Sunteți pe pagina 1din 2

AUDITUL FINANCIAR

Auditul financiar a fost definit ca fiind examinarea realizată de către un


profesionist competent şi independent (expert contabil sau contabil autorizat) în vederea
exprimării unei opinii motivate asupra:
- validităţii şi corectei aplicări a procedurilor financiar – contabile interne, stabilite
de conducerea întreprinderii;
- imaginii fidele, clare şi complete a patrimoniului, a situaţiei financiare şi a
rezultatelor obţinute.
Dacă vorbim de imaginea fidelă, atunci nu putem disocia această noţiune de cea
referitoare la regularitatea şi sinceritatea contabilităţii.
Regularitatea presupune respectarea regulilor şi procedurilor contabile, altfel
spus a principiilor contabile general admise. După cum este prevăzut şi în Regulamentul
de aplicare a Legii contabilităţii, imaginea fidelă a patrimoniului, a situaţiei financiare şi
a rezultatelor obţinute de unitatea patrimonială este obţinută numai dacă sunt îndeplinite
cerinţele următoarelor principii:
a. principiul prudenţei potrivit căruia nu este admisă supraevaluarea
elementelor de activ şi a veniturilor, respectiv subevaluarea elementelor de pasiv şi a
cheltuielilor ţinând cont de deprecierile, riscurile şi pierderile posibile generate de
desfăşurarea activităţii exerciţiului curent sau anterior;
b. principiul permanenţei metodelor presupune continuitate în aplicarea
regulilor şi normelor privind evaluarea, înregistrarea în contabilitate şi prezentarea
elementelor patrimoniale şi a rezultatelor, asigurând comparabilitatea în timp a
informaţiilor contabile;
c. principiul continuităţii activităţii presupune desfăşurarea activităţilor
contabile pornind de la ipoteza potrivit căreia unitatea patrimonială îşi continuă în mod
normal funcţionarea într-un viitor previzibil, fără a intra în stare de lichidare sau reducere
sensibilă a activităţii;
d. principiul independenţei exerciţiilor presupune delimitarea în timp a
veniturilor şi cheltuielilor aferente activităţii întreprinderii, pe măsura angajării lor şi
virării către contul de rezultate la care se referă;
e. principiul intangibilităţii bilanţului de deschidere menţionează că
bilanţul de deschidere al unui exerciţiu financiar trebuie în mod obligatoriu să fie identic
cu bilanţul de închidere al exerciţiului financiar precedent;
f. principiul necompensării impune a elementele de activ şi cele de pasiv să
fie evaluate şi contabilizate separat, nefiind permisă compensarea între posturile de activ
şi cele de pasiv, la nivelul bilanţului, sau între venituri şi cheltuieli, la nivelul conturilor
de profit şi pierdere.
Sinceritatea, a doua componentă a imaginii fidele, presupune aplicarea cu bună
credinţă a regulilor şi procedurilor contabile. Conform IFAC, auditul financiar constituie
forma cea mai înaltă de asigurare pe care o poate da un profesionist asupra unei
informaţii, în opoziţie cu misiunea de examinare limitată care nu presupune decât o
asigurare negativă. Expresiile folosite de către auditor în formularea opiniei sale sunt
„oferă o imagine fidelă” sau „prezintă în mod corect sub toate aspectele semnificative”,
ele fiind echivalente.

1
Auditorul are obligaţia să organizeze şi să conducă un audit în conformitate cu
Standardele de Audit care conţin principiile de bază şi procedurile esenţiale împreună cu
alte instrucţiuni conexe (explicaţii, alte materiale exemplificative), toate acestea fiind
utilizate ca bază de cunoştinţe, absolut necesară pentru realizarea cu profesionalism a
unei misiuni de audit.
În conformitate cu Standardele de Audit elaborate de IFAC, scopul principal al
unei misiuni de audit este acela de a oferi o asigurare rezonabilă asupra faptului că
ansamblul situaţiilor financiare ale întreprinderii nu este eronată în mod semnificativ. Ca
urmare, „auditorul trebuie să planifice şi să efectueze auditul ca o atitudine de scepticism
profesional” şi totodată trebuie să aibă în permanenţă în vedere faptul că pot apărea
cazuri în care situaţiile financiare conţin erori semnificative, datorate unor circumstanţe
existente.
Codul privind conduita etică şi profesională precizează că obiectivele profesiei
de auditor financiar le reprezintă activităţile desfăşurate la cele mai înalte standarde de
profesionalism şi pentru realizarea obiectivelor propuse trebuie să fie îndeplinite
următoarele patru caracteristici:
 credibilitatea informaţiei în vederea luării de către utilizatori a unei
decizii;
 profesionalismul de care trebuie să dea dovadă auditorii;
 calitatea serviciilor oferite de auditori trebuie să asigure cel mai înalt grad
de performanţă;
 încrederea utilizatorilor în serviciile oferite de auditorii financiari
profesionişti.
Concluzionând, putem afirma că auditul financiar reprezintă un control independent al
cărui rezultat se consemnează într-un raport adresat celui care a contractat cu auditorul
exercitarea acestei activităţi. Auditul financiar se dezvoltă continuu ca o formă de control
independent faţă de unitatea patrimonială, autoritatea publică şi terţi: acţionari, salariaţi,
administraţia fiscală, bănci, organisme bursiere, debitori, furnizori, clienţi, creditori şi
contabilitatea naţională.