M AN OLIU DAR IA, C LAS A A X I - A E

ERUPTIA
VEZUVIULUI
DIN 79
This Photo by Unknown author is licensed under CC BY-NC.
• Muntele Vezuviu, un vulcan din actuala Italia, a erupt în anul 79 în una dintre cele mai
catastrofale erupții vulcanice din istoria europeană. Istoricii au aflat despre erupție
din relatările martorului Pliniu cel Tânăr, poet și înalt funcționar roman. Evenimentul a
dat numele tipului vezuvian de erupție vulcanică.
• Muntele Vezuviu a eliberat un nor mortal de materiale piroclastice și gaze la o
înălțime de 33 de kilometri, evacuând lavă, piatră ponce și cenușă vulcanică la o rată
de 1,5 milioane de tone pe secundă și degajând o cantitate de energie termală de
100.000 de ori mai mare decât cea din bombardamentele atomice de la Hiroshima și
Nagasaki. Mai multe așezări romane au fost distruse și îngropate sub cantități masiv
de materiale piroclastice și de tuf, cele mai cunoscut fiind Pompei și Herculaneum.
• Numărul total de locuitori ai celor două orașe era de 16.000–20.000 de persoane;
rămășițele a aproximativ 1.500 de persoane au fost descoperite la Pompei și
Herculaneum, dar numărul total al victimelor este încă necunoscut.
EVENIMENTE PREMERGATOARE

• Erupția din anul 79 a fost precedată de un cutremur puternic petrecut cu 17 ani mai
înainte, pe 5 februarie 62, care a provocat distrugeri masive terenului din jurul Golfului
Napoli, în special orașului Pompeii. Unele dintre distrugeri încă nu fuseseră remediate
atunci când vulcanul a erupt.
• Romanii erau obișnuiți cu producerea unor cutremure minore în regiune;
scriitorul Pliniu cel Tânăr a scris că acestea „nu au fost deosebit de alarmante,
deoarece ele sunt frecvente în Campania”. Mici cutremure au început să aibă loc pe
20 august 79,[7] devenind tot mai frecvente în următoarele patru zile, dar avertizările
nu au fost luate în serios.
 Reconstituirile erupției și ale efectelor acesteia variază considerabil în ceea ce
privește detaliile, dar au aceleași caracteristici generale. Erupția a durat două zile.
NATURA
ERUPTIEI

În jurul orei 13, Muntele Vezuviu a erupt violent, împrăștiind la înălțime mare o
coloană de cenușă și piatră care a început să cadă pe pământ, acoperind zona. În
acest timp populația a început să fugă pentru a scăpa. La un moment dat în acea
noapte sau în zorii celei de-a doua zile, 23 august, au izbucnit fluxuri piroclastice în
imediata apropiere a vulcanului. Luminile văzute pe munte au fost interpretate ca
incendii. Oamenii aflați la Misenum au fugit pentru a-și salva viața. Fluxurile erau
dense și fierbinți și se deplasau rapid, distrugând integral sau parțial toate
structurile aflate în calea lor, incinerându-i sau sufocându-i pe toți oamenii rămași
acolo și modificând peisajul, inclusiv zona litorală. Acestea au fost însoțite de
ușoare cutremure și de un tsunami mediu în Golful Napoli. În seara celei de-a doua
zile, erupția s-a terminat, lăsând doar o ceață în atmosferă prin care soarele
strălucea slab.
 Împreună cu Pliniu cel Bătrân, singurii nobili cunoscuți care au
VICTIMELE devenit victime ale erupției au fost Agrippa (fiu al prințesei evreice
Drusilla și al procuratorului Antonius Felix) și soția lui.
ERUPTIEI

Până în anul 2003 au fost făcute aproximativ 1.044 de mulaje

realizate pe baza urmelor cadavrelor descoperite în straturile de
cenușă din și dinapropierea orașului Pompeii, plus oasele risipite a
încă 100 de cadavre. Rămășițele a circa 332 de cadavre au fost
găsite la Herculaneum (300 în pivnițe boltite descoperite în
1980). Numărul total al morților sau procentul persoanelor moarte
din populația totală a localității sunt complet necunoscute.
DATA
Anul erupției este fixat în anul 79 ca urmare a mențiunilor
realizate de scriitorii romani contemporani, alții decât Pliniu
cel Tânăr, și nu a fost niciodată pus în mod serios sub semnul
ERUPTIEI întrebării.

Timpul anului este precizat o dată într-un document istoric,

prima scrisoare a lui Plinius cel Tânăr către Tacitus, unde
apare ca „nonum kal. Septembres”. Aceasta pare să fie o
abreviere a unei date standard, care trebuie interpretată ca
„a noua zi înainte de calendele lunii septembrie”, care în
calendarul iulian, aflat în uz la acea dată, ar fi fost opt zile
înainte de 1 septembrie, adică 24 august (romanii considerau
1 septembrie ca unul din nouă).
This Photo by Unknown author is licensed under CC BY-ND.