Rezumat Platon

- Intreaga poveste este o metaforă a condiției umane raportată la ideea de cunoaștere,

punând accent pe valorile umane și necesitatea contemplării cu sine
- Vorbeste despre 4 diviziuni:

1= intelectul pur,
2= inteligența analitică,
3= credința,
4=reprezentarea
- El prezintă interlocutorului său (Glaucon) o poveste prin care acesta să poată observa
diferența dintre firea omului în privința educației și a lipsei de educație.
- Acțiunea poveștii incepe intr-o încăpere subterană în care se află niște persoane de la o
vârstă fragedă , legați și imobilizați, nevoiți să privească numai înainte, cu spatele la un foc
aprins pozitionat undeva sus și un perete aflat intre acel foc și ei. Prin fata focului se plimbă
altii care mută niste statui, producând astfel umbre pe peretele la care priveau prizonierii.
- Asadar, acesti prizonieri sunt nevoiti să cunoască doar forma umbrelor
- Naratorul ridică problema că daca aceste persoane ar fi capabile să discute, oare nu ar crede
că aceste umbre ar fi relaitatea? Interlocutorul il aprobă.
- Platon sustine că in cazul in care unul dintre prizonieri ar fi eliberat, iar fi greu să se adapteze
și n-ar putea recunoaste că obiectele ale căror umbre le vazuse sunt mai adevărate decat
ceea ce propriul ochi a văzut în timpul în care a fost imobilizat în acea încăpere. Inadapt cu
puterea luminii zilei, el ar suferi si l-ar durea ochii din pricina ei, alegând astfel realitatea
umbrelor ca fiind cea adevarată pentru el, fiind sigură și vizibilă.
- Pentru a vedea în afara încăperii, la lumina soarelui, el are nevoie de obișnuiță, iar primul pas
ar fi privirea stelelor si a lunii noaptea ca mai apoi să admire soarele in sine ziua, ajungând în
cele din urmă la concluzia că Soarele este cel răspunzător de acele umbre care formau
realitatea lui, întelegând astfel că lumina este realitatea de fapt.
- Acest prizonier eliberat s-ar simti fericit, iar fata de compatrioti lui din lanțuri ar simți milă.
- Iar daca s-ar întoarce înapoi in pestră n-ar mai putea vedea umbrele, decât abia după un
timp, după ce vederea i s-ar ajusta. Iar in cazul în care el le-ar fi povestit celor de acolo că
realitatea este alta decat cea pe care o văd ei, l-ar considera nebun și fără discernământ,
ridicând problema că odată ce s-a intors la ei, e clar că eliberare nu își are rostul.
- Soarele reprezintă ideea Binelui, răspunzătoare de toate cele drepte si frumoase, fiind
surpemă in lumea inteligibilă și oferind adevărul și intelectul. Cel ce intenționează sa
acționeze cugetat, trebuie să cunoască acestă idee.
- Ceea ce Platon vrea sa- i spună lui Glaucon este că omul luminat (filosoful) este îndatorit față
de restul să se întoarcă în pesteră. El cunoaște lumea ideală, ideea Binelui, a soarelui ce l-a
 învățat despre adevăr și dreptate, și este de datoria lui să învețe prizonierii întunericului, ai
lumii limitate, să le arate acea lumină. Omul luminat este cel ce are calitățile unui
conducător al cetății.
- Platon afirmă că daca ar trebui să se râdă de cineva, acela ar fi cel ce pleacă din intuneric
( din nestiinta) spre lumina (cunoaștere) și în niciun caz de cel luminat, care vine în întuneric
pentru a-i cârmui spre lumea ideală pe ceilalți.
- Cugetarea este privita de autor ca o putere ce are un rol dual: „ceva folositor şi util, sau ceva
nefolositor şi vătămător”
- Omul ar putea vedea adevărul doar dacă ar renunța incă din copilărie la partea rea, de
rudenie și vicii
- Sustine că e in sarcina celor luminați să elibereze din lanțurile neștiinței pe cei neștiutori
- Vede legea ca pe un legământ între cetățeni cu scopul de a întării coeziunea acesteia: prin
convingere și constrângere se obține fericirea cetății, iar cetățeni își oferă ajutor unul altuia
- Ce-i ce devin filosofi vor fi determinati sa poarte grija altora și să vegheze asupra lor, din
pricina faptului că lăsând neajutorati niste oameni care n-au cunoscut lumina, ar fi nedrept să
nu le fie arătată, să nu știe că pot trăi mai bine
- Autorul sustine ca regii cetătenilor trebuie să privească obscuritatea, să se obisnuiască cu
locuința comună a celorlați pentru a putea conduce vigilent
- O cetate va fi bine condusă, dar dacă însuși conducătorul ei va considera că există o viată mai
bună decât cea de conducător.
- Cele 3 etape pe care Platon le descrie pentru a putea atinge lumina sunt:
1. Starea de ignoranță a ființei umane, caracterul său ușor de manipulat
2. Întâlnirea cu o persoană eliberată, un filosof cu cei inlănțuiți, care trebuie să scape de
starea de teamă de necunoscut
3. Durerile provocate de ivirea față-n față cu lumea ideală, reală.