Ceramica grecească

Mai mult de o mie de ani, în China, au fost folosite ceşti din nefrit. Ele au fost foarte scumpe.
După ani de căutare şi multe eşecuri olarii din China au făcut un material care a depăşit
nefritul prin calităţile sale, a fost mult mai accesibil şi mai uşor în manipulare. Acesta a fost –
porţelan.
Încă mult timp el a fost cunoscut sub numele de “imitaţie a nefritului. “Secretul chinezesc” a
fost secretul materialului. În provincia Jiangshi au fost găsite reserve enorme ale “pietrei de
porţelan” – roci compuse din cuarţ şi mică. Masă de porţelan era fabricată din prafuri în
brichete ale “pietrei de porţelan ” (pe-tun-tse), şi din caolin, care oferea produsului albeaţă.
Caolinul era foarte răspândit în această provincie. Masă se pregătea timp de zeci de ani, ca să
capete plasticitate. Smalţul era format din mai multe straturi de diferită transparenţă, primind
astfel o splendoare specială mată.

Dinastia Sung (960-1279), porţelanul chinezesc a atins cel mai înalt nivel de calificare şi
perfecţionare. La fabricarea porţelanului în acea vreme au fost angajaţi sute de mii de oameni.
Au fost lucrători speciali care spălau lutul, în timp ce alţii se ocupau cu menţinerea temperaturii
în cuptor.

Numai într-un cuptor din acea perioadă, găsit de arheologi, încăpeau 25 000 de produse din
porţelan. El se afla pe panta unui deal. Aceste cuptoare pentru arderea porţelanului din China
au fost aranjate foarte complicat. Unele dintre ele foloseau pentru ardere lemnul, altele –
cărbune. Controlul asupra producerii porţelanului a fost foarte strict.

Formele produselor din perioada Sung sunt simple şi calme. În producerea porţelanului din
aceasta perioada au fost folosite posibilităţile materialului. Trecerea conştientă pe ceramică a
formelor, apărute în tehnologia de producere a bronzului, se realizează în deplină supunere
materialului din care se produce porţelanului chinezesc. De asemenea, importantă a fost libera
utilizare a smalţurilor îmbunătăţite, care oferă o culoare mată şi o bogaţie de nuanţe delicate
de roşu, violet, albastru, verzui.
În perioada dinastiei Ming în China (1369-1644) în obiecte din porţelan au fost folosite
tehnici decorative din perioada Sung. Utilizarea unui relief uşor pe porţelanul subţire a
permis să fie obţinută o graţie remarcabilă. Din produsele albe cu pereţi subţiri au
supravieţuit doar câteva. O ceaşcă din acest porţelan chinezesc se păstrează în colecţia

Muzeului din Marea Britanie. Pereţii subţiri aproape transparenţi, realizarea desenului cu
ajutorul unui relief fin cu ajutorul unei mase lichide de porţelan sub smalţ, proporţiile fine
ale obiectelor, sunt principalele realizări în producerea porţelanului din perioada dinastiei
Ming. Fiecare dintre aceste obiecte este o adevărată capodoperă de arta. Din porţelan
confecţionau nu numai veselă (Curtea Imperială primea în fiecare an, 31 000 de platouri, 16
000 de farfurii cu dragoni, 18 000 cupe), dar şi bănci, edicule, iar în 1415 a fost construită
Pagoda Nanking. Vase din porţelan în China au fost folosite ca instrumente
muzicale:atingerea pereţilor vasului cu un beţişor năştea melodie.

Secretul de fabricare a porţelanului chinezesc a fost păzit de vizitatori din Europa, printre
care era şi Marco Polo. Produse din porţelan au fost foarte rare în Europa, chiar şi în
secoluil 15. Acestea au fost cadouri pentru regi.

Numai în 1520 primul eşantion de caolin a fost adus de portughezi în Europa. Europenii au
crezut că dacă ar putea găsi un astfel de depozit de argilă albă, ei vor fi în stare să producă
porţelan. Dar numai caolinul nu este suficient pentru producerea porţelanului. Au fost
efectuate numeroase experimente cu diferite argile, şi arderea lor avea rezultate foarte
neaşteptate. Mulţi meşteri au căutat să descopere secretul de producere a porţelanului.
Abia în 1709 chimistul german Betger a descoperit secretul caolinului – baza porţelanului
european alb.