Sunteți pe pagina 1din 71
ROMEO ZENO CRETU PERSPECTIVE CLASICE iN PSIHOLOGIA PERSONALITATI Y EDITURA UNIVERSITARA Bucuresti, 2012 Colectix PSIHOLOGIE: Recuetor: Gheorghe Tovan ‘Tehnoredactor: Azieluja Vigan Coperta: Angelica Malseseu Feditucrecenoseuta de Consiliul National al Cereetiii Stinpfice (CN.CS.) Descricvea CIM x Bibliotecii Nationale Romaniet CRETU, ROMEO ZENO Perspective elasice ta psibologia personalita Romeo Zeno Cretu.~ Bucessst: Para Universtord, 2012 ibliogs 159.9232 ‘BOI: (Digital Onjeet Identifier: 10,5682/9786016S9 15817 ‘b Toate drepturile asupra avested Ineriei sunt nezervate, nieto parte din ‘aveastIuerue Ho poate (i copiata fara avordul Fiori Univer Copyright 2012 rainy Universitas Director: Vasile Masel dul, N, Raleescu ng, 27-33, Sector 1, Bucuresti ‘Tel: 2) 315.3247 / 319.6727 www citurauniversitara.r0 e-mail: cednctia(@editurauniversitara ro Distribute: tel; 021-315.52.47 /519.67.27 £0744 EDITOR / 07217 CARTE comenzi@edituranniversiara.ry OP. 18. CP.35, Bucuresti ‘win editurauniverstara.0 Cuvant inainte Cartea de fait prezinta eititorului principatele teovit si modele pe baza cdrora, de-a lungul timpului, oamenii de stiinfd au incercat si descrie si sd explice organizarea structwrald dar si fivictionarea dinamicd a personaliteii. Daia lor de fabricatie le recomandé astdzi ca teorii clasice, dar in ciuda virstei lor, multe dintre acestea sprijind ineé in mod valid, practica si intervengia in domeniul personaliteyii. Mai mult deedt atat, acestea constitaie temetia pe care au evoluat o parte din abordérile actuale in psihologia personalitajii. Am incercat sé expunem aceste teorii cat si dezvoltarite din interiorul lor, pe edt posibil, intr-0 ordine cronologicd, astfel inet, pareurgerea lor sd ofere celor interesafi scheletul conceptual care fundamenteaza arhitectura acesiui construct psihologic abstract, denumit generic: Personalitate, De asemenea, acolo unde a fost cazul, am prezentat minimal schemele conceptuale care fac posibila interventia programaté in flucul dinamicii comporta- mentale, specifice unui anumit individ, cu scopul ameliordrii conditiei sale psihologice. Sperdm ca lectura acestei céirti sé permita cititorului injelegerea conflictelor interioare, a mecanismelor de apirare $i u complexelor psihologice, a filtrelor perceptive dupa care lecturém realitalea si in furctie de care reactiontim specific, a felului in care comportamentul nostru a fost programat prin diferite scheme de intarire , dar si a modului in care toate aceste diferente capaiié o siructurd organizatd, relativ unicd. Autorul I, INTRODUCERE iN PSIHOLOGIA PERSONALITATI 1, Concepte in psihologia personalitifii Personalitatea este un concept lansat in psihologie. Cu toate acestea, asldzi cercetarea personalitatii depigesie granilele psihologiei ea find cercetata stiintific si de stiintele biologice si medicale. Degi personalitatea este un concept psihologic, ea functioneaz pe o bazi biochimica gi neuro- logic, modificarile de la aceste niveluri avand frecvent corespondenta vizibild la nivelul psihocomportamentului Structura mulinivelard a personalitafii a antrenat confectionarea unor concepte distinete cu care cercetitorii poati opera in investigatiile lor. Din acest motiv unele manuale de psihologia personalitatii (Zlate, 2000; Macsinga, 2000) introduc clarificari concepiuale legate de termenii cu care cercetarea opereaza in planul biologic versus social. Delimitirile conceptuale vizeaza patra termeni principal Individ: reprevioté ansamblul insusirilor biologice, inniscute care-i asigur adaptarea la mediul natural, Termenul desemneaz’ orice entitate vie considerati in imtegtitatca sa nedezmembrabila. Termenul are aplicabilitate general gi nu resirictionata exclusiv la universul uman. De asemenea termenul de individ nu suport conotatii valorice De-a lungul evolutiei ontogenetice, aceaste _insugiri biologice se diferentiaz’, se specializeazd, se corelea7 in aga fel incat, la un moment dat, are loc individualizarea — procesul prin care se ajunge la individualitate. Individualitate: este individul care a suportat de-a lungul existentei sale un proces de diferentiere, capatind o note distincte, originale (frecvent cu valoare functional). In acest car, insusirile biologice se specializeaza, se ierachi- -zeazii si se integreazé formand o structurd originala. Cores- pondenta in plan social a individului o constituie persoana, Persoana: reprevinté termenul corespondent in plan social al individului. Persoana este individul uman amplasat_ intr-un cadru relational, asa cum este perceput de cAtre partenerii sai sociali., Persoana cuprinde ansamblu de insusiri psihice care reflectii aduptarea specifict a fieedrui \ivid la mediul siu social. Pe scurt persoana este omul social. Echivalentul In plan social al individualitatii este personalitatea Personalitate: termenul ce se refera la modul unic de structurare gi organizarea a caracteristicilor psihologice ale persoanei. Personalitatea reprezinta sistemul integrat de caracteristici psihologice valorizate in manierd unica. Omul ca personalitate detine un profil axiologie distinet, Perso- nalitatea este persoana plus valoarea. Actualmente aceste delimitari conceptuale sunt frec: ‘yent inciilcate. in literatura de specialitate termenii sunt mai degrabi ulilizafi interganjabil, ceea ce aduce complicayis suplimentare la definirea personalitsti 2. Perspective de definire a personalititii Pentru termenul de personalitate, de-a lungul timpului, au fost vehiculate mai multe definitii fara ca una singur: impuns. In abordarea cotidiana se considera c& cei ce au tate sunt capabili sé influenjeze cu uguringi pe 12 ccilalti pe directia doritfl (de exemplu lidetii informali precum Che Guevara), prin ideile, atitudinile gi actiunile lor Cu alte cuvinte, personalitatea ar fi un ansamblu de calitati si abilitili care confera individului eficienta psiho-sociala. © astfel de definijie este inst departe de a reprezenta 0 operationalizare stiint satisfacdtoare. O alt abordare cotidiana, dar reductionista este cea in care personalitatea unui individ este echivalata cu trasaiura Jui dominant. De exemplu, despre un individ se spune ci este timid, despre altul sociabil, despre altul prefécut, despre altul narcisic, megaloman etc. Atunci cnd o persoand se distinge social doar printr-o singura caracteristica, toate celelalte find eclipsote, avem de-a face freevent cu o personalitate dizarmonica sau psihopata. In atare situatii este de infeles de ce observatorii si partenerii sociali se muljumese.cu astfel de definijii “condensate”, chiar dack sunt reducfioniste Parintele psihanalizei, Sigmund Freud, a conceput personalitatea ca o structura tripartit’ formaté din Sine, Eu Supracu, prima dintre acestea depozitind energia fandamentala psihosexualé a omului (libido), care prin confruntitile cu realitatea gi cu socialul ar genera dezvoltarea ultimelor doud instante de-a lungul mai multor stadit de dezvoltare. Psihanaligtii au reliefat faptul A personalitatea este o structur psihicd plin& de dinamism, acesta din urraa izvorind din confruntarea Sinelui cu Eul 5i ‘Supraecul. Personologii prin reprezentantal lor cel mai de seama, Gordon Allport (1961), considerau ca _personalitatea reprezint& organizarea dinamic& in interiorul individului a acelor sisteme psihofizice care-i determina gAndurile gi comportamentele caracteristice” (p.28) Aga cum se poate observa, in aceasta definijie autorul realizeavA © conectare necesara intre planul biolog si cel comportamental. Personalitatea este un sistem “organizat”, deci se prezum& c& in spatele acestei organivAti existA anumite legititi care controleaz/ determina: manifestatile exteme (ginduri, comportamente). Cu toate acestea, asa cum vom vedea, exist si situafii in care gindurile gi comportamentele coerente ale persoanei sunt controlate concomitent de c&ire factorii externi, Allport introduce in definitie atributul "dinamic”, ceca ce sugerea7 modificari de-a lungul existenjei individului; cu toate acestea ele s-ar reflecta fn aspectele “caracteristice” ale individului. Ceva mai tarziu, in randul personologilor, s-a conturat © abordare intitulata — psihometricd ~ cu scopul declarat de emula in cereetarea personalitiii rigurozitatea din stiinjele exacte. Psihometricienii au revenit la sugestia oferité de modul cotidian de definire a personalitatii, prin apelul la calitijile individuale observabile in comportament, con: derdnd in plus ci, pentru acestea, se poate descoperi 0 organizare subiacent& distinct (variabile latente) ce controleaza expresia extern de manifestare. Din perspec- tiva psihometricd personalitatea a fost conceputa si ca ansamblu de trisdturi dispozifionale care diferenfiaz indivizii intre ei. Raymond Cattell (1965) considera c: Personalitatea unui individ este ceea ce ne permite sa prezicem ce va face un individ intr-o anumita situatie (p.83). Cattell s-a bazat pe factorii extragi prin demersurile statistice de analiza factoriala pentru a prezice ceea ce va face personalitatea Conform cerevtiirii cmpirice realizate de Callcll persona- Jitatea putea fi redusa 16 factori-sursa, “4 inte-o cerectare de reterintai (Costa si Me Crae, 1992), validat transcultural ulterior, personalitatea a fost restrénsa la 5 superfactori — Deschidere, Constiinciozitate, Extra- versie, Agreabilitate, Nevrotism — fiecare avand 6 fafete. Desi astfel de factori contribuie Ia descricrea diferentelor interindividuale, explicarea si predictia personalitatii bazata pe factori-trasitura. nu a adus rezultate satisficttoare (Mischel, 1968; Krahe, 1992; Borsboom, 2006). Predictia personalitajii _s-a facut in abstractie de variabilele situafionale. Psihometriciienii au considerat cA doar factorii interni pot previve ce va face persoana, variabile situational fiind considerate 0 sursa de eroare. Multi autori au aderat la ideca ca personalitatea este mai mult decét 0 simpli ingiruire de tristturi, chiar daca sub aspect descriptiv acestea pot furniza un mod convenabil de operafionalizare. Prin urmare, s-2 constientizat faptul ci 0 definitie solid’ a personalitajii ar trebui s& integreze concomitent nu doar aspectul descriptiv, ci si cel explicativ-predictiv, nu doar aspectul manifest al personalit&tii (psiho-comporta- mentul, trisiturile), ci gi cel latent (biochimia si procesérile caracteristice), In plus in acccasi definitie ar trebui sa fie surprins nu doar aspectul static al personalitatii, ci gi cel dinamic, adica interactiunea bilateral de ansamblu a personalitafii cu environmentul, dar si cea dintre fiecare nivel de organizare al personalitatii cu. toate celelalte niveluri gi cu mediul extern, Mult mai tarziu, ca urmare a primelor rezuliate aduse in_paradigma interactionista, Pervin (1996) a propus 0 definire a personalitatii care s& satisfact cerintele sugerate mai sus. Personalitatea a fost definit& ca *...organizarca complex @ cognitiilor, afectelor si comportamentelor care confer directie si pattern (cocreny) viefii_personale. 1s mn Precum corpul, personalitatca consta att in structura gi procese gi reflect atdt natura (genele) cAt si dobanditul (experienja). in plus, personalitatea include efectul trecu- tului, memoriile, consiructille prezentului gi viitorului. O astfel_ de definijie rispunde caracteruluicompozit, hipercomplex gi naturii multinivelare a acestui construct — personalitatea, Definitia propusa inea de la acea data, a fost © proiectie dezirabila despre cum trebuia gandit si actionat {in explicerea personalitatii. Nu se poate spune insi cf, la ora de fat, aceasti definitie reflecti imaginea integrata organic, @ unui emp de cercetare. Dar, in ultimul deceniu au inceput si fie realizali pagi semnificativi spre o cercetare multi- Aisciplinard, integrat8, care si probeze empiric pretentia unei astfel de definitii Diutr-o perspectivé biologica, Plomin et al., (2008) prezentau rezuiltate incurajatoare aduse de genomica functionala. Aceasta realizeaza un demers de analiza de tip buttom-up, ce ascensioncaza de la nivelul genelor si al transcriptomului, la cel al proteomului si la cel ai neuro- mului (creierul), pentru ca in final s ajunga la explicarea fenomului (comportamentul uman). Se asumA cA legiiturile dintre toate aceste niveluri de analiza sunt corelationale (pana la proba contrarie). Doar corelatiile dintre variatia ADN i variatia comportamentala se consider& cA sunt indicatori cauzali intrucét comportamentul nu poate modifica secventa de nucleotide din ADN. ADN-ul ar fi singura clasi a priori cauzala. Personalitatea este agadar un sistem de nivel individual, organizat ierarhic ce integreaza aspectele legice dupa care functioneaza si interactioneaza toate aceste subsisteme componente, intr-un anumit environment, Din perspectiva abordarii social-cognitive, persona- litatea este reflectata in patternul unic al individului de coping si transformare a environmentului, in special social. Expresia vie a sistemului este o amprenta de personalitate. Amprenta personalititii se refers la un pattern de variatic comportamentald trans-situationali, care dispune de stabilitate la un_nivel intra-individual de analizi (Mischel si Shoda, 1995), Intrucat sermul distinetiv al persoanei este amprenta sa psihocomportamentali, mulfi cercetztori au constientizat faptul c& psihologia personalitatii trebuie s& fic focalizata pe individ si pe legitiile intrinseci acestuia: doar in rare cazuri acestea pot fi generalizate la nivelul unor {rupuri restrinse/ tipuri_psiliologice (Molenaar, 2004; Shoda gi LeeTiernan, 2002). infelegerea, programarea gi coordonarea unei schimbari in personalitate nu pot fi realizate fata identificarea amprentelor, a elementelor interne gi exteme care susfin aceste amprente, inradacinate concomitent in planul biologic si psihosocial al persoanei. in plus, in abordirile social-cognitive variabilele situatio- nale au inceput sa fie modelate explicit in demersurile explicativ-predictive ale personalitatii. De-a lungul timpului perspectivele de definire gi cercetare aplicate personalititii an dat nastere la conflicte aprinse. Astizi, de pe urma lor, pare sa se fi sedimentat urmatoarele concluzii cu valoare de principiu in psihologia personalitati Sub aspect de compozitie, personalitatea subsumeazA patternuri cognive, afective si comportamentale, definitorii pentru individ, impreun cu patternutile biochimice si bioelectrice care le sustin. Personalitatea este un sistem complex, configurat prin organizarea dinamica a accstor patternuri de-a lungul 7 existentei si confruntarilor cu presiunile environmentale. Dezorganizarca personalitiii este un proces invers si un semn clar de patologie. Personalitatea este cel mai important determinat intern al calititii conexiumilor adaptative pe care individul le stabileste gi intrejine cu cnvironmentul, in special cu cel social, Prin toate acestea personalitatea devine un construct psihologie bipercomplex ce evolueazA dupa patternuri coerente de manifestare pe coordonate de timp gi spatiu. Trebuie s& rejinem cA personalitatea constituic astizi obiectul mai multor stiinte, reunite generic sub sintagma de nu doar al psihologici perso- intre acestea, psihologia personalititii ca stints incearea s4 deserie, s8 explice gi si prezic§ patternurile de coping pe care un individ dat le consiruieste, le organizeaztt distinct si le activeazd specific, intr-un context dat de existenta. Vorbind despre misiunea __psihologie personalitatii, Funder (2001) considera cA aceasta ar trebui si fie conturata de demersurile de explicare a patternurilor de gindire, emotie si comportament caracteristice individului, impreuna cu mecanismele psihologice, ascunse saul nu, in spatele acelor parternuri. 3. Niveluri de organizare si cercetare a personalitiii in ciuda abordérilor multidisciplinare din stiintele com- portamentale, personalitatea este inca departe de a deveni o arie de cercetare deplin integrata. La ora de faja, cercetarea personalitajii ramane tn buna parte seindata in céteva mari abordiri. Unele dintre acestea s-au aflat in conflict ine de 18 la inceput, comunicarea dintre ele fiind absent si in prezent Literatura stiinjified indexata ISI sugereaza_ 0 efervescen{a a cercetirii in interiorul abordarii biologice si a celei social-cognitive, acestea fiind de altfel singurele care oferd primele modele de ahordare integrat a personalitati Cu toate acestea, din punctul de vedere al serviciilor practice oferite publicului larg, se pate c& fiecare abordare Juata izolat este la fel de activa. Nivelul biologic abordeaz’ si modeleazé mecanismele genetice, epigenetice, biochimice gi bioelecttice care, prin interactiunea simultana, concura la aparitia si mentinerea patternurilor comportamentale —individuale. Intrebari specifice acestui nivel de abordare: in ce masura anumite comportmente sunt mostenite genetic? Cum interactioneazi factorii gentetici_cu cei environmentali in formarea caracteristicilor diferentiatoare gi stabile ale personalitatii? Nivelul trasdswurilor-dispozijionale cauta sa identifice tipuri de calitafi psihologice gi dispozitii comportamentale stabile, ce diferentiazi indivizii. Cercetitori domeniului determina cat de stabile sunt caracteristicile individuale de-a lungul timpului si contextelor si cum se reflecta interacjiunea persoanei cu situajiile-stimul in configurarea caracteristicilor definitorii, -Nivelul—_trasasturilor- dispozitionale cauta réspunsuri la intrebiri precum: Prin ce caracteristici se diferentiaza oamenii fintre ei sub aspect psihologic? Cum este individul ca persoana? Cum difera individul in anasamblu de alji indivizi? Ce determina comportamentele definitorii ale individului: variabilele interne sau cele situationale? Nivelul psihodinamic explica dinamica personalitatii in termeni de pulsiuni, conflicte si defense, toate acestea i9 FOO ae fiind de multe ori neconstientizate de c&tre persoana. Amrebari specifice adresate: Care sunt motivele care ghideaza comportamentul persoanelor? Care sunt stadiile pe care le parcurge dezvoltarea personalitatii? Cum pot explica oamenii fricile irationale, anxietatea, obsesiile? Prin ce mecanisme psihologice se apard perscancle? Nivelul fenomenologic modelear maniera strict subiectiva prin eare persoanele se raporteazA la lumea inconjuritoare si investigheava ipotezele si contruetele cu care opereazi indivizii atunci cind actioneaz’ intr-un mod sau altul, intr-un context dat. fntrebari specifice acestei abordari: Este unul gi acclagi eveniment reprezentat identic de catre toti indivizii? Ce structuri psihologice explica comportamentele diferite ale fiecirui individ? Cum determina consiructele personale comportamentul? Ce probleme provoaea discrepanta intre “cine sunt” yi “eine ay vrea sa fiu"”? Nivelul comportamental modelea7 felul in care patternurile comporiamentale sunt invafate de individ sub influenta conditiilor/ situafiifor-stimul externe. Intrebairi specifice: Cum s-au format anumnite comportamente, emotii, ietaqi, caracteristice unei persoane? Cum depinde “ce spume si ce face persoana” de experienta anterioar’? Cum pot fi modificate comportamentele si emofiile de noile experiente de invajare? Nivelul social-cognitiv se ocupi de modul in care oamenii invari si achizitioneaz’ comportamente definitorii prin expunerea la modele sociale. De asemenea explicti diferentele in comportamentele sociale pe baza credinjelor, expectantelor, motivatiei si emofiei. Un focus recent este pus pe infelegerea modului in care procesele cognitiv afective in interactiune dinamicd cu conditiile environmentale particip& 1a formarea _patternurilor comportamentale definitorii pentru persoana. Intrebiri specifice: Cum se formeaz patternurile comportamentale dofinitorii in urma expumerii Ia modele sociale gi prin interactiunea cu stimulii soviali? Care sunt variabilele- persoand cheie care contribuie la configurarea patternurilor comportamentale unice ale personalitajii? Cum influenteaz modul de reprezentare gi procesare a informatiei ceea ce va face si ceea ce poate deveni perscana? IL ABORDAREA PSIHANALITICA, 1. Introducere Termenul de interrelajionate, si anume: ~ teorie a personalitatii; - abordare metodologic’ in studiul personalitat - forma de psihoterapie (Freud, 2000) Ca teorie a personalititii, psihanaliza are in vedere rolul: a) procesclor intrapsibice, b) pulsiunilor inconsticnte sie) dezvoltarii din copilaria timpurie. Ca studiu al Personalitatii, psihanaliza investigheazt gandurile, visele, greselile persoanci, precum i alte comportamente cu scopul de a descoperi sensul ascuns/semnificatia acestora pentru individ. Accleasi proceduri sunt utilizate in psihoterapia psihanalitica in vederea producerii unr schimbéri. in personalitatea individului, ‘Toute aceste trei acceptiuni ale psihanalizei isi au originea si se leaga in principal de activitatea si opera Iui Sigmund Freud (1856-1939). Sigmund Freud nu este doar fondatorul psihanalizci, ci si primul_psiholog modern interesat de personalitatea individului. in continuare vom prezenta concepjia freudiana pe care s-a intemeiat mai apoi intreaga abordare psihanalitica. tei mari acceptiuni 2. Teoria psihanalitic’ a personalitatii Teoria Iui Freud se constituie dintr-o serie de conceptii interrelajionate, care au fost freevent revizuite de-a lingul 22 |] celor 45 de ani de activitate psihanaliticd, Doua idei majore au influentat viziunea psihanalities, si anume: ~ Fiinfele umane sunt rezultatul natural al evolutiei, prin wmare nu difera fundamental de celelalte animale (Charles Darwin); ~ Fortele inconstiente, irationale gi primitive joaca un rol central in motivatia oamenilor (Arthur Schopenhauer gi Friedrich Nietzsche). Asumpliile teorici psihanalitice a personalitétii sunt, asa cum am precizat anterior, structurate in jurul unor concepjii aparent separate, dar in realitate intercontectate. Acestea sunt: 1) Toate comportamentele sunt cauzate de anumite forte din interiorul persoanei. Prin urmare, toate comporiamentele individului au o semnificajic, nu sunt produse Ia intimplare. ,,Dac& cineva uit& un nume propria foarte familiar Jui, sau dac3, in ciuda tuturor eforturilor, ii este greu si il find minte, © plauzibil si presupunem ca individul are ceva impotriva persoanci carc poarti acel nume sau c& prefer si nu se gandeasca la ea...” (Freud, 1963) 2) Sursa motivafiei umane (motivafie care este esentiald pentru infelegerea actiunilor individului) se afla in energia psihicd. Oamenii au o anumitA cantitate de energie psihicd ce © utilizata pentru toate funetiile psihologice. Astfel, dacd o mare cantitate de energie psihici este folosita pentru o activitate (de exemplu pentru muned). © cantitate foarte mic va mai fi disponibila pentru alte activitati (cum sunt cele legate de viata sociala). 3) Personalitatea individului este structurati pe mai multe paliere. Initial, Freud a asumat ca personalitatea opereazé la tri niveluri de constienti: Inconstient, Precongtient si Constient. Mai tarziu, el a elahorat un now 23 model (topicd) al structurtrii personalititii, care ar fi organizata in trei instame de bava: Id (selful primitiv, in care isi au originea pulsiunile), Eu (selful rational) gi Supracu (in care sunt internalizate valorile societitii) 4) Instinctele biologice, naturale (Id) precum nevoia de hrana, securitate, sau sexual se aflé intr-un conflict inevitabil cu restric}iile realitajii (Eu) si cu regulile societsi (Supracu). Acest conflict determina actiunile specifice ale individului si circumscrie natura dinamica a personalitigi. 5) Inconstientul si [d-ul joacd un rol primordial in dezvoltarea $i fimetionarea personalitatii 6) Dezvoltarca din timpul copilariei timpurii are un rol determinant in structurarea personalitifii adult. Dezvol- tarea_personalititii se realizeazi prin parcurgerea a cinei stadii distinete si anume stadiul oral, anal, falic, de latenja si genital. 2.1, Dezvoltarea personalitit ‘Teoria psihanaliticd descrie in detaliu modalitatea de deavoltare a personalitatii individului, in special in copiliria timpurie. Stadiile de dezvoltare propuse de Freud mai sunt numite si stadii psihosexuale, deoarece sunt legate de manifestarea psihologicé a pulsiunii sexuale (Femandez- Zoila, 1996) In diferite etape de dezvoltare 0 anumita parte a corpului (gura, anus, zona genitala) este sensibil in mod particular 1a stimularea erotich. Acestea sunt numite zone erogene. inty-un stadiu dat, cea mai mare parte a libidoului (energia psihici a pulsiunilor sexuale) este investité in 4 comportamente ce implica zona erogend principala. Pentru a progresa la stadiul urmator, libidoul trebuie eliberat de zona erogeni principald si reinvestit’ in zona erogena caracteristich noului stadiu. Acest fapt este absolut necesar, {ntrucdt, aga cum am mentionat, conform lui Freud, energia psihicd a fiecdrui individ este limita. Abilitatea de a transfera libidoul de la un sta¢ la altul depinde de cat de bine a rezolvat individul conflictul de dezvollare usociat fiectrui stadiu. $4 mu uitim cd intotdeauna conflictul apare intre expresia liber a impulsurilor biologice gi constrangerile parentale/ sociale. Oamenii intémpina dificultati in a parési un anumit stadiu pentru a trece intr-un altul deoarece au experimentat fie frustrarea, fie suprardisf¥tarea. Frustrarea apare atunci cand nevoile persoanei, relevante pentru stadiul respectiv, hu au fost satisRicute, in timp ce suprardsfitaree apare atunci cand nevoile au fost atét de bine satisfacute, incat persoana a ajuns si sc impotriveascd in a piisi stadiul respectiv. in ambele cazuri, o cantitate de libido este investita permanent intr-un stadin de dezvoltare anterior, acest fenomen find cunoscut sub numele de fixatie, ixalia, care a avut loc in copilirie, va influenta personalitatea adultului. Daca fixatia este de intensit mica, anmnei vor fi vizibile in comportament dear urme ale vechilor modalitati de objinere a placerii. In schimb, daca fixalia este puternica, personalitatea individului adult va fi dominatii de modalitatea de obtincre a plicerii caracteristica, stadiului la care s-a produs fixajia, Potrivit Ini Freud (1959) lipurile caracteriale (de exemplu tipul oral) fgi au originca in stadiul psihosexual la care s-a produs fixatia libidoului, te 25 2.2, Stadiile de dezvoltare psikosexuald Stadiul oral in timpul primului an de viaja, gura reprezinta pentru bebelus cca mai important sursa de reducere a tensiunii (de exemplu prin hrinire) sau de placere (de exemplu prin supt). Injérearea reprezinta conilictul crucial. Cu cat este mai dificil pentru copil si pariseascé sanul mamei si, automat, plicerea suptului, cu atét mai puternica este fixatia libidoului in acest stadiu. Karl Abraham (1927) a oferit urmatoarea descricre a tipului oral; preocupare fata de problema “cat dau — cat primesc”, preocupare fajd de raportul dependenta - independenta, pasivitate-activitate, atitudini speciale cu la apropierea si distanta de ceilalti — a fi singur versus atasat unui grup extreme ale dimensiunii optimisen- pesimism, ambivalen{i neobignuits, deschidere spre experiente noi si idei care implica curiozitatea si interesul in explorarea naturii rapid, nelinistit, impacientat, avid de lucruri si evenimente cu care sa se ,.hrdmeascd”utilizarea continua, neobignuité a canalelor orale de gralificatie (de exemplu mancatul in exces, fumatul, vorbitul excesiv), Stadiul anal Atunci cdnd copilul este intareat, libidoul se orien- teaza dinspre gura spre anus. Conform lui Freud, placerea este objinuta la inceput prin eliminarea fecalelor — stadiul anal sadic. Mai tarziu, placerea va proveni din refinerea fecalelor ~ stadiul anal erotic. In stadiul anal, conflictul apare intre pulsiunea sexuald, respectiv placerea copilului (objinuta prin reducerea tensiunii odata cu climinarea 26 resturilor biologice) si expectatiile sociale ca acesta s& isi dezvolte auto-controlul cu privire la urinare si defecare. Tipul anal expulziv se earacterizeaza prin urma- toarele: este neingrijit, dezordonat, dezorganizat, nepasitor risipitor, extravagant, nechibzuit, intarziat/nepunctual, insolent, agresiv. Tipul anal retentiv este curat, ordonat, organizal, atent, econom, chibzuit, precis, prompt, retinut, Stadiul falic Atunci cind copilul implineste 4-5 ani libidoul este orientat spre zona genital’. La aceast varsté, copiii sunt adesea observati cxaminindu-si organcle _genitale, masturbandu-se gi pundnd tntrebari cu privire ta nastere $i sex. Conflictul din timpul stadiufui falic este cel din urma gi cel mai crucjal conflict ediruia copilul trebuie sa fi faci fata. Acest conflict implicd dorinfa inconstienti de a pune indnire erotic pe pArintele de sex opus gi in acelagi timp de a-| elimina pe parintele de acelasi sex. Freud a numit acest conflict complexul lui Oedip (vezi tragedia antica a lui Sofocle: Oedip Rege). Complexul Ini Oedip opereaz in mod diferit pentru baicti gi fete. Primul obicet al dragostei baiatului este mama. intrucét libidoul este centrat in zona genitala, drago: ica, pentru mama devine erotica, si prin urmare, incestuoas®. in mod natural, tatal baiatului sta in calea dorinjei sexuale a acestuia, prin urmare, copilul isi vede tatil ca pe un rival care trebuie eliminat. Aceste dorinte agresive il fac pe baiat SA se sperie c& tatal se va rézbuna. Faptul cai micutul stie (din diferite experiente) c& femeile nu au penis il face si creada c& tatal s-ar putea rérbuna_castréndu-l (ceea ce baiatul crede ci au patit femeile). intrucat anxictatea de 27 castrare este mai puternici decdt dorintele bitiatului faté de mama sa, acesta renunfi in cele din wmi la dorinja de a 0 poseda (Laplanche & Pontalis, 1994), Versiunea feminina a complexului lui Oedip este humita complexul Electrei. Complexul Electrei este considerabil mai complieat si mai neclar decét complexul lui Ocdip, dar conform lui Freud dinamica acestuia ar fi urmitoarea, Primul obiect al dragostei fetitei il constituie de ascmenea mama. Mai mult, in timpul stadiului falic, fetita descoperi cd tatal gi ceilalti barbati au penis, in schimb ea gi mama sa nu au. Fetita crede ce odata eandva, ea trebuie sa fi avut penis gi 0 acuzd pe mama pentru castrarea sa aparenta. Aceste sentimente conduc [a o pierdere a dragostei pentru mami si le sporire a dragostei fai de tali. Aceasta dragoste devine erotica, dar in acelasi timp, fetita resimte {fala de tat pentru ca acesta are penis. Dued team fetijei de a pierde dragostea mamei este mai mare, accasta ar putea si conducd la rezolvarea complexului Electra (Laplanche & Pontalis, 1994) Perioada de tatenta Dupa rezolvarea complexului Ini Oedip/Electrei, copii intré intr-un nou stadiu cunoscut sub numele de perioada de latent&. Latenfa nu reprezinté un stadiu de dezvoltare psihosexualt, intrucét pulsiunea sexual nu continua sa se dezvolte in aveasti perioada (libidoul raméne adormit), Pottivit lui Freud, latenja implica represia masiva a impulsurilor sexuale, precum si a celor orale si anale. Libidoul este reorientat dinspre scopurile sexuale inspre alte aspecte precum dezvoltarea scolard si cognitiva, prietenia cu alti copii de aceeasi varsta, sporturi, hobby-uri 28 Stadiul genital Uliimul stadiu al dezvoltarii psihosexuale incepe 1a pubertate end tandrul incepe maturizarea sexuala, Stadiul dureaz4 toaté perioada varstei adulte. In stadiul genital libidoul este din nou orientat spre zona genitala, dar de aceasta Gat este indreptat spre placerea heterosexuala mai degraba deca spre plicerea autoerotic’. Cu cat suceesul individului de a ajunge la stadiul genital fara o cantitate prea mare de libido fixat in stadiile pregenitale este mai mare, cu atit capacitatea acestuia de a duce o vial normalAt (ira nevroze si bucurandu-se de relatii heterosexuale) este mai mare 2.3. Struetura personalitatii Prima topite freadiana Freud este unul din primii autori care a incercat si claboreze 0 teorie comprehensiva a personalitatii. Iniial, Freud (2000) a divizat mintea umani in trei niveluri de constionfé: Constient, Preconsticnt gi Inconstient. Constientul include toate aspectele de care suntem constienfi la un moment dat, aceasta definitie find foarte apropiatd de aecepsiunea conmundi a termenului de constient Freud a considerat ins c& doar o mic parte din gndurile, imaginile si amintirile persoanei sunt constiente. Preconstientul include ganduri de care nu suntem imediat constienti, dar care pot fi foarte usor accesibile constiinei. De exemplu, poate vi s-a intimplat sa va concentrati asupra unui subiect si dintr-o data s& descoperiti 29 ci va ganditi la cu torul altceva, Aceste ginduri, potrivit lui Freud, se aflau in Preconstientul dummeavoastra. Inconstientul reprezintd partea dominant’ a min{ii umane. Potrivit hui Freud, majoritatea comportamentelor Persoanei sunt motivate de forte de care persoana este total inconstienta. Aceste gdnduri inconstiente intr in campul consifintei doar sub forma deghizati sau simbolica si doar cu dificultate, spre deosebire de gandurile preconstiente. A doua topict freudiana in jurul anilor 1920 Freud gi-a revizuit teoria cu privire la structurarea personalitajii, propunand 0 noua organizare in: Id/Sine, Ego/i:u $i Superego/Supracu. Relatia dintre prima topicd si cea de-a doua topic’ freudiani 0 prezentim in figura de mai jos Id-ul reprezinta rezervorul tutror pulsiunilor si forfa sa deriva direct din procesele si nevoile corporale. Atunci cand neveile corporate — precnm foamea sau setea — sunt prevente, cle trebuie satisficute, iar tensiunea trebuie deseareaté. Atunci cdnd Id-ul puverneazi aceasta desearcare, gratificarea este imediata. Id-ul nu poate suparta nicio amanare a gratificatiei. Id-ul este guvernat de principiul placerii, ce presupune reducerea imediatd a tensiunii (placere inslantanee si durere absenta), Id-ul utilizeaz doua tehnici de a reduce tensiunea, gi anume: actiunile reflexe si procesul primar. Agadar, Id-ul reacjioneaza automat si imediat la factorii iritani interni si extemi, reducand tensiunea si distresul cauzat de acestia Actiunile reflexe includ mecanisme inndscute cum ar fi siranutatul, clipitul, tusitul. in ceea ce priveste procesul 30 primar, acesta presupune fabricarea unei imagini: mentale care substituie obiectul/gratificatia ce a fost aménata, reducdnd pentru moment tensiunea, Procesul primar este un mecanism brut, nediseriny intrucét nu distinge imaginca mental de obiectul in sine, Astfel, de exemplu, intr-un proces primar, hrana si imaginea mentala a hranei sunt echivalente. Id-ul este satisficut de imagine, dar bineinfeles imaginea nu poate reduce cu adevarat tensiunea, copilul neputénd supravietui timp indelungat doar cu imaginea mental a hranei constient Inconstiont Figura 1. Modelul personalititii in abordurea freudian’ (Liebert & Spieler. 1990) Ego / Eul tmprumuta putin din energia psihic’ a Id- ului_pentra propria sa funcfionare, La nastere, intreaga energie psihic& a copiilor este cuprinsa in Id gi este utilizata ‘in procesele primare. Prin urmare, energia necesara pentru functionarea Ego-ului trebuie si provind din Id. Insa, ‘ntrucét cantitatea de energie psihicd este limitat, transferul 31 acesteia cAtre Ego inscemna o cantitate mai mica de energie pentru Id. Una din consecinjele acestui fapt este aceea ed Copilul devine mai dispus s& astepte gratificati in contrast cu principiul placerii curacteristic Id-ului, Ego-ul este guvernat de principiul realitatii. Acest principiu amand descarcerea cnergiei pant cfd un obiect sau o Situarie corespunzatoare pare in lumea reala. Ego-ul Suspenda temporar plicerea de dragul realitai. in timp ce procesul primar al Id-ului identifica obicctul sau situafia necesar’d satisfacerii unei nevoi cu imaginea mentalf a obicctului/situajiei, Ego-ul functioneaa printi-un proces secundar care crecaza strategia de a obline obiectul sau situatia respectiva Ego-ul este, prin urmare, caracterizat de gandirea realist si rezolvarex problemelor si repreziniti baza Proceselor intelectuale, Reveria este un exemplu de proces secundar care ilustreaz natura realist a Ego-ului, spre deosebire de visul nocturn, care esté un proces primar. Superego-ul este reprezentantul intern al valorilor Parentale si societale, Iupténd mai degrabi pentru ideal decat pentru real. Aceast instanga judeca o actiune ca fiind corecta sau gresité, consistent sau inconsistenta cu valorile morale. Atunci cand actiunile si gandurile oamenilor sunt aeceptabile, ei resimt mfndrie si satisfactie, in schimb, atunci ednd comportamentele lor sunt inacceptabile ef resimt sentimentul de vinovatie si rusine. Functionarea Superego-ului poate fi divizata in doua sfere, si anume sfera Constienta gi Ego-ul ideal. Sfera constienti circumscrie comportamentele corecte, prin urmare aclioneaz asupra Id- lui inhiband impulsurile placerii si asupra Ego-ului Persuadandu-I sa inteasca spre scopuri mai degraba morale decat realiste, Ego-ul ideal il orienteazi pe individ spre 32 scopuri idealiste si perfectioniste. Freud considera ideal reprezinta un substitut pentru viata perfect ideald pe care am trait-o dnd eram copii si pe care nu 0 vom mai regisi niciodati, La nastere exist doar Id-ul, mai tarziu, ca rispuns la Ego-ul cerintele realitati, se dezvolta Ego-ul, iar, in cele din uma, se dezvolta Superego-ul care reprezinta valorile parentale § socielale, Odaié ce toate cele trei instante s-au defin energia psihiei ce cindva apartinea doar !d-ultti cste divizata in trei si fluctucazi in functie de aceste instante. Ego-ul functioneaza ca un mediator intre trei forte bazale: cerinjeie Id-uiui, cerinjele realitijii si limitcle impuse de Supracu. De asemenes, Ego-ul asigura faptul od nevoile instinctuale sunt satisfticute inte-o maniera realists gi acceptat de socictate. Conflictal intrapsihic apare atunei cénd scopurile uncia dintre instanjele personalitiii vin fn contradiclie cu seopurilo uneia sau chiar ale celorlalte doua instante. Cel ‘mai _adesea, conflictul intrapsihie erupe din cauza cererinfelor Id-ului care pun presiune pentru a fi satisficute imediat. Cu toate acestea, conflictul poate aparea intre oricare instanfe ale personalitijii, dupd cum vedem in tabelul de mai jos. Tipurile de conflicte intrapsihice posibile sunt urmatoarele: 1) Id versus Ego (de exemplu, a alege intre o recompensa mici, dar imediat@ si o recompensi mai mare, dar care necesit4 amanare); 2) Id versus Superego (de exemplu, a pendula intre a retuma sau a nu diferenfa atunci cénd primesti mai mulfi bani decat trebuia); 33

S-ar putea să vă placă și