Penicilina G Proiectare

OBTINEREA PENICILINEI G
1. Domenii de utilizare ș i proprieta ț ile produsului

Dintre penicilinele de biosinteză, în practica medicală au fost introduse
penicilina G, sub formă de săruri de porasiu, sodiu sau cu amine.
1.1 Domenii de utilizare

Potrivit statisticilor, anual se produc cca. 26000 tone penicilina G la nivel
mondial. Domeniile de utilizare ale acesteia sunt urmatoarele:
- utilizare în terapeutică: 13%
- ob ț inerea de acid 6-aminopenicilanic: 65%
- ob ț inerea de acid 7-desoxicefalosoranic ș i al ț i intermediari: 20%
- alimenta ț ie: 2% (2,30)
În cazul utilizării terapeutice a penicilinei G, aceasta prezintă o toxicitate
scăzută, fiind activă impotriva agen ț ilot patogeni de tipul bacililor gram
pozitivi, a cocilor gram pozitiv ș i negativ, fiind recomandată în angine
streptococice, erizipel, scarlatină, pneumonie streptococică, otite, sinuzite,
antrax, difterie, sifilis, blenoragie. Deasemenea este utilizată în profilaxia
antitetanică ș i cea a infec ț iilor prin mu ș cături de animale. Nu este utilizată în
cazul infec ț iilor cu agen ț ilor patogeni secretori de penicilinază (stafilococii ”de
spital”) care sunt rezisten ț i la ac ț iunea antibioticului. (3,46)
Penicilina G se prezinta cu formula bruta: C16H18O4N2S, masa
moleculara M m =334 moli/g. In comert la noi in tara se gaseste sub denumirile
„Penicilina G sodica” si „Penicilina G potasica” produse fabricate de S.C.
Antibiotice S.A.
(2S,5R,6R)- 3,3-dimetill-7-oxo-6-(2-
fenilacetamido)-4-thia-
1-aza- biciclo[3.2.0]heptan-2-
carboxilat
1.2 Proprietă ț ile produsului
Proprietă ț i fizice
Penicilina G se prezintă sub forma unei substan ț e albe, cristaline, solubile
in apă ș i solven ț i organici, insolubilă în eter, cloroform, uleiuri grase, parafină.
p.t.=80°C Miros slab, caracteristic, gust amar. Substan ță higroscopică. (1,86)
Proprietă ț i chimice .
Penicilinene sunt instabile în prezen ț a acizilor, alcalilor, oxidan ților,
alcoolilor, metalelor grele ș i la temperaturi ridicate. Penicilina i și pierde
proprietă ț ile in solu ț ii cu pH acid mai mic de 5 sau bazic mai mare de 8. (4,3) In
solu ț ii apoase prezintă pH= 5,5-7,5.
Prezintă trei atomi de carbon asimetrici (C 3 , C 5 ,C 7 ), fiind optic activă cu
α D 2 0 +241°
Produsul ini ț ial rezultat prin hidroliza nucleofilă (prezen ța β-
lactamazelor, a penicilinazelor sau a ionilor metalici) a penicilinei este acidul
peniciloic, biologic inactiv, acesta prin acidulare pierde o moleculă de CO 2
trecând în acid peniloic.
ac. peniciloic ac. peniloic
Sub acțiunea clururii mercurice, acidul peniloic se degradează la aldehidă penilică și

penicil amină.
Penicilinele reacționează nucleofil cu hidroxiamina formând acizi hidroxiaminici:

In reacția cu alcooli a penicilinelor se formează esteri:
In prezenta de alchilamine, penicilinele formeaza alchilamide.
In mediu acid, penicilinele (1) izomerizeaza la acid penicilinic (10), printr-un mecanism
implicand structura de tranzitie oxazolonica(11). Daca concentratia acidului este mare atunci
structura oxazolonica trece in acid penicilinic (12) care izomerizeaza rapid fie in acid penilic
(10), fie in acid peniciloic(2), functie de pH-ul mediului. La o valoare mai mare a pH-ului, acidul
penicilinic trece in aldehida penilica (5) si penicilamina (6).
Proprietați biologice
Penicilina G se prezintă sub formă de săruri de sodiu sau potasiu fiind activă
bacteriostatic și bactericid față de bacili și coci grampozitivi. (1,86)
În studiul acțiunii biologice a antibioticelor se urmărește stabilirea relației dintre structura
chimică a medicamentului și acțiunea sa farmacologică pe de o parte, iar pe de alta se caută
determinarea naturii și a structurii chimice a receptorilor și modul de interacțiune între receptor și
medicament.
De exemplu, cunoscându-se acțiunea anestezică a cocainei s-a sintetizat novocaina care
este mai ieftină și mai accesibilă.
Proprietățile biologice a penicilinei sunt date de structura chimică, proprietățile fizice și
chimice, conformația spațială, natura interacțiunilor cu receptorul, viteza de metabolizare. (1,25)
Penicilinele au ca mecanism de acțiune, impiedicarea formării peretelui celular, prin
legarea transversală a lanțurilor aparținând unui polimer peptidoglicanic, format dintr-un lanț de
unități N-acetilglucozamină-acid N-acetilmuramic, cu lanțuri de pentapeptidă-entaglicină, atașate
perpendicular. Legătura dintre glicina terminală a pentaglicinei și D-alanină o realizează
transpeptidaza membranară. Penicilinele se cuplează cu transpeptidaza, o blochează, imiedicând
astfel formarea legăturilor transversale , care asigură existența peretelui bacterian. Celulele
microbiene, lipsite de perete, sunt expuse tensiunilor osmotice și mor. Bacteriile care nu au
perete celular nu sunt sensibile la acțiunea penicilinelor.
Penicilinele pot acționa asupra funcției enzimatice a proteinelor, ducând la autoliza unora
dintre bacterii, sau la inhibarea creșterii. (3, 44)
Administrarea penicilinei se face intramuscular, intravenos sau intrarahidian, la intervale
de 6 ore. Eliminarea se produce pe cale renală, în formă nemodificată.
2. Descrierea procesului tehnologic
Procesul tehnologic de obținere a penicilinei G se realizează prin procedeul discontinuu

de fermentație în profunzime care prezintă o serie de avantaje precum:
- pericolul de infectare a mediilor de cultură este redus
- randament ridicat
- procesul este omogen
- costuri de investiție reduse

Hidrati de carbon
Extract de porumb Saruri nutritive
Aer nesteril
Pregatire mediu de
cultura
Abur, 5 a.t.a.
Penicillium crysogenum Sterilizare m.c. Sterilizare aer

Condens
Ag. antispumant Fermentatie

Acid fenilacetic
Filtrare
Masa celulara
Acetat de butil Extractie

Sol. dil. H 2 SO 4
Faza apoasa
Reextractie
Sol.NaCO 3
Distilare
Butanol azeotropa Solventi reziduali
Filtrare, spalare
pe
`CH 3 Cl 3
butanol
Uscare Pe
n
ic
G ilin
a
Descrierea procesului tehnic adoptat.

Tehnologia de obtinere a Penicilinei G cuprinde urmatoarele faze:
1.Pregatirea mediilor de cultura
2.Sterilizarea mediilor de cultura si a aerului
3.Fermentatia biochimica
4.Filtrarea solutiilor native
5.Separarea si purificarea penicilinelor
1.Pregatirea mediilor
Mediul de cultura reprezinta substratul nutritiv care contine complexul de

substante folosite pentru cresterea si multiplicarea microorganismelor in
conditii artificiale .
Pregatirea mediului consta in dizolvarea in apa a componentilor acestuia
conform retetei pentru fiecare faza a procesului de fermentatie. Mediul de
cultura trebuie sa contina hidrati de carbon:, saruri minerale, surse de azot
oragnic si anorganic, precursori si apa. Deoarece sterilizarea mediului de cultura
de face cu abur direct, cantitatea de apa ce se adauga la prepararea mediului de
cultura este mai mica cu o cantitate egala cu cea a aburului care condenseaza in
timpul sterilizarii.
Pregatirea mediilor de cultura se face in aparate destinate acestui scop,
prevazute cu agitatoare, conducte pentru abur, serpentine de incalzire respectiv
racire. In aceste aparate se introduce apa, se incalzeste la 50-60°C, apoi se
adauga extractul de porumb –principala sursa de aminoacizi- si se fierbe timp de
30-60 minute.Dupa aceasta, solutia se raceste la 50-60°C si se adauga restul
componentilor mediului in urmatoarea ordine: CaCO 3 , NH 4 NO 3 , NaSO 4 , MnSO 4 ,
KH 2 PO 4 , ZnSO 4 , lactoza, glucoza.
Componenții mediului de cultura pe faze de fermenta ție:
Mediul de cultură astfel realizat va cuprinde următoarele surse de

carbon: lactoza ș i glucoza.
Glucoza, sau dextroza, reprezintă o excelentă sursă de carbon și energie,
utilizatăpentru producerea de antibiotic. În special se folose ște pentru stimularea
cre ș terii microbiene, însă poate genera ș i efecte nedorite, de tipul inhibi ției de
substrat,indezirabile la producerea de metaboli ț i secundari, cum sunt
penicilinele.
Aceste efecte pot fi diminuate prin două cai:
- modelarea adaosului de glucoză în etapa de cre ș tere a biomasei, astfel încât
să se ajungă la viteze maxime de cre ș tere ș i să se reducă la minim
concentra ț ia glucozei;
- utilizarea zaharurilor cu viteză lentă de metabolizare, cum este lactoza, care

poate elibera glucoză ș i galactoză prin hidroliză enzimatică, în concentra ții
departe de valoarea inhibitorie. [5.61-62]
Lactoza, dizaharid reducător ( 4 – β – D – galactozido – D – glucoză ), se

folose ș te în stare pură numai pentru biosinteza antibiotecelor, în mod deosebit la
ob ț inerea penicilinei. [5.63]
Surse de azot
Necesarul de azot pentru mediul de cultură este asigurat de sursele organice naturale sau
sintetice și din sursele anorganice. Microorganismele sunt capabile, în mod obișnuit, să
biosintetizeze toate tipurile de molecule de azot (aminoacizi, proteine) plecând de la ionul
amoniu (NH4+) în funcție de energia existentă, timp și gradul de tratare mutagenă a sușei
cultivate.
Viteza de creștere a microorganismelor atinge valori ridicate numai dacă mediul conține
surse organice de azot.
Pentru culturile industriale folosite la obținerea de penicilina G, necesarul de azot este
asigurat de extractul de porumb și făina de soia. Aceste surse natrale sunt bogate în proteine și
aminoacizi, conținând și acizi nucleic, vitamine, oligoelemente, lipide, zaharuri, compuși cu sulf
și fosfor.
Prezența ionului amoniu în mediile necesare fermentațiilor industriale favorizează
metabolizarea proteinelor, dar și formarea de produse din categoria antibioticelor. [5.66]
Săruri minerale
În biosinteză, sărurile minerale sunt compuși folosiți drept surse de:

- elemente constitutive ale produselor: Na2SO4, ZnSO4, MnSO4, tiosulfat de sodiu;
- elemente constitutive ale biomaselor: CaCO3, KH2PO4, NH4NO3;
- modificatori ai presiunii osmotice și ai permeabilității membranelor celulare: CaCO3;
- agenți de complexare și de precipitare: ionul sulfat SO 42- ( Na2 SO4, Mg SO4, KH2SO4 ).
[5.67-68]
Precursori
Precursorii sunt compuși organici sau anoganici, care atunci când sunt adăugați în mediul
de cultură intervin ca molecule intermediare în biosinteză sau dirijează biosinteza către o
anumită direcție.
Acidul fenilacetic dirijează procesul de biosinteză către obținerea de penicilină G,
folosind ca microorganism producător Penicillium Chrysogenum. Astfel se favorizează atingerea
unor randamente ridicate de biosinteză.
Prin activitatea lor, extrem de eficientă, în procesele de biosinteză, precursorii sunt
considerați componente ce nu lipsesc din mediile de cultură, iar pentru a evita efectele inhibitorii
aceștia se vor adăuga treptat, menținându-se o concentrație constantă. [5.68]
Reglatori ai proceselor de biosinteză
În biosinteza antibiotecelor se pot folosi unele molecule organice sau anorganice, ce

acționează ca inductor, activatori sau represanți.
Un exemplu tipic este ionul fosfat (PO43-), prezent prin KH2 PO4, care după o anumită
concentrație devine un inhibitor pentru acumularea produselor utile. ). [5.69]
2.Sterilizarea este procesul prin care are loc distrugerea sau indepartarea
microorganismelor patogene sau apatogene din substante, preparate, spatii
inchise, obiecte etc.
Metodele diferite de sterilizare se pot clasifica dupa urmatoarele criterii:
a. metode termice:
- sterilizare cu aer cald la 140-200°C
- sterilizare cu vapori de apa sub presiune la 120-140°C
- sterilizare prin incalziri repetate la 70-100°C
b. metode fizice:
- filtrare prin umpluturi fibroase
- filtare prin materiale poroase
- filtrare prin membrane
- utilizarea radiatiilor UV, IR, raze X, β etc.
c. metode chimice:
- utilizarea agentilor chimici : oxid de etilena, formaldehida,
fenol, ozon, etc. [7,80]
Sterilizarea mediilor de cultura se poate realize prin metode

mecanice(filtrare, centrifugare, flotatie, electrostatic), pe cale termica, cu agenti
chimici sau cu unde electromagnetice. S-a ales ca posibilitate de sterilizare a
mediului de cultura din industria de biosinteza, sterilizarea cu abur.
Procedeul de sterilizare cu abur este foarte simplu si permite obtinerea
unui grad inalt de sterilitate. Acest procedeu prezinta totusi o serie de
dezavantaje date de reactiile secundare pe care le sufera principalele
componente ale mediului in timpul procesului:
- denaturarea proteinelor si inactivarea enzimelor
- degradarea artiala a vitaminelor si a anumitor factori de crestere
- supraincalziri ce pot initia reactii chimice.
Aceste dezavantaje sunt diminuate prin alegerea judicioasa a procesului, care
este totusi cel mai sigur. Procedeul de sterilizare termica a mediului de cultura
poate fi realizat prin procedeu continuu sau discontinuu, utilizand drept sursa de
incalzire aburul sau energia electrica. Deoarece sterilizarea directa in
fermentator prin proedeu discontinua la 120°C necesita un timp mare si
degradarea mediului este mai avansata, se alege procedeul de sterilizare
mediului de cultura in instalatia continua.
Sterilizarea continua a mediilor de cultura la 120-125°C
Pentru sterilizarea unor cantitati mari de medii de cultura se recomanda
utilizarea proceselor continue de sterilizare care prezinta o serie de avantaje:
o conservarea mai buna a proprietatilor nutritive ale mediului
o control superior al calitatii
o utilizarea rationala a consumului de abur
o eficacitate si productivitate sporita
o control automat
Realizarea in conditii optime a procesului impune un control al spumarii
mediuliu si a vascozitatii acestuia. Pentru sterilizarea continua a mediilor de
cultura se folosesc instalatii industriale care lucraza la 120-125°C.
Instalatia este compusa din trei parti distincte: coloana de sterilizare,

mentinator si racitor.
Coloana de sterilizare este formata din doua tevi concentrice: prin teava
interioara trece aburul de 5 a.t.a, iar prin spatiu inelar circula mediul supus
sterilizarii. In coloana de sterilizare are loc incalzirea mediului pana la 120°C,
dupa care acesta este trecut prin mentinator si racitorul teava in teava, pentru
desavarsirea procesului de sterilizare si racirea la 35-40°C.
Din diagrama timp-temperatura pentru sterilizarea continua la 120-125°C
rezulta ca incalzirea mediului cu abur direct de 5 ata in coloana de sterilizare se
face in 4-5 secunde, iar timpul de mentinere(15-20minute) permite o distrugere a
tuturor microorganismelor patogene capabile de multiplicare in conditiile din
fermentator. In acest procedeu, contributia perioadei de racire si de incalzire
fiind de 5-6%, se poate considera ca procesul de sterilizare are loc numai in
mentinator. [6,36]
°C
35-40°C
Sterilizarea aerului.
Procesele industriale de fermentatie sunt aproape in totalitate procese
aerobe si in marea lor majoritate aseptice. Necesarul orar de aer steril variaza
intre 60-120 m 3 aer/m 3 mediu de cultura. In sterilizarea acestor debite mari de
aer apar dificultati generate, pe de o parte de varietatea microoganismelor
prezente si de rezistenta lor la temperaturi uscate si pe de alta de limitele largi
ale dimensiunilor acestora. [5,110]
Pentru sterilizarea aerului au fost propuse urmatoarele metode:
- sterilizare termica
- sterilizare cu raze ionizante sau untra-violete
- sterilizarea cu agenti chimici
- sterilizarea prin filtrare
Pentru sterilizarea prin filtrare se pot folosi urmatoarele materiale
filtrante:
- fibre de sticla cu diametru intre 5 si 18 μ
- nitrat de celuloza pentru filtru cu membrana
- teflon cu o rezistenta termica mare(300°C) si caracter hidrofob
- poliamida
In sterilizarea prin filtrare exista trei tipuri de filtre cu aplicabilitate

practica:
- filtrul cu fribra de sticla
- filtre disc cu membrana
- filtre-lumanare
Filtrul cu fibre de sticla este alcatuit dintr-un strat de material filtrant

fixat intre doua site, sustinute de doua placi perforate( cu diametrul perforatiilor
de 0.7-0.8 cm). Filtrul este prevazut cu manta de incalzire, care permite uscarea
materialului filtrant sterilizat cu abur direct. Acest tip de filtru ofera
posibilitatea sterilizarii unor debite ridicate de aer, realizarea unui grad inalt de
purificare si durata indelungata de functionare.
3.Fermentatia.
Este faza fundamentala a procesului de biosinteza si se realizeaza in trei etape:
- inoculator
- intermediar
- regim
Aceste etape corespund unor faze de dezvoltare a microorganismelor.
Astfel, in inoculator se petrece procesul de aclimatizare a Penicillium
crysogenum la noile conditii de dezvoltare, in intermediar incepe cresterea
exonentiala a numarului de microorganisme, iar in regim se termina procesul de
crestere a microorganismelor si de formare a penicilinei.
Aceasta etapizare reprezinta o imagine generala si putin idealizata a
procesului de biosinteza, deoarece chiar in intermediar incepe procesul de
elaborare a penicilinelor ca rezultat al distributiei varstelor microorganismului.
Acumularea unor cantitati mari de masa moleculara face ca volumele
fermentatoarelor, in care are loc procesul, sa creasca in raport zecimal.
Eficacitatea procesului de biosinteza este determinata de conformatia
genetica a tulpinei. Tulpina utilizata este P. Crysogenum Q176 a carei potenta a
fost ridicata foarte mult prin procese de mutatie. O tulpina buna se
caracterizeaza prin capacitatea mare de inmultire, utilizare rapida a azotului si a
precursorului, lipsa pigmentilor in biomasa si miceliu fibros.
Procesul de fermentatie cuprinde trei faze distincte:
- faza de crestere
- faza de producere
- faza autolitica
Faza de crestere se caracterizeaza prin acumularea de masa miceliana si
utilizarea intensiva a componentelor mediului de cultura. Glucoza este asimilata
foarte rapid atat pentru formarea masei celulare, cat si pentru formarea energiei
necesare. Cerintele de oxigen sunt maxime in aceasta perioada, iar activitatea
respiratorie, volumul de CO 2 degajat este mare.
Faza de producere a penicilinelor se caracterizeaza prin incetinirea
cresterii miceliului fie datorita epuizarii constituentilor usor asimilabili, fie
altor conditii existente cum ar fi scaderea consumului de oxigen, mentinerea pH-
ului la 6.8-7.5 si acumularea de penicilina. In aceasta faza lactoza este folosita
lent de catre miceliu si furnizeaza energia necesara proceselor de biosinteza sau
pentru formarea constituentilor celulari.
Faza autolitica corespunde stadiului in care microoganismele se epuizeaza
ca urmare a activitatii metabolice prelungite, iar sursele de carbon din mediu
sunt consumate. Continutul de azot al miceliului descreste considerabil si incepe
procesul de autoliza al acestuia cu elibereare de amoniac si cresterea pH-ului
peste 8. Producerea penicilinelor inceteaza si apare un proces de hidroliza
alcalina a penicilinelor formate. In practica industriala nu este permisa
prelungirea fermentatiei pana la aparitia autolizei.
Cantitatea de peniciline formate intr-o fermentatie biochimica normala
este rezultatul imbinarii rationale a urmatorilor factori:
- conformatia genetica a tulpinii care decide caacitatea de producere a
penicilinelor
- folosirea unor constituenti adecvati in mediu si un echilibru corect in
proportiile acestora
- mentinerea pH-ului la un nivel optim in mediul de fermentatie
- dozarea corecta a raportului intre hidratii de carbon
- adaugarea de precursori care vor decide natura catenei laterale si tipul
de penicilina produsa
- asigurarea necesitatilor de substante minerale
- mentinerea temperaturii optime
Din datele existente in literatura se poate se poate trage concluzia ca pH-ul
afecteaza vitezele reactiilor enzimatice, permeabilitatea membranelor celulare si
gradul de ionizare a sarurilor.
Pentru faza de crestere a masei celulare pH-ul optim este de 4.5-5.0, iar
pentru faza de producere a penicilinelor este de 7.0-7.5. Prin urmare, procesul
va trebui condus inter cele doua etape in regim diferit. Nu se recomanda
depasirea pH-ului de 7.5 deoarece incepe procesul de autoliza insotit de
degradarea penicilinelor formate. Mentinerea pH-ului la valoarea 7 in ultima
parte a ciclului de fermentatie asigura valori ridicate pentru vitezele de
respiratie si elaborare de peniciline.
Regimul optim de temperatura este de 25°C cu o toleranta de un grad, iar
necesarul de aer, deoarece este un proces aerob, este de 1-1.5 l aer/l mediu x
min., la o turatie a agitatorului elicoidal de 110-140 rot/min. [6,182,183]
. Viteza de dizolvare a oxigenului creste cu turatia agitatorului, dar acesta
nu poate depasi anumite limite deoarece se ajunge la deteriorarea mecanica a
biomasei.
Mecanismul de transfer al oxigenului din bula de aer la celula in sistem
eterogen gaz-lichid-solid implica urmatoarele etape:
• difuzia oxigenului molecular prin filmul de aer
• dizolvarea oxigenului la interfata gaz-lichid
• difuzia oxigenului solvit prin filmul de lichid
• difuzia oxigenului solvit in intreaga masa
• difuzia oxigenului solvit prin filmul de lichid de la suprafata
microorganismelor
• difuzia oxigenului prin membrana celulara
• reactia de consum a oxigenului
Din datele existente in literature de specialitate rezulta ca in sisteme
eterogene gaz-lichid-solid, bine agitate, viteza procesului de transfer de masa al
oxigenului este determinate de difuzia oxigenului dizolvat prin filmul de lichid.
[1,92]
Compozitia mediului de cultura are un rol hotarator in procesul de
biosinteza deoarece, in dezvoltarea sa, microorganismele au nevoie de surse de
hidrati de carbon, azot, substante minerale si precursori. Sursele de hidrati de
carbon sunt necesare pentru dezvoltarea microorganismelor si pentru producerea
penicilinei. Este necesar sa se mentioneze ca biomasa unei molecule asa de
complexe, necesita un flux de energie din exterior, procesul fiind endoterm. Prin
urmare, biosinteza penicilinelor se poate realiza numai daca se desfasoara
simultan si procesele de oxidare ale hidratilor de carbon care constituie sursa
principala de energie. Oxidarea lenta a lactozei elibereaza o energie ce
depaseste cu 66kJ/l mediu de cultura energia necesara sistemului ; din aceasta
cauza procesul de biosinteza in ansamblu este exoterm.
Viteza de utilizare a hidratilor de carbon se inscrie in urmatoarea schema:
glucoza  acid lactic  lactoza; fapt care confirma ca in faza de crestere a
microorganismelor se consuma glucoza, iar in faza de producere a penicilinelor
se consuma lactoza. Introducerea fructozei sau lactozei in locul glucozei are ca
efect scaderea brusca a vitezei de crestere a masei celulare.
Sursele de azot sunt necesare pentru formarea grupelor aminice si obtinerea
acozilor aminici. Se utilizeaza azot mineral din saruri de amoniu si azot organic
furnizat de aminoacizii si peptidele din extractul de porumb.
Prezenta substantelor minerale este vitala in pocesul de crestere deoarece
ele afecteaza direct permeabilitatea membranei sau intra in sistemele enzimatice.
Astfel KH 2 PO 4 ofera K 3 - entru activarea unor sisteme enzimatice si PO + pentru
fosforilare.
Necesarul de substante minerale pentru fazele de crestere a masei celulare

si elaborarii de peniciline pentru P.crysogenum Q174 este urmatorul:
Element Valori exprimate in mg/l mediu

Cresterea ciuercii Producerea penicilinei
Potasiu 40 40
Magneziu 8 8
Fosfor 80 200
Fier 0.2 7
Sulf 70 100
Dirijarea procesului de biosinteza spre

obtinerea Penicilinei G se face cu ajutorul cu
ajutorul unei substante care este inglobata in catena laterala si poarta numele de
precursor. Acesta este acidul fenilacetic . Precursorul se adauga in portiuni
deoarece in concentratii mai mari de 0/1-0/2% sunt toxici pentru
microorganisme.
Procesul de formare a penicilinelor fiind aseptic, sterilizarea aparatelor se
face cu abur la 120-125°C, iar mentinerea sterilitatii in timpul procesului este
asigurata de suprapresiunea creata prin barbotarea aerului steril necesar
biosintezei.
Procesul de fermentatie se realizeaza in fermentatoare cilindrice verticale
contruite din otel inoxidabil, echipate cu agitator elice sau turbina, serpentina
pentru racire, conducta pentru aerare, dispozitive spargere-val, teaca
termocuplu, filtru individual de aer si rezervor de antispumant. Fundurile
fermentatoarelor sunt sudate pentru a asigura un grad sporit de securitate
impotriva infectiilor, iar stuturile au garnitura metalica pe toata suprafata
flanselor de legatura.
Dinamica procesului de fermentatie a penicilinelor
Controlul procesului de fermentatie se realizeaza prin determinarea

sterilitatii mediului, a gradului de determinare mofologica a ciupercii, a pH-ului
mediului, a activitatii lichidului de cultura si a consumului de de zahar. Probele
se iau la interval de 4-6 ore, iar procesul se considera terminat atunci cand
continutul de zahar al biomasei ajunge la 0.2-0.6%, iar concentratia solutiei
ramane aproape constanta intre doua determinari.
Perametrii procesului de fermentatie biochimica a penicilinei:

Etapa de T Agitarea Debit aer Presiunea Durata
fermentatie [°C] [Rot/min] [l/l mediu x [ata] [h]
min]
Inoculator 26±1 270 1.0 1.2-1.3 30-40
Intermediar 26±1 170 1-1.2 1.2-1.3 20-40
Regim 26±1 120 0.6-1 1.2-1.3 90-120
Concentratia penicilinelor in solutia nativa la terminarea procesului de

fermentatie este cuprinsa intre 5%-6%. Valoarea exacta depinde de potenta susei
folosite si de conditiile de realizare a procesului de fermentatie. [6,184,185]
4.Filtrarea solutiilor native
Filtrarea la nivel industrial a lichidelor de fermentatie intampina
dificultati considerabile datorate naturii masei celulare. Alegerea utilajului
pentru filtrare este conditionata de:
- caracterul suspensiei,
- productivitate,
- grad de recuperare
- materialul de constructie al
suprafetei filtrante
Filtrarea lichidelor care contin masa
celulara cu caracter fibros este o operatie
relativ usoara, deoarece miceliul nu
colmateaza materialul filtrant si se
desprinde usor de pe acesta. Pentru aceste
lichide, la nivel industrial sunt
recomandate filtre rotative cu vid. Filtrele
ofera o suprafata mare de filtrare,
posibilitatea spalarii miceliului pe filtru,
pentru recuperarea avansata a produselor
utile si nu necesita operatii manuale.
Filtrul rotativ cu vid, denumit filtru
celular Oliver, poate fi construit din otel-
carbon, otel inoxidabil, otel captusit cu
cauciuc sau teflon, din diferite aliaje.
Alegerea materialului de constructie este
determinata de caracterul agresiv al
lichidelor supuse filtrarii.
Filtrul consta dintr-un tambur
rotativ, cu lungimea 1-4.5, si diametrul
1.75-3m, construit din doi cilindrii
orizontali coaxiali. Cilindrul exterior este
perforat si acoperit cu material filtrant, iar
spatiile dintre cei doi cilindrii este impartit
in 10-12 celule etanse care functioneaza
succesiv si independent ca un filtru nuce.
Legatura dintre aceste celule si conductele
de vid sau aer comprimat se realizeaza rin intermediul capului de distributie.
Suprafata tamburului este impartita in mai multe zone corespunzatoare
operatiilor de filtrare, spalare, uscare si indepartare a stratului de miceliu depus.
In timpul unei rotatii a tamburului, fiecare celula trece prin toate aceste zone.
Indepartarea miceliului se realizeaza cu ajutorul unui cutit razuitor fix.
[3,37,38]
. Soluția rezultată se trece printr-un răcitor tubular unde se răcește până la 3-5°C și se
depozitează în rezervorul de așteptare, de unde este trimisă la extracție. Răcirea este absolut
necesară pentru a reduce viteza reacțiilor de degradare a penicilinelor. În unele tehnologii de
fabricație soluția răcită se tratează cu cetazol 10% pentru coagularea albuminelor, se filtrează și
se trimite la extracție. [6,186]
5.Separarea si purificarea penicilinelor

Separarea penicilinelor prin extractie fizica rerezinta singurul procedeu de
separare cu aplicabilitate industriala. Concentratia finala a penicilinei in
lichidele de fermentatie este de 3-6%, in functie de tulpina utilizata. Datorita
dilutiei foarte mari, este necesara concentrarea solutiei prin extractii repetate a
penicilinelor cu solventi.
Fluxul general al separarii penicilinelor cuprinde urmatoarele etape:
- filtrarea lichidului de fermentatie in scopul separarii biomasei
- extractia penicilinelor din filtru cu solvent organic in doua sau
mai multe stadii, in functie de conc sa in solutie
- reextractia penicilinelor din solventul organic cu o solutie de
carbonat de sodiu
- cristalizarea si purificarea.
Extracția și reextracția
Extracția reprezintă operația de separare a componenților unui amestec lichid sau solid pe
baza diferenței de solubilitate a acestora într-unul sau mai mulți solvenți. Dacă amestecul supus
separării este lichid, operația este de extracție lichid-lichid, iar pentru solid, extracție solid-lichid.
Atunci când procesul are loc prin intermediul operațiilor fizice, extracția este fizică, iar atunci
când intervin reacții chimice, extracția este reactivă.
Extracția fizică lichid-lichid cuprinde 4 etape:
1. contactarea soluției inițiale cu solventul (amestecarea)
2. solubilizarea și difuzia solutului în faza solventului (transferul de masa a

solutului)
3. separarea celor două faze rezultate (extractul-faza solventului care conține solutul,
rafinatul-soluția inițiala epuizată)
4. recuperarea solventului atât din extract, cât și din rafinat. [3.52]
Viteza extracției depinde de 3 factori: aria interfacială de contact dintre cele 2 faze
lichide, forța motrice a trasnferului de masă al solutului între soluția inițială și solvent,
coeficienții de transfer de masă ai solutului în fiecare fază.
Operația de extracție prezintă capacitate maximă, atunci când se obține un contact intim
între fazele din sistem, reflectat de gradul de dispersie ale uneia în cealaltă, respective de
valoarea ariei interfaciale.
Produsele de biosinteză se găsesc în lichidul de fermentație în concentrații reduse (0.5-
8%), fiind în general, compuși labile chimic și termic. În plus, în lichidele de fermentație se
găsesc numeroși compuși secundari, unii cu caracterisitici fizico-chimice asemănătoare cu ale
produselor utile, de aceea separarea și purificarea produselor de biosinteză sunt operații dificile,
ce implică etape complicate. [8.48]
Extracția fizică reprezintă până în prezent singurul procedeu de separare industrial al
penicilinei G. Concentrația finală a penicilinei G în lichidele de fermentație este cuprinsă între 3
și 6 %, în funcție de tulpina utilizată. Datorită diluției foarte mari este necesară concentrarea
soluției prin extracție și reextracție. Penicilinele pot fi extrase fie din soluția apoasă rezultată în
urma filtrării biomasei, fie direct din lichidul de fermentație. [7.61]
Fluxul general al separării penicilinelor de biosinteză este alcătuit din 4 etape:
1. filtrarea lichidului de fermentație cu ajutorul filtrelor rotative cu vid, în scopul
separării biomasei de lichidul care conține penicilinele;
2. extracția penicilinelor din filtrat cu un solvent organic în două sau mai multe
stadii, ăn funcție de concentrația lor în soluție;
3. reextracția penicilinelor din solventul organic cu o soluție de carbonat de sodiu

sau de potasiu;
4. cristalizarea și purificarea, în funcție de tipul de penicilină.
Extracția penicilinei G folosește ca mediu supus extracției fizice, lichidul de fermentație

filtrate, iar ca solvent acetatul de butil la pH cu valoarea 2.
Extracția penicilinei G în acetat de butil decurge cu randamente maxime numai în
condțtiile în care acest antibiotic se va găsi în soluția apoasă supusă extracției în formă
nedisociată. Acesta deoarece acetatul de butil este un solvent nepolar sau cu polaritate redusă.
Din analiza procesului de extractive fizica a penicilinei G cu acetat de butil s-a constat ca:
- în solvent sunt extrase numai molecule de penicilina nedisociată
- între molecule de penicilinaă, în condțtiile în care se realizează extracția, nu are loc
formarea unor asociații
- în acetatul de butil penicilina G nu disociază
Schema de operații pentru separarea penicilinelor prin extracție este prezentată în schema
următoare:
Pentru extracția penicilinei G se
folosește extractorul Podbielniak.Acesta este
construit dintr=o foaie metalică înfășurată în spiral
în jurul unui arbore care se rotește cu 2000-
5000rpm..Rotorul are forma unei spirale cu un număr
variabil de spire( 6-33 spire) a căror secțiune
formează canale paralele.
1. ansamblu rotor +ax

2. carcasă
3. lagăre
4. curea de tranmisie
5. foaie metalică spiralată perforată
6. conducte de distribuţie a fazelor
7. conductă pentru lichidele de spălare şi
curăţare
8. ştuţuri de alimentare şi evacuare
Distilarea azeotropă
În prezent pentru separarea sărurilor penicilinei G din soluția apoasă rezultată de la
reextracția în carbon de Na(K), se folosește procedeul antrenării azeotrope a apei cu butanol, la
vid, astfel încat, odată cu îndepărtarea apei are loc cristalizarea sării respective, apoi, acesta se
filtrează si se spală cu butanol și cloroform. Utilizarea butanolului, deși prezintă avantajul unui
timp relativ scurt al fazei de cristalizare si al unei solubilitați relativ bune a impuritatilor are o
serie de inconveniente cum ar fi:
- conduce la pierderi mari de butanol, datorita solubilitatii ridicate a acestuia in
apa(7,45%), precum si datorita solubilitatii mari a apei in butanol (20,5%); acest
aspect determina si cheltuilei sporite cu recuperarea solventului.
- posibilitatea degradarii termice a penicilinei, datorita temperaturii necesare
evaporarii amestecului butanol-apa
- posibilitatea degradarii chimice a penicilinei in butanol.
Uscarea
Uscarea este o operatie prin care se indeparteaza umiditatea dintr-un
material cu ajutorul energiei termice.Termenul de uscare se mai utilizeaza si in
cazul indepartatii unui component in stare lichida sau de vapori dintr-un gaz sau
dintr-un amestec lichid.
Uscatoarele se pot clasifica in functie de mai multe criterii:
1) dupa regimul de fuctionare pot fi:
- continue
- discontinue
2) dupa presiunea de lucru pot fuctiona:
- la presiune atmosferica
- la vid
3) dupa procedeul de uscare pot fi:
- cu agent termic gazos
- cu incalzirea materialului
4) dupa sensul de circulatie a solidului si a gazului pot fi in :
- echicurent,
- contracurent,
- curent mixt
- curent incrucisat
5) din punct de vedere constructive sunt:
-uscatoare cu strat fix,
-cu strat mobil,
-cu strat fluidizat,
-cu pulverizare,
-de contact
Penicilina G precipitata se filtreaza pe filtrul Nuce si se usuca in uscator

dulap la 35-45°C sub vid de 100-225 mmHg, timp de 16-20 ore.
2.4.2. Materii prime, Intermediare, Auxiliare.
Microorganismul producator
Mucegaiurile(ciuercile sau fungii) sunt microorganisme ce se prezinta sub forma de

filamente, de diverse dimensiuni, ce formeaza un miceliu care provoaca degradarea mediului in
care se dezvolta. Unele specii de mucegaiuri sunt producatoare de antibiotice cum ar fi
Penicillium si Aspergillus, in special antibiotice β-lactamice
Mediul de cultura are in componenta urmatorii constituenti:
1. Lactoza
Generalități:
Formulă brută: C12H22O11
Masă moleculară: 360.30 g/mol
Prezinta o usoara solubilitate in apa si este insolubilă în alcool etilic, eter etilic și cloroform.
Zerul și materialele auxiliare folosite la fabricarea lactozei trebuie să corespundă documentelor
telenice normative ale produselor respective și să respecte dispozițiile legale sanitare și sanitar –
veterinare în vigoare.
Condiții tehnice de calitate:
Condiții de admisibilitate
Denumirea caracteristicii Tipul
Lactoză rafinată Lactoză telenică
Calitatea I Calitatea a II-a
Aspect pulbere cristalină
Culoare albă albă - galbenă galbenă
Gust și miros slab dulceag, fără miros străin
Aspectul soluției apoase incolor, limpede galben deschis, Galben
slab tulbure
Puterea rotației specifice +52 ÷ +53 +51 ÷ +52 +47 ÷ +51
[α]2020
Pierderi prin uscare:
-la 130°C, %, max. 5.5 - -
-la 100°C, %, max. - 0.4 2
Aciditatea exprimată a 0.05 0.07 1
acidului lactic, %, max.
Cloruri, %, max. 0.004 - -
Sulfați (SO4), %, max. 0.002 - -
Calciu lipsă în condițiile - -
determinării
Metale grele (Pb) lipsă în condițiile - -
determinării
Arsen, %, max. 0.01 - -
Fier lipsă în condițiile - -
determinării
2. Extractul de porumb
Conditii tehnice de calitate
Constituienti g/100g extract de porumb %

Substanta uscata 46-49,6
Cenusa 8,04-10,73
N total 3,33-3,67
Zahar total (exprimat ca glucoza) 4,00-4,70
Acid lactic 0,74-4,39
Aciditate(ml sol NaOH 0,1N/100g) extract de porumb 11,6-19,3
Fe 0,009-0,02
P 1,5-1,9
Ca 0,02-0,7
Zn 0,05-0,012
K 2,0-2,5
SO2 0,02
Sedimente solide 38,4-52,9
Generalitati. Proprietati fizice.

- Aspect: lichid cremos de culoare galben inchis
- Miros: caracteristic unei fermentatii lactice
- Sedimentare dupa 24 ore intr-un cilindru de 100 ml de 100%
- Aspect microscopic: in frontiu colorat prezinta o masa bacteriana tipica
bacililor lactic, in proportie de peste 90%
- Substanta uscata: minim 50%
- pH= 3.5-4
- Continutul in acid lactic: minim 20g la 100g substanta uscata
- Zahar total: maxim 2.5%
3. Faina de soia
Generalitati:
Faina de soia este o sursa de azot naturala, bogata in proteine, aminoacizi continand si
acizi nucleici, vitamine, oligoelemente, lipide, zaharuri, compusi cu sulf si fosfor dupa cum
urmează:
Proteine 42 %
Materii grase 3.5 %
Metionina 0.54 %
Cisteina 1.1 %
Lizina 2.4 %
Calciu 0.2 %
Sodiu 0.287 %
Potasiu 1.7 %
Magneziu 0.21 %
Sulf 0.32 %
Fosfor 0.6 %
4. Glucoza SR 13359-7
Generalități:
Obiect și domeniu de aplicare:

Prezentul standard se referă la glucoza obținută din cartofi și din porumb, destinată pentru
consum și scopuri industriale.
Tipuri de gluxoza:
-glucoză lichidă
-glucoză solidă:
- aromatizată
- nearomatizată
Glucoza aromatizată poate fi fabricată cu diferite adaosuri: esențe, aromatizanți și
coloranți alimentari avizați din punct de vedere sanitar, miez de nucă, miez de floarea-soarelui
etc., conform acordului între producător și beneficiar.
-Sirop de glucoză: soluție apoasă, concentrată și purificată de zaharuri nutritive, obținute

din amidon de cartofi și de porumb.
-Glucoză solidă: masă de zaharuri nutritive, obținută prin hidroliză avansată a amidonului
de cartofi și de porumb.
Condiții tehnice de calitate:
Pentru glucoza de cartofi și de porumb, materiile prime și auxiliare trebuie să corespundă

standerdelor și normelor sanitare în vigoare
Proprietăți organoleptice:
Caracteristici Tip de glucoză Metodă
Lichidă Solidă de
Aromatizată Nearomatizată verificare
Aspect Lichid vâscos Masă solidă, Masă solidă
sub formă de
tablete
Culoare Incolor până Crem până la Crem până la
la galben galben sau galben
specifică
SR 13359-1
colorantului
adăugat
Miros Lipsă Caracteristic Lipsă
aromei
adăugate
Gust Dulce Dulceag, ușor amărui
specific
Corpuri Lipsă
străine
Proprietăți fizico – chimice:

Caracterisitici Tip de glucoză Metodă de
Lichidă Solidă verificare
Aromatizată Nearomatizată
Umiditate, % max. 20 21 SR 13359-2
RBU, max. 200 - SR 13359-3
Culoare ml iod 1.5 -
soluție
0.1 n/100 ml,
max
Densitate 20/20°C, g/ml, min 1.42 - SR 13359-4
Indice de refracție la 20°C 1.49 - SR 13359-5
Aciditate, grade, max. 2.5 2.8 SR 13359-6
Acizi minerali liberi, % Lipsă SR 13359-7
pH, la o soluție 20 g/100 ml 4.5...5.5 SR 110-12
Conținut de -în produs 4 SR EN 1185
SO2 ml/100 g nealbit
max. -în produs albit 40 15
Conținut de cenușă 0.6 - SR 110-2
conductometrică, raportată la
s.u., %, max.
Conținut de dextroză raportat la 32...49 min. 75 SR 13359-8
s.u., (DE), % sau
SR 13359-9
sau
SR ISO 5377
5. CaCO3, Carbonatul de calciu STAS 1083-76

Prezentul standard se refera la carbonatul de calciu precipitat, tehinic,
obtinut prin tratarea solutiei de var cu bioxid de carbon.Produsul se prepara sub forma de pulbere
microcristalina.
Formula chimica:CaCO3
Masa moleculara relativa: 100,09 g/mol
Carbonatul de calciu precipitat, tehnic se livreaza in patru tipuri:
- tipul I destinat, in special, la fabricarea pastei de dinti;
- tipul A destinat, in special, industriei de produse cosmetice, industriei de antibiotice si
industriei electrotehnice;
- tipul B destinat, in special, industriei de material plastic si industriei cauciucului;
- tipul C pentru alte utilizari;
Conditii tehnice de calitate a carbonatului de calciu

Tipul I A B C
Grad de alb, %min 97 92 92 -
Finite:
-rest pe sita cu tesatura de sarma 0063 STAS
1077-67, %max 0,1 1,0 1,0 -
-rest pe sita cu tesatura se sarma 009 STAS
1077-67, %max 0,05 0,5 0,5 1
3
Densitate in gramada in stare tasata, g/cm , 0,45 0,45 0,45 0,47
max
Cifra de sedimentare, cm3, min 95 91 90 90
Umiditate, % max 0,4 0,4 0,6 0,6
Substante insolubile in acid clorhidric, %max 0,1 0,2 0,2 0,2
Oxizi de fier si de aluminiu (Fe2O3+Al2O3), 0,5 0,5 0,5 0,5
%max
Carbonat de calciu (CaCO3),% min 99 99 98,5 97
Alcalinitate[Ca(OH)2], % max 0,008 0,008 0,10 0,15
Limite de pH la un adaos de 1…30cm3 acid 5,5….6,0 - -
clorhidric n(capacitate de tamponare)
pH-ul suspensiei 2% in apa, max 8,5 9,5 - -
pH-ul suspensiei 10% in apa, max 9 10 - -
Cupru(Cu), %max 0,001 0,001 0,001 -
Mangan(Mn), %max 0,003 0,003 0,003 -
Arsen - - - -
6. Fosfat monopotasic S.T.A.S 10497-76
Generalitati:
Prezentul standard se refera la fosfatul monopotasic tehnic utilizat, în principal, in mediu
de cultura la fabricarea antibioticelor.
Formula chimica: KH2PO4
Masa moleculara: 136,09 g/mol
Condiții tehnice de calitate
Aspect și culoare Cristale albe
Umiditate , %, max. 0.3
Fosfat monopotasic (KH2PO4), %, min. 96
Cloruri (Cl), %, max. 0.25
Fier (Fe), %, max. 0.003
Metale grele (Pb), %, max. 0.01
Substanțe insolubile în apă, %, max. 0.5
Observații:
- Caracteristicile din tabel, cu exceptia umiditatii, se refera la fosfatul monopotasic uscat la
105 ± 2°C
- Cu acordul beneficiarilor produsul se poate livra si cu max. 0.05 % fier.
7. Sulfat de sodiu S.T.A.S 2126-84

General
itați
Prezentul standard se refera la sulfatul de sodiu, anhidru, tehnic, intrebuintat in industria
de medicamente.
Formula chimică: Na2SO4
Masa moleculara relativă: 142.044 g/mol
Calități
Sulfatul de sodiu, anhidru, tehnic se livrează în trei calitați:
calitatea I – produs secundar la băile de filare, de la obținerea fibrelor artificiale;
calitatea II – obținut prin tratarea fosfogipsului rezidual cu sodă calcinată (Na 2CO3), urmată
prin uscarea produsului prin atomizare.
- calitatea III – produs secundar din fabricația acidului formic din formiat de sodiu și acid
sulfuric.
Calitatea I II III
Aspect praf neaglomerabil praf neaglomerabil praf aglomerabil
Culoare Alb alb Alb cenușiu
Sulfat de sodiu
99 97.5 97
(Na2SO4), %, max.
Umiditate, %, max. 0.3 0.1 0.5
Substanțe insolubile 0.3 0.3 0.5
în apă, %, max.
Acid sulfuric
Lipsă lipsă %, max. 1.0
liber(H2SO4)
Clorură de sodiu
0.1 1.2 1.2
(NaCl), %, max.
Fier (Fe), %, max. 0.001 0.001 0.03
Acizi organici
lipsă - %, max. 1.5
(HCOONa)
Densitate în stare
0.7...1.55 0.4...0.7 1.26...1.30
netasată kg/dm3
Observație:
- toate valorile din tabel, exceptând umiditatea si densitatea în stare netasată, sunt raportate la
produsul uscat la 105 ± 2°C.
8. Sulfat de zinc S.T.A.S. 2367-80

Generalitati :
Prezentul standard se refera la sufatul de zinc tehnic cristalizat, granulat si lichid. Sulfatul de
zinc tehnic cristalizat si granulat se livreaza in 3 calitati:
- calitatea I
- calitatea II
- calitatea III
Sulfatul de zinc tehnic lichid se livreaza in 2 calitati:
- calitatea I
- calitatea II
Formula chimica: ZnSO4
Masa moleculara: 161 g/mol
La data aprobarii standardului, sulfatul de zinc tehnic granulat si lichid se importa.
Conditii tehinice de calitate a sulfatului de zinc tehnic cristalizat, calitatea I:

Calitatea I II III
Aspect cristale mici
Culoare Alba alba sau alb-galbui alb-galbuie-cenusie
Zinc(Zn) %min. 22,5 22,1 21,6

Substante insolubile
0,05 0,1 0,5
in apa, %max.
Fier(Fe), %max 0,035 0,5 1,0
Cupru(Cu), %max 0,005 - -
Acid sulfuric
0,1 0,5 -
liber(H2SO4), %max
Arsen Lipsa - -
Cloruri, %max 0,2 - -
Observatii:
- pentru industria chimico-farmaceutica se va folosi sulfat de zinc tehnic cristalin,
calitatea I.
9. Azotat de amoniu S.T.A.S. 450-30

Generalitați
Standardul cu nr. 450-30 se refera la azotatul de amoniu tehnic, granulat obținut prin
neutralizarea acidului azotic cu amoniac utilizat la fabricarea explozivilor și în alte scopuri
industriale.
Formula chimica: NH4NO3
Masa moleculară relativă: 80.04 g/mol
Azotatul de amoniu tehnic granulat, se livrează în două tipuri:

- tip I – folosit la fabricarea explozivilor;
- tip II – folosit în alte scopuri industriale.

Tip I II
Aspect Granule neaglomerabile granule neaglomerabile
Culoare alb alb-roz
Granulație:
granule între 1...3 mm, %,
95 95
min.
granule sub 1 și peste 3 mm,
%, max. 5 5
Umiditate, %, max. 0.2 0.3
Aciditate liberă (HNO3), %,
0.02 0.02
max.
Azotat de amoniu, %, min. 98.8 99.4
Azotat de magneziu, %, min. 0.2 -
Azotat total, %, min. 34.6 34.8
Reziduu de calcinare, %,
0.2 -
max.
Observație:
- conținutul de azotat de amoniu, azotat de magneziu, azot total și aciditatea liberă sunt
raportate la produsul uscat.
Precursor in obtinerea Penicilinei G:
Acidul fenilacetic.
Generalitati :
Formula chimica: C6H5CH2COOH
Masa moleculara: 136.15 g/mol
Proprietati fizice :
- pulbere alba, alba-galbuie
- punctul de topire la 77-78.5°C,
- temperatura de fierbere: 265°C,
- densitate 1.081 g/cm3 ,
- solubilitate moderata in apa
- stabil in conditii normale.
Descriere generala si aplicatii:
Acidul fenilacetic se prezinta sub forma de cristale albe, cu un miros neplacut,
caracteristic, solubil in alcool si eter. El serveste ca ingredient in parfumuri oferind un miros
asemanator mierii. Se gaseste in concentratie mica in unii alcaloizi si hormoni din plante. Acidul
fenilacetic substituit in pozitie alfa si esterii acidului fenilacetic sunt folositi in medicina, de
asemenea acidul fenilacetic este folosit ca precursor in obtinerea penicilinei G.
In comert se gaseste sub forma de pudra galbuie de puritate minim 99% si umiditate
maxima 1%, livrat in saci de 25kg.
Agent antispumant:
Ulei de floarea soarelui tehnic STAS 2710-70
Generalități:
Standardul cu numarul 2710-70 se referă la uleiul tehnic obținut din semințele de floarea
soarelui.
Uleiul tehnic de floarea soarelui se livrează în două calități:
-calitatea I, obținută prin presare sau extracție cu solvenți și prelucrare ulterioară;
-calitatea II, obținută prin presare sau extracție cu solvenți.
Proprietăți fizice și chimice:
Calitatea I II Metode de analiză

Aspect, la 60°C Limpede - STAS 145/1-67
fără
impurități
mecanice
Densitate relativă la 20°C 0.914...0.927 STAS 145/3-67
Indice de refracție la 20°C 1.4710...1.4760 STAS 145/4-67
Culoare de iod, mg I/ 100 cm3 max. 20 - STAS 145/2-67
Impurități insolubile în eter etilic, % max. 0.1 1 STAS 145/11-67
Umiditate și materii volatile, % max. 0.2 1 STAS 145/10-67 cap 1
Indice de aciditate, mg KOH/g max. 2 12 STAS 145/16-67 cap 1
Substanțe organice nesaponificate, % max. 1.2 1.2 STAS 145/15-67
Indice de iod, g I/100g min. 119...135 STAS 145/19-67 cap 1
Cenușă, % max. 0.05 - STAS 145/13-67
Indice de saponificare, mg KOH/g 186...198 STAS 145/17-67
Substanțe mucilaginoase lipsă - STAS 18-70
Punct de inflamabilitate (Penki-Martens), °c min. 165 135 STAS 145/6-67 cap 1
Observatii:
- la uleiul rafinat de floarea soarelui tip A, imbuteliat pe linii fara uscare, se admite un
continut de apa si substante volatile de max 0.15%
- indicele de peroxid pentru uleiul destinat pastrarii indelungate se stabileste prin intelegere
intre parti
Acetat de N-butil S.T.A.S 904-89

Generalitati:
Standardul cu numarul 904-89 se refera la acetatul de n – butil tehnic obtinut prin
esterificarea acidului acetic cu alcool n – butilic sau prin transesterificarea acetatului de metil.
Formula chimica: CH3CO2(CH2)3CH3
Masa moleculara relativa: 116.16 g/mol
Acetatul de n – butil tehnic este un produs inflamabil, avand punctul de inflamabilitate de cca.
28°C.
Acetatul de n–butil tehnic se livrează în trei tipuri, funcție de continutul de ester si anume:
- tipul 98
- tipul 92
- tipul 88
98 92 88
Aspect Lichid limpede, fară substanțe în suspensie
Culoare , mg K2Cr2O7/ l, max. 16
Miros caracteristic
0.878...0.88
Densitate relativa, d2020 0.872...0.880 0.868...0.874
4
Distilare (la presiunea de 1013,2 mbar)*:
- interval de distilare, °C... 120...127 116...128 113...130
- în intervalul de distilare distila, % vol.,
min... 95 95 95
Acetat de n–butil, %, min. 98.0 92.0 88.0
Aciditate (acid acetic), %, max. 0.01 0.03 0.03
Reziduu la evaporare, %, max. 0.01 0.02 0.02
Apă , %, max. 0.2 0.35 0.5
* 1013.2 mbar = 760 mm Hg

Observație:
- tipul 98 destinat industriei de antibiotice trebuie să aibă intervalul de distilare
123...127°C.
Acid sulfuric tehnic. S.T.A.S 97-80
Generalitati:
Formula chimica:H2SO4
Dupa contiuntul de acid sulfuric monohidrat, acidul sulfuric fehnic se livreaza in 4 tipuri:
-tipul 98
-tipul 96
-tipul 92
-tipul 73
Conditiile tehnice de calitate a acidului sulfuric

Tipul 98 96 92 73
Aspect lichid nicios, limpede sau opalescent
Culoare Conform STAS 9482-74
3
Densitate g/cm , min 1,836 1,835 1,821 1,634
Acid sulfuric monohridat(H2SO4),
98 96 92 73
% max
Dioxid de sulf(SO2), % max 0,1 0,1 0,1 -
Fier(Fe), % max 0,02 0,02 0,02 -
Reziduu la calcinare, % max 0,1 0,15 0,15 -
Arsen(As), % max 0,001 0,001 0,001 -
Cloroform S.T.A.S. 3306-82
Generalitati:
Formula chimica:HCCl3
Cloroformul se livreaza in urmatoarele tipuri si calitati:
-tipul A, stabilizat cu 0,6…1% alcool etilic absolute, utilizat in industria de
medicamente:
-calitatea I
-calitatea II
- tipul B, nestabilizat tehnic utilizat ca solvent
Conditii tehnice de calitate

A (stabilizat)
B(nestabilizat)
calitate I calitatea II
Aspect lichid limpede, incolor, volatil
Miros Caracteristic
Gust dulceag, arzator
Densitatea relativa 1,473-1,480 1,473-1,490
Cloroform, %min 98,0 97,0 -
Distilare:
-punct initial de fierbere, 0C, min 59 57 57
-punct final de fierbere, 0C, max 62 63 63
-intre punctual initial si final de
fierbere distilata, %vol, min 97 96 94
Reziduu la evaporare, % max 0,002 0,002 0,015
Clor liber -
Cloruri(Cl), % max 0,0008 0,0008 -
Aciditate -
Substante organice straine - 15mg l/100cm3
Substante volatile straine - -
Apa -
Observatii: Cloroformul este greu solubil in apa, miscobil in orice proportie cu alcoolul etilic
absolute, eterul etilic, benzina si majoritatea uleiurilor,Este neinflamabil.
2.4.3 Mecanismul reactiilor biochimice

Desi mecanismul biosintezei penicilinelor nu este pe deplin elicudat, totusi tinand seama
de faptul ca in molecula lor se gasesc trei componente de baza: d-valina, l-cisteina si un acid
substituir, precum si identificarea in miceliul de Penicillium crtsogenum a unei tripeptide, se pot
concepe etapele care intervin in biosinteza. Prima etapa consta in formarea, din glucoza, a l-
cisteinei si d-valinei, iar din aceasta a δ-amino-adipil-cisteinil-valinei conform urmatoarei
scheme:
Componenţii mediului Inoculator Intermediar Regim
de cultură
Extract de porumb 2 2-3 2,5-2,8
Lactoză 0,5-0,6 3-3,5 6-7
Glucoză 3-3,5 1,2 2-3
Făină de soia - - 0,3
CaCO3 0,7-0,8 0,7 1,2-1,3
KH2PO4 0,1 0,2-0,3 0,5-0,6
NH4NO3 - 0,12 0,3
Na2SO4 - 0,06 0,06
ZnSO4 - - 0,002
MnSO4 - - 0,002
Acid fenilacetic - 0,2 0,4
Tiosulfat de sodiu - 0,016 0,8
Apă până la 100%
Dupa aceasta schema sinteza nucleului de baza al penicilinei, acidul 6-aminopenicilanic
ar rezulta din acidul α-amino-adipic, l-cisteina si l-valina trecand prin faza tripeptidei. In ultima
etapa se formeaza enicilina G sau acid 6-aminopenicilanic prin pierderea grupei acil.
Aceasta ipoteza nu este, deocamdata, confirmata deoarece toate incercarile de a schimba
in tripeptida acidul amino-adipic au acidul fenilacetic, necesar formarii penicilinei G, au esuat.
Penicilinele s-ar putea forma si direct din l-cisteina su l-valina printr-o serie de faze
intermediare, despre care nu se stie daca se formeaza in stare libera, asa cum sunt redate in
schema de mai sus. In esenta, se distung in aceasta schema urmatoarele faze in formarea
penicilinei: condensarea aminoacizilor, dehidrogenarea peptidei, hidrogenarea si ciclizarea
intermediarului la acid 6-aminopenicilanic si introducerea catenei laterale.
Formarea acidului 6-AP in lipsa precursorului, recum si obtinerea diferitelor peniciline in
functie de recursorul folosit, demonstreaza ca rocesul de biosinteza oate decurge si dupa aceasta
schema.
2.4.4. Cinetica reactiilor de biosinteza
Prin metoda cinetica, se face studiul mecanismului reactiilor enzimatice, a proceselor

metabolice și a vitezei de transformare a substratului în produs. Aceasta metoda este singura
modalitate de studiu a proceselor enzimatice, deoarece numarul enzimelor pure separate pâna în
prezent este relativ redus.
Viteza de fermentatie este definita prin variatia momentana a concentratiei produsului, a
intensitatii respiratiei sau a concentratiei masei celulare.
Viteza volumetrica este definita prin cantitatea de produs obtinuta, cantitatea de substrat
utilizata, consumul de oxigen sau cantitatea de celule obtinute pe unitatea de volum de mediu de
cultura și în unitatea de timp.
A- viteza de utilizare a oxigenului, g/l.h
B- viteza de creștere a masei celulare, g/l.h
C- viteza de consum a zaharurilor, g/l.h
D- viteza de producere a penicilinei, g/l.h
Fig. Vitezele volumetrice la fermentatia penicilinei

Viteza specifica se definește prin raportul dintre viteza volumetrica și densitatea
bacteriana, fiind exprimata în grame produs obtinut în unitatea de timp și pe gram de masa
celulara.
A- viteza de producere a penicilinei, g/g.h
B- viteza de utilizare a oxigenului, g/g.h
C- viteza de consum a zaharurilor, g/g.h
Fig.Vitezele specifice la fermentatia penicilinei
Procesele metabolice ce se desfașoara în interiorul celulelor vii sunt catalizate de enzime.

Enzimele sunt macromolecule organice cu structura proteica care catalizeaza procesele
biochimice. Din punct de vedere stuctural, enzimele sunt compuși de natura heteroproteica cu
sensibilitate deosebita la toti factorii care afecteaza proteinele. Activitatea enzimelor este
influentata de temperatura, pH, presiune osmotica, concentratia substratului, concentratia
produșilor rezultati în reactie etc. Activitatea enzimatica este inhibata de anumiti agenti specifici
precum: sulfamidele, antibioticele, narcoticele, colorantii, apa oxigenata, dioxidul de carbon,
dezinfectantele.
Substratul este acea substanta asupra careia se excercita actiunea enzimelor. Prezenta
enzimelor permite transformarea sustratului la temparatura normala a materiei vii, oferind astfel,
energia necesara desfașurarii procesului de biozinteza.
Functia esentiala a enzimelor este de a accelera viteza reactiilor metabolice la
temperatura normala a organismelor. Având activitatea catalitica foarte ridicata (de mii de ori
mai mare comparativ cu activitatea catalizatorilor anorganici uzuali), enzimele reduc
considerabil barierele de potential ale reactiilor de transformare a substratului, facilitând astfel
deplasarea echilibrului spre formarea produsului.
Mecanismul prin care enzimele transforma substratul poate fi descris cu ajutorul teoriei
starii de tranzitie. Aceasta teorie presupune ca substratul se combina cu enzima formând un
complex activat, instabil, care ulterior se descompune în produs și enzima. Enzima eliberata reia
ciclul de transformare a substratului conform schemei:
k 1 k2
E S E S* P E
k 1
in care: E enzima libera

S substrat
P produs
E S* complex activat enzima substrat
k constanta de viteza a reactiei de formare a complexului enzima substrat
k 1 constata de viteza a reactiei de formare a substratului si a enzimei din complexul enzima substrat
k2 constanta de viteaza a reactiei de formare a produsului din complexul enzima substrat
- se admite ca între enzima și substrat, cât și între complexul enzima-substrat exista un
echilibru descris de ecuatia:
Kc*= k+1 = CE-S*
k 1 CE CS
iar viteza specifica de descompunere a complexului enzima-substrat în produs este redata
prin intermediul urmatoarei expresii:
K 2 = kB T
h
unde CE-S* concentratia complexului enzima substrat in stare activata
kC* constanta de echilibru
kB constanta Boltzman
h constanta Planck
Viteza de formare a produsului este prezentata în relatia:
kB T
vp = CE-S*
h
Reformulând se obtine:
kB T
vp = K C* C E C S
h
Constanta de echilibru a formarii complexului activat se poate exprima functie de
energia libera standard ΔG*:
ΔG* = ΔH* - T∙ΔS* = -R∙T∙lnKC* (6)
Din aceasta relatie rezulta expresia constantei de echilibru:
KC* =
Modele cinetice pentru viteza de formare a procesului
Michaelis si Menten au dezvoltat modelul cinetic al vitezei de formare a produsului în

functie de concentratia susbtratului și a enzimei. Dupa acestia, se considera ca reactia dintre
enzima și substrat se desfașoara în doua etape: în prima etapa viteza de reactie este dependenta
direct de cantitatea de substrat, iar în a doua etapa are loc formarea produsului și eliberarea
enzimei, care este capabila sa reia ciclul descris de sistemul de reactie, viteza depinde de
concentratia complexului enzima – substrat:
k 1
E S E S
k 1
k2
E
S P E
Viteza de formare a produsului în procesul enzimatic descris de sistem este :
dCp
Vp = ― = k2 * Cc
dτ
Pentru determinarea concentratiei complexului enzima – substrat, Cc, se utilizeaza
expresia vitezei de formare a acestuia, pentru cazul în care Cs>>CE.
dCp
Vp= = k 1* (CE Cc)* Cs k 1 * Cc k2 * Cc
dτ
În regim stationar, concentratia complexului nu variaza în timp, iar expresia devine :
k 1*(C Cc)*Cs k 1* Cc k2*Cc= 0

E
C E * Cs
Cc =
k 1 k2
Cs
k 1
De mai sus rezulta ca:

dCp k2 * C E* Cs V * Cs
Vp= = k 2 *Cc = =
dτ k 1 k2 k2
Cs Ks Cs
k 1 k 1
Unde avem:
V= k2*CE : viteza maxima de formare a produsului ce corespunde stadiului în

care întreaga cantitate de enzima formeaza complexul enzima – substratul;
k2
Ks = : constanta de echilibru la disocierea complexului enzima substrat
k 1
k2
KM = K s k 1
: constanta Michaelis Menten
Constanta KM este egala cu constanta KS numai atunci cand k2<<k +1

Cu cat valoarea lui KM este mai mica, cu atat este mai mare afinitatea enzimei pentru
substrat. Introducand constanta KM se obtine :
dCp V*Cs
Vp= =
dτ KM Cs
Aceasta relatie este denumita ecuatia Michaelis-Menten și descrie viteza de formare a
produsului într-un proces enzimatic, reprezentând modelul ideal pentru viteza proceselor
enzimatice în regim stationar, lipsite de procese secundare de inhibitie.
Ecuatia Michaelis-Menten a fost stabilita în ipoteza ca C S>>CE Creșterea concentratiei
enzimei din mediul de fermentatie peste o anumita limita atrage dupa sine anularea ipotezei, si in
consecinta viteza reactiei enzimatice nu va mai fi direct proportionala cu concentratia enzimei.
Din reprezentarea grafica a ecuatiei Michaelis–Mentin, se vede ca KM este acea valoare a
concentratiei substratului CS pentru care reactia pornește cu jumatate din viteza maxima V.
Reprezentarea grafica a ecuatiei Michaelis-Menten

Deoarece valoarea vitezei maxime de reactie este limita asimptotei la curba, ea nu poate
fi determinata cu exactitate. Pentru determinarea constantei KM și a vitezei maxime V, se
utilizeaza metode de linearizare. Una din aceste metode este metoda Lineweaver – Burk, care
folosește inversul relatiei
dCp V*Cs
Vp= =
dτ KM Cs
.
K 1
1 M 1
= * Cs
Vp V V
Prin reprezentarea grafica a ultimei relatii în coordonate 1/Vp și 1/Cs conduce la
obtinerea diagramei Lineweaver–Burk, ce permite determinarea constantelor V și KM în functie
de variatia concentratiei substratului și de valorile experimentale ale vitezei de formare a
produsului.
Fig. Reprezentarea grafica a ecuatiei Lineweaver – Burk
In literatura se mai intalnesc si alte reprezentari ale ecuatiei Michaelis-Menten:

Edaie-Hofstee sau Woolf.
Modelul Michaelis–Menten a fost conceput ca un model ideal și descrie viteza de
formare a produselor în procese de fermentatie perfecte. Totusi, acest model, ce abordeaza
cinetica enzimatica în regim stationar, poate fi extins și la procese în care, alaturi de
transformarea enzimatica a substratului în produs, intervin reactii de inhibitie competitiva sau
necompetitiva a enzimelor. Prezenta inhibitorilor nu se poate evita, deoarece ei apar ca urmare a
degradarii mediului nutritiv în timpul sterilizarii, a unor reactii secundare și nu numai.
Principalele tipuri de inhibitii întâlnite curent în procesele de fermentatie sunt :
-inhibitie competitiva;
-inhibitie necompetitiva;
-inhibitie de substrat;
-inhibitie de produs.
Procesul de transformare enzimatica a substratului însotit de inhibitie competitiva este

descris prin reactiile:
Cc
Ks k2
E S E S P E
KI CD
E I E I
Caracteristic pentru procesul de transformare enzimatica însotit de inhibitie competitiva

este faptul ca enzima pusa în libertate prin disocierea complexului enzima- inhibitor, E-I, îsi
pierde capacitatea de a cataliza transformarea substratului in produs.
Viteza de formare a produsului este proportionala cu concentratia complexului enzima-
substrat, de aceea este necesara cunoasterea valorii acesteia in regim stationar.
Fig.Reprezentarea grafica a vitezei reactiei enzimatice însotita de inhibitie competitiva
dupa metoda Lineweaver – Burk.
In cazul in care inhibitorul nu actioneaza competitiv, afinitatea enzimei pentru substrat

sau inhibitor ramâne neschimbata, indiferent daca enzima este libera sau fixata în complex.
Reactiile ce au loc în sistemul cu inhibitie necompetitiva sunt:
Ks k2
E S E S P E
KI
E I E I
KS'
E I S E S I
K'I
E S I E S I
Fig.Reprezentarea grafica a vitezei reactiei enzimatice însotita de inhibitie necompetitiva dupa

metoda Lineweaver – Burk.
Cinetica procelesor de biosinteza poate fi studiata și sub aspectul creșterii masei celulare
functie de concentratia substratului.
Astfel, Monod, analizand procesul de crestere bacteriana în corelatie cu variatia
concentratiei unui singur substrat (substrat limitativ), a stabilit pentru faza de creștere logarit
mica a masei celulare urmatoarea expresie de calcul a vitezei specifice:
Cs
µ = µ max *
Ks Cs
În care:
µ - viteza specifica de creștere a masei celulare când substratul este
limitat
µmax –viteza maxima de creștere a masei celulare când substratul nu este
limitat
KS – constanta de saturatie (corespunde concentratiei substratului la care
viteza specifica de creștere este jumatate din viteza maxima ).
Dependenta dintre viteza specifica de creștere a masei celulare și concentratia substratului

limitativ este redata în figura de mai jos, din care se constata ca viteza specifica de cre ștere tinde
asimptotic catre valoarea maxima.
Fig Dependenta dintre viteza specifica de creștere

și concentratia substratului limitativ.
Substratul limitativ poate fi sursa de carbon

si energie (glucoza, alcool, n-parafine), un aminoacid esential (triptofan, arginina), oxigenul,
fosforul sau azotul anorganic.
- ecuatia de creștere a masei celulare în functie de concentratia substratului
limitativ, Cs:
dCx µ Cs
= max * * Cx Ecuatia lui Monod
dτ Ks Cs
Trebuie remarcat faptul ca ecuatia Monod este valabila numai în cazul în care creșterea
este limitata de un singur substrat, ceea ce în conditiile industriale se întâmpla foarte rar. De
obicei, în aceste procese intervine și un al doilea substrat, care, de cele mai multe ori, este chiar
oxigenul. În aceste conditii, vitezele specifice de creștere a masei celulare sunt descrise prin
ecuatia lui Monod modificata sau prin ecuatia Monod - Cantois :
CL Cs
µ = µ max * *
KL CL Ks Cs
CL Cs
µ= µ max * *
KL CL B* Cx Cs
În care:
CL, CS- concentratiile substraturilor limitative;
KL, KS – constantele de saturatie corespunzatoare substraturilor limitative;
B – constanta Cantois;
Pentru culturi industriale discontinue, Monod a introdus o constanta caracteristica Y,

denumita constanta de exploatare sau de creștere:
dCx dCs
=Y*
dτ dτ
În functie de valorile constantelor cinetice KS, µmax, Y stabilite de Monod, se pot
caracteriza cantitativ culturile microbiene discontinue.
2.4.5. Termodinamica reactiilor biochimice
Procesul de fermentatie se încadreaza, din punct de vedere termodinamic, în grupa

sistemelor termodinamice deschise, sisteme ce sunt specifice organismelor vii, caracaterizate
prin schimb de energie și de materie cu mediul înconjurator, pe care îl transforma. Sistemele
termodinamice deschise au drept conditie de baza, faptul ca ele nu pot fi în echilibru cu mediul
lor. Organismele vii se afla, de obicei, intr-o stare stationara care reprezinta conditia de baza a
sistemelor deschise în care viteza transferului de materie și energie din mediu în sistem este
compensata total de viteza transferului de materie și energie din sistem în afara lui.
Faptul ca celula definita ca un sistem deschis, care nu se gasește în echilibru cu mediul
sau, un mecanism ce capteaza energie libera din mediu, producâmdu-i simultan o creștere
oarecare a gradului de dezordine, a entropiei, face arte din logica moleculara a starii vii.
O caracteristica a sistemelor deschise aflate in aceasta stare stationara este capacitatea de
a efectua un lucru, deoarece sunt departe de conditia de echilibru. In starea stationara viteza de
producere a entropiei are valoare minima, iar în aceste conditii sistemul va opera la valoarea
maxima de eficienta in conditiile date.
Însa, organismele vii fiind obligate sa respecte principiul al doilea al termodinamicii, și
anume sa produca entropie, au ales sa faca acest lucru dar folosind o viteza minima, mentinându-
se astfel într-o stare stationara în care reactiile din celulele vii decurg cu o viteza foarte mare. Ca
urmare, studiul entropiei în termodinamica proceselor de biosinteza este foarte important.
Analiza acestor fapte arata ca sistemele termodinamice deschise sunte traversate de un
flux de energie ce determina autoorganizarea sistemului , și astfel se mentine la valori minime
viteza de producere a entropiei.De asemeni, microorganismele se remarca printr-o eficienta
deosebita în prelucrarea energiei și a materiei, eficienta ce depașește cu mult majoritatea
mașinilor cunoscute de omenire.
Analiza acestor aspecte evidentiaza ca celulele vii functioneaza ca mașini izoterme ce
absorb energia din mediul lor, energie pe care o transforma în energie chimica, folisita apoi
pentru realizarea functiei chimice de biosinteza a componentelor celulare, a functiei osmotice,
necesara transportului de materiale în celula, și a functiei mecanice, de contractie și locomotie,
toate aceste functii fiind realizare la temperatura constanta.
Sursa de energie a sistemelor termodinamice deschise sunt energie hidratii de carbon,
lipidele, alcoolii, proteinele etc., care prin combustie chimica elibereaza o mare cantitate de
energie. O parte din aceasta energie se elimina din sistem, iar o parte este înmagazinata de sistem
în compuși organici macroenergetici, dintre care se remarca acidul adenozintrifosforic(ATP),
compusul responsabil cu rezerva energetica a celulei. Din structura ATP-ului, prezentata in
continuare, rezulta ca legaturile dintre gruparile fosfat adiacente din ATP și ADP(acidul
adenozindifosforic) sunt legaturi de tip anhidrida, notate cu (.....), în timp ce legatura dintre
acidul fosforic și riboza din AMP(acidul adenozinmonofosforic) este o legatura esterica, notata
cu linie dreapta.
În acest context, trebuie subliniat faptul ca energia libera standard de hidroliza a

legaturilor tip anhidrida este mult mai mare comparativ cu cea a legaturilor esterice. Chiar daca
ATP-ul are în structura doua legaturi macroergice (~), în reactiile enzimatice intervine, de obicei,
doar fosfatul terminal. În plus, ATP-ul nu are doar functia de a înmagazina energie chimica, ci
este, în primul rând un transmitator sau trasnportor de energie chimica în celulele vii. Prin acest
proces de transport al energiei la alte molecule,ATP-ul pierde gruparea fosfat terminala, trecând
în ADP, care, la rândul sau, poate accepta energie chimica și reface ATP-ul, primind o grupare
fosfat.
Prin reunirea acestor observatii asupra ATP-ului, s-a postulat ca ATP-ul functioneaza
ciclic ca transportor de energie chimica de la reactiile de ardere, ce furnizeaza energia chimica, la
diferite procese celulare care necesita un consum energetic
CO2 ATP
H2
Energie rezultată
Biosinteză Transport Contracție
O2 la oxidareaP (lucru activ musculară
sursa moleculei chimic) (lucru (lucru
combustibile
de energie osmotic) mecanic)
O2\ P
ADP
Surse de
energie
Fig. Ciclul ATP-ADP și modalitatile de utilizare a energiei eliberate de ATP
S-a demonstrat experimental ca indiferent de natura substratului limitativ, folosit drept

sursa de energie, sau molecule de combustibil(exceptiile fiind foarte rare), raportul dintre
cantitatea în grame a celulelor microbiene obtinute în stare uscata și numarul de molecule de
ATP sintetizate este aproximativ constant și are valoarea de 10.5. În plus, s-a aratat și ca în
procesul de cultivare a bacteriilor în conditii aerobe 60±5% din cantitatea de carbon din mediu
este asimilata de celule și numai 40±5% este oxidat de CO2. Analizând din punct de vedere
energetic, circa 62% din energia libera de oxidare a substratului reprezinta energia libera de
ardere a componentelor masei bacteriene, astfel încât ΔHC=22kJ/g s.u. masa microbiana.
Daca substratul furnizor de energie este glucoza, ce se consuma într-un proces de
fermentatie aerob prin catabolism, atunci se formeaza, conform urmatoarei reactii, 38 moli ATP,
ce pot înmagazina 1159kJ din cei 2870 kJ obtinuti prin combustia unui mol de glucoza:
Glucoza + 6 O2 --> 6CO2 + 6H2O + 38 moli ATP
Moleculele de ATP și ADP fiind puternic ionizate, datorita faptului ca pH-ul lichidului
intracelular are valoarea 7, vor forma în prezenta ionilor Mg2+, complecși de tipul celui prezentat
mai jos, complecși ce constituie, de altfel, chiar forma activa a ATP-ului.
2.4.6 Bilantul de materiale
Determinarea productiei pe sarje (Pan)

Pan = 26 tone/an = 26*103 kg/an
Numarul de sarje (ns)
FAT = fondul anual de timp

FAT = 330 zile = 330 * 24 h
ts = tf + taux
tf = durata fermentatiei
tf = 140 h
taux = timpii auxiliari = [10-15] h  se adopta taux = 13 h
ts = 140 + 13 = 153 ore
Productia pe sarje (Ps)
Productia in fermentator
ηg – randament global
Randamentele specifice pentru fiecare etapa a procesului tehnologic sunt urmatoarele :
- filtrare : 80% - cristalizare + distilare azeotropa : 94%

- extractie : 94% - filtrare + spalare : 95 %
- reextractie 90% - uscare : 98%
ηg = 0,59229 %
Productivitatea microorganismului
Productivitatea microorganismului pentru penicilina este de 80000 ui/ml, iar
activitatea standard este de 1670 ui/ml
1 mg................................1670 ui/ml x = 47,9041 mg/ml = 47,9041 kg/m3

x mg..............................80000 ui/ml
P = productivitatea microorganismului ; P = x
P = 47,9041 kg/m3
Vu = volumul util
Mmdc = masa mediului de cultura

Mmdc = Vu * ρ
ρ = densitatea apei la temperatura de 25°C
ρ = 997,047 kg/m3
M
mdc = 17,9676 * 997,047 = 17914,581 kg/sarja
1. Pregatirea mediului de cultura
In fermentatorul de regim, compozitia mediului de cultura este urmatoarea:
Componentii mediului de cultura Fermentatorul de regim (%)
1 Extract de porumb 2,6

2 Lactoza 6,5
3 Glucoza 2,5
4 Faina de soia 0,3
5 CaCO3 1,25
6 KH2PO4 0,55
7 NH4NO3 0,3
8 Na2SO4 0,06
9 ZnSO4 0,002
10 Acid fenilacetic 0,4
11 Tiosulfat de sodiu 0,8
12 MnSO4 0,002
13 Apa 84,736
Apa = 100 - ∑xi
100 kg M.d.c. ..................................2,6 kg extract de porumb

17914,581 kg M.d.c.........................x1 kg extract de porumb
x1 = 465,779 kg extract de porumb/sarja
100 kg M.d.c.......................................6,5 kg lactoza

17914,581 kg M.d.c............................x2 kg lactoza
x2 = 1164,448 kg lactoza/sarja
100 kg M.d.c...........................2,5 kg glucoza

17914,581 kg M.d.c.................x3 kg glucoza
x3 = 447,865 kg glucoza/sarja
100 kg M.d.c.............................0,3 kg faina de soia

17914,581 kg M.d.c..................x4 kg faina de soia
x4 = 53,744 kg faina de soia/sarja
100 kg M.d.c...............................1,25 kg CaCO3

17914,581 kg M.d.c.....................x5 kg CaCO3
x5 = 223,932 kg CaCO3/sarja
100 kg M.d.c..............................0,55 kg KH2PO4
17914,581 kg M.d.c....................x6 kg KH2PO4
x6 = 98,53 kg KH2PO4/sarja
100 kg M.d.c.............................0,3 kg NH4NO3

17914,581 kg M.d.c……….....x7 kg NH4NO3
x7 = 53,744 kh NH4NO3/sarja
100 kg M.d.c…………………..0,06 kg Na2SO4

17914,581 kg M.d.c……………x8 kg Na2SO4
x8 = 10,748 kg Na2SO4/sarja
100 kg M.d.c..............................0,002 kg ZnSO4

17914,581 kg M.d.c...................x9 kg ZnSO4
x9 = 0,358 kg ZnSO4/sarja
100 kg M.d.c..............................0,4 kg Acid fenilacetic

17914,581 kg M.d.c..................x10 kg Acid fenilacetic
x10 = 71,658 kg Acid fenilacetic/sarja
100 kg M.d.c........................0,8 kg Tiosulfat de sodiu
17914,581 kg M.d.c.............x11 kg Tiosulfat de sodium
x11 = 143,316 kg Tiosulfat de sodium/sarja
100 kg M.d.c........................0,002 kg MnSO4

17914,581 kg M.d.c............x12 kg MnSO4
x12 = 0,358 kg MnSO4/sarja
Materiale intrate % kg/sarja Materiale iesite % kg/sarja
1 Extract de porumb 2,6 465,779 Extract de porumb 2,6 465,779
2 Lactoza 6,5 1164,448 Lactoza 6,5 1164,448
3 Glucoza 2,5 447,865 Glucoza 2,5 447,865
4 Faina de soia 0,3 53,744 Faina de soia 0,3 53,744
5 CaCO3 1,25 223,932 CaCO3 1,25 223,932
6 KH2PO4 0,55 98,53 KH2PO4 0,55 98,53
7 NH4NO3 0,3 53,744 NH4NO3 0,3 53,744
8 Na2SO4 0,06 10,748 Na2SO4 0,06 10,748
9 ZnSO4 0,002 0,358 ZnSO4 0,002 0,358
10 Acid fenilacetic 0,4 71,658 Acid fenilacetic 0,4 71,658
11 Tiosulfat de sodiu 0,8 143,316 Tiosulfat de sodiu 0,8 143,316
12 MnSO4 0,002 0,358 MnSO4 0,002 0,358
13 Apa 84,736 15180,099 Apa 84,736 15180,099
TOTAL 100 17914,575 TOTAL 100 17914,575
Deoarece in timpul sterilizarii o parte din componentii mediului de cultura se degradeaza,

urmatoarele componente se iau in exces de 10% : extractul de porumb, lactoza, faina de soia.
Componentii in exces:
- extract de porumb: 1,1 * 2,6 = 2,86 % ; 1,1 * 465,779 = 512,357 kg/sarja
- lactoza : 1,1 * 6,5 = 7,15% ; 1,1 * 1164,448 = 1280,891 kg/sarja
- gluzoca : 1,1 * 2,5 = 2,75% ; 1,1 * 447,865 = 492,65 kg/sarja
- faina de soia : 1,1 * 0,3 = 0,33% ; 1,1 * 53,744 = 59,118 kg/sarja
Materiale intrate % kg/sarja Materiale iesite % kg/sarja

2 Lactoza 7,15 1280,891 Lactoza 7,15 1280,891
3 Glucoza 2,75 492,65 Glucoza 2,75 492,65
5 CaCO3 1,25 223,932 CaCO3 1,25 223,932
6 KH2PO4 0,55 98,53 KH2PO4 0,55 98,53
7 NH4NO3 0,3 53,744 NH4NO3 0,3 53,744
8 Na2SO4 0,06 10,748 Na2SO4 0,06 10,748
9 ZnSO4 0,002 0,358 ZnSO4 0,002 0,358
12 MnSO4 0,002 0,358 MnSO4 0,002 0,358
13 Apa 83,546 14966,915 Apa 83,546 14966,915
TOTAL 100 17914,575 TOTAL 100 17914,575
Datorita componentilor care se degradeaza si adaugarii lor in exces, cantitatea de apa este : Apa
= 100 - ∑xi = 83,546%
2. Sterilizarea
In aceasta etapa se degradeaza compusii care la etapa precedenta au primit un excedent de 10%.
Marimi intrate % kg/sarja Marimi iesite % kg/sarja

2 Lactoza 7,15 1280,891 Lactoza 6,5 1164,448
3 Glucoza 2,75 492,65 Glucoza 2,5 447,865
5 CaCO3 1,25 223,932 CaCO3 1,25 223,932
6 KH2PO4 0,55 98,53 KH2PO4 0,55 98,53
7 NH4NO3 0,3 53,744 NH4NO3 0,3 53,744
8 Na2SO4 0,06 10,748 Na2SO4 0,06 10,748
9 ZnSO4 0,002 0,358 ZnSO4 0,002 0,358
12 MnSO4 0,002 0,358 MnSO4 0,002 0,358
13 Apa 83,546 14966,915 Apa 84,736 15180,099
TOTAL 100 17914,575 TOTAL 100 17914,575
3. Fermentatia
In etapa de fermentatie este necesar calculul a 3 cantitati : necesarul de aer, cantitatea de
biomasa si cantitatea de apa evaporata.
Aer.
Necesarul de aer pentru etapa de fermentatie se considera a fi 1 Laer / 1 Lm.d.c * min
1L = 10-3m3 M.d.c................................1L = 10-3m3 aer
Vu = 17,9676 m3 M.d.c.........................x m3 aer
x=17,9676 m3 aer/min
1 min.........................................17,9676 m3 aer
tf = 140 * 60 = 8400 min..........y
y = 150927,84 m3 aer/sarja
Maer = Vaer * ρaer ρ0 = 1,293 kg/m3

T0 = 273 K
T = 298 K
P = 1 atm
P0 = 1,1 atm
Maer = 196508,047 kg/sarja

Biomasa.
cx = 20 g s.u./l M.d.c
Celulele vii contin 20% substanta uscata si 80% apa.
1L = 10-3 m3 M.d.c.......................................100 g celule

17,9676 m3 .................................................cx g celule
cx = 1796,76 kg biomasa/sarja
Apa evaporata.
- 1 kg de aer trecut prin mediul de cultura preia 0,01 kg de apa ;
1 kg aer.............................0,01 kg apa evaporata

196508,047 kg aer............x kg apa evaporata
x = 1965,080 kg apa evaporata/sarja
Minocul = 0,1 * Mm.d.c = 1791,458 kg/sarja

Mmediu = 0,9 * Mm.d.c = 16123,122 kg/sarja
Ldf – masa lichidului de fermentatie
Ldf = Minocul + Mmediu – Mapa evaporata - Mbiomasa
Ldf = 17914,581 – 1965,080 – 1796,76
Ldf = 14152,740 kg/sarja
Marimi intrate kg/sarja Marimi iesite kg/sarja
1 Mediu de cultura 16123,122 Lichid de fermentatie 14152,740
(Penicilina G) (860,722)
2 Inocul 1791,458 Biomasa 1796,76
3 Aer 196508,04 Apa evaporata 1965.080
7
4 Aer 196508,047
TOTAL 214422,62 TOTAL 214422,627
7
4.Filtrarea
η = 80%
- precipitatul retine 20% din lichidul de fermentatie
Mpp - masa precipitatului
Mpp = Mbiomasa + 0.2 * Mpp = Mbiomasa / 0,8
Mpp = 2245,95 kg/sarja
Mfiltrat = Ldf – 0,2 * Mpp
Mfiltrat = 14152,140 – 0,2 * 2245,950 = 13703,55 kg/sarja

1 Lichid de fermentatie 14152,740 Precipitat 2245,95
2 Biomasa 1796,76 Filtrat 13703,55
TOTAL 15949,5 TOTAL 15949,5
5. Extractia
η = 94%
- extractia se realizeaza utilizand acetat de butil in raport de 1:3 fata de filtrat
Madb = Mfiltrat / 3
Madb = 4567,85 kg/sarja
- reactia chimica dupa care are loc extractia este urmatoarea:
2PCOOK + H2SO4  2PCOOK + K2SO4
2 * 372 98 2 * 334 174
688,577 x y z
x = 90,699 kg H2SO4/sarja
y = 618,238 kg PCOOH/sarja
z = 161,038 kg K2SO4/sarja
Fermentatia are loc la un pH 6,7. Extractia are loc la pH 2. In acest scop se adauga acid sulfuric.
pH=6,7
pH=2 ΔpH=4,7
pH = -log[H+]  4,7 = -log[H+]  [H+] = 10 -4,7  [H+] = 1,995 * 10 -5 H+/mol
1 mol H2SO4.....................2 H+
t moli H2SO4................................1,995 * 10-5 H+
t = 9,975 * 10-6 moli/l
1L filtrat……………………9,975 * 10 -6 moli H2SO4

13744 L filtrat ……………..u moli H2SO4
u = 0,13709 moli H2SO4
kg H2SO4/sarja = 0,13709 * 98 * 10-4 +90,699 = 90,7124
Pentru extractie, acidul sulfuric folosit va avea concentratia de 4%
md = 90,7124 kgH2SO4/sarja
mapa din acid = 2267,8180 – 90,7124 = 2177,098 kg apa/sarja
mextract = 0,98 * madb + PGextrasa = 0,98 * 4567,85 + 618,415 * 0,94 = 5057,6367 kg/sarja
mrafinat = 0,02 * madb + mK2SO4 + mapa din acid + mPen neextrasa + mfiltrat – mpen extrasa
mrafinat = 0,02 * 4567,85 +161,084 +2177,098 + 34,87 + 13703,55 – 688,577
mrafinat = 15481,5602 kg/sarja

1 Filtrat 13703,55 Extract 5057,6361
(Penicilina G) (688,577) (Penicilina G) (b=581,310)
2 Acetat de butil 4567,85 Rafinat 15481,5602
3 H2SO4 4% 2267,818
TOTAL 20539,21 TOTAL 20539,1962
8
6. Reextractia
η = 90%
- reextractia se realizeaza cu solutie de K2CO3 10% in exces de 10%
- are loc dupa urmatoarea reactie:
2PCOOH + K2CO3  2PCOOK + CO2 + H2O

2*334 138 2*372 44 18
581,310 x y` z` t`
y` *0,9 = y
t` * 0,9 = t
z` * 0,9 = z
x = 120,091 kg K2CO3/sarja
y`= 647,44 * 0,9 = 582,7023 kg PCOOK/sarja
z`= 38,289 * 0,9 = 34,460 kg CO2/sarja
t`= 14,664 * 0,9 = 14,097 kg H2O/sarja
MK2CO3 exces = MK2CO3 nereactionat =12,0091 kg/sarja
MK2CO3 10% = 1321,001 kg/sarja
mapa din carbonat = 1188,9009 kg/sarja
Msolvent = Mextract – MPen. reextrasa – 0,02 * (Madb * 0,98)

MPen reextrasa = b* 0,9 = 523,179
Msolvent = 4444,9341 kg/sarja
Msol carbonat = MPen. reextrasa + mapa din carbonat + MK2CO3 nereactionat + MK2CO3 exces +Mapa din reactie + + MCO2
din reactie + 0,02 * (Madb * 0,98)
Msol carbonat = 1933,8712
Extract 5057,636 Solvent 4444,9341
(Penicilina G) (581,310
)
2 K2CO3 10% 321,001 Solutie carbonat 1933,8712
(Penicilina G) (c=582,7023)
TOTAL 6378,637 TOTAL 6378,805
7. Cristalizare. Distilare azeotropa.

η = 0,94
- compozitia azeotropului apa:butanol este de 32:68
32 kg H2O.............................68 kg BuOH
Msol carbonat-c............................x`
Msol carbonat - c = 1933,8712 – 582,7023 = 1351,1689
x` = 2871,2339 kg/sarja BuOH  x = x` *1,2 = 3445,4807 kg BuOH/sarja
BuOHI = BuOHex + PGnecristalizata = x` * 0,2 + c *0,06 = 609,2088 kg/sarja

MPGnecrist = c * 0,94 = 582,7023 * 0,94 = 547,7401 kg/sarja
Mazeotrop = MH2O sol de carbonat + MBuOH = 4222,4082 kg/sarja
1 Solutie carbonat 1933,8712 Penicilina G 547,7401
(Pen. G) (582,7023 Precipitat
)
2 BuOH 3445,4807 Azeotrop 4222,4082
3 BuOHI 609,2088
TOTAL 5379,351 TOTAL 5379,3517
8. Filtrare
η = 0,95
- cristalele se spala pe filtru cu BuOH si CHCl3 in raport de 1:5 fata de masa pecipitatului
MBuOH = MCHCl3 = Mpp/5 = 109,5482 kg/sarja
MBuOH I` = BuOHI + d – Mpp = 578,7788 kg/sarja

1 Penicilina G pp 547,7401 Precipitat 578,1701
(e=520,353)
2 BuOH 109,5482 BuOH 109,5482
3 CHCl3 109,5482 CHCl3 109,5482
4 BuOHI 609,2088 BuOHI` 578,7788
TOTAL 1376,0453 TOTAL 1376,0349
9. Uscare
η = 0,98
- umiditatea retinuta este de 10%
MCHCl3 = 0,1 * Mpp + Mpp pierdut = 68,224 kg/sarja
Mpp pierdut = e * 0,02 = 10,407 kg/sarja
Penicilina G = e *0,98 = 520,353 * 0,98 = 509,9459 kg/sarja

1 Precipitat 578,1701 Penicilina G 509,9459
2 CHCl3 68,224
TOTAL 578,1701 TOTAL 578,1699

Penicilina G Proiectare

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Penicilina G Proiectare

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

OBTINEREA PENICILINEI G

1. Domenii de utilizare ș i proprieta ț ile produsului

1.1 Domenii de utilizare

1.2 Proprietă ț ile produsului

ac. peniciloic ac. peniloic

Sub acțiunea clururii mercurice, acidul peniloic se degradează la aldehidă penilică și

Penicilinele reacționează nucleofil cu hidroxiamina formând acizi hidroxiaminici:

In prezenta de alchilamine, penicilinele formeaza alchilamide.

2. Descrierea procesului tehnologic

Procesul tehnologic de obținere a penicilinei G se realizează prin procedeul discontinuu

- pericolul de infectare a mediilor de cultură este redus

- procesul este omogen

- costuri de investiție reduse

Penicillium crysogenum Sterilizare m.c. Sterilizare aer

Ag. antispumant Fermentatie

Acetat de butil Extractie

Descrierea procesului tehnic adoptat.

Mediul de cultura reprezinta substratul nutritiv care contine complexul de

Componenții mediului de cultura pe faze de fermenta ție:

Mediul de cultură astfel realizat va cuprinde următoarele surse de

- utilizarea zaharurilor cu viteză lentă de metabolizare, cum este lactoza, care

Lactoza, dizaharid reducător ( 4 – β – D – galactozido – D – glucoză ), se

În biosinteză, sărurile minerale sunt compuși folosiți drept surse de:

Reglatori ai proceselor de biosinteză

În biosinteza antibiotecelor se pot folosi unele molecule organice sau anorganice, ce

Sterilizarea mediilor de cultura se poate realize prin metode

Instalatia este compusa din trei parti distincte: coloana de sterilizare,

In sterilizarea prin filtrare exista trei tipuri de filtre cu aplicabilitate

Filtrul cu fibre de sticla este alcatuit dintr-un strat de material filtrant

Necesarul de substante minerale pentru fazele de crestere a masei celulare

Element Valori exprimate in mg/l mediu

Dirijarea procesului de biosinteza spre

Dinamica procesului de fermentatie a penicilinelor

Controlul procesului de fermentatie se realizeaza prin determinarea

Perametrii procesului de fermentatie biochimica a penicilinei:

Concentratia penicilinelor in solutia nativa la terminarea procesului de

5.Separarea si purificarea penicilinelor

2. solubilizarea și difuzia solutului în faza solventului (transferul de masa a

4. recuperarea solventului atât din extract, cât și din rafinat. [3.52]

3. reextracția penicilinelor din solventul organic cu o soluție de carbonat de sodiu

4. cristalizarea și purificarea, în funcție de tipul de penicilină.

Extracția penicilinei G folosește ca mediu supus extracției fizice, lichidul de fermentație

1. ansamblu rotor +ax

Penicilina G precipitata se filtreaza pe filtrul Nuce si se usuca in uscator

2.4.2. Materii prime, Intermediare, Auxiliare.

Mucegaiurile(ciuercile sau fungii) sunt microorganisme ce se prezinta sub forma de

Mediul de cultura are in componenta urmatorii constituenti:

Condiții tehnice de calitate:

Constituienti g/100g extract de porumb %

Generalitati. Proprietati fizice.

Obiect și domeniu de aplicare:

-Sirop de glucoză: soluție apoasă, concentrată și purificată de zaharuri nutritive, obținute

Condiții tehnice de calitate:

Pentru glucoza de cartofi și de porumb, materiile prime și auxiliare trebuie să corespundă

Proprietăți fizico – chimice:

5. CaCO3, Carbonatul de calciu STAS 1083-76

Conditii tehnice de calitate a carbonatului de calciu

7. Sulfat de sodiu S.T.A.S 2126-84

8. Sulfat de zinc S.T.A.S. 2367-80

Conditii tehinice de calitate a sulfatului de zinc tehnic cristalizat, calitatea I:

Aspect cristale mici

Culoare Alba alba sau alb-galbui alb-galbuie-cenusie

Zinc(Zn) %min. 22,5 22,1 21,6

k 1(C Cc)Cs k 1* Cc k2*Cc= 0