Guta: cauzele aparitiei, cum recunosti

simptomele, ce tratament trebuie sa urmezi

9 IUL 2019

 Inapoi la articole

Guta este o forma dureroasa de artrita caracterizata de dureri articulare foarte mari si cauzata
de prezenta unei cantitati prea mari de acid uric in sange si in tesuturi. In trecut era
considerata boala oamenilor bogati, pentru ca acestia consumau foarte multa carne de vanat,
bogata in purine. In zilele noastre, boala afecteaza mai ales barbatii (in randul segmentului de
varsta 40-50 de ani riscul este de trei-patru ori mai mare decat in cazul femeilor), fiind
asociata preponderent cu regimul alimentar al unei persoane (persoana respectiva face exces
de carne, fructe de mare, alcool etc.).

Desi guta e o boala cu o istorie lunga, fiind descrisa prima data de vechii egipteni si mai apoi
de Hipocrate, relatia dintre aceasta boala si acidul uric a fost demonstrata abia in secolul al
XIX-lea de medicul britanic Alfred Baring Garrod.
Acidul uric este rezultatul metabolizarii alimentelor consumate si a degradarii celulare,
rezultat in urma descompunerii unor substante numite purine, iar cand aceasta cantitate de
acid uric depaseste limitele normale, se formeaza mici cristale care patrund in articulatii si
care provoaca durere articulara.

In cele ce urmeaza detaliem cauzele aparitiei gutei, simptomele care te pot ajuta sa o
recunosti, modurile in care poate fi tratata, dar si ce poti sa faci pentru a preveni aparitia bolii.

 Cauzele aparitiei gutei

 Care sunt simptomele pe care trebuie sa le remarci
 Cum evolueaza boala
 Alimente care trebuie evitate
 Alimente care sunt permise
Cauzele aparitiei gutei
 Hiperuricemia

Hiperuricemia este principala cauza a aparitiei gutei. Poate aparea din mai multe motive,
printre care si alimentatia, excretia redusa a uratilor, sarurile acidului uric, dar si predispozitia
genetica. Aproape 10% dintre persoanele cu hiperuricemie pot suferi de guta la un moment
dat. Riscul e, totusi, variabil si depinde de gradul de hiperuricemie.

 Obezitatea si alimentatia bogata in carne

Potrivit informatiilor din Encylopedia of Human Nutrition, regimul alimentar pentru

persoanele cu guta nu se mai concentreaza in zilele noastre exclusiv pe evitarea alimentelor
care contin o cantitate mare de purine, ci pe tratarea tulburarilor metabolice care sunt asociate,
de regula, cu guta: obezitatea, insulinorezistenta sau dislipidemia (nivel crescut al lipidelor in
sange). In ceea ce priveste obezitatea, studiile au aratat ca un indice al masei corporale mai
mare sau egal cu 35 sporeste de aproximativ trei ori riscul de a face guta. Un rol important in
preventia gutei il joaca reducerea consumului de alimente cu continut mare de purine - acestea
sunt cele care au in compozitie drojdie, unele tipuri de peste (includem aici si fructele de
mare) si carnea rosie. Trebuie retinut ca alimentatia saraca in purine reuseste sa scada nivelul
de acid uric seric cu aproximativ 1mg/dl. Prin urmare, modificarea dietei poate preveni
atacurile, insa de multe ori nu este suficienta, fiind nevoie si de tratament medicamentos.

 Alcoolul

Consumul in exces de alcool poate inhiba eliminarea acidului uric, cauzand astfel acumularea
acestuia la nivelul organismului. Berea, de exemplu, are un continut ridicat in purine
(guanozina din bere e metabolizata ulterior in acid uric) si poate fi considerata mult mai
nociva decat alte tipuri de alcool.

 Unele medicamente si tratamente

Printre substantele care cresc riscul declansarii atacurilor de guta se numara si diureticele
tiazidice (medicamente folosite pentru eliminarea apei din organism, care sunt administrate,
de regula, pentru tratarea hipertensiunii), aspirina, niacina, imunosupresoarele (acele
medicamente care ii sunt administrate unei persoane dupa un transplant, precum
imunosupresoare ciclosporina si tacrolimus, primul devenind in mod special un factor
declansator atunci cand e utilizat impreuna cu hidroclorotiazida) si medicamentele folosite in
chimioterapie.

 Boli cronice grave

Potrivit Mayo Clinic (SUA), guta poate fi declansata si de anumite afectiuni, printre care si
hipertensiunea netratata, dar si alte boli cronice precum diabetul, hiperlipidemia (nivel ridicat
de grasimi in sange) sau arterioscleroza (ingrosarea peretilor arterelor). Guta mai poate fi
provocata si de boli sau traumatisme severe sau survenite brusc, cu imobilizare la pat, dar si
de boli renale. Tinta bolii este, de regula, degetul mare de la picior, acest lucru intamplandu-se
din cauza temperaturii scazute la nivelul articulatiei, dar si a circulatiei deficitare. Ambii
factori contribuie la acumularea acidului uric.

 Cauze genetice

Aparitia gutei poate avea si cauze genetice, care produc aproximativ 60% din variabilitatea
nivelurilor de acid uric. Studiile au aratat ca trei gene (numite sLC2a9,
sLC22a12  si aBCG2) apar frecvent in asociere cu guta, iar variatiile lor pot amplifica riscul
de aparitie de aproximativ doua ori. De asemenea, persoanele cu sindrom Kelley-Seegmiller
sau sindrom Lesch-Nyhan (caracterizate de un deficit partial sau uneori complet al enzimei
care mentine echilibrul adecvat al acidului uric) sunt mai predispuse sa dezvolte guta.

Care sunt simptomele pe care trebuie sa le remarci

Trebuie mentionat ca boala propriu-zisa apare dupa ani in care cristalele de acid uric s-au tot
depus la nivelul articulatiilor si tesuturilor invecinate. Printre simptomele gutei se regasesc
cele din lista de mai jos:

 Cresterea temperaturii locale, edem, durere si sensibilitate crescuta la nivelul

articulatiei (de obicei, articulatia degetului mare de la picior);

 Prurit tegumentar (mancarime a pielii);

 Disconfort care se intensifica pe parcursul noptii si care apoi cedeaza in intensitate pe

parcursul urmatoarelor zile (de regula 2-7 zile);

 Dureri nocturne intense, care te pot trezi din somn;

 Exfolierea pielii aparute dupa remiterea atacului de guta;

 Febra si frisoane;

 Tegumentul din regiunea articulatiei afectate capata o culoare rosie-vinetie;

 Limitarea miscarilor normale ale articulatiei.

In alte cazuri simptomele pot varia, astfel incat:

 Acestea pot reaparea dupa o interventie chirurgicala sau dupa o alta boala care apare
in acelasi timp;
  Unele persoane nu prezinta atacuri recurente de guta, dar pot dezvolta o forma cronica
a bolii. Guta cronica este o forma mai putin dureroasa si poate fi confundata, uneori,
cu alte forme de artrita;

 Primele simptome ale gutei pot fi nodulii (tofii gutosi), localizati la nivelul mainilor,
coatelor sau urechilor. Acestia nu sunt, insa, caracteristici atacului de guta. Aparitia lor
inaintea atacului ar trebui sa ridice suspiciuni de hemopatii maligne, aici intervenind
medicul, singurul care poate examina si exclude posibilitatea unei gute paraneoplazice
(asociata cu o forma de cancer).

De regula degetul mare de la picior este primul afectat, insa pot fi afectate si alte articulatii,
precum cele ale piciorului, mainii, genunchiului, coatelor sau degetelor. De asemenea, poate
sa apara inflamatia lichidului articular (bursita), aceasta aparand cel mai adesea la nivelul
cotului sau al genunchiului.

E bine sa retii ca exista multe alte afectiuni care au simptome asemanatoare cu guta si ca
acesta este si motivul pentru care trebuie sa te prezinti imediat la medic.

Cum evolueaza boala

Exista patru stadii evolutive ale bolii, dupa cum urmeaza:

 Stadiul 1: hiperuricemia asimptomatica

Acest stadiu este caracterizat de niveluri serice crescute de acid uric, dar fara existenta
simptomelor caracteristice gutei. Hiperuricemia poate sa ramana asimptomatica pe tot
parcursul vietii pacientului, iar riscul progresiei catre un atac de guta propriu-zis e direct
proportional cu valoarea acidului uric din sange.

 Stadiul 2: artrita gutoasa acuta

In acest stadiu evolutiv al bolii, cristalele de acid uric incep sa se acumuleze la nivelul
lichidului articular, de regula la nivelul articulatiei degetului mare de la picior. Tot acum
apare si un raspuns inflamator generalizat al organismului: atacul gutos se manifesta, de
obicei, la articulatia degetului mare de la picior in primul rand, insa poate aparea si la nivelul
altor articulatii (degete, genunchi, incheietura mainii). Odata ce atacul gutos se incheie,
simptomele articulare se remit in decurs de cateva zile, dar este bine sa stii ca pot reaparea
pana la un interval de aproximativ doi ani de la atacul initial.

 Stadiul 3: intervalul gutos asimptomatic

In majoritatea cazurilor, pacientii care au suferit un atac initial au probabilitatea mare sa aiba
atacuri recurente, produse la anumite intervale de timp. intervalele dintre aceste atacuri sunt
cel mai adesea asimptomatice. De asemenea, persoanele care au atacuri dese prezinta si
intensificarea simptomelor articulare, care in acest stadiu devin mai severe si sunt insotite de
inflamatie persistenta, febra si modificari radiologice de artroza.

 Stadiul 4: guta tofica cronica

Daca evolutia bolii este caracterizata de intervale asimptomatice si recidive, care insa cedeaza
fara tratament si care se repeta intr-un interval mai mare de zece ani, atunci este posibil ca
guta sa devina o afectiune cronica si sa afecteze mai multe articulatii. In acest stadiu al bolii
perioadele asimptomatice pot sa se scurteze, iar boala poate fi confundata cu alte tipuri de
artrite, precum osteoartrita. Tot in acest stadiu, acidul uric formeaza noduli duri, calcarosi sau
nisiposi (tofii gutosi). Daca boala nu este tratata, tofii pot aparea inclusiv la nivelul
pavilionului urechii, precum si la nivelul articulatiilor si tesuturilor adiacente (ligamente,
tendoane, burse). Cu toate astea, daca pacientul incepe tratamentul impotriva gutei intr-un
stadiu incipient, atunci nu exista probabilitatea sa ajunga in acest stadiu evolutiv al bolii.

Tratament
Scopul tratamentului in cazul gutei este reducerea rapida a durerii si a disconfortului, dar si
profilaxia recidivelor atacurilor si a complicatiilor care ar putea aparea. Tratamentul are, de
regula, mai multe etape:

 Tratamentul initial

Tratamentul are la baza medicamente cu rolul de a atenua simptomele si de a elimina, pe cat

posibil, cauzele bolii. Este bine de stiut ca tratamentul specific depinde de stadiul bolii, pentru
ca, de exemplu, tratamentul pentru profilaxia recidivelor este diferit de cel pentru atacul de
guta. Pentru diminuarea durerii, a edemului si a inflamatiilor medicul va recomanda, de
regula, antiinflamatorii nesteroidiene (precum ibuprofen, naproxen sau indometacin),
colchicina (aceasta are un raspuns foarte bun la administrare, insa poate avea si efecte adverse
precum diaree, varsaturi, slabiciune musculara, iar la persoanele cu insuficienta renala va fi
administrata cu precautie) si corticosteroizi.

Pentru prevenirea atacurilor recurente se pot administra medicamente care scad concentratia
acidului uric din sange, precum: agenti care grabesc eliminarea renala a acidului uric,
allopurinol (care scade productia acidului uric endogen, dar a carui administrare nu se va face
concomitent cu diureticele tiazidice si anticoagulante) si colchicina (prescrisa de multe ori
pentru a preveni recurentele in primele 30 de zile de tratament). Atacurile recurente pot fi
prevenite si printr-o dieta riguroasa, care sa duca la scaderea in greutate (in cazul persoanelor
supraponderale) si mentinerea unei greutati normale, prin evitarea consumului de alcool,
evitarea carnii si a produselor bogate in purine, prin exercitii fizice si evitarea
sedentarismului, dar si printr-o hidratare si o alimentatie corespunzatoare.

In cazul persoanelor care au guta fara simptome, dar cu niveluri crescute de acid uric in sange,
nu este nevoie de tratament specific. Aceste persoane trebuie, totusi, investigate pentru a
identifica leziuni articulare sau renale posibile, iar nivelul acidului uric trebuie monitorizat
permanent pana la revenirea la normal a concentratiei.

 Tratament de intretinere

Scopul tratamentului de intretinere este de a scadea acidul uric din sange si de a preveni
atacurile recurente. In acest caz medicul va evalua starea de sanatate si va stabili tratamentul
corespunzator. Adoptarea unei alimentatii corespunzatoare, evitarea sedentarismului,
obezitatii si a consumului de alcool pot scadea riscul aparitiei gutei si a recidivelor.

 Tratament in cazul agravarii gutei

Daca guta nu este tratata la timp, poate deveni o boala cronica si poate afecta ireversibil
articulatiile si chiar rinichii. Tratamentul va fi stabilit de medic si va include, dupa caz,
antiinflamatorii, colchicina, corticosteroizi, agenti care grabesc eliminarea renala a acidului
uric, allopurinol. In cazuri rare poate fi necesara si o interventie chirurgicala in cazul tofilor
care pot cauza diformitati.

 Tratament ambulator

Tratamentul la domiciliu poate include administrarea unor medicamente care sa diminueze

disconfortul si durerile cauzate de atacul de guta, dar si repausul articulatiei pana la
terminarea atacului, ridicarea segmentului afectat, aplicarea locala a unei comprese calde,
precum si administrarea de antiinflamatorii nesteroidiene, cu evitarea aspirinei, care poate
agrava simptomele.

 Tratament chirurgical

Guta este, de regula, tratata cu succes prin eliminarea cauzelor predispozante si prin
administrarea tratamentului corespunzator. In unele cazuri, insa, daca nodulii devin durerosi,
pot produce inclusiv deformarea articulara, iar daca tratamentul medicamentos nu reuseste sa
ii micsoreze, va fi recomandata o operatie de corectare (excizia chirurgicala a tofilor).

Alimente care trebuie evitate

In primul rand, nu vei adauga deloc sare in alimente, sarea fiind contraindicata. De asemenea,
medicii nu recomanda consumul de organe (rinichi, ficat, creier), pestele gras sau care are
continut mare de purine (sardine, hering, scrumbie, ansoa, somon, calcan), icrele, carnea de
miel, de vitel, mezelurile, conservele de carne si peste, untura, galbenusul de ou, frisca,
smantana, produsele lactate obtinute din lapte gras.

Exista si legume care trebuie evitate, precum: sparanghelul, spanacul, tomatele, concentratele
din tomate, castravetii, sfecla rosie, fasolea alba, mazarea, telina. Ar mai trebui sa ocolesti
smochinele uscate, afinele, dulciurile concentrate, otetul, painea alba si painea neagra.
Bauturile alcoolice sunt, de asemenea, interzise. La fel, ciocolata, care produce urati si
intensifica producerea de acid uric.

Alimente care sunt permise

Pe lista alimentelor permise regasim laptele batut si dulce, iaurtul, branzeturile nesarate si
slabe, carnea de vaca, de pasare, pestele slab. Sunt indicate carnurile de salau, biban si, de
asemenea, poti consuma si 1-2 oua fierte pe saptamana.

 
 
 

Mai poti consuma cereale integrale (inclusiv mamaliga), supe din legume si diverse dulciuri
usoare. Asadar, dieta ta va trebui sa fie hipoproteica, normoglucidica si normolipidica.