Sunteți pe pagina 1din 2

2.3.

a Sinteză pentru activități metodice

Proiectarea pedagogică reprezintă “ansamblul de procese şi operaţii deliberative de anticipare a


acesteia, de fixare mentală a paşilor ce vor fi parcurşi în realizarea instrucţiei şi educaţiei şi a
relaţiilor dintre aceştia, la nivel macro (respectiv la nivelul general al procesului de învăţământ)
şi micro (la nivelul specific / intermediar - al unităţilor de învăţare / capitolelor / temelor şi
operaţional - al activităţilor didactice concrete” (Ionescu, 2003)

La nivel micro, vorbim de proiectarea didactică, care presupune interrelaţionarea dintre


elementele structurale fundamentale (finalităţi, strategii de (auto)instruire, strategii de
(auto)evaluare), precum şi întocmirea unor documente sau instrumente de lucru utile deopotrivă
cadrului didactic şi elevului în desfăşurarea activităţii instructiv-educative (Ionescu, 2011).

Studiul privind evidențierea de repere și bune practici „De la competențe specifice la obiective
operaționale” evidențiază relația cu politicile educaționale europene și formularea de finalități
educaționale explicite, finalități adaptate pe niveluri de școlaritate care să fie transpuse în:
operaţii mentale, categorii de competenţe, Concepte operaţionale. Tot acest demers trebuie să
orienteze procesul de proiectare didactică al profesorului și să descrie pentru elevi
comportamente observabile, în termeni de ”învățare vizibilă”, cu criterii de reușită conștientizate
de către aceștia.

Proiectarea demersului didactic se realizează prin raportare la programa şcolară şi presupune:

A. lectura integrală şi personalizată a programei școlare;

B. elaborarea planificării calendaristice;

C. proiectarea unităților de învățare.

Conform Metodologiei de aplicare a noului curriculum, competenţele sunt ansambluri structurate


de cunoştinţe şi deprinderi dobândite prin învăţare; acestea permit identificarea şi rezolvarea în
contexte diverse a unor probleme caracteristice unui anumit domeniu. Conţinuturile
învăţământului cuprind valorile transmise şi însuşite de elevi, concretizate în cunoştinţe concrete
ale disciplinei.

Formele de organizare a activităţii didactice asigură aplicarea şi realizarea obiectivelor şi


conţinuturilor prin lecţiile desfăşurate în diferite variante: introductivă, activ-participativă, lecţie
de dezbatere, lucrări curente, lucrări complexe, dar şi prin tipurile de lecţii:

- lecţie de însuşire de noi cunoştinţe, capacităţi, deprinderi


- lecţie de formare de priceperi şi deprinderi

- lecţie de sistematizare şi recapitulare

- lecţie de evaluare şi verificare.

Competenţele generale se definesc pe obiect de studiu şi se formează pe durata învăţământului


preuniversitar. Ele au un grad ridicat de generalitate şi complexitate şi au rolul de a orienta
demersul didactic către achiziţiile finale ale elevului. Cele 4 competente generale sunt:

1. Receptarea de mesaje orale simple;

2.     Exprimarea orală în situații de comunicare uzuală;

3.     Receptarea de mesaje scrise simple;

4.     Redactarea de mesaje simple în situații de comunicare uzuală.

Componenta fundamentală a programei este cea referitoare la competenţe specifice şi


conţinuturi.

Competenţele specifice se definesc pe obiect de studiu şi se formează pe parcursul unui an


şcolar. Ele sunt derivate din competenţele generale, fiind etape în dobândirea acestora.
Competenţelor specifice li se asociază prin programă unităţi de conţinut.

Așadar, conceptul central al proiectării didactice este demersul didactic personalizat, care
exprimă dreptul profesorului de a lua decizii asupra modalităţilor pe care le consideră optime cu
scopul de a creşte calitatea procesului de învăţământ, cât și răspunderea personală, toate acestea
pentru a le asigura elevilor un parcurs şcolar individualizat.

S-ar putea să vă placă și