I.

Reziduuri urbane
-definiție reziduuri, clasificare, proprietăți fizico-mecanice
-cantități de deșeuri generate în ultimii ani la nivelul județului / localității (din
Raport privind starea mediului în județul........ sau din Planul județean de gestiune
a deșeurilor)
REZÍDUU, reziduuri, s.n. Rest rămas în urma unui proces chimic sau fizic efectuat asupra unui
material brut. * Reziduuri furajere = deșeuri din industria alimentară care pot fi valorificate în
alimentația animalelor. ** Materie care se depune pe pereţii sau pe fundul recipientelor în care se
păstrează substanțe lichide. [Pr.: -du-u. - Var.: rezídiu s.n.] - Din lat. residuum, fr. résidu.

Diversele categorii de deseuri se clasifica dupa o serie de criterii:

- sursa generatoare
- starea de agregare
- proprietatile fizico-chimice
- origine

1. Sursa generatoare (provenienta)

1.1 deseuri industriale (deseuri provenite din industriile alimentara, miniera, energetica, chimica,
metalurgica, petroliera, chimica etc)

1.2 deseuri din constructii (beton, mortar, moloz pamant etc)

1.3 deseuri agrozootehnice (dejectii animale, resturi de furaje, diverse resturi vegetale, cultura mare,
ierbicide, ingrasaminte, fungicide etc)

1.4 deseuri urbane

1.4.1 deseuri menajere – rezultate din activitatea casnica zilnica: comerciala, restaurante, hoteluri,
institutii de invatamant etc.

Deseurile menajere sunt generate de catre populatie, dar cuprind si deseuri similare generate de
agentii economici industriali sau agentii comerciali: obiecte vechi si deteriorate, carton, hartie,
tesaturi, sticla, resturi alimantare, cenusa, materiale plastice, ambalaje etc.

1.4.2 Deseuri stradale: gunoiul maturat de pe strazi, gunoiul din parcuri, locuri publice, depunerile
stradale etc

1.4.3 Deseuri comerciale provenite din activitatea comerciala de orice fel, mai ales: produse
perisabile, ambalaje din plastic, hartie, carton

1.4.4 Deseuri sanitare provenite din institutiile de sanatate: spitale, policlinici, dispensare, cabinete
stomatologice, cabinete medicale particulare;
ele au un potential infectios ridicat, prezentand din
acest motiv un grad de risc mare;
manipularea, transportul si tratarea lor se realizeaza
cu mijloace si metode specifice.

1.5 Deseuri speciale: explozibili, substante toxice, substante radioactive.

Aceste deseuri rezulta din activitatile industriale,de cercetare, agricole, centrale atomo-electrice etc.

Deseurile menajere in cea mai mare parte sunt solide.

Cantitatea, natura si compozitia lor sunt extrem de variate si influentate apreciabil de conditiile
climatice, felul de viata al oamenilor, gradul de industrializare etc.

In cazul deseurilor stradale, cantitatea si compozitia lor depind de:

- zona geografica (deal, ses, munte)
- clima
- natura pavajului
- gradul de acoperire cu vegetatie.

In general sunt deseuri solide uscate, dar pot fi si suspensii, rezultate de la spalarea strazilor.

Deseurile provenite din industria extractiva sunt in cantitate foarte mare; haldele de steril prezinta
un mare pericol sanitar, datorita continutului ridicat de Pb, Cu, Cr etc, substante toxice pentru
organismele vegetale si animale.

Deseurile menajere solide din zonele urbane din tara noastra variaza intre 0,5…0,9 kg/locuitor/zi,
ceea ce face sa rezulte o cantitate medie de 8700 tone/zi.
Din aceasta cantitate numai cca 5 % sunt incinerate, restul find depozitate in rampe foarte putin
amenajate sau necontrolat.

Depozitele necontrolate sunt lipsite de amenajarile minime necesare; ele constituie zone insalubre
care pun in pericol viata oamenilor prin riscul impurificarii apelor subterane si de suprafata, datorita
scurgerilor de lichid organic (levigat); totodata ele creaza disconfort olfactiv ca urmare a mirosurilor
neplacute degajate, afecteaza estetica peisajului, favorizeaza mentinerea si innmultirea unor focare
generatoare de boli pentru oameni si animale.

In cea mai mare parte a cazurilor are loc depozitarea comuna a deseurilor menajere cu cele
industriale.
Din punct de vedere cantitativ, deseurile menajere constituie cea mai mare parte a deseurilor
urbane.

Deseurile rurale difera de cele urbane prin compozitie si cantitate.

Inexistenta in zona rurala a unor servicii publice de salubritate face imposibila intocmirea unei
statistici a deseurilor rurale, motiv pentru acre ele pot fi evaluate doar aproximativ.
Cantitatea de deseuri rurale este de cca 0,3 kg/locuitor/zi.
Se poate estima o cantitate medie anuala de cca 1 milion tone deseuri menajere rurale, pentru o
populatie rurala de cca 10 milioane locuitori.
In marea majoritate a cazurilor deseurile men
ajere rurale sunt aruncate pe malul cursurilor de apa sau chiar in albia apei, motiv pentru care gradul
de poluare a mediului poate sa fie mai intens decat in cazul depozitarii deseurilor urbane.

Diferentele inregistrate de la o tara la alta in ceea ce priveste cantitatea si caracteristicile deseurilor

sunt dependente de:
- gradul de dezvoltare industriala
- gradul de dezvoltare tehnologica
- nivelul de trai
- nivelul de civilizatie
- densitatea demografica.

Diferentele sunrt cuprinse intre 150-600 kg/an/locuitor.

ROPRIETATILE FIZICO-CHIMICE ALE DESEURILOR

1.1. Proprietatile fizice ale deseurilor

O categorie importanta a deseurilor solide o reprezinta M. S. W.

Principalele proprietati fizice ale deseurilor solide sunt:

     greutatea specifica;

     umiditatea;

 marimea si distributia particulelor;

     permeabilitatea deseurilor compactate.

Greutatea specifica a deseurilor municipale

Prin greutatea specifica a deseurilor, se intelege greutatea unitatii de volum, in starea in care
se gasesc depuse. Datorita formei multiple in care se afla, in special deseurile municipale, se
determina greutatile specifice diferite si anume: greutatea specifica in recipient, in
autogunoiera, in depozit, pentru materiale compactate si necompactate.

1.1.2. Umiditatea deseurilor

Pe langa influenta pe care o are asupra greutatii specifice a deseurilor si in special a

celor menajere menajere, umiditatea are influenta directa si asupra puterii calorice si a
proceselor de fermentare, cand acestea sunt destinate formarii compostului.

Umiditatea este direct influentata de clima regiunii respective, fiind diferita de la un

anotimp la altul.

Umiditatea totala a deseurilor se exprima matematic prin formula:

in care:

Wt – umiditatea totala a deseurilor, (%);

Wr – umiditatea relativa, (%);

Wh – umiditatea higroscopica, (%).

Umiditatea relativa este reprezentata de continutul de apa ce se poate indeparta prin

evaporare in aer liber la temperatura de 16÷20.

Umiditatea higroscopica sau absoluta reprezinta continutul de apa din deseuri ce nu

poate fi indepartat decat prin uscare in etuve de laborator la temperatura de 105 0C.

Umiditatea totala a deseurilor menajere variaza in general de la 25% la 60% din

greutatea deseului fiind mai mare vara datorita procentului mare de vegetale.

1.1.3. Marimea si distributia particulelor

Marimea si distributia particulelor materialelor componente a deseurilor solide sunt de

o importanta deosebita in recuperarea materialelor. In acest scop se folosesc in special metode
mecanice bazate pe ciururile rotative si separatoarele magnetice.

Dimensiunile componentilor deseurilor pot fi definite prin una sau mai multe din
marimile determinate cu formulele urmatoare:

unde:

c – marimea componentului, in mm;

L – lungimea, in mm;

l – latimea, in mm;

h – inaltimea, in mm.

1.1.4. Permeabilitatea deseurilor compactate

 Conductivitatea hidraulica (permeabilitatea) deseurilor compactate este proprietatea
fizica importanta care guverneaza miscarea lichidelor si gazelor in depozitele de materiale,
reprezentate de deseuri. Coeficientul permeabilitatii este dat de relatia:

unde:

K – coeficientul permeabilitatii;

C – constanta dimensionala sau factor de forma;

dm – marimea medie a porilor;

γ – greutatea specifica a apei;

η – vascozitatea dinamica a apei;

p – permeabilitatea intrinseca (permeabilitate specifica).

Termenul Cd2 este cunoscut ca permeabilitate specifica. Permeabilitatea intrinseca

depinde numai de proprietatile materialului solid, cum ar fi distributia marimii porilor,
suprafata specifica, porozitatea. Valorile tipice pentru permeabilitatea intrinseca pentru
deseurile solide compacte in depozit variaza intre 10-11 si 10-12 m2 in directia verticala si 10-10
m2 in directia orizontala.

Planul Judeţean de Gestionare a Deşeurilor–judeţul Teleorman

Deşeurile voluminoase şi deşeurile menajere provin din aceleaşi surse. Din categoria deşeurilor voluminoase fac parte parte
obiecte mari precum mobila, saltele, biciclete, jucării mari, etc care nu pot fi ridicate de sistemul uzual de colectare.
Evolutia cantităţii de deşeuri generate în perioada 2001 –2005 este prezentată în tabelul de mai jos.
 II. Criterii de alegere a amplasamentului unui depozit ecologic de deșeuri

2.1. Scurtă prezentare a județului / localității (unde este poziționat

geografic, o hartă Google, etc – 1-2 pag)

Caracteristici fizice şi geografice

Teritoriul judeţului Teleorman este situat în partea sudică a ţării, în zona centrală a Câmpiei Romane, fiind încadrat de judeţul
Argeş şi judeţul Dimbovita la nord, judeţul Giurgiu la est, judeţul Olt la vest şiBulgaria la sud, în zona de confluienta a râurilor Olt
şi Vedea cu fluviul Dunărea. Judeţul este organizat administrativ în trei municipii –Alexandria, Roşiorii de Vede şi Turnu
Măgurele, doua oraşe –Zimnicea şi Videle –şi 92 de comune .
Judeţul Teleorman ocupă ca suprafaţă locul 19, deţinând un procent de 2,4 % din suprafaţa ţării, fiind situat la
intersectiaparalelei de 45N cu meridianul de 25E desfasurindu-se pe 53’24” latitudine şi pe 19’ longitudine, având ca extrema
nordica comuna Sarbeni-4430’31”, ca extrema sudica orasul Zimnicea –4337’07”, ca extrema estica comuna Bujoreni –2548’
şi ca extrema vestica comuna Plopii Slavitesti –2439’.
Extremitatea sudica a judeţului coincide cu extremitatea sudica a tarii, fiind judeţ de frontiera cu Bulgaria, pe o lungime de
cca.88 km.
Suprafaţa Judeţul Teleorman face parte din Regiunea de Dezvoltare 3-Sud Muntenia, formată din şapte judeţe: Argeş, Călăraşi,
Dâmboviţa, Giurgiu, Ialomiţa, Prahova şi Teleorman, fiind situat în partea de sud-vest a acesteia.
Judeţul Teleorman are o suprafaţă de 5 790 Km2ocupând ca întindere locul 19 pe ţară şi deţinând 2.4% din suprafaţa ţării şi
locul doi în cadrul Regiunii Sud Muntenia.

2.2Reguli
pentru
stabilirea

amplasamentului unui depozit

Proiectarea depozitelor de deseuri Proiectarea unui depozit de deseuri se face in
functie de o serie de factori, dintre care cei maiimportanti sunt:
•cantitatea si natura deseurilorce urmeaza a fi depozitate – se evalueaza in functiede
prognozele de dezvoltare a localitatilor;
•caracteristicile amplasamentului– in raport cu eficienta economica (dimensiuni,
durata de functionare, distanta de transport a deseurilor) si eficienta
ecologica(cerinte legatedeprotectia factorilor de mediu si a sanatatii umane) ne
cesar a fi realizate;
•posibilitatile de reabilitare si utilizare ulterioara a terenului– se evalueaza in functie
denatura deseurilor depozitate, comportarea acestorape perioada depozitarii,
planurile dedezvoltarea pe termen lung etc.

Alegerea amplasamentului
Alegerea amplasamentului optim dintre mai multe variante posibile se face pe baza
unei analize pluricriteriale care cuprinde:
•criterii geologice, pedologice si hidrogeologice: caracteristicile si modul de dispunere
a straturilor geologice; structura, adancimea sidirectiade curgerea apeisubterane;
distanta fata de cursurile de apa si alte ape de suprafata; starea de inundabilitate a
zonei; folosintaterenului; clasa de seismicitate; criterii legate depericole de alunecare,
tasare;
•criteriiclimaterice: directia dominanta avanturilor fata deasezarile umane sau alte
obiective; regimul precipitatiilor;
•criterii economice: capacitatea depozitului si durata de exploatare (minimum 10
ani);distanta medie de transport al deseurilor; necesitatea unoramenajari secundare
(drumuri de acces, utilitati etc.);
•criterii suplimentare: vizibilitatea amplasamentului si modul de incadrare in peisaj;
accesul la amplasament; existenta unorarii protejate deorice natura; existenta in
zona a unor aeroporturi, linii de inalta tensiune sau obiective militare.
III. Structuri posibile de depozite ecologice pentru reziduuri urbane

3.1. Reguli pentru alcătuirea unui depozit (impermeablizare, straturi,

...acoperire finală, colectare levigat etc)
Construirea depozitelor de deseuri
Un depozit de deseuri trebuie sa aiba in componenta urmatoarele instalatii si
echipamente fixe principale:
•poarta de acces si sistem de paza si supraveghere;
•echipament de cantarire si echipament de receptie pentru cantitati mici de deseuri;
•facilitati pentru verificarea deseurilor si laborator;
•drumuri interioare;
•zone pentru depozitarea deseurilor;
•instalatii pentru tratarea levigatului, respectiv pentru colectarea si evacuareagazului
dedepozit;
•garaje, ateliere si spatii de parcare pentru utilaje;
•echipament pentru curatarea rotilor vehiculelor;
•birouri administrative si constructii sociale.
Aceste facilitati trebuie amplasate, in functie de rolul pe care ilau si de caracteristi
cile specifice fiecarui depozit (marimea si tipul, perioada de operare stabilita,
cantitatea de deseuri, frecventa de transport, cerintele legale si cele ale autoritatii
competente), astfel incat sa asigure o exploatare optima.
Calea de acces si sistemulde paza si supraveghere
Proiectarea siconstruirea portii si a drumului principal de acces se realizeaza
infunctie de o serie de factori, cum ar fi: numarul vehiculelor de transport deseuri si
frecventa cu careacestea intra indepozit, marimea si tipul vehiculelor, caracteristicile
drumului public din care se face accesul ladepozit.
Sistemul de paza si supraveghere este destinatsa impiedice patrunderea in depozit
apersoanelor neautorizate.
Sistemul de paza si supraveghere poate cuprinde:
•porti si garduri confectionate din materiale corespunzatoare, prevazute cu
mecanisme sigure de inchidere si mentinute in stare buna de functionare; se
recomanda o inaltime minima a gardului de 2 msi o suprainaltare din sarma
ghimpata; imprejmuirea perimetrala va fiinspectata periodic de catre o
persoanadesemnata;
•sistemvideo cu camere de supraveghere;
•sistem de paza si securitate asigurat de persoane competente, special instruite in
acest scop;
•sistem de alarmare sonora si luminoasa in caz de patrunderi neautorizate.
Componentele sistemuluide securitate se stabilesc pentru conditiile specifice ale
fiecarui amplasament.
Echipamentul de cantarire
Depozitul trebuie sa fieprevazut cu echipament de can
tarire atatpentru vehiculele incarcate care intra in depozit, cat si pentru cele
descarcate care parasesc depozitul. Acest lucru se poate realiza cu ajutorul unui
singur echipament de tipul platforma de cantarire, sau cu doua echipamente
inparalel, pe sensul de intrare, respectiv pe cel de iesire. Platforma de cantarire
trebuie sa aiba o capacitate acoperitoare pentru toate tipurile de vehicule care pot fi
utilizate pentru transportul deseurilor (50 tonegreutate bruta). Se pot utiliza
fieplatforme de cantarire la nivelul solului, incastratein sosea, fie platforme
suprainaltate la cca. 35 cm fata denivelul solului, fixe sau mobile, acestea din urma
avand avantajul ca pot fi mutate daca este nevoie.
Platformelede cantariremodernepot fi racordatela un sistem computerizat de
inregistrare a caracteristicilor cantitative si calitative ale incarcaturii de deseuri.
Pentru primirea unor cantitati maimici de deseuri se utilizeaza alte tipuri de
echipamente specifice.
Facilitati pentru verificarea deseurilor si laborator
Echipamentele pentru verificarea deseurilor sunt amplasate intr-ozona
specialdestinata inspectiei, prelevarii de probe si laboratorului pentru analize.
Drumurile interioare
Drumurile interioare principale au caracter semi-permanent. Deoarece caracteristicile
lor trebuie sa indeplineasca anumite standarde, construirea lor va fi bine planificata,
astfel incat sa poata fi utilizate timp cat mai indelungat, iarcosturile necesare pentru
noi investitii sa fie cat mai reduse.
Drumurile interioare temporare au o durata scurta de utilizare, ele facand legatura
intre drumurile interioare principale si zona de depozitare. In general, aceste drumuri
sunt construite din deseuri de materiale de constructii aduse pentru depozitare pe
amplasamentul respectiv. Deoarece in aceste zoneapar probleme de
compactare si tasarediferentiata, drumurile temporare vor fi desfiintate inainte de
depunerea altor deseuri pe zonele respective.
Zonele pentru depozitarea deseurilor
Amenajarea initiala a zonelor pentru depozitarea deseurilor cuprinde doua operatii de
baza:
•impermeabilizarea bazei sia marginilor depozitului;
•realizarea sistemului de drenare si evacuare a levigatului.
Impermeabilizarea depozitelor de deseuri
Alegerea sistemului optimde impermeabilizare se face, pentru fiecare caz in parte,
tinand seama de oserie de factori, printre care cei mai importanti sunt:
•natura deseurilor ce urmeaza a fi depozitate;
•conditiile hidrogeologice si naturasuprafetei amplasamentului;
•solicitarile ce pot aparea in timpul exploatarii;
•natura si caracteristicile materialului utilizat. Sistemul de impermeabilizare trebuiesa
asigure atat etanseitatea intregului depozit, cat si:
•stabilitate chimica si termica fata de deseuriledepozitate si fata de solul de dedesubt
(inclusiv fata de umezeala si activitatea microorganismelor);
•rezistenta mecanica la eforturile care apar intimpul constructiei si in timpul
exploatarii;
•rezistenta la fenomenele meteorologice (inlcusiv la inghet, la temperaturi ridicatesi la
raze ultraviolete);
•stabilitate dimensionala la variatiile de teperatura;
•rezistenta la imbatranire, elasticitate suficienta si rezistenta la rupere.
Solutia de impermeabilizare trebuie sa tina seama de caracteristicile naturale ale
amplasamentuluiales, si in mod special de conditiile geologice si hidrogeologice care
formeaza bariera geologica. Se considera ca bariera geologica indeplineste
conditiilenecesare pentru impermeabilizare daca ea are urmatoarele caracteristici:
•grosime ≥1 m, coeficientde permeabilitate (k) ≤10-7m/s – pentru depozitele de
deseuri inerte;
•grosime ≥1 m, k ≤10-9m/s – pentru depozitele de deseuri nepericuloase;
•grosime ≥5 m, k ≤10-9m/s – pentru depozitele de deseuri periculoase.
In cazul in care aceste conditii nu sunt indeplinite inmod natural, bariera geologicava
fi completata cu un strat de argila sau alt material natural cu proprietati echivalente.
Stratul natural de impermeabilizare va fi completat cu un strat polimeric format din
geomembrana, geotextile si straturi de drenare, astfel incat impermeabilizarea
cuvetei depozitului va avea o structura de tipul celei prezentate in figura de mai jos.
In functie de natura deseurilor ce urmeaza a fi depozitate, implicit de gradul de etansare dorit,
impermeabilizarea se poate realiza prin:
 etansare simpla prin geomembrana;
 etansare simpla prin geocompozit cu strat mineral etans;
 etansare combinata cu geomembrana si material argilos;
 etansare dubla cu geomembrana;
 etansare combinata, dubla sau tripla, cu geomembrana si material argilos.

Figura 2. Exemplu de realizare a impermeabilizarii

La partea superioara a taluzului, geomembrana trebuie sa fie ancorata in mod corespunzator,

pentru a face fata la solicitarile mecanice si pentru a impiedica alunecarea acesteia.
 Figura 4. Modul de ancorare a geomembranei la partea superioara a taluzului
Materialele geosintetice (geomembrane si geotextile) utilizate pentru amenajarea depozitelor de
deseuri trebuie sa aiba anumite caracteristici de baza prin care sa se asigure indeplinirea anumitor
exigente specifice:
 exigente functionale – legate de indeplinirea functiilor pentru care sunt utilizate;
 exigente constructive – legate operatiile de constructie si de amplasare in teren, care
trebuie sa nu afecteze caracteristicile functionale;
 exigente de durabilitate – legate de faptul ca materialul trebuie sa-si pastreze
caracteristicile functionale pe toata durata de exploatare a depozitului.

Realizarea sistemului de drenare si evacuare a levigatului

Sistemul de drenare si evacuare a levigatului este format din:
 strat de pietris;
 sistem de drenuri absorbante si colectoare.


Figura 5. Vedere tevi de colectare a levigatului

Caracteristicile sistemului de drenare a levigatului (panta, distanta intre conducte etc.) va fi

stabilit de catre proiectant, in fiecare caz in parte, in functie de conditiile specifice fiecarui
amplasament (relief, regimul precipitatiilor, tipul deseurilor depozitate).
Zonele pentru depozitarea deseurilor vor fi imprejmuite cu santuri de garda pentru colectarea
apelor meteorice; acestea vor fi epurate si / sau eliminate de pe amplasament impreuna cu
levigatul.

3.2. Depozite ecologice zonale (1-2 pag cu date despre depozite din localitățile
apropiate)
Judetul Giurgiu
 Centrul de Management Integrat al Deseurilor in Judetul Giurgiu, realizat prin Proiectul
„Sistem integrat de management al deseurilor solide in Judetul Giurgiu” este situat in localitatea
Fratesti si include, pe o suprafata de 16,44 hectare, un depozit ecologic regional de deseuri, o statie
de sortare si o statie de compostare a deseurilor biodegradabile, precum si instalatii auxiliare. Prin
operarea intregului sistem regional de management al deseurilor solide in judetul Giurgiu, grupul Eco
Sud va asigura acoperirea totala a activitatii de colectare si eliminare a deseurilor la nivelul intregii
regiuni, oferind servicii de depozitare, tratare si eliminare a deseurilor menajere, dar si servicii de
compostare si reciclare, in conformitate cu directivele europene si normele legislative nationale in
domeniu.

Judetul Olt

Depozitul ecologic de deşeuri de la Bălteni are o capacitate de 3.560.000 metri cubi.

Este vorba despre prima celulă de depozitare a deşeurilor, care are o capacitate de
880.000 metri cubi şi o perioadă de funcţionare de 10 ani. Tot pe amplasamentul
depozitului de la Bălteni s-a construit şi o staţie de sortare cu o capacitate totală de
29.000 tone pe an, o staţie de tratare levigat, un sistem de colectare a gazului, dar şi
sistem de alimentare cu apă şi energie electrică, drumuri de acces şi alei interioare
sau pavilionul administrativ.

În cadrul acestui proiect, fuseseră deja finalizate lucrările de construcţie a patru staţii
de transfer în Caracal, Balş, Corabia, Scorniceşti, a 3.722 platforme de colectare a
resturilor menajere şi a 1.975 platforme de colectarea a deşeurilor reciclabile, în cele
112 localităţi din judeţ. În curs de implementare se află şi lucrările de închidere a
depozitelor urbane neconforme existente în localităţile Slatina, Drăgăneşti Olt,
Scorniceşti, Caracal, Corabia şi Balş.

Judetul Dolj

Depozitul Ecologic Mofleni, situat în zona de sud vest a municipiului Craiova, este un proiect
Eco Sud, care face parte dintr-un contract de asociere cu Consiliul Local al Municipiului
Craiova. Tehnologia depozitării la Depozitul Mofleni, respectă toate prevederile normativului
tehnic privind stocarea deşeurilor şi funcţionează conform normelor Comunităţii Europene şi
a legislaţiei române în vigoare.

De-a lungul vieţii, Depozitul Mofleni se dezvoltă etapizat, evoluând spre un număr de 30 de
celule de stocare a deşeurilor. Acesta deţine mai multe sisteme, care asigură eliminarea în
siguranţă a deşeurilor colectate: sistem de drenaj , bazine de colectare a levigatului (lichidul
rezultat din descompunerea deşeurilor), sistem de colectare a gazelor de depozit (metan,
dioxid de carbon, azot, compuşi organici volatile nemetanici). Alte dotări ale acestui depozit
sunt zona de acces şi staţionare; cântarul şi echipamentul destinat cântăririi deşeurilor; cabina
operatorilor; ateliere de reparaţii; echipamente de curăţare a roţilor utilajelor de transport
deşeuri; zone de securitate pentru deşeurile care nu pot fi acceptate la depozitare; utilaje
pentru tratarea şi depozitarea deşeurilor (buldozere, compactoare, excavatoare, dumpere,
autocamioane şi autocisterne); staţii de epurare levigat şi gospodăria de carburanţi.

Pentru minimizarea mirosului emanat din deşeuri, Eco Sud depune la Mofleni eforturi
permanente de limitare a emisiilor: deţine un sistem complex care arde controlat gazele
produse prin descompunere; deşeul compactat este acoperit cu material de construcţii şi
pământ; bazinele cu levigat sunt acoperite permanent; ehipa administrativă a Depozitului
Mofleni merge lunar pe terenul intermediar care separă comunitatea de spaţiul depozitului şi
constată situaţia mirosului degajat; Eco Sud realizează analize care oferă indicii cu privire la
intensitatea gradului de miros şi anume atunci când devine sesizabil şi produce disconfort
olfactiv. În paralel cu toate aceste lucruri, în fiecare primăvară şi toamnă, se realizează
plantare de perdea forestieră care înconjoară depozitul.

Din dorinţa de sustenabilitate, la Depozitul

Ecologic Mofleni este planificată realizarea unei instalaţii de captare şi valorificare energetică
a biogazului. Instalaţia va produce energie electrică din arderea biogazului generat de
depozitul de deşeuri menajere. Această energie electrică va fi oferită gratuit de către Eco Sud
atât şcolilor şi spitalelor din Craiova şi din judeţul Dolj, cât şi famililor defavorizate. Prin
aceste acţiuni, Eco Sud doreşte să îşi aducă contribuţia în interiorul comunităţilor unde
operează.

3.3.Organizarea unei celule a depozitului

rocedurile de control şi urmarire în faza de exploatare a depozitului
de deşeuri sunt stabilite prin H.G. nr. 349/2005 privind depozitarea
deşeurilor, cu modificarile şi completarile ulterioare.
Astfel, conform art. 17 si 18 din capitolul IV din HG 349/2005
:Sistemul de automonitorizareOperatorul depozitului este obligat sa
instituie un sistem de automonitorizare a depozitului de deşeuri şi sa
suporte costurile acestuia. Procedurile de control şi monitorizare
înfaza de exploatare a unui depozit de deşeuri cuprind:
-automonitorizarea tehnologica;
-automonitorizarea calitaţii factorilor de mediu.
Automonitorizarea tehnologica consta în verificarea permanenta a
starii şi funcţionarii urmatoarelor amenajari şi dotari posibile din
depozite:
-starea drumului de acces şi a drumurilor din incinta;
-starea impermeabilizarii depozitului;
-funcţionarea sistemelor de drenaj;
-comportarea taluzurilor şi a digurilor;
-urmarirea anuala a gradului de tasare a zonelor deja acoperite;
-funcţionarea instalaţiilor de epurare a apelor uzate;
-funcţionarea instalaţiilor de captare şi ardere a gazelor de depozit;
-funcţionarea instalaţiilor de evacuare a apelor pluviale;
-starea altor utilaje şi instalaţii existente în cadrul depozitului,
Automonitorizarea tehnologica are ca scop reducerea riscurilor de
accidente prin incendii si explozii, distrugerea stratului de
impermeabilizare, colmatarea sistemelor de drenaj si tasari
inegale ale deseurilor în corpul depozitului.
Sistemul de impermeabilizaretrebuie sa îndeplineasca urmatoarele
cerinţe:
-safie rezistent pe termen lung şi etanş;
-sa reţina şi sa asigure scurgerea apei din precipitaţii,
-saformeze o bazastabilaşi rezistentapentru vegetaţie,
-sa prezinte siguranţa împotriva deteriorarilor provocate de eroziuni,
-safie rezistent la variaţii mari de temperatura(îngheţ, temperaturi
ridicate),
-safie uşor de întreţinut.
Sistemul de impermeabilizaretrebuie sa asigure atat etanseitatea
intregului depozit, cat si :
-Stabilitatea chimica si termica fata de deseurile depozitate si fata
de solul de dedesubt (inclusiv fata de umezeala si activitatea
microorganismelor);
-Rezistenta mecanica la la eforturile care apar in timpul constructiei
si in timpul exploatarii;
-Rezistenta la fenomenele meteorologice (inclusiv la inghet, la
temperaturi ridicate si la raze ultraviolete);
-Stabilitate dimensionala la variatiile de temperature;
-Rezistenta la imbatranire, elasticitate suficienta si rezistenta la
rupere;
-Protectie de lunga durata si constanta impotriva scurgerii
poluantilor in apa subterana.

IV. Calculul parametrilor principali ai depozitului

4.1. Calculul cantităţilor de reziduuri depozitate

Reziduurile ce urmează a fi acceptate în cadrul depozitului sunt reziduuri urbane

menajere şi stradale nepericuloase şi ca urmare trebuiesc determinate cantitatea de reziduuri
menajere produsă zilnic şi cantitatea de reziduuri stradale colectată de pe căile de circulaţie
publică aferente zonei deservite.
Pentru determinarea cantităţii de reziduuri menajere se folosește metoda indicelui
mediu de producere a reziduurilor menajere pe cap de locuitor într-o zi, în diferite zone
caracteristice ale localităţii:
Qm . zi =10−3⋅N⋅I m (t/zi)
unde:
 N – reprezintă numărul de locuitori din localitate;
 Im – are valori cuprinse, în general, între 0,5 – 1,3 kg/loc.zi, considerate ca valori
normale. În ţara noastră Im are valori între 0,78 – 1,3 kg/loc.zi cu tendinţe de creştere către 1 –
1,2 kg/loc.zi în mediul urban şi 0,5 – 0,7 kg/loc.zi la sate.

Qm.zi =.................................... (t/zi)

Cantitatea de reziduuri stradale colectată de pe căile de circulaţie publică, poate fi

determinată cu relaţia:
Q s . zi =S⋅I s (t/zi)
în care:
 S – suprafaţa salubrizată a stăzilor din localitate (ha);
 Is – indicele de producere a reziduurilor stradale (t/ha.zi); indicele I s ia valori
între 0,1 – 0,25 t/ha.zi.
Qs .zi =...................... (t/zi)

Însumând cele două valori obţinute pentru cantitatea de reziduuri menajere necesară a
se depozita zilnic şi pentru cantitatea de reziduuri stradale colectată zilnic de pe căile de
circulaţie publică aferente zonei deservite, rezultă cantitatea totală de reziduuri necesară a se
depozita zilnic:
Qzi =Qm . zi +Qs . zi (t/zi)
Qzi =................................ (t/zi)

Deci zilnic vor ajunge pe depozit o cantitate de .......... t reziduuri menajere şi

reziduuri stradale nepericuloase. Această cantitate reprezintă reziduuri colectate, ele urmând a
fi compactate în mijloacele de transport şi, de asemenea, în depozit.

6.2. Stabilirea capacităţii depozitului şi a duratei de folosinţă a acestuia

Având cantitatea totală de reziduuri necesară a se depozita zilnic şi luând în

considerare că masa volumică globală rez ρ =150÷300

kg/m3 pentru ţara noastră, putem
calcula volumul reziduurilor colectate zilnic, la locul de colectare a acestora, utilizând relaţia:
Q
V crez. zi= zi
ρrez (m3/zi)

Stabilind
ρrez=250 kg/m3 , rezultă:
..........⋅103
V c.rezzi= =.............
250 (m3/zi)
În containerele de transport, reziduurile menajere sunt compactate pentru a se reduce
volumul acestora în vederea măririi capacităţii de transport. Volumul reziduurilor menajere
colectate, ţinând seama de indicele (factorul) mediu de compactare în autogunoiere, este:
Qmzi
V ag
r . m=
ρm⋅ε (m3/zi)
în care:

 Qzim - cantitatea de reziduuri menajere produsă zilnic;


ρm - masa volumică a reziduurilor menajere, ρm = 230 kg/m3 pentru
Bucureşti;
 ε - factorul mediu de compactare în autogunoiere ( ε = 2,5).
.......⋅10 3
V agr .m= =..............
230⋅2,5 (m3/zi)

Reziduurile stradale se colectează separat, acestea nefiind supuse compactării în

mijloacele de transport. Volumul reziduurilor stradale colectate se determină astfel:
Q s. zi
V r . s=
ρs (m3/zi)
Unde:
 Qs .zi - cantitatea de reziduuri stradale colectată zilnic;


ρs - masa volumică a reziduurilor stradale, ρm = 700 - 800 kg/m3.
 .....⋅103
V r .s = =...........
700
(m3/zi)
Volumul reziduurilor depozitate zilnic la rampă şi compactate va fi:
ρrez
V drez. zi =V crez. zi⋅
ρd (m3/zi)
In care:
c
 V rez - volumul reziduurilor colectate, la locul de colectare a acestora;


ρrez - masa volumică a reziduurilor la colectare;

ρd - masa volumică a reziduurilor după depozitare şi compactare; Normativul
tehnic privind depozitarea reziduurilor sugerează că o valoare a densităţii reziduurilor
compactate de 0,8 t/m3 este optimă pentru desfăşurarea normală a proceselor de biodegradare
în reziduurile menajere.
250
V drez.zi =............⋅ =..............
0,8⋅103 (m3/zi)
Volumul de reziduuri depozitate şi compactate anual va fi:
V drez. an=V drez. zi⋅365 (m3/an)
V drez.an=............⋅365=................. (m3/an)

Reziduurile descărcate din autogunoiere se depozitează în straturi de 1,5 m grosime şi

sunt acoperite cu material inert cu grosimea de 0,2 m.
Numărul de nivele în cadrul depozitului va fi:
H
n niv = max
H nivel (nivele)
Unde:
 Hmax – înălţimea maximă de depozitare (Hmax = 25 m);
 Hnivel – înălţimea stratului de reziduuri.
25
n niv = =15
1,7 (nivele)
Rezultă că volumul de reziduuri ce vor putea fi depozitate va fi:
d d
V rez=S max⋅nniv⋅( H nivel −hm . ac ) (m3)
Unde:

 S dmax - suprafaţa maximă de depozitare (se stabileste in ha, in functie de terenul

disponibil pentru depozit, iar in formula volumului de reziduuri, suprafaţa maximă de
depozitare trebuie transformata din ha in m2);

nniv - numărul de nivele (reziduuri + material de acoperire);

hm.ac - înălţimea stratului de material inert de acoperire;
d
V rez=...... ......⋅15⋅( 1,7−0,2 )=.............. (m3) reziduuri compactate

Durata de folosinţă a depozitului:

 d
V rez
Dd=
V drez. an (ani)
..............
Dd= =.................
................ (ani)

Numărul de ani pentru care se intenţionează să se prevadă depozitarea controlată este

stabilit din punct de vedere al rentabilităţii în intervalul 10 – 25 ani. Durata obţinută de voi se
încadrează sau nu în acest interval??.
Dacă gradul de compactare în depozit creşte şi reziduurile sunt aduse la o masă
volumică de 1000 kg/m3, după compactare, vom avea:
a.) Volumul reziduurilor depozitate zilnic:
250
V drez.zi =V crez.zi⋅ =...............
1000 ..(m3/zi)
b.) Volumul de reziduuri depozitate şi compactate anual:
V drez. an=V drez. zi⋅365=..... .... . .. ... .. ... . ..(m3/an)
c.) Durata de depozitare recalculată va fi:
d
V rez
D'd = =.. ..... ... .. .....
V drez.an (ani)
Pentru eventualitatea necesităţii prelungirii duratei de folosinţă a depozitului se asigură
disponibilitatea terenurilor învecinate care vor putea fi utilizate în vederea extinderii
depozitului.

6.3. Calculul cantităţilor de material necesare amenajării unei celule de

depozitare

Celula de depozitare este definită ca fiind spaţiul de volum egal cu volumul de

reziduuri depozitate într-o anumită perioada de timp, prestabilită. Având în vedere că
reziduurile se depun în straturi ce se acoperă zilnic se consideră această perioadă de timp ca
fiind o zi. Rezultă că volumul unei celule de depozitare este egal cu volumul reziduurilor
depozitate zilnic,
d . zi
V c =V rez

 şi atunci o celulă de depozitare va avea un volum de 785 m3.

Forma unei celule se poate aproxima cu aceea a unui trunchi de piramidă regulată
întoarsă şi ţinând cont de faptul că pereţii celulei trebuie să aibă o înclinare corespunzătoare,
putem stabili dimensiunile acesteia astfel:
 Volumul prismei regulate este:

h
V = ( A B + A b + √ A B⋅A b )
3 (m3)

Avem:
 h – grosimea stratului de reziduuri
1
A b= A B
 3
1,5 1 1

rezultă
3 3 3 √
V = ( A B + A B+ A 2B )=785
(m3)


A B =820 (m2)
 A’B’ = D’C’ = 34,2 m
 A’D’ = B’C’ = 24 m
 AB = DC =19,6 m
 AD = BC = 14 m

Suprafaţa laterală a celulei va fi:

(P B + Pb )⋅a t
A l=
2 (m2)
unde:

 a2t =h 2 +( y −x )2 (m)
 34 19 , 6 2
a2t =1,52 +( − ) =55 , 54
2 2 (m2)

⇒ at =7 , 45 (m)

Perimetrul bazei mari:

PB=2⋅A ' B '+2⋅A ' D'=2⋅34 ,2+2⋅24=1689, 6 (m)

Perimetrul bazei mici:

Pb =2⋅AB+2⋅AD=2⋅19 , 6+2⋅14=576 , 8 (m)

(1689 ,6+576 ,8 )⋅7 , 45

Al= =8442 ,34
2 (m2)

Suprafaţa totală a celulei:

At= Al+ AB + Ab (m2)

A t =8⋅442 , 34+(34 , 2⋅24 )+(19 , 6⋅14 )=9537 ,54 (m2)

Pentru impermeabilizarea fundului celulei de depozitare se foloseste un strat izolant

artificial care poate fi constituit dintr-o bandă izolatoare din plastic.
În tabelul următor sunt prezentate caracteristicile diferitelor tipuri de geomembrane
produse de firma „SECUDRAN”:

Tabelul ................. Caracteristici geomembrane

Metoda de Masa specifică Transmisivitate

Tip Material Structură
fabricaţie (g/m3) (m2/s)

extrudare 1,2 x 10-2

316DS600 PP/PES 2 straturi 900
mecanică /20kN/m2

extrudare 1,2 x 10-2

316DS600316 PP/PES 3 straturi 1200
mecanică /20kN/m2

extrudare 1,2 x 10-2

316DS800316 PP/PES 3 straturi 1400
mecanică /20kN/m2

extrudare 1,2 x 10-2

315DS805315 HDPE 3 straturi 1400
mecanică /20kN/m2

extrudare 1,2 x 10-2

354DS800354 PP 3 straturi 1500
mecanică /20kN/m2
 Vom folosi geomembrană din polietilenă de înaltă densitate (HDPE) cu grosimea de
2,5 mm. Având în vedere că se etanşează atât baza celulei cât şi pereţii laterali, suprafaţa
impermeabilizată va fi:

S gm = A B + A l (m2)

S gm =820,8+8442,34=9263,14 (m2)

Cantitatea de geomembrană necesară pentru impermeabilizarea unei celule:

Qgm =V gm⋅ρgm (kg)

Volumul ocupat de geomembrană:

V gm =S gm⋅h gm (m3)

în care:
 hgm este grosimea foliei de HDPE

V gm =9263 , 14⋅2,5⋅10−3 =23 , 16 (m3)

Qgm =23 , 16⋅1400⋅10−3=32 , 424 (kg)

Ca strat de protecţie a geomembranei se utilizează material geotextil. Cantitatea de

geotextil necesară pentru o celulă va fi:

Qgt =V gt⋅ρgt (kg)

unde:
 Vgt – volumul de geotextil considerat a fi egal cu cel de geomembrană;


ρ gt - densitatea materialului geotextil,
ρ gt =800 g/m3.
Qgt =23 ,16⋅800⋅10−3 =18 ,53 (kg)

La volumul de 785 m3 necesar pentru o celula se adauga volumul de material necesar

acoperirii zilnice. Volumul total al celulei va fi:
d . zi
V t =V rez +V m . ac (m3)

in care:


V t - volumul total al celulei de depozitare;

 V drez.zi - volumul reziduurilor depozitate zilnic;


V m.ac - volumul de material inert de acoperire.
 h m . ac
V m . ac = ( A B + Ab + √ A B⋅A b )
3 (m3)

Grosimea stratului de material de acoperire este

hm.ac = 0,2 m iar A şi A reprezintă
B b

suprafaţa bazei mari, respectiv a bazei mici ale celulei.

0,2
V m. ac = (820 , 8+274 , 4+ √ 820 , 8⋅274 , 4 )=104 , 65
3 (m3)

V t =785+104 ,65=889 , 65 (m3)

Cantitatea de material necesara acoperirii unei celule va fi:

Qm. ac =V m. ac⋅ρ m. ac . (kg)

unde:


Qm.ac - cantitatea de material de acoperire;

V m.ac - volumul de material de acoperire;

ρm.ac - masa volumica a materialului de acoperire. Daca utilizam ca material de
acoperire reziduuri stradale, masa volumica a acestora variaza ρ=700÷800 kg/m3;
Rezulta:

Qm . ac.=104 ,65⋅750=78487 , 5 (kg)

6.4. Calculul retelei de drenaj pentru colectarea levigatului

Pentru calculul reţelei de drenaj necesară amenajării unui compartiment este necesară
stabilirea suprafeţei acestuia.
Ne propunem ca primul compartiment sa acopere necesitatea de depozitare pentru
primii doi ani de exploatare. Volumul necesar de depozitare pentru un compartiment va fi:

V comp =V drez. an⋅ncomp (m3)

unde:

 V drez.an - volumul de reziduuri depozitate si compactate anual;


ncomp - durata de utilizare a primului compartiment (n = 2 ani).
V comp =...........⋅2=.............. (m3)

Pentru o inaltime de 22,5 m, suprafata primului compartiment va fi:

V comp
S comp = =.. ..... ...... .
22,5 (m2)
 Conductele de drenaj sunt dispuse la o distanţă de 24 m pe toată suprafaţa
compartimentului şi conduc levigatul colectat către căminul de colectare.

Lungimea totală a conductei va fi:

LCT =L+7(l−0 . 2) (m)

în care:
 L = 196 m – lungimea compartimentului;
 l = 130 m – lăţimea compartimentului.

LCT =196+7⋅129 ,8=1104 ,6 (m)

Conform legislaţiei, diametrele tuburilor de drenaj se stabilesc între 150 şi 2500 mm şi

tuburile de drenaj sunt pozate la o distanţă de 20 – 40 m între ele. Considerând diametrul unei

conducte
d c =0,2 m, putem obţine volumul ocupat de reţeaua de drenaj, astfel:
2
C π⋅d c
V o . c=LT⋅
4 (m3)
2
π⋅0,2
V o . c=1104 , 6⋅ =34 ,68
4 (m3)

Levigatul colectat este drenat prin intermediul unui strat de pietriş. Straturile minerale
drenante trebuie să aibă coeficienţi de permeabilitate de ordinal a 10 -2 m/s. Grosimea
recomandată în H.G.162/2002 este de 0,5 m.
Volumul zonei reţelei drenante se obţine:

V zd=Scomp⋅H str (m3)

V zd=.......⋅0,5=........... .. .. (m3)

Pentru calculul volumului de material drenant trebuie luat în considerare un coeficient

de pierderi k = 1,05, rezultă:

V md =V zd⋅k (m3)
 V matdren =...........⋅1,05=............... (m3)

Cantitatea de material drenant pentru un compartiment va fi:

Qmdc= ρmd⋅V md (kg)

în care:


ρmd - este masa volumică a materialului drenant ( ρmd =1600−1700 kg/m3
pentru pietriş)
Qmdc=1700⋅..................=. ... ............... (kg)

Qmdc=................ (t)

Pentru calculul cantităţii de material drenant necesară pentru amenajarea unei cellule
de depozitare, se procedează în mod asemănător
Volumul zonei reţelei drenante pentru o celulă:

V ' zd=Scel⋅H str (m3)

V ' zd=820⋅0,5=410 (m3)

Volumul de material drenant pentru o celulă:

V ' md =V ' zd⋅k =410⋅1, 05=430 , 5 (m3)

Cantitatea de material drenant pentru o celulă de depozitare:

Qmdc= ρmd⋅V ' md (kg)

Qmdcel =1700⋅430 ,5=731850 (kg)

Qmdcel=73 (t)

6.5. Calculul debitului de ape pluviale colectate de pe suprafaţa depozitului şi a debitului

de infiltraţie

a.) Calculul debitului de ape pluviale colectate de pe suprafaţa depozitului

Pe suprafaţa depozitului, în timpul ploilor în special a celor torenţiale, se colectează

cantităţi de apă, care se scurg lateral, acestea fiind preluate de către canalul perimetral al
depozitului.
Debitele produse de o ploaie torenţială, se calculează cu formula:

Q=S⋅m⋅ϕ⋅i (l/s)
în care:
  Q – debitul ce se formează (l/s);
 S – suprafaţa de colectare (ha);
 m – coeficientul de înmagazinare care este în funcţie de durata de scurgere a apei de
suprafaţă;
 ϕ - coeficientul de scurgere a apei de suprafaţă ce se alege în funcţie de tipul
suprafeţei;
 i – intensitatea ploii normate de calcul (l/s/ha);

La rândul său, i se obţine din tabelele cuprinse în STAS 9470/73 ce sunt elaborate pentru
19 zone ale ţării şi în care se folosesc ca date de intrare durata ploii în minute şi frecvenţa de
asigurare.
 S este suprafaţa depozitului de reziduuri = ………….. m2 = ……… ha;
 Coeficientul m recomandat pentru o durată de curgere a apei t≤40 minute este de
m = 0,8;
 Coeficientul ϕ specific suprafeţelor betonate se poate considera ϕ=0, 85 , iar
pentru suprafeţe verzi ϕ=0,1 ;
Pentru determinarea intensităţii ploii, i, se utilizează STAS 9470/73, specific zonei în
care se găseşte depozitul, cu o frecvenţă de două ploi torenţiale pe an, specifică drumurilor
publice şi durata de curgere de 10 minute.
 Alegem i = 67,58 l/s.ha.
În final, debitul de calcul este (in formula folositi valoarea lui S in ha):

Q=..........⋅0,8⋅0,95⋅67,58=............ (l/s)

b.) Calculul debitului de infiltraţie

Obiectivul sistemului de etanşare de bază este de a reduce la minimum debitul de

levigat care trece prin etanşarea depozitului.
Bariera geologică este creată de condiţiile geologice de sub şi din vecinătatea unui
depozit şi trebuie să confere o capacitate suficientă de atenuare şi prevenire a unui potenţial
risc ecologic pentru sol şi apa subterană.
Acolo unde bariera geologică nu îndeplineşte în mod natural condiţiile de
impermeabilizare, ea poate fi completată cu argilă (sau cu alt material natural cu proprietăţi de
impermeabilizare echivalente), oferind o protecţie echivalentă.
O barieră geologică de impermeabilizare naturală nu trebuie să fie mai subţire de 0,5
m. Având in vedere ca cerinţele desemnate pentru zona de depozitare şi cea învecinată nu sunt
îndeplinite complet se iau masuri tehnice suplimentare astfel încât permeabilitatea sa nu
−9
depăşească k=1,0⋅10 m/s iar grosimea barierei sa fie de 1m.
Având ca referinţă Normativul MAPM, se impune pentru un amplasament de a avea o
barieră geologică de 1 m grosime pentru depozitele de reziduuri nepericuloase şi de 5 m
grosime în cazul depozitelor de reziduuri periculoase, cu un coeficient de permeabilitate
inferior valorii de 10-9 m/s.
Debitul ce traversează bariera geologică poate fi calculate cu ajutorul legii Darcy,
considerând că bariera este saturată:
 Q=k⋅i⋅S (m3/s)
în care:
 Q – debitul infiltrat;
 k – coeficient de permeabilitate;
 i – gradientul hidraulic;
 S – suprafaţa depozitului.
Gradientul hidraulic se poate calcula cu formula:
h+ H
i=
H
unde:
 h = 0,5 m – înălţimea coloanei de levigat;
 H = 1 m – grosimea barierei geologice.

0,5+1
i= =1,5
1

Debitul de infiltraţie prin bariera geologică va fi (in formula folositi S in m2):

−9
Q=10 ⋅1,5⋅..........=.................. (m3/s)

Pentru a diminua debitul la baza depozitului, prin soluţiile constructive se prevede

ataşarea unei geomembrane deasupra barierei geologice.

BIBLIOGRAFIE:
http://www.cjteleorman.ro/

http://www.ecosud.ro/

http://www.anpm.ro/