1.

CLASIFICAREA MUȘCHILOR SOMATICI

Miologia este partea anatomiei care are ca obiect studiul mușchilor și al tuturor
formațiunilor anexate lor, descrie particularitățile generale ale mușchilor și
activitatea lor biomecanică în cadrul aparatului locomotor.
Sistemul muscular reprezintă totalitatea mușchilor din organism.
După tipul de țesut component, localizarea și rolul îndeplinit mușchii pot fi:
a. Somatici (formează musculatura scheletală și sunt alcătuiți din țesut
muscular striat scheletic);
b. Viscerali (formează musculatura viscerală și sunt alcătuiți din țesut muscular
neted).
Un tip aparte de mușchi este miocardul, mușchiul inimii, alcătuit din țesut
muscular striat cardiac. Musculatura somatică asigură mișcările voluntare, postura,
echilibrul, mimica, tonusul muscular.

După dimensiunea predominantă mușchii pot fi:

a. Mușchi lungi (tricepsul femural);
b. Mușchi lați (marele lat abdominal);
c. Mușchi scurți (palmari);

După formă mușchii pot fi:

a. Fusiformi (bicepsul brachial);
b. Patrulateri (marele dorsal);
c. Trapezoidali (trapez);
d. Circulari (orbicular al buzelor).

O altă clasificare se poate realiza după numărul capetelor de origine, ceea ce

determină denumirea mușchiului:

Bicepsul- două capete de origine;

Tricepsul- trei capete de origine;
Cvadricepsul – patru capete de origine.
După mișcarea pe care o execută :
a) Flexori și extensori;
b) Pronatori și supinatori;
c) Adductori și abductori;
d) Ridicatori și coborâtori;
e) Opozitori și repozitori;
f) Rotatori.

După planul de situare:

1. Superficiali;
2. Profunzi.

După numărul de articulații în care acționează:

1. Nearticulari (diafragma);
2. Monoarticulari (maseterul);
3. Biarticulari (tricepsul brahial);
4. Poliarticulari (flexorul profund ai degetelor).

2. TIPURILE DE CONTRACȚII MUSCULARE

Proprietatea specifică mușchilor este contractilitatea. Contractilitatea

constă, în general, în scurtarea mușchiului atunci când asupra lui
acționează un excitant. În timpul contracției musculare, în fibrele
musculare au loc procese chimice în urma cărora se eliberează energie.
Cea mai mare parte din energia eliberată se transformă în căldură, iar o
mica parte se transformă în energie mecanică. În fiziologie, prin
contracție musculară, nu se înțelege obligatoriu scurtarea mușchiului,
ci producerea unei tensiuni interne. În contractile musculare se produc
schimbări ale tonusului muscular și ale lungimii mușchiului.

Din acest punct de vedere se disting două tipuri de contracții:

 1. Contracții izotonice
Tensiunea rămâne neschimbată, mușchiul se scurtează. Aceste contracții
sunt caracteristice musculaturii membrelor.

2. Contracții izometrice
Lungimea mușchiului rămâne constantă, tensiunea crește, iar aceste
contracții sunt caracteristice musculaturii posturale.
După modul de acțiune și numărul stimulilor contracțiile pot fi de tip secusă și
contracție tetanică.
Secusa este contracția musculară simplă, produsă prin aplicarea unui stimul unic
cu intensitate prag. Secusele se produc rar în organism, de exemplu frisonul, care
este o succesiune de secuse.
Contracția tetanică este contracția normală care apare ca rezultat al aplicării
unei succesiuni de stimuli asupra mușchiului.

Manifestările contracției musculare sunt:

a. Mecanice
Cele mai evidente manifestări mecanice ale mușchilor sunt mișcările.
Mușchiul este capabil să transforme energia chimică în energie mecanică.

b. Electrice
Manifestările electrice sunt reprezentate de depolarizarea și repolarizarea ce
au loc la nivelul sinapselor dintre neuronul motor și fibrele musculare, placa
motorie.

c. Termice
În timpul contracției musculare, se produce o mare cantitate de energie din
care o parte este transformată în lucru mecanic necesar mișcării, iar restul în
energie calorică. La temperaturi scăzute crește ritmul termogenezei prin
creșterea tonusului muscular și prin apariția frisoanelor.
3. ARTICULAȚIA TEMPOROMANDIBULARĂ

Articulația temporomandibulară leagă mandibula de baza craniului. Face

parte din aparatul dentomaxilar, conclurează la îndeplinirea unor importante
funcții cum sunt: digestia bucală, fonația, deglutiția și constituirea
fizionomiei umane. Articulația temporomandibulară este o articulație
condiliană.

SUPRAFEȚELE ARTICULARE

De partea temporalului avem fosa mandibulară și tuberculul articular. Fosa

mandibulară se prezintă ca o depresiune semi-elipsoidală, este împărțită în
două porțiuni: una anterioară, dependentă de scuama temporalului, și alta
posterioară, dependentă de porțiunea timpanică a temporalului. Bolta fosei
mandibulare este foarte subțire, fapt ce explică posibilitatea lezării ei.
Tuberculul articular se prezintă ca o proeminență situată înaintea fosei
mandibulare. Este acoperit de un strat subțire de fibrocartilaj, în timp ce
fundul fosei mandibulare este acoperit numai de periost.
De partea mandibulei se găsește capul mandibulei de formă elipsoidală,
având două axuri.
Discul articular, este un fibrocartilaj dezvoltat între suprafețele articulare
cu scopul de a stabili concordanța dintre acestea. El este de formă eliptică,
mai gros la periferie și mai subțire în partea centrală. Prezintă o față
interioară concavă ce corespunde convexității capului mandibular și una
superioară de forma literei S culcate pe secțiune sagitală. În diferite mișcări
ale mandibulei, discul articular însoțește capul mandibulei, fapt explicat prin
aceea că raporturile lui sunt mai strânse cu acest segment decât cu fosa
mandibulară.

MIJLOACELE DE UNIRE
 Capsula are forma unui manșon dispus împrejurul articulației, este formată
din două feluri de fibre: unele lungi, întinse de la mandibulă la temporal, și
altele scurte, de la temporal la periferia discului. Capsula este mai subțire și
mai laxă anterior și mai groasă posterior. Pe lângă fibrele conjunctive, în
structura capsulei intră și un număr de fibre elastice, care formează frâul
posterior al capsulei. Acesta are un dublu rol: 1. De a limita deplasarea
înainte a discului și a capului mandibului în mișcarea de coborâre; 2. De a le
readuce la locul initial, când mandibula revine la poziția normală.

Ligamentul lateral, un ligament scurt și gros. El constituie principalul

mijloc de întărire a capsulei articulare. Prin fibrele sale se opune deplasării
înapoi a condilului.

Ligamentul medial, de formă triunghiulară , este subțire.

Articulația temporomandibulară are două membrane sinoviale distincte, care
se fixează la periferia discului articular.

MIȘCĂRILE ARTICULAȚIEI TEMPOROMANDIBULARE

Mișcările de coborâre și ridicare au ca rezultat deschiderea și închiderea gurii.

Mișcările de lateralitate sunt mișcări prin care mandibula este dusă când spre
stânga, când spre stânga. Ele corespund fazei de măcinare a alimentelor. În
mișcările de diducție ale mandibulei se deplasează ambele capete ale acesteia,
fiecare cap mandibular joacă alternativ, unul față de altul, când rolul de piesă
mobilă, când rolul de pivot.
 4. ARTICULAȚIA COXOFEMURALĂ

Este o articulație sferoidală cu trei axe de mișcare.

Suprafețele articulare. Ca suprafețe articulare avem: capul femural și
acetabulul.Suprafețele articulare sunt acoperite de un strat de cartilaj hialin. Acest
cartilaj lipsește în partea anterioară a fosetei capului femoral, cât și foseta
acetabulului.
Labrul este un fibrocartilaj dispus ca un inel la periferia acetabulului și are
rolul de a-I mări adîncimea. În dreptul incizurii acetabulului, labrul trece ca o punte
transformând-o întru-un orificiu. Această porțiune poartă denumirea de ligament
transvers al acetabulului.
Mijloace de unire. Sunt reprezentate de o capsulă întărită de un număr de
ligament.
Capsula articulară, are forma unui manșon conoid, cu baza mare inserată pe coxal
și cu baza mică prinsă pe femur. Capsula articulației șoldului este foarte rezistentă
și e formată din două feluri de fibre: unele longitudinale, superficiale și altele
circulare, profunde. Cele superficiale formează fascicule de întărire a capsule.
Capsula articulară acoperă în întregime fața anterioară a colului femoral. .
Ligamente articulare sunt în număr de trei și reprezintă porțiuni mai condensate ale
capsulei. Au o mare importanță în asigurarea solidității articulației, atât în stațiune
cât și în mers.
1. Ligamentul iliofemural este cel mai puternic ligament al articulației. Suportă
greutăți cuprinse între 350-500 kg. Are forma unui evantai situat pe
suprafața anterioară a articulației. Acest ligament limitează extensiunea,
rotația în afară și adducția. În stațiune verfticală, coapsa este extinsă și cele
două fascicule ale ligamentului apasă asupra colului femoral, contribuind la
menținerea capului în acetabul.
2. Ligamentul pubofemural este situate pe fața anterioară a articulației.
Limitează abducția și rotația externă.

3. Ligamentul ischiofemural se găsește pe fața postero-inferioară a articulației.

Limitează rotația internă și adducția.
Ligamentul rotund este o lama fibroasă, intraarticulară, de formă triunghiulară.
Ligamentul capului femural conține vase nutritive pentru capul femural, cu rol
important în perioada de osteogeneză, prin mișcările lui contribuie la
răspândirea sinoviei pe suprafețele articulare.
Stratul sinovial tapetează fața profundă a stratului fibros al capsulei.

BIOMECANICA ARTICULAȚIEI ȘOLDULUI

Articulația se prezintă ca o articulație sferoidală tipică, cu trei axe de mișcare.
La nivelul ei se pot produce următoarele mișcări: flexie- extensie; abducție-
adducție; circumducție; rotație. În flexie, partea anterioară a capsulei se
relaxează. Amplitudinea totală a mișcărilor de flexie și extensie depinde de
poziția în care se găsește genunchiul: dacă este întins, flexia coapsei va fi
limitată la aproximativ 90 de grade. Când genunchiul este flectat, flexia coapsei
atinge 130 de grade. Abducția este mișcarea prin care coapsa se îndepărtează de
linia medială. În timpul executării circumducției, capul femural se învârtește în
acetabul; epifiza interioară a femurului descrie un cerc, iar diafiza acesteia, un
con. Mișcarea de rotație în afară și înăuntru se realizează în jurul unui ax
vertical care trece prin capul femural. Amplitudinea maximă a rotației în afară
este de 15 grade, iar cea a rotației înăuntru de 35 de grade.
 5. ARTICULAȚIA GENUNCHIULUI

Cea mai mare articulație a corpului uman, este foarte mult solicitată în statică și
locomoție, fapt ce grabește uzura. Această articulație se încadrează în grupul
articulațiilor bicondiliene.
SUPRAFEȚELE ARTICULARE aparțin epifizei inferioare a femurului,
epifizei superioare a tibiei și patelei. Condilii femurali sunt acoperiți de un
cartilaj hialin, gros de 2-3 mm.
Meniscurile intraarticulare sunt două fibrocartilaje care contribuie la o bună
concordanță între suprafețele condiliene femurale și fosele articulare ale tibiei.
Fiecare menisc prezintă: a. două fețe; b. o bază; c. o creastă; d. două extremități.
Meniscul lateral are forma unui cerc aproape complet. Se inseră prin conul
anterior și cel posterior la nivelul eminenței intercondiliene.
Meniscul medial are forma unei semilune. Prezintă inserții mai îndepărtate: prin
conul anterior, pe marginea anterioară a platoului tibial, iar prin cel posterior,
pe aria intercondiliană posterioară. Cele două meniscuri sunt unite în partea
anterioară printr-o bandelă, numită ligamentul transvers al genunchiului.

MIJLOACELE DE UNIRE sunt reprezentate printr-o capsulă și o serie de

ligamente.
 Capsula se prezintă ca un manșon care unește cele trei oase: femurul, tibia,
patela. Stratul fibros al capsulei genunchiului prezintă două orificii mari: unul
anterior, pentru patelă pe ale cărei margini se și inseră , și altul posterior, la
nivelul scobiturii intercondiliene, unde se află acea porțiune a capsulei care se
contopește cu ligamentele încrucișate. Capsula e constituită din fibre
longitudinale; dintre aceste fibre unele merg de la femur până la tibie, iar altele
sunt întrerupte de meniscuri. Capsula este slabă pe înainte, dar mai densă pe
partea posterioară.
Ligamentul patelei se prezintă ca o formațiune fibroasă, puternică, lungă de 5-
6 cm și lată de 2-3 cm, situată înaintea articulației. Are forma unui triunghi și
prezintă două fețe și două margini.

Ligamentele posterioare
Pe partea posterioară a articulației se găsește un plan fibros având diferite
proveniențe. El este așezat asemenea unei punți peste scobitura intercondiliană
și este format din trei părți. Mai sunt și două formațiuni numite ligamentul
popliteu oblic și ligamentul popliteu arcuat. Ligamentul popliteu oblic
reprezintă o expansiune largă și sidefoasă care pornește din tendonul
mușchiului semimembranos. Ligamentul popliteu arcuat este o bandă fibroasă
ce pleacă de pe condilul lateral și merge în sens medial către fosa
intercondiliană, trecând pe sub ligamentul popliteu oblic, pentru a se pierde în
capsulă.
Ligamentul colateral fibular în partea anterioară se inseră pe epicondilul
lateral al femurului, iar în cea inferioară pe partea antero-laterală a capului
fibulei. Ligamentul nu aderă la capsulă, în extensie este întins; în flexie, relaxat.
Ligamentul colateral tibial prezintă o formațiune fibroasă mai aplatizantă. Se
inseră pe partea superioară pe epicondilul medial al femurului, iar în cea
inferioară pe fața medială a tibiei.
Ligamentele colaterale, fibular și tibial, au rolul de a asigura stabilitatea articulară
în extensiunea genunchiului.
Ligamentele încrucișate sunt în număr de două și se găsesc posterior, în fosa
intercondiliană. Deși profund situate, aceste ligamente se găsesc în realitate în
afara articulației, deoarece sunt în afara membranei sinoviale.
Ligamentul încrucișat anterior are o direcție oblică în sus, înapoi și în afară.
Ligamentul încrucișat posterior. Pe partea anterioară și posterioară a acestui
ligament se distinge câte un fascicul, numit ligament menisco-femural anterior,
respectiv posterior. Ligamentele încrucișate se ating prin marginile lor axiale, iar
prin cele marginale dau inserție capsule.

Formațiunile aponevrotice de întărire ale capsule.

Capsula articulară este întărită de trei formațiuni: fascia genunchiului, expansiunea
cvadricipitală și aripioarele patelei
1. Fascia genunchiului acoperă articulația ca un manșon.
2. Expansiunea cvadricipitală este o lama fibroasă ce se desprinde de
tendoanele terminale ale mușchiului cvadriceps și se fixează pe
circumferința epifizei proximale tibiale.
3. Aripioarele patelei sunt două bandelete fibroase întinse în plan orizontal și
acoperite de expansiunea cvadricipitală.
Sinoviala. Articulația genunchiului prezintă o sinovială vastă și complicată. Este
întreruptă la nivelul meniscurilor articulare.
Bursa suprapatelară este o prelungire pe care sinovia genunchiului o trimite sub
mușchiul cvadriceps.
Sinoviala pleacă de pe partea posterioară a capsulei, formând două foițe: una pe
partea medială, iar cealaltă pe partea laterală a acestor ligamente.
În partea anterioară a articulației se găsește o masa groasă, care poartă numele de
corp adipos intrapatelar.

Bursele sinoviale ale genunchiului

Bursele prepatelare:

1. Bursa subcutanată prepatelară situate între piele și fascia genunchiului.

2. Bursa subfascială prepatelară se găsește între fascie și tendonul mușchiului
cvadriceps.
3. Bursa subtendinoasă prepatelară este așezată sub tendonul terminal al
cvadricepsului, între el și patelă, variabilă, inconstantă.
Bursele pretibiale:
1. Bursa subcutanată infrapatelară se găsește înaintea tendonului patelei, în
țesutul celular subcutanat.
2. Bursa subcutanată a tuberozității tibiei este situată la nivelul tuberozității
tibiei, tot sub țesutul celular subcutanat.
3. Bursa infrapatelară profundă se află între ligamentul patelei și tibiei.
Mișcările artuculației genunchiului

Este o articulație cu un singur grad de libertate și prezintă două mișcări principale:

flexia și extensia. Pe langă aceasta sunt încă posibile mișcări secundare, de rotație
medial și lateral. Deși foarte reduse ca amplitudine, se mai pot produce și mișcări
de înclinare marginală, medială și laterală.
Flexia este mișcarea prin care gamba se apropie de fața posterioară a coapsei,
trebuie luate în considerație trei eventualități:
1. A deplasării tibiei de femur;
2. A deplasării femurului pe tibie;
3. A deplasării simultane a ambelor oase, unul pe altul.
Extensia este opusă flexiei, adică de îndepărtare a feței posterioare a gambei de
fața corespunzătoare a coapsei. Se execute în jurul aceluiași ax transversal ca și
flexia. Mișcarea este produsă în primul rând de mușchiul cvadriceps, ajutat de
tensorul fasciei lata. Extensia maximă poate ajunge până la 180 de grade.
 6. ARTICULAȚIA TALOCRURALĂ

La formarea acestei articulații participă oasele gambei împreună cu talusul. Este o

trohleartroză sau ginglim.
Suprafețe articulare. De partea gambei există o formațiune comparabilă cu o scoabă, formată
de extremitățile inferioare ale tibiei și fibulei. Suprafața tarsiană a articulației este reprezentată de
fața superioară a talusului. Suprafețele articulare sunt acoperite cu un strat de cartilaj hialin.
Mijloacele de unire sunt reprezentate de o capsulă articulară întărită pe laturi de două ligamente
puternice.
Capsula articulară este subțire și foarte strânsă pe laturi; este mult mai laxă, dar rezistentă în
partea anterioară și posterioară. Tendoanele mușchilor extensori aderă la capsulă și în acest fel o
feresc de a fi prinsă între oase în timpul mișcărilor.
Ligamentul colateral lateral este constituit din fibre grupate în trei fascicule: ligamentul
talofibular anterior, ligamentul calcaneofibular, ligamentul talofibular posterior. Ligamentul
anterior se întinde de la marginea anterioară a maleolei laterale la fața laterală a colului talusului.
Fasciculul posterior este situat pe fața posterioară a articulației. Ligamentul calcaneofibular se
inseră pe vârful maleolei laterale.
Ligamentul colateral medial este mai puternic, de forma unei lame triunghiulare. I se descriu
patru fascicule: tibiotalar anterior, tibionavicular, tibiocalcanean, tibiotalar posterior. Ligamentul
colateral medial este gros și are fibrele dispuse în două planuri: unul superficial, altul profund.
Stratul superficial este format din fasciculul tibiotalar anterior, tabionavicular și tibiocalcanean.
Stratul profund este format din fibre scurte, rezistente.
Sinoviala. Stratul intern al capsulei articulare prezintă dispoziția obișnuită: tapetează fața
profundă a stratului fibros.
Articulația talocrurală este caracterizată prin mișcările de flexie plantară- flexie dorsală. Aceste
mișcări se petrec în jurul unui ax transversal care trece aproximativ prin vârful celor două
maleole. Întinderea acestor mișcări este de 60-80 grade.

7. MUȘCHII CAPULUI ȘI A GÂTULUI

Mușchii capului sunt împărțiți în:
8.
a. mușchii mimicii;
b. mușchii masticatori.
În general mușchii capului, au origine pe oasele de la baza craniului. Inserție - pe
mandibulă.

Muşchii capului, după acțiunea pe care o îndeplinesc sunt grupați în mușchi care
acționează asupra articulației temporo-mandibulare, numiți și mușchi masticatori.

MUȘCHII MIMICII - Sunt situați imediat sub piele, de aceea ei se mai numesc și
mușchi pieloși sau cutanati. Prin contractie produc plicaturi ale pielii și exprimă
sentimente; de aceea au primit denumirea de mușchi ai mimicii.
Mușchii mimicii sunt împărțiți după regiunile în care se găsesc. Mușchiul
epicranian este alcătuit din mușchiul occipital și mușchiul frontal, fiind legați între
ei prin aponevroza epicraniană.

Mușchii Mimicii - mușchiul sprâncenos, mușchiul frontal, mușchiul orbicular al

ochiului, mușchiul orbicular al guri, mușchiul bucinator, mușchii zigomatic (mic și
mare), mușchiul mental.

Mușchii Masticatori - mușchiul temporal, mușchiul maseter, mușchiul

pterigoidian (lateral și medial).

MUȘCHII MASTICATORI – se numesc astfel, fiindcă prin actiunea lor ridică

mandibula și intervin în actul de masticație. Ei se prind cu un capăt pe craniu si cu
altul pe mandibulă. Ei sunt patru la număr: mușchiul temporal, maseter,
pterigoidian medial și pterigoidian lateral.

Mușchiul temporal are originea în fosa temporală, trece pe sub arcadă zigomatică
și se inseră pe apofiza coronoidă a mandibulei. Fasciculele sale anterioare merg în
jos, aproape vertical, iar cele posterioare au direcție oblică dinapoi-inainte. Direcția
lor explică acțiunea mușchiului.Temporalul este cel mai puternic ridicator al
mandibulei, iar prin fasciculele posterioare face mișcarea de proiecție înapoi a
mandibulei.

Mușchiul maseter are originea pe arcada zigomatică printr-un fascicul superficial,

anterior, cu fibre verticale și altul profund, posterior, cu fibre oblice de sus în jos.
Maseterul este ridicator al mandibulei.

Mușchiul pterigoidian împreună cu maseterul, prind într-o chingă unghiul

mandibulei. El ridică mandibula fiind sinergist cu maseterul și temporalul.

Mușchiul pterigoidian lateral are originea pe fața inferioară a aripii mari a

sfenoidului și pe lama laterală a apofizei pterigoide. Inserția se face într-o fosetă a
condilului mandibulei, pe capsula și pe marginea discului articular. Direcția
fibrelor e oblică dinainte-înapoi, deci opusă fasciculelor posterioare ale
temporalului. El face mișcarea de proiecție înainte și coboară până la un punct
mandibula. Când se contractă, alternativ cu cel de pe partea opusă, pterigoidianul
extern face mișcarea de lateralitate.

Mușchii gâtului pot fi grupați în mușchii regiunii posterioare și mușchii regiunii

anterioare a gâtului. Majoritatea lor sunt mușchi cranio-motori, realizând mișcările
capului și ale coloanei vertebrale cervicale.

Mușchii regiunii posterioare - prin acțiunea lor principală, sunt mușchi extensori și
rotatori ai capului. Din acest grup fac parte: portiunea descendentă a trapezului,
longissimus capitis, splenius, semispinal, drepții posteriori și oblicii capului.
Mușchii regiunii anterioare a gâtului cuprind mai multe grupe. Superficial se
găsește mușchiul platisma (sau pielosul gatului). Ceilalți mușchi ai regiunii
anterioare sunt:
-mușchiul sternocleidomastoidian;
-muschii hioidieni;
-muschii scaleni;
-muschii prevertebrali.
Mușchiul sternocleidomastoidian este cel mai gros și mai solid dintre mușchii
gâtului. Originea este pe apofiza mastoidă, pe muchiile sale și pe vârf. Inserția
este pe stern și claviculă în treimea medială, printr-un tendon cilindric. Flectează
capul prin contracția bilaterală, luând punct fix pe stern și claviculă. Înclină capul
 lateral, și îi dă o mișcare de rotație, iar în inspirație forțată ridică toracele, când ia
punct fix pe craniu.
Mușchiul platisima:

Origine - comisura labială anterioară pe regiunea inferioară a

mandibulei. Fibrele anterioare - pe regiunea inferioară a
mandibulei, iar pe fascia parotidomastoidiană - fibrele posterioare.

Inserția- prin țesut subcutanat al zonei subclaviculare, fașcia pectoralul mare, și al

deltoidului.
Acțiune - încrețește pielea gâtului, trage în jos buza inferioară și colțul gurii, are
rol în coborârea mandibulei.

Mușchii hioidieni, situați în trigonul anterior al gâtului, se prind pe osul hioid și se

împart în 2 grupuri: mușchii suprahioidieni și infrahioidieni.
Mușchii suprahioidieni sunt mușchii care se prind cu un capăt pe craniu și cu alt
capăt pe mandibulă. Ei participă la formarea planșeului cavității bucale. După
așezare, ei aparțin regiunii anterioare a gâtului, iar după funcție actionează ca
mușchi coborâtori ai mandibulei, făcând parte, împreună cu platisma și mușchii
limbii, din grupul mușchilor masticatori auxiliari. Ei sunt: muschiul digastric,
muschiul stilohioidian, milohioidian și geniohioidian.
Mușchii infrahioidieni sunt în număr de 4: mușchiul sternohioidian, omohioidian,
sternotiroidian și tirohioidian. Primii 2 sunt situați în plan superficial și ultimii 2 în
plan profund.
Mușchii scaleni sunt mușchi laterali și profunzi ai gâtului, în număr de 3: scalenul
anterior, mijlociu și posterior. Cand se contractă scalenii dintr-o singură parte,
luând punct fix pe coaste, fixează capul lateral și de aceeași parte. Când se
contractă bilateral, măresc rigiditatea coloanei, luând punctul fix pe coloana
vertebrală, ridică toracele și devin mușchi inspiratori, contracția scalenilor anteriori
flectează cervicala.
Mușchii prevertebrali sunt mușchi anteriori si profunzi ai gâtului, situați înaintea
coloanei cervicale și sunt acoperiți de fascia cervicală profundă. Din grupul lor fac
parte: mușchii drepți anteriori ai capului, mușchiul lung al capului și mușchiul lung
al gâtului.
8. MUȘCHII TRUNCHIULUI

Trunchiul este constituit din:

Partea anterioară, axială, formată din stern (superior) și din banda aponevrotică numită linia
albă (inferior);

Partea posterioară - scheletul axial posterior - format din coloana vertebrală;

Partea antero-latero-posterioară, formată din coaste care se întind între scheletul axial anterior
și cel posterior;

Partea antero-inferioară formată dintr-un perete muscular - peretele abdominal, la nivelul

căruia, aponevrozele mușchilor anteriori și laterali ai abdomenului realizează linia albă.

Sintetic, trunchiul are două componente: toracele (superior) și abdomenul (inferior), la care se
adaugă zona lombară, corespunzătoare peretelui opus, peretelui abdominal.

PLANUL I – MUȘCHIUL TRAPEZ ȘI MARELE DORSAL

Mușchiul TRAPEZ – are forma triunghiulară, cu baza la coloana vertebrală și vârful la

humerus.

ORIGINE- pe linia nuchală superioară; pe protuberanța occipitală externă; pe ligamentul nuchal

și pe procesele spinoase ale vertebrelor C7-T12;

INSERȚIE- pe treimea laterală a marginii posterioare și a feței superioare a claviculei; pe

marginea posterioară a acromionului și a spinei scapulei;

ACȚIUNE- fibrele superioare ridică umărul și participă la bascularea scapulei; fibrele mijlocii
trag scapula spre coloană; înclină coloana; fibrele inferioare ridică trunchiul.

Mușchiul DORSAL MARE- cel mai lat mușchi al corpului, are o formă triunghiulară, este
situat în partea postero-inferioară a trunchiului.

ORIGINE- pe fața externă a celor 3 sau 4 ultime coaste; prin intermediul fasciei toraco-lombare
se inseră pe procesele spinoase ale ultimelor 5-6 vertebre toracale, ale vertebrelor lombare și pe
creasta sacrată medială; pe treimea posterioară a crestei iliace și unghiul inferior al scapulei;

INSERȚIE- pe humerus, șanțul intertubercular;

ACȚIUNE- când ia punct fix pe coloana vertebrală, acționează asupra humerusului, coborând
brațul ridicat realizând și extensie, adducție, rotația internă a brațului; când ia punct fix pe
humerus este inspirator, ridică toracele- intervenind în cățărare.

PLANUL II- MUȘCHIUL RIDICĂTOR AL SCAPULEI, MUȘCHII ROMBOIZI,

MUȘCHIUL DINȚAT POSTERIOR ȘI SUPERIOR, MUȘCHIUL POSTERIOR ȘI
INFERIOR, MUȘCHIUL SPLENIUS.
Ridicător AL SCAPULEI - levator scapulae – mușchi triunghiular situat în părțile laterale ale
cefei, tuberculul posterior al proceselor transverse ale vertebrelor cervicale C1-C2- C3-C4-C5.
INSERȚIE: unghiul superior al scapulei, înaintea fosei supraclaviculare.
ACȚIUNE: acțiune sinergică cu mușchiul trapez, imprimă miscare de rotație scapulei (unghiul
lateral rămâne fix, unghiul supeior se ridică, iar cel inferior coboară), înclină coloana vertebrală
de partea mușchiului contractat.

Mușchii Romboizi, mare și mic - așezați pe peretele posterior al toracelui.

INSERȚIE: Romboidul MARE pe apofizele spinoase ale C7 si T1-2-3-4, iar Romboidul MIC
C6-C7-T1.
ACȚIUNE: ambii mușchi se inseră pe marginea medială a scapulei, ridică scapula, adducția și
ridicarea umărului, rotește scapula în jurul unghiului său lateral.

Mușchiul DINȚAT POSTERO- SUPERIOR, de formă patrulateră situat în partea superioară a

spatelui, înantea romboidului .
ORIGINE: procese spinoase C6 - C7 - T1 - T2.
INSERȚIE: fața externă a coastelor II - V, prin 4 digitații (la nivelul unghiului costal).
ACȚIUNE: acțiune inspiratorie (ridică coastele) mușchi inspiratori.

Mușchiul DINȚAT POSTERO- INFERIOR, de formă patrulateră, situat în partea inferioară a

spatelui , înaintea romboidului.
ORIGINE: procese spinoase T11 - T12 L1 - L2.
INSERȚIE: fața externă a coastelor IX -XII , prin 4 digitații (la nivelul unghiului costal).
ACȚIUNE: acțiune inspiratorie (ridica coastele).

Mușchiul SPLENIUS - mușchi subțire si lat situat înaintea trapezului/ a romboidului /a dințatului
posterio-superior. Fibrele merg în sus și se împart în două porțiuni: Mușchiul splenius al
capului și al gâtului.
ORIGINE: C7 T1 T2 T3 T4 T5.
INSERȚIE: splenius al capului se inseră pe jumătatea laterală a mastoidei, splenius al gâtului se
prinde pe vârful proceselor transverse ale atlasului si axisului.
ACȚIUNE: În contracție bilaterală sunt extensori ai capului, în contracție unilaterală înclină
capul de aceeași parte.
PLANUL III- ESTE REPREZENTAT DE UN COMPLEX MUSCULAR CARE OCUPA
SANTURILE PARAVERTEBRALE, MUȘCHIUL ERECOR SPINAL, CARE ESTE
EXTENSORUL COLOANEI VERTEBRALE.

Mușchiul ILIOCOSTAL - merge în sus, încrucișând succesiv toate coastele. Se împarte în:
porțiunea lombară, porțiunea toracică, portiunea cervicală. Porțiunea lombară-pleacă din masa
comună și se inseră pe unghiurile costale ale ultimelor 6 coaste; Porțiunea toracică -leagă
ultimele 6 coaste cu primele; Porțiunea cervicală - are originea pe coastele 3-6 și inserția pe
tuberculii posteriori ai proceselor transverse C3 -C7.

ACȚIUNE: Prin contracția bilaterală face extensia coloanei, prin contracția unilaterală, înclină
coloana de partea respective, este și mușchi expirator, tragând în jos coastele.

Mușchiul LONGISSIMUS se întinde până la procesul mastoidian. Se împarte în: porțiunea

toracică, porțiunea cervicală, porțiunea cefalică. Porțiunea toracică - pleacă din masa comună și
trimite 2 feluri de fascicule de inserție. Fasciculele costale -se inseră pe procesel costiform al
vertebrelor lombare și pe coaste. Fascicule transversale - desprinse din partea medială a
mușchiului, se inseră pe procesele accesorii în regiunea lombară. Porțiunea cervicală - mușchiul
transvers al gâtului se inseră prin fascicule tendinoase pe procesele transverse ale primelor 5
vertebre toracice; acestea se reunesc într-un corp muscular și apoi se reîmpart în 5 fascicule ce se
prind pe procesele transverse ale ultimelor 5 vertebre cervicale, portiunea cefalică - pleacă din
mai multe fascicule de pe procesele transverse ale ultimelor vertebre cervicale și ale primelor
vertebre toracice; acestea se unesc într-un corp muscular ce merge în sus și se prinde pe varful
mastoidei.

ACȚIUNE: contracția bilaterală a întregului mușchi face extensia coloanei vertebrale, contracția
unilaterală înclină coloana și o rotește de aceeași parte, porțiunea toracică coboară coastele.

Mușchiul SPINAL - I se disting 3 porțiuni: porțiunea toracică, porțiunea cervicală, porțiunea

cefalică. Porțiunea toracică, pleacă de pe procesele spinoase ale primelor două vertebre lombare
și ultimele două toracice, de unde converg spre un singur corp muscular ce se împarte în
fascicule ce se inseră pe procesele spinoase ale T1 ,2,3,4,5,6,T7 (8), porțiunea cervicală este slab
dezvolatată și inconstantă, ea unește ligamentul nuchal de procesele spinoase ale C6 - C7,
porțiunea cefalică sau spinalul cefalic, fuzionează cu mușchiul semispinal al capului.
ACȚIUNE: contracția bilaterală determină extensia coloanei vertebrale și contribuie la
menținerea curburilor normale ale ei, la contracția unilaterală înclină coloana de aceeași parte.

PLANUL IV- ESTE REPREZENTAT DE PORȚIUNEA TORACICĂ A MUȘCHIULUI

SEMISPINAL, MUȘCHII MULTIZI, MUȘCHII ROTATORI.
Mușchiul SEMISPINAL - ocupă planul cel mai superficial, are fascicule ce sar peste 3-4
vertebre între punctul de origine și inserție. El este împarțit în 3 porțiuni: Mușchiul semispinal
toracic, mușchiul semispinal cervical, mușchiul semispinal al capului. Mușchiul semispinal
toracic are originea pe procesele transverse ale ultimelor șase vertebre toracice și inserția pe
procesele spinoase ale ultimelor două vertebre cervicale și ale primelor patru vertebre toracice .
Mușchiul semispinal cervical își are originea pe procesele transverse ale primelor cinci sau șase
vertebre toracice și se termină pe procesele spinoase ale primelor vertebre cervicale C2 C3 C 4
C5. Mușchiul semispinal al capului - este un mușchi voluminos și puternic. Originea lui este pe
procesele transverse ale primelor 5-6 vertebre toracice și ale ultimelor cinci vertebre cervicale,
toate aceste fascicule se unesc într-un corp muscular, care se inseră apoi pe creniu între cele două
linii nuchale ale occipitalului.
ACȚIUNE: Contracția bilaterală a întregului mușchi determină extensia coloanei. Semispinalul
toracic și semispinalul cervical, când se contractă unilateral, rotesc coloana toracică și cea
cervicală spre partea opusă; contractat bilateral este un puternic extensor.

Mușchii MULTIFIZI

Sunt mușchi care se întind în tot lungul coloanei vertebrale, de la sacru pana la axis și sunt
formați din numeroase fascicule musculare. Realizează flexia segmentelor coloanei vertebrale,
dorsal (extensia) și lateral (înclinarea/flexia laterală).

Mușchii ROTATORI – ocupă planul cel mai profund al mușchilor transversospinali.

Ei leagă rădăcina proceselor transverse cu rădăcina proceselor spinoase sau cu lamele arcurilor
vertebrale imediat supraadiacente - rotatori scurți.

ACȚIUNE: când se contractă bilateral, sunt extensori ai coloanei, când se contractă unilateral
rotesc coloana spre partea opusă.

MUȘCHII SUPERFICIALI

Mușchiul PECTORAL MARE este format din 3 fascicule musculare, diferite prin
originea lor.

ORIGINE: 1. fascicolul superior sau clavicular – ia naștere de pe jumătatea

medială a marginii anterioare a claviculei, 2. fascicolul mijlociu sau sternocostal -
ia naștere pe fața anterioară a sternului și de pe cartilajele primelor șase coaste
adevărate, 3. fascicolul abdominal - iși fixează fibrele pe teaca dreptului
abdominal.

INSERȚIE: de pe acestă suprafață întinsă de inserție cele 3 fascicule converg într-

un tendon comun, lat de 5 cm care ia drept inserție creasta tuberculului mare a
humerusului (inserțiile sale reale se prelungesc mai departe la capsula articulației
umărului).

ACȚIUNE: cu punct fix pe torace este adductor al brațului, rotatator intern al

brațului, coboară brațul ridicat, proiectează umărul înainte, cu punct fix pe
humerus ridică toracele și este inspirator auxiliar.
Mușchiul PECTORAL MIC mușchi toraco-scapular.

Pornește prin 3 digitații de pe fețele antero-laterale ale coastelor III, IV, V, puțin în
afara cartilajelor costale. Fibrele se îndreaptă în sus și lateral unindu-se într-un
tendon, care se inseră pe marginea medială a procesului coracoid al scapulei.

ACȚIUNE: cu punct fix pe torace- coboară umărul și îl proiectează înainte

realizând și bascularea scapulei, cu punct fix pe procesul coracoid – ridică coastele.

Mușchiul SUBCLAVICULAR se întinde de la prima coastă la șanțul de pe

mijlocul feței inferioare a claviculei.

ACȚIUNE: coboară clavicula și cu ea, umărul.

Mușchiul DINȚAT ANTERIOR ocupă cea mai mare parte a regiunii antero-
laterale a toracelui, fiind întins de la primele 10 coaste, la marginea medială a
scapulei.

Este divizat în 3 porțiuni: 1. O porțiune superioară întinsă de la fața laterală a

primelor doua coaste, la unghiul superior al scapulei, 2. o porțiune mijlocie care ia
naștere prin trei digitații de pe fața laterală a coastelor II-IV și se termină pe
marginea medială a scapulei, 3. o porțiune inferioară cu originea pe fața laterală a
coastelor V-X, prin digitații încrucișate cu cele ale mușchiului oblic extern; fibrele
se inseră apoi pe unghiul inferior al scapulei.

ACȚIUNE: cu punct fix pe torace coboară umărul și îl proiectează înainte

realizând și bascularea scapulei, cu punct fix pe procesul coracoid ridică coastele.

MUȘCHII PROFUNZI:

Mușchii INTERCOSTALI - în fiecare spațiu intercostal sunt câte doi mușchi care unesc două
coaste între ele. Cei doi mușchi sunt Mușchiul intercostal intern și Mușchiul intercostal extern.
Ambii mușchi sunt continuați, cel extern de către o lamă aponevrotică numită ,,membrana
intercostală externă,, respectiv ,,membrana intercostală internă,,

Mușchii intercostali externi - se inseră pe buza externa a marginilor a două coaste vecine.
Fasciculele musculare sunt orientate oblic în sus - în jos - și dinainte înapoi; Mușchii intercostali
interni - sunt constituiți din fascicule cu direcție inversă cu a precedenților, inserția se face în jos
pe buza internă a marginii superioare a coastei subadiacente; în sus, au dublă inserție: o parte din
fire se inseră pe buza externa a șantului costal de pe marginea inferioară a coastei supraadiacente,
iar altă parte din fibre se inseră pe buza internă a șantului; ultimele fibre constituie Mușchii
intercostali intimi.

ACȚIUNE: Intercostalii externi: sunt inspiratori (ridicatori ai coastelor). Intercostalii externi sunt
expiratori (coborâtori ai coastelor). Au rol în constituirea pereților toracici, datorită elasticitații
lor, toracele se poate mări și micșora .

Mușchii RIDICĂTORI AI COASTELOR – de fiecare parte sunt 12 mușchi mici,

situați îndărătul intercostalilor externi, întinși de la procesele transverse la coaste.

Sunt fixați sus pe vârful proceselor transverse de la C7 la T11; se termină în jos pe

fața dorsală a coastei subadiacente între tuberculul costal și unghiul coastei,
constituind mușchii ridicatori scurti ai coastelor. În partea inferioară a toracelui
există 4 mușchi analogi care sar peste coasta subadiacentă, inserându-se pe coasta
următoare, aceștia sunt mușchi ridicatori lungi ai coastelor.

ACȚIUNE: Sunt mușchi inspiratori; când se contractă bilateral, participă la

extensia

coloanei vertebrale.

Mușchii SUBCOSTALI - sunt mușchi subțiri situați în interiorul toracelui, între pleura și
intrecostalii interni, în vecinătatea unghiului costal, unind fețele mediale ale costelor. Se inseră
pe fața medială a unei coaste, aproape de unghi și apoi pe fața medială a celei de a 2-a sau a 3-a
coastă subadiacentă, sar una sau două coaste. Oblicitatea fibrelor este asemănătoare cu a
intercostalilor interni .

ACȚIUNE: sunt considerați mușchi rudimentari cu valoare funcțională redusă - ar coborâ

coastele și astfel ar avea un rol expirator.

Mușchiul TRANSVERS al TORACELUI - ocupă fața profundă a plastronului

sternocostal, despărțind nervii și vasele, intercostalii de pleură.

Este format din 5 fascicule musculare care au originea pe fața posterioară a

procesului xifoid și corpului sternului; de aici fascicolele diverg și se inseră separat
pe marginile inferioare ale cartilajelor costale II-VI. Fibrele au, în general, o
direcție oblică, tinzând sa devină transversală în porțiunea inferioară, unde se
continuă cu fibrele muschiului transvers abdominal.

ACȚIUNE: este un mușchi rudimentar, cu o funcție redusă respiratorie: coboară

coastele, având rol expirator.
MUȘCHII ABDOMENULUI:

Mușchiul DREPT ABDOMINAL reprezintă ,,o fâșie,, longitudinală, întinsă de la

partea antero-inferioară a toracelui la pube, situată imediat lateral de linia mediană
(linia albă).

Superior se face printre fașii pe cartilajele celor de a V-a, a VI-a, a VII-a coaste, pe
procesul xifoid și pe ligamentul costo-xifoidian, de aici fibrele musculare merg în
jos și se termină într-un tendon, pe creasta pubiană.

ACȚIUNE: când ia punct fix pe pube, flectează toracele pe bazin și coboară

coastele, cand ia punct fix pe coaste, flectează bazinul spre torace. Este antagonist
al mușchiului erector al coloanei vertebrale.

Mușchiul PIRAMIDAL - de formă triunghiulară, cu baza pe pube și vârful la linia

albă. Dublează mușchiul drept abdominal.

Cu baza pe pube si varful la linia albă. Dubleaza mușchiul drept abdominal.

ACȚIUNE: prezent la 75-80% din indivizi, întinde linia albă.

Mușchiul OBLIC INTERN AL ABDOMENULUI - este un mușchi larg, situat sub Mușchiul
OBLIC INTERN, de care diferă prin situație, dimensiunile și direcția inversă a fibrelor ce
continuă traiectul fibrelor intercostalilor interni.

Inserțiile de origine sunt reprezentate de fibre musculare, care dinapoi înainte se desprind de pe:
fascia toraco lombară împreună cu Mușchiul dorsal mare, de pe porțiunea anterioară a crestei
iliace și pe spina iliacă antero-posterioară, iar fibrele cele mai anterioare, de pe jumătatea laterală
a ligamentului inghinal. Fibrele musculare, au direcție inversă decât cele ale fibrelor oblicului
extern. Fasciculele posterioare, aproape verticale, se inseră pe marginea inferioară a ultimelor
trei coaste, continuîndu-se cu mușchii intercostali interni; Fasciculele mijlocii se termină pe
aponevroza anterioară a oblicului intern, contribuind la formarea tecii dreptului abdominal și a
liniei albe; Fasciculele anterioare merg jos și medial, se unesc cu fibrele aponevrotice ale
mușchiului transvers, se termină pe fața anterioară a simfizei pubiene, pe marginea superioară a
pubelui și pe creasta pectineală .

ACȚIUNE: prin contracție bilaterală flectează trunchiul anterior, prin contracție unilaterală
înclină trunchiul și îl rotește în partea respectivă.

Mușchiul OBLIC EXTERN AL ABDOMENULUI - este cel mai superficial și cel mai întins

dintre mușchii laterali ai abdomenului, direcția fibrelor sale continuând-o pe cea a intercostalilor
externi. Este compus din două părți: una musculară și una aponevrotică.
Pornește de pe fața extrnă a ultimelor 7 sau 8 coaste (de la coasta a V-a până la a XII) pe care-și
alternează digitațiile cu cele ale mușchilor dințat anterior și dorsal mare. De la origine fasciculele
se îndreapăa în jos și înainte, terminându-se în doua feluri: 1. fasciculele cele mai posterioare,
pornite de pe ultimele două coaste, au o direcție aproape verticală, inserându-se pe buza externă
a crestei iliace; 2. restul fasciculelor se continuă cu aponevroza oblicului; fibrele se termină în
mod diferit: o mare parte formează ,,lama anterioară a tecii dreptului abdominal,, , o altă parte, se
inseră pe pube luînd parte la formarea inelului inghinal superficial; ultimele fibre se îndreaptă
spre coapsă, unde se continuă cu fascia lata, între abdomen și coapsă se distinge în aponevroza
mușchiului o bandă aponevrotică - ligamentul inghinal (arcada femurală).

ACȚIUNE: prin contracție unilaterală înclină trunchiul de partea respectivă și îl rotește pe partea
opusă.Prin contracție bilaterală asistă dreptul abdominal în flexia trunchiului.

8.1 MUȘCHII CENTURII PELVIENE

Grupul anterior:
Mușchiul ILIOPSOAS - Mușchi lung, are două portiuni: mușchiul ILIAC și mușchiul PSOAS.
ORIGINE: mușchiul iliac - pe fosa mare, mușchiul psoas mare – pe discurile intervertebrale, prin
arcade tendinoase care se întind peste corpurile vertebrelor lombare L1-L4, T11-T12. Cele două
origini se unesc, formând mușchiul ILIOPSOAS.
INSERȚIE: este comună pentru ambele fascicule, prin tendon scurt, dar puternic, se inseră pe
trohanterul mic.
ACȚIUNE: când ia punct fix pe bazin și coloană vertebrală - flexor al coapsei pe bazin și rotator
extern al coapsei, cand ia punct fix pe femur – flectează bazinul pe coapsă.

Mușchiul PSOAS MIC

ORIGINE: pe fețele laterale ale ultimelor vertebre toracice și prima lombară.
INSERȚIE: creasta pectinee a PUBELU, fără a trece la coapsă.
ACȚIUNE: este un mușchi al centurii, care nu acționează asupra articulației coxofemurale, doar a
trunchiului, având o acțiune slabă de sinergist al psoasului mare.

Grupul posterior:
Mușchiul FESIER MARE
ORIGINE: pe fața externă a aripii iliace, ligamentul sacroteberal, muchia laterală a sacrului și
cocigelui, fascia toraco-lombară.
INSERȚIE: pe tuberozitatea gluteală a femurului și pe fascia lată.
ACȚIUNE: când ia punct fix pe bazin - extensor al coapsei pe bazin sau al bazinului pe coapsă -
când ia punct fix pe coapsă ; realizează o forță egală cu a celorlalți extensori la un loc. Intervine
în lanțul triplei extensii, fiind principalul mușchi antigravitațional . Rotator extern al coapsei,
abductor al coapsei prin porțiunea superioară a mușchiului și adductor al coapsei prin porțiunea
sa inferioară. În afara funcției dinamice, are și funcția statică, mușchiul fiind inactiv în poziție
verticală, intervine doar când corpul este înclinat înainte, împiedicând căderea sa, prin contracție
statică (cu punct fix pe coapsă).

Mușchiul FESIER MIJLOCIU - Mușchi puternic triunghiular, acoperit parțial de fesierul mare și
fascia gluteală.
ORIGINE: fața externă a aripii iliace (între liniile gluteală anterioară și posterioară ) și porțiunea
corespunzătoare crestei iliace.
INSERȚIE: trohanterul mare al femurului.

Mușchiul FESIER MIC - mușchi triunghiular acoperit de fesierul mijlociu.

ORIGINE: fața externă a aripii iliace (între limita gluteală anterioară și posterioară).
INSERȚIE: trohanterul mare femural.
ACȚIUNE: identică pentru ambii muschi, astfel ei sunt: abductori ai coapsei (acțiunea principală
în mers sau alergare, în faza sprijinului unilateral ia punct fix pe femur, imobilizează bazinul pe
membrul de sprijin. Porțiunea exterioară a mușchiului este rotatoare externă și extensoare a
coapsei , iar cea anterioară este rotatoare internă și flexoare a coapsei.

Mușchiul PIRIFORM (piramidal)

ORIGINE: fața anterioară a sacrului.
INSERȚIE: trohanterul mare femural.
ACȚIUNE: rotator extern, abductor și extensor al coapsei.

Mușchiul OBTURATOR INTERN

ORIGINE: membrana obturatorie și periferia osoasă al gaurii obturate.
INSERȚIE: trohanterul mare femural.
ACȚIUNE: rotator extern al coapsei.

Mușchiul OBTURATOR EXTERN

ORIGINE: membrana obturatorie și fața laterală a cadrului osos al gaurii obturate.
INSERȚIE: fosa trohanterică a femurului.
ACȚIUNE: rotator extern al coapsei, dar are și rol de ligament activ, care sprijină de jos colul
femural, ținând capul femural în articulație.
Mușchiul GEMEN SUPERIOR
Mușchiul GEMEN INFERIOR
ORIGINE: spina ischiadică (g. superior) și tuberozitatea ischiadică (g. inferior)
INSERȚIE: comună cu obturatorul intern - trohanterul mare femural.
ACȚIUNE: rotatori externi ai coapsei (împreună cu tuburatorul intern).

Mușchiul PĂTRAT FEMURAL

ORIGINE: tuberozitatea ischiadică.
INSERȚIE: creasta intertrohanteriană a femurului.
ACȚIUNE: rotație externă a coapsei.

9. MUȘCHII MEMBRELOR SUPERIOARE

Sunt împărțiți în mușchii regiunii anterioare și mușchii regiunii
posterioare.
Mușchii regiunii anterioare sunt inervați de nervul musculocutan și
sunt următorii:

 mușchiul biceps brahial: își are originea pe procesul coracoid

printr-un tendon comun cu mușchiul coracobrahial (capul scurt al
mușchiului biceps) și pe tuberculul supraglenoidian al scapulei.
Mușchiul biceps este un mușchi flexor care datorită inserției sale pe
tuberozitatea radiala, este și supinator la începutul contracției.
 mușchiul coracobrahial își are originea la nivelul procesului
coracoid și este un mușchi flexor și adductor al bratului.
 mușchiul brahial are originea pe marginile și fețele anterioare ale
humerusului. Acesta se insera pe tuberozitatea ulnei și este un mușchi
flexor al antebrațului și tensor al capsulei cotului.

Mușchii regiunii posterioare a brațului sunt inervați de nervul radial

și sunt urmatorii:

 mușchiul triceps brahial: caracteristica lui este că are trei capete de

origine: capul lung, capul medial si capul lateral. Capul lung are
originea la nivelul tuberculului infraglenoidal, capul lateral are
originea la nivelul septului intermuscular lateral, iar capul medial are
originea la nivelul septului intermuscular medial. Acțiunea mușchiului
 triceps brahial este de extensie a brațului și antebrațului și adductor al
brațului, prin intermediul capului lung.
 mușchiul anconeu: are originea la nivelul epicondilului lateral și
are acțiune de extensie a antebrațului.

B. MUSCULATURA ANTEBRAŢULUI

Această musculatură este descrisă în 4 straturi, astfel:

In compartimentul anterior:
În stratul 1 superficial:
 muşchiul rotund pronator;
 muşchiul flexor radial al carpului care are un tendon puternic care trece prin
canalul carpian;
 muşchiul palmar lung – mușchi subţire care pătrunde până în aponevroza
palmară;
 muşchiul flexor ulnar al carpului;

În stratul 2:
 flexorul superficial al degetelor care prin 4 tendoane patrunde în canalul
carpian şi va iesi din acesta la nivelul palmei, respectiv al falangei mijlocii.

În stratul 3:
 mușchiul flexorul lung al policelui;
 flexorul profund al degetelor care este repartizat în 4 tendoane

În stratul 4:
 mușchiul pătrat pronator

1) Mușchiul rotund pronator

- Origine: ia naștere prin 2 fascicule: unul humeral de pe fața anterioară a epicondilului
medial, altul ulnar de pe fața medială a procesului coronoid al ulnei;
- Inserție: în treimea mijlocie a feței laterale a radiusului, pe tuberozitatea pronatorie.

2) Mușchiul flexor radial al carpului

- Origine: pe fața anterioară a epicondilului medial și pe despărțitoarele fibroase care îl
separă de rotundul pronator, lateral, și de palmarul lung, medial;
- Inserție: pe fața anterioară a bazei metacarpianului II.

3) Mușchiul palmar lung

- Origine: pe fața anterioară a epicondilului medial și pe desparțitoarele fibroase ce-l
separă de mușchii flexor radial al carpului, lateral, și flexor ulnar al carpului, medial;
- Inserție: printr-un tendon lung care trece pe dinaintea retinaculului flexorilor și se
termină la palmă cu aponevroza palmară.

4) Mușchiul flexor ulnar al carpului

 - Origine: prin 2 capete: unul humeral - pe epicondilul medial al humerusului și altul ulnar
– pe marginea medială a olecranului și pe cele doua treimi superioare ale marginii
posterioare a ulnei. Capetele sunt unite printr-o arcadă fibroasă pe sub care trec nervul
ulnar și artera recurentă ulnară posterioară;
- Inserție: printr-un tendon pe osul pisiform.

5) Mușchiul flexorul superficial al degetelor

- Origine: prin 2 capete: capul humero-ulnar pleacă de pe fața anterioară a epicondilului
medial și de pe marginea medială a procesului coronoid; capul radial se prinde pe
marginea anterioară a radiusului în porțiunea proximală; Între aceste 2 capete se întinde o
arcadă tendinoasă pe sub care trec artera ulnară și nervul median;
- Inserție: partea distală a antebrațului, corpul muscular se împarte în 4 porțiuni, care se
termină fiecare prin câte un tendon. Acestea trec separat pe sub retinaculul flexorilor,
ajung la palmă și apoi la degetele respective. La nivelul falangei proximale fiecare tendon
se împarte în 2 fașii. Acestea se reunesc mai jos formând chiasma tendinum și delimitând
astfel un orificiu prin care trec tendoanele flexorului profund al degetelor.

6) Mușchiul bicepsul brahial

- Origine: pe scapula prin 2 capete distincte: capul scurt pe vârful procesului coracoid,
printr-un tendon comun cu al coracobrahialului (tendonul coracobicipital); capul lung,
printr-un tendon, pe tuberculul supraglenoidian al scapulei și pe cadrul glenoidian.
Tendonul trece prin interiorul cavității articulare scapulohumerale învelit într-o teacă
sinovială. El este intracapsular, dar extrasinovial. Coboară prin șanțul intertubercular
unde este acoperit de tendonul marelui pectoral.
- Inserție: printr-un tendon pe tuberozitatea radiusului.

7) Mușchiul flexorul profund al degetelor

- Origine: pe cele două treimi proximale ale fețelor anterioară și medială ale ulnei și pe
membrana interosoasă a antebrațului. Corpul muscular se îndreaptă distal, iar la partea
mijlocie a antebrațului se împarte în 4 fascicule continuate, fiecare printr-un tendon.
Acestea trec înapoia retinaculului flexorilor, ajung la palma unde diverg spre degetele II,
III, IV si V; aici perforează tendoanele flexorului superficial și se termină pe baza
falangelor distale. Pe tendoanele acestui mușchi, la nivelul palmei, se inseră mușchii
lombricali;
- Insețtie: se face prin 4 tendoane pe fața palmară a bazei falangei distale a degetelor II-V.

8) Mușchiul flexor lung al policelui

- Origine: pe fața anterioară a radiusului și pe membrana interosoasă;
- Inserție: printr-un tendon pe baza falangei distale a policelui.

9) Mușchiul pătrat pronator

- Origine: pleacă din treimea inferioară a feței anterioare a ulnei, fibrele merg transversal;
- Inserție: pe fața anterioară a radiusului, în treimea corespunzătoare.

10. MUȘCHII MEMBRELOR INFERIOARE

Mușchiul CROITOR (sartorius), este cel mai lung mușchi al corpului, străbătând în diagonală
regiunea anterioară a coapsei, trecând peste două articulații.
ORIGINE: spina iliacă antero-superioară.
INSERȚIE: fața medială a tibiei (sub condilul medial) - printr-o expansiune aponevrotică (laba de
gâscă), care reprezintă inserția a 3 mușchi: croitor, gracilis, semitendnos.
ACȚIUNE: este atât flexor, rotator extern, abductor al coapsei cât și flexor al gambei pe coapsă.

Mușchiul CVADRICEPS FEMURAL:

Mușchiul DREPT FEMURAL, ORIGINE: spina iliacă anteroinferioară și deasupra acetabulului.
Mușchiul VAST LATERAL, ORIGINE: pe trohanterul mare femural și a liniei mare aspre.
Mușchiul VAST MEDIAL, ORIGINE: pe linia aspră, pe toată întinderea ei.
Mușchiul VAST INTERMEDIAR, ORIGINE: pe 2/3 superioară ale feței laterale și anterioare
femurale.
INSERȚIE: pe tuberozitatea tibiei, printr-un tendon unic al mușchiului CVADRICEPS ce
inglobează rotula (prin intermediul ligamentului patelar).
ACȚIUNE: rol maxim atăt în dinamica cât și în statica articulației genunchiului; acționează și
asupra articulației coxofemurale. Acțiunea asupra genunchiului se realizează prin extensia
gambei pe coapsă și
prin acțiunea tuturor componentelor, fiind de neinlocuit de un alt mușchi. Prin contracție
dinamică (la nivelul membrului oscilant) cvadricepsul acționează, în mers, luând punct fix
proximal; în faza pasului următor, contracția sa contribuie la lungirea pasului, prin extensia
bruscă a genunchiului.
Acțiunea asupra articulației coxofemurale, se realizează doar prin dreptul femural (biarticular) și
contribuie la: flexia, abducția și rotația externă a coapsei. Când ia punct fix pe tibie, actionează
asupra bazinului, realizând balansarea sa în plan sagital.

Mușchiul TENSOR al FASCIEI LATA

ORIGINE: spina iliacă antero-superioară și extremitatea anterioară a crestei iliace.
INSERȚIE: pe condilul lateral al tibiei prin tractul ilio-tibial, formațiune fibroasă aflată în partea
laterală
a coapsei.
ACȚIUNE: prezintă o unitate de dezvolatare și inervație cu mușchiul fesier mijlociu. Acțiunea sa
este complex, deoarece prin contracție pune în tensiune fascia coapsei și tractul ilio-tibial, fixând
articulația genunchiului în extensie. Poate fi flexor al gambei când mișcarea a fost inițiată de alți
mușchi. Cu punct fix pe pelvis este flexor și abductor al coapsei și imprimă o ușoară mișcare de
rotație laterală a gambei; prin contracția sa, el apasă pe trohanterul mare al femurului,
comprimând capul femural în acetabul.

Mușchiul PECTINEU
ORIGINE: creasta pectineală (a ramului superior al pubelui);
INSERȚIA: linia pectineală a osului femur;
ACȚIUNE: este flexor, adductor și rotator extern al coapsei.

Mușchiul ADDUCTOR LUNG

ORIGINE: fața laterală a marginii inferioare a pubisului.
INSERȚIE: interstițiul liniei aspre a femurului (în 1/3 mijlocie).
ACȚIUNE: adducție, flexie și rotație externă a coapsei.

Mușchiul ADDUCTOR SCURT

ORIGINE: ramul inferior al osului pubis.
INSERTIE: 1/3 superioară a interstițiului liniei aspre a femurului.
ACȚIUNE: adductor, rotator extern și flexor al coapsei.

Mușchiul ADDUCTOR MARE

ORIGINE: tuberozitatea ischiatică și ramura ischiopubiană (coxal).
INSERȚIE: interstițiul liniei aspre și tuberculul adductorilor de la nivelul epicondilului medial al
femurului. După direcția și inserția distală a fasciculelor musculare, se disting 3 porțiuni:
porțiunea superioară (bine individualizată) porțiunea mijlocie (mai voluminoasă și posterior de
precedenta), porțiunea inferioară (cea mai posterioară și mai groasă, întinsă de la tuberozitatea
ischiatică la
tubercululul adductorilor).
ACȚIUNE: este adductor (cel mai puternic al coapsei) extensor al coapsei (singurul extensor din
grupul medial, prin originea pe tuberozitatea ischiatică) rotator extern, rotator intern.

Mușchiul GRACILIS - cel mai medial și mai lung din grupul adductorilor, singurul care
depașește articulația genunchiului (biarticular).
ORIGINE: ramul inferior al osului pubis.
INSERȚIE: partea superioară a feței mediale a tibiei (pe sanserinus).
ACȚIUNE: este flexor, adductor al coapsei, flexor și rotator intern al gambei.

Mușchiul BICEPS FEMURAL situat pe partea postero-laterală a coapsei.

ORIGINE: tuberozitatea ischiatică (capul lung) și 1/2 inferioară a interstițiului
liniei aspre (capul scurt).
INSERȚIE: capul fibulei.
ACȚIUNE: este extensor al coapsei pe pelvis (prin capul lung), flexor (când acționează ambele
capete) și rotator extern al genunchiului (când gamba este flectată).

Mușchiul SEMITENDINOS - situat în partea postero-mediala a coapsei.

ORIGINE: tuberozitatea ischiatică prin tendon comun cu bicepsul femural.
INSERȚIE: 1/3 superioară a feței mediale a tibiei, împreună cu croitorul și gracilisul.
ACȚIUNE: extensor al coapsei și flexor al gambei, rotator intern al gambei flectate.

Mușchiul SEMIMEMBRANOS - situat mai profund decât semitendinos.

ORIGINE: tuberozitatea ischiatică.
INSERȚIE: condil tibial medial.
ACȚIUNE: extensor în articulația coxofemurală, flexor al gambei pe coapsă, realizează
semiflexia gambei pe coapsă, rezultă scurtarea membrului și facilitarea pendulării înainte.

MUȘCHII ANTERIORI AI GAMBEI:

Mușchiul TIBIAL ANTERIOR

ORIGINE: fața laterală a tibiei și membrana interosoasă.
INSERȚIE: baza metatarsianului I și cuneiformul medial.
ACȚIUNE: flexia dorsală a piciorului, intervine în locomoție: la nivelul membrului de sprijin
trage gamba înainte, iar la nivelul membrului oscilant, acționează pe gambă, ridicând piciorul,
asigurând scurtarea membrului, necesară pendulării. Prin acțiune statică, menține poziția
ortostatică. Este rotator și adductor intern al piciorului, iar împreună cu peronierul lung,
formează o chingă, care susține bolta plantară.

Mușchiul EXTENSOR LUNG AL HALUCELUI

ORIGINE: fața medială a peroneului și membrana interosoasă.
INSERȚIE: falanga distală a halucelui.
ACȚIUNE: exensor al halucelui, flexor dorsal și rotator intern al piciorului.
Mușchiul EXTENSOR LUNG AL DEGETELOR
ORIGINE: pe tibie, peroneu, membrana interosoasă.
INSERȚIE: pe falangele II și III ale degetelor II-V.
ACȚIUNE: flexor dorsal, rotator extern și abductor al piciorului.
Mușchiul PERONIERUL AL TREILEA
ORIGINE: pe fața medială a fibulei și membrana interosoasă.
INSERȚIE: la baza metat. 5.
ACTIUNE: cand ia punct fix pe gambă peronierul anterior este flexor, abductor și rotator în afară
al piciorului pe gambă.

MUȘCHII LATERALI AI GAMBEI:

PERONIERUL LUNG
ORIGINE: pe fața laterală a osului peroneu și septurile intermusculare.
INSERȚIE: baza metatarsianului I și cuneiformul medial.
ACȚIUNE: rotația laterală și abducția piciorului, flexie plantară a piciorului. Accentuează și
menține bolta plantară a piciorului.

PERONIERUL SCURT
ORIGINE: fața laterală a osului peroneu și pe cele două septuri intermusculare.
INSERȚIE: tuberozitatea metatarsianului V.
ACȚIUNE: rotația laterală și abducția piciorului, flexia plantară a piciorului.

MUȘCHII POSTERIORI AI GAMBEI:

Mușchiul TRICEPS SURAL este format din două parți distincte:
Mușchiul GASTROCNEMIAN
ORIGINE: are două capete de origine: capul medial are originea pe condilul medial femural,
marginea
superioară, capul lateral are originea pe condilul lateral femural, marginea superioară.
INSERȚIE: tuberozitatea calcaneului, prin tendonul lui AHILE.
ACȚIUNE: este biarticular, cu fibre lungi, având acțiune de scurtă durată, dar cu randament
maxim.

Mușchiul SOLEAR
ORIGINE: pe osul peroneu (capul și fața posterioră a diafizei), pe tibie (linia mușchiului solear
și marginea medială).
INSERȚIE: tuberozitatea calcaneului, prin tendonul lui Ahile.
ACȚIUNE: mușchi al forței, mușchi supinator și adductor al piciorului.
El are acţiune asupra articulaţiei genunchiului (gastrocnemienii) şi asupra piciorului (întreg
muşchiul). Asupra genunchiului doar gastrocnemienii acţionează direct, realizând flexia gambei
pe coapsă când punctul fix este originea şi extensia genunchiului. De asemenea realizează rotaţia
internă a gambei prin capul. Acţiunea tricepsului sural asupra membrului de sprijin acţionează de
pe picior asupra gambei împiedicând flexia sub greutatea corpului. În locomoţie realizează flexia
plantară. Este mişcarea de propulsie, necesară în mers, alergare. Prin aceasta, are un rol foarte
important în locomoţie. În lanţul triplei extensii a membrului inferior în care mai intră mușchiul
fesier mare - extensia coapsei şi mușchiul cvadriceps – extensia genunchiului, mușchiul triceps
sural ridică corpul din poziţia ghemuit „în stând”.
Mușchiul POPLITEU - mușchi scurt, triunghiular situat în profunzimea fosei poplitee.
ORIGINE: pe condilul lateral al femurului.
INSERȚIE: pe fața posterioară a tibiei (deasupra liniei solearului).
ACȚIUNE: rotația internă a gambei (cu gamba flectată) și foarte slabă flexie a gambei pe coapsă.
Mușchiul FLEXOR LUNG AL DEGETELOR (flexor comun al degetelor) - este situat cel mai
medial, la nivelul planului profund.
ORIGINE: pe condilul femurului.
INSERȚIE: pe fața posterioară a tibiei.
ACȚIUNE: falanga distală a degetelor II-V.

Mușchiul TIBIAL POSTERIOR (gambierul posterior) este situat profund, între cei doi flexori.
ORIGINE: pe fața posterioară a tibiei și peroneului pe membrana interosoasă.
INSERȚIE: pe osul navicular și oasele cuneiforme, pe baza metatarsului I.
ACȚIUNE: este flexor plantar slab, puternic rotator intern și adductor al piciorului. Rol static
foarte
important.
Mușchiul FLEXOR LUNG AL HALUCELUI (flexor comun al halucelui) este situat cel mai
lateral din planul
profund.
ORIGINE: fața posterioară a peroneului pe cele 2/3 inferioare și membrana interosoasă.
INSERȚIE: falanga distală a halucelui.
ACȚIUNE: în rolul dinamic desprinde piciorul membrului de sprijin, prin ridicarea pe vârfuri
împotriva greutăţii corpului. Este ultimul muşchi care se contractă în extensia piciorului de
sprijin, făcând-o completă. Astfel, se dă un ultim impuls în mers/ săritură, ajutând la propulsia
corpului în sus şi înainte. Este flexor al halucelui, flexor plantar, efectuează rotaţia medială şi
adducţia piciorului. În rolul static, când ia punct fix pe inserţii, în poziţia ortostatică, susţine
gamba să nu se flecteze pe picior.