului, pentru cã noi mai zãbãuci, uitam sã le udãm,
sau sã le curãþãm ºi pentru asta erau atacate în special fetele. Anca, o
colegã avea cele mai multe flori, pentru cã fiecare elev trebuia sã
* Absolventã a ªcolii Generale din Birchiº.

66
ducã o floare, dar ea a adus multe, vreo zece, cam aºa. ªi ale ei
erau printre cele mai frumoase.
Avea una lungã ce ajungea pânã aproape de parchet.
Zburdalnicii mei colegi, Cosmin ºi Silviu, aveau ei grijã, dar totuºi
eu aveam datoria de a-i opri, de a-i certa, de a-i face sã nu mai
alerge. Vina a fost ºi a mea cã nu le-am spus nimic, sã nu creadã cã
sunt „insuportabilã” ºi nu îi las nici sã miºte, probleme nu îmi
fãceam, cã doar aveam orã cu profesorul nostru preferat, Romeo.
ªi uite aºa, minunaþii, adoraþii mei colegi au dat jos cu floarea de
pe suport, cu cea mai mare ºi mai bogatã, ºi bineînþeles a Ancãi, o
zgâtie de fatã care nu suporta sã se atingã cineva de florile ei.
Abia atunci am intervenit eu, ºefa, dar nu sã mã duc cu pâra, ci
sã-i acopãr, am trimis bãieþii repede dupã fãraº ºi mãturã ºi am
curãþat, cãzuse pãmânt din ghiveci, acesta se sparse într-o parte,
ºi floarea „ºhifonatã”... Dar nu am observat cã în timpul acesta
Anca ºi Larisa care se susþineau reciproc s-au dus la cancelarie. ªi
dintr-o datã la uºã a apãrut doamna Dirigintã, nervoasã foc, mai cã
nu exploda de supãrare. În momentul acela în clasã s-a fãcut o
tãcere profundã, nici zumzetul muºtelor nu se auzea ºi eu
încremenisem.
Doamna Lupulescu Maria a început prin a mã interoga pentru
cã eu eram ºefa, eu eram trasã la rãspundere. ªi a trebuit sã spun
tot, cu pãrere de rãu, gândindu-mã la ce-i aºteaptã pe cei doi. Apoi
dânsa trimise un coleg dupã o joardã lungã, lungã ºi a început
chelfãneala. Jumãtate din bâtã a rupt-o de mâinile lui Cosmin, care
avea semne pânã la coate, dar el era mai solid, ce sã mai zic de Silviu,
sãracu’, mai slãbuþ din fire cãruia i-a fost adresatã cealaltã jumãtate.
Cu o furie de neastâmpãrat, mã privea diriginta, deoarece mã
considera vinovatã ºi îmi promisese solemn cã data viitoare o
încasez ºi eu, dacã îi mai acopãr. Atunci mi-a îngheþat sângele, dar
numai pe moment, cãci au mai urmat ºi alte nãzbâtii pe care ea nu
le-a aflat niciodatã, am avut noi grijã sã nu lãsãm urme...
ªi dupã un timp incidentul a fost uitat ºi toate au revenit la
normal ºi domnul Romeo, neschimbat, rãmânând pe placul nostru.
67
Povestea copilului sãrac

Ionuþ Popa, clasa a VII-a
Omul este tot un copil al lui Dumnezeu oricât ar fi de sãrac

sau de bogat. Fiecare om are douã mâini, douã picioare, un cap,
dar oamenii bogaþi întotdeauna se considerã mai bine priviþi în
faþa lui Dumnezeu.
Odatã pe un meleag necunoscut trãia un soþ ºi o soþie. Aveau
o cãsuþã nici frumoasã, dar nici urâtã, aºa... potrivitã. Nu aveau
bani, dar aveau pãmânt, trei boi, o caprã ºi gãini ca la o casã de
gospodari. Le era foarte bine împreunã, numai cã lipsea ceva, un
copil. Soþul, pe nume Petru, veni într-o zi de pe câmp. Când ajunsese
în bucãtãrie vãzu cã masa era încãrcatã cu de-ale gurii, dar îi lipsea
femeia. Petru, supãrat foc, se pusese la masã ºi o strigã pe nevasta-
sa. Aceasta, când ajunsese în bucãtãrie, îl vãzu pe Petru supãrat
ºi îl întrebase:
– Petre, ce-i cu tine, de ce eºti supãrat? Nu-þi place prânzul?
Sã ºtii cã am stat mult ca sã-l pregãtesc.
La spusele nevestei, Petru rãspunse cu un ton ridicat:
– Nu, femeie! mâncarea este foarte bunã, dar femeia mea nu
este la fel ca ºi mâncarea! Stã în casã cu fundu-n pat, în loc sã-l
aºtepte pe soþul ei, ca o nevastã cumsecade, în bucãtãrie, ºi sã-i
dea de mâncare!
– Petre, Petre, tu ºtii de ce am stat eu în casã ºi nu te-am
aºteptat? Pentru cã am croºetat niºte hãinuþe pentru viitorul nostru
copil. L-am simþit azi dimineaþã în burticã dupã ce ai plecat tu pe
câmp. Aºa cã de acum înainte sã nu mai strigi la mine, cãci mai am
unul cu mine ºi când va creºte mare, va striga ºi el pe tine.
68
Lui Petre îi pieri pofta de mâncare ºi se duse la culcare, în

minte gândindu-se bucuros cã va avea un copil, dar ºi cã nevasta
lui i-a încuiat gura cum n-a mai fãcut pânã acum.
Se hodinise Petre cât se hodinise, ºi dupã un timp se plictisise
sã stea în pat ºi se duse în bucãtãrie la nevasta lui. Vroia sã facã o
impresie bunã în faþa nevestei aºa cã, cu un glas mai blând, o
întreabã pe nevastã:
– Puiule, ºi ce haine ai croºetat acolo, pentru un bãiat sau
pentru o fetiþã?
– Pentru un bãiat desigur. Întotdeauna am visat ºi am sperat
sã am un bãieþel ºi iatã cã nu m-a uitat Dumnezeu. Ar fi bine, dacã
tot o sã nasc, sã vinzi unul din cei trei boi ºi sã te duci la târg sã
cumperi ferestre ºi mai de ale casei. Sã cumperi ferestre grose,
ca sã nu-i fie frig copilului.
– Draga mea Ioana, sunt aºa de fericit, încât aº face orice pentru
tine, aºa cã o sã mã duc la târg vinerea asta ºi o sã vând boul
bãtrân ºi mare, sigur o sã primesc bani mulþi pe el.
Au trecut repede zilele ºi veni vinerea. Petru îºi luã la revedere
de la nevastã ºi plecã cu boul bãtrân la târg. Lung drum era pânã la
târg, dar Petru ar fi fãcut orice pentru copilaºul sãu. Ajunsese deci
la târg ºi vãzu un om care tot striga “Cumpãr bou mare ºi bãtrân”.
Se duse Petre la el cu boul, iar negustorul când îl vãzu se bucurã ºi
îi dãdu bani mulþi lui Petru.
Petru fãcu cumpãrãturile ºi plecã cãtre casã. Când ajunse acasã
nevasta îl aºteptã cu cina pe masã ºi dornicã sã vadã ce a cumpãrat
soþul ei pentru casã. Când vãzu cumpãrãturile fãcute de Petru se
bucurã foarte mult, iar în semn de mulþumire, frumoasa Ioana sãri
în braþele soþului ei, îmbrãþiºându-l.
Veni marea searã, când Ioana trebuia sã nascã. Se zbãtu biata
de ea pânã când scoase copilul, ºi când îl scoase, ea muri. În
momentul acela Petru cãzu în genunchi ºi cu ochii plini de lacrimi
se uita cãtre cer ºi zicea:
– De ce Doamne? De ce ai luat-o chiar pe ea? Trebuia sã mã iei
pe mine, nu pe ea.
69
Dar în zadar, Ioana nu se mai sculase, aºa cã Petru alãturi de

fiul sãu o îngropã pe biata soþie ºi mamã ºi-ºi continuaserã viaþa.
Pe zi ce trecea, Vasile, nume pus de Petru, creºtea. Petru fiind
un tatã afectuos îl îngrijea, dar timpul trecea ºi Vasile creºtea.
Într-o zi Vasile, dupã mintea lui de copil mic ce-o avea se dusese
în grajd, dezlegã un bou, se urcã pe el ºi tot înainte. Nãzbâtia lui
Vasile l-a fãcut pe Petru sã se înfurie ºi Vasile fusese pedepsit sã
stea în casã ºi sã spargã un car de nuci pentru mãtuºa Mãrioara,
mãtuºa bãtrânã ºi acrã a lui Nicã.
Vasile a crescut, iar într-o zi de toamnã, Petru îl chemase pe
Vasile în casã ºi îi spuse:
– Dragul meu Vasile, azi eu am sã mor, dar tu sã ai grijã de
casã ºi sã-þi gãseºti o nevastã care sã te iubeascã ºi sã trãiþi fericiþi.
Vasile fãcu o datã din cap fãcându-l pe tatãl sãu sã înþeleagã cã
i-a ascultat ultimele cuvinte ºi le-a luat în seamã. Mai trecu ceva
timp ºi Petru murise. Lui Vasile nu-i venea sã plângã, dar o lacrimã
tot atinsese fruntea rece a lui Petru.
Îl îngropase pe tatãl sãu în grãdina casei ºi se duse în casã sã
mãnânce ºi sã se culce.
Timpul trecea iar Vasile devenea matur, dar ºi un om sãrac. În
tot acest timp Vasile nu a mai fãcut nimic, dar stãtea în casã ºi se
gândea dacã va avea o nevastã frumoasã, dacã îl va iubi nevasta ºi
dacã vor avea mulþi copii. Trezindu-se la realitate vãzu cã rãmase
fãrã nimic. În momentul acela îºi dãdu seama cã este un om sãrac.
Nu-i convenea acest lucru, aºa cã plecã de acasã. Iarna fusese
aproape iar Vasile al nostru tocmai a plecat de acasã. Pe drum tot
se gândea cã, chiar dacã era un om sãrac, este un om frumos ºi
poate o fatã din câte existã pe Pãmânt tot îl va alege.
Desigur cã iarna îl prinsese pe Vasile, dar cu mult noroc el
vãzu o peºterã. Intrã acolo ºi îngheþând de frig fãcu focul, ºmecherie
învãþatã de la tatãl sãu. Într-un timp adormi ºi visa cã era într-o
camerã goalã, iar tatãl sãu veni la el ºi-l întrebã:
– Vasile, mi-ai promis cã o sã ai grijã de casã, nu sã o laºi fãrã
nimic!
70
– Tatã, regret acest lucru, ºtiu cã am fost un prost, dar acum

nu mai pot face nimic, doar dacã voi gãsi o femeie cu care sã mã
cãsãtoresc.
– Cine crezi cã se va cãsãtori cu tine, dacã nu ai casã?
Vasile se trezi din vis ºi auzi ceva afarã. Ieºi afarã sã vadã ce
este ºi când colo, era o fatã atât de frumoasã încât ochii lui Vasile
mureau dupã ea. O duse înãuntru ºi o puse lângã foc, iar fata îºi
revenise. Îi explicã lui Vasile cã ea era o prinþesã ºi cã a fugit de
acasã. Vasile o ascultã ºi uimit de frumuseþea ei nu îºi putea lua
ochii de la ea. Prinþesa nu spuse nimic, dar în inima ei se aprinse
o iubire. Dupã un timp, prinþesa îl întrebã pe Vasile de ce a ajuns
aici, iar el îi explicase. Lui Vasile îi veni în gând sã o convingã pe
prinþesã sã meargã acasã, cã poate aºa va primi ºi el niºte bani,
dacã nu mâna prinþesei. Plecarã amândoi prin zãpadã ºi ajunserã
la castelul prinþesei. Când o vãzu regele pe fiica lui, o sãrutã ºi o
întrebase cine e flãcãul ãsta frumos care a adus-o acasã. Ea i-a
spus doar cã îl iubeºte ºi cã vrea sã se cãsãtoreascã cu el. Aºa cã
regele acceptã cererea copilei sale ºi fãcu o nuntã mare.
Aºa cã Vasile cel sãrac este acum foarte bogat, dar pe el nu-l
intereseazã asta, ci ochii senini ºi copilãroºi ai fetei...
71
De pe la liceu…
Cosmin Ruja*
Parcã ºi acuma vãd cum am început clasa a – IX –a la liceul

CFR din Arad. M-am dus dimineaþa la ora 10, eu, mama ºi
unchiul meu. Am stat puþin în faþa ºcolii ºi apoi am intrat în
curte. Toatã curtea a fost plinã de copii, nu am cunoscut pe
nimeni. Am stat puþin în curte, apoi toate clasele de a noua au
fost chemate în cantina ºcolii. Ionescu, profesorul de sport a
þinut un discurs plictisitor ºi dupã aceea dirigintele ne-au
chemat în clasele noastre.
Clasa mea era la etajul doi, pe colþ ºi abia am putut intra pentru
cã uºa era blocatã de pãrinþi. Ne–a predat cãrþile încã din prima
zi, la fel ºi orarul, ºi din urmãtoarea zi am mers de la opt pânã la
trei. Zi de zi...
Mi-a trebuit cam douã sãptãmâni sã mã obiºnuiesc cu colegii
ºi sã ies ºi eu pe afarã pentru cã de dimineaþã cum ajungeam la
ºcoalã nu mã sculam de pe scaun pânã la sfârºitul orelor. Dar m-
am acomodat cu colegii, cu profesorii ºi totul a fost bine.
Se apropie balul bobocilor, bineînþeles cã nu voi participa,
dar într-o zi mã trezesc cã mã cheamã unul dintr-a XI-a B afarã. EU
mã întrebam de unde mã mai cunoaºte ºi ãsta. ªi atunci se
prezentã: Mã cheamã Adi, fac naveta cu taicã-tu ºi a spus sã am
grijã de tine, dacã ai ceva probleme sã îmi spui... I-am spus cã
pânã în acel moment totul era perfect ºi mi-a dat numãrul lui de
telefon.
* Absolvent al ªcolii Generale din Birchiº.
72
Dar de acum vine greul. Diriginta mea este profesoarã de

românã ºi vã spun sincer cã ne-a pus gând rãu. Ne pune sã citim,
ne pune sã citim, ne pune sã citim, ne pune sã citim... prost obicei.
Sã vedeþi cum era sã rãmân corigent la istorie pe primul
semestru. Doamna profesoarã ne-a spus cã dãm lucrare, ne-a spus
din ce dãm. Eu sã învãþ? M-am pus, mi-am fãcut vreo trei fiþuici. La
test surprizã: nu am putut miºca nimic pentru cã dacã ne prindea
ne dãdea nota unu ºi ne asculta în fiecare orã. Decât sã iau unu
mai bine iau trei... Aºa ºi a fost, nu am scris nimic, am luat nota
trei. Nu am spus la nimeni, dar când a vãzut tata catalogul, nu vã
mai povestesc...
Când am dat urmãtorul test, am rupt þeava de la hol, sperând
cã aºa nu mai dãm test. Toatã clasa a fost plinã de apã, dar nu am
chemat instalatorii pânã nu s-a sunat de orã. Au venit, au început
sã taie cu flexul, dar tot am dat test. De abia am luat un amãrât de
ºase ºi media a ieºit (cu greu) cinci. Douã sãptãmâni a tot curs apã
pe parchet de pe hol ºi a rãmas o patã de a trebuit sã zugrãvim
clasa.
În al doilea semestru am avut probleme cu doamna profesoarã
de mate. E cea mai exigentã profesoarã dintre toate cu care am
fãcut eu ore. Ne-a dat un test neanunþat ºi a spus cã ne putem mãri
nota dacã facem niºte exerciþii. M-am pus ºi am fãcut 15 exerciþii
ºi nici mãcar nu mi-a dat un punct... Ba era sã-mi scadã ºi nota la
purtare pentru cã am comentat prea mult.
Dar cel mai rãu este la sport. Profesorul e dur ºi slobod la
vorbã... A trebuit sã dãm probã pentru notã din gimnasticã. Peste
cap m-am întors cum m-am întors, dar nu am putut sta în cap. Am
avut noroc pentru cã nu am fãcut în salã ºi în sãptãmâna în care am
dat proba numai în cap am stat de mã durea gâtul. ªi am reuºit
pânã la urmã. Uf! În gimnaziu abia aºteptam orele de sport...
Eh! Dar pânã la urmã va trece ºi perioada asta... Acum mã
consolez cu vacanþele. ªi mã trezesc cu mare groazã dimineaþa,
de teama unui trei... la cine ºtie ce materie... ºi mã gândesc la tata
care are obiceiul sã treacã mereu pe la ºcoalã ºi care nu mã va
ierta...
73
Povestea unui þãran

Cosmin Tanislav, clasa a VII-a
Într-un sat de pe Valea Mureºului trãia odatã un om bun,

cunoscut de toatã lumea din sat ca fiind cinstit ºi harnic.
El mai avea o nevastã care îl ajuta la toate treburile. Erau
numai ei doi într-o casã, nu aveau nici un copil. Amândoi mergeau
pe câmp ºi lucrau pãmânturile. Nimeni din sat nu avea bucate cum
aveau ei. Nu erau bogaþi, dar nici sãraci, trãiau bine. Pe lângã casa
lor aveau multe animale, ca de pildã porci, vaci, pãsãri, doi cai, de
toate.
Cei din sat îi mai ajutau la munci mai grele dar nu puteau sã
vinã în fiecare zi sã îi ajute, dar în schimb mergeau ºi ei doi ºi mai
ajutau oamenii. Femeia se tot gândea la copii. Tot îi spunea
bãrbatului cã ea nu are nici un copil lângã ea. Bãrbatul nici nu
vroia sã audã de aºa ceva, dar femeia suferea când vedea alþi copii.
Îi venea sã strângã-n braþe câte unul, dar tot nu îi alina durerea ce
o avea în suflet deoarece nu era copilul ei, nu era sânge din sângele
ei, simþea altceva. Într-o bunã zi, femeia îl chemã în casã pe bãrbat
ºi începurã iarãºi sã vorbeascã despre copii. Pânã la urmã bãrbatul
acceptã ºi el sã aibã un copil pe care sã-l iubeascã, un copil la care
sã þinã, sã aibã ºi el un urmaº la care sã îi lase toatã moºia lui,
munca lor de o viaþã întreagã la care a muncit ºi a trudit atâta.
Într-o bunã zi veni pe lume o minune, un bãiat. Copilul era
frumos. Timpul trecea ºi el creºtea din ce în ce mai mare. Cu cât
el creºtea mai mare, pãrinþii lui se fãceau mai bãtrâni. A crescut ºi
acum va trebui sã meargã la ºcoalã. El mergea la ºcoalã ºi era
primul din clasã, învãþã foarte bine. Pãrinþii erau mândri de el.
74
Profesorii îl lãudau peste tot în ºcoalã, cât de bine învãþa. Bãiatul

îºi ajuta pãrinþii la toate treburile. El îºi fãcea timp ºi pentru a-ºi
ajuta pãrinþii ºi pentru lecþii ºi joacã. Lui îi plãcea mult matematica.
Era vãzut cu ochi buni de profesoarã. El vroia sã devinã profesor
de matematicã. Mai fãcea ºi exerciþii suplimentare pe lângã temele
ce i le dãdea profesoara. Cu el în clasã erau ºi niºte copii bogaþi
care se considerau bãieþi de oraº ºi îl fãceau „þãran”, dar el îi ierta
deoarece ºtia cã toþi sunt egali, îi ierta pentru cã avea o inimã
bunã. Îºi mai ajuta colegii care nu ºtiau matematicã, era sufletist.
Când a împlinit cincisprezece ani, pãrinþii lui i-au pregãtit un tort
mare. El a invitat niºte prieteni ºi au petrecut o searã de neuitat.
A doua zi, le-a mulþumit pãrinþilor pentru surpriza fãcutã. Anii tot
au trecut ºi el tot a crescut. La douãzeci de ani era un bãrbat în
toatã regula. Aproape cã a terminat ºcoala ºi va deveni profesor
de matematicã, dar lui nu îi plãcea doar matematica, îi mai plãcea
limba românã ºi alte materii. Pãrinþii lui deveneau tot mai bãtrâni
dar el devenea tot mai mare. În ultimul timp el se ocupa numai de
ºcoalã ºi pe pãrinþii lui nu i-a mai întrebat cum stau cu sãnãtatea.
Pe mama lui a apucat-o boala, nu era grav, dar destul de rãu ca sã-
i înrãutãþeascã viaþa. El chiar atunci terminase studiile ºi primise
diploma ºi îºi gãsi un loc de muncã. Slujba aceea era într-un alt sat,
mult mai departe decât satul lui natal. Nu a stat mult pe gânduri ºi
a decis sã plece. Era cincisprezece septembrie ºi trebuia sã plece,
era început de an ºcolar. Mama lui a fost cea care a suferit cel mai
mult din cauzã cã a plecat. ªapte zile, zi ºi noapte, a fost tristã cã
bãiatul ei cel scump ºi drag a plecat de lângã ea. Bãtrâna spera cã
el va sta toatã viaþa lângã ea, pânã la ceasul cel din urmã. El era
fericit cã a reuºit sã devinã ce ºi-a dorit cel mai mult, a ajuns
profesor de matematicã. El nu ºtia cã mama lui plânge dupã el.
Fiind ocupat cu treburile, el nu ºi-a mai vizitat un timp pãrinþii. La
un moment dat a ajuns sã treacã pe la ei, dar a fost o vizitã scurtã.
Tânãrul profesor a întâlnit o fatã frumoasã cu care s-a cãsãtorit. S-
au mutat amândoi la o casã din satul în care preda. Casa era
frumoasã ºi mare. Dupã un timp a primit o scrisoare în care scria
75
cã mama lui murise. S-a întristat foarte rãu ºi a regretat cã nu ºi-a

mai vizitat pãrinþii. Atunci a încercat sã îºi repare greºeala ºi a
început sã meargã la tatãl lui în fiecare week-end. Când venea pe
la el îi aducea de toate, dar tatãl bãtrân ºi singur avea nevoie doar
de el.
Dupã un an soþia i-a dãruit un fiu. Ei l-au botezat Andrei. L-au
botezat la bisericã ºi au fãcut un botez mare. A crescut ºi Andrei
trebuia sã meargã la ºcoalã. Învãþa ºi el foarte bine, semãna cu
tatãl lui. Bunicul era foarte mândru de nepotul sãu, dar nu s-a
bucurat mult timp, deoarece l-au cuprins bãtrâneþile cele adânci ºi
a murit ºi el. I-a pãrut rãu bãiatului cã i-a murit tatãl, doar pe el îl
mai avea. De acum nu mai putea sã plângã în braþele nimãnui, nu
mai putea sã cearã sfaturi înþelepte, trebuia sã uite cã... a fost
copilul cuiva ºi sã aibã grijã de propriul lui copil... sã îl înveþe sã se
descurce pentru ca în momentul în care îl va lãsa, fãrã sã vrea,
singur, sã îi simtã lipsa mai puþin decât îi simte el, nemaipomenitul
profesor de matematicã, lipsa tatãlui sãu...
Sfârºitul iernii
Cosmin Tanislav, clasa a VII-a
Mulþi copii abia aºteaptã ca iarna sã se termine pentru cã ei s-

au sãturat de bulgãri ºi de sanie…
Alþii vor sã vinã primãvara deoarece aerul se încãlzeºte ºi nu

se mai îmbolnãvesc ca sã fie nevoiþi sã stea în casã.
Unii, printre care mã numãr ºi eu, vor sã nu se termine

deoarece ei ºtiu sã se distreze.
76
Alþii merg la munte ºi acolo schiazã, se dau cu bobul, cu sania

ºi cu snowboard-ul ºi doresc ca iarna sã nu se mai termine
niciodatã…
La noi în sat, anul acesta, nu a fost iarnã, a nins numai o zi ºi

zãpada a þinut douã ºi nu ne-am putut bucura de ea aºa cum am
vrut noi, dar alþii vor ca iarna sã se termine cât mai repede ºi sã
vinã primãvara ºi acest lucru mã supãrã foarte tare. Mie îmi place
iarna. ªi încã îmi place foarte mult… E extraordinarã senzaþia pe
care o ai când cobori cu sania în vitezã de pe dealurile albe. E
superrr sã baþi fetele cu bulgãri de zãpadã ori, din contrã, sã fii
cavaler ºi sã le salvezi de colegii tãi care le pun gând rãu în fiecare
pauzã... ªi apoi sunt obiceiurile noastre. De ani de zile merg cu
Steaua sã vestesc naºterea lui Iisus Hristos... Oamenii fac colaci,
cârnaþi ºi ne primesc cu voie bunã. Iarna doar, bunicul are timp sã
îmi spunã poveºti de când era el tânãr. Îmi place sã-l ascult din
cauzã cã pare a fi os din osul lui Creangã: ºtie povesti un lucru
banal cu atâta umor încât e imposibil sã nu râzi. ªi numai iarna
îndeamnã la vis, la plãmãdirea unei lumi aparte, a copiilor veseli ºi
roºii în obraji ca macii din lanul cu grâu. Doar iarna poþi spera cã
va veni tiptil, dupã ce purpuriul cerului va invada pãmântul, Crãiasa
Zãpezilor... doar iarna....
Nu spun cã primãvara nu este frumos, toþi pomii încep sã
înfloreascã, soarele strãluceºte tare, florile încep sã îºi împrãºtie
miresmele în lume, înfloresc ºi ghioceii ºi brânduºele... dar parcã
primãvara nu are acelaºi farmec, nu are atâta poezie ca ºi anotimpul
alb... nu are atâta dulce tristeþe... Primãvara nu pot sã vãd umbrele
blânzilor mistreþi prin pãdure, ori a cãprioarelor, nu pot sã aud
urletul lupilor când luna plinã aruncã limbi albastre peste zãpadã...
Mulþi copii aºteaptã primãvara, dar eu mã întristez... nu voi

mai auzi povestea ºoptitã de o frumoasã Crãiasã a zãpezii...
77
Valea Þestoaselor
Vasile Rus, clasa a VII-a
De o bucatã de vreme, Prietenii Pãdurii visau la felul în care

îºi vor petrece vacanþa pe Valea Þestoaselor.
Veni ºi timpul de plecare. Dar, nici nu ajunserã bine pe Valea
Þestoaselor cã prietenul lor, bunul rege Carapace, le ºi împãrtãºi
grijile ºi necazurile sale:
– Ah, scumpii mei prieteni, vai, e îngrozitor! Motanul cel grãsan
vrea sã construiascã în aceastã vale superbã o centralã nuclearã.
În acea clipã, pãmântul a început sã se cutremure.
Cip ºi broaºtele þestoase au fost rãsturnaþi ºi un nor gros de
praf se ridicã deasupra lor. Din norul de praf a ieºit Motanul cel
gras ºi armata lui de castori, gata sã distrugã valea.
– Carapace! strigã Motanul. Sã faci bine sã-þi iei supuºii ºi sã
pleci pânã nu e prea târziu!
– Niciodatã! strigarã þestoasele din garda regelui. Cip îºi fãcu
repede un plan ºi zise:
– Motane, ce-ai zice sã punem un pariu? Sã te iei la întrecere
cu regele Carapace ºi dacã învingi, faci ce vrei, iar dacã învinge
regele vei pleca de aici pentru totdeauna.
– Accept pariul, zise Motanul.
În sfârºit s-a dat startul. Motanul a plecat ca fulgerul. Iar
regele Carapace a rãmas în urmã. Motanul ºi-a pus oamenii sã-
l împiedice pe regele Carapace sã câºtige cursa. Cip îl încuraja
pe rege. Supuºii Motanului l-au pãcãlit pe regele Carapace sã o
ia pe podul cel lung de lemn, iar supuºii Motanului au tãiat
frânghiile cele groase care þineau podul sã nu se prãbuºeascã.
78
Regele a cãzut în apã ºi Cip dupã rege. Dar noroc cã Cip era în
maºinã ºi maºina nu s-a scufundat.
Cip l-a vãzut ºi pe rege ºi de abia l-a putut prinde de mânã.
Pânã la urmã l-a tras în maºinã. Au plutit pe apã mult timp pânã ce
a venit un vultur uriaº ºi a prins maºina cu ghearele lui lungi, groase
ºi ascuþite. Vulturul a început sã se ridice tot mai sus cu maºina în
care erau Cip ºi regele Carapace. Motanul aleargã spre linia de
sosire, credea cã a câºtigat cursa. Dar Cip desfãcând capota maºinii,
reuºirã sã pluteascã pânã la linia de sosire. Motanul alerga. Pânã
la urmã, a ajuns ºi Motanul.
Ei erau deja acolo ºi se bucurau de victorie!... Doar reuºirã sã
salveze Valea Þestoaselor!
79
Ameninþarea cu arme în cartiere

Emanuel Vasile Tomoni, clasa a VI-a
Totul a început când oamenii au creat armele. La început erau

armele o sursã de apãrare care de la bucãþi de cremene ascuþite
au ajuns la suliþele din lemn ºi bucãþi de lemn ascuþite... erau în
aºa fel cioplite încât, când le aruncai în þintã, se întorceau înapoi în
mâna ta... Aceastã bucatã de lemn se numea bumerang, de la
bumerang s-a ajuns la sãgeþi. Apoi s-au creat armurile de fier ºi
scuturile. De la arcuri cu sãgeatã s-au creat apoi pistoalele... cel
puþin, eu aºa cred...
Puºtile ºi pistoalele mergeau cu praf de puºcã, apoi s-au
descoperit cremenile. Oamenii foloseau armele pentru dueluri,
se duelau cu pistoale ca sã îºi recapete onoarea sau când erau
provocaþi. Duelul se þinea pânã la moarte.
Oamenii mai foloseau armele ca sã se protejeze de tâlharii pe
care îi întâlneau în drumul lor, care voiau sã îi jefuiascã.
ªtiinþa s-a dezvoltat; s-au creat arme noi precum tunurile sau
catapultele sau caprele. Tunurile au fost concepute pentru a trimite
bile de fier explozive. În armatã inamicã tunurile puteau fi din fier
sau din lemn. Tunurile din lemn nu erau prea rezistente la ºase,
ºapte trãsuri se dezmembrau ºi nu se mai puteau folosi.
Caprele au fost concepute pentru a sparge uºile din lemn ºi a
pãtrunde în cetate.
Catapultele au fost concepute pentru a sparge pereþii puternici
din cetate sau tunurile castelelor.
Ele funcþioneazã pe bazã de bolovani ca muniþie. Cu mult timp
înainte s-au creat tancurile. Sunt uriaºe ºi nu merg pe roþi, ci merg
pe ºenile. Au un tun micuþ care trage cu explozibil. Tancul este
blindat ºi are o trapã prin care se intrã ºi se iese pe el afarã. Lângã
80
trapã - mitraliera. ªtiinþa evolueazã, aºa cã s-au creat minele, adicã

niºte explozibile de micã lungime. Ele sunt puse pe niºte terenuri
de aceea ºi-au cãpãtat numele de terenuri minate. Sunt folosite ca
capcane: când calci pe ele explodeazã.
Apoi s-au creat avioanele care aveau rachete. Apoi s-au format
bombele cele mai periculoase.
În ziua de azi armele sunt folosite de poliþiºti, de vânãtori sau
de cei care au permis de port armã.
În cartier armele zâmbesc crunt în felinare din mâna fiecãrui
borfaº. Rãzboaie mai sunt... de cartier. Ticãloºii se bat pentru arme,
droguri ºi cartiere. În rãzboaiele iscate în cartiere intervine poliþia
ºi aºa se impune liniºtea. Dar pentru prea puþin timp.
Din pãcate... ºtiinþa evolueazã... savanþii descoperã mereu câte
o armã...
81
Crãciunul...
Ionela Tomoni, clasa a VI-a
… Astãzi e ajun, e bine, ºi totuºi am o senzaþie cã efectiv tot ce

fac ºi tot ce mi se întâmplã e pe dos; distrug tot ce ating ºi îi rãnesc
pe oamenii la care þin. Vreau sã mã schimb. Vreau o minune…
Sincer, astãzi ar trebui sã fie o zi fericitã ºi am de gând sã o fac

aºa.
Voi face câte o surprizã fiecãrui membru al familiei ºi amicilor

mei. Le voi vorbi frumos, le voi spune poveºti cu Ilene Cosânzene
ºi Feþi Frumoºi... voi inventa o poveste specialã pentru sora mea
mai mare care deja ºtie toate poveºtile din lume... le voi spune cã
îmi sunt dragi, iar fratelui meu îi voi da din dulciurile mele...
E ajun! ªi am nevoie de o minune. Dar azi nu mai cad minunile

din cer... va trebui sã fac eu o minune... va trebui sã aduc eu
bucurie... voi strânge un grup de copii ºi vom merge la colindat...
trebuie sã vestim bucuria naºterii unui prunc deosebit... a unui
Fãt-Frumos... a cãrui Ileanã Cosânzeanã (cosângeanã aº spune mai
degrabã) sunt eu... ºi el... ºi ea... ºi voi... toþi cei ce purtãm numele
de creºtini...
E searã… a venit ºi Moºul. Ne-a dat dulciuri ºi brad ºi iarnã ºi

bucurii... ne vom aºeza în faþa ºemineului privind vãpãile focului
care se vor oglindi în ochii noºtri, iar apoi mama ne va spune cã e
cel mai frumos Crãciun...
Cuprins
În loc de prefaþã
MUZE LIPOVANE ...................................................................3
Secolul XXI (Nataºa Roman) ............................................. 4
Impresii (Nataºa Roman) .................................................. 5
Din trecut (Nicoleta Alina Dumitrache) ........................... 8
Pe drumul credinþei (Voica Vanu ) ...................................9
Mâþu (Voica Vanu ) ..........................................................10
Poveste (Voica Vanu ) ....................................................... 12
Capitolul I
JOCUL DE-A POEZIA... ....................................................... 13
Vara (Gianina Adomnicãi, clasa a VI-a) ............................ 15
Sfatul Legumelor (Gianina Adomnicãi, clasa a VI-a) ..... 15
Culorile (Gianina Adomnicãi, clasa a VI-a) ...................... 16
Iarna (Andreea Ciulea, clasa a VI-a) ................................ 17
Dacã (Alexandru Dascãlu) ............................................... 18
Pierdere (Alexandru Dascãlu) ......................................... 18
Iarnã din nou (Rahela Drãgan, clasa a VIII-a) ................. 19
Aproape iarnã (Gianina Jecalo Iovãnescu, clasa a VIII-a).. 19
Copilãria (Gianina Jecalo Iovãnescu, clasa a VIII-a) ....... 20
Viaþa (Gianina Jecalo Iovãnescu, clasa a VIII-a) ................ 20
Început ºi sfârºit (Gianina Jecalo Iovãnescu, clasa a VIII-a) ..... 21
CUPRINS
Cuvânt înainte (Gianina Jecalo Iovãnescu, clasa a VIII-a) .. 22

Trandafirii (Claudia Mãrãºescu, clasa a VI-a)................. 23
Crinul (Claudia Mãrãºescu, clasa a VI-a) ........................ 23
Taina mãrii (Claudia Mãrãºescu, clasa a VI-a) ............... 23
Raza de lunã (Claudia Mãrãºescu, clasa a VI-a).............. 24
Înviere (Fedor Miculaiciuc, clasa a VII-a) ....................... 24
Mama (Ioana Miculaiciuc, clasa a VI-a) .......................... 25
Mama (Ana Maria Tomoni, clasa a VIII-a) ....................... 25
Omul (Emanuel Tomoni, clasa a VI-a) ............................. 26
Noaptea (Daciana Trif, clasa a VIII-a) .............................. 26
Primãvara (Vãlean Larisa, clasa a VI-a) .......................... 26
Capitolul II
SÃ FIE (DE) POVESTE? ....................................................... 27
Fata morarului (Geanina Adomnicãi, clasa a VI-a) ........29
Peripeþiile lui Melody (Geanina Adomnicãi, clasa a VI-a) .... 31
Bunicul (Maria Ardelean, clasa a VII-a) ......................... 37
Tudor Jianu (Marian Ardelean, clasa a VII-a) ................39
Cavalerul fantomã (Claudia Bãlan, clasa a VI-a) ........... 42
Elina (Claudia Bãlan, clasa a VI-a) ..................................44
O zi prin pãdure (Paul Blejan, clasa a VII-a) ..................45
Cãlãtoria (Andreea Ciulea, clasa a VI-a) ......................... 47
Prinþul ºi gãina (Rahela Drãgan, clasa a VIII-a) ............. 49
Regele Pisicã (Emanuela Gogoriþã, clasa a VII-a) ........... 51
Împãratul ºi cei 10 copii (Raluca Ignuþa, clasa a VII-a) ..53
Copilãria (Geanina Iovãnescu, clasa a VIII-a) ................. 55
Toamna a sosit... (Claudia Mãrãºescu, clasa a VI-a) ....... 56
Bestia din pãdure (Eduard Sebastian Medre, clasa a VIII-a) ..... 57
Nunta în Maramureº (Ana Miculaiciuc, clasa a VI-a) ... 60
Maºina timpului (Fedor Miculaiciuc, clasa a VII-a) ........62
Bunica mea (Ioana Miculaiciuc, clasa a VI-a) ................. 64
Cu flori pe parchet (Mãdãlina Ioana Petreuº) ................. 65
84
Povestea copilului sãrac (Ionuþ Popa, clasa a VII-a) .......67

De pe la liceu… (Cosmin Ruja) ....................................... 71
Povestea unui þãran (Cosmin Tanislav, clasa a VII-a) ....73
Sfârºitul iernii (Cosmin Tanislav, clasa a VII-a) .............75
Valea Þestoaselor (Vasile Rus, clasa a VII-a) ..................77
Ameninþarea cu arme în cartiere
(Emanuel Vasile Tomoni, clasa a VI-a) ..................79
Crãciunul... (Ionela Tomoni, clasa a VI-a) ......................81
85

Pe Urmele Ciresarilor 2009

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Pe Urmele Ciresarilor 2009

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Pe urmele cireºarilor

culegere de creaþii literare

Selecþia textelor: profesor Carina Anca Ienãºel

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României

IENÃªEL, CARINA ANCA

În lumea în care trãim

* Studentã, membrã a Cenaclului „Muza” din Lipova.

Cred cã de când ne naºtem ºi pânã sunã ultimul clopoþel al

despre Nico ºi Robert cã sunt un fel de lideri ai clasei care

despre ea când am vãzut cât de surprinzãtoare, de bine voitoare a

Nicoleta Alina Dumitrache*

* Studentã a Universitãþii „Aurel Vlaicu”, Arad.

Lângã o cruce de piatrã aplecatã într-o parte de trecerea anilor,

paºi, mare nãcaz ºi uite cã popa se apropie cu „Mirul” ºi în mânã þine

N-a mai plouat de dinainte de Sfântul Ilie. Soarele stãpâneºte

rãcoare. Acuma o prins-o obosala, dã mãrunt din buzã ºî zâce: „Dã-

casei se deschide ºi în prag apare moºu Pãtru cu ochii þintã la

Culeasã de la Lolis Valeria, Lunca Moþilor

Jocul de-a poezia...

Gianina Adomnicãi, clasa a VI-a

Cu trandafiri în pãru-i de abanos

Gianina Adomnicãi, clasa a VI-a

Într-un coº frumos

Zice mãrul cãtre parã:

Zice pruna cãtre caisã:

– Vreau sã joc, surioarã dragã

ªeful merelor ºi ºefa

ªi isonul parcã-l þine

Gianina Adomnicãi, clasa a VI-a

Fiecare anotimp are o culoare,

Vara e roºie ca focul,

Ziua în care m-am nãscut era albastrã

Iar astãzi e gri în juru-mi ºi vântul

Andreea Ciulea, clasa a VI-a

* Absolvent al ªcolii Generale din Birchiº.

Iarnã din nou

Rahela Drãgan, clasa a VIII-a

Fulgii-mi bat în geamuri

Gianina Jecalo Iovãnescu, clasa a VIII-a

Într-o toamnã de mãtase

Satul a-mbrãcat rugina,

Cu flori albe, dar de gheaþã

Gianina Jecalo Iovãnescu, clasa a VIII-a

Gianina Jecalo Iovãnescu, clasa a VIII-a

Zidul de care te loveºti

Izvorul din care bei

Blestemul care te leagã

ªi iubirea ce aripi îþi pune pe umeri

Gianina Jecalo Iovãnescu, clasa a VIII-a

El viaþã ne-a dat

Înc-un punct pe o coalã,

Gianina Jecalo Iovãnescu, clasa a VIII-a

Trãieºti în lumi fantastice

Trãieºti aproape de ai tãi

Trãieºti în clipe atât de rare

Trãieºti bucurându-te de darul lui Dumnezeu

Trãieºte cãlãtorind prin toate tunelele

Frumoºii trandafiri pe care-i creºte

Dar care om mai stã de socoteºte

Ziua plinã s-a aºternut peste mare,

– Cine vine ºi-mi tulburã liniºtea, spune-mi?

Floriile vin sã adune

Fedor Miculaiciuc, clasa a VII-a