Sunteți pe pagina 1din 4

Pasul 4

CALCULUL STATIC
Calculul static se refera la determinarea eforturilor sectionale(momente incovoietoare, forte taietoare,
respectiv forte axiale) pentru urmatoarele elemente:
-placa
-grinda longitudinala GL
-stalp
a)Calculul static al placii
Placile sunt elemente plane care au ca efort sectional dominant-momentul incovoietor.
Calculul static al placilor se poate face cu metode de calcul detaliate folosind programe de calcul
specializate (ex. ETABS, AXIS, etc.), sau cu metode simplificate, utilizand modele si formule foarte simple.
Deoarece placa din exemplul nostru este foarte simpla-un singur panou, este regulata, omogena, fara
discontinuitati, cu incarcare uniforma pe toata suprafata, cu reazeme continue pe contur, se preteaza la un calcul
simplificat utilizand modele de calcul recomandat de literatura de specialitate[1].
Lucrarea [1] si nu numai, recomanda pentru astfel de situatii calculul in domeniul elastic, mai acoperitor,
sau in domeniul plastic care ar duce la o solutie mai economicoasa;
Noi vom obtine momentele incovoietoare la care placa, din acest exemplu, este solicitata, utilizand
calculul in domeniul elastic. Pentru aceasta ne vom folosi de lucrarea [1] anexa VIII.
Cum spuneam mai sus placa noastra are un singur panou ale carui laturi se afla intr-un raport L 2/L1<2, deci
lucreaza dupa doua directii. Placa poate fi considerata incastrata pe tot conturul in grinzile longitudinale si
transversale. In aceasta situatie se aplica formulele de la paragraful VIII.1.2.1, iar panoul este de tipul 6 din
fig.VIII.1. Pentru corelarea notatiilor din fig.VIII.1 cu cele din desenul nostru vom observa ca:
lx-din figura VIII.1 este L1 din desenul nostru iar,
ly-din figura VIII.1este L2 din desenul nostru.

Fig.6 Diagrama momentelor incovoietoare pe placa


Cu aceste precizari, momentele incovoietoare dupa cele 2 directii(dupa L 1, respectiv L2) in camp si pe
reazeme se determina cu urmatoarele formule:
-momentul maxim in camp pe directia L1-MC1=L12·(α6·q’±α1q’’);
-momentul maxim in camp pe directia L2-MC2=L22·(β6·q’±β1q’’);

-momentul maxim pe reazemele din sirul A si B---- M rA=MrB=χ6· q· L12/12;


-momentul maxim pe reazemele din axele 1 si 2---- Mr1=Mr2=(1-χ6)· q· L22/12;
In formulele de mai sus α1 , β1 ,α6 ,β6 ,χ6-sunt coeficienti ce se deduc din tabelele VIII.1 si VIII.6 in functie de
ʎ=L2/L1.
Pentru ʎ=L2/L1=6,0/5,0=1,2 din tabelele VIII.1 si VIII.6 obtinem:
α1=0,05144
β1=0,02471
α6=0,02445
β6=0,01179
χ6=0,67460

q’= gc + pc/2=6,64+3,75/2=8,51KN/m2-adica:inc. permanenta+jumatate din inc.variabila(utila);


q’’= qv/2 + pc/2=0,75/2+3,75/2=2,25KN/m 2-adica:jumatate din inc.qvasipermanenta si variabila;
q= gc + qv + pc=6,64+0,75 +3,75=11,14KN/m 2-adica inc. permnenta+qvasipermanenta+variabila;
Cu datele de mai sus valorile momentelor incovoietoare in punctele specificate mai sus si marcate pe fig.5
devin:
MC1=L12·(α6·q’±α1q’’)=(5,0)2·(0,02471·8,51+0,05144·2,25)=25·(0,210+0,116)=25·0,326=8,15 KNm;

MC2=L22·(β6·q’±β1q’’)=(6,0)2·(0,01179·8,51+0,02471·2,25)=36·(0,100+0,055)=36·0,155=5,58 KNm;

MrA=MrB=χ6· q· L12/12=0,6746·11,14·(5,0)2/12=0,6746·11,14·25/12=15,67KNm;

Mr1=Mr2=(1-χ6)· q· L22/12=(1,0-0,6746)·11,14·(6,0)2/12=0,3254·11,14·36/12=8,70KNm;

Obs.
-Din compararea celor doua valori ale momentului incovoietor pe directia scurta(directia laturii L1) cu cel
de pe directia lunga (directia laturii L2) se constata ca momentul incovoietor pe directia scurta este mai mare
decat cel pe directia lunga si asta in conditiile in care lungimile pe cele doua directii nu difera prea mult. Aceasta
constatare confirma cele afirmate in PASUL3 cand am spus ca o placa la care raportul laturilor este mai mare
decat 2 lucreaza doar dupa o directie si anume directia scurta;
-Din formula momentului incovoietor am luat numai situatia cand termenii din paranteza se aduna
deoarece aceasta situatie conduce la valoarea cea mai mare cu putinta a efortului sectional. Varianta cu scaderea
termenilor este utilizata atunci cand avem placi cu mai multe panouri alaturate(placi continue) si unde sunt
posibile dispuneri alternative(in sah) ale incarcarii variabile(p c). Acest lucru este ilustrat in [1] anexa VIII, fig.VIII.2.
b)Calculul static al grinzii
Exemplificarea pentru calculul static al grinzii se va face pentru grinda longitudinala GL. Am ales-o pe
aceasta deoarece are deschiderea si incarcarea aferenta mai mare.
Asa cum este conceputa constructia din exemplul de fata, grinda GL dar si cealalta, GT, este legata de
stalpi cu o legatura de tip incastrare. Grinda cu cei doi stalpi de la capete, pe care se descarca, formeaza un cadru.
Pentru un caz real calculul static, pentru grinda, ar trebui sa tina seama pe de o parte de conlucrarea cu stalpii iar
pe de alta parte de actiunile orizontale ce actioneaza asupra stalpilor(forte din cutremur, forte din vant, variatii
de temperatura, s.a.).Pentru simplificarea calculelor statice (fiindca nu fac obiectul acestei discipline) vom
considera ca grinda este, de fapt, o simpla bara orizontala incastrata la capete si incarcata pe lungimea ei cu o
forta uniform distribuita qg,totGLc=42,94KN/m determinata la PASUL3.
Din orice carte de ,,Statica constructiilor’’ se pot obtine, usor, valorile momentelor incovoietoare maxime
in camp si pe reazeme precum si forta taietoare maxima(la reazeme) ca mai jos:
Mc= qg,totGLc · L22/24=42,94·(6,0)2/24=64,41 KNm;
Mr1=Mr2= qg,totGLc · L22/12=42,94·(6,0)2/12=128,82 KNm;
V1= V2= qg,totGLc · L2/2=42,94·6,0/2=128,82 KN;

Schema de calcul si valorile calculate mai sus sunt trecute schita din fig.7.

Fig.7 Schema de calcul si diagrame de eforturi M si V pentru grinda GL

c)Calculul static al stalpului


Asa cum este conceputa constructia din exemplul de fata, stalpii (stalpul) sunt legati de grinzi si de fundatii
cu o legatura de tip incastrare. Doi stalpi si grinda care ii leaga, formeaza un cadru. Pentru un caz real, calculul
static pentru stalpi ar trebui sa tina seama pe de o parte de conlucrarea cu grinzile(formeaza un cadru asa cum
am spus mai sus), iar pe de alta parte de actiunile verticale ce actioneaza asupra grinzilor (actiuni care produc la
capetele acestora momente incovoietaore ce se transmit la capatul superior al stalpilor). Pentru simplificarea
calculelor statice (fiindca nu fac obiectul acestei discipline) vom considera ca stalpul este, de fapt, o simpla bara
verticala incastrata la baza si libera la capatul superior (in realitate nu este chiar liber) incarcat la capatul superior
cu 2 forte (una axiala si una orizontal-vezi fig.8), determinate la PASUL3.
Fig.8 Schema statica si diagrame de eforturi sectionale N, M

Cu valorile eforturilor obtinute mai sus se trece la dimesionarea sectiunilor de beton pentru placa, grinda,
stalp, utilizand modelele de calcul (schemele logice) atasate pe platforma la fiecare saptamana de activitati.

S-ar putea să vă placă și