Introducere

Ce este, în esență, o ”bibliotecă digitală”? Conform Dicționarului online de

Biblioteconomie și Știința Informării, biblioteca digitală se constituie din ”resurse ce pot fi
citite cu ajutorul unui calculator, conținutul digital putând fi accesat local sau la distanță”.
Comisia Europeană, cea care militează pentru unificarea resurselor patrimoniale de pe întreg
teritoriul European, în mediul digital, definește bibliotecile digitale ca fiind colecții organizate
de conținut digital, rezultat în urma digitizării documentelor tradiționale sau creat direct în
mediul digital. Biblioteca digitală este, astfel, un concept complex, ce presupune existența
obiectelor digitizate și a celor create în format digital, furnizarea de servicii în mediul online,
utilizarea noilor tehnologii în vederea îndeplinirii tuturor activităților, totul pentru satisfacerea
nevoilor de informare ale utilizatorilor.
Comisia Europeană a lansat încă din anul 1999 principalele direcții strategice de
dezvoltare informațională, în cadrul unor initiative succesive, e-Europe, e-Europe 2005 şi
continuate apoi cu inițiativa i2010 care promovează creşterea economică şi crearea de noi
locuri de muncă în societatea informațională şi în industriile media.
Ca element cu rol strategic în cadrul inițiativei i2010, se prevedea crearea, promovarea
şi susținerea Bibliotecii Digitale Europene - https://www.europeana.eu/, prin asocierea
bibliotecilor digitale existente sau în curs de constituire în Țările Uniunii Europene. Astfel se
are în vedere stimularea dezvoltării economiei digitale europene, se încurajează crearea de
conținut digital, îmbunătățirea prezervării şi extinderea accesului publicului la colecții
organizate de material digital.
Văzută în contextul mai larg al societății informaționale, digitizarea resurselor
culturale este considerată — la nivelul Uniunii Europene — un factor cheie ce contribuie la
îmbunătățirea accesibilității şi a fluxului nefragmentat de informații într-o economie a
cunoaşterii. Odată transpus în format electronic, patrimoniul cultural, ştiințific sau educațional
poate deveni resursă pentru un spectru larg de produse şi servicii informaționale, în sectoare
precum educația sau turismul.
De aceea, pe termen lung, se consideră că digitizarea resurselor culturale şi oferirea
unei platforme unice de acces în cadrul unei biblioteci digitale reprezintă un demers cu un
considerabil potențial economic, care poate conduce la creşterea competitivității în toată
Europa, respectând astfel prevederile Strategiei de la Lisabona.
În vederea atingerii acestor deziderate, în conformitate cu recomandările Comisiei
Europene (2006/585/EC) şi concluziile Consiliului European (2006/C 297/01), în fiecare stat
membru al UE sunt necesare: parcurgerea unor etape organizatorice şi tehnice, susținerea
financiară a inițiativelor de digitizare a materialelor culturale (resurse documentare scrise,
audio-vizuale, patrimoniu mobil şi imobil, atrimoniul arhivistic), crearea unei biblioteci
digitale, drept cadru unitar şi platformă unică de acces public la materialul digital, pe Internet.

1
 Digitalizarea resurselor culturale naționale și crearea Bibliotecii Digitale a
României – scop și inițiative

Scopul propunerii de politică publică privind digitalizarea resurselor culturale

naționale și crearea Bibliotecii Digitale a României, propusă de Ministerul Culturii încă din
anul 2008 îl constituie conservarea şi promovarea resurselor culturale naționale în format
digital, precum şi lărgirea şi facilitarea accesului național, european şi internațional la
resursele culturale naționale representative.
În România, există deja o serie de inițiative în domeniul digitizării resurselor culturale,
atât la nivelul bibliotecilor, cât al muzeelor din sistemul național, însă pentru fructificarea
acestor inițiative se impune corelarea şi coordonarea eforturilor de digitizare în vederea
lărgirii accesului publicului utilizator de Internet la aceste resurse culturale. Dintre aceste
inițiative se remarcă o serie de proiecte derulate de către Ministerul Culturii prin cIMeC,
Biblioteca Centrală Universitară „Carol I” din Bucureşti, Biblioteca Academiei Române,
Biblioteca Metropolitană din București, Biblioteca Județeană „Panait Istrati” din Brăila,
Biblioteca Județeană „Gh. Asachi” din Iaşi.
În acest cadru, crearea Bibliotecii Digitale a României, componenta românească a
Bibliotecii Digitale Europene, care să faciliteze coordonarea şi stimularea activităților de
digitizare deja demarate la nivel național, reprezintă un demers care va duce la asigurarea
prezervării în format digital a resurselor culturale ale țării, la facilitarea accesului public pe
Internet la o colecție de resurse culturale naționale reprezentative precum şi la racordarea
diverselor inițiative de digitizare a resurselor culturale deja inițiate, atât în cadrul proiectelor
mai sus menționate, cât şi în cadrul instituțiilor deținătoare de resurse culturale, ca parte a
activității lor specifice.
Biblioteca Digitală a României va reprezenta unul dintre noduri naționale, componente
ale Bibliotecii Digitale Europene. Constituirea unei biblioteci digitale la nivel național
reprezintă un instrument important ce va contribui la satisfacerea drepturilor fundamentale de
libertate de exprimare, acces şi participare la cultură şi informație, raliindu-se astfel la
prevederile ConvenȚiei Europene a Drepturilor Omului, art. 10 (1) şi contribuind, în egală
măsură la asigurarea prezenței şi reprezentativității culturii româneşti în cultura europeană.
Biblioteca Digitală a României va spori gradul de acces la cultură, promovarea patrimoniului
cultural, atât la nivel național, cât şi internațional şi prezervarea identităților culturale, în
concordanță cu obiectivele generale ale Ministerului Culturii şi cu strategia în domeniu a
Uniunii Europene. Demersul creării unei astfel de biblioteci — platformă unică şi unitară de
acces la patrimoniul cultural național — va asigura cunoaşterea şi sporirea vizibilității
valorilor culturale ale României, atât pe plan național, cât şi pe plan internațional.
Propunerea de politică publică privind digitalizarea resurselor culturale şi crearea
Bibliotecii Digitale a României a stat la baza inițierii HG 1676/ 2008 privind aprobarea
Programului național pentru digitizarea resurselor culturale naționale și crearea Bibliotecii
Digitale a Românie, principalele obiective ale programului fiind: îmbunătățirea, coordonarea
şi eficientizarea proceselor de digitizare a resurselor culturale la nivel național; sporirea
numărului de resurse culturale reprezentative digitizate, diversificarea şi conservarea acestora,
creşterea gradului de accesibilitate a publicului utilizator de internet la resursele culturale

2
naționale. principalele obiective ale programului fiind îmbunătățirea, coordonarea şi
eficientizarea proceselor de digitizare a resurselor culturale la nivel național; sporirea
numărului de resurse culturale reprezentative digitizate, diversificarea şi conservarea acestora,
creşterea gradului de accesibilitate a publicului utilizator de internet la resursele culturale
naționale.
Obiectivele preconizate nu au fost însă atinse. Mai mult chiar, Institutul de Memorie
Culturală, CIMEC – instituție publică aflată în subordinea Ministerului Culturii și Cultelor,
cel care asigura interfața dintre furnizorii de conținut (instituții publice sau alte organizații
deținătoare de resurse culturale) și serviciile tehnice care gestionează programul la nivel
comunitar – este desființat în 2009, deși CIMEC realiza încă din anii ’80 evidența digitală a
patrimoniului cultural. Ulterior, CIMEC este integrat în Institutul Național al Patrimoniului
(INP). Deși Ministerul Culturii își ignoră obligațiile stabilite prin Hotărârea 1676/2008, alte
instituții îau încercat să pună în aplicare prevederile actului juridic amintit. Astfel, în
septembrie 2009, Biblioteca Metropolitană București a lansat proiectul Dacoromanica,
redenumit apoi Biblioteca Digitală a Bucreștilor (www.digbic.ro), proiect cu cel mai mare
impact prin numărul foarte ridicat de publicații care sunt digitizate și expuse online. Cărțile și
periodicele selectate, care se pare că azi sunt în număr de peste 150.000, provin din domeniul
public sau au fost digitizate cu acordul autorilor. Din păcate, proiectul a evoluat foarte slab
din punct de vedere tehnic și, deși a fost construit pe o platformă tehnică profesionistă și
extrem de costisitoare, a funcționat foarte puțin, provocând nemulțumirea cititorilor care
inițial erau foarte încântați de accesul nerestricționat la un număr atât de mare de publicații.
Începând din toamna anului 2020, aplicația funcționează din nou, dar funcția de interogare și
regăsire a informațiilor se comportă defectuos și împiedică utilizatorul să consulte rapid
publicațiile de care este interesat.
Alte proiecte de biblioteci digitale au mai fost puse în practică la Cluj, atât de către
Biblioteca Centrală Universitară „Lucian Blaga” a Universității Babeș-Bolyai, cât și de către
Biblioteca Județeană O. Goga. În plus, Biblioteca Națională gestionează un proiect de
bibliotecă digitală, în cuprinsul colecției putând fi consultate diverse tipuri de resurse culturale
precum manuscrise, incunabule, periodice vechi românești, carte veche străină și românească,
hărți, cărți poștale etc, din păcate într-o formă foarte greoaie pentru utilizatori. Ca și în cazul
Bibliotecii Digitale a Bucureștilor, reutilizarea resurselor digitale expuse de către Biblioteca
Națională se poate face doar cu acordul scris al acestei instituții, iar uneori chiar cu plata unei
taxe.

3
 Măsuri și direcții de acțiune

Începând cu anul 2011, în cadrul Direcției Patrimoniu Digital – CIMEC – din

Institutul Național al Patrimoniului, ce continuă misiunea fostului Institut de Memorie
Culturală, s-a manifestat un interes deosebit pentru rezolvarea nevoii de accesibilizare a unei
categorii speciale de publicații științifice: periodicele și cărțile editate de către instituțiile
culturale din România. Ca urmare s-a început dezvoltarea unei biblioteci digitale a
publicațiilor muzeale care a fost botezată ProEuropeana, cu intenția asumată de a face referire
la proiectul european de diseminare a culturii și patrimoniului culturii de pe vechiul continent.
Tot ca o consecință a preocupărilor europene pentru accesibilizarea digitală a
patrimoniului cultural și a cunoașterii în general, a fost adoptarea în 2015 a Strategiei
Naționale privind Agenda Digitală pentru România 2020.
Sub egida acestei Strategii, în cadrul Programului Operațional Competitivitate (POC)
2014-2020, Axa Prioritară 2, acțiunea 2.3.3 Îmbunătățirea conținutului digital și a
infrastructurii TIC sistemice în domeniul e-educație, e-incluziune, e-sănătate și e-cultură, se
finanțează și respectiv se implementează de către Ministerul Culturii, începând din anul 2018,
proiectul E-Cultura - Biblioteca Digitală a României, care stabilește ca rezultate digitizarea
a 550.000 de resurse culturale și realizarea unei platforme digitale, culturalia.ro, care să
funcționeze ca o bibliotecă pentru expunerea online a obiectelor digitale. Termenul de
finalizare se încheie în iunie 2021, iar bugetul alocat este de cca 11 milioane de euro. La acest
efort participa 31 de instituții, între care șase biblioteci care s-au angajat să digitizeze și
catalogheze 16.300 de resurse culturale, reprezentând publicații culturale, științifice sau chiar
tehnice, carte veche și rară, incunabule și periodice interbelice.
Proiectul vine în întâmpinarea necesității de a crea o infrastructură națională pentru
digitizarea conținutului cultural care să asigure viabilitatea patrimoniului cultural prin
facilitarea documentării, cercetării, promovării și transmiterii de informații / cunoștințe
privind bunurile culturale unei categorii cât mai diverse de public și în care accesul la
resursele digitizate se va realiza on-line, în mod gratuit.
În egală măsură, proiectul răspunde obiectivului asumat de România potrivit Agendei
Digitale 2020, și de a crea, în consecință, Biblioteca Digitală a României, fapt ce constituie
cea mai amplă contribuție națională la europeana.eu, platforma europeană pentru patrimoniul
cultural digital.
Din păcate, la ora actuală platforma culturalia.ro nu este încă disponibilă iar la
întrebarea adresată Ministrului Culturii la sfârșitul anului 2020 cu privire la proiectul de mai
sus răspunsul acestuia a fost următorul:
"Costatându-se, cu mai mult timp în urmă, necesitatea unei investiții în infrastructura
de digitizare a patrimoniului cultural mobil, Ministerul Culturii a decis, în 2017, includerea
proiectului: 'E-Cultura: Bibilioteca Digitală a României' pe lista de finanțare a Acțiunii 2.3.3
'Îmbunătățirea conținutului digital și a infrastructurii TIC sistemice în domeniule-educație, e-
incluziune, e-sănătate și e-cultură' din cadrul Axei Prioritare2 a ProgramuluiOperațional
Competitivitate 2014-2020. Proiectul a fost inițiat de instituția noastră, primește finanțare
nerambursabilă din Fondul European de Dezvoltare Regională pe baza contractului de
finanțare încheiat în anul 2018. (..) Pentru implementarea proiectului E-Cultura s-a alocat

4
un buget consistent în valoare de 53,2 de milioane de lei, pentru perioada 2018-2021, din
care 43,6 milioane de lei reprezintă valoarea eligibilă nerambursabilă din FEDR și 9,6
milioane de lei, contribuția națională.
Din bugetul alocat, peste 27,5 de milioane de lei au fost deja investite într-un interval
de aproape 2 ani (octombrie 2018-septembrie 2020).
Procesul de digitizare de la instituțiile participante a demarat treptat, începând din
luna februarie 2019, un număr semnificativ de 396.343 de resurse culturale fiind înregistrat
până la data de 31 august 2020, constând în obiecte muzeale, cărți, cărți rare, documente de
arhivă, imagini, materiale audio/video.
De asemenea, platforma on-line culturalia.ro care va găzdui viitoarea Biblioteca
Digitală a României este în dezvoltare începând din luna octombrie 2019 și urmează să fie
finalizată în anul 2021, atunci când va deveni accesibilă publicului larg și profesioniștilor
din diverse domenii.

Impact, probleme, soluții și concluzii

Biblioteca Digitală a României ar urma să aibă două efecte majore. În primul rând, va
permite și locuitorilor din orașele mici sau din mediul rural să viziteze, chiar și virtual, muzee
sau alte obiective la care acum nu au acces, din motive obiective
În al doilea rând, această popularizare gratuită va ajuta instituțiile de cultură să își
promoveze mai bine, și fără cheltuieli mari, oferta care astăzi rămâne limitată la un spațiu
geografic restrâns. Există colecții muzeale despre care publicul nu știe, pentru că sunt
prezentate doar la nivel local sau nu au beneficiat de suficientă promovare pe internet.
Desigur, există explicaţii pentru rămânerea noastră în urmă, în primul rând starea
economică şi precaritatea bugetelor culturii. Dar acestea nu scuză lipsa de viziune. Există încă
o lipsă de înţelegere atât la nivelul administraţiei culturale, cât şi la nivelul instituţiilor de
patrimoniu asupra rolului digitizării.
Dacă vrem să ne afirmăm identitatea naţională şi specificul cultural, digitizarea
patrimoniului cultural este unul dintre instrumentele cele mai actuale şi mai eficiente. Şi nici
măcar dintre cele mai scumpe. Digitizarea este benefică pentru instituţii: înseamnă
inventariere, documentare, cercetare, conservare, valorificare. Este o investiţie pentru prezent
şi pentru viitor pe care nu ne putem permite să o tot amânăm.
Digitizarea nu costă mai mult decât alte activităţi pe care le finanţăm în cultură, dar
impactul ei este enorm şi pe termen lung. Digitizarea este benefică pentru instituţii şi pentru
patrimoniu, este un mijloc de conservare, protecţie şi de valorificare în interes public.
Digitizarea resurselor noastre culturale trebuie să devină o prioritate. Este obligaţia fiecărei
ţări europene să-şi finanţeze programele proprii de digitizare. Ne-am asumat aceste obligaţii
și trebuie să le transpunem odată şi în practică.
Introducerea distanțării sociale și a carantinei au zguduit bazele condițiilor principale
de funcționare a instituțiilor de cultură. Acestea au trebuit să facă față provocările digitalizării,
oferind servicii hibride atât în spațiul real, cât și în cel virtual. În perioada carantinei, volumul
serviciilor digitale oferite a crescut într-un mod fără precedent.

5
 Din cauza provocărilor pandemiei, este din ce în ce mai important ca instituțiile de
cultură să pună în aplicare posibilitățile oferite de resursele tehnice și online moderne, cu
scopul de a-și păstra relațiile reale menținute cu utilizatorii și rolul care le revine în
comunitate.

Referințe bibliografice

*** Hotărârea nr. 1676/2008 privind aprobarea Programului național pentru digitizarea
resurselor culturale naționale și crearea Bibliotecii Digitale a României, publicată în
Monitorul Oficial, Partea I nr. 855 din 19 decembrie 2008.
http://www.cultura.ro/strategii-si-politici-culturale accesat online la data de 13.04.2021
https://www.umpcultura.ro/e-cultura accesat online la data de 13.04.2021
https://classic.europeana.eu/portal/en accesat online la data de 14.04.2021
https://ec.europa.eu/digital-single-market/digitisation-digital-preservation accesat online la
data de 14.04.2021