Sunteți pe pagina 1din 2

PREDAREA

Predarea se impune analizată prin raportare la învăţare. Este definită prin "a învăţa pe
altul" sau ca "activitatea desfăşurată de profesor în cadrul lecţiei, spre a determina la elevi
activitatea de învăţare" (Dicţionar de pedagogie, 1979, p. 350).
Dacă învăţarea şcolară, în viziunea didacticii moderne, semnifică schimbarea în
comportamentul elevilor, determinată de experienţa organizată pedagogic, atunci a preda
semnifică a provoca schimbarea a ceea ce există în ceea ce trebuie să existe, angajând elevii
într-o nouă experienţă de cunoaştere.
Calitatea predării poate fi apreciată după schimbările, transformările pe care le
produce în comportamentele, gândirea şi acţiunile elevilor.
Se poate afirma că a preda înseamnă:
 a prevedea (proiecta) producerea schimbărilor dorite;
 a preciza natura schimbărilor urmărite;
 a organiza şi dirija producerea schimbărilor;
 a controla şi aprecia nivelul la care se realizează schimbările (învăţarea) aşteptate
(3, p. 112).
Spre deosebire de didactica tradiţională, care reduce predarea la comunicare,
transmiterea cunoştinţelor, în didactica modernă ea semnifică un complex de funcţii sau
acţiuni desfăşurate de profesor, în vederea realizării optime a învăţării. Vizează funcţii sau
acţiuni de proiectare, de organizare şi coordonare, de orientare şi dirijare, de comunicare şi
stimulare, de control şi evaluare, de cercetare şi inovare a procesului didactic.
Îndeplinirea acestor funcţii în procesul predării ia forma unor succesiuni de enunţuri
(orale sau scrise), prin care institutorul /profesorul:
 stabileşte direcţiile învăţării prin enunţarea obiectivelor fixate;
 impune succesiunea fazelor de învăţare (care semnifică o gradare/ dozare a
eforturilor de învăţare);
 stimulează interesul şi încurajează efortul de învăţare;
 apreciază rezultatele şi corectează greşelile de învăţare;
 ameliorează şi reglează mersul învăţării (5, p.15).
Din cele de mai sus rezultă că predarea nu vizează activitatea profesorului doar în
timpul desfăşurării efective a lecţiilor. Ea include şi acţiunea de pregătire (proiectare), de
reelaborare a conţinuturilor, de confecţionare a materialelor didactice, de asigurare a
mijloacelor de învăţământ, necesare unei acţiuni pedagogice eficiente, de analiză, evaluare/
autoevaluare a activităţii şcolare.
Concepţia şi competenţele pedagogice ale profesorului se reflectă în stilul de predare
al acestuia. Folosindu-se criterii diferite de clasificare, se disting mai multe stiluri de predare
(tabelul nr. 1.1).
CRITERII DE CLASIFICARE STILURI DE PREDARE
 expozitiv
 După ponderea metodelor de predare
 interogativ
 centrat pe profesor
 După poziţia partenerilor în activitatea  centrat pe elevi
didactică  interactiv
 abstract
 După particularităţile cognitive ale predării
 concret
 comunicativ
 După capacitatea de comunicare Tabelul 1.1:
 necomunicativ
Clasificarea
 apropiat stilurilor de
 După particularităţile comportamentului  distant predare (după
afectiv  impulsiv D. Creţu)
 adaptabil
 După mobilitatea comportamentului
didactic  rigid, inflexibil
 deschis spre inovaţie
 După modalitatea de raportare la nou
 închis, rutinier
 autoritar
 După modalitatea de conducere  democratic
 laissez-faire