Impozitele

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Studiu de caz privind rolul impozitelor directe la formarea societatii

comerciale
CAPITOLUL I
IMPOZITELE ÎN ECONOMIA CONTEMPORANĂ
1.1. DEFINIREA ŞI CARACTERIZAREA IMPOZITELOR
CONTRIBUŢIA ŞI ROLUL IMPOZITELOR ÎN ECONOMIA CONTEMPORANĂ
Noţiunea de impozit provine din limba latină de la cuvântul „impositus” şi din limba
franceză de la cuvântul „impôt”. Impozitele reprezintă cea mai veche formă de prelevare,
originile sale situându-se în perioada de statornicire a organizaţiei statale. La început se
utilizau prelevările în natură, urmând ca pe măsura constituirii relaţiilor băneşti să apară
impozitele în bani. De atunci impozitul a cunoscut o evoluţie continuă, iniţial fiind stabilit în
sumă fixă pe terenuri, apoi pe fiecare produs în parte până la cel pe venit şi avere.
Într-o accepţiune cvasiunanimă, impozitul este o prelevare pecuniară, în virtutea
autorităţii statului de la particulari, cu titlul definitiv şi fără contraprestaţie imediată şi directă,
pentru acoperirea cheltuielilor 1.
Legile privind fiecare impozit în parte sunt întocmite în formă de proiect de către
Guvern, apoi ele sunt aprobate sau respinse de către Parlament urmând ca cele aprobate să fie
puse în aplicare de către Guvern şi administraţiile fiscale. Există situaţii când dreptul de a
institui şi percepe venituri asemănătoare impozitului îl pot avea şi unele instituţii publice.
Indiferent de instituţia care introduce sau percepe impozite, aceasta se realizează întotdeauna
pe seama autorizării conferite de lege.
Impozitele instituite se caracterizează prin patru trăsături definitorii:
legalitatea impozitelor, care reflectă faptul că instituirea impozitelor se face în baza
unei autorizării dată de lege;
11
Cătinianu F., Şeulean Victoria, Donath Liliana – Finanţe publice , Editura Mirton, Timişoara,
1997, pag. 191
Pagina 1 din 95
obligativitatea impozitelor, ceea ce înseamnă că plata acestora nu este benevolă, ci are

un caracter obligatoriu pentru persoanele fizice şi juridice care realizează venituri dintr-o
anumită sursă sau care posedă un anumit gen de avere;
nerestituirea impozitelor, care reflectă că prelevările la fondurile publice de resurse
financiare se fac cu titlul definitiv şi nerambursabil;
nonechivalenţa impozitelor, ceea ce reflectă faptul că contribuabilii prin plata
impozitelor nu beneficiază de contraservicii imediate şi directe din partea statului.
În economia contemporană impozitele îndeplinesc multiple roluri, şi anume:
financiar, de intervenţie în economie şi social.
Rolul financiar al impozitelor constă în faptul că impozitele constituie mijlocul
principal de procurare a resurselor băneşti necesare acoperirii cheltuielilor publice. La început
s-a urmărit ca prin plata impozitului să nu afecteze situaţia financiară a contribuabilului,
pentru ca în prezent acest lucru să fie doar un deziderat teoretic, influenţând comportamentul
contribuabililor.
În perioada postbelică are loc o creştere absolută şi relativă a încasărilor din impozite.
Creşterea absolută a încasărilor din impozite a fost determinată de creşterea numărului de
contribuabili, de extinderea bazei de impunere şi de majorarea cotelor de impozit. Creşterea
relativă a încasărilor din impozite este reflectată de partea din produsul intern brut mobilizată
la dispoziţia statului prin intermediul impozitelor şi taxelor.
Al doilea rol este rolul de intervenţie în economie sub forma de pârghie financiară,
care prin impozite urmăreşte orientarea şi corectarea mecanismelor pieţei, stimularea sau
frânarea unor activităţi, creşterea sau reducerea consumului unui anumit produs, de stimulare
sau de îngrădire a relaţiilor economice cu exteriorul.
În funcţie de natura activităţilor şi de scopul urmărit, modalităţile de intervenţie în
economie prin impozite sunt diverse. Astfel, pentru încurajarea, dezvoltarea şi modernizarea
unor activităţi se recurge la reduceri sau scutiri de impozite, acordarea de facilităţi fiscale,
precum şi la restrângerea numărului impozite. Atunci când se doreşte descurajarea unor
activităţi sau acţiuni se recurge la creşterea cotelor de impozit, la lărgirea sferei de cuprindere
a materiei impozabile, precum şi la multiplicarea numărului de impozite.
Al treilea rol este rolul social al impozitelor, prin care autorităţile statului redistribuie
produsul naţional între diferite categorii sociale pentru a corecta discrepanţele dintre
veniturile cetăţenilor. În acest scop se practică scutiri de impozit, reducerea unor impozite
indirecte pentru stimularea consumului, acordarea de înlesniri fiscale, creşterea cotelor pentru
bunurile care trebuie ţinute sub control sau pe veniturile considerate nelegitime.
Pagina 2 din 95
1.1.2. ELEMENTELE TEHNICE ALE IMPOZITULUI
Impozitele, ca şi taxele, se caracterizează, pe de-o parte, prin trăsături specifice date

de modul de stabilire şi percepere a lor, iar, pe de altă parte, prin însuşiri comune tuturor, care
constituie în fapt elementele tehnice ale acestora.
Frecvent menţionate în teorie şi utilizate în practica fiscală sunt de menţionat
următoarele elemente tehnice : - subiectul impozitului sau contribuabilul;
- suportatorul sau destinatarul impozitului;
- obiectul impozitului;
- sursa impozitului;
- baza de impunere (baza de calcul);
- unitatea de impunere;
- cota (tariful) impozitului;
- asieta (modul de aşezare) impozitului;
- termenul de plată.
Subiectul impozitului sau contribuabilul este persoana fizică sau juridică obligată prin
lege la plata impozitului. De exemplu, în cazul impozitului aferent veniturilor de natură
salarială, subiect al impozitului este orice persoană care realizează un venit sub forma de
salariu, iar în cazul impozitului pe profit subiectul impozitului este agentul economic.
Suportatorul sau destinatarul impozitului este persoana care suportă în ultimă instanţă
impozitul. De regulă, persoana care plăteşte impozitul este şi cea care îl suportă. Există şi
situaţii când suportatorul este o altă persoană decât subiectul. De exemplu, în cazul
impozitelor pe consum, impozitul este plătit în primă instanţă de persoana juridică respectivă,
dar acesta transpus în preţuri este suportat de consumatorul bunului sau serviciului.
Obiectul impozitului este reprezentat de materia supusă impunerii. În calitate de
obiect al impozitului pot apărea, după caz, venitul, averea iar uneori şi cheltuielile. Astfel, în
cazul impozitului aferent veniturilor de natură salarială, obiectul impozitului îl reprezintă
salariul, la impozitul pe clădire, obiectul acestuia este imobilul.
Sursa impozitului arată din ce anume se plăteşte impozitul, din venit sau din avere. În
cazul impozitelor pe venit, sursa impozitului coincide cu obiectul impunerii. La impozitele pe
avere, sursa nu coincide de regulă cu obiectul impunerii, plata făcându-se din venitul procurat
de averea respectivă şi nu din substanţa ei.
Pagina 3 din 95
Baza de impunere (baza de calcul) este elementul în funcţie de care se evaluează

impozitul. Are determinare cantitativă, este cuantumul materiei impozabile. Baza de calcul
poate fi venitul, terenul, valoarea, anumite caracteristici ale bunurilor, cifra de afaceri, preţul
sau tariful. De exemplu la impunerea mijloacelor de transport se foloseşte capacitatea
cilindrică.
Unitatea de impunere este reprezentată de unitatea de măsură în care se exprimă
obiectul impozabil. În cele mai multe cazuri, aceasta are o exprimare monetară (impozitul pe
venit) sau în diverse unităţi fizice (m2 la clădiri, ha la impozitul agricol).
Cota impozitului este reprezentată de impozitul aferent unei unităţi de impunere. Ea
poate să fie o sumă fixă sau o cotă procentuală în funcţie de posibilităţile tehnice de evaluare
a materiei impozabile.
impunerea în cote fixe constă în aceea că se stabileşte un impozit în sumă fixă, care
cade în sarcina fiecărei persoane. Se aplică cel mai adesea în cazul bunurilor aflate în
proprietatea persoanelor fără a ţine seama neapărat de situaţia contribuabilului. Este cel mai
inechitabil impozit, fiind întâlnit la impozitele agricole, la impozitele pe vânzări sau la
legalizarea anumitor acte.
impunerea în cote procentuale se practică prin aplicarea asupra materiei impozabile a
cotelor procentuale care pot fi: proporţionale, progresive sau regresive. Această impunere
este un avans din punct de vedere al echităţii impozitelor si se utilizează la majoritatea
impozitelor privitoare la venit, profit, cifra de afaceri, preţ.
impunere în cote proporţionale, conform căreia impozitul se calculează ca un produs
între materia impozabilă şi cota de impunere. Fiecare persoană participă la acoperirea
cheltuielilor statului proporţional cu venitul sau averea sa. Impunerea de acest tip se
întâlneşte atât la impozitele directe (impozitul pe teren, impozitul funciar, impozitul pe
clădiri, pe profit, pe dividende) cât şi la impozitele indirecte (taxe vamale, accize, TVA).
IP = Mi * ci / 100
unde: IP – impozitul în cote proporţionale;

Mi – materia impozabilă;
ci – cota impunere (constanta, indiferent de mărimea Mi).
impunerea în cote progresive, conform căreia cota de impozit se măreşte odată cu

sporirea mărimii materiei impozabile. Această impunere ţine seama de puterea contributivă a
Pagina 4 din 95
contribuabilului. Cotele progresive pot creşte cu o ritmicitate constantă sau variabilă, iar
impunerea se poate realiza în progresie globală sau în progresie compusă pe tranşe.
impunerea progresivă globală sau în cote simple presupune aplicarea aceleiaşi cote de
impozit asupra întregii materii impozabile, aceasta având ca efect o creştere a cotei de
impozitare pe măsura ce mărimea materiei impozabile creşte.
IPS = Mi * ci /100
unde: IP – impozitul în progresie simplă;

ci – cota impunere (variabilă, în funcţie de mărimea Mi).
impunerea progresivă pe tranşe sau în cote compuse presupune divizarea materiei

impozabile în mai multe tranşe de venit şi aplicarea asupra acesteia a unor cote crescătoare de
impozit pe măsură ce tranşa creşte. Impozitul se obţine însumând tranşele de materie
impozabilă înmulţite cu ori cota specifică fiecărei tranşe.
IPP = Σ( Mij * cij /100), unde: IPP – impozitul în progresie compusă;

Mij - materie impozabilă;
cij - cota impunere specifică fiecărei tranşe.
Indiferent de forma în care se realizează progresia, impunerea progresivă poate avea

în vedere şi calculul unui impozit mixt, compus dintr-o sumă fixă crescătoare şi un impozit
calculat pe baza cotelor de impunere progresive aplicate asupra diferenţei dintre valoarea
totală a materiei impozabile şi nivelul minim al tranşei pentru care se aplică o anumită cotă
Imixt = Sf + (Mi – Nmin) * ci / 100 unde: Imixt – impozitul mixt;

Sf – suma fixă;
Nmin – nivelul minim al tranşei de Mi;
ci – cota impunere aferentă tranşei.
Relaţia aceasta se utilizează în special în calcularea impozitului aferent veniturilor de

natură salarială.
Pagina 5 din 95
impunerea în cote regresive constă în faptul că după depăşirea unui anumit prag al
venitului, cota de impunere începe să descrească. În cazul impozitului direct, spre exemplu,
aplicarea cotelor regresive presupune divizarea pe tranşe a materiei impozabile, astfel că până
la atingerea nivelului de venit avut în vedere se utilizează cote progresive. După atingerea
pragului, cotele încep să descrească şi sunt regresive.
Asieta fiscală reprezintă modul de aşezare al impozitelor şi cuprinde totalitatea
operaţiilor întreprinse de organul fiscal pentru identificarea subiecţilor, pentru stabilirea şi
evaluarea mărimii materiei impozabile şi a cuantumului impozitului datorat statului.
Prin asieta impozitelor se constituie o creanţă fiscală în sarcina statului şi, în acelaşi
timp, se creează obligaţia de plată a impozitului în sarcina contribuabilului. Stingerea
obligaţiei de plată are loc prin plata efectivă a acesteia. Evidenţa creanţelor fiscale, a
lichidării şi a încasării lor pe fiecare subiect de impozit se ţine de organele financiare într-un
document numit registru de rol.
Termenul de plată (scadenţa sau exigibilitatea) indică data la care sau intervalul de
timp în interiorul căruia impozitul instituit în sarcina contribuabilului trebuie plătit. Obligaţia
plătitorului apare în momentul în care el intră în posesia obiectului impozabil iar stingerea
obligaţiei are loc la termenul de plată. Neachitarea impozitului până la termenul stabilit prin
lege atrage după sine şi obligaţia contribuabilului de a plăti şi majorări de întârziere.
Penalizările pot îmbrăca şi alte forme ca: amenzi, popriri, executarea silită.
În afara elementelor tehnice cunoscute şi prezentate deja, legea, ca act de instituire a
unui impozit, trebuie să cuprindă şi alte elemente: autoritatea impozitului, beneficiarul,
facilităţi fiscale, sancţiunile aplicabile, căile de contestaţie.
1.1.3. PRINCIPIILE IMPUNERII
Impunerea este reprezentată de ansamblul de măsuri şi operaţii efectuate în baza legii

care au drept scop stabilirea impozitului ce revine în sarcina unei anumite persoane fizice sau
juridice. Pentru ca un sistem fiscal să poată fi considerat raţional trebuie să satisfacă o serie
de cerinţe sau principii, care se referă la dimensionarea, aşezarea şi perceperea impozitelor,
precum şi la obiectivele social-economice urmărite de politica fiscală. Prin urmare,
impunerea are atât o latură politică cât şi una de ordin tehnic.
Pagina 6 din 95
Prin impunere se urmăreşte ca fiecare impozit introdus să răspundă cerinţelor unor

anumite principii, şi anume 2:
- principii de echitate fiscală;
- principii social-politice.
principii de politică financiară;
principii de politică economică;
Principii de echitate fiscală

Echitatea fiscală semnifică dreptatea socială în materie de impozite, spiritul de justeţe
în repartizarea sarcinilor fiscale între cetăţeni. Pentru respectarea principiilor de echitate
fiscală este necesară impunerea diferenţiată a veniturilor şi averii şi stabilirea unui minim
neimpozabil pentru persoanele care realizează venituri sub un anumit plafon.
În funcţie de gradul de cuprindere a subiecţilor impozitului şi a materiei impozabile,
impunerea se poate face fie asupra tuturor persoanelor care realizează un venit dintr-o
anumită sursă sau deţin un anumit gen de avere (impunere generală), fie unele persoane
beneficiază de anumite scutiri sau de reduceri de impozite (impunere parţială).
În ceea ce priveşte spiritul de justeţe în repartizarea sarcinilor fiscale între membrii
societăţii, trebuie să se facă distincţie între „egalitatea în faţa impozitului” şi „egalitatea prin
impozit”.
Impunerea generală prin folosirea cotelor de impunere proporţionale asigură
„egalitatea în faţa impozitelor”. Egalitatea în faţa impozitului presupune ca impunerea să se
facă la fel pentru toate persoanele fizice şi juridice, indiferent de locul unde acestea
domiciliază sau îşi au sediul, neexistând deosebiri de tratament fiscal de la o zonă la alta.
Impunerea trebuie să fie aceeaşi şi pentru activităţile economice, indiferent de forma juridică
în care sunt organizate şi funcţionează.
Impunerea parţială prin folosirea cotelor de impunere progresive asigură „egalitatea
prin impozite”. Egalitatea prin impozite presupune diferenţierea sarcinii fiscale de la o
persoană la alta, în funcţie de o serie de criterii economice şi sociale.
Pentru a putea fi asigurată egalitatea în materie de impozit este necesară respectarea
condiţiilor următoare:
2
Matei Gh. – Finanţe publice, Universitatea din Craiova, Facultatea de Ştiinţe Economice, Craiova,
1998, pag. 181
Pagina 7 din 95
stabilirea unui minim neimpozabil, putându-se aplica doar la impozitele directe pentru
satisfacerea nevoilor de trai strict necesare;
sarcina fiscală a fiecărui contribuabil să fie stabilită în funcţie de puterea contributivă
a acestuia, luându-se în considerare atât obiectul impunerii cât şi situaţia personală;
la o anumită putere contributivă, sarcina fiscală pe categorii sociale şi în cadrul
acestora să fie egale;
cuprinderea tuturor categoriilor sociale care realizează venituri dintr-o anumită sursă
sau posedă un anumit gen de avere în vederea impunerii (impunere generală).
Principii de politică financiară
Principiile de politică financiară se pun în legătură cu funcţia financiară a impozitului,

care este cea de procurare a veniturilor la bugetul statului. Din punct de vedere al politicii
financiare, la introducerea unui impozit se urmăreşte ca acesta să aibă un randament fiscal
ridicat, să fie stabil şi să fie flexibil.
Pentru ca un impozit să aibă un randament fiscal ridicat, el trebuie să îndeplinească
cumulativ următoarele condiţii:
impozitul să aibă caracter universal, adică să fie plătit de toate persoanele care obţin
venituri din aceiaşi sursă sau posedă acelaşi gen de avere. Universalitatea impozitului mai
presupune că întreaga materie impozabilă a unei persoane să fie supusă impunerii;
să nu fie susceptibil de evaziune sau de fraudă fiscală;
volumul cheltuielilor de aşezare şi percepere a impozitului să fie cât mai reduse.
Un impozit este considerat stabil, dacă nu este influenţat de mutaţiile de ordin
conjunctural ale ciclului economic. Randamentul unui impozit stabil nu trebuie să sporească
odată cu creşterea volumului producţiei şi a veniturilor în perioadele favorabile ale ciclului
economic şi nici să scadă în perioade de criză şi depresiune a ciclului economic.
Flexibilitatea impozitului presupune ca el să poată fi adaptat în funcţie de necesităţile
de venituri ale statului. Astfel, dacă se înregistrează o creştere a cheltuielilor bugetare este
necesar ca impozitul să fie majorat corespunzător şi invers. Aplicarea principiului
flexibilităţii impozitelor trebuie realizată cu prudenţă deoarece există două limite: o limită
tehnică, dată de faptul că alternarea cotelor de impozit este restrictivă şi o limită psihologică
dată de reacţia plătitorului. Aceste limite restrâng aria de acţiune a impozitului.
Principii de politică economică
Pagina 8 din 95
Impozitele sunt folosite de către stat nu numai pentru a procura venituri bugetare ci şi
pentru a interveni în economie. Principiile de politică economică urmăresc influenţarea
evoluţiei economice astfel: impozitul trebuie să îndeplinească rolul de principal instrument în
redistribuirea produsului naţional; impunerea să se facă în funcţie de nevoile bugetare şi ale
desfăşurării ciclului economic; politica fiscală trebuie să fie favorabilă investiţiilor în domenii
unde atracţia capitalului este scăzută, impozitarea să fie stabilită diferenţiat, flexibilitatea
fiscală să fie în funcţie de evoluţia stării economiei; impozite mai ridicate la capitalurile
străine faţă de cel autohton atunci când concurenţa din exterior influenţează negativ
activitatea capitalului autohton.
Impozitele sunt folosite concomitent cu alte instrumente pentru redresarea situaţiei
economice. Astfel, pentru stimularea investiţiilor particulare se procedează la reducerea
impozitului aferent venitului investit. În vederea combaterii inflaţiei, statele recurg uneori la
majorarea unor impozite, a ratei dobânzilor etc.
Principii social-politice
Principiile social-politice avute în vedere la introducerea unui nou impozit vizează

soluţionarea unor obiective sociale generale, de securitate şi de stabilitate socială şi chiar de
influenţare a cetăţenilor în scopuri politice. Cerinţele avute în vedere în politica de stabilire a
impozitelor sunt:
introducerea unui minim neimpozabil;
impunerea să se facă după puterea contributivă a subiectului impozabil;
aplicarea unor cote de impozit majorate pe consumul de bunuri de lux sau dăunătoare
sănătăţii;
impunerea unor impozite speciale pentru a îngrădi intenţia unor acţiuni sau pentru
atingerea unor scopuri nefiscale;
aplicarea unor cote maximale pentru a limita constituirea de averi excesive;
fiscalitate elastică în funcţie de obiectivele politice.
Principiile impunerii trebuie privite în ansamblul lor şi al legăturilor dintre ele pentru
că numai aşa pot funcţiona ca cerinţe în dimensionarea sarcinilor fiscale şi orientarea
politicilor în acest domeniu.
Pagina 9 din 95
1.1.4. CLASIFICAREA IMPOZITELOR
Impozitele instituite sunt numeroase şi diferite unele de altele. Gruparea lor reprezintă
o necesitate atât teoretică cât şi utilitară. Astfel impozitele pot fi clasificate după mai multe
criterii :
a) în funcţie de forma în care se percep, impozitele pot fi:
> impozite în natură, nu sunt specifice activităţii financiare, fiind practicate
preponderent în societăţile precapitaliste;
> impozite în bani, constituie baza fiscală a statelor moderne, cunoscând o amploare
în capitalism.
b) după obiectul impunerii, deosebim:
> impozite pe avere;
> impozite pe venit;
> impozite pe cheltuieli.
Această clasificare arată materia asupra căreia se aşează impozitul. Dacă impozitele
pe venit şi impozitele pe avere vizează existenţa acestora, impozitele pe cheltuieli vizează
tocmai cheltuirea veniturilor şi averilor.
c) după scopul urmărit, impozitele pot fi:
> impozite cu caracter fiscal, care se instituie în vederea realizării de venituri pentru
acoperirea cheltuielilor statului. În această categorie sunt incluse aproape toate impozitele;
> impozite cu caracter de ordine, care se instituie pentru limitarea unei acţiuni sau în
vederea atingerii unui ţel care nu are un caracter fiscal. Astfel, prin instituirea unor taxe
ridicate la vânzarea băuturilor alcoolice şi a tutunului se urmăreşte protejarea sănătăţii
populaţiei de efectele lor nocive.
d) după frecvenţa cu care se încasează la bugetul statului, ele pot fi:
> impozite permanente, care se încasează periodic(anual, trimestrial, lunar, chenzinal)
la bugetul statului, având termene de plată stabilite prin lege;
> impozite incidentale , care se percep o singură dată (de exemplu, impozitul pe
substanţa averii sau pe câştigul excepţional de război.
e) în funcţie de aria de cuprindere a materiei supuse impozitării, impozitele pot fi
grupate în:
> impozite analitice, care se instituie asupra elementelor unui patrimoniu sau asupra
unei operaţii, respectiv asupra unei singure categorii de venit denumită cedulă;
Pagina 10 din 95
> impozite sintetice, care se instituie asupra unui ansamblu de operaţiuni sau de
venituri şi constă în impunerea acestui ansamblu de operaţiuni sau de venituri o singură dată.
f) în funcţie de instituţia care le administrează, ele pot fi clasificate în:
> impozite de stat, care sunt proprii statelor unitare şi federale, fiind instituite pe
verticală la fiecare nivel organizaţional;
> impozite locale, care sunt instituite de administraţia locală;
g) după incidenţa asupra plătitorilor, impozitele pot fi grupate în:
> impozite directe, se stabilesc nominal în sarcina unor persoane fizice sau juridice, în
funcţie de veniturile şi / sau averea acestora şi pe baza cotelor de impozit prevăzute de lege;
> impozite indirecte, nu se stabilesc direct şi nominativ asupra subiectului impozabil,
ci se aşează asupra vânzării bunurilor şi serviciilor.
Redăm mai jos schema impozitelor directe şi a impozitelor indirecte 3 :
impozit funciar
impozit pe clădire
reale impozit pe activităţi industriale,
comerciale şi profesii libere
impozite pe capitalul mobiliar
Impozite directe
impozit pe venit
impozit pe avere
personale impozit pe succesiuni
impozit pe donaţiuni
impozit pe suflet (capitaţie)
pe bunuri de consum
pe obiecte de lux
taxe de consumaţie pe alte bunuri
impozit pe cifra de afaceri
3
Văcărel I., Bercea F., Stolojan T. – Finanţe publice,
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1992, pag. 121
Pagina 11 din 95
asupra producţiei
monopoluri asupra vânzării
fiscale asupra producţiei şi
vânzării
Impozite indirecte
de import
taxe vamale de export
de tranzit
de timbru
taxe de înregistrare
pe circulaţia averii
alte taxe
h) în funcţie de modul de stabilire, impozitele pot fi clasificate în:

> impozite specifice, care sunt calculate multiplicând o cantitate, un volum, o
suprafaţă de materie impozabilă cu o sumă dată. De exemplu, taxele de publicitate, afişaj sau
reclamă;
> impozite advalorem, care sunt calculate prin aplicarea unei cote procentuale asupra
valorii materiei impozabile.
1.2. FENOMENELE FINANCIARE SPECIFICE IMPOZITELOR
1.2.1. DUBLA IMPUNERE FISCALĂ INTERNAŢIONALĂ ŞI METODELE DE

EVITARE A ACESTEIA
În condiţiile economiei contemporane, sfera de activitate a unor persoane fizice sau

juridice depăşeşte adesea graniţele unei ţări: firme individuale sau societăţi, liber-
profesionişti, alte categorii sociale realizează venituri sau deţin averi în diverse ţări. Acest
lucru presupune stabilirea autorităţii publice competente să procedeze la impunerea
veniturilor şi averilor. Ca urmare, acelaşi venit sau avere poate fi impozitat atât în ţara în care
s-a obţinut sau se află, cât şi în ţara de domiciliu a subiectului impozabil. În acest fel a apărut
Pagina 12 din 95
dubla impunerea fiscală internaţională care reprezintă supunerea la impozit a aceleiaşi materii
impozabile şi pentru aceiaşi perioadă de timp, de către două sau mai multe organe fiscale din
ţări diferite.
Dubla impunere poate apărea în cazul obţinerii de către rezidenţii unui stat a unor
venituri pe teritoriul altor state. În acest caz este foarte importantă cunoaşterea practicilor
fiscale internaţionale care pot duce la stimularea sau frânarea relaţiilor economice şi
financiare.
Dubla impunere internaţională poate apărea doar în cazul impozitelor directe. În cazul
impozitelor indirecte nu se pune problema dublei impuneri, deoarece cetăţenii altor state, în
calitate de cumpărători, când se află pe teritoriul altui stat suportă aceleaşi impozite, cuprinse
în preţul mărfurilor cumpărate, ca şi cetăţenii din statul respectiv.
Dacă se au în vedere aspecte de ordin juridic, dubla impunere care se realizează într-o
ţară poate fi voluntară, atunci când este instituită cu scopul atingerii unor obiective, cât şi
involuntară, atunci când aceasta este efectul repercusiunii unor impozite datorate de faptul că
legiuitorul nu poate stabili în toate cazurile cine va suporta impozitele.
În practica fiscală internaţională se întâlnesc următoarele criterii de impunere 4:
criteriul originii veniturilor, în conformitate cu care impunerea se efectuează de către
organele fiscale din ţara în care s-au realizat veniturile sau averea;
criteriul domiciliului (rezidenţei), conform căruia impunerea veniturilor şi a averii se
efectuează de către organele fiscale din ţara căruia îi aparţine rezidentul, indiferent de locul
unde se află sau unde se obţin acestea ;
criteriul naţionalităţii, în baza căruia impunerea veniturilor sau averii se efectuează de
către organul fiscal pentru cetăţenii săi, indiferent dacă ei locuiesc sau nu în ţara lor.
Soluţionarea problemei dublei impuneri este posibilă printr-o înţelegere între statele
interesate care să stabilească pentru fiecare categorie de venit sau de avere cine este
competent să perceapă impozitul, dar se poate evita şi pe baza unor măsuri legislative
unilaterale, care însă sunt mai dificil de realizat.
Evitarea dublei impuneri pe baza unor convenţii bilaterale sau multilaterale între state
rezolvă în mai bune condiţii problemele complexe care apar în acest domeniu. Primul model
de convenţie bilaterală a fost finalizat în 1928 în cadrul Ligii Naţiunilor. Ulterior, în 1943 şi
respectiv 1946, au fost stabilite noi modele de convenţii pentru evitarea dublei impuneri.
4
Matei Gh. – Finanţe publice, Universitatea din Craiova, Facultatea de Ştiinţe
Economice, Craiova, 1998, pag. 204
Pagina 13 din 95
Actualele convenţii au la bază modelele date publicităţii în anii 1963 şi 1977 de către
Organizaţia de Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE), şi convenţiile model elaborate
de ONU în 1981. În anul 1992 OCDE a dat publicităţii „Tratatul Model de Eliminare a
Dublei Impuneri”, ce este o revizuire a celui din 1977.
Potrivit convenţiei cadru, impunerea veniturilor şi averilor se face astfel: veniturile
provenite din bunuri imobile sunt impuse de către statul în care sunt situate; beneficiile unei
firme aparţinând unui stat semnatar sunt impuse în acel stat; beneficiile din traficul
internaţional cu nave sau aeronave se impun de către statul în care se află compania;
dividendele acţionarilor se impun în statul de origine şi cel de destinaţie; veniturile din
dobânzi şi redevenţe sunt impuse în ambele state participante la convenţie; retribuţiile
personalului din conducerea unei companii se impune de către statul în care este rezident.
Convenţia se aplică persoanelor care sunt rezidente ale unui stat contractant sau ale
fiecăruia dintre cele două. O problemă controversată este în legătură cu stabilire domiciliului
fiscal al persoanei fizice sau al persoanei juridice. În ceea ce priveşte persoana fizică, se
consideră rezidentă a statului în care are locuinţa permanentă, în proprietate sau închiriată,
care este utilizată cea mai mare parte a anului. Dacă nu se poate stabili cu exactitate atunci
primează legăturile personale şi economice cele mai strânse, precum şi cetăţenia. În cazul
persoanelor juridice, problema rezidenţei se rezolvă în funcţie de locul unde se află sediul
conducerii sale efective.
Pentru evitarea propriu-zisă a dublei impuneri fiscale, în practica internaţională se
aplică două metode concrete, în funcţie de criteriile adoptate de statele participante la
convenţie, astfel: metoda scutirii (exceptării) şi metoda creditării (imputării) 5. Deosebirea
dintre cele două metode constă în aceea că în timp ce metoda scutirii se referă la venit,
metoda creditării se referă la impozit.
Metoda scutirii este utilizată în cadrul convenţiilor fiscale în două variante:
a) metoda scutirii totale, care presupune ca venitul realizat de rezidentul unui stat într-
o altă ţară, în care a fost impus se deduce în întregime din venitul total impozabil în ţara de
reşedinţă;
b) metoda scutirii progresive, care presupune ca venitul obţinut de rezidentul unui stat
în străinătate se adaugă la veniturile obţinute în ţara de reşedinţă numai pentru a se stabili
5
Revista „Impozite şi taxe” Nr. 2 din 02.2002, aut. Lăcriţă Grigorie, art.
„ Metode de evitare a dublei impuneri utilizate în convenţiile încheiate de
România cu alte state”, pag. 52
Pagina 14 din 95
cota progresivă de impozit, urmând ca această cotă să se aplice numai asupra venitului
obţinut în ţara de reşedinţă.
Metoda creditării este utilizată în cadrul convenţiilor fiscale în două variante:
a) metoda creditării obişnuite, constă în aceea că impozitul plătit statului străin pentru
venitul realizat pe teritoriul acestuia, de rezidentul unui alt stat, se deduce direct din impozitul
datorat în ţara de reşedinţă, însă numai până la limita impozitului intern ce revine la un venit
egal cu venitul obţinut în străinătate;
b) metoda creditării integrale, constă în aceea că impozitul plătit în străinătate se
deduce integral din impozitul datorat în ţara de reşedinţă, inclusiv în situaţiile în care primul
impozit este mai mare decât cel intern aferent aceluiaşi venit.
În vederea evitării dublei impuneri fiscale internaţionale, România are încheiate
convenţii bilaterale cu majoritatea ţărilor cu care are relaţii economice.
1.2.2. EVAZIUNEA FISCALĂ
Sustragerea de către contribuabili (persoane fizice sau juridice române sau străine),
prin diferite căi, în întregime sau în parte, de la obligaţiile fiscale, respectiv de la plata
impozitelor, taxelor şi a altor sume datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetul
asigurărilor sociale de stat şi a fondurilor speciale, reprezintă evaziune fiscală 6. Ea poate fi
săvârşită de către o persoană fără încălcarea prevederilor legale (evaziune fiscală legală) sau
cu încălcarea legii (evaziune fiscală frauduloasă sau ilicită).
Evaziunea fiscală legală constă în sustragerea de la impunere a unei părţi din materia
impozabilă ca urmare a interpretării reglementărilor legale, potrivit căreia unele venituri nu
sunt impozitate, fără ca acest lucru să fie considerat infracţiune. Există situaţii când
impunerea materiei impozabile se face după criterii exterioare sau după norme medii, fapt
care determină ca veniturile realizate peste medie să nu fie impozitate. Plătitorii de impozite,
profitând de imperfecţiunile legii, caută să ascundă o parte a materiei impozabile de care
dispun.
Dintre cazurile de evaziune fiscală legală amintim următoarele: când firmele
constituie fonduri de amortizare sau de rezervă mai mari decât cele justificate economic,
diminuând materia impozabilă; în unele state, o persoană fizică poate opta fie pentru
6
Pereş I., Popovici D., Bunget O. – Controlul economic financiar, Editura Mirton, Timişoara, 2000,
pag. 217
Pagina 15 din 95
impunerea rezervată veniturilor persoanelor fizice, fie pentru cea care se aplică societăţilor
comerciale.
Companiile transnaţionale, pentru sustragerea de la impunere a unei părţi din profit,
îşi înfiinţează filiale în alte ţări unde fiscalitatea este mai redusă şi organizează cu acestea
relaţii scriptice. Ţările unde sunt înfiinţate numeroase firme străine care dirijează profiturile
realizate pe teritoriul altor ţări, pentru eludarea fiscului, se numesc ”oaze fiscale” sau
”paradisuri fiscale” (off-shore). Astfel de ţări sunt: Elveţia, Liechtenstein, Luxemburg,
Bahamas, Bermude, Insule Cayman, Monaco, Panama etc.
Evaziunea fiscală frauduloasă constă în ascunderea obiectului impozabil,
subevaluarea cuantumului materiei impozabile sau folosirea altor căi de sustragere de la plata
impozitului datorat. Practic, evaziunea fiscală frauduloasă se poate prezenta sub formele:
nedeclararea materiei impozabile, declararea unor venituri impozabile inferioare celor reale,
ţinerea unei contabilităţi incorecte, defectuase, nesincere. Evaziunea fiscală se sancţionează
cu amendă sau chiar cu privarea de libertate a persoanei, după cum fapta săvârşită este
considerată contravenţie sau infracţiune.
Existenţa evaziunii fiscale în România în perioada actuală este susţinută de o serie de
argumente cum sunt:
elaborarea unei legislaţii fiscale caracterizate de prezenţa unei multitudini de lacune,
de incoerenţă şi de imprecizie;
existenţa unei fiscalităţi ridicate în raport cu puterea contributivă a subiecţilor
impunerii;
apariţia târzie a legii 87/1994 privind evaziunea fiscală;
inexistenţa încă a unui cod fiscal, necesar pentru limitarea fenomenului evaziunii
fiscale;
existenţa unui număr relativ restrâns de specialişti în domeniul fiscal.
În privinţa formelor cele mai utilizate de manifestare a evaziunii fiscale, în activitatea
curentă, se precizează următoarele:
reducerea bazei de impozitare;
neînregistrarea integrală a veniturilor realizate;
înregistrarea unor cheltuieli suplimentare sau peste limita admisă de lege;
aplicarea eronată a modului de deducere a taxei pe valoare adăugată;
aplicarea eronată a cotei zero la taxa pe valoare adăugată;
neimpozitarea tuturor sumelor plătite salariaţilor cu titlul de venituri salariale;
evidenţierea în contabilitate a unor clădiri la valori inferioare celor reale.
Pagina 16 din 95
Motivele principale ale fenomenului de evaziune fiscală se pot sintetiza astfel:

comportamentul negativ al contribuabililor; necunoaşterea, ignorarea sau aplicarea abuzivă a
prevederilor legale; nerespectarea de către agenţii economici a reglementărilor privind
organizarea evidenţei patrimoniului, veniturilor, cheltuielilor şi a rezultatelor financiare;
munca clandestină, fără autorizaţie; modificările intervenite în legislaţia fiscală, precum şi
unele imperfecţiuni în textele elaborate.
Prevenirea şi limitarea evaziunii fiscale se poate structura pe trei direcţii strategice,
astfel:
organizarea legislaţiei fiscale pornind de la cerinţele unui sistem fiscal modern, care
să aibă drept obiective realizarea şi folosirea unor proceduri unice în materie de control şi
încasare, eliminarea imperfecţiunilor şi lipsurilor legislative în materie fiscală;
întărirea controlului fiscal şi a urmăririi plăţii impozitelor, prin elaborarea unor criterii
de selectare şi programare a controlului fiscal;
dezvoltarea unor servicii de informare şi asistenţă pentru contribuabili, care au ca
scop acordarea de consultanţă în domeniul fiscal.
Pentru combaterea evaziunii fiscale au fost stabilite de legiuitor o serie de infracţiuni
care atrag răspunderea penală a contribuabilului, cum ar fi:
refuzul de a prezenta la control documentele justificative şi actele de evidenţă
contabilă pe baza cărora se stabilesc obligaţiile fiscale faţă de stat;
întocmirea incompletă sau necorespunzătoare a documentelor primare sau de evidenţă
contabilă, ori acceptarea unor astfel de documente, cu scopul de a împiedica controlul
financiar –contabil pentru identificarea cazurilor de evaziune fiscală;
sustragerea de la plata impozitelor, taxelor şi a contribuţiilor datorate statului prin
neînregistrarea unor activităţi pentru care legea prevede obligativitatea înregistrării;
sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale, în întregime sau în parte, prin nedeclararea
veniturilor impozabile, ascunderea obiectului sau a sursei impozabile;
organizarea sau ţinerea evidenţei contabile duble ori alterarea memoriilor aparatelor
de taxat în scopul diminuării veniturilor supuse impozitării.
Pentru fapte cu un grad mai mic de periculozitate, legea prevede sancţiuni
contravenţionale. Dintre contravenţiile stabilite de lege precizăm câteva:
nedeclararea, în termenele prevăzute de lege, de către contribuabili, a veniturilor şi a
bunurilor supuse impozitelor, taxelor şi contribuţiilor;
neîntocmirea, la termenele şi conform legii, a documentelor primare şi contabile;
Pagina 17 din 95
calcularea eronată a impozitelor şi taxelor, cu consecinţa diminuării valorii creanţei

fiscale;
neprezentarea, de către contribuabili, la cererea organelor de control, a documentelor
justificative şi contabile referitoare la modul în care au fost îndeplinite obligaţiile fiscale;
nedeclararea bunurilor sau valorilor impozabile, depozitate în alte locuri;
nereţinerea şi nevărsarea la timp, potrivit legii, a impozitelor, taxelor şi contribuţiilor
care se realizează prin stopaj la sursă;
necomunicarea de către bănci, la solicitarea organelor de control, a existenţei
conturilor deschise de contribuabili.
Sancţiunile fiscale sunt multiple şi ele pot fi clasificate în raport cu severitatea şi
modul de aplicare în: amendă fiscală şi alte forme de sancţiune fiscală. Amenda fiscală este
aplicată în raport cu gravitatea faptelor săvârşite de contribuabili, şi poate fi atât amendă
contravenţională cât şi amendă penală. Amenda contravenţională se aplică de organul de
control în sumă fixă sau proporţională cu impozitul sustras şi se întâlneşte, în general, în caz
de recidivă sau când există elemente de intenţie. Amendă penală se aplicată de instanţa
judecătorească pe baza actelor de control fiscal în cazul încălcării cu intenţie a unor norme
fiscale, considerate infracţiuni. Alte forme de sancţiune fiscală distincte sunt dobânda
reparatorie sau majorările de întârziere pentru neplata integrală şi la termen a impozitelor
datorate, precum şi confiscarea bunurilor, care este o măsură complementară sancţiunilor
penale.
Presiunea fiscală excesivă şi un nivel ridicat al impozitelor şi cotizaţiilor sociale are
un impact negativ asupra comportamentului economic al agenţilor economici, al
contribuabililor. Efectele negative care sunt generate se resimt, în cele din urmă, asupra
rezultatelor activităţii economice.
1.2.3. REPERCUSIUNEA IMPOZITELOR
Conform principiului echităţii fiscale persoana care plăteşte impozitul statului ar

trebui să fie una şi aceeaşi cu persoana care-l suportă efectiv. Atunci când persoana care
plăteşte impozitul îl şi suportă efectiv avem de-a face cu o incidenţă directă. Astfel, salariaţii
care plătesc impozit pe salariu, suportă impozitul din salariul realizat.
Pagina 18 din 95
Sunt situaţii când persoana care plăteşte impozitul reuşeşte să recupereze, total sau
parţial, de la alte persoane cu care intră în raporturi economice, suma plătită statului cu titlul
de impozit. În acest caz avem de-a face cu o incidenţă indirectă sau repercusiune 7.
Repercusiunea desemnează acţiunile de transmitere de către subiecţii plătitori ai
impozitelor a efectelor economice ale acestora în alte sectoare ale activităţii economico-
sociale, asupra altor subiecţi, la alte niveluri, pe alte pieţe sau în alte economii naţionale sau
regionale.
Condiţia esenţială pentru ca repercusiunea să se manifeste este existenţa schimbului,
iar instrumentele de realizare sunt preţurile şi tarifele.
Producerea repercusiunii are loc la iniţiativa contribuabilului plătitor şi nu constituie o
ilegalitate, deoarece chiar legiuitorul face distincţia dintre plătitor şi suportator. Transferul
sarcinii fiscale este precedat de anumite fenomene: percusiunea, translaţia, difuziunea
impozitului şi incidenţa sarcinii fiscale.
Percusiunea impozitelor reprezintă operaţia de plată efectivă a acestora la buget,
indicând contribuabilul legal, precum şi motivul pentru care plăteşte impozitul.
Contribuabilul plătitor poate să achite suma şi să suporte efectiv impozitul din
veniturile sale, ceea ce duce la scăderea disponibilităţilor sale sau poate să-l transfere unei
alte persoane, prin care el poate să-şi recupereze suma plătită. Dacă are loc cea dea doua
variantă, se produce translaţia impozitelor care este operaţiunea de transfer a impozitului de
la plătitorul legal către contribuabilul de fapt.
Prin procesul de translaţie sarcina fiscală este difuzată între agenţii economici cu care
se află în raporturi de afaceri. Difuziunea înseamnă trecerea succesivă a impozitului din
sarcina unei persoane în sarcina altei persoane. Difuziunea are loc prin intermediul
schimbului, fiecare agent economic încercând să recupereze prin intermediul preţului sau
tarifului. Această difuziune nu se poate produce până la infinit, ci ca atare apare un suportator
final, apărând incidenţa ca punct final al impozitului.
Incidenţa este acţiunea, consecvenţa sau efectul asupra unui contribuabilului. Ea
încheie lanţul de transferuri, definitivează difuziunea astfel încât ultimul plătitor al mărfurilor
sau serviciilor suportă şi incidenţa. Incidenţa poate fi directă, când plătitorul impozitul este şi
suportatorul acestuia (impozitul pe salariu), sau indirectă specifică impozitelor indirecte şi are
loc acţiunea de transfer prin intermediul preţurilor sau tarifelor.
7
Talpoş I. – Finanţele României, Editura Sedona, Timişoara, 1995, pag. 172
Pagina 19 din 95
Transpunerea impozitelor plătite în sarcina altor persoane se poate realiza pe

următoarele căi:
- prin adăugarea la preţul de vânzare al mărfurilor sau serviciilor a impozitelor
indirecte şi recuperarea lor de la cumpărători;
- prin cumpărarea, în condiţii conjuncturale favorabile, a unor materii prime, materiale
la un preţ sub cel normal, ceea ce face posibilă transpunerea impozitului asupra furnizorului;
- prin diminuarea preţurilor de vânzare a bunurilor, cu suma impozitului pe circulaţia
averii, care cade, astfel, în sarcina cumpărătorilor.
Transpunerea, parţială sau integrală, a impozitelor plătite de unele persoane în sarcina
altor persoane este influenţată de condiţiile concrete ale fiecărui subiect impozabil, de timpul
şi de locul unde se produce acţiunea, cum sunt: gradul de concentrare a producţiei, raportul
existent pe piaţă între cerere şi ofertă, gradul de mecanizare şi automatizare a producţiei,
gradul de ocupare a forţei de muncă, felul mărfurilor care fac obiectul vânzării-cumpărării.
Deşi repercusiunea înseamnă apărarea contribuabilului în faţa impozitului, ea nu
poate fi asemănată cu evaziunea fiscală pentru că nu este o sustragere, ci o încercare de
derogare fiscală, în care cei care înving sunt liderii de piaţă care pot să-şi recupereze mai bine
impozitele pe care le-au suportat.
Pagina 20 din 95
CAPITOLUL II
IMPOZITE DIRECTE VĂRSATE LA BUGETUL ADMINISTRAŢIEI CENTRALE
DE STAT
Veniturile bugetului administraţiei centrale de stat se clasifică în venituri curente şi

venituri de capital, care la rândul lor se împart în venituri fiscale (impozite directe şi
indirecte) şi venituri nefiscale.
Potrivit clasificaţiei veniturilor bugetare, în structura veniturilor fiscale ce se
mobilizează la bugetul administraţiei centrale de stat sunt incluse următoarele impozite
directe 8:
- impozitul pe profit;
- impozitul pe venitul anual global;
- alte impozite directe:
- impozitul pe veniturile realizate de persoanele juridice nerezidente;
- impozitul pe profit obţinut din activităţi comerciale ilicite sau din nerespectarea
Legii privind protecţia consumatorilor;
- impozitul pe dividende de la societăţile comerciale;
- alte încasări din impozite directe.
- contribuţii:
- contribuţia pentru pensia suplimentară;
- contribuţia agenţilor economici pentru persoanele cu handicap.
2.1. IMPOZITUL PE PROFIT
Baza legală a impozitului pe profit este O.G. nr.70/1994 privind impozitul pe profit,
aprobată şi modificată prin Legea nr.73/1996, cu modificările şi complectărilor ulterioare;
O.G. nr.24/1996 privind impozitul pe venitul reprezentanţelor din România ale societăţilor
comerciale şi organizaţiilor economice străine, aprobată şi modificată prin Legea nr.29/1997,
cu modificările ulterioare; O.U.G. nr.297/2000 pentru completarea Legea nr.133/1999 privind
8
vezi anexa nr. 4 din Legea bugetului de stat pe anul 2002 (L. 743/2001), publicată în
Monitorul Oficial nr. 784 din 11 decembrie 2001
Pagina 21 din 95
stimularea întreprinzătorilor privaţi pentru înfiinţarea şi dezvoltarea întreprinderilor mici şi

mijlocii, aprobată şi modificată prin Legea nr.415/2001; Legea nr.332/2001 privind
promovarea investiţiilor directe cu impact semnificativ în economie; O.U.G. nr.217/1999
pentru modificarea şi completarea O.G. nr.70/1994.
Impunerea veniturilor persoanelor juridice, are în vedere faptul că agenţii economici
se pot constitui în societăţi comerciale sub diverse forme. Agenţii economici organizaţi ca
persoane juridice sunt obligate la plata impozitului pe profit pentru profitul obţinut din
activitatea desfăşurată.
Contribuabilii obligaţi la plata impozitului pe profit sunt:
a) persoanele juridice române (regiile autonome, societăţile comerciale, organizaţiile
cooperatiste, societăţile agricole, instituţiile financiare şi de credit, fundaţiile, asociaţiile,
organizaţiile, trusturile, precum şi orice entitate care are statutul legal de persoană juridică
română) pentru profitul impozabil obţinut din orice sursă, atât în România, cât şi în
străinătate;
b) persoanele juridice străine care desfăşoară activităţi printr-un sediu permanent în
România, pentru profitul impozabil aferent acelui sediu permanent;
c) persoanele juridice şi fizice străine care desfăşoară activităţi în România ca partener
într-o asociere ce nu dă naştere unei persoane juridice, pentru toate veniturile rezultate din
activitatea desfăşurata în România;
d) asocierile dintre persoanele fizice române şi persoanele juridice române care nu dau
naştere unei persoane juridice, pentru veniturile realizate atât în România, cât şi în străinătate.
De la plata impozitului pe profit sunt exceptate:
- Trezoreria publică, pentru operaţiunile din fondurile publice derulate prin contul
general al trezoreriei;
- instituţiile publice, pentru fondurile publice constituite;
- unităţile economice fără personalitate juridică ale organizaţiilor de nevăzători, de
invalizi şi ale asociaţiilor persoanelor cu handicap;
- fundaţiile testamentare;
- cooperativele care funcţionează ca unităţi protejate;
- unităţile aparţinând cultelor religioase pentru veniturile obţinute din producerea şi
valorificarea obiectelor şi produselor necesare activităţii de cult;
- instituţiile de învăţământ particular acreditate şi cele autorizate;
- asociaţiile de proprietari constituite ca persoane juridice constituite potrivit legii
locuinţei.
Pagina 22 din 95
Veniturile şi cheltuielile persoanelor juridice fără scop lucrativ, ce se iau în calcul la

determinarea profitului impozabil sunt numai cele aferente activităţilor economice
desfăşurate cu scopul obţinerii de profit.
Suportatorul impozitului pe profit se suprapune cu subiectul impozitului,
caracteristică specifică tuturor impozitelor directe.
Obiectul impunerii (materia impozabilă) este suma asupra căreia se aplică cota de
impunere pentru a stabili impozitul datorat de către contribuabil. În cazul impozitului pe
profit această materie impozabilă (baza de impunere) se numeşte profit impozabil.
Determinarea impozitului pe profit se face înmulţind profitul impozabil (baza de
impunere) cu o cotă de impozit, care se stabileşte prin lege.
Ip = Pi * cotă (%)
Baza de impunere o constituie diferenţa între veniturile rezultate din livrările de

bunuri mobile şi imobiliare pentru care s-a transferat dreptul de proprietate, servicii prestate
şi lucrări executate şi cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora dintr-un an fiscal, din
care se scad deducerile fiscale şi se adaugă cheltuielile nedeductibile din punct de vedere
fiscal.
Pi = Vt – Charv – Df + Chnded
unde: Pi – profitul impozabil;
Vt – venituri totale;
Chtarv – cheltuieli totale aferente realizării veniturilor;
Df – deduceri fiscale;
Chnded – cheltuieli nedeductibile din punct de vedere fiscal.
Veniturile reprezintă sumele sau valorile încasate ori de încasat din activitatea de
exploatare, financiară şi excepţională. Se iau în considerare toate câştigurile din orice sursa,
inclusiv şi cele realizate din investiţiile financiare. In cazul livrărilor de bunuri mobile şi
imobile, în baza unui contract de vânzare cu plata în rate, precum şi în cazul contractelor de
leasing financiar, valoarea ratelor scadente se înregistrează la venituri impozabile, la
termenele prevăzute în contract.
Cheltuielile reprezintă sumele sau valorile plătite ori de plătit rezultate din activitatea
de exploatare, financiară şi excepţională.
Pagina 23 din 95
În categoria deducerilor fiscale incluse următoarele:

dividendele primite de către o persoană juridică româna de la o alta persoană juridică,
română sau străină;
diferenţele favorabile de valoare a titlurilor de participare înregistrate ca urmare a
încorporării rezervelor, a beneficiilor sau a primelor de emisiune ori prin compensarea unor
creanţe la societatea la care se deţin participaţiile;
veniturile, respectiv cheltuielile, rezultate din anularea datoriilor sau din încasarea
creanţelor, după caz, ca urmare a transferului de acţiuni sau de părţi sociale de la APAPS;
rambursările de cheltuieli nedeductibile, precum şi veniturile rezultate din anularea
provizioanelor pentru care nu s-a acordat deduceri sau veniturile realizate din stornarea ori
recuperarea unor cheltuieli nedeductibile.
Cheltuielile nedeductibile sunt următoarele:
impozitul pe profit, precum şi impozitul pe venitul realizat în străinătate;
amenzile, confiscările, majorările de întârziere şi penalităţile datorate către autorităţile
române sau rezultate din contractele economice încheiate cu persoane nerezidente;
cheltuielile de protocol care depăşesc limita de 2% aplicată asupra diferenţei dintre
totalul veniturilor şi cheltuielilor aferente, inclusiv accizele şi mai puţin cheltuielile cu
impozitul pe profit şi cheltuielile de protocol înregistrate în cursul anului;
cheltuielile cu diurna care depăşesc de maximum 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru
instituţiile publice (63.500 lei/zi sau 845.800 lei/lună);
sumele utilizate pentru constituirea sau majorarea rezervelor peste limita legală, cu
excepţia celor create de bănci în limita a 2% din soldul creditelor acordate şi a fondului de
rezervă potrivit Legii bancare nr.58/1998, a rezervelor tehnice ale societăţilor de asigurare şi
reasigurare, precum şi a fondului de rezervă, în limita a 5% din profitul contabil anual şi care
nu depăşeşte 20% din capitalul social;
sumele pentru constituirea provizioanelor peste limitele legale;
sumele care depăşesc limitele cheltuielilor considerate deductibile;
cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor constatate lipsă în gestiune sau
degradate şi neimputabile, TVA aferentă acestora, TVA colectată aferentă bunurilor, altele
decât cele din producţia proprie, acordate salariaţilor sub forma unor avantaje în natură,
precum şi TVA nedeductibilă aferentă cheltuielilor care depăşesc limitele prevăzute de lege;
orice cheltuieli făcute în favoarea acţionarilor sau a asociaţilor (cheltuielile cu
amortizarea, întreţinerea şi cu repararea mijloacelor de transport utilizate de aceştia;
Pagina 24 din 95
cheltuielile de transport, cazare şi diurnă efectuate de acţionarul sau asociatul care nu are
calitatea de angajat; cheltuielile cu chiria şi întreţinerea spaţiilor puse la dispoziţie acestora);
sumele angajate în favoarea partenerului contractual, altele decât cele rezultate pe
baza decontului întocmit la nivelul contractului de asociere în participaţiune;
cheltuielile de conducere şi cheltuielile de administrare înregistrate de un sediu
permanent care aparţine unei persoane fizice sau juridice străine, care depăşesc 10% din
salariile impozabile ale sediului permanent din România;
cheltuielile înregistrate în contabilitate pe baza unor documente nelegale;
cheltuielile înregistrate de societăţile agricole, pentru dreptul de folosinţă a terenului
agricol adus de membrii asociaţiei, peste cota de distribuţie din producţia realizată din
folosinţa acestuia, prevăzută în contractele încheiate în acest scop;
cheltuielile de sponsorizare care depăşesc următoarele limitele:
- 10% din baza impozabilă pentru sponsorizări în domeniile: cultură, artă, învăţământ,
sănătate, asistenţă şi servicii sociale, acţiuni umanitare, protecţia mediului;
- 8% din baza impozabilă pentru sponsorizări în domeniile: educaţie, drepturile
omului, sport, activităţi filantropice, ştiinţă-cercetare, întreţinerea monumentelor;
- 5% din baza impozabilă pentru sponsorizări în domeniile: religios, social şi
comunitar, reprezentarea intereselor personale, fotbal.
cheltuielile cu serviciile, inclusiv de management sau consultanţă, în situaţia în care
nu sunt justificate de un contract scris şi pentru care nu pot fi verificaţi prestatorii în legătură
cu natura acestora;
cheltuielile cu dobânzile aferente creditelor, altele decât cele acordate de bănci şi de
alte persoane juridice autorizate, care depăşesc dobânzile active medii ale băncilor,
comunicate de Banca Naţională a României;
cheltuielile determinate de diferenţele nefavorabile de valoare ale titlurilor de
participare, înregistrate la societatea la care se deţin participaţiile, cu excepţia celor
determinate de vânzarea-cumpărarea acestora.
Sursa impozitului pe profit coincide cu obiectul său, aceasta nefiind altul decât
profitul brut.
Unitatea de impunere reprezintă unitatea în care se exprimă mărimea obiectului
impozabil. În cazul impozitelor pe venit, evident, este vorba de unitatea monetară.
Cota de impozit pe profit practicată este de 25% cu următoarele excepţii:
- contribuabilii care obţin venituri din activitatea barurilor de noapte, a cluburilor de
noapte şi a cazinourilor plătesc o cotă adiţională de impozit de 25% asupra parţii din profitul
Pagina 25 din 95
impozabil ce corespunde ponderii veniturilor înregistrate din aceste activităţi în volumul total
al veniturilor;
- pentru Banca Naţională a României cota de impozit pe profit este de 80% şi se
aplică asupra veniturilor rămase după scăderea cheltuielilor deductibile şi a fondului de
rezervă;
- majorarea capitalului social efectuată prin incorporarea rezervelor, precum şi a
profiturilor, cu excepţia rezervelor legale şi a diferenţelor favorabile din reevaluarea
patrimoniului, se impozitează cu o cota de 5%.
- contribuabilii care au încasat printr-un cont bancar din România venituri în valută
din exportul bunurilor realizate din activitatea proprie, direct sau prin contract de comision,
precum şi din prestări de servicii plătesc o cotă de impozit de 6% pentru partea de profit care
corespunde ponderii acestor venituri în volumul total al veniturilor.
Contribuabilii care achiziţionează de la data de 01.01.2000 echipamente tehnologice
(maşini, utilaje, instalaţii de lucru) şi mijloace de transport, cu excepţia autoturismelor,
beneficiau de o reducere a profitul impozabil aferent exerciţiului financiar, egală cu 10% din
preţul de achiziţie al acestora, prevedere care începând cu data de 01.01.2001, a fost înlocuită
de o altă facilitate fiscală, şi anume, de reducerea cu 50% a impozitului pe profit aferent
profitului utilizat în anul fiscal respectiv, pentru investiţii în active corporale şi necorporale.
Pentru investiţiile efectuate începând cu data de 1 ianuarie 2000 în autoturisme cu o
valoare mai mare decât echivalentul în lei a 12.000 euro, nu este admisă deducerea la calculul
profitului impozabil a părţii din amortizarea lunară care depăşeşte această valoare. Fac
excepţie de la această prevedere societăţile de leasing pentru bunurile de această natură care
fac obiectul unui contract de leasing operaţional.
Orice organizaţie publică sau privată, care are responabilităţi în implementarea
programelor de asistenţă ale SUA în România, va fi scutită de la plata oricărei taxe, inclusiv a
taxelor pe profit, impuse de România sau de orice altă autoritate publică a acesteia, cu privire
la veniturile provenite din implementarea programelor de asistenţă ale SUA.
Regiile autonome, societăţile şi companiile naţionale, institutele naţionale de
cercetare-dezvoltare şi celelalte societăţi comerciale pot efectua, anual, în limita cotei de până
la 1,5%, aplicată asupra fondului de salarii realizat anual, aferent salariaţilor cu contract
individual de muncă, cheltuieli care sunt deductibile la calculul profitului impozabil pentru
funcţionarea unor activităţi sau unităţi aflate administrarea acestora cum sunt: grădiniţe,
creşe, dispensare, cabinete medicale, servicii de sănătate acordate în cazul bolilor
profesionale şi ale accidentelor de muncă până la internarea într-o unitate sanitară, muzee,
Pagina 26 din 95
cantine, baze sportive, cluburi, cămine de nefamilişti, precum şi pentru şcolile pe care le sub
patronaj.
Asieta impozitului pe profit include toate operaţiunile necesare determinării sumei de
pltă cu titlu de venit public, respectiv identificarea subiectului impunerii, determinarea
obiectului şi a bazei impozabile, a cotei legale de impunere, a înlesnirilor fiscale.
Trimestrial, în „declaraţia privind obligaţiile de plată la bugetul statului”, declaraţie
care, de altfel, se depune lunar la organul fiscal, se complectează impozitul pe profit datorat
cumulat la sfârşitul perioadei precedente şi impozitul pe profit datorat cumulat la sfârşitul
perioadei de reportare, urmând ca abia la sfârşitul anului să se depună „declaraţia privind
impozitul pe profit”, unde se prezintă detaliat modul de calcul a impozitului pe profit pe
întreg anul.
Profitul impozabil stabilit, precum şi impozitul pe profit se calculează şi se
evidenţiază lunar, cumulat de la începutul anului fiscal.
Anul fiscal coincide cu anul calendaristic. Când un contribuabil se înfiinţează, se
reorganizează prin divizare, comasare, fuziune sau se lichidează în cursul unui an fiscal,
perioada impozabilă este perioada din anul fiscal pentru care contribuabilul a existat.
Dacă un contribuabil are pierderea anuală, stabilită prin declaraţia de impozit pe
profit, ea se recuperează din profiturile impozabile obţinute în următorii 5 ani. Recuperarea
pierderilor se va efectua în ordinea înregistrării acestora, la fiecare termen de plată a
impozitului pe profit. Nu se recuperează pierderea fiscală înregistrată de persoana juridică, în
cazul în care are loc divizarea sau fuziunea. Contribuabilii care pe o perioadă de 3 ani
consecutivi au realizat numai pierderi intră automat în obiectivul de control al organului
fiscal pentru constatarea cauzelor care au dus la nerealizare de profit.
Plata impozitului pe profit se efectuează trimestrial, până la data de 25 inclusiv a
primei luni din trimestrul următor, cu excepţia BNR şi a societăţilor bancare care efectuează
plăţi lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se calculează
impozitul. BNR şi societăţile bancare au obligaţia să plătească în contul impozitului pe profit,
pentru luna decembrie a fiecărui an fiscal, o sumă egală cu impozitul datorat pe luna
noiembrie a aceluiaşi an, până la data de 25 ianuarie inclusiv a anului următor, urmând
ulterior să se regularizeze datele din bilanţ.
Contribuabilii au obligaţia să plătească în contul impozitului pe profit pentru
trimestrul IV, până la data de 25 ianuarie inclusiv a anului următor, o sumă egală cu
impozitul calculat şi evidenţiat pe lunile octombrie şi noiembrie, iar pentru luna decembrie
adaugă o sumă echivalentă cu impozitul calculat pentru luna noiembrie, urmând ca
Pagina 27 din 95
regularizarea să se efectueze ulterior până la termenul prevăzut pentru depunerea bilanţului

contabil.
Impozitul pe profit este încasat fie de organele fiscale din subordinea direcţiilor
generale ale finanţelor publice şi controlului de stat judeţene şi a municipiului Bucureşti, fie
de trezoreriile municipale sau orăşeneşti ale statului
Majorări de întârziere se datorează de către contribuabilii care nu-şi onorează
obligaţiile fiscale la termenele prevăzute de lege, pentru fiecare zi de întârziere, începând cu
data de 29 octombrie 2001, cota fiind de 0,1% pe zi la suma datorată.
Evoluţia cronologică a cotelor majorărilor de întârziere pentru neplata la termen a
obligaţiilor bugetare este:
în perioada 01 mai 1996 – 01 februarie 1997 a fost de 0,12%;
în perioada 01 februarie 1997 – 01 iunie 1997 a fost de 0,16%;
în perioada 01 iunie 1997 – 07 mai 1999 a fost de 0,25%;
în perioada 07 mai 1999 – 01 august 2000 a fost de 0,30%;
în perioada 01 august 2000 – 29 octombrie 2001 a fost de 0,15%.
Pentru prima dată legiuitorul prevede ca majorarea să fie plătită şi de organul fiscal,
pentru sumele plătite în plus ca impozit şi nerestituite în termen.
Pe lângă facilităţile fiscale care vizau reducerea cotei de impunere, contribuabilii mai
beneficiază şi de aşa numitul credit fiscal extern prin care sunt recunoscute impozitele pe
venit şi pe capital plătite în străinătate de societăţile româneşti care realizează venituri sau
deţin capitaluri impozabile în străinătate.
Contravenţii fiscale sunt:
Plata cu întârziere a impozitului cu excepţia majorărilor de întârziere, a penalităţilor şi
a amenzilor, se sancţionează cu o penalitate de întârziere de 0,5% pentru fiecare lună şi/sau
pentru fiecare fracţiune de lună de întârziere;
În cazul în care debitorul nu-şi achită obligaţiile de plată organul de executare îl
înştiinţează cu privire la suma de plată datorată. În termen de 15 zile acesta trebuie să-şi
achite obligaţiile restante sau să facă dovada achitării lor, în caz contrar va începe executarea
silită prin comunicarea unei somaţii;
Depunerile cu întârziere a declaraţiei se penalizează după cum urmează:
cu 10% din impozitul datorat ori stabilit din oficiu, după caz, dacă declaraţia este
depusă cu o întârziere de până la 30 de zile faţă de termenul legal stabilit;
depusă cu o întârziere de până la 60 de zile faţă de termenul legal stabilit;
Pagina 28 din 95
depusă cu o întârziere de peste 60 de zile faţă de termenul legal stabilit;
cu 500.000 lei, sumă ce va fi actualizată de guvern, în cazul nedepunerii declaraţiei de
către plătitorii care nu realizează profit impozabil.
Contestarea contravenţiilor şi aplicarea amenzilor fiscale se face de către organele
fiscale teritoriale ale Ministerului Finanţelor.
Căi administrative de atac sunt:
Contestaţia se depune sub sancţiunea decăderii, în termen de 15 zile de la
comunicarea actului atacat, la organul emitent al acestuia. Contestaţia se formulează în scris
şi este scutită de taxa de timbru. Ea se soluţionează prin decizie motivată în termen de 30 de
zile de la înregistrare. Decizia emisă este definitivă şi cuprinde obligatoriu şi calea de atac,
termenul în care aceasta poate fi exercitată şi instanţa competentă.
Deciziile DGFPCFS precum şi deciziile MFP pot fi atacate la instanţa judecătorească
competentă, în a cărei rază teritorială îşi are sediul contestatarul.
Hotărârea dată de instanţele judecătoreşti poate fi atacată cu recurs potrivit legii.
Dreptul organelor fiscale de a stabili diferenţe de impozite şi majorări de întârziere,
precum şi de a constata contravenţiile şi a aplica amenzi şi penalităţi se prescrie după cum
urmează:
- în termen de 5 ani de la data la care a expirat termenul de depunere a declaraţiei;
- în termen de 5 ani de la data ultimului termen legal de plată a impozitului, în cazul
în care legea nu prevede obligaţia depunerii declaraţiei;
- în termen de 5 ani de la data comunicării, către contribuabil, a impozitului stabilit de
organele fiscale.
Termenul de prescripţie pentru stabilirea impozitelor şi a diferenţelor de impozit este
de 10 ani, în cazul de evaziune fiscală.
Obiecţiunile, contestaţiile şi plângerile formulate la actele de control sau de impunere
ale organelor fiscale se soluţionează conform dispoziţiilor Legii 105/1997 pentru soluţionarea
obiecţiunilor, contestaţiilor şi a plângerilor asupra sumelor constatate şi aplicate prin actele de
control sau de impunere ale organelor Ministerului Finanţelor.
2.2. IMPOZITUL PE VENITURILE MICROÎNTERPRINDERILOR
Denumirea impozitului este de impozit pe veniturile (trimestriale) ale

microîntrepriderilor fiind proprie conţinutului său economic.
Pagina 29 din 95
Potrivit O.G. 24/2001 microîntreprinderile sunt fi supuse începând cu data de

01.09.2001 unui regim diferenţiat de impozitare a veniturilor. Subiectul impozitului este orice
persoană juridică care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţiile:
- este producătoare de bunuri materiale, prestează servicii sau /şi desfăşoară activitate
de comerţ;
- are până la 9 salariaţi;
- a realizat venituri reprezentând echivalentul în lei de până la 100.000 euro inclusiv;
- are capital integral privat.
Nu intră sub incidenţa prevederilor de mai sus societăţile bancare, societăţile de
asigurare şi reasigurare, societă5ile de investiţii, societăţile de intermediere a valorilor
mobiliare şi societăţile cu activitate exclusivă de comerţ exterior.
Certificarea îndeplinirii condiţiei privind numărul de salariaţi presupune eliberarea
unei adeverinţe de către Direcţiile de Muncă şi Solidaritate Socială judeţene sau a
municipiului Bucureşti.
Pentru încadrarea în condiţia privind nivelul veniturilor se au în vedere datele
financiar contabile din balanţa de verificare pentru luna decembrie a anului anterior sau alte
date financiare din contul de profit şi pierderi pentru microîntreprinderi.
În situaţia în care, în cursul anului fiscal, una din condiţii nu este îndeplinită, subiectul
are obligaţia de a păstra pentru anul fiscal respectiv regimul de impozitare pentru
microîntreprinderi, însă fără posibilitatea de a mai reveni în anul următor la acest mod de
impunere, chiar dacă ulterior va îndeplini din nou condiţiile anterior prezentate.
Suportatorul impozitului este subiectul, manifestându-se incidenţa directă a
impozitului.
Obiectul impunerii îl reprezintă materia supusă impunerii, respectiv veniturile
trimestriale obţinute din orice sursă, înscrise în contul de profit şi pierdere pentru
microîntreprinderi.
Sursa din care se plăteşte impozitul este venitul trimestrial.
Unitatea de impunere este unitatea monetară în care se exprimă veniturile trimestriale
realizate de microîntreprinderi, respectiv, leul.
Cota impozitului este o cotă de impunere procentual proporţională, de 1,5% aplicată
asupra sumei totale a veniturilor trimestriale obţinute din orice sursă.
IV = Vi(t) * 1,5%, unde: IV – impozitul pe veniturile microîntreprinderilor;

Vi(t) – venitul impozabil (trimestrial).
Pagina 30 din 95
În ceea ce priveşte asieta, impozitul calculat se înscrie în formularul MF cod

14.13.01.01. „Declaraţia privind obligaţiile de plată la bugetul de stat”, pe rândul ‚”Impozitul
pe veniturile microîntreprinderilor” (rd.19).
Termenul de plată este până în data de 25 inclusiv a primei luni din trimestrul
următor.
Facilităţile fiscale de care pot beneficia microîntreprinderile sunt:
În cazul în care se achiziţionează case de marca electronice fiscale, cota de impozit se
aplică asupra venitului trimestrial din care se scade valoarea casei de marcat;
Reducerea impozitului în proporţie de 20% în cazul în care creează noi locuri de
muncă, dacă se asigură creşterea numărului scriptic cu cel puţin 10% faţă de anul precedent.
Această facilitate se aplică doar cu respectarea cumulativă a următoarelor condiţii:
reducerea impozitului se aplică pe perioada în care forţa de muncă nou angajată
rămâne în unitate şi nu se fac alte disponibilizări;
forţa de muncă nou angajată este cel puţin 10% din forţa de muncă existentă;
personalul trebuie să fie angajat cu contract individual de muncă.
Microîntreprinderile care desfăşoară activitate producătoare de bunuri materiale şi/sau
prestează servicii şi care efectuează investiţii din profit, în active corporale şi necorporale
amortizabile, destinate activităţilor pentru care este autorizat, beneficiază de scăderea
acestora din impozitul datorat. Suma reducerii nu poate depăşii impozitul datorat pe întregul
an fiscal.
Obligaţiile subiectului se referă în principal la organizarea şi conducerea evidenţei
financiar contabile, plata la termen a impozitului pe venit şi întocmirea „Declaraţiei privind
obligaţiile de plată la bugetul de stat”.
Sancţiunile aplicate pentru neplata la termen a impozitului sunt de majorări de
întârziere.
2.3. IMPOZITUL PE VENIT
2.3.1. CONSIDERAŢII GENERALE DESPRE IMPOZITUL PE VENIT
Baza legală a impozitului pe venit o reprezintă O.G. nr.7/ 2001 privind impozitul pe
venit, în vigoare la data de 01.01.2002, aceasta abrogând prevederile O.G. nr.73/1999.
Pagina 31 din 95
Impozitul pe venitul anual global reprezintă suma datorată de către o persoană fizică
pentru veniturile realizate într-un an fiscal, determinată prin aplicarea cotelor de impunere
asupra venitului anual global impozabil stabilit în condiţiile legii.
Contribuabili (subiecţi) ai impozitului pe venit sunt:
persoana fizică română cu domiciliul în România, pentru veniturile obţinute atât din
România, cât şi din străinătate;
persoana fizică română fără domiciliu în România, pentru veniturile obţinute din
România prin intermediul unei baze fixe situate pe teritoriul României sau într-o perioadă ce
depăşeşte în total 183 de zile în orice perioadă de 12 luni, începând sau sfârşind în anul
calendaristic vizat;
persoana fizică străină, pentru veniturile obţinute din România prin intermediul unei
baze fixe situate pe teritoriul României sau într-o perioadă ce depăşeşte în total 183 de zile în
orice perioadă de 12 luni, începând sau sfârşind în anul calendaristic vizat.
Sunt, de asemenea, contribuabili, persoanele fizice române fără domiciliu în România,
precum şi persoanele fizice străine, care realizează venituri din România în alte condiţii decât
cele menţionate la primele două puncte şi potrivit convenţiilor de evitare a dublei impuneri.
Obiectul impunerii îl constituie următoarele categorii de venituri:
venituri care se globalizează la sfârşitul anului fiscal pentru determinarea impozitului
pe venitul anual global: - venituri din activităţi independente;
- venituri din salarii;
- venituri din cedarea folosinţei bunurilor;
- venituri obţinute în străinătate din: activităţi independente, salarii şi cedarea
folosinţei bunurilor;
venituri finale, care nu se globalizează la sfârşitul anului, determinând un impozit
nominal:
- venituri din dividende si dobânzi;
- venituri din pensii, pentru suma ce depăşeşte 5.000.000 lei pe luna (sem. I 2002);
- venituri din activităţi agricole, definite potrivit legii;
- alte venituri.
În categoriile de venituri supuse impozitului pe venit se includ atât veniturile în bani,
cât şi echivalentul în lei al veniturilor în natură.
Nu sunt considerate venituri impozabile şi nu se impozitează, următoarele:
- ajutoarele, indemnizaţiile şi alte forme de sprijin cu destinaţie specială, acordate din
bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, bugetele
Pagina 32 din 95
locale şi din alte fonduri publice, precum şi cele de aceeaşi natură primite de la terţe
persoane, cu excepţia indemnizaţiilor pentru incapacitate temporară de muncă, de maternitate
şi pentru concediul plătit pentru îngrijirea copilului în vârstă de până la 2 ani, care sunt
venituri de natură salarială;
- veniturile sub forma darurilor acordate copiilor minori ai angajaţilor cu ocazia zilei
de 1 iunie şi a sărbătorilor de sfârşit de an, precum şi angajatelor cu ocazia zilei de 8 martie,
în limita sumei de 1.000.000 lei pentru fiecare persoană şi eveniment;
- ajutoarele de înmormântare, ajutoarele pentru pierderi însemnate în gospodăriile
proprii ca urmare a calamităţilor naturale, precum şi în cazul unor boli grave sau incurabile
ale angajatului;
- sumele încasate din asigurări de orice fel reprezentând despăgubiri, sume asigurate,
precum şi excedentul rezultat din fructificarea rezervelor constituite din primele plătite de
asiguraţi;
- sumele primite drept despăgubiri pentru pagube suportate ca urmare a calamităţilor
naturale, precum şi pentru cazurile de invaliditate sau de deces, produse ca urmare a unor
acţiuni militare;
- pensiile I.O.V.R., sumele fixe de îngrijire pentru pensionarii care au fost încadraţi în
gradul I de invaliditate, precum şi pensiile, altele decât cele plătite din fonduri constituite prin
contribuţii obligatorii la un sistem de asigurări sociale şi cele finanţate de la bugetul de stat;
- contravaloarea cupoanelor ce reprezintă bonuri de valoare care se acordă cu titlu
gratuit persoanelor fizice conform dispoziţiilor legale în materie;
- contravaloarea :
echipamentelor tehnice primite de angajat (aparatură, dispozitive, unelte necesare în
procesul muncii);
echipamentului individual de protecţie (pentru protejarea faţă de factorii de risc);
echipamentului individual de lucru (pentru a proteja îmbrăcămintea şi încălţămintea)
alimentaţiei de protecţie primită în mod gratuit de persoanele fizice care lucrează în
locuri de muncă cu condiţii grele şi vătămătoare;
materialelor igienico-sanitare (pentru locuri de muncă care impun o igienă personală
deosebită);
medicamentelor primite de cadrele militare în activitate;
- sumele sau bunurile primite sub formă de sponsorizări sau mecenat;
- alocaţia individuală de hrană acordată sub forma tichetelor de masă, suportată
integral de angajator, şi hrana acordată potrivit dispoziţiilor legale;
Pagina 33 din 95
- veniturile obţinute ca urmare a transferului dreptului de proprietate asupra bunurilor

imobile şi mobile corporale din patrimoniul personal, exclusiv cele obţinute din transferul
dreptului de proprietate asupra valorilor mobiliare şi părţilor sociale;
- sumele primite pentru acoperirea cheltuielilor de mutare în interesul serviciului;
- sumele primite pentru acoperirea cheltuielilor de natura celor de transport, cazare
sau diurnei acordate pe perioada delegării şi detaşării în altă localitate sau în cadrul localităţii;
- indemnizaţiile de instalare ce se acordă o singură dată, la încadrarea într-o unitate
situată intr-o altă localitate decât cea de domiciliu, în primul an de activitate după absolvirea
studiilor;
- drepturile în bani şi în natură primite de militarii în termen, militarii cu termen
redus, studenţii şi elevii militari ai instituţiilor de învăţământ militare şi civile;
- bursele primite de persoanele care urmează orice formă de şcolarizare sau
perfecţionare profesională în cadru instituţionalizat;
- sumele sau bunurile primite cu titlu de moştenire şi donaţie;
Sunt venituri scutite de impozit pe venit, următoarele:
- veniturile membrilor misiunilor diplomatice, ai posturilor consulare şi cele ale
corespondenţilor de presă străini cu condiţia reciprocităţii, precum şi veniturile nete în valută
acordate personalului trimis în misiune permanentă în străinătate;
- veniturile oficialilor organismelor internaţionale realizate în cadrul acestor
organisme ca urmare a activităţii desfăşurate în România;
- veniturile persoanelor fizice străine care desfăşoară în România activităţi de
consultanţă în cadrul unor acorduri de finanţare gratuită încheiate de Guvernul României cu
alte guverne sau organizaţii internaţionale guvernamentale ori neguvernamentale;
- premiile şi orice alte avantaje în bani şi /sau în natură, obţinute de elevi şi studenţi la
concursuri interne şi internaţionale;
- premiile obţinute de sportivii medaliaţi la campionatele mondiale, europene şi la
jocurile olimpice;
- sumele reprezentând plăţile compensatorii, calculate pe baza salariilor medii nete pe
unitate, primite de persoanele ale căror contracte individuale de muncă au fost desfăcute ca
urmare a concedierilor colective şi acordate cadrelor militare trecute în rezervă;
- sumele reprezentând diferenţe de dobândă subvenţionată la creditele acordate,
subvenţiile primite pentru achiziţionarea de bunuri, precum şi uniformele obligatorii şi
drepturile de echipament, potrivit legislaţiei în vigoare;
- veniturile reprezentând avantajele în bani şi /sau în natură acordate:
Pagina 34 din 95
- persoanelor cu handicap;
- veteranilor de război;
- invalizilor şi văduvelor de război;
- accidentaţilor de război în afara serviciului ordonat;
- persoanelor persecutate politic începând cu 6 martie 1945;
- persoanelor deportate în străinătate;
- persoanelor constituite în prizonieri;
- urmaşilor eroilor-martiri, răniţilor, luptătorilor pentru victoria Revoluţiei din
decembrie 1989;
- dobânzile aferente titlurilor de stat;
- dobânzile aferente depozitelor la vedere;
- dobânzile aferente obligaţiunilor Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe;
- premii şi prime în bani şi /sau în natură obţinute din jocuri de noroc, sub valoarea
sumei neimpozabile pentru fiecare câştig realizat, de la acelaşi organizator sau plătitor, într-o
singură zi.
- veniturile din salarii ca urmare a activităţii de creare de programe pentru calculator.
Perioada impozabilă este anul fiscal care corespunde anului calendaristic (12 luni).
Venitul impozabil realizat pe o fracţiune de an se consideră venit anual impozabil.
Cotele de impunere sunt stabilite în baremele lunare şi anuale ale impozitului pe venit,
prin ordin al Ministerului Finanţelor Publice. Impunerea venitului global net se realizează
progresiv pe tranşe.
Impozitul anual se calculează, prin aplicarea asupra venitului anual global impozabil,
a baremului anual de impunere (Tabelul nr.1.1).
Tabelul nr.1.1
Baremul anual pentru calculul impozitului pe venitul anual global în 2002
Venitul anual impozabil Impozitul anual
(lei) (lei)
pana la 21.600.000 18%
21.600.001- 55.200.000 3.888.000 + 23% pentru ceea ce depăşeşte suma de 21.600.000 lei
55.200.001- 87.600.000 11.616.000 + 28% pentru ceea ce depăşeşte suma de 55.200.000
lei
87.600.001- 20.688.000 + 34% pentru ceea ce depăşeşte suma de 87.600.000
122.400.000 lei
Pagina 35 din 95
peste 122.400.000 32.520.000 + 40% pentru ceea ce depăşeşte suma de 122.400.000

lei
Sursa: Ordinul 1/2002 privind stabilirea baremului lunar pentru impunerea veniturilor
din
salarii si pensii, a actualizării sumelor fixe, precum si a baremului anual pentru
calculul
plaţilor anticipate cu titlu de impozit pentru anul fiscal 2002
Impozitul lunar se calculează, prin aplicarea asupra veniturile din salarii şi pensii , a
baremului lunar de impunere (Tabelul nr.1.2).
Tabel nr.1.2
Baremul lunar pentru impunerea veniturilor din salarii şi pensii (01.01.2002)
Venit lunar impozabil Impozitul lunar
(lei) *) (lei)
pana la 1.800.000 18%
1.800.001 - 4.600.000 324.000 + 23% pentru ceea ce depăşeşte suma de 1.800.000 lei
4.600.001 - 7.300.000 968.000 + 28% pentru ceea ce depăşeşte suma de 4.600.000 lei
7.300.001 - 10.200.000 1.724.000 + 34% pentru ceea ce depăşeşte suma de 7.300.000 lei
peste 10.200.000 2.710.000 + 40% pentru ceea ce depăşeşte suma de 10.200.000 lei
*) sumele sunt calculate prin rotunjirea la mie lei, în sensul că fracţiunile sub 500 lei
inclusiv se neglijează, iar ceea ce depăşeşte 500 lei se majorează la 1000 lei
Sursa: Ordinul 1/2002 privind stabilirea baremului lunar pentru impunerea veniturilor
din
salarii si pensii, a actualizării sumelor fixe, precum si a baremului anual pentru
calculul
plaţilor anticipate cu titlu de impozit pentru anul fiscal 2002
2.3.2. DETERMINAREA VENITURILOR
Reguli comune pentru categoriile de venituri

Venitului net se determină ca diferenţă între venitul brut si cheltuielile aferente
deductibile.
Vn = Vb – Chded unde: Vn – venitul net;
Pagina 36 din 95
Vb – venitul brut;
Chded – cheltuieli deductibile.
Pentru cheltuieli se aplică următoarele reguli:

- cheltuielile aferente venitului sunt acele cheltuieli efectuate în cadrul activităţilor
desfăşurate în scopul realizării acestuia, justificate prin documente;
- cheltuielile deductibile sunt cele aferente realizării venitului, în limitele prevăzute de
legislaţie;
- cheltuielile corespunzătoare veniturilor ale căror surse se află atât în ţară cât şi în
străinătate, care sunt neimpozabile sau sunt scutite de impozit pe venit, nu sunt cheltuieli
deductibile;
- impozitul pe venit datorat nu este cheltuială deductibilă;
Contribuabilii persoane fizice române cu domiciliul în România au dreptul la
deducerea din venitul anual global a unor sume sub formă de deducere personală de bază şi
deduceri personale suplimentare, acordate pentru fiecare lună a perioadei impozabile.
Deducerea personală de bază începând cu data de 01.01.2002 este fixata la suma de
1.600.000 lei pe lună.
Deducerea personală suplimentară pentru soţia / soţul, copiii sau alţi membrii de
familie, aflaţi în întreţinere, este de 0,5 înmulţit cu deducerea personală de bază.
Contribuabilii mai beneficiază de deduceri personale suplimentare în funcţie de
situaţia proprie sau a persoanelor aflate în întreţinere, în afara sumelor celor de mai sus, după
cum urmează:
a) 1,0 înmulţit cu deducerea personală de bază pentru invalizii de gradul I şi
persoanele cu handicap grav;
b) 0,5 înmulţit cu deducerea personală de bază pentru invalizii de gradul II şi
persoanele cu handicap accentuat.
Determinarea coeficienţilor de deduceri personale suplimentare pentru fiecare
contribuabil se efectuează astfel:
- de către angajatorii cu sediul sau domiciliul în România pentru veniturile din salarii
realizate pe teritoriul României, la funcţia de bază;
- de către organul fiscal pentru contribuabilii care realizează venituri din salarii, altele
decât la funcţia de bază, precum şi pentru contribuabilii care realizează venituri din activităţi
independente şi din cedarea folosinţei bunurilor.
Pagina 37 din 95
Deducerea personală de bază se adună cu deducerea personală suplimentară. Suma

deducerilor personale admisă pentru calculul impozitului nu poate fi mai mare de 3 ori
deducerea personală de bază şi se acordă în limita venitului realizat.
DP = DPB + DPS
DP < 3 * DPB
DP ≤ Vn
unde: DP – deducerea personală;

DPB– deducerea personală de bază;
DPS– deducerea personală suplimentară;
Vn – venitul net.
Nu sunt considerate persoane aflate în întreţinere:

- persoane ale căror venituri (impozabile, neimpozabile, scutite) depăşesc sumele
reprezentând deduceri personale;
- persoanele fizice care deţin terenuri agricole şi silvice în suprafaţă de peste 10.000
m2 în zonele colinare şi de şes şi de peste 20.000 m2 în zonele montane;
- persoanele fizice care obţin venituri din cultivarea şi din valorificarea florilor, a
legumelor şi a zarzavaturilor în sere, în solarii amenajate în acest scop şi în sistem irigat, a
arbuştilor şi plantelor decorative, a ciupercilor şi din exploatarea pepinierelor viticole şi
pomicole, indiferent de suprafaţă.
Sunt consideraţi alţi membri de familie, rudele contribuabilului sau ale soţului /soţiei
acestuia până la gradul al doilea inclusiv.
Reguli speciale de determinare a veniturilor

Venituri din activităţi independente
Veniturile din activităţi independente cuprind:
- veniturile comerciale, realizate din: fapte de comerţ, prestări de servicii, practicarea
unei meserii;
- venituri din profesii liberale, sunt veniturile obţinute din exercitarea profesilor:
medicale, de notar, de avocat, de expert contabil, de contabil autorizat, de consultant de
plasament în valori mobiliare, de arhitect sau alte profesii asemănătoare.
Pagina 38 din 95
Veniturile din valorificarea sub orice formă a drepturilor de proprietate intelectuală

sunt venituri provenite din:
- valorificarea drepturilor industriale: brevete de invenţie, desene şi modele, mostre,
mărci de fabrică şi de comerţ, procedee tehnice, know-how;
- valorificarea drepturilor de autor, inclusiv a drepturilor conexe dreptului de autor.
Venitul net din activităţi independente se determină în sistem real, pe baza datelor din
contabilitatea în partidă simplă şi se determină ca diferenţă între venitul brut şi cheltuielile
aferente deductibile.
Venitul brut cuprinde sumele încasate şi echivalentul în lei al veniturilor în natură,
inclusiv contravaloarea bunurilor din patrimoniul afacerii, rămase după încetarea definitivă a
activităţii. Nu sunt considerate venituri brute sumele primite sub formă de credite.
Nu sunt cheltuieli deductibile:
- amenzile, majorările de întârziere şi penalităţile, altele decât cele de natură
contractuală;
- donaţiile de orice fel;
- cheltuielile de sponsorizare sau mecenat, care depăşesc limitele prevăzute de lege;
- cheltuielile pentru protocol, care depăşesc limita de 0,25% aplicată asupra bazei;
- ratele aferente creditelor angajate;
- dobânzile aferente creditelor angajate pentru achiziţionarea de mijloace fixe, în cazul
în care dobânda este cuprinsă în valoarea de intrare a mijloace fixe;
- cheltuielile de achiziţionare sau de fabricare a bunurilor şi a drepturilor amortizabile
din Registrul-inventar;
- cheltuielile privind bunurile constatate lipsă din gestiune sau degradate şi
neimputabile;
- sumele sau valoarea bunurilor confiscate ca urmare a încălcării legii;
- impozitul pe venit suportat de plătitorul venitului în contul beneficiarilor de venit;
- sumele primite pentru acoperirea cheltuielilor de natura indemnizaţiei zilnice de
delegare sau de detaşare şi diurnă care depăşesc limitele stabilite;
- cheltuielile cu dobânzile aferente împrumuturilor care depăşesc nivelul taxei oficiale
a scontului stabilit de BNR;
Baza de calcul la care se aplică limitele de cheltuieli de sponsorizare şi de protocol se
determina prin deducerea din venitul brut a cheltuielilor aferente deductibile, exclusiv a celor
pentru care se face calculul plafonului.
Pagina 39 din 95
Contribuabilii care realizează venituri din activităţi independente ce îşi desfăşoară

activitatea individual, venitul net se determină pe bază de norme de venit. Ministerul
Finanţelor Publice stabileşte nomenclatorul activităţilor independente pentru care venitul net
se determină pe bază de norme de venit.
Organul fiscal competent va comunica contribuabilului până la data de 15 aprilie a
anului fiscal suma reprezentând venitul net şi nivelul plăţilor anticipate în contul impozitului
anual. Norma de venit, comunicată contribuabilului, reprezintă venit net şi intră în
componenţa venitului anual global impozabil.
Venitul brut din drepturi de proprietate intelectuală reprezintă totalitatea încasărilor în
bani şi/sau în natură realizate din drepturi de proprietate intelectuală. Venitul net se determină
prin deducerea din venitul brut a unei cote de cheltuieli de 25%, aplicată la venitul brut,
precum şi a contribuţiilor obligatorii.
Venitul net din drepturi de autor aferente operelor de artă monumentală se determină
prin deducerea din venitul brut a unei cote de cheltuieli de 40%, aplicată la venitul brut,
precum şi a contribuţiilor obligatorii.
Beneficiarii de venit datorează în cursul anului un impozit reţinut la sursă,
reprezentând plăţi anticipate, stabilit în situaţiile şi în cuantumurile următoare:
- 15% din venitul brut încasat, în cazul veniturilor din drepturi de proprietate
intelectuală;
- 10% din venitul brut încasat, ca urmare a valorificării de bunuri în regim de
consignaţie, cu excepţia celor din patrimoniul personal al contribuabilului, pentru alţi
contribuabili decât cei autorizaţi să desfăşoare activităţi independente şi care au obligaţia să
efectueze plăţi anticipate trimestriale în contul impozitului pe venitul anual;
- 10% aplicat la venitul brut încasat, ca urmare a unor activităţi desfăşurate în baza
unui contract de agent, comision sau mandat comercial.
Contribuabilii care obţin venituri din activităţi independente, impuşi pe baza de norme
de venit, precum şi cei care obţin venituri din drepturi de proprietate intelectuală au dreptul să
opteze pentru determinarea venitului net în sistem real. Opţiunea se face pe bază de cerere
adresată organului fiscal competent înainte de începerea anului fiscal, astfel încât
contribuabilul să-şi îndeplinească obligaţiile contabile aplicabile sistemului real începând cu
1 ianuarie a acestui an.
Plătitorii veniturilor de mai sus au obligaţia să calculeze, să rentă şi să vireze
impozitul la bugetul de stat până la data de 10 inclusiv a lunii următoare celei în care se face
plata venitului.
Pagina 40 din 95
B) Venituri din salarii

Veniturile din salarii sunt toate veniturile în bani şi /sau în natură, obţinute de o
persoană fizică ce desfăşoară o activitate în baza unui contract individual de muncă,
indiferent de perioada la care se referă, de denumirea veniturilor sau de forma sub care ele se
acordă, inclusiv indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă, de maternitate şi
pentru concediul de îngrijire a copilului în vârstă de până la 2 ani.
Sunt asimilate veniturilor din salarii in vederea impunerii următoarele:
a) indemnizaţiile din activităţi desfăşurate ca urmare a unei funcţii de demnitate
publică;
b) drepturile cadrelor militare: solda lunară, indemnizaţiile, sporurile, primele şi
premiile;
c) drepturile cuvenite administratorilor la societăţi comerciale la care statul sau o
autoritate a administraţiei publice locale este acţionar majoritar, precum şi la regiile
autonome:
- indemnizaţia lunară brută;
- suma, din profitul net, cuvenită;
d) sumele primite de membrii fondatori ai societăţilor comerciale constituite prin
subscripţie publică;
e) veniturile realizate din încadrarea în muncă cu convenţie civilă de prestări de
servicii;
f) sumele primite de reprezentanţii în AGA, în CA şi în comisia de cenzori;
g) sumele primite de reprezentanţii în organisme tripartite, conform legii;
h) indemnizaţia lunară a asociatului unic, la nivelul valorii din declaraţia de asigurări
sociale;
Venitul brut din salarii reprezintă suma veniturilor realizate de salariat pe fiecare loc
de realizare a venitului. Venitul net din salarii se determină prin deducerea din venitul brut a
următoarelor cheltuieli, după caz:
a) contribuţiile obligatorii datorate pentru protecţia socială a şomerilor (1%), pentru
asigurările sociale de sănătate (7%), contribuţia individuală de asigurări sociale (11,67%),
precum şi alte contribuţii obligatorii stabilite prin lege;
b) o cota de 15% din deducerea personală de bază, acordată cu titlu de cheltuieli
profesionale, o dată cu deducerea personală de bază la acelaşi loc de muncă.
Pagina 41 din 95
Vn = Vb – Co – Chp unde: Co – contribuţii obligatorii;

Chp – cheltuieli profesionale.
Venitul net impozabil se determină ca diferenţă între venitul net şi deducerile

personale.
Vni = Vn – DP
Impozitul lunar se determină astfel:

a) la locul unde se află funcţia de bază, prin aplicarea baremului lunar asupra bazei de
calcul determinate ca diferenţă între venitul net din salarii aferent unei luni şi deducerile
personale acordate pentru luna respectivă;
b) pentru veniturile obţinute în celelalte cazuri, prin aplicarea baremului lunar asupra
bazei de calcul determinate ca diferenţa între venitul brut şi contribuţia la asigurările sociale
de sănătate (7%), pe fiecare loc de realizare a acestuia.
În cazul veniturilor încasate în avans în cursul anului pentru plata indemnizaţiilor de
concediu de odihnă, acestea se cuprind în baza de calcul a lunilor la care se referă.
Beneficiarii de venituri din salarii datorează un impozit lunar reprezentând plăţi
anticipate, care se calculează şi se reţine la sursă de către plătitorii de venituri.
Plătitorii de salarii şi de venituri asimilate salariilor au obligaţia de a calcula şi de a
reţine impozitul aferent veniturilor fiecărei luni, la data efectuării plăţii acestor venituri,
precum şi de a-l vira la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare.
Angajatorii au obligaţia să stabilească diferenţa dintre impozitul calculat la nivelul
anului şi cel calculat şi reţinut lunar anticipat în cursul anului fiscal, până la 28.02 a anului
fiscal următor, precum şi să efectueze regularizarea acestor diferenţe în termen de 90 de zile,
pentru persoanele fizice care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
- au fost angajaţii permanenţi ai plătitorului în cursul anului, cu funcţie de bază;
- nu au alte surse de venit care se cuprind în venitul anual global impozabil.
C) Venituri din cedarea folosinţei bunurilor

Veniturile din cedarea folosinţei bunurilor sunt veniturile, în bani şi/sau în natură,
provenind din cedarea folosinţei bunurilor mobile şi imobile, obţinute de către:
- proprietar;
- uzufructuar;
Pagina 42 din 95
- alt deţinător legal.

Aceste veniturile se stabilesc pe baza contractului încheiat între părţi, în formă scrisă,
şi înregistrat la organul fiscal competent în termen de 15 zile de la data încheierii acestuia.
Venitul brut reprezintă totalitatea sumelor în bani şi/sau echivalentul în lei al
veniturilor în natură, realizate de proprietar, uzufructuar sau alt deţinător legal. El se
majorează cu valoarea cheltuielilor ce cad, în sarcina proprietarului, uzufructuarului sau a
altui deţinător legal, dacă sunt efectuate de cealaltă parte contractantă. Venitul brut anual din
cedarea folosinţei bunurilor se stabileşte pe baza chiriei sau a arendei înscrisă în contract
pentru fiecare an fiscal, indiferent de momentul plăţii chiriei sau a arendei.
Venitul net din cedarea folosinţei bunurilor se determină prin deducerea din venitul
brut a unei cote de cheltuieli deductibile.
Vn = Vb – cotă(%) * Vb
Cotele de cheltuieli reprezentând cheltuieli deductibile aferente venitului, sunt

următoarele:
- 50%, aplicată la venitul brut, în cazul construcţiilor;
- 30%, aplicată la venitul brut, în celelalte cazuri.
D) Venituri obţinute în străinătate din activităţi independente, salarii şi cedarea

folosinţei bunurilor
Venitul este considerat din România, dacă locul de provenienţă a veniturilor persoanei
fizice, al exercitării activităţii sau locul de unde aceasta obţine venit se află pe teritoriul
României, indiferent dacă este plătit în România sau din /în străinătate. Celelalte venituri sunt
din străinătate.
Contribuabilii, persoane fizice române, care pentru acelaşi venit în decursul aceleiaşi
perioade impozabile sunt supuşi impozitului pe venit atât pe teritoriul României, cât şi în
străinătate, au dreptul la deducerea din impozitul pe venit datorat în România a impozitului
plătit în străinătate, în limitele prevăzute de lege, denumit credit fiscal extern.
venit din sursa din strainatat e

credit fiscal extern = * impozit pe venit anual global
venit mondial
Creditul fiscal extern se acordă dacă sunt îndeplinite, cumulativ, următoarele condiţii:
Pagina 43 din 95
- impozitul aferent venitului realizat în străinătate a fost plătit direct sau prin reţinere
la sursă, lucru dovedit cu documente care atestă plata;
- impozitul datorat şi plătit în străinătate este de aceeaşi natură cu impozitul pe venit
datorat în România.
Creditul fiscal extern se acordă la nivelul impozitului plătit în străinătate, aferent
venitului din sursa din străinătate, dar nu poate fi mai mare decât partea de impozit pe venit
datorat în România, aferentă venitului din străinătate. Calculul creditului fiscal extern se face
separat pentru veniturile realizate pe fiecare ţară. În cazul veniturilor a căror impunere în
România este finală, creditul fiscal extern se acordă pentru fiecare venit similar din România.
Prin venit mondial se înţelege suma veniturilor din România şi din străinătate din
categoriile de venituri din activităţi independente, salarii şi cedarea folosinţei bunurilor,
realizate de o persoană fizică română cu domiciliul în România.
In vederea calculului creditului fiscal extern sumele în valută se transformă la cursul
de schimb mediu anual al pieţei valutare comunicat de BNR din anul de realizare a venitului.
Pentru aplicarea prevederilor convenţiilor de evitare a dublei impuneri beneficiarul
venitului va prezenta organelor fiscale din România certificatul de rezidenţă fiscală, în
original, eliberat de organul fiscal din ţara de rezidenţă, prin care să se ateste că este rezident
al statului respectiv şi că îi sunt aplicabile prevederile convenţiei de evitare a dublei impuneri.
Dacă persoana fizică aparţine unui stat cu care România nu are încheiată o convenţie de
evitare a dublei impuneri, creditul fiscal extern se aplică pentru veniturile impozabile, altele
decât cele supuse impunerii veniturilor realizate din România de persoane fizice şi persoane
juridice nerezidente.
În situaţia în care cotele de impozitare din legislaţia internă sunt mai favorabile decât
cele din convenţiile de evitare a dublei impuneri, se aplică cotele de impozitare mai
favorabile.
E) Venituri din dividende şi dobânzi

Dividendul este orice distribuire făcută de o persoană juridică, în bani şi /sau în
natură, în favoarea acţionarilor sau asociaţilor, din profitul stabilit pe baza bilanţului contabil
anual şi a contului de profit şi pierderi. În această categorie de venit, în vederea impunerii, se
cuprind şi sumele primite ca urmare a deţinerii de titluri de participare la fondurile închise de
investiţii.
Veniturile sub formă de dobânzi sunt venituri obţinute din titluri de creanţe de orice
natură şi orice fel de sume cuvenite pentru folosirea banilor împrumutaţi, precum şi din titluri
Pagina 44 din 95
de participare la fonduri deschise de investiţii pentru care preţul de răscumpărare este mai
mare decât preţul de cumpărare.
Sunt scutite de impozit:
- dobânzile aferente titlurilor de stat;
- depozitelor la vedere;
- obligaţiunile municipale, ale ANL şi ale altor entităţi emiţătoare de obligaţiuni care
vizează construcţia de locuinţe.
Cota de impunere pentru veniturile obţinute din dividendele distribuite este de 5% din
suma acestora, iar pentru veniturile din dobânzi este de 1% din suma acestora.
Obligaţia calculării, reţinerii şi virării impozitului pentru veniturile sub formă de
dividende revine persoanelor juridice o dată cu plata dividendelor către acţionari sau asociaţi.
În cazul dividendelor distribuite, dar care nu au fost plătite acţionarilor sau asociaţilor până la
sfârşitul anului în care s-a aprobat bilanţul contabil, termenul de plată a impozitului pe
dividende este până la data de 31 decembrie a anului respectiv.
Pentru veniturile sub formă de dobânzi impozitul se calculează şi se reţine de către
plătitorii de astfel de venituri în momentul calculului acestora şi se virează de către aceştia,
lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care se face calculul dobânzii.
Impozitul reţinut din veniturile din dobânzi şi dividende este un impozit final.
F) Venituri din pensii

Este impozabilă totalitatea veniturilor nete, încasate cu titlu de pensie de către
contribuabili, plătite atât din fonduri constituite prin contribuţii obligatorii la un sistem de
asigurare socială, cât şi cele primite cu titlu de pensie finanţată de la bugetul de stat, pentru
partea care depăşeşte suma de 5.000.000 lei pe luna.
Venitul brut din pensie reprezintă sumele plătite cu titlu de pensii de asigurări sociale
de stat şi, după caz, pensii plătite din bugetul de stat, pensii suplimentare inclusiv majorarea
acordata pentru asigurări sociale de sănătate.
Venitul net din pensie este diferenţa dintre venitul brut din pensie şi contribuţia pentru
asigurările sociale de sănătate.
Venitul impozabil lunar din pensii se determină prin deducerea din suma veniturilor
nete din pensii, a unei sume fixe neimpozabile lunare de 5.000.000 lei. Dacă sumă
neimpozabilă este mai mare decât venitul net, atunci nu există venit impozabil şi deci nu se
datorează impozit
Pagina 45 din 95
Impozitul pe veniturile din pensii se calculează lunar de unităţile plătitoare a acestor

venituri, prin aplicarea baremului lunar asupra venitului impozabil lunar din pensii.
Impozitul calculat se reţine la data efectuării plăţii pensiei şi se virează la bugetul de
stat la unitatea fiscală pe raza căreia îşi au sediul plătitorii de venituri din pensii, până la data
de 25 a lunii următoare celei pentru care se face plata pensiilor, impozitul fiind final.
G) Venituri din activităţi agricole

Persoanele fizice care obţin venituri din cultivarea şi valorificarea florilor, legumelor
şi zarzavaturilor, în sere şi în solarii, precum şi a arbuştilor, plantelor decorative şi
ciupercilor, din exploatarea pepinierelor viticole şi pomicole şi altele asemenea datorează un
impozit în cota de 15% asupra venitului net, impozitul fiind final.
Venitul net se determină pe bază de norme de venit. Normele de venit se aprobă de
către direcţiile generale ale finanţelor publice teritoriale ale Ministerului Finanţelor Publice,
cu avizul direcţiilor teritoriale de specialitate ale Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi
Pădurilor, până cel târziu la data de 31 mai a anului fiscal.
Declaraţia de impunere se depune la organul fiscal pe raza căruia se află terenul, până
la data de 30 iunie a anului fiscal, iar impozitul se plăteşte la organul fiscal de domiciliu al
contribuabilului, în proporţiile şi la termenele următoare:
- 50% până la 1 septembrie inclusiv;
- 50% până la 15 noiembrie inclusiv.
Alte venituri
În această categorie se cuprind:
a) venituri obţinute din jocuri de noroc: de tip cazino, de tip bingo şi keno în săli de
joc, de tip loterii şi pronosticuri (pariuri) sportive, precum şi din alte jocuri cu câştiguri de
orice fel;
b) venituri sub formă de premii de orice fel, prime în bani şi /sau în natură, cum sunt:
premiile pentru sportivi, premiile pentru antrenori şi alţi tehnicieni, primele de lot, premiile
acordate oamenilor de cultură, ştiinţa şi artă la festivaluri sau la alte concursuri internaţionale,
precum şi orice alte câştiguri de aceeaşi natură;
c) venituri din transferul dreptului de proprietate asupra valorilor mobiliare şi părţilor
sociale;
d) diverse venituri.
e) veniturile realizate cu caracter întâmplător.
Pagina 46 din 95
Veniturile obţinute din jocuri de noroc şi din premii, în bani şi/sau în natură se impun
prin reţinere la sursă cu o cota de 10% aplicată asupra diferenţei dintre venitul brut şi suma
reprezentând venitul scutit (care se adaptează la inflaţie).
Veniturile din transferul dreptului de proprietate asupra valorilor mobiliare sunt
câştigurile de capital obţinute ca urmare a operaţiunilor de vânzare-cumpărare de valori
mobiliare. Câştigul de capital reprezintă diferenţa pozitivă dintre preţul de vânzare şi preţul
de cumpărare pe tipuri de valori mobiliare, diminuată, după caz, cu comisioanele datorate
intermediarilor.
În cazul transferului dreptului de proprietate asupra părţilor sociale, venitul supus
impunerii este câştigul obţinut ca urmare a vânzării parţilor sociale. Câştigul din vânzarea
părţilor sociale se determină ca diferenţă între valoarea de vânzare şi valoarea nominală.
Impozitul se calculează prin aplicarea unei cote de 1% asupra câştigului de capital din
vânzarea valorilor mobiliare, precum şi asupra câştigului din vânzarea părţilor sociale.
Veniturile care nu se regăsesc în mod expres menţionate, precum şi cele care sunt
realizate cu caracter întâmplător se supun impunerii cu o cota de 10% aplicata asupra
veniturilor brute.
Impozitul se calculează şi se reţine la sursă de către plătitorii de venituri şi se virează
la bugetul de stat până la data de 25 a lunii următoare realizării venitului. Ministerul
Finanţelor Publice în funcţie de natura venitului poate stabili alte termene de plată.
2.3.3. REGULI PRIVIND ASOCIAŢIILE FĂRĂ PERSONALITATE JURIDICĂ
Asociaţiile fără personalitate juridică se constituite în baza unui contract de asociere

în formă scrisă, care să conţină prevederi obligatorii:
- părţile contractante;
- obiectul de activitate şi sediul asociaţiei;
- contribuţia asociaţilor în bunuri şi drepturi;
- cota procentuală de participare a fiecărui asociat la venituri sau pierderi;
- desemnarea asociatului care să răspundă pentru îndeplinirea obligaţiilor asociaţiei
faţă de autorităţile publice;
Contractul de asociere se înregistrează la organul fiscal în termen de 15 zile de la data
încheierii acestuia. Organul fiscal are dreptul să refuze înregistrarea contractelor în cazul în
care acestea nu cuprind date solicitate.
Pagina 47 din 95
Asociaţiile au obligaţia să depună la organul fiscal declaraţii anuale de venit până la

data de 15 martie a anului următor, care vor cuprinde venitul net /pierderea realizată, precum
şi distribuţia venitului net /pierderii pe fiecare asociat.
Venitul /pierderea anuală, realizate în cadrul asociaţiei, se distribuie asociaţilor
proporţional cu cota procentuală de participare, conform contractului de asociere.
Venitul net se consideră distribuit şi:
- dacă acesta rămâne la asociaţie;
- dacă este pus la dispoziţia asociaţilor.
Dacă se modifică cotele de participare în cursul anului, pentru distribuirea venitului
net anual se va proceda astfel:
a) se determină un venit net /pierdere intermediar la sfârşitul lunii în care s-au
modificat cotele pe baza venitului brut şi a cheltuielilor din evidenţele contabile;
b) venitul net /pierderea intermediar se alocă fiecărui asociat, în funcţie de cotele de
participare, până la data modificării acestora;
c) la sfârşitul anului, din venitul net /pierderea anuală se deduce venitul net /pierderea
intermediară, iar diferenţa se alocă asociaţilor în funcţie de cotele de participare ulterioare
modificării acestora;
d) venitul net /pierderea anuală distribuită fiecărui asociat se determină prin
însumarea veniturilor nete /pierderilor intermediare determinate la punctele b) si c).
Regulile privind asociaţiile fără personalitate juridică se aplică la:
- asociaţiile familiare;
- cabinetele medicale grupate;
- cabinete medicale asociate;
- societăţi civile medicale;
- cabinete asociate de avocaţi;
- societăţi civile profesionale de avocaţi;
- notari publici asociaţi;
- asociaţiuni în participaţiuni constituite în baza Codului Comercial;
- orice asociere fără personalitate juridică constituită în baza Codului Civil.
Aceste reguli nu se aplică la:
- fondurile de investiţii constituite ca asociaţii fără personalitate juridică;
- asociaţiilor constituite printr-o persoană fizică şi o persoană juridică.
Pagina 48 din 95
2.3.4. PROCEDURA DE GLOBALIZARE A VENITURILOR, DE DETERMINARE

ŞI DE PLATĂ A IMPOZITULUI PE VENIT ŞI SANCŢIUNI
Venitul anual global impozabil este format din suma veniturilor nete a categoriilor de
venituri care se supun globalizării (venituri din activităţi independente, venituri din salarii,
venituri din cedarea folosinţei bunurilor) şi a veniturilor de aceeaşi natură, obţinute de
persoanele fizice române din străinătate, din care se scad pierderile fiscale reportate şi
deducerile personale.
Vagi = Vag – PF – DP unde: Vagi – venitul anual global impozabil;

Vag – venitul anual global;
PF – pierderi fiscale;
DP – deduceri personale.
Pierderea fiscală anuală înregistrată din activităţi independente se poate compensa cu
rezultatele pozitive ale celorlalte categorii de venituri cuprinse în venitul anual, altele decât
cele din salarii şi asimilate salariilor, obţinute în cursul aceluiaşi an fiscal. Pierderea care
rămâne necompensată în cursul aceluiaşi an fiscal devine pierdere reportată.
Pierderile provenind din străinătate ale persoanelor fizice romane se compensează cu
veniturile de aceeaşi natură, din străinătate, pe fiecare ţară, înregistrate în cursul aceluiaşi an
fiscal, sau se reportează pe următorii 5 ani asupra veniturilor realizate din ţara respectivă.
Regulile de reportare a pierderilor sunt următoarele:
- reportul se efectuează cronologic, în funcţie de vechimea pierderii, în următorii 5 ani
consecutivi;
- dreptul la report este personal si netransmisibil;
- pierderea reportată, necompensată după expirarea perioadei de 5 ani, reprezintă
pierdere definitivă a contribuabilului;
- compensarea pierderii reportate se efectuează numai din veniturile din activităţi
independente şi din veniturile obţinute din cedarea folosinţei bunurilor.
Determinarea impozitului pe venitul anual global este calculat de organul fiscal
competent pe baza declaraţiei de venit global, prin aplicarea cotelor de impunere asupra
venitului anual global impozabil.
Organul fiscal stabileşte impozitul anual datorat pentru anul precedent şi emite o
decizie de impunere în intervalul stabilit anual prin ordin al ministrului finanţelor publice. În
această decizie organul fiscal stabileşte şi diferenţele de impozit anual rămase de achitat sau
Pagina 49 din 95
impozitul anual de restituit. În cazul în care impozitul pe venitul anual global datorat este mai
mare decât impozitul pe venitul net plătit în timpul anului, atunci contribuabilul trebuie să
achite diferenţa de impozit.
Ivg ACH = IvagD - IvPL unde: Ivg ACH - impozitul pe venitul global rămas de
achitat;
IvagD - impozitul pe venitul anual datorat;
IvPL - impozitul pe venitul plătit.
Dacă impozitul pe venitul anual global datorat este mai mic decât impozitul pe venitul
net plătit în timpul anului, atunci organul fiscal trebuie să restituie contribuabilului diferenţa
de impozit.
Ivg RES = IvagD - IvPL unde: Ivg RES - impozitul pe venitul global de restituit;
IvagD - impozitul pe venitul anual datorat;
IvPL - impozitul pe venitul plătit.
Plata impozitului pentru contribuabilii care realizează venituri din activităţi

independente şi din cedarea folosinţei bunurilor trebuie să se efectueze în cursul anului plăţi
anticipate cu titlu de impozit, în baza deciziei de impunere emise de organul fiscal competent,
exceptându-se cazul reţinerilor la sursă.
Plăţile anticipate se stabilesc de organul fiscal pe raza căruia se află sursa de venit, pe
fiecare categorie de venit şi loc de realizare, luându-se ca bază de calcul venitul anual estimat
sau venitul net realizat în anul precedent. Plăţile anticipate se efectuează in 4 rate egale, până
la data de 15 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru.
Organul fiscal are dreptul de a stabili din oficiu plăţile anticipate, în următoarele
cazuri:
- contribuabilul nu a depus declaraţia de venit global pentru anul fiscal încheiat;
- contribuabilul nu conduce o evidenţă contabilă sau datele din contabilitatea condusă
nu sunt certe;
- contribuabilul nu a furnizat date referitoare la venitul estimat.
Contribuabilul are dreptul să solicite emiterea unei noi decizii de plată anticipată cu
titlu de impozit, dacă prezintă organului fiscal noi acte justificative referitoare la veniturile
realizate din activitatea desfăşurată. Această modificare a plăţilor anticipate se poate solicita
Pagina 50 din 95
numai dacă venitul se modifică cu mai mult de 20% faţă de venitul luat în calculul
impozitului, o singura data pe an, în cursul semestrului II.
Diferenţele de impozit rămase de achitat conform deciziei de impunere anuală, se
plătesc în termen de cel mult 60 de zile de la data comunicării deciziei de impunere, perioada
pentru care nu se calculează şi nu se datorează majorări de întârziere.
În cazul în care din decizia de impunere rezultă diferenţe de impozit de restituit de la
bugetul de stat, sumele plătite în plus se compensează cu obligaţii neachitate în termen, din
anul fiscal curent, iar diferenţa se restituie în termen de cel mult 60 de zile de la data
comunicării deciziei de impunere.
Plătitorii de venit cu regim de reţinere la sursă a impozitelor sunt obligaţi să depună
declaraţia privind calcularea şi reţinerea impozitului, la organul fiscal competent, la termenul
stabilit de Ministerul Finanţelor Publice. Ei mai sunt obligaţi să comunice până la data de 30
iunie a anului curent pentru anul expirat organului fiscal competent informaţii cu privire la
calculul impozitului reţinut pentru fiecare beneficiar de venit. Pentru veniturile din salarii
informaţiile despre calculul impozitului reţinut pentru fiecare beneficiar de venit sunt
cuprinse în fişa fiscală, care trebuie depusă până la sfârşitul lunii februarie.
Sancţiuni se aplică pentru următoarele contravenţii, dacă nu sunt săvârşite în condiţii
în care legea să le considere infracţiuni:
- nerespectarea de către plătitorii de salarii şi venituri asimilate salariilor a obligaţiilor
privind completarea şi păstrarea fişelor fiscale;
- netransmiterea fişelor fiscale şi a formularului la organul fiscal competent la
termenul;
- neîndeplinirea obligaţiei de transmitere a fişei fiscale către angajat.
Contravenţiile se sancţionează cu amendă de la 10.000.000 lei la 50.000.000 lei.
Impozitul pe venit se face venit la bugetul administraţiei centrale de stat.
2.4. ALTE IMPOZITE DIRECTE
2.4.1. IMPOZITUL PE VENITURILE REALIZATE DE PERSOANELE JURIDICE

NEREZIDENTE
Baza legală a impozitului pe veniturile realizate de persoanele juridice nerezidente o

reprezintă O.G. nr.83/1998 privind impunerea unor venituri realizate din România de
Pagina 51 din 95
persoane fizice şi juridice nerezidente, modificată prin O.G. nr.126/2000; precum şi

convenţiile de evitare a dublei impuneri încheiate de România cu alte state.
Veniturile realizate de orice persoană juridică nerezidentă din activităţi desfăşurate pe
teritoriul României sau din operaţiuni efectuate cu persoane juridice române ori cu alte
entităţi autorizate să funcţioneze pe teritoriul României sunt supuse impozitului, indiferent
dacă sumele sunt încasate în România sau în străinătate.
Venitul este aferent unei activităţi desfăşurate în România, dacă este:
- atribuit unui sediu permanent din România al unei persoane juridice nerezidente;
- plătit persoanelor juridice sau fizice nerezidente pentru serviciile prestate în
România;
- obţinut din sau în legătură cu proprietăţi imobiliare situate în România, inclusiv
închirierea în scopul utilizării unei asemenea proprietăţi şi câştigul obţinut prin înstrăinarea
unui drept asupra unei astfel de proprietăţi;
- plătit ca urmare a exploatării resurselor naturale localizate în România, inclusiv
câştigul obţinut din vânzarea unui drept aferent unor asemenea resurse naturale;
- obţinut din înstrăinarea unui drept de proprietate;
- obţinut din înstrăinarea de către un rezident român, persoană juridică, a unei
proprietăţi situate în străinătate, alta decât activele aferente desfăşurării unei activităţi în afara
teritoriului României;
- obţinut din dobânda, în cazul în care: datoria este garantată cu proprietăţi imobiliare
situate în România; debitorul este o persoană juridică sau o persoană fizică rezidentă în
România; creditul se referă la o afacere desfăşurată în România.
Impozitul datorat de nerezidenţi pentru veniturile realizate din România se calculează,
se reţine şi se varsă de către plătitorii de venituri prin aplicarea următoarelor cote de impozit:
a) 10% pentru veniturile din dobânzi plătite nerezidenţilor, cu excepţia dobânzilor
plătite acestor persoane de băncile înregistrate în România pentru depozitele la vedere şi la
termen, pentru certificatele de depozit, precum şi cele aferente oricărui instrument de
economisire al acestora;
b) 15% pentru veniturile din comisioanele plătite în favoarea nerezidenţilor pentru
începerea, derularea sau intermedierea unor operaţiuni de comerţ exterior;
c) 15% pentru veniturile provenind din prestări de servicii de orice natură, precum şi
din consultaţii medicale şi operaţii chirurgicale. Se aplică numai în cazul în care asemenea
activităţi au loc efectiv în România şi nu prin intermediul unui sediu permanent, situat pe
teritoriul României;
Pagina 52 din 95
d) 15% pentru veniturile plătite nerezidenţilor, provenind din transporturi

internaţionale aeriene, navale, rutiere şi feroviare, cu următoarele menţiuni:
- impozitul se percepe numai de la beneficiarii de venit care au sediul conducerii
efective în statele care impun veniturile similare obţinute din acele state de către firmele
române de transport;
- veniturile realizate din România de beneficiarii care au sediul conducerii efective în
state care aplică companiilor române de transport o cota de impozit mai redusă de 15% se vor
impune cu cote de impozit la nivelul celor percepute de acele state;
e) 15% pentru veniturile din redevenţe plătite nerezidenţilor;
f) 20% în cazul veniturilor plătite nerezidenţilor pentru activităţi artistice, distractive
sau sportive, desfăşurate în mod independent, al veniturilor realizate din organizarea de
concursuri, precum şi al veniturilor plătite oamenilor de litere, artă şi ştiinţă nerezidenţi, ca
urmare a activităţilor de acest gen desfăşurate în mod independent pe teritoriul României;
g) 10% în cazul premiilor în bani şi/sau în natură, acordate la concursurile organizate
în orice domeniu, altele decât cele plătite cu titlu de impozit.
Impozitul se calculează prin aplicarea cotelor asupra veniturilor brute plătite
nerezidenţilor, transformate în lei la cursul de schimb al pieţei valutare, comunicat de BNR,
din ziua precedentă celei în care plătitorul de venit a efectuat ordonanţarea plăţii către
nerezident.
Plătitorii de venituri sunt obligaţi ca, în momentul când efectuează plata venitului la
extern, să prezinte organelor bancare documentul prin care se dispune vărsarea la bugetul de
stat a impozitului datorat sau o declaraţie pe propria răspundere a persoanei autorizate care a
semnat documentul de plată a venitului la extern, atunci când venitul respectiv este exonerat
de la impunere în România.
Sunt scutite de impozit: dobânzile plătite la creditele externe contractate şi /sau
garantate de Guvernul României, de BNR, de unităţile administrativ-teritoriale, de instituţiile
financiare şi de băncile desemnate ca agent al statului, dobânzile plătite la creditele externe
contractate direct sau prin emisiune de titluri sau obligaţiuni de către băncile cu capital
majoritar de stat, precum şi cele aferente emisiunilor de titluri de stat pe piaţa internă şi
externă de capital.
Sumele care se reţin constituie impozit definitiv şi se varsă la bugetul de stat în
aceeaşi zi în care se efectuează plata venitului supus impunerii, avându-se în vedere cursul de
schimb al pieţei valutare, comunicat de BNR, din ziua precedentă celei în care se efectuează
Pagina 53 din 95
plata impozitului către bugetul de stat, mai puţin impozitului reţinut pentru premii, care se
varsă la bugetul în termen de 5 zile de la data acordării acestora.
Plata impozitului, a majorărilor de întârziere şi a penalităţilor, care se fac venit la
bugetul de stat, se efectuează in lei.
2.4.2. IMPOZITUL PE PROFIT OBŢINUT DIN ACTIVITĂŢI COMERCIALE

ILICITE SAU DIN NERESPECTAREA LEGII PRIVIND PROTECŢIA
CONSUMATORILOR
Baza legală a impozitului pe profitul obţinut din activităţi comerciale ilicite sau din
nerespectarea legii privind protecţia consumatorilor este Legea nr.12/1990 privind protejarea
populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite, completată prin Legea nr.177/1998 şi
prin O.G. nr.126/1998, aprobată prin Legea nr.243/1998.
Veniturile obţinute din activităţi comerciale ilicit de persoanele fizice sau juridice,
precum şi încasările în întregime din vânzarea mărfurilor a căror provenienţă nu este dovedită
se confiscă şi se fac venit la bugetul administraţiei centrale de stat.
Constituie activităţi comerciale ilicite şi atrag răspunderea contravenţională sau
penală, după caz, faţă de cei care le-au săvârşit, următoarele fapte:
a) efectuarea de acte sau fapte de comerţ de natură celor prevăzute în Codul comercial
sau în alte legi, fără îndeplinirea condiţiilor stabilite prin lege;
b) vânzarea ambulantă a oricăror mărfuri în alte locuri decât cele autorizate;
c) condiţionarea vânzării unor mărfuri de cumpărarea altor mărfuri;
d) expunerea spre vânzare sau vânzarea de mărfuri sau orice alte produse fără
specificarea termenului de valabilitate ori cu termenul de valabilitate expirat;
e) efectuarea de acte sau fapte de comerţ cu bunuri a căror provenienţă nu este
dovedită;
f) nedeclararea de către agenţii economici la organele fiscale, înainte de aplicare, a
adaosurilor comerciale şi a celor de comision;
g) cumpărarea de mărfuri sau produse în scop de revânzare, de la unităţile de
desfacere cu amănuntul, de alimentaţie publică, cantine, unităţi de turism şi alte unităţi
similare;
Pagina 54 din 95
h) omisiunea întocmirii şi afişării, în unitate, la locurile de desfacere sau servire, de

către agenţii economici a preţurilor şi tarifelor, a categoriei de calitate a produselor sau
serviciilor ori, acolo unde este cazul, a listei de preţuri şi tarife;
i) neexpunerea la vânzare a mărfurilor existente, vânzarea preferenţială, refuzul
nejustificat al vânzării acestora sau al prestării de servicii cuprinse în obiectul de activitate al
agentului economic;
Amenzile pot fi aplicate şi persoanelor juridice, iar limitele minime şi maxime se
dublează.
2.4.3. IMPOZITUL PE DIVIDENDE DE LA SOCIETĂŢILE COMERCIALE
Baza legală în ceea ce priveşte impozitul pe dividende de la societăţile comerciale

este dată de O.G. nr.26/1995 privind impozitul pe dividende, aprobată şi modificată prin
Legea nr.101/1995, cu modificările ulterioare; O.G. nr.7/2001 privind impozitul pe venit.
Dividendul cuprinde orice distribuire, în bani sau în natură, în favoarea acţionarilor
sau asociaţilor, din profitul stabilit pe baza bilanţului contabil anual şi a contului de profit şi
pierderi, proporţional cu cota de participare la capitalul social.
În cazul dividendelor în natură, evaluarea produselor acordate ca plată în natură se
face la preţul de vânzare practicat de unităţile pentru produsele din producţia proprie sau la
preţul de achiziţie pentru alte produse, iar în cazul serviciilor, pe baza tarifelor pentru aceste
servicii.
Dividendele sunt supuse impozitării, prin reţinere la sursă, cu o cota de 10% din suma
acestora.
Obligativitatea calculării, reţinerii şi vărsării impozitului pe dividende revine
persoanelor juridice o dată cu plata dividendelor către acţionari sau asociaţi.
În cazul dividendelor distribuite, dar care nu au fost plătite acţionarilor sau asociaţilor,
după caz, până la sfârşitul anului în care s-a aprobat bilanţul contabil, termenul de plată a
impozitului pe dividende este până la 31 decembrie a anului respectiv.
Plata impozitului pe dividende se face in lei. În situaţiile în care plata dividendelor se
face în valută, impozitul, majorările de întârziere, cât şi amenzile se virează în lei, proveniţi
din schimb valutar la cursul în vigoare la data efectuării plăţii.
La societăţile cu capital integral sau majoritar de stat, dividendele ce urmează a fi
supuse impozitării se determină prin deducerea, din profitul rămas după plata impozitului pe
Pagina 55 din 95
profit, a fondului de participare a salariaţilor la profit, în cotă de 10%, a cotei de participare a

managerului la profitul net, precum şi a sumelor pentru constituirea resurselor proprii de
finanţare, în proporţie de până la 50% .
D = Pn – (CpS + CpM + Ar) unde: D – dividende;

Pn – profitul net;
CpS – cota de participare a salariaţilor la profit;
CpM – cota de participare la profit a managerilor;
Arpf – alocări pentru resurse proprii de finanţare.
În cazul în care impozitul pe dividende nu este plătit la termen, persoana juridică este
obligată la plata majorărilor de întârziere începând cu ziua lucrătoare imediat următoare
expirării termenului de plată şi cu data plăţii efective a impozitului, inclusiv.
În cazul unei cereri pentru restituirea unei plăţi de impozit pe dividende peste suma
datorată depusă înainte de împărţirea dividendelor, organul fiscal va putea compensa suma
acelei plăţi cu alte obligaţii fiscale ale persoanei juridice. Nu se admit compensări ale
impozitului pe dividende cu eventualele creanţe deţinute de persoana juridică asupra statului,
altele decât cele de natură fiscală.
Termenul de prescripţie pentru stabilirea impozitului pe dividende este de 5 ani de la
data la care a expirat termenul legal.
2.4.4. CONTRIBUŢIA AGENŢILOR ECONOMICI PENTRU ÎNVĂŢĂMÂNTUL

DE STAT
Contribuţia agenţilor economici pentru învăţământul de stat este reglementată prin

O.G. nr.75/1999 privind constituirea Fondului special de susţinerea învăţământului de stat,
modificată prin O.U.G. nr.32/2001.
Pentru completarea surselor de finanţare necesare în vederea funcţionării
învăţământului de stat se constituie Fondul special de susţinere a învăţământului de stat.
Fondul special se utilizează pentru suplimentarea alocaţiilor de la bugetul de stat şi de la
bugetele locale pentru învăţământul de stat.
Fondul special se constituie din următoarele surse:
Pagina 56 din 95
a) o cotă de 2% aplicată asupra fondului de salarii brut realizat lunar de regiile

autonome, societăţile comerciale, companiile naţionale, institutele naţionale de cercetare-
dezvoltare, organizaţiile economice străine cu sediul în România, de reprezentanţele
societăţilor străine care angajează personal român, precum şi de alte persoane juridice care
realizează activităţi economice în România;
b) donaţii şi sponsorizări ale persoanelor fizice şi juridice române şi străine.
Sumele reprezentând contribuţia agenţilor economici sunt deductibile la stabilirea
bazei de calcul al impozitului pe profit.
Persoanele juridice plătitoare au obligaţia să calculeze şi să vireze sumele
reprezentând contribuţia de 2%, o dată cu plata drepturilor salariale. Pentru neachitarea în
termen a contribuţiei se percep penalităţi.
2.5. CONTRIBUŢII
2.5.1. CONTRIBUŢIA PENTRU PENSIA SUPLIMENTARĂ
Contribuţia pentru pensia suplimentară este reglementată prin Legea nr.164/2001

privind pensiile militare de stat.
De la data intrării în vigoare a acestei legi, contribuţia pentru pensia suplimentară va
deveni contribuţie individuală la bugetul de stat, pentru prestaţiile:
- pensii militare de stat;
- alte drepturi de asigurări sociale stabilite de legislaţie.
Cota de contribuţie individuală este de 5%. Baza lunară de calcul pentru care se va
determina contribuţia individuală o reprezintă solda lunară brută. Baza lunară de calcul nu
poate depăşi plafonul a de 3 ori salariul mediu brut lunar pe economie. Salariul mediu brut
lunar pe economie se prognozează şi se face public de către CNPAS.
2.5.2. CONTRIBUŢIA AGENŢILOR ECONOMICI PENTRU PERSOANELE CU

HANDICAP
Pagina 57 din 95
Este reglementată de O.U.G. nr.102/1999 privind protecţia speciala si încadrarea in

munca a persoanelor cu handicap, modificata si completata prin O.U.G. nr.40/2000 şi prin
O.U.G. nr.32/2001, aprobata si modificata prin Legea nr.374/2001.
La data intrării în vigoare a O.U.G. nr.102/1999 se constituie Fondul special de
solidaritate socială pentru persoanele cu handicap, din următoarele surse:
a) o cotă de 2% aplicată asupra fondului de salarii realizat lunar, inclusiv asupra
câştigurilor realizate lunar de colaboratori persoane fizice, de către agenţii economici,
organizaţiile cooperatiste, organizaţiile economice străine cu sediul în România,
reprezentanţele autorizate în România ale persoanelor juridice străine care angajează personal
român şi persoanele fizice care utilizează munca salariată, precum şi de alte persoane juridice
care realizează activităţi economice în România, cu excepţia unităţilor protejate (centrele de
integrare prin terapie ocupaţională) înfiinţate de persoanele fizice sau juridice care angajează
persoane cu handicap ;
b) penalităţi şi majorări datorate pentru neplata la termen a obligaţiilor la Fondul
special de solidaritate socială pentru persoanele cu handicap;
c) donaţii ale persoanelor fizice şi juridice din ţară şi din străinătate, cu respectarea
destinaţiilor stabilite de donatori;
d) sumele datorate de societăţile comerciale, regiile autonome, societăţi şi companii
naţionale, de alţi agenţi economici, care refuză să angajeze persoane cu handicap cu contract
individual de muncă într-un procent de cel puţin 4% din numărul total de angajaţi dacă au un
număr de cel puţin 100 de angajaţi. Suma datorată este o sumă egală cu salariul minim brut
pe economie înmulţit cu numărul locurilor de muncă în care ar fi trebuit să încadreze
persoane cu handicap.
Pentru nevărsarea la termen a sumelor prevăzute mai sus se percep penalităţi şi
majorări de întârziere, ca şi la neplata impozitelor şi a taxelor cuvenite bugetului de stat.
Constituie contravenţii următoarele fapte, dacă nu au fost săvârşite încât să fie
considerate infracţiuni:
- refuzul nejustificat de a pune la dispoziţie organelor de control documentaţia şi
datele necesare pentru verificarea achitării obligaţiilor către Fondul special de solidaritate
socială pentru persoanele cu handicap, se sancţionează cu amendă;
- eliberarea de certificate de încadrare într-o categorie de persoane cu handicap care
necesită protecţie specială în raport cu gradul de handicap, e sancţionează cu amendă.
Sumele obţinute din aplicarea amenzilor se fac venit la bugetul administraţiei centrale
de stat.
Pagina 58 din 95
Sursele pentru constituirea Fondul special de solidaritate socială pentru persoanele cu

handicap, precum şi penalităţile şi majorările de întârziere constituie venituri ale bugetului de
stat.
Pagina 59 din 95
CAPITOLUL III
CONTRIBUŢIA IMPOZITELOR DIRECTE LA FORMAREA VENITURILOR
BUGETULUI ADMINISTRAŢIEI CENTRALE DE STAT
3.1. DINAMICA VENITURILOR BUGETARE, A VENITURILOR FISCALE ŞI A

IMPOZITELOR DIRECTE ÎN ROMÂNIA ÎN PERIOADA 1997 – 2001
În prezentarea dinamicii veniturilor bugetare, veniturilor fiscale şi a impozitelor

directe se porneşte de la gruparea tuturor datelor în tabel în funcţie de ani şi de alţi factori
care duc la formarea unei imagini de ansamblu asupra tuturor impozitelor directe din
România în perioada analizată.
Datele vor fi grupate pe o perioadă de cinci ani (1997-2001), urmărind o imagine de
ansamblu între bugetul de stat iniţial, în care sunt prezentate valorile planificate iniţiale,
bugetul rectificat, în care sunt prezentate valorile planificate rectificate, precum şi între
execuţia bugetului care cuprinde sumele încasate în exerciţiul financiar.
Veniturile bugetului de stat se constituie din veniturile curente, veniturile din capital
şi din încasări din rambursarea împrumuturilor acordate. În cadrul veniturilor curente,
veniturile fiscale ocupă ponderea cea mai mare în detrimentul veniturilor nefiscale.
Impozitele directe constituie, în principal, din impozitul pe profit şi din impozitul pe salarii,
precum şi impozitele indirecte, formate din taxele vamale, taxa pe valoarea adăugată şi
accizele sunt considerate venituri fiscale.
Abaterile dintre bugetul rectificat şi bugetul iniţial precum şi abaterile dintre execuţia
bugetară (realizări) şi bugetul rectificat (planificare) se poate observa din Tabelul nr. 3.1.
Tabelul nr.3.1.
Abaterea veniturilor rectificate faţă de veniturile iniţiale şi abaterea execuţiei
bugetare faţă de veniturile rectificate
milioane lei
Ani Indicatorii Buget iniţial Buget Abaterea Execuţia Abaterea
i rectificat dintre 3 si bugetara dintre 5 si
2 3
0 1 2 3 4 5 6
Venituri 40.277.940 42.257.057 +1.979.11 43.834.500 +1.577.443
Pagina 60 din 95
199 bugetare 7
Venituri fiscale 38.745.140 38.863.557 +118.417 40.051.000 +1.187.443
7
Impozite 16.466.540 19.949.257 +3.482.71 20.516.700 +567.443
directe 4.302.760 4.612.142 7 4.720.364 +108.222
(sume +309.382
defalcate)
Venituri 75.417.300 69.565.900 -5.851.399 67.215.500 -2.350.400
199 bugetare
Venituri fiscale 65.024.470 60.076.855 -4.947.614 60.677.900 +601.045
8
Impozite 20.324.000 22.765.355 +2.441.35 22.714.200 -51.155
directe 4.811.000 5.002.700 5 5.131.600 +128.900
(sume +191.700
defalcate)
Venituri 86.884.423 92.662.904 +5.778.48 93.239.800 +576.896
199 bugetare 1
Venituri fiscale 78.287.523 84.341.604 +6.054.08 85.019.000 +677.396
9
1
Impozite 22.061.423 25.972.604 +3.911.18 25.736.500 -236.104
directe (sume 1.001.400 2.924.219 1 3.098.415 +174.196
defalcate) +1.922.81
9
Venituri 112.188.334 118.672.859 +6.484.52 120.342.20 +1.669.341
200 bugetare 5 0
Venituri fiscale 107.663.000 112.963.925 +5.300.92 114.394.50 +1.430.575
0
5 0
Impozite 19.271.000 30.409.925 +11.138.9 31.472.500 +1.062.575
directe (sume 12.304.000 16.533.075 25 17.812.250 +1.279.175
defalcate) +4.229.07
5
Venituri 153.092.442 149.596.242 -3.496.200 148.203.10 -1.393.142
200 bugetare 0
Venituri fiscale 144.668.942 139.711.242 -4.957.700 137.271.00 -2.440.242
1
0
Impozite 44.294.000 43.130.000 -1.164.000 41.140.100 -1.989.900
directe (sume 26.284.000 29.169.000 +2.885.00 30.872.000 +1.703.000
defalcate) 0
Sursa: Bugetul de stat iniţial pe anii 1997-2001;
Bugetul de stat rectificat pe anii 1997-2001;
Pagina 61 din 95
Anuarul statistic pe anii 1997-2001.
Pentru perioada analizată se constată o creştere continuă a veniturilor bugetare,

veniturilor fiscale precum şi a impozitelor directe exprimate în preţuri curente.
Veniturile bugetul de stat cuprinde resursele financiare mobilizate la dispoziţia
statului, repartizate, în principal, pentru realizarea acţiunilor social-culturale, instructiv-
educative, asigurarea apărării ţarii, ordinii publice şi înfăptuirii justiţiei, asigurarea măsurilor
de protecţie socială aprobate pentru populaţie, stimularea producătorilor agricoli, realizarea
programelor de cercetare, asigurarea protecţiei şi refacerii mediului înconjurător, finanţarea
programelor de restructurare şi reformă a sectorului economic, precum şi pentru funcţionarea
autorităţilor publice.
Nivelurile planificate ale veniturilor bugetare, au fost realizate în anii 1997, 1999,
2000. Astfel, în anul 1997, încasările au fost mai mari cu peste 1.577.443 milioane lei , adică
s-au realizat în proporţie de 103,7%, după ce nivelul lor planificat prin legea bugetul de stat a
fost rectificat cu 1.979.117 milioane lei, prin O.G. nr.14/1997 şi O.U.G. nr.77/1997 privind
rectificarea bugetului de stat pe anul 1997. În anul 1999, încasările au fost mai mari cu
576.896 milioane lei, adică s-au realizat în proporţie de 100,6%, după ce nivelul lor planificat
iniţial a fost rectificat cu 5.778.481 milioane lei, prin O.U.G. nr.140/1999 şi O.U.G.
nr.199/1997 privind rectificarea bugetului de stat pe anul 1999. De asemenea, în anul 2000,
încasările au fost mai mari cu 1.669.341 milioane lei, adică s-au realizat în proporţie de
101,4%, după ce nivelul lor planificat iniţial a fost rectificat cu 6.484.525 milioane lei, prin
O.U.G. nr.115/2000, O.U.G. nr.145/2000 şi O.U.G. nr.260/1997 privind rectificarea
bugetului de stat pe anul 2000.
Nerealizări ale programului privind încasarea veniturilor bugetare s-au întâlnit atât în
anul 1998, când s-au încasat cu 2.350.400 milioane lei mai puţin decât nivelul planificat, cu
toate că acesta a fost redus prin O.U.G. nr.48/1998 cu privire la rectificarea bugetului de stat
pe anul 1998 cu 5.851.399 milioane lei, cât şi în anul 2001 când veniturile bugetare încasate
au fost cu 1.393.142 milioane lei mai mici faţă de nivelul planificat, cu toate că acesta a fost
redus prin O.G. nr.27/2001 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2001, cu
3.496.200 milioane lei.
În ceea ce priveşte veniturile fiscale, nivelurile planificate au fost realizate în toţi anii,
mai puţin în anul 2001. Astfel, în anul 1997, încasările au fost de 40.051.000 milioane lei ,
adică s-au realizat în proporţie de 103,%. În anul 1999, încasările au fost de 60.677.900
milioane lei , adică s-au realizat în proporţie de 101%, În anul 2000, încasările au fost de
Pagina 62 din 95
114.394.500 milioane lei , adică s-au realizat în proporţie de 101,2%. Un caz aparte este în
anul 1998, când nivelul planificat a fost realizat cu peste 60.045 milioane lei, în condiţiile în
care acest nivel a fost redus semnificativ cu 4.947.614 milioane lei prin O.U.G. nr.14/1998 şi
O.U.G. nr.48/1998 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 1998. În anul 2001 s-au
înregistrat încasări de 137.271.000 milioane lei, adică nivelul planificat a fost realizat în
proporţie de 98,2%, cu toate că acesta a fost redus prin O.G. nr.27/2001 cu privire la
rectificarea bugetului de stat pe anul 2001, cu 4.957.700 milioane lei.
Referitor la impozitele directe, nivelurile planificate s-au realizat doar în anii 1997,
când s-au încasat 20.516.700 milioane lei (s-au realizat în proporţie de 102,8% ) şi în anul
2000, când s-au încasat 31.472.500 milioane lei (s-au realizat în proporţie de 103,5% ), cu
toate că aceste nivele au crescut ca urmare a rectificărilor care au avut loc în decursul anului.
Nerealizări ale programului de încasare a impozitelor directe s-au produs în anii
1998,1999 şi 2001. Astfel, în 2001 faţă de nivelul planificat s-au încasat cu 1.989.900
milioane lei mai puţin, cu toate că acest nivel stabilit prin O.G. nr.27/2001 cu privire la
rectificarea bugetului de stat pe anul 2001 a fost mai redus decât cel iniţial stabilit prin Legea
216/2001 privind bugetul de stat pe anul 2001. Un caz aparte se înregistrează în anii 1998 şi
1999, când pe fondul creşterii nivelului planificat cu 2.441.355 milioane lei (12%), respectiv
cu 3.911.181 milioane lei (17,7%) prin ordonanţele de urgenţă ale Guvernului s-a înregistrat
o încasare a impozitelor directe sub nivelul planificat cu 51.155 milioane lei (0,2%) şi
respectiv 236.100 milioane lei (0,9%).
După cum se observă prin ordonanţele de urgenţă ale Guvernului privind rectificările
bugetului de stat, Guvernul urmăreşte să coreleze valorile veniturilor bugetare cât mai
aproape de posibilele realizări. Aceste ordonanţe urgenţă ale Guvernului sunt emise în a doua
jumătate a anului, mai ales în ultimul trimestru, atunci când se cunoaşte o mare parte a
încasărilor din anul în execuţie.
3.2. IMPORTANTA IMPOZITELOR DIRECTE ÎN VENITURILE BUGETARE ŞI

VENITURILE FISCALE
3.2.1. PONDEREA IMPOZITELOR DIRECTE ÎN TOTALUL VENITURILOR

BUGETARE ŞI A VENITURILOR FISCALE
Pagina 63 din 95
Impozitele directe care sunt impozite pe venit şi avere sunt incluse în categoria
veniturilor fiscale din care mai fac parte şi impozitele indirecte. Ele contribuie la formarea
veniturilor bugetului de stat, care este compus din următoarele categorii de venituri: venituri
curente (venituri fiscale + venituri nefiscale), venituri din capital, donaţii şi sponsorizări,
precum şi din încasările din rambursarea împrumuturilor acordate.
În general, veniturile fiscale reprezintă aproximativ peste 90% din totalul veniturilor
bugetare. De aceea ponderea impozitelor directe în veniturile bugetului de stat, cât şi în
veniturile fiscale conform execuţiei bugetare (Tabelul nr.3.2.), au o importanţă deosebită,
arătând cu cât au contribuit la realizarea acestor venituri.
Tabelul nr.3.2
Ponderea impozitelor directe în totalul veniturilor bugetare şi venituri fiscale
conform legii bugetare de stat rectificate
Anii
1997 1998 1999 2000 2001
Indicatori
Ponderea impozitelor 47,21% 32,72% 28,03% 25,63% 28,83%
directe in venituri bugetare
Ponderea impozitelor 51,33% 37,89% 30,79% 26,92% 30,87%
directe in venituri fiscale
Sursa: Bugetul de stat iniţial pe anii 1997-2001;

Bugetul de stat rectificat pe anii 1997-2001.
În ceea ce priveşte ponderea impozitelor directe în ansamblul veniturilor bugetare, se

observă o scădere de la 47,21% în anul 1997 la 28,83% în anul 2001. O scădere mai
accentuată a ponderii impozitelor directe se înregistrează în cadrul veniturilor fiscale de la
51,33% în anul 1997 la 30,875 în anul 2001, aceasta datorându-se, printre altele, şi scăderii
ponderii veniturilor fiscale în ansamblul veniturilor bugetare. Cea mai accentuată scădere se
petrece în anul 1998, când această pondere a impozitelor directe se reduce cu 14,49% în
veniturile bugetare şi cu 13,44% în veniturile fiscale, conform bugetului de stat rectificat.
Încasările din impozite directe, care contribuie la formarea veniturilor fiscale şi
implicit a veniturilor bugetare, sunt mai mari, deoarece o parte importantă din aceste sume se
defalcă (alocă) spre alte destinaţii (bugete). În perioada 1997-1999, sumele se defalcau din
Pagina 64 din 95
impozitul pe salarii, iar din anul 2000, când a intrat în vigoare impozitul pe venit (impozitul
pe salarii fiind inclus în impozitul pe venit), defalcarea sumelor se făcea din acesta. Destinaţia
acestor sume este pentru formarea bugetelor locale, echilibrarea bugetelor locale,
subvenţionarea energiei termice livrate populaţiei.
Datorită faptului că aceste impozite directe înregistrează valori mai mari în cadrul
bugetului de stat, dar o parte din încasări sunt destinate completării altor bugete se impune
studierea evoluţiei ponderii (Figura nr.3.1) acestor impozitelor directe (cuprinzând şi sumele
defalcate) în veniturile bugetare şi veniturile fiscale.
%
75%
63,0%
60% 57,6%
52,5%48,6%
45,9%
43,1% ponderea în
45% 41,4% 41,0% venituri fiscale
33,9%
30,9%
30% ponderea în
veniturile
15% bugetare
0%
1997 1998 1999 2000 2001 ani
Figura nr.3.1 Evoluţia ponderii impozitelor directe împreună cu sumele defalcate la

formarea
bugetului administraţiei centrale de stat conform legii bugetare rectificate
Cu toate că impozitele directe în mărime absolută cresc de la un an la altul, ponderea

lor în cadrul veniturilor bugetare, cât şi a veniturilor fiscale, scade în perioada 1997-1999. O
dată cu introducerea de la data 01.01.2000 a impozitului pe venit are loc o creştere a ponderii
lor în cadrul veniturilor bugetare, cât şi a veniturilor fiscale.
În perioada 1997-1999, ponderea impozitelor directe care cuprind şi sumele defalcate
din acesta a scăzut de la 63,0% în venituri fiscale, respectiv 57,6% în venituri bugetare la
33,9%, şi respectiv 30,9%. Acest fapt s-a datorat, în primul rând, creşterii într-un ritm mai
mic a încasărilor impozitelor directe aferente bugetului de stat, faţă de ritmul de creştere a
încasărilor veniturilor fiscale şi bugetare. În al doilea rând, scăderea s-a datorat unor politici
guvernamentale, care au încercat reducerea presiunii fiscale asupra persoanelor fizice şi
agenţilor economici prin scăderea cotei medii de impozitare a salariilor, reducerea bazei de
impozitare (atât a impozitului pe profit, cât şi a impozitului pe salarii), creşterea salariului
Pagina 65 din 95
mediu. În această perioadă, nivelurile planificate ale impozitelor directe au rămas relativ
constante. Proiecţiile (estimările) acestor impozite, făcând-se în funcţie de indicatorii
macroeconomici, nu puteau să crească pentru că activităţile sectoarelor economiei reale
înregistrau un declin.
În anul 1999, ponderea impozitelor directe împreună cu sumele defalcate în veniturile
fiscale şi în veniturile bugetare se apropie foarte mult de ponderea impozitelor directe care
rămân efectiv la dispoziţia bugetului statului, deoarece sumele defalcate din impozitul pe
salarii pentru bugetele locale scad de la 4.720.364 milioane lei, cât era în anul 1997, la
3.098.415 milioane lei, cât este în anul 1999.
Din momentul introducerii impozitului pe venit, în anul 2000, ponderea impozitelor
directe împreună cu sumele defalcate în veniturile fiscale şi inclusiv în veniturile bugetare
înregistrează o creştere semnificativă, ajungând în anul 2000 la un procent de 43,1% raportat
la veniturile fiscale, şi respectiv la un procent de 41,0% raportat la veniturile bugetare. Acest
trend crescător se menţine şi pentru anul 2001, depăşind 50% din veniturile fiscale.
Pentru perioada 2000-2001, ponderea impozitelor directe (împreună cu sumele
defalcate) în veniturile fiscale şi în veniturile bugetare este mult mai mare decât ponderea
impozitelor directe care rămân efectiv la dispoziţia bugetului statului, deoarece sumele
defalcate din impozitul pe venit pentru formarea bugetelor locale, echilibrarea bugetele locale
şi subvenţionarea energiei termice livrate populaţiei înregistrează valori mult mai mari faţă de
anii anteriori. Astfel, în anul 2000, sumele defalcate din impozitul pe venit sunt de
17.812.250 milioane lei, pentru ca în anul 2001 aceste sume să fie de 30.872.000 milioane lei.
Creşterea substanţială a acestor sume se datorează în principal creşterii autonomiei teritoriale
a judeţelor, ceea ce face ca importante sume de la bugetul statului să se vireze la bugetele
locale.
Creşterea ponderii impozitelor directe (împreună cu sumele defalcate) în veniturile
fiscale şi în veniturile bugetare se datorează şi evoluţiei favorabile a producţiei industriale,
creşterii salariului mediu, creşterea numărului de salariaţi, impozitarea pensiilor care
depăşesc suma de 2.000.000 lei, actualizarea baremului de impozitare în funcţie de inflaţie,
creşterea gradului de colectare.
3.2.2. STRUCTURA VENITURILOR FISCALE
Pagina 66 din 95
În cadrul bugetului de stat, în ceea ce priveşte capitolul de venituri, veniturile fiscale

ocupă locul central, cu peste 90% din totalul surselor mobilizate la dispoziţia statului. Atât
impozitele directe, care sunt impozite pe venit şi pe avere, cât şi impozitele indirecte, care
sunt taxele pe consum, sunt cuprinse în veniturile fiscale.
În funcţie de structura veniturilor fiscale se poate observa înclinaţia politicilor
guvernamentale. Acestea pot fi de stimulare a investiţiilor şi a economisirilor, atunci când se
reduce ponderea impozitelor directe faţă de impozitele indirecte, sau de stimulare a
consumului, atunci când creşte ponderea impozitelor indirecte.
Ponderea impozitelor directe şi a impozitelor indirecte în veniturile fiscale sunt
reflectate în Tabelul nr.3.3., atât în ceea ce priveşte bugetul rectificat cât şi execuţia bugetară.
Tabelul nr.3.3
Ponderea impozitelor directe în venituri fiscale conform bugetului rectificate cât şi
a execuţiei bugetare
Bugetul rectificat Execuţia bugetara
Venituri Ponderea Ponderea Venituri Ponderea Ponderea
fiscale impozitelor impozitelor fiscale impozitelor impozitelor
Anii
(milioane lei) directe in indirecte in (milioane lei) directe in indirecte in
venituri venituri venituri venituri
fiscale fiscale fiscale fiscale
1997 38.745.140 51,33% 48,67% 40.051.000 51,23% 48,77%
1998 65.024.470 37,89% 62,11% 60.677.900 37,43% 62,57%
1999 78.287.523 30,79% 69,21% 85.019.000 30,27% 69,73%
2000 107.663.000 26,92% 73,08% 114.394.500 27,51% 72,49%
2001 144.668.942 30,87% 69,13% 137.271.000 29,97% 70,03%
Sursa: Bugetul de stat rectificat pe anii 1997-2001;
Veniturile fiscale în valori absolute cunosc o creştere continuă atât conform bugetului
rectificat cât şi execuţiei bugetare. După cum se observă din tabelul de mai sus ponderea
impozitelor directe în veniturile fiscale conform bugetului rectificat are o tendinţă de scădere
continuă pe perioada analizată mai puţin în anul 2001 când se cunoaşte o uşoară creştere faţă
de 2000, ponderea lor ajungând de la 51,49% în anul 1997 la 28,25% în anul 2000. Această
scădere continuă a impozitelor directe în veniturile fiscale se datorează politicii duse de
Guvern în ceea ce priveşte creşterea taxelor de consumaţie concomitent cu scăderea presiunii
fiscale asupra persoanelor fizice şi juridice.
Creşterea impozitelor indirecte şi scăderea presiunii fiscale asupra persoanelor fizice
şi juridice se petrece pe fondul unei stabilizări relative a economiei, caracterizată prin
Pagina 67 din 95
reducerea inflaţiei, devalorizarea mult mai lentă a monedei naţionale, precum şi scăderea ratei
dobânzii.
Ponderea impozitelor indirecte în veniturile fiscale au crescut continuu din 1997, când
era de 48,51%, până în anul 2000 când a fost 71,75% pentru ca în anul 2001 să cunoască o
scădere nesemnificativă de 1,06%.
Mărimea impozite directe încasate care contribuie la formarea veniturilor fiscale este
alta, deoarece o parte importantă din aceste sume încasate se alocă spre alte bugete. În prima
fază, sumele se defalcau din impozitul pe salarii, iar din anul 2000, sumele se defalcau din
impozitul pe venit. Destinaţia acestor sume este pentru formarea bugetelor locale,
echilibrarea bugetelor locale şi subvenţionarea energiei termice livrate populaţiei.
Datorită faptului că încasarea impozitelor directe înregistrează valori mai mari în
cadrul bugetului de stat, deoarece o parte din încasări sunt defalcate pe alte destinaţii, se
impune studierea structurii veniturilor fiscale (Figura nr.2) în funcţie de încasările efectiv
realizate pe impozite directe (cuprinzând şi sumele defalcate) şi impozite indirecte.
Evoluţia ponderii impozitelor directe şi impozitelor indirecte în veniturile fiscale
conform execuţiei bugetare este redată în figura nr.3.2.
%
100%
37,0% 47,5%
75% 54,1% 56,9%
66,1%
Impozite indirecte
50% Impozite directe
63,0% 52,5%
25% 45,9%
33,9% 43,1%
0%
1997 1998 1999 2000 2001 ani
Figura nr.3.2. Evoluţia structurii veniturilor fiscale conform execuţiei bugetare
În cadrul veniturilor fiscale se observă, într-o primă fază (1997-1999) scăderea

ponderii impozitelor directe (cuprinzând şi sumele defalcate) concomitent cu creşterea
ponderii impozitelor indirecte. Acest lucru se petrece din 1997 până în 1999 când ponderea
impozitelor directe (cuprinzând şi sumele defalcate) scade de la 63,0%, până la 33,9%, în
timp ce ponderea taxelor de consumaţie creştere de la 37,0%, până la 66,1%.
În anul 1999, ponderea impozitelor directe (cuprinzând şi sumele defalcate) este cea
mai mică din perioada analizată, deoarece încasările din impozite directe rămân aproape la
Pagina 68 din 95
acelaşi nivel timp de trei ani, pe când încasările din impozite indirecte cresc. De asemenea,
sumele defalcate din impozitul pe salarii pentru bugetele locale în acest an scad la 3.098.415
milioane lei.
În anul 2000, odată cu introducerea impozitului pe venit, ponderea impozitelor directe
(cuprinzând şi sumele defalcate) cunoaşte o creştere semnificativă în ansamblul veniturilor
fiscale, ajungând la un procent de 43,1%, iar în anul 2001 la un procent de 52,5%
Ponderea impozitelor directe (cuprinzând şi sumele defalcate) în structura veniturilor
fiscale depăşeşte ponderea impozitelor indirecte în anul 2001, deoarece sumele defalcate din
impozitul pe venit pentru formarea bugetelor locale, echilibrarea bugetele locale şi
subvenţionarea energiei termice livrate populaţiei corespunde sumei de 30.872.000 milioane
lei. Această creşterea a sumelor defalcate se datorează, în principal, creşterii autonomiei
teritoriale a judeţelor.
În ceea ce priveşte ponderea impozitelor indirecte, adică încasările din taxele vamale,
a accizelor şi a taxei pe valoarea adăugată, aceasta se situează în anul 2001 la nivelul
încasărilor din impozite directe (cuprinzând şi sumele defalcate), deoarece politicile
guvernamentale tind atât să stimuleze investiţiile, cât şi să stimuleze consumul.
3.3. DINAMICA IMPOZITELOR DIRECTE AFERENTE BUGETULUI DE STAT

ÎN PERIOADA 1997-2001
Impozitele sunt prelevări fiscale, în virtutea autorităţii statului, de la contribuabili cu

titlu definitiv şi fără contraprestaţie imediată şi directă, având drept scop acoperirea unor
cheltuieli publice. O importanţă deosebită în cadrul veniturilor fiscale o au impozitele care se
aşează pe venitul şi averea contribuabilului (impozite directe).
Prin aceste impozite directe statul urmăreşte procurarea de bani pentru acoperirea
cheltuielilor bugetare, eliminarea discrepanţelor dintre veniturile cetăţenilor, precum şi
influenţarea activităţii economice. În funcţie de situaţia în care se află economia, precum şi de
politicile guvernamentale, statul va influenţa mărimea şi numărul impozitelor directe care se
vor colecta la dispoziţia sa.
În perioada analizată atât mărimea cât şi numărul impozitelor directe care contribuie
la realizarea veniturilor bugetului de stat au crescut. Principalele impozite directe aferente
bugetului de stat în această perioadă sunt: impozitul pe profit, impozitul pe salarii, impozitul
pe venit, impozitul pe veniturile realizate de persoanele juridice nerezidente, impozitul pe
Pagina 69 din 95
dividende de la societăţile comerciale, contribuţia agenţilor economici pentru învăţământul de

stat, contribuţia agenţilor economici pentru persoanele cu handicap.
Mărimea impozitelor directe totale şi pe diviziunile sale care contribuie la realizarea
veniturilor bugetare în funcţie de bugetul iniţial, bugetul rectificat şi execuţia bugetară este
prezentată în Tabelul nr.3.4.
Tabelul nr.3.4.
Abaterea veniturilor rectificate faţă de veniturile iniţiale şi abaterea execuţiei bugetare
faţă de veniturile rectificate
milioane lei
An Indicatorii Buget Buget Abateri Execuţia Abaterea
ii iniţial rectificat intre 3 si 2 bugetara dintre 5 şi
(plan) (realizări) 3
0 1 2 3 4 5 6
19 Impozite directe din 16.466.54 19.949.25 +3.482.71 20.516.700 +567.443
97 care: 0 7 7
- impozitul pe profit 10.638.900 +254.900
- impozitul pe salarii 7.366.500 10.384.00 +3.017.50 9.301.100 +213.243
- alte impozite 8.697.240 0 0 576.700 +99.300
directe 402.800 9.087.857 +390.617
477.400 +74.600
19 Impozite directe din 20.324.00 22.765.35 2.441.355 22.714.200 -51.155
98 care: 0 5
- impozitul pe profit +103.000 10.845.600 -267.400
- impozitul pe salarii 11.010.00 11.113.00 +1.766.30 10.094.900 -51.400
- alte impozite 0 0 0 1.668.400 +261.900
directe 8.380.000 10.146.30 +472.500 105.300 +5.745
- contribuţii 934.000 0 +99.555
0 1.406.500
99.555
19 Impozite directe din 22.061.42 25.972.60 +3.911.18 25.736.500 -236.104
99 care: 3 4 1
- impozitul pe profit 16.646.000 -41.000
- alte impozite 0 0 0 1.673.449 -273.551
directe 8.272.600 7.119.781 -1.152.819 209.451 -9.372
Pagina 70 din 95
- contribuţii 2.325.000 1.947.000 -378.000

218.823 218.823 0
20 Impozite directe din 19.271.00 30.409.92 +11.138.9 31.472.500 +1.062.57
00 care: 0 5 25 5
- impozitul pe profit 19.927.300
- impozitul pe venit 0 0 0 6.939.300 +28.700
- alte impozite 1.100.000 1.600.000 +500.000 2.561.300 +535.375
directe 3.224.000 6.403.925 +3.179.92 415.900 +70.300
- contribuţii 1.100.000 2.491.000 5 -4.100
446.000 420.000 +1.391.00
0
-26.000
20 Impozite directe din 44.294.00 43.130.00 -1.164.000 41.140.100 -1.989.900
01 care: 0 0
- impozitul pe profit +566.000 21.991.000 -3.942.000
- impozitul pe salarii 25.367.00 25.933.00 -95.000 399.700 -105.300
- impozitul pe venit 0 0 +1.565.00 7.683.400 +272.400
- alte impozite 600.000 505.000 0 5.166.400 +152.400
directe 5.846.000 7.411.000 -1.811.000 5.899.600 +1.632.60
- contribuţii 6.825.000 5.014.000 -1.389.000 0
5.656.000 4.267.000
Sursa: Bugetul de stat iniţial pe anii 1997-2001
Bugetul de stat rectificat pe anii 1997-2001
Anuarul statistic pe anii 1997-2001
Estimarea impozitelor directe se realizează în concordanţă cu proiecţia indicatorilor

macroeconomici. Aceste estimări iniţiale sunt prezentate în legea bugetului de stat, care în
România ar trebui să apară în ultimul trimestru al anului anterior execuţiei, dar de regulă
apare în al doilea trimestru al anului în execuţie. Datorită influenţei unor factori, estimările
iniţiale ale impozitelor directe vor fi rectificate prin ordonanţe de urgenţă ale guvernului. În
general, aceste rectificări sunt făcute în sensul creşterii valorilor estimate iniţial. Rectificările
impozitelor directe sunt realizate spre sfârşitul anului, atunci când se cunosc în mare parte
nivelul încasărilor.
Pagina 71 din 95
În perioada 1997-2001 se observă o creştere generală a impozitelor directe ce

contribuie la formarea veniturilor bugetului de stat. Astfel, pentru analiza dinamicii
impozitelor directe care contribuie la realizarea veniturilor bugetare se impune studierea
nivelului total al acestora.
Dinamica impozitelor directe care contribuie la realizarea veniturilor bugetare în
perioada analizată este prezentată în Figura nr.3.3.
miliarde
50.000
40.000 bugetul initial
30.000 bugetul rectificat
executia bugetara
20.000
10.000
0
1997 1998 1999 2000 2001 ani
Figura nr.3.3. Nivelul planificat iniţial, rectificat şi execuţia bugetară a impozitelor

directe
În perioada analizată, evoluţia impozitele directe în valori absolute cunoaşte o creştere

de la an la an. Astfel, în anul 1998 faţă de anul 1997 se observă o creştere semnificativă a
nivelului planificat iniţial, situându-se la nivelul încasărilor realizate în 1997. Nivelurile
planificate iniţiale cunosc rectificări în sensul creşterii lor prin ordonanţele de urgenţă ale
Guvernului. În ceea ce priveşte încasările din impozite directe, acestea sunt de 22.714.200
milioane lei, în 1998, faţă de 20.516.700 milioane lei, în 1997.
Nivelul planificat prin Legea 36/1999 privind bugetul de stat pe 1999 este estimat în
apropierea nivelului încasărilor realizate în 1998, adică de 22.016.423 milioane lei. Încasările
în 1999 depăşesc doar nivelul planificat iniţial, dar nu şi pe cel rectificat prin O.U.G.
nr.77/1999, din cauza gradului scăzut de colectare a impozitelor directe.
În anul 2000, atât nivelul rectificat cât şi cel realizat din încasări este cu mult mai
mare decât cel estimat prin Legea nr.76/2000 privind bugetul de stat pe anul 2000, datorită
estimărilor pesimiste a unor indicatori macroeconomici.
Anul 2001 este singurul an în care atât nivelul rectificat faţă de nivelul planificat
iniţial, cât şi încasările realizate faţă de nivelul rectificat cunoaşte o modificare în sensul
scăderii, acest lucru producându-se pe fondul unor estimări eronate ale impozitelor directe ce
pot fi încasate, cât şi a gradului scăzut de colectare a acestora.
Pagina 72 din 95
În perioada analizată, structura impozitelor directe aferente bugetului de stat cunoaşte

unele modificări, în sensul introducerii de noi impozite, ajungând ca în anul 2001 să fie
compusă din: impozitul pe profit, impozitul pe venit, impozitul pe salarii, alte impozite
directe şi contribuţii. Dinamica impozitelor directe aferente bugetului de stat trebuie realizată
şi pe fiecare impozit direct în parte.
Astfel, în ceea ce priveşte impozitul pe profit, dinamica acestuia în perioada analizată
este prezentată în Figura nr.3.4.
miliarde
30.000
12.000 executia bugetara
6.000
0
1997 1998 1999 2000 2001 ani
Figura nr.3.4. Nivelul planificat iniţial, rectificat şi execuţia bugetară a impozitului pe

profit
În perioada analizată, impozitul pe profit este componenta principală a impozitelor
directe aferente bugetului de stat.
După cum se observă din figura de mai sus, în anul 1997, impozitul pe profit a
cunoscut o rectificare importantă, în sensul creşterii, cu 3.017.500 milioane lei, ceea ce
reprezintă o creştere cu 41% faţă de nivelul planificat prin bugetul iniţial. În ceea ce priveşte
încasările, programul sa realizat în proporţie de 102,5%.
În anul 1998, nivelul planificat, rectificat şi execuţia bugetară a impozitului pe profit
se situează în jurul valorii de 11.000.000 milioane lei, ceea ce înseamnă o bună estimare a
încasărilor ce vor fi făcute. Faţă de anul 1998, atât în anul 1999, cât şi în anul 2000, nivelele
planificate prin legile bugetului de stat sunt mult mai mici decât nivelele rectificate şi nivelele
realizate din execuţia bugetară a impozitului pe profit, acest lucru datorându-se unei
previziuni rezervate asupra mărimii impozitului pe profit ce poate fi încasat.
Pe toată perioada analizată, impozitul pe profit înregistrează o creştere continuă a
încasărilor. Acest lucru se realizează pe fondul creşterii încasărilor de la agenţii economici ca
urmare a unei evoluţii favorabile a activităţilor economice. Tot în această perioadă are loc
scăderea cotei impozitului pe profit de la 38% la 25%, concomitent cu lărgirea bazei de
Pagina 73 din 95
impunere, iar în ceea ce priveşte microîntreprinderile, acestea au posibilitatea de aplicarea a

cotei de 1,5% asupra sumei totale a veniturilor trimestriale obţinute din orice sursa, respectiv
asupra veniturilor înscrise in contul de profit si pierderi.
În ceea ce priveşte impozitul pe salarii, dinamica acestuia în perioada analizată este
prezentată în Figura nr.3.5.
miliarde
12.000
m
executia bugetara
3.000
0
1997 1998 1999 2000 2001 ani

salarii
Până în anul 1999, impozitul pe salarii împreună cu impozitul pe profit contribuie cu

peste 90% la formarea impozitelor directe aferente bugetului de stat.
Atât în anul 1997, cât şi în anul 1998, nivelele planificate prin legile bugetului de stat
sunt mult mai mici decât nivelele rectificate şi nivelele realizate din execuţia bugetară a
impozitului pe salarii, acest lucru datorându-se unei previziuni rezervate asupra mărimii
impozitului pe salarii ce poate fi încasat.
În anul 1999, impozitul pe salarii a cunoscut o rectificare în sensul scăderii, cu
1.152.819 milioane lei, ceea ce reprezintă o scădere cu 14% faţă de nivelul planificat prin
bugetul iniţial.
În perioada 1997-1999, încasările din impozitul pe salarii au scăzut continuu, dacă se
iau în considerare şi cotele defalcate din impozitul pe salarii pentru bugetele locale. Aceste
evoluţii ale încasărilor din impozitului pe salarii s-au înregistrat pe fondul creşterii salariului
nominal, scăderii numărului mediu de salariaţi, scăderea cotei medii de impozitare, precum şi
a scutirii de la plata impozitului pe salarii a consultanţilor străini pentru activitatea
desfăşurată în România în cadrul unor acorduri de împrumut (O.U.G. nr.66/1997).
De la data de 01.01.2000 a fost abrogată Legea nr.32/1991 privind impozitul pe
salarii, şi astfel, impozitul pe salarii în anul 2000 şi anul 2001 are valori mici în comparaţie
Pagina 74 din 95
cu perioada anterioară, urmând ca din anul 2002 să fie inclus în întregime în cadrul
impozitului pe venit.
Dinamica impozitul pe venit în perioada analizată conform bugetului iniţial, bugetului
rectificat şi execuţiei bugetare este prezentată în Figura nr.3.6.
miliarde
8.000
bugetul initial
6.000
bugetul rectificat
2.000
0
1997 1998 1999 2000 2001 ani

venit
Impozitul pe venit a intrat în vigoare începând cu 1 ianuarie 2000, fiind reglementat

prin O.G. nr. 73/1999 privind impozitul pe venit.
După cum se observă, atât în anul 2000, cât şi în anul 2001, impozitul pe venit a
cunoscut o rectificare importantă, în sensul creşterii, cu 3.179.925 milioane lei şi respectiv
1.565.000 milioane lei, ceea ce reprezintă o creştere cu 98%, şi respectiv 26,7%, faţă de
nivelul planificat prin bugetul iniţial. În ceea ce priveşte încasările, programul s-a realizat în
anul 2000 în proporţie de 108,3% şi respectiv în proporţie de 103,6%, acest lucru datorându-
se unei previziuni rezervate asupra mărimii impozitului pe venit ce poate fi încasat.
Impozitul pe venit încasat la bugetul statului este cu mult mai mare dacă se iau în
considerare şi cotele defalcate din impozitul pe venit pentru bugetele locale, pentru
subvenţionarea energiei termice livrate populaţiei.
Dinamica impozitului pe venit în această perioadă se realizează pe fondul creşterii
gradului de colectare, creşterii salariului mediu brut, creşterea numărului de salariaţi,
introducerea impozitării pensiilor care depăşesc 2.000.000 lei, modificarea baremului de
impozitare în funcţie de indicele inflaţiei.
Dinamica altor impozite directe în perioada analizată conform bugetului iniţial,
bugetului rectificat şi execuţiei bugetare este prezentată în Figura nr.3.8.
Pagina 75 din 95
miliarde
8.000

executia bugetara
2.000
0
1997 1998 1999 2000 2001 ani
Figura nr.3.8. Nivelul planificat iniţial, rectificat şi execuţia bugetară a altor impozite
directe
În perioada analizată, evoluţia altor impozite directe aferente bugetului de stat este
într-o continuă creştere.
După cum se observă din figura de mai sus, în anii 1997,1998 şi 2000 alte impozite
directe cunoscut o rectificare în sensul creşterii, cu 74.600 milioane lei, cu 472.500 milioane
lei, şi respectiv cu 1.391.000 milioane lei, ceea ce reprezintă o creştere cu 18,5% ,cu 50,5%,
şi respectiv cu 126,5% faţă de nivelul planificat prin bugetul iniţial. În ceea ce priveşte
încasările, programul în cei trei ani s-a realizat, şi anume în proporţie de 120,8,5%, 118,6%,
şi respectiv 102,8%, acest lucru datorându-se unei previziuni rezervate asupra mărimii altor
impozite directe.
Atât în anul 1999, cât şi în anul 2001, nivelele planificate prin legile bugetului de stat
sunt mult mai mari decât nivelele rectificate ale altor impozite directe. În ceea ce priveşte
încasările, programul s-a realizat în anul 1999, în proporţie de 85,9%, iar în anul 2001, în
proporţie de 103%, acest lucru datorându-se unor previziuni prea optimiste asupra mărimii
încasărilor obţinute din alte impozite directe.
Creşterea altor impozite directe aferente bugetului de stat, în anul 2001, s-a datorat
introducerii unei noi prelevări fiscale, şi anume: contribuţia agenţilor economici pentru
învăţământul de stat.
Dinamica contribuţiilor în perioada analizată conform bugetului iniţial, bugetului
rectificat şi execuţiei bugetare este prezentată în Figura nr.3.9.
Pagina 76 din 95
miliarde
6.000

bugetul rectificat
0
1997 1998 1999 2000 2001 ani
Figura nr.3.9. Nivelul planificat iniţial, rectificat şi execuţia bugetară a contribuţiilor
În perioada analizată, evoluţia contribuţiilor aferente bugetului de stat este de creştere,

având niveluri nesemnificative între anii1998-2000, dar înregistrând în anul 2001 o creştere
substanţială faţă nivelul planificat iniţial, rectificate şi încasate din anii anteriori.
În anul 2001, a fost introdusă contribuţia agenţilor economici pentru persoanele cu
handicap, care împreună cu contribuţia pentru pensia suplimentară formează contribuţiile
aferente bugetului de stat. Importanţa cea mai mare în cadrul contribuţiilor aferente bugetului
de stat o are contribuţia agenţilor economici pentru persoanele cu handicap (97,2%).
3.4. EVOLUŢIA PONDERII IMPOZITELOR DIRECTE AFERENTE BUGETULUI

DE STAT
3.4.1. EVOLUŢIA PONDERII FIECĂRUI IMPOZIT DIRECT AFERENT

BUGETULUI DE STAT ÎN VENIURILE FISCALE
O importanţă deosebită o prezintă analiza evoluţiei ponderilor fiecărui impozit direct

în veniturile fiscale. Tabelul nr.3.5 prezentat mai jos evidenţiază mai bine situaţia existentă la
nivelul ultimilor cinci ani în ceea ce priveşte evoluţia aceste ponderi.
Situaţia este asemănătoare dacă se are în vedere analiza conform bugetului rectificat
sau a execuţiei bugetare, diferenţele înregistrate fiind foarte mici, iar uneori chiar inexistente,
cum este cazul ponderii impozitului pe salarii în venituri fiscale în anul 2000, de 1,42% sau
ponderii contribuţiilor în venituri fiscale în anul 1997, de 0,17%.
Tabelul nr.3.5
Pagina 77 din 95
Ponderea fiecărui impozit direct în venituri fiscale conform bugetului rectificat şi

execuţiei bugetare
Anii Ponderea Ponderea Ponderea Ponderea altor Ponderea
impozitului pe impozitului pe impozitului impozite contribuţiilor
profit în salarii în pe venit în directe în în venituri
venituri fiscale venituri fiscale venituri venituri fiscale fiscale (%)
(%) (%) fiscale (%) (%)
1* 2** 1 2 1 2 1 2 1 2
199 26,72 26,56 23,38 23,22 - - 1,23 1,44 - -
7
199 18,50 17,87 16,89 16,64 - - 2,34 2,75 0,17 0,17
8
199 19,79 19,58 8,44 8,48 - - 2,31 1,97 0,26 0,25
9
200 17,26 17,42 1,42 1,42 5,67 6,07 2,21 2,24 0,37 0,36
0
200 18,56 16,02 0,36 0,29 5,30 5,60 3,60 3,76 3,05 4,30
1
Sursa: Bugetul de stat rectificat pe anii 1997-2001
1*- ponderea conform bugetului rectificat
2**- ponderea conform execuţiei bugetare
În perioada analizată ponderea impozitelor directe în veniturile fiscale are o evoluţie

descrescătoare, de aici şi faptul că ponderea fiecare impozit direct aferent bugetului de stat
are o tendinţă de scădere. Singurele excepţii de la tendinţa de scădere a ponderii lor în
veniturile fiscale conform bugetului rectificat şi execuţiei bugetare o au alte impozite directe
şi contribuţiile.
Evoluţia ponderii impozite directe aferente bugetului de stat în veniturile fiscale, se va
urmării pe fiecarui impozit conform execuţiei bugetare. Astfel, în ceea ce priveşte impozitul
pe profit, în figura nr.3.9 este reflectată evoluţia ponderii sale.
Pagina 78 din 95
30% 26,56%
19,58%
17,87%
20% 17,42% 16,02%
impozitul pe profit
10%
0%
1997 1998 1999 2000 2001
Figura nr.3.9. Evoluţia ponderii impozitului pe profit
Cum era de aşteptat, cea mai mare pondere o are, în toţi anii supuşi analizei, impozitul
pe profit, acesta înregistrând însă de la o perioadă la alta scăderi. Astfel, de la o pondere de
26,72% în 1997, conform bugetului rectificat, respectiv de 26,56% conform execuţiei
bugetare, ponderea impozitului pe profit a scăzut până la 17,26%, respectiv 17,42% în anul
2000, urmând ca în anul următor, 2001, să crească uşor la 18,56%, conform bugetului
rectificat, însă având în vedere execuţia bugetară şi-a menţinut linia de scădere ajungând până
la 16,02%. În 1999 această pondere a cunoscut totuşi o creştere uşoară, care după cum se
poate vedea în figura de mai sus nu s-a menţinut.
În ceea ce priveşte evoluţia ponderii impozitul pe salarii conform execuţiei bugetare,
aceasta este reflectată în figura nr.3.10.
30%
23,22%
20% 16,64%
8,48% impozitul pe salarii

10%
1,42% 0,29%
0%
1997 1998 1999 2000 2001
Figura nr.3.10. Evoluţia ponderii impozitului pe salarii
Situaţia ponderii impozitului pe salarii în venituri fiscale este asemănătoare în ceea ce

priveşte evoluţia cu cea care caracterizează impozitul pe profit, însă de o amploare mult mai
mare, în sensul că s-a ajuns de la o pondere de 23,22% conform execuţiei bugetare la ponderi
aproape nesemnificative de 0,29%.
Pagina 79 din 95
Scăderea ponderii impozitului pe salarii s-a datorat în primul rând faptului că în

perioada 1997-1999 acesta, ca valori absolute, a rămas în jurul a 8.500 de miliarde de lei, în
timp ce veniturile fiscale au crescut de la an la an. Ponderea impozitul pe salarii ar fi fost mai
mare dacă se are în vedere că din totalul încasărilor doar o parte rămâne la bugetul statului,
restul fiind alocat bugetelor locale. În al doilea rând, datorită intrării în vigoare la 1 ianuarie
2000 a impozitului pe venit, reglementat prin O.G. nr.7/2001 privind impozitul pe venit, care
abrogă Legea nr.32/1991 privind impozitul pe salarii marea majoritate a impozitului pe salarii
este inclus în impozitul pe venit, urmând ca din anul 2002 impozitul pe salarii să facă parte în
totalitate din impozitul pe venit.
În ceea ce priveşte evoluţia ponderii impozitul pe venit conform execuţiei bugetare,
10%
8%
6,07%
5,60%
6%
4% impozitul pe venit
2%
0%
1997 1998 1999 2000 2001
Figura nr.3.11. Evoluţia ponderii impozitului pe venit
Despre ponderea impozitului pe venit în veniturile fiscale nu se poate vorbi decât

începând cu 1 ianuarie 2000 când a intrat în vigoare, fiind reglementat prin O.G. nr.7/2001
privind impozitul pe venit. În acest an, 2000, ponderea acestuia este a doua în totalul
impozitelor directe, după cel pe profit, de 5,67% conform bugetului rectificat, respectiv
6,07% conform execuţiei bugetare. Situaţia caracteristică însă pentru cele două clase de
impozite directe analizate anterior nu ocoleşte nici impozitul pe venit a cărui pondere în
veniturile fiscale este descrescătoare.
Ponderea impozitului pe venit ar fi fost cu mult mai mare, dublă sau chiar mai mult,
dacă s-ar avea în vedere faptul că din totalul impozitului pe venit se scad sume pentru
bugetele locale, sume pentru subvenţionarea energiei termice livrate populaţiei.
Scăderea ponderii impozitului pe venit în veniturile fiscale se datorează creşterii într-
un ritm mai mic a impozitului pe venit , chiar în condiţiile includerii de noi impozite în
această categorie (impozitul pe veniturile obţinute din jocurile de noroc, impozitul pe
Pagina 80 din 95
veniturile obţinute din transferul dreptului de proprietate asupra valorilor mobiliare şi

vânzarea părţilor sociale, regularizări, impozitul pe veniturile din valorificarea sub orice
forma a drepturilor de proprietate intelectuala şi impozitul pe veniturile realizate de
persoanele fizice nerezidente), faţă de ritmul de creştere a veniturilor fiscale.
3,76%
4%
2,75%
3%
2,24%
1,97%
2% 1,44% alte impozite directe
1%
0%
1997 1998 1999 2000 2001
Figura nr.3.12. Evoluţia ponderii altor impozite directe
În opoziţie cu situaţia evoluţiei ponderii celorlalte impozite directe prezentată mai sus,
ponderea altor impozite directe în veniturile fiscale înregistrează creştere în perioada
analizată. Deşi ponderea acestui impozit este mai mică decât a celorlalte, el creşte de la
1,23% conform bugetului rectificat sau 1,44% conform execuţiei la 3.60% respectiv 3.76%.
Ritmul de creştere a impozite directe a fost mai mic decât ritmul de creştere a altor
impozitelor directe datorită introducerii în acesta din urmă a unor noi prelevări fiscale cum ar
fi: impozitul pe veniturile realizate de persoanele fizice şi juridice nerezidente şi contribuţia
agenţilor economici pentru învăţământul de stat.
5% 4,30%
4%
3%
contribuţii
2%
1% 0,17% 0,25% 0,36%
0%
1997 1998 1999 2000 2001
Pagina 81 din 95
Figura nr.3.13. Evoluţia ponderii contribuţiilor

În ceea ce priveşte evoluţia ponderii contribuţiilor în veniturile fiscale, aceasta
înregistrează o creştere continuă cu un salt foarte mare în anul 2001. Acest impozit direct
apare în bugetul de stat în 1998 prin O.U.G.nr. 48/1998 cu privire la rectificarea bugetului de
stat pe anul 1998, el fiind reglementat de O.U.G. nr.31/1998 privind unificarea fondurilor
componente ale bugetului asigurărilor sociale de stat, precum si a celor pentru plata pensiilor
cuvenite asiguraţilor din unităţile cu atribuţii în domeniul apărării naţionale, ordinii publice si
siguranţei naţionale. Deşi ponderea acestui impozit este mai mică decât celelalte, aceasta
cunoaşte o creştere de la 0,17% conform bugetului rectificat sau 0,17% conform execuţiei
bugetare la 3,05% respectiv 4,30%.
3.4.2. EVOLUŢIA STRUCTURII IMPOZITELOR DIRECTE AFERENTE

BUGETULUI DE STAT
Contribuţia fiecărei clase de impozite directe la creşterea globală a impozitelor directe

este relevantă având în vedere evoluţia ponderilor acestora (Tabelul nr.3.6).
Ca dinamică, situaţia nu este foarte diferită comparativ cu cea a ponderii claselor de
impozite directe în veniturile fiscale.
Tabelul nr.3.6
Ponderea fiecărui impozit impozite direct în impozite directe conform bugetului de
stat rectificat şi a execuţiei bugetare
impozitului pe impozitului pe impozitului pe impozite directe contribuţiilor
profit în salarii în venit în în impozite în impozite
impozite impozite directe impozite directe (%) directe (%)
directe (%) (%) directe (%)
1* 2** 1 2 1 2 1 2 1 2
199 52,05 51,85 45,55 45,33 - - 2,39 2,81 - -
7
199 48,82 47,75 44,57 44,44 - - 6,18 7,35 0,44 0,46
8
199 64,25 64,68 27,41 28,01 - - 7,50 6,50 0,84 0,81
9
200 64,11 63,32 5,26 5,17 21,06 22,05 8,19 8,14 1,38 1,32
Pagina 82 din 95
0
200 60,13 53,45 1,17 0,97 17,18 18,68 11,65 12,56 9,87 14,34
1
Sursa: Bugetul de stat rectificat pe anii 1997-2001;
1*- ponderea conform bugetului de stat rectificat;
2**- ponderea conform execuţiei bugetare.
Impozitul pe profit are cea mai mare contribuţie la realizarea impozitelor directe, de
peste 50% în aproape toţi anii supuşi analizei, excepţie făcând 1998 când ponderea acestuia a
fost de 48,82% conform bugetului rectificat, respectiv 47,75% conform execuţiei bugetare.
Până în 2000, când a fost introdus impozitul pe venit, pe locul doi ca pondere în impozitele
directe s-a situat impozitul pe salarii cu o pondere de 45,33% conform execuţiei bugetare,
urmând însă şi acesta o scădere continuă, ajungând în 2000 la doar 5,17%. Cea mai mare
scădere s-a înregistrat în perioada 1999-2000, an în care locul doi a fost preluat de impozitul
pe venit cu o pondere de 22,05%.
Alte impozite directe au ponderi mai mici în impozitele directe aferente bugetului de
stat comparativ cu celelalte clase, însă, spre deosebire de acestea din urmă, alte impozite
directe cunosc creşteri de la un an la altul, ajungând de la 2.81% în 1997 la 12.56% în 2001
(conform execuţiei bugetare). Contribuţiile cunosc de asemenea creşteri ale ponderii lor în
cadrul impozitelor directe, chiar dacă în primii doi ani, 1998 respectiv 1999 ponderea
acestora era doar de 0,46% şi 0,81%. Acestea ajung ca în anul 2001 să aibă o pondere mai
mare decât clasa alte impozite directe, de 14,34%, situându-se pe locul trei ca pondere în
totalul impozitelor directe.
Pentru studierea evoluţiei structurii impozitelor directe aferente bugetului
administraţiei centrale de stat, voi prezenta în continuare pe fiecare an a perioadei luate în
calcul, care este 1997-2001, această evoluţie conform execuţiei bugetare.
Astfel, în anul 1997 structura impozitelor directe aferente bugetului stat conform
execuţiei bugetare este redată în figura nr.3.13.
Pagina 83 din 95
2,81%
impozitul pe profit
45,33% 51,85% impozitul pe salarii
alte impozite directe
Figura nr.3.13. Structura impozitelor directe aferente bugetului de stat în 1997
După cum se observă din figura de mai sus, impozite directe aferente bugetului stat în
anul 1997 erau: impozitul pe profit, impozitul pe salarii şi alte impozite directe. Ponderea cea
mai mare o are impozitul pe profit cu 51,85%, urmat de impozitul pe salarii cu 45,33%.
Atât impozitul pe profit cât şi impozitul pe salarii sunt cele mai impozite directe care
sunt colectate de către stat. Ponderea impozitului pe salarii ar fi fost mai mare decât ponderea
impozitului pe profit dacă s-ar avea în vedere că din totalul impozitului pe salarii se defalcă
sume importante pentru bugetele locale în proporţie de 33,7%, rămânând la dispoziţia
bugetului de stat doar 66,3%.
Alte impozite directe contribuie cu 2,81% la formarea impozitelor directe, ele fiind
compuse în anul 1997 din: impozitul pe dividende de la societăţile comerciale, impozitul pe
profitul obţinut din activităţile comerciale ilicite sau din nerespectarea Legii privind protecţia
consumatorilor precum şi din alte încasări din impozite directe, ultimele două categorii având
contribuţia cea mai mare.
Pentru anul 1998, structura impozitelor directe aferente bugetului stat conform
7,35% 0,46%
47,75% impozitul pe profit

44,44% impozitul pe salarii
contribuţii
Figura nr.3.14. Structura impozitelor directe aferente bugetului de stat în 1998
Pagina 84 din 95
Din figura de mai sus se observă că impozite directe aferente bugetului stat în anul
1998 sunt formate din: impozitul pe profit, impozitul pe salarii, alte impozite directe şi
contribuţii.
Ponderea cea mai mare o are impozitul pe profit cu 47,75%, urmat de impozitul pe
salarii cu 44,44%. Ponderea impozitului pe salarii ar fi fost mai mare decât ponderea
impozitului pe profit dacă s-ar avea în vedere că din totalul impozitului pe salarii se defalcă
sume importante pentru bugetele locale în proporţie de 36,5%, rămânând la dispoziţia
bugetului de stat doar 63,5%. Impozitul pe salarii total a fost mai mare decât impozitul pe
profit cu peste 2.000 miliarde lei.
Alte impozite directe contribuie cu 7,35% la formarea impozitelor directe, ele fiind
compuse în anul 1998 din: impozitul pe veniturile realizate de persoanele fizice şi juridice
nerezidente, impozitul pe dividende de la societăţile comerciale, impozitul pe profitul obţinut
din activităţile comerciale ilicite sau din nerespectarea Legii privind protecţia consumatorilor,
impozitul pe onorariul avocaţilor şi notarilor publici, precum şi din alte încasări din impozite
directe. Încasările din primele două categorii au reprezentat peste 97% din totalul încasărilor
acestei clase.
Contribuţiile au fost reglementate în al patrulea trimestru al anului astfel încât
încasările lor au reprezentat 0,46% din totalul impozitelor directe. Aceste contribuţii care au
fost incluse în veniturile bugetului de stat la clasa impozite directe erau formate din
contribuţiile pentru pensia suplimentară.
În anul 1999 structura impozitelor directe aferente bugetului stat conform execuţiei
bugetare este redată în figura nr.3.15.
6,50% 0,81%
impozitul pe profit
impozitul pe salarii
28,01% alte impozite directe
64,68% contribuţii
Figura nr.3.15 Structura impozitelor directe aferente bugetului de stat în 1999
Din figura de mai sus se observă că impozite directe aferente bugetului stat în anul
1999 sunt formate din: impozitul pe profit, impozitul pe salarii, alte impozite directe şi
contribuţii.
Pagina 85 din 95
În acest an ponderea impozitul pe profit este cea mai mare din perioada analizată,
adică de 64,68%. Acest lucru realizându-se pe seama creşterii încasărilor din impozitul pe
profit cu peste 50%, în timp ce încasările din celelalte clase de impozite directe fie au rămas
constante, fie au scăzut.
Din categoria impozitelor directe care au înregistrat scăderi ale încasărilor faţă de
perioada anterioară se află impozitul pe salarii. Astfel, ponderea sa în totalul impozitelor
directe aferente bugetului de stat s-a diminuat substanţial, ajungând la 28,01%. Ponderea
impozitului pe salarii ar fi fost mai mare dacă s-ar avea în vedere că din totalul impozitului pe
salarii se defalcă sume pentru bugetele locale în proporţie de 29%, rămânând la dispoziţia
bugetului de stat doar 71%.
Alte impozite directe contribuie cu 6,50% la formarea impozitelor directe, scăzând
faţă de anul anterior. Ele sunt compuse în anul 1999 din: impozitul pe veniturile realizate de
persoanele fizice şi juridice nerezidente, impozitul pe dividende de la societăţile comerciale,
impozitul pe profitul obţinut din activităţile comerciale ilicite sau din nerespectarea Legii
privind protecţia consumatorilor, impozitul pe onorariul avocaţilor şi notarilor publici,
precum şi din alte încasări din impozite directe.
Contribuţiile au reprezentat 0,81% din totalul încasărilor impozitelor directe. Aceste
contribuţii incluse în veniturile bugetului de stat la clasa impozite directe erau formate din
contribuţiile pentru pensia suplimentară.
Pentru anul 2000 structura impozitelor directe aferente bugetului stat conform
8,14% 1,32% impozitul pe profit

22,05% impozitul pe venit
63,32% alte impozite directe
contribuţii
5,17%
Se observă că impozitele directe aferente bugetului stat în anul 2000 sunt formate din:
impozitul pe profit, impozitul pe salarii, impozitul pe venit, alte impozite directe şi
contribuţii.
Pagina 86 din 95
În acest an ponderea impozitul pe profit se menţine în jurul nivelului din anul anterior,
fiind de 63,32%, adică are cea mai mare importanţă în cadrul impozitelor directe, menţinerea
la nivelul anului anterior realizându-se pe seama creşterii încasărilor din impozitul pe profit
în acelaşi ritm cu creşterea încasărilor tuturor impozitelor directe.
Încasările din impozitul pe venit, care a fost introdus de la 1 ianuarie 2000, au
reprezentat 22,05% din totalul încasărilor cu impozitele directe aferente bugetului de stat.
Acest impozit pe venit este format din: impozit pe venituri din activităţi independente,
impozit pe venituri din salarii, impozit pe venituri din cedarea folosinţei bunurilor, impozit pe
venituri din dividende, impozit pe venituri din dobânzi, impozit pe alte venituri şi impozit pe
venit din pensii. Ponderea impozitului pe venit ar fi fost cu mult mai mare decât ponderea
impozitului pe profit dacă s-ar avea în vedere faptul că din totalul impozitului pe venit se scad
cote defalcate din impozitul pe venit (56%), sume pentru echilibrarea bugetelor locale (10%)
şi sume pentru subvenţionarea energiei termice livrate populaţiei (6%) care în împreună
reprezintă 72%, rămânând la dispoziţia bugetului de stat doar 28%. Impozitul pe salarii, care
a fost inclus în cea mai mare parte în impozitul pe venit, reprezintă peste 87% din impozitului
pe venit.
Impozitul pe salarii a înregistrat o scădere substanţială a încasărilor faţă de perioada
anterioară. Acest lucru s-a datorat abrogării legii privind impozitul pe salarii şi includerea
acestui impozit în legea privind impozitul pe venit. Astfel, ponderea sa în totalul impozitelor
directe aferente bugetului de stat, a ajuns la 5,17%.
Alte impozite directe contribuie cu 8,14% la formarea impozitelor directe, crescând
faţă de anul anterior. Ele sunt compuse în anul 2000 din: impozitul pe veniturile realizate de
persoanele fizice şi juridice nerezidente, impozitul pe dividende de la societăţile comerciale,
impozitul pe profitul obţinut din activităţile comerciale ilicite sau din nerespectarea Legii
privind protecţia consumatorilor, precum şi din alte încasări din impozite directe. Încasările
din impozitul pe dividende de la societăţile comerciale are ponderea cea mai mare din totalul
încasărilor acestei clase.
Contribuţiile au reprezentat 1,32% din totalul încasărilor impozitelor directe, crescând
faţă de anul anterior. Aceste contribuţii incluse în veniturile bugetului de stat la clasa
impozite directe erau formate din contribuţiile pentru pensia suplimentară.
În anul 2001 structura impozitelor directe aferente bugetului stat conform execuţiei
bugetare este redată în figura nr.3.17.
Pagina 87 din 95
14,34% impozitul pe profit

12,56% 53,45% impozitul pe venit
contribuţii
18,68%
0,97%
Se observă că impozitele directe aferente bugetului stat în anul 2001 sunt formate din:
impozitul pe profit, impozitul pe salarii, impozitul pe venit, alte impozite directe şi
contribuţii.
În anul 2001 ponderea impozitul pe profit scade faţă de nivelul anului anterior, fiind
de 53,45%, adică are cea mai mare importanţă în cea ce priveşte încasările din impozite
directe. Scăderea ponderii faţă de nivelul anului anterior s-a realizat pe seama creşterii
încasărilor din impozitul pe profit într-un ritm mult mai lent decât creşterea încasărilor tuturor
impozitelor directe.
În ceea ce priveşte încasările din impozitul pe venit în acest an, ele au fost de 18,68%
din totalul încasărilor cu impozitele directe aferente bugetului de stat. Acest impozit pe venit
este format din: impozit pe venituri din activităţi independente, impozit pe venituri din salarii,
impozit pe venituri din cedarea folosinţei bunurilor, impozit pe venituri din dividende,
impozit pe venituri din dobânzi, impozit pe alte venituri, impozit pe venit din pensii,
impozitul pe veniturile obţinute din jocurile de noroc, impozitul pe veniturile obţinute din
transferul dreptului de proprietate asupra valorilor mobiliare şi vânzarea părţilor sociale,
regularizări, impozitul pe veniturile din valorificarea sub orice forma a drepturilor de
proprietate intelectuală şi impozitul pe veniturile realizate de persoanele fizice nerezidente.
Ponderea impozitului pe venit ar fi fost cu mult mai mare, chiar dublă faţă de ponderea
impozitului pe profit dacă s-ar avea în vedere faptul că din totalul impozitului pe venit se scad
cote defalcate din impozitul pe venit (60%), sume pentru echilibrarea bugetelor locale (12%)
şi sume pentru subvenţionarea energiei termice livrate populaţiei (8%) care în împreună
reprezintă 80%, rămânând la dispoziţia bugetului de stat doar 20%. Impozitul pe salarii
reprezintă peste 86% din impozitului pe venit.
Pagina 88 din 95
Impozitul pe salarii a înregistrat o scădere a încasărilor faţă de perioada anterioară.

Astfel, ponderea sa în totalul impozitelor directe aferente bugetului de stat, a ajuns la 0,97%,
el urmând să nu mai apară în cadrul veniturilor bugetare încă din anul 2002.
Alte impozite directe contribuie cu 12,56% la formarea impozitelor directe, crescând
faţă de anul anterior. Încasările din contribuţia agenţilor economici pentru învăţământul de
stat are ponderea cea mai mare din totalul încasărilor acestei clase, cu peste 55%. Acest
impozit a fost introdus începând cu anul 2001. De asemenea, impozitul pe veniturile realizate
de persoanele juridice nerezidente şi impozitul pe dividende de la societăţile comerciale
cunosc creşteri importante ale încasărilor lor.
Contribuţiile au crescut semnificativ faţă de anul anterior, ele reprezentând 14,34%
din totalul încasărilor impozitelor directe. Aceste contribuţii incluse în veniturile bugetului de
stat la clasa impozite directe erau formate din contribuţiile pentru pensia suplimentară şi din
contribuţiile agenţilor economici pentru persoanele cu handicap. Această din urmă contribuţie
care reprezintă peste 97% din total contribuţiilor, introdusă în anul 2001, a determinat
creşterea semnificativă .
Pagina 89 din 95
3.4.3. EVOLUŢIA PONDERII IMPOZITELOR DIRECTE AFERENTE

BUGETULUI DE STAT ÎN PRODUSUL INTERN BRUT
În evoluţia impozitelor o relevanţă însemnată o are analiza ponderii impozitelor în

produsul intern brut, care exprimă valoarea adăugată brută a producţiei finale a bunurilor şi
serviciilor create, în cursul unei perioade, de agenţii economici care îşi desfăşoară activitatea
pe teritoriul ţării, şi este destinat consumului, investiţiilor, creşterea stocurilor şi export.
În ceea ce priveşte evoluţia ponderii impozitelor directe în produsul intern brut
(Tabelul nr.3.7) se poate observa o scădere a acestora.
Tabelul nr.3.7
Ponderea impozitelor directe în PIB
Anii PIB Ponderea impozitelor pe
directe în PIB
1997 252.925.700 8,11%
1998 371.193.800 6,12%
1999 539.356.900 4,77%
2000 796.533.700 3,95%
2001 1.103.950.000 3,73%
Situaţia existentă în România în ultimii cinci ani, din punct de vedere al produsului
intern brut, cunoaşte o evoluţie, în sensul că PIB a crescut de la 252.925.700 milioane lei în
anul 1997 la 1.103.950.000 milioane lei în anul 2001, ceea ce exprimat în procente se traduce
cu o creştere de 336,47%.
Ponderea impozitelor directe în PIB a înregistrat o evoluţie descrescătoare, de la
8,11% în anul 1997 la 3,73% în anul 2001, situaţie explicabilă datorită faptului că creşterea
PIB este mai mare decât creşterea impozitelor directe aferente bugetului de stat. În timp ce
produsul intern brut a crescut din anul 2000 în anul 2001 cu 38,51%, impozitele directe au
crescut doar cu 30,71%.
Privite separat, există unele diferenţieri la nivelul fiecărei clase de impozite directe
(Tabelul nr.3.8), ca urmare a modificărilor survenite în politica fiscală.
Tabelul nr.3.8
Ponderea fiecărui impozit direct în PIB
impozitului pe impozitului impozitului impozite contribuţiilor
profit în PIB pe salarii în pe venit în directe în PIB în PIB
Pagina 90 din 95
PIB PIB
1997 4,21% 3,68% - 0,23% -
1998 2,92% 2,72% - 0,45% 0,03%
1999 3,09% 1,34% - 0,31% 0,04%
2000 2,50% 0,20% 0,87% 0,32% 0,05%
2001 1,99% 0,04% 0,70% 0,47% 0,53%
Impozitul pe profit, deşi, creşte de la o perioadă la alta, ponderea lui în PIB se reduce
de la 4,21%, cât era în anul 1997, la 1,99% în anul 2001. În anul 1999 s-a înregistrat o uşoară
creştere a ponderii faţă de anul 1998, de 3,09% faţă de 2,92%, însă tendinţa descrescătoare a
continuat să se manifeste în anii următori.
Aceeaşi situaţie se menţine şi în ceea ce priveşte impozitul pe salarii şi ponderea
acestuia în PIB. Tendinţa este una descrescătoare în toţi cei cinci ani, ajungând de la 3,68% în
anul 1997 la 0,04% în anul 2001, având în vedere şi faptul că valoarea sa absolută scade
foarte mult de la 9.301.100 milioane lei în anul 1997 la 399.700 milioane lei în anul 2001.
Ponderea impozitului pe venit este, de asemenea, descrescătoare, de la 0,87% în anul
2000, anul introducerii la 0,70% în anul 2001.
Singurele clase care au cunoscut creşteri au fost alte impozite directe şi contribuţiile.
Cea mai mare creştere a ponderii altor impozite directe în PIB a avut loc în perioada 1997-
1998, de la 0,23% la 0,45%, în perioada următoare înregistrându-se o scădere, pentru ca
începând din anul 1999 să crească până la 0,47% în anul 2001.
Ponderea contribuţiilor a crescut, în detrimetrul celorlalte categorii, ca urmare a
introducerii contribuţiei agenţilor economici pentru persoanele cu handicap, cea mai mare
creştere a acestor contribuţii fiind în perioada 2000-2001, de la 415.900 milioane lei la
5.899.600 milioane lei, iar ca pondere în PIB de la 0,05% în anul 2000 la 0,53% în anul 2001.
3.5. ACTUALIZAREA IMPOZITELOR DIRECTE AFERENTE BUGETULUI DE

STAT
Nu se poate forma o imagine clară asupra evoluţiei impozitelor directe aferente

bugetului de stat fără a lua în calcul inflaţia şi evoluţia acesteia, deoarece aceasta are o
influenţă directă asupra preţurilor şi implicit a impozitelor. De aceea, se impune o analiză în
preţuri constante, apelându-se la actualizare. Actualizarea impozitelor directe aferente
Pagina 91 din 95
bugetului de stat la nivelul anului 2001 presupune calcularea indicelui de actualizare (Tabelul
nr.9)
Tabelul nr.9
Rata inflaţiei şi indicele de actualizare
Anii Rata inflaţiei Indice de actualizare
1997 151,4% 3,9963
1998 40,6% 2,8423
1999 54,8% 1,8361
2000 40,7% 1,3050
2001 30,5% 1,0000
Indicii de actualizare se obţin prin înmulţirea indicilor de creştere a inflaţiei din

perioada analizată între ei. Valoarea actualizată a impozitelor directe aferente bugetului de
stat pentru fiecare an se obţine prin înmulţirea indicelui de actualizare cu valoarea
impozitelor directe încasate în acel an.
Prin actualizare, mărimea impozitelor directe aferente bugetului de stat încasate în
perioada supusă analizei sunt aduse la nivelul anului 2001 (Tabelul nr.10). Astfel, impozitele
directe sunt exprimate în preţuri constante ale anului 2001.
Tabelul nr.10
Actualizarea impozitelor directe conform execuţiei bugetare
milioane lei
Anii Impozitele Impozitul pe Impozitul Impozitul Alte Contribuţii
directe profit pe salarii pe venit impozite actualizate
actualizate actualizat actualizat actualizat directe
actualizate
1997 81.991.417 42.516.510 37.170.226 0 2.304.681 0
1998 64.561.411 30.826.850 28.693.108 0 4.742.155 299.298
1999 47.255.688 30.564.303 13.234.127 0 3.072.678 384.580
2000 41.071.613 26.005.127 2.125.454 9.055.787 3.342.497 542.750
2001 41.140.100 21.991.000 399.700 7.683.400 5.166.400 5.899.600
În perioada analizată se observă o scădere accentuată a impozitelor directe aferente
bugetului de stat exprimate în preţuri constante cu toate că, mărimea impozitelor directe
aferente bugetului de stat exprimate în preţuri curente cresc. Astfel, scăderea impozitelor
directe exprimate în preţuri constante este de 50%, pe când creşterea impozitelor directe
exprimate în preţuri curente este de 200%.
În cadrul impozitelor directe aferente bugetului de stat se observă atât o scădere a
valorilor încasate în preţuri constante la principalele componente (impozitul pe profit,
Pagina 92 din 95
impozitul pe salarii, impozitul pe venit), cât şi o creştere a valorilor încasate în preţuri

constante la late impozite directe şi la contribuţii.
Scăderea impozitului pe profit în preţuri curente de la 42.516 miliarde lei în anul 1997
la 21991 miliarde lei în anul 2001 se realizează pe fondul unei creşteri a încasărilor în preţuri
curente mult mai mică decât devalorizarea monedei naţionale în această perioadă.
Încasările din impozitul pe salarii în preţuri constante în perioada 1997-1999,
cunoaşte o scădere deoarece nivelul salariilor a cunoscut o creştere mai mică decât creşterea
indicelui preţurilor. În ceea ce priveşte evoluţia încasărilor din impozitul pe venit în preţuri
constante nu se poate spune prea multe deoarece acesta a intrat în vigoare abia la începutul
anului 2000.
Alte impozite directe în preţuri constante au crescut de la 2304 miliarde lei în 1997 la
5166 miliarde lei în 2001, iar contribuţiile în preţuri constante au crescut de la 299 miliarde
lei în 1998 la 5899 miliarde lei în anul 2001. Aceste creşteri ale încasărilor de alte impozite
directe şi de contribuţii exprimate în preţuri curente se datorează introducerii de noi impozite
în aceste categorii, precum şi creşterii încasărilor în preţuri curente.
Evoluţiile descrescătoare ale impozitelor directe aferente bugetului de stat în preţuri
constante, care sunt mai accentuate în primii ani, se datorează existenţei unei inflaţii mari în
România, scăderii ei până la 30,5% în anul 2001 şi scăderii presiunii fiscale asupra
persoanelor fizice şi juridice.
3.6. CONCLUZII
Ultimii ani s-au derulat în condiţiile unor evoluţii macroeconomice care au confirmat
reluarea procesului de creştere economică, precum şi debutul unor tendinţe favorabile în
evoluţia principalilor indicatori bugetari.
Contextul macroeconomic intern a devenit în mare măsură predictibil şi s-a
caracterizat pe de o parte, prin creşterea producţiei industriale în volum absolut faţă de anii
precedenţi, şi pe de altă parte, prin creşterea gradului de ocupare a forţei de muncă, rata
şomajului la sfârşitul lunii decembrie 2001 fiind de 8,6%.
Creşterea economică a condus la majorarea încasărilor totale la bugetul general
consolidat în valori nominale, precum şi ca procent din produsul intern brut, în condiţiile
menţinerii veniturilor fiscale ca procent din produsul intern brut la 29,6%. În cadrul
veniturilor fiscale au scăzut, ca pondere în produsul intern brut, impozitele directe şi au
Pagina 93 din 95
crescut veniturile din impozite indirecte, fenomen considerat ca fiind de natură să favorizeze
acumularea.
Gradul de fiscalitate calculat ca raport între veniturile fiscale încasate la bugetul
general consolidat şi produsul intern brut a scăzut, marcând astfel o tendinţă de stabilizare,
dar o evaluare corecta a acestuia trebuie să aibă în vedere şi gradul de colectare a veniturilor
la bugetul general consolidat.
O analiză comparativă a structurii veniturilor bugetului general consolidat arată că
impozitele directe continuă să deţină ponderea cea mai însemnată, constatându-se totuşi o
diminuare a greutăţii lor specifice atât în total venituri bugetare, cât şi în produsul intern brut.
Acest fapt se datorează, în principal, scăderii ponderii impozitului pe profit, în condiţiile
menţinerii la acelaşi nivel a greutăţii specifice a impozitului pe salarii şi pe venit, precum şi a
creşterii altor impozite directe şi a contribuţiilor.
Încasările din impozitul pe profit au fost superioare în ultima parte a perioadei
analizate. Acest fapt se produce, însă, pe fondul modificării cotei de impozit, de la 38% la
25%. Structura principalilor contribuabili evidenţiază o creşterea a încasărilor de la agenţii
economici, concomitent cu scăderea încasărilor de la bănci
Scăderea încasărilor de la sectorului bancar se datorează în principal:
- reducerii diferenţei dintre dobânda activă medie şi dobânda pasivă medie;
- creşterii provizioanelor de risc constituite de băncile comerciale.
Principalele bănci plătitoare de impozit pe profit au fost: Banca Comercială Română,
Banca Română pentru Dezvoltare, ING. BANK, ABN.AMRO Bank.
Creşterea încasărilor de la agenţii economici s-a datorat, în principal,
- evoluţiei favorabile a indicatorilor macroeconomici;
- evoluţiei favorabile a producţiei industriale care s-a realizat în condiţiile menţinerii
cotei de
impozit de 25% pentru activitatea internă şi 5% pentru export.
- intrarea în vigoare a O.G. nr.24/2001 privind impunerea microîntreprinderilor, care
dă posibilitatea alegerii unei cote de impozit de 1,5% aplicată asupra sumei totale a
veniturilor trimestriale obţinute.
În ceea ce priveşte impozitul pe salarii şi pe venit colectat în perioada analizată se
constată o creştere continuă până la finele anului 2001, iar cotele şi sumele care s-au defalcat
în favoarea autorităţilor locale au fost din ce în ce mai mari ajungând până la 78,3% din total.
Creşterea încasărilor din impozitul pe venit total, incluzând şi impozitul pe salarii, s-a
datorat în principal următoarelor cauze:
Pagina 94 din 95
- creşterea salariului mediu brut de la o perioadă la alta;

- modificarea baremului de impozitare, care se actualizează în funcţie de inflaţie, şi a
deducerilor personale de bază şi a celor suplimentare;
- influenţa aplicării O.U.G nr. 87/2000 privind impozitarea pensiilor pentru suma ce
depăşeşte 2.000.000 lei de la 1 iulie 2000;
- creşterea gradului de colectare.
Încasările altor impozite directe şi a contribuţiilor au crescut în ultima parte a
perioadei analizate. Acest lucru se datorează următoarelor cauze:
- intrării în vigoare a O.U.G. nr.102/1999 prin care se constituie Fondul special de
solidaritate socială pentru persoanele cu handicap, din cota de 2% aplicată asupra fondului de
salarii realizat lunar;
- intrării în vigoare a O.G. nr.75/1999 prin care se constituie Fondul special de
susţinere a învăţământului de stat din cota de 2% aplicată asupra fondului de salarii brut
realizat lunar;
Obiectivul de bază al politicilor economice este de stabilizare macroeconomică şi de
realizare a celor mai importante reforme structurale, în vederea creării condiţiilor propice
unei evoluţii pozitive a economiei româneşti. În domeniul finanţelor publice se urmăreşte
încadrarea într-un deficit bugetar redus, atât prin modificări de legislaţie fiscală, cât şi prin
îmbunătăţirea colectării veniturilor bugetare şi recuperarea arieratelor. Cum în cadrul
veniturilor bugetare o pondere importantă o au veniturile din impozitele directe, se impune o
dimensionare corespunzătoare a acestora pentru a favoriza acumulările de capital în vederea
realizării de investiţii.
Pagina 95 din 95

Impozitele

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Impozitele

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Studiu de caz privind rolul impozitelor directe la formarea societatii

1.1. DEFINIREA ŞI CARACTERIZAREA IMPOZITELOR

CONTRIBUŢIA ŞI ROLUL IMPOZITELOR ÎN ECONOMIA CONTEMPORANĂ

obligativitatea impozitelor, ceea ce înseamnă că plata acestora nu este benevolă, ci are

1.1.2. ELEMENTELE TEHNICE ALE IMPOZITULUI

Impozitele, ca şi taxele, se caracterizează, pe de-o parte, prin trăsături specifice date

Baza de impunere (baza de calcul) este elementul în funcţie de care se evaluează

unde: IP – impozitul în cote proporţionale;

impunerea în cote progresive, conform căreia cota de impozit se măreşte odată cu

unde: IP – impozitul în progresie simplă;

impunerea progresivă pe tranşe sau în cote compuse presupune divizarea materiei

IPP = Σ( Mij * cij /100), unde: IPP – impozitul în progresie compusă;

Indiferent de forma în care se realizează progresia, impunerea progresivă poate avea

Imixt = Sf + (Mi – Nmin) * ci / 100 unde: Imixt – impozitul mixt;

Relaţia aceasta se utilizează în special în calcularea impozitului aferent veniturilor de

1.1.3. PRINCIPIILE IMPUNERII

Impunerea este reprezentată de ansamblul de măsuri şi operaţii efectuate în baza legii

Prin impunere se urmăreşte ca fiecare impozit introdus să răspundă cerinţelor unor

Principii de echitate fiscală

Principiile de politică financiară se pun în legătură cu funcţia financiară a impozitului,

Principii de politică economică

Principiile social-politice avute în vedere la introducerea unui nou impozit vizează

1.1.4. CLASIFICAREA IMPOZITELOR

h) în funcţie de modul de stabilire, impozitele pot fi clasificate în:

1.2. FENOMENELE FINANCIARE SPECIFICE IMPOZITELOR

1.2.1. DUBLA IMPUNERE FISCALĂ INTERNAŢIONALĂ ŞI METODELE DE

În condiţiile economiei contemporane, sfera de activitate a unor persoane fizice sau

1.2.2. EVAZIUNEA FISCALĂ

Motivele principale ale fenomenului de evaziune fiscală se pot sintetiza astfel:

calcularea eronată a impozitelor şi taxelor, cu consecinţa diminuării valorii creanţei

1.2.3. REPERCUSIUNEA IMPOZITELOR

Conform principiului echităţii fiscale persoana care plăteşte impozitul statului ar

Transpunerea impozitelor plătite în sarcina altor persoane se poate realiza pe

Veniturile bugetului administraţiei centrale de stat se clasifică în venituri curente şi

2.1. IMPOZITUL PE PROFIT

stimularea întreprinzătorilor privaţi pentru înfiinţarea şi dezvoltarea întreprinderilor mici şi

Veniturile şi cheltuielile persoanelor juridice fără scop lucrativ, ce se iau în calcul la

Baza de impunere o constituie diferenţa între veniturile rezultate din livrările de

În categoria deducerilor fiscale incluse următoarele:

regularizarea să se efectueze ulterior până la termenul prevăzut pentru depunerea bilanţului

2.2. IMPOZITUL PE VENITURILE MICROÎNTERPRINDERILOR

Denumirea impozitului este de impozit pe veniturile (trimestriale) ale

Potrivit O.G. 24/2001 microîntreprinderile sunt fi supuse începând cu data de

IV = Vi(t) * 1,5%, unde: IV – impozitul pe veniturile microîntreprinderilor;

În ceea ce priveşte asieta, impozitul calculat se înscrie în formularul MF cod

2.3. IMPOZITUL PE VENIT

2.3.1. CONSIDERAŢII GENERALE DESPRE IMPOZITUL PE VENIT

- veniturile obţinute ca urmare a transferului dreptului de proprietate asupra bunurilor

peste 122.400.000 32.520.000 + 40% pentru ceea ce depăşeşte suma de 122.400.000

2.3.2. DETERMINAREA VENITURILOR

Reguli comune pentru categoriile de venituri

Vn = Vb – Chded unde: Vn – venitul net;

Pentru cheltuieli se aplică următoarele reguli:

Deducerea personală de bază se adună cu deducerea personală suplimentară. Suma

unde: DP – deducerea personală;

Nu sunt considerate persoane aflate în întreţinere:

Reguli speciale de determinare a veniturilor

Veniturile din valorificarea sub orice formă a drepturilor de proprietate intelectuală

Contribuabilii care realizează venituri din activităţi independente ce îşi desfăşoară

B) Venituri din salarii

Vn = Vb – Co – Chp unde: Co – contribuţii obligatorii;

Venitul net impozabil se determină ca diferenţă între venitul net şi deducerile